A CINCEA CARTE DIN SERIA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei
ALINA N.
Remu§cari /Alina N.. - Timisoara : Stylished, 2022
ISBN 978-606-9709-77-1
821.135.1
Editura STYLISHED
Timisoara, Judeful Timi$
Calea Martirilor 1989, nr. 51/27
www. sty I ishedbooks. ro
Adevarata iubire consta in nefericire.
E precum lumina: cu cat mai mult stralucegte ziua,
cu atat mai intunecata pare noaptea.
— Leonardo da Vinci —

Сллтоиж 11
Miriam
Viata te cale§te, inca de la о varsta frageda, cu deza-
magirile, asa cum se intamplase si in cazul meu, insa nu ma
plangeam. Aveam о familie care, desi nu imi apartinea de
drept, ma iubea si imi era alaturi, iar asta ma ajuta sa tree
peste orice, doar pentru a-i face mandri de mine.
Dintotdeauna fusesem un copil model, de§i trebuie sa
recunosc ca avusesem un moment in care aproape ca о lu-
asem pe calea gresita, iar parintii mei mi-au lasat libertatea
pe care nu multi copii о aveau. Intr-un cuvant, ma lasau sa
gresesc, ca apoi sa imi dea sansa de a indrepta acea greseala,
fare sa imi reproseze ceva, iar asta ma facuse sa am incredere
oarba in mine, stiind ca sunt capabila de orice.
Nu-mi fusesera taiate aripile si acest lucru ma transfor-
mase astazi in femeia cu capul pe umeri, care obtinea mereu
ce isi dorea, indiferent de conjuncture.
Mi-am rotit о suvita de par pe deget si mi-am dat ochii
peste cap, ascultand vocea mamei, care venea din difuzorul
telefonului.
Vorbeam de vreo douazeci de minute, iar femeia nu
parea sa se grabeasca sa incheie apelul.
— Da, mama, sunt bine, i-am raspuns femeii de la
celalalt capat al firului, care ma exaspera cu intrebarile ei.
Miranda Armstrong se comporta de parea mai aveam
cinci ani si asta ma scotea din sarite.
5
|/|.
— Cand vii acasa? mi-a pus о noua intrebare si mi-am
masat fruntea cu degetele, in incercarea de a ma calma, ina-
inte de a-i face scandal celei care ma crescuse ca pe propriul
sau copil.
— Luna viitoare о sa-mi iau concediu, am informat-o,
doar ca sa scap de gura ei.
Nu mai fusesem acasa de cateva luni si mama incepea
sa ma dispere cu insistentele ei. Sa nu intelegeti ca nu imi
doream sa merg acasa, doar ca programul pe care-1 aveam
la firma la care-mi obtinusem, cu greu, stagiatura ma impie-
dica s-o fac. Refuzasem oferta tatei de a ma alatura afacerii
familiei si alesesem sa plec in Italia, mai exact la Torino,
acolo unde-mi fusese oferit un post, care avea sa ma propul-
seze pe treapta cea mai de sus a scarii, pe care-mi doream sa
ajung prin propriile forte si nu cu ajutorul numelui pe care-1
purtam.
La inceput toti membrii familiei s-au opus cu indaijire
plecarii mele, insa intr-un final au inteles ca oricat de mult
s-ar opune tot aveam sa-mi iau viata in propriile-mi maini.
— Sper ca nu ma minti, m-a atentionat mama.
Mi-am privit plictisita manichiura care avea nevoie
urgenta de о retusare, asta daca aveam sa gasesc putin timp
liber, si am lasat un oftat de infrangere sa-mi paraseasca
buzele.
— Promit ca vin acasa luna viitoare, am confirmat si,
dupa alte cateva cuvinte pe care mama mi le-a adresat, am
incheiat apelul, aruncand telefonul pe canapeaua din living.
Privirea mi-a cazut pe ceasul de pe masuta de cafea si
am inceput sa ma invart ca о bezmetica prin incapere, vrand
sa gasesc cat mai repede geanta si cheile pe care, sincere sa
fiu, habar nu aveam unde dracu’ le lasasem seara trecuta, ca
6
A CINCEA CARTE DIN SERIA
sa pot pomi spre firma. Salvatore, seful meu, avea sa faca
о criza de nervi daca intarziam vreun minut si mai mult
ca sigur m-ar fi tinut din nou peste program, ca un mare
nenorocit ce este.
Am rasuflat usurata cand am dat de obiectele pe care
le cautam, mult mai repede decat crezusem, si m-am in-
dreptat cu pasi grabiti spre iesirea din apartamentul pe care
mi-1 cumparasem in urma cu trei luni, bineinteles, cu putin
ajutor din partea parintilor mei. Tata nici nu a vrut sa auda
ca aveam sa stau intr-un apartament inchiriat, aceasta fund
una dintre cerintele pe care le-a avut pentru a ma lasa sa plec
intr-o tara straina.
Traficul nu era la fel de aglomerat ca in zilele precedente
si asta mi-a oferit prilejul de a abuza putin de acceleratie,
ajungand in timp record in fata firmei.
Am privit ceasul pe care-1 purtam la incheietura mainii
si m-am felicitat in gand, vazand ca ajunsesem mai devreme
cu zece minute inainte de inceperea programului. Salvatore
ar fi fost cu siguranta mandru daca m-ar fi vazut ca ajung
mai devreme in firma, insa nici de-al dracului nu mi-ar fi
spus vreun cuvant frumos. Nememicul ma calca din ce in ce
mai tare pe nervi si nu stiam pentru cat timp mai aveam sa-i
permit s-o faca.
In viata mea nu am permis unui barbat sa ma trateze in
modul in care ma trata seful meu. Daca m-ar fi vazut tata cat
devenisem de calma ar fi facut cu siguranta infarct.
Scopul scuza mijloacele, iar eu fix asta faceam.
Strangeam din dinti si acceptam orice jignire cu zam-
betul pe buze, doar pentru a reusi sa ajung acolo unde-mi
propusesem.
7
|/|.
— Buna dimineata, Ida, mi-am salutat asistenta,
facand-o sa-si ridice privirea din documentele pe care le
pregatea, mai mult ca sigur pentru a ma tortura pe mine.
De cand ma angajasem nu cred ca avusesem mai mult
de о saptamana in care sa nu plec epuizata de la birou, mai
ales daca adun zilele in care eram la inceput. De trei luni
munceam pe rupte, facand chiar si ore suplimentare, ca sa
nu mai vorbim despre weekend-uri, insa nici in ruptul capu-
lui nu aveam sa cedez. Instinctul imi spunea ca seful meu
astepta chiar si cel mai mic semn de slabiciune din partea
mea pentru a ma arunca afara din firma, iar eu nu acceptam
una ca asta. Vbiam sa-i demonstrez nenorocitului, care nu
m-a suportat inca din prima zi in firma, ca eram mult mai
determinata decat i§i inchipuia el in a-mi crea un renume.
Imi reluasem drumul spre biroul meu, insa vocea Idei si
cuvintele pe care aceasta le-a rostit m-au facut sa ma opresc
in loc si s-o privesc nedumerita.
— Nu stiu cat de buna о sa fie, tinand cont ca §eful mai
are putin si explodeaza de nervi.
M-am redresat si mi-am proptit posteriorul pe biroul fe-
meii, vrand sa §tiu ce albina il intepase in aceasta dimineata
pe martalog.
— Ce dracului a mai patit acum capcaunul? am intre-
bat-o, razand.
Dupa privirea stupefiata a femeii mi-am putut da seama
imediat ca Salvatore era in spatele meu si ca mai mult ca
sigur auzise intrebarea mea. Cu inima stransa m-am inters
cu jumatate de fata in directia barbatului si am incercat sa-i
zambesc, vinovata de cuvintele се-mi parasisera buzele,
sperand in sinea mea ca asta sa-1 mai imbuneze pe nememic.
8
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Ai timp de stat la barfa, Miriam? a tunat vocea grava
a barbatului si am putut s-o vad cu coada ochiului pe Ida,
tresarind de pe scaun.
— Doar ce am ajuns, am incercat sa-mi gasesc scuza,
in timp ce ma dezlipeam de birou, ajungand sa stam fata-n
fata.
— Sa inteleg ca tu cand ajungi dimineata la birou intai
te pui la curent cu barfele, apoi treci la treaba? m-a intrebat,
pe un ton sictirit.
Doamne, da-mi rabdare!
— Nu chiar, am incercat sa-i explic, insa am fost redusa
la tacere de mana pe care barbatul a ridicat-o in directia mea.
— О singura data sa te mai gasesc intr-o asemenea
ipostaza si zbori in doi timpi si trei miscari din firma mea,
m-a amenintat si a indicat cu degetul aratator iesirea, de
parca eram ultima proasta de pe fata Pamantului.
Am aprobat printr-o miscare a capului tot се-mi spusese
si mi-am strans limba intre dinti pentru a nu-i trage cateva
injuraturi in vacate de la tata, care mai mult ca sigur 1-ar fi
lasat cu gura cascata.
Am inceput sa pa§esc in directia biroului meu, insa ina-
inte de a deschide usa nenorocitul mi-a dat lovitura fatala.
— La ora zece vreau sa am verificate si semnate toate
dosarele care sunt pe biroul tau!
Dracu’ sa te ia cu ordinele tale de nemernic ce esti!
1-am injurat, in gand.
Am deschis, cu mana tremuranda, usa biroului si am
avut impresia ca о sa lesin dintr-un moment in altul, cand
am dat cu ochii de maldarul de dosare.
Cum isi inchipuia capcaunul cd aveam sa termin toate
astea in doar doud ore? m-am intrebat in sinea mea, iar cand
9
|/|.
raspunsul a intarziat sa apara m-am asezat pe scaun si am
prins intre degete primul dosar din cele peste douazeci care
erau asezate milimetric, parca in ciuda mea, pe suprafata de
lemn.
Dupa ce ca aveam о gramada de treaba о migrena in-
grozitoare a pus stapanire pe mine §i m-am rugat la Cel de
Sus sa faca о minune si sa ma scape din situatia in care gura
mea mult prea sloboda ma bagase.
Cateodata trebuia sa invat sa-mi tin gura inchisa §i mai
mult ca sigur dupa terminarea acestei zile, care deja era
prea epuizanta pentru psihicul meu, nu aveam sa mai fac о
asemenea gre§eala sau cel putin asa speram.
Eram frustrata peste masura si chiar incercam din raspu-
teri sa inteleg motivul pentru care idiotul asta imi facea viata
grea. Nu ii gresisem cu nimic si nici nu ii spusesem ceva
iesit din comun, doar ca aveam parte de cel mai groaznic
tratament, de parca eu eram singura vinovata pentru toate
nenorocirile din lume.
Salvatore se purta mizerabil cu mine, iar eu, stiind
ca aveam nevoie de firma lui pentru a-mi obtine diploma,
rabdam §i inghiteam in sec de fiecare data cand nememicul
deschidea gura pentru a ma desconsidera.
10
Слиша
Miriam
Noaptea trecuta avusesem parte de cele mai urate vise
posibile, iar in marea majoritate fusese prezent seful meu cel
nememic, cel de care nu puteam sa scap nici macar atunci
cand dormeam.
Ca si in realitate, Salvatore ma persecuta in vis,
adresandu-mi fel si fel de apelative, unul mai „frumos” ca
altul, dupa cum ii era caracterul, iar asta ma facuse sa-mi
intrerup somnul in mod repetat, asa ca acum ma simteam
mult mai obosita decat fusesem cu о seara in urma.
Oare m-arfiprimit la vreun ospiciu? a fost primul gand
care m-a strabatut.
Mintea mea о lua la vale si simteam ca doar о vizita la
ospiciu ar mai putea-o repara.
Mi-am tras pantalonii pe mine, dar am avut parte de cel
mai mare soc atunci cand nasturele acestora s-a incapatanat
sa nu se inchida. Am urlat de frustrare, bind constienta ca
in ultimul timp exagerasem cu preparatele de tip fast-food,
dar cum dracului sa nu о fac, cand in fiecare seara ajungeam
acasa sleita de putere si abia imi mai gaseam putina energie,
pentru a mesteca vreun burger sau orice altceva ce gaseam
la fast-food-ul care se afla la doua strazi distanta de locul in
care locuiam.
11
|/|.
Nici nu mai stiam cand fusese ultima data cand stoma-
cul meu se bucurase de о masa sanatoasa.
De frustrate imi venea sa-mi smulg parul din cap.
De cand lucram pentru nenorocitul de Salvatore ma
neglijasem, dar dupa timpul pe care-1 pierdusem incercand
sa-1 multumesc, realizasem ca totul fusese о mare pierdere
de timp si energie si ca niciodata, indiferent de realizarile
mele profesionale, el nu avea sa ma vada cu alti ochi. Pentru
el eram in continuare straina care primise stagiatura la firma
lui si nimeni si nimic nu avea sa-i schimbe parerea.
M-am indreptat spre dulap, incercand sa gasesc ceva
de imbracat, care speram sa ma scape din impas si asta cat
mai repede. Stiam ca aveam sa intarzii si cu toate ca mereu
imi spuneam ca о sa-mi pregatesc tinuta de seara, niciodata
nu о faceam. Eram mult prea extenuata pentru a mai face
ceva atunci cand reveneam de la birou si preferam sa ma
bag direct in pat.
Am luat prima fusta pe care am gasit-o la indemana
si chiar daca mi se parea prea scurta pentru birou, m-am
bucurat atunci cand am vazut ca gasisem piesa vestimentara
care tocmai ma scosese din belea.
De notat: о vizita la mall si asta cat mai repede.
Noroc cu bluzele care, desi pusesem cateva kilograme
in plus, continuau sa se muleze perfect pe bust si pe partea
superioara a corpului, iar cea alba, cu care imi completasem
tinuta, imi oferea un aer office, distragand atentia de la bu-
cata de material, care cu greu reusea sa-mi acopere coapsele
pana la jumatate.
Am parasit apartamentul, pomind spre parcare, dar
toata starea buna, pe care abia reu§isem sa о recuperez,
s-a dus intr-o secunda atunci cand am observat ca cineva
parcase in spatele masinii mele, iar asta imi facea imposibila
12
A CINCEA CARTE DIN SERIA
iesirea. Am marait, cu degetele stranse-n pumni si mi-am
rotit capul, in stanga si-n dreapta, in cautarea specimenului
care facuse gre§eala de a pune nenorocita asta de ma§ina in
drumul meu, insa nici urma de el. Parcarea era plina doar
de masini, iar eu acum trebuia sa vad cum dracului aveam
sa dau de soferul acestei masini, pentru a putea pleca spre
birou.
Singura solutie pe care am putut sa о gasesc a fost sa
ma urc in spatele volanului si sa apas claxonul pana cand
cel care parcase ca о cizma ar fi binevoit sa-si faca aparitia.
Am auzit cateva proteste din partea celor carora le
tulburasem somnul de dimineata, insa nu mi-a pasat. Daca
eu incepusem ziua cu stangul, ei de ce s-o inceapa linistiti?
Eram rea, dar imi placea sa ma joe cu nervii oricui avea
ghinionul de a-mi iesi in cale, mult mai des decat era normal,
atunci cand ziua mea nu mergea conform planului.
Am continuat sa apas claxonul, fara sa am de gand sa
le curm suferinta bietilor oameni care devenisera victime
colaterale si, chiar in momentul in care nervii mei au atins
punctul critic, telefonul meu a inceput sa sune, afisand nu-
mele §efului meu pe ecran. Salvatore nu ma suna decat in
caz de urgenta, doar ca mi-am dat seama de motivul apelului
sau atunci cand am privit ceasul afisat in coltul ecranului,
dandu-mi seama ca intarziasem pentru a treia oara in aceasta
saptamana.
Dupa toate lucrurile nasoale prin care trecusem in
aceasta dimineata, fara voia mea, acum eram nevoita sa-i fac
fata si capcaunului despre care stiam ca nu ma suna doar asa
de complezenta. Salvatore urma sa faca un scandal monstru,
dar incercam sa nu-1 calc §i mai tare pe nervi, in speranta
ca aveam sa scap doar cu cateva amenintari. Amenintari cu
care ma obisnuisem.
9
13
|/|.
— Buna dimineata! 1-am salutat si am strans din ochi,
in a§teptarea raspunsului sau.
Inima-mi bubuia in piept, de parea ar fi vrut sa faca
picioare si sa fuga, din cauza nelinistii care ma acaparase.
Eram ferm convinsa ca Salvatore nu ar fi trecut cu vederea
faptul ca intarziasem, dar nu mai aveam ce sa fac. Cateva
ore suplimentare nu aveau sa ma omoare, cu toate ca-mi
doream cu disperare sa am parte macar de о singura zi in
care sa ajung mai devreme acasa, pentru a ma odihni.
— Pentru tine este buna, a replicat pe un ton glaciar,
facand ca respiratia sa mi se opreasca pentru cateva secunde,
unde esti? m-a intrebat, la fel de rece.
— In fata blocului, i-am spus adevarul, un idiot a parcat
in spatele masinii mele, iar eu nu pot sa ies de aici, am ada-
ugat, apasand din nou claxonul.
Eram un car de nervi, iar apelul sefului meu nu facea
altceva decat sa inrautateasca totul.
— Nu poti sa iei un taxi? m-a intrebat, facandu-ma
sa-tni maresc ochii. Sau printesa lui tati nu poate sa mearga
cu alta masina? m-a batjocorit, asa cum se intampla mai
mereu.
Ma saturasem sa ma abtin de la comentarii, dar nu mai
aveam s-o fac. Salvatore isi permisese sa ma trateze ca pe un
nimic inca de cand pusesem piciorul in firma lui nenorocita,
dar astazi aveam de gand sa-1 confrunt.
M-am asezat mai bine in scaun si mi-am pus pe buze
zambetul de vipera, incercand sa raman cat mai calma pe
durata intregii convorbiri.
— Pai, vedeti dumneavoastra, m-am pisicit, pastrand
totusi distanta profesionala, nu imi place sa merg ca celelalte
persoane, i-am explicat, cu toate ca minteam cu nerusinare,
14
A CINCEA CARTE DIN SERIA
asa ca о sa mai intarzii, рапа о sa-si mute dobitocul asta
marina, am adaugat, incercand sa nu izbucnesc in ras.
Idiotul ma credea vreo rasfatata, cu toate ca nu-i dadu-
sem vreun motiv, iar eu nu faceam decat sa-i intaresc ideea,
§tiind ca nu m-ar fi considerat niciodata altceva.
Daca el se juca cu nervii si rabdarea mea, eu de ce sa
nu о fac?
— Acum iti misti fundul la birou, mi-a ordonat, facan-
du-ma sa pufnesc, asta daca nu cumva vrei sa vin eu dupa
tine, a adaugat, de parca ar fi trebuit sa-mi fie frica.
Dobitocul asta credea ca ma putea speria de fiecare data
cand avea el chef, dar aveam de gand sa-1 invat minte si asta
cat mai curand.
Nu degeaba purtam numele Armstrong.
— О sa vin, dar cand о sa reusesc sa-mi mut masina,
am ripostat, auzind pufnetul nervos al idiotului cum rasuna
in difiizor.
Muream de drag cand reuseam sa-1 calc pe coada si a
dracului sa fiu, daca nu-mi doream sa-1 disper, din ce in ce
mai mult, pana 1-as fi adus la limita.
— Acum, Miriam! a urlat ca un turbat. Acum te mi§ti
la munca, asta daca nu vrei sa faci cunostinta cu furia mea!
m-a amenintat, dupa cum ii era obiceiul.
— Da, da, bine, i-am raspuns pe un ton sictirit.
Nememicul mi-a inchis telefonul in nas, iar acum tot
corpul imi era cuprins de spasme din cauza starii de ner-
vozitate, care se inrautatise, din cauza apelului lui Salvatore.
Mi-am lasat capul sa cada pe volan, tresarind speriata
atunci cand sunetui claxonului m-a luat prin surprindere.
Stand acolo si plangandu-mi de mila, am avut surpriza
ca cel care parcase in spatele masinii mele sa-si faca aparitia,
15
|/|.
gesticuland nervos in timpul unei conversatii telefonice,
semn ca nu eram singura persoana care avea о zi proasta.
Curioasa din fire, am apasat butonul, deschizand putin
geamul, cat sa il ascult, iar tonul vocii mult prea ridicat m-a
facut sa-mi indrept privirea spre oglinda retrovizoare, vrand
sa il analizez mai bine. Tipul, inalt, bine facut si cu tatuaj pe
gat, s-a urcat pufnind la volan si, in timp ce dadea cu spatele,
mi-a dat flash-uri, semn ca i§i cerea scuze. Nu ma incalzeau
deloc scuzele lui, caci urma sa dau ochii cu tomada numita
Salvatore, dar din bun simt 1-am claxonat atunci cand am
trecut pe langa el.
Nu aveam timp de pierdut, asa ca am lasat balta repro-
surile la adresa lui, plecand glont catre firma, acolo unde
stiam ca о sa se dezlantuie furtuna.
5	9
$ $ $
Am parcat in fata cladirii si cu miscari haotice mi-am
luat geanta si telefonul de pe bancheta din dreapta, pasind in
pas alert spre intrare. Era deja ora noua, iar eu trebuia sa fiu
la birou la opt.
Paznicul, un tip de-о varsta cu tata, mi-a zambit cu
parere de rau, banuind ce urma sa se intample. Nu era vreun
secret ca Salvatore ma detesta si imi facea viata grea si de
aici comportamentul barbatului, deoarece asistase de cateva
ori la rafuielile dintre noi.
Aveam momente cand ma amuzam de replicile pe care
§eful meu mi le oferea, dar erau momente cand nu-1 mai
suportam, iar atunci se intampla inevitabilul, ajungand sa ne
certain in vazul tuturor.
Mi-am tras geanta pe umar si am asteptat ca liftul sa
ajunga la nivelul sase, acolo unde ma astepta cosmarul meu.
16
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Auzeam perfect susotelile colegilor care se aflau in lift,
dar decisa sa nu ma incarc cu ele, le-am ignorat complet,
pastrandu-mi energia pentru ce avea sa urmeze de indata ce
ajungeam la etajul unde imi era situat biroul.
Am pasit cu incredere in afara cutiei de metal, doar ca
neatenta din fire, m-am ciocnit de un trap tare, lovindu-ma
la frante. Durerea era chinuitoare, semn ca impactul avea sa
lase urme pe fata mea si, cand am indraznit sa-mi ridic ochii
spre chipul celui de care ma ciocnisem, am dat de privirea
arzatoare a sefului meu. Idiotul ma asteptase in fata liftului,
iar cum eu incercasem sa-mi axez gandurile catre replicile
pe care urma sa le rostesc, nu fusesem atenta.
— Nu am vazut in viata mea о impiedicata mai mare
decat tine, m-a complimentat, dandu-se doi pasi in spate.
Am ridicat nepasatoare din umeri si am incercat sa
tree pe langa el, doar ca dobitocul mi-a anticipat gesturile,
prinzandu-ma de cot.
— Crezi ca scapi atat de usor? m-a intrebat, ranjind
triumfator. Noi doi avem cateva lucrari de lamurit, mi-a
spus, tragandu-ma in directia biroului sau, din celalalt capat
de hoi, sub privirile consternate ale angajatilor.
Stiam ca evenimentul nu avea sa ramana ascuns, dar,
din cate puteam sa vad, italianului nici ca-i pasa.
Inima-mi bubuia in piept, facand ca pulsul sa-mi
creasca remarcabil. Am tremurat, fara sa vreau, atunci cand
Salvatore a trantit usa in urma noastra.
Am ramas pironita in mijlocul incaperii, iar uraganul
a trecut pe langa mine si s-a asezat pe scaunul din spatele
biroului.
Daca aveam vreo putere l-a§ fi sugramat cu propriile-mi
maini, dar cum asta nu era posibil, aveam de gand sa-1 atac
prin intermediul cuvintelor. Si eu stiam sa jignesc si nimic
17
nu m-ar fi oprit din a-i face о demonstratie gratuita tipului
din fata mea.
— Tu crezi ca aici ne jucam?
Nu intelegeam ce voia sa-mi spuna, dar am ales sa
clatin din cap in sens negativ, sperand sa scap mai repede de
el. Gura mea, mult prea sloboda, ma baga in necazuri, doar
ca de aceasta data m-am hotarat sa nu suflu vreun cuvant,
in speranta ca voi scapa teafara din mainile acestui caine
turbat.
— Raspunde-mi, Miriam! a urlat, lovind cu palma in
birou, gest care m-a facut sa tresar.
— Nu, domnule! am reu§it sa articulez, in timp ce
impuneam creierului meu sa nu se lase infrant de cuvintele
reci ale idiotului.
— Asta credeam si eu, a contracarat, doar ca tu continui
sa faci doar ce te taie capul, de parca eu a§ fi angajatul tau,
m-a acuzat, punandu-si bratele pe suprafata de lemn, pe care
о lovise mai devreme.
Salvatore avea un caracter extrem de putemic si cred ca
ar fi putut cu usurinta sa intimideze pe oricine. Italianul era
ferm in decizii, dar §i incapatanat, in aceeasi masura, vrand
ca totul sa se desfasoare dupa regulile lui, chiar daca uneori
era aproape imposibil.
Traisem destul timp langa tata, dar si langa Alexander,
care erau cei mai incapatanati barbati pe care-i cuno§team,
dar de cand il cunoscusem pe Salvatore, imi dadusem seama
ca se poate si mai rau. Barbatii din familia mea erau pistol
cu apa pe langa matahala din fata mea.
— Iar incepi cu placa asta? am ripostat, renuntand la
tonul formal pe care incercasem sa-1 pastrez. Crezi ca mie
imi place sa fiu pusa in situatia asta? am continual sa-1 in-
treb, scoasa din sarite. Poate tu crezi ca-mi face placere sa
18
A CINCEA CARTE DIN SERIA
aud toate jignirile tale, dar crede-ma ca nu este deloc asa,
am adaugat, privindu-i fata care cerea doar pumni. Am venit
aici sa lucrez, a§a ca aveti bunavointa sa ma scuzati, am о
gramada de treaba!
Nu am a§teptat un raspuns §i am ie§it din incapere,
auzindu-i tipatul in urma mea.
— Astazi nu ai pauza de masa!
Sta-ti-ar mancarea in gat! i-am urat, in timp ce mer-
geam spre biroul meu, acolo unde ma astepta obiectul
torturii mele.
Dobitocul credea ca mie imi mai ardea de mancare, mai
ales dupa toti nervii pe care mi-i facuse?
Am intrat in birou, trantind u§a cu putere in spatele
meu, si mi-am proptit fruntea de dosul palmei, in timp ce
ma rezemam cu umarul de peretele din spatele meu. Imi
simteam lacrimile intepandu-mi ochii, dar nu voiam sa le
las sa iasa la suprafata, stiind ca mai mult rau mi-as face. Nu
trebuia sa plang, cu atat mai putin din cauza unui om atat de
josnic cum era Salvatore.
Am stat cateva clipe, incercand sa-mi reglez respiratia,
in dorinta de a-mi reveni, astfel incat sa-mi pot relua treaba,
stiind ca nu aveam sa plec pana nu terminam de verificat
toate dosarele pe care nememicul urma sa mi le trimita.
Asta era tortura prin care treceam inca din prima sap-
tamana si parea ca ma obisnuisem cu ea, devenind о rutina.
Continuam sa ma zbat doar pentru a reusi in tot ce-mi
propusesem: sa imi fac parintii mandri de mine.
Ei ma crescusera atatia ani si imi oferisera educatia
5	5	5
cea mai buna, iar eu eram datoare sa le demonstrez ca toate
eforturile si sacrificiile lor meritasera, iar acea zi urma sa
vina, in mai putin de un an.
19
Сжшд S
Miriam
Ajunsesem mai devreme cu jumatate de ora la birou, iar
acum imi savuram in tihna cafeaua, stiind ca starea de bine
mi se poate schimba de la о ora la alta... cred ca nu mai este
nevoie sa va spun cine ar putea fi vinovatul pentru asta.
Ma asteptam ca dupa ziua de ieri sa se intample mai
multe lucruri rele si cum instinctul meu nu dadea gres
niciodata, in mai putin de douazeci de minute, silueta impu-
natoare a sefului meu si-a facut aparitia in incapere, de parea
m-ar fi verificat, vrand sa ma prinda pe picior gre§it.
— Buna dimineata! 1-am salutat, amuzandu-ma, in
sinea mea, de mimica stupefiata pe care a afisat-o la vederea
mea. Va pot ajuta cu ceva, domnule Salvini?
Uimirea i-a disparut, intr-un final, de pe chip, dar ranje-
tul meu a ramas acelasi.
Scor: 1-0, pentru mine.
— Buna dimineata! mi-a raspuns la salut, vizibil incur-
cat de faptul ca ma apucasem deja de verificat dosarele pe
care mi le adusese secretara lui, care era totodata §i asistenta
mea. Banuiam ca о intrebase pe Ida despre mine, dar cum
el nu avea incredere decat in propria lui persoana, fusese
nevoie sa ma vada cu ochii lui, ca sa creada.
In dimineata asta voiam sa profit la maxim de nesabuinta
lui, astfel incat sa-1 umplu de nervi, asa cum imi facuse si el
20
A CINCEA CARTE DIN SERIA
mie, cu о zi in urma, cand ma tinuse trei ore peste program
si pe deasupra fara sa ma lase sa iau pranzuL Bine, Ida imi
adusese cate ceva de rontait, dar asta nu avea s-o afle. Era
mai bine ca unele lucruri sa ramana secrete, stiind ca astfel
de episoade se mai pot repeta.
— Pot sa va ajut cu ceva? am continuat sa-1 stresez,
vrand sa aud scuza penibila pe care nici nu apucase s-o
gandeasca.
M-am rezemat cu spatele de spatarul scaunului §i, din
obisnuinta, mi-am introdus capatul pixului intre dinti, cu
privirea atintita asupra lui. Ochii i s-au marit, facandu-1 sa
arate al dracului de comic, dar m-am abtinut, cu greu ce-i
drept, de la о criza zdravana de ras.
Cunosteam semnele si puteam sa afirm, fara nicio reti-
nere, ca gestul meu il excitase pe dobitoc, care inghitea in
sec, in mod repetat, facand ca marul lui Adam sa se miste
necontrolat.
Halal barbat! am rostit, in gand.
Daca de atat era nevoie, pentru a-1 reduce la tacere, se
pare ca tocmai gasisem arma potrivita cu care-i puteam tine
piept.
Pana la urma eram о femeie libera si faptul ca ma jucam
cu el nu ma afecta cu nimic.
— Nu, nu, a reusit sa se balbaie, revenindu-§i din transa,
am vrut doar sa ma asigur ca ai ajuns, mi-a spus si a iesit in
mai putin de о secunda din biroul meu.
Scorul tocmai se schimbase, devenind 2-0, pentru mine
si un raset zgomotos, cum nu mai avusesem de ceva timp,
mi-a parasit pieptul, facand ca sunetui produs sa reverbereze
intre cei patru pereti.
21
|/|.
Ticalosul asta se tinuse tare pana acum, doar ca astazi
se daduse de gol, oferindu-mi, de unul singur, arma pe care
aveam de gand sa о folosesc in repetate randuri, chiar im-
potriva lui.
Salvatore Salvini avea §i о latura slaba, iar eu fusesem
norocoasa care reusise sa о descopere si totul din cauza unui
gest total nevinovat.
Sau, ma rog, aproape nevinovat.
Am reluat verificarea statelor de plata, fiind in continu-
are coplesita de constientizarea faptului ca tocmai ii ames-
tecasem gandurile sefului meu si dupa mai multe incercari,
esuate de altfel, m-am lasat pagubasa, permitand ca pixul sa
cada pe birou.
Eram mult prea uimita de starea in care-1 adusesem pe
Salvatore, iar mintea mea incepuse sa-si faca fel si fel de
scenarii, in cautarea unei explicatii care m-ar fi putut lamuri
in privinta a ceea ce se intamplase.
Nu ca Salvatore ar fi vreun barbat urat, ci din contra,
este genul de barbat pe care orice femeie si 1-ar dori chiar si
pentru о singura noapte, insa comportamentul lui tiranic si
aroganta ii faceau frumusetea sa paleasca. La inceput, facu-
sem un fel de obsesie pentru el, pur sexuala, dar imi trecuse
la fel de repede, dupa ce ii descoperisem adevarata fata.
Pentru mine nu conta frumusetea unui barbat, ci conta
felul lui de a fi, de a socializa cu cei din jur, dar asta strict
cand imi doream о relatie de tip sexuala, nicidecum ceva
romantic.
Ultima data cand ma indragostisem de un barbat fusese
pe vremea cand aveam vreo 16 ani, iar acest episod din viata
mea nu puteam sa il clasific la cele mai reusite experience.
Acel tip ma facuse sa realizez ca dragostea este doar un mit
22
A CINCEA CARTE DIN SERIA
si ca promisiunile facute se pot uita cu usurinta, atunci cand
flacara pasiunii s-ar fi stins.
Imi era mai bine fara relatie, cat despre partea sexuala,
imi puteam gasi oricand un tip de la care sa obtin ceea ce-mi
doream.
Usa biroului meu s-a deschis, readucandu-ma din nou
in prezent, iar capul Idei s-a strecurat prin mica deschizatura,
privind in directia mea.
— Vrei о cafea? m-a intrebat blonda §i am aprobat
printr-o miscare a capului.
Mi-ar fi prins bine о gura de cafea, mai ales in starea in
care ma aflam.
— Simpla sau cu lapte? a vrut sa stie si, dupa ce am
cantarit optiunile, m-am hotarat sa о beau simpla, stiind ca
stomacul meu este extrem de sensibil la consumul excesiv
de lapte.
— Simpla, fara zahar, i-am raspuns si femeia s-a facut
nevazuta.
De cand ma mutasem in Torino imi schimbasem com-
plet obiceiurile, renuntand la cafeaua cu lapte §i mult zahar,
pe care о consumam in mod frecvent in Boston. De fapt,
cred ca ma schimbasem §i eu ca persoana, dar nu ma deranja
acest aspect. Odata cu inaintarea in varsta cu totii ne schim-
bam gandirea, comportamentul, sau ambele si asta este un
lucru extrem de benefic, semn ca incepem sa ne maturizam.
Mi-am aruncat privirea asupra biroului pe care sta-
teau aliniate ultimele dosare care trebuiau verificate si am
presupus ca о sa am timp sa le dau gata pana la sfarsitul
programului.
23
Ceasul indica ora 11, deci pana la 17 aveam timp bere-
chet, doar daca nu cumva seful meu, mult prea binevoitor, se
gandea sa-mi mai dea ceva de lucru, asa cum о mai facuse.
Am prins intre degete primul dosar si 1-am deschis
exact la pagina care-mi trebuia mie, semnand nenorocitul
ala de ordin de plata, fara sa-1 mai citesc. Contabilul care
era responsabil cu redactarea documentelor se ocupa, cu
mare atentie, de detaliile financiare, asa ca puteam sa stau
linistita. Nu avusesem probleme pana acum si nu cred ca
tocmai acum, cand hotarasem sa semnez fara sa citesc, s-ar
fi putut intampla ceva ran.
$ $ $
— Ida, acesta este ultimul dosar, i-am inmanat secre-
tarei mele obiectul cu pricina, dupa ce pusesem vreo trei
semnaturi pe ordinele de plata.
Ma obosea atat fizic, cat si psihic toata treaba asta, dar
nu aveam dreptul sa ma plang. Pentru acest lucru eram pla-
tita si, daca voiam sa reusesc in tot ceea се-mi propusesem,
trebuia sa strong din dinti si sa merg mai departe ca si cand
nimic nu m-ar afecta, cand de fapt tot се-mi doream era sa
dau dracului toata munca de birou si sa ma bucur de viata ca
5	9
orice tanar normal de 25 de ani.
— О sa-ti aduc dosarul cu bugetui pentru luna viitoare
sa-1 verifici, m-a informat blonda din fata mea si m-am lasat
sa alunec in scaunul din piele din spatele biroului, fund mult
prea extenuata.
— Nu о putem lasa pe maine? am intrebat-o, cu spe-
ranta in glas.
Ida a clatinat din cap in sens negativ si asta mi-a dat de
inteles ca nu aveam sa scap atat de usor precum imi doream.
24
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Usa biroului s-a trantit cu zgomot de perete si in inca-
pere si-a facut aparitia ultima persoana pe care-mi doream
sa о vad astazi.
Salvatore Salvini ma privea de parca ar fi vrut sa ma
stranga de gat, iar felul in care-i zvacnea vena umflata de la
gat imi dadea de inteles ca era extrem de furios.
— Imi explici si mie ce mama dracului e asta? m-a
intrebat si mi-a aruncat un dosar din care s-au imprastiat о
multime de foi pe intreaga suprafata a biroului.
Nenorocitul tocmai se juca cu nervii mei, iar eu nu
stiam cat timp mai puteam sa-1 suport.
Ida s-a furi§at ca un pisic pe usa si m-a lasat singura cu
taurul asta furios, care mai avea putin si ma impungea.
Am analizat fiecare foaie in timp ce el ma privea in-
cruntat §i, pe masura ce citeam cuvintele scrise, imi dadeam
seama de greseala pe care о facusem, de parca eram о ince-
patoare. Oboseala isi spusese cuvantul dupa toate orele state
peste program §i era de a§teptat ca aveam sa clachez, caci
nenorocitul ma tinea cate zece-doi§pe’ ore la birou.
Mi-am ridicat privirea asupra lui si mi-am frecat fruntea
in incercarea de a-mi gasi cuvintele potrivite.
— Imi cer scuze, am reusit sa rostesc, facandu-1 pe
idiotul din fata mea sa pufneasca nervos.
Capcaunul a pufnit, privindu-ma cu dezgust, iar rabda-
rea mea ma atentiona ca era pe terminate.
— Semnezi acte care ne pot baga in faliment si doar un
amarat de scuze e§ti in stare sa spui?
Doar simplul fapt ca urla ca un disperat imi facea san-
gele sa clocoteasca in vene si dintr-o clipa in alta simteam
ca urma sa explodez.
25
|/|.
— Ce ai vrea sa-ti spun? 1-am intrebat si mi-am adus
bratele peste piept, privindu-1 printre gene.
— О singura gre§eala ca asta si zbori de aici, m-a ame-
nintat idiotul, iar eu am inceput sa rad.
Ochii pareau sa-i iasa din orbite, iar asta m-a facut sa
rad si mai tare. Imi placea la nebunie sa-1 vad atat de dispe-
rat, chiar daca nu era deloc in avantajul meu sa-1 enervez pe
capcaun.
— Razi ca proasta, m-a complimentat fara jena, iar eu
mi-am dat ochii peste cap, hind satula de „complimentele”
pe care dobitocul mi le facea aproape zilnic.
— Riscul meseriei, am contracarat, doar pentru a nu-i
lasa lui ultimul cuvant.
— О singura greseala, Miriam, a tinut mortis sa imi
reaminteasca si a parasit incaperea la fel de nervos precum
venise.
Dracu ’ sa il ia de idiot! mi-am spus in sinea mea si
mi-am a§ezat fruntea pe suprafata din lemn, in speranta ca
aveam sa ma adun si sa reusesc sa tree cu bine de aceasta zi.
Acum toata concentrarea mea se dusese si nu stiam
daca mai avea vreun rost sa incerc sa о recapat. Era clar ca
nu functionam prea bine, iar mintea si trupul meu tanjeau
dupa odihna.
26
Сакгошс
Miriam
— Ma gandeam sa vin acasa in concediu, m-am destai-
nuit fratelui meu, care sunase sa vada daca mai traiesc.
— Ar fi bine, mi-a raspuns, incepand sa rada. Termina,
Maggie! i s-a adresat cumnatei mele cu prescurtarea nu-
melui ei, dandu-mi de inteles ca cei doi functionau perfect
impreuna. Cum о mai duci? m-a intrebat, parand ingrijorat.
Am oftat, silentios, nevrand sa-i dau motive de ingrijo-
rare si am incercat sa adopt un ton cat mai neutru, pentru a
nu ma da de gol. Nu voiam sa-1 ingrijorez.
— Sunt bine, 1-am mintit cu zambetul pe buze, cu
munca, am adaugat, in minte aparandu-mi chipul sefului
meu.
De ce dracului ma gandeam la cretinul ala?
Ceva nu era in regula cu mintea mea, iar semnele ca
ceva se intampla erau din ce in ce mai evidente.
— Те descurci? a vrut sa stie, lasand loc ingrijorarii sa
i se citeasca in voce.
Stiam ca Alex isi facuse griji inca de dinainte de ple-
carea mea, dar nu voiam sa-i confirm banuielile, stiind ca
ar fi venit dupa mine in cel mai scurt timp. Fratele meu era
cel care imi purta de grija §i doar sa fi shut jumatate din
mizeriile pe care Salvatore mi le-a facut, s-ar fi dezlantuit
infemul.
27
|/|.
— Putem spune si asa, am incercat sa fac о gluma, dar
maraitul nervos al fratelui meu mi-a dat de inteles ca nu era
prea incantat de asta.
— Tu imi ascunzi ceva?
Intrebarea lui Alexander mi-a blocat mintea §i pentru
о secunda am fost tentata sa apas pe butonul rosu pentru
a pune capat acestui chin la care ma supuneam ca о mare
proasta, alegand totusi sa-i ascund adevarul.
— Ti se pare, am raspuns, privind in toate partile, de
parea m-ar fi putut vedea. Alex, trebuie sa inchid, i-am spus,
incercand sa gasesc motivul pentru care puneam capat aces-
tei conversatii, atat de brusc. Am un apel in asteptare, am
continuat sa mint, incruci§andu-mi degetele la spate, obicei
pe care-1 pastram inca din copilarie.
— Bine, s-a dat batut fratele meu, dar о sa mai discutam
pe tema asta, m-a avertizat, ai grija de tine, pitico! a adaugat,
folosind alintul obisnuit, care mi-a adus lacrimi in ochi.
— Те iubesc, Alex! i-am marturisit, apasand imediat
tasta de incheiere a apelului.
Nu ii spuneam prea des aceste cuvinte si deja stiam ca
Alexander a citit printre randuri, dandu-si seama ca nu eram
atat de bine, desi incercasem sa-1 conving altceva.
Ma durea groaznic faptul ca eram nevoita sa-mi mint
familia, dar cu ce m-ar fi ajutat daca le-as fi destainuit in-
tregul adevar? Totul ar fi ramas la fel, bine, doar moaca lui
Salvatore ar fi suferit ceva modificari, dar nimic mai mult.
Eu singura luasem decizia de a pleca de acasa §i tot eu
eram responsabila pentru tot ce mi se intampla.
Puteam oricand sa-1 confrunt pe capcaun, doar ca ale-
sesem sa-i inghit toate jignirile, ca о lasa, doar din teama de
a nu ramane fara stagiatura. Muncisem pe branci pentru a о
28
A CINCEA CARTE DIN SERIA
obtine si nu aveam de gand sa cedez in fata „marelui sef’,
doar pentru a-i alimenta orgoliul lui bolnav.
Miriam Armstrong este о luptatoare si asta le-o voi
demonstra tuturor.
$ Ф Ф
Sunetui alarmei ma umplea de nervi si imi ataca timpa-
nele, facand ca urechile sa ma doara in cel mai crunt mod.
Uram trezitul de dimineata din tot sufletul si, daca nu as
fi fost nevoita sa merg la firma, nici nu m-a§ fi ridicat din pat.
Concediul imi facea cu ochiul §i astazi, mai mult ca
oricand, eram hotarata sa tree pe la biroul de Resurse umane
pentru a completa nenorocita aia de cerere. Aveam nevoie de
cateva zile libere ca de aer si, chiar daca stiam ca Salvatore
s-ar fi opus vehement, nu aveam de gand sa il ascult. Nu imi
luasem nici macar о zi libera de cand ma angajasem, dar
acum, cand se apropiau sarbatorile, era momentul sa profit
de aceasta vacanta pe care eu о prelungeam datorita orelor
suplimentare efectuate. Daca ma gandeam mai bine, seful
meu cel idiot nu-mi facuse rau cu faptul ca ma tinea constant
peste program, iar eu abia a§teptam sa-i vad fata atunci cand
ar fi aflat ca timp de trei saptamani as fi fost departe de firma
lui.
Gandul ca avea sa dispere in lipsa mea, cu о saptamana
mai mult decat credea, mi-a dat doza de energie necesara
pentru a ma ridica din pat, iar zambetul mi-a ramas imprimat
pe chip pana cand am pus piciorul in holul firmei.
Sunetui provocat de tocurile mele, atunci cand intrau
in contact cu marmura neagra, se auzea din ce in ce mai
putemic, atragand atentia asupra mea. Cei prezenti in hoi
m-au salutat politicos si le-am raspuns cu zambetul pe buze,
29
avand о energie surprinzator de buna. Astazi eram convinsa
ca nimeni si nimic nu mi-ar fi putut sterge zambetul de pe
buze, dar, din pacate, totul avea sa se schimbe in clipa in
care am dat nas in nas cu capcaunul care tinea liftul pentru
mine, fara ca macar sa i-o cer.
La cat era de nememic cred ca voia sa se asigure ca nu
trag mata de coada.
— Buna dimineata! 1-am salutat, iar el nu a avut nici
macar bunul simt de a-mi raspunde, plimbandu-§i privirea
pe toata lungimea trupului meu.
Am pasit plina de incredere in cutia de metal, in coltul
cel mai indepartat, dar privirea lui era ca о torta, facandu-ma
sa mocnesc pe interior. Nememicul asta avea ceva in privire,
ceva ce nu mai intalnisem pana acum, dar nu trebuia sa ma
las distrasa de alti factori si sa uit cine este de fapt barbatul
din fata mea.
Mi-am intors privirea spre ecranul liftului si am as-
teptat rabdatoare sa ajung la etajul unde se afla biroul meu,
ignorand prezenta sefului meu.
Timpul parea sa stea pe loc si dintr-o data luminile s-au
stins, lasandu-ne in bezna totala.
Nu patisem asta pana acum, dar imi puteam da seama ca
liftul tocmai complotase impotriva mea, tinandu-ma captiva
intre cei patru pereti in compania lui Salvatore.
— Grozav, am replicat, plina de frustrare si am inceput
sa apas butonul de alarma, in speranta ca cineva ma va auzi.
Habar nu aveam la ce etaj ne aflam si nici cand aveam
sa scap de aici, dar continuam sa apas, cu nervozitate, ne-
norocitul ala de buton, vrand sa se incheie mai repede acest
incident.
30
A CINCEA CARTE DIN SERIA
M-am dat batuta dupa cinci minute si m-am asezat
cu posteriorul pe podeaua liftului, asteptand ca cineva sa
depisteze defectiunea. Nu-mi pasa de nimic, mai ales cand
zambetul meu devenise doar о amintire si m-am injurat in
gand, in speranta ca asta о sa ma ajute cu ceva, de§i nu avea
niciun sens. M-am ridicat din nou in picioare, apoi m-am
a§ezat, ulterior am repetat procesul de cateva ori, simtind ca
о sa clachez.
Uram faptul ca trebuia sa impart acelasi aer cu idiotul
asta care nu schita niciun gest, stand ca prostul in acelasi loc.
El oare nu i si dadea seama de situatia in care ne aflam?
I-as fi dat una dupa ceafa ca sa-1 readuc in simtiri, doar
ca toate gandurile mele au fost anulate atunci cand Salvatore
s-a postat in spatele meu, umplandu-si plamanii cu mirosul
parfumului meu.
Am ramas blocata, impunand trupului meu sa nu schi-
teze nicio urma de slabiciune, doar ca am fost facuta praf
atunci cand i-am simtit degetele pe spatele meu, atingan-
du-mi usor coloana.
Dumnezeule!
Am incercat sa-mi pastrez ritmul normal al respiratiei,
desi simteam ca in curand о sa ma sufoc, din lipsa de oxigen,
dar asta nu a durat prea mult si am ajuns sa iau guri mari
de aer, de parca ar fi fost prima data cand m-ar fi atins un
barbat. Salvatore imi trasa sira spinarii cu buricele degetelor
care lasau in urma lor fiori ai dracului de delicio§i, incurcan-
du-mi gandurile.
Era pentru prima data cand aveau loc astfel de atingeri
§i apropieri §i totul era al dracului de greu de inteles, cel
putin pentru mine. Barbatul asta imi demonstrase de atatea
ori ca nu ma suporta si ca nu ma voia in firma lui, iar acum,
31
|/|.
acelasi barbat ma facea sa-mi pun semne de intrebare, din ce
in ce mai mari.
Ce dracului era in mintea lui?
Am impus picioarelor mele sa se umeasca din loc si
am reu§it sa ma a§ez pe celalalt perete, ajungand fafa-n fata
cu el, desi inauntru era bezna. Nu il puteam vedea, dar il
puteam simti, iar asta imi era de ajuns.
— Ce crezi ca faci? 1-am intrebat, privind in locul in
care credeam ca se afla.
Nu am primit niciun raspuns, dar am avut parte de socul
vietii mele atunci cand am simtit palma mare a barbatului
care s-a strans pe ceafa mea. Idiotul era in fata mea, la о
distanfa infima, iar aerul care-i ie§ea printre buze se oprea pe
chipul meu, dand momentului о altfel de insemnatate.
Nu era normal ce se intampla intre noi, dar nu imi
gaseam puterea de a riposta. Eram prea slaba in fata acestor
senzatii, iar el profita din plin de slabiciunea mea, torturan-
du-ma dupa bunul sau plac.
— Ce faci, Salvatore? 1-am intrebat din nou, atunci
cand i-am simtit buzele aproape de ale mele.
— Ce trebuia sa fac de mult, a rostit pe un ton ferm, iar
buzele lui mi-au acoperit gura, reducandu-ma la tacere.
Buzele mele ii raspundeau la sarut, desi mintea se tinea
inca pe pozitii, dar am dat dracului totul, atunci cand limba
lui mi-a invadat cavitatea bucala, cercetand locul, centime-
tru cu centimetru.
Gustul lui, о combinatie de pasta de dinti si citrice,
ma facea sa tanjesc si mai tare dupa apropierea dintre noi.
Tocmai aveam parte de primul sarut cu cel care-mi distrusese
nervii de atatea ori, dar ciudat era faptul ca nu ma puteam
impotrivi lui.
32
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Imi putea face orice.
Imi putea spune orice.
Dar gura mea nu se putea satura de gustul gurii sale,
care-mi imbata simturile, amortite de ceva timp.
Eram sub vraja lui, neputand sa fac ceva, §i m-am lasat
prada dorintei, dandu-i accesul absolut asupra mea si a
trupului meu.
A§ fi ipocrita sa nu recunosc ca imi placea cum se
simtea sarutul lui.
9
imi placea felul in care limbile noastre se impleteau.
imi placea chiar si faptul ca imi tinea capul nemiscat,
cu toate ca era prima data cand lasam un barbat sa ma faca
sa ma simt atat de slaba.
Tot timpul imi placuse sa domin, dar cu Salvatore totul
era diferit.
Credeam ca о sa avem parte de mai mult timp pentru a
savura momentul nostru si chiar atunci cand imi asezasem
9	9
palma pe umarul lui, barbatul s-a indepartat, lasandu-ma
stinghera. Luminile s-au aprins.
Liftul fusese repus in functiune si toata magia disparuse.
Salvatore ma privea impasibil, de parca nimic nu s-ar fi
intamplat, insa buzele mele, care pulsau dureros, il contrazi-
ceau. Ele erau dovada ca totul fusese real.
Mi-am luat privirea de la el, fiind mult prea rusinata de
cele intamplate si pulsul mi-a revenit la normal atunci cand
u§ile s-au deschis.
Barbatul a trecut pe langa mine precum un vartej, iar eu
am ramas privind in urma lui, neintelegand ce se intamplase
de s-a comportat astfel.
Am parasit si eu cutia de metal, incepand sa merg spre
biroul meu, cu gandurile facute vrai§te.
33
El fusese cel care ma sarutase, dar tot el era cel care
se comporta ciudat si, oricat de mult m-am straduit, nu am
putut sa gasesc о explicatie pentru gestul sau.
Toate gandurile imi erau puse sub semnul intrebarii, dar
cum nu voiam sa ma incarc din nou cu frustrare, am incercat
sa dau uitarii aceasta intamplare. Pana la urma, fusese un
simplu sarut si eram constienta ca asta nu-i va schimba
comportamentul sefului meu legat de propria-mi persoana.
Acum §tiam la ce sa ma a§tept si aveam sa evit, pe cat de
mult posibil, о alta apropiere de acest gen. Situatia noastra
era oricum complicate, iar astfel de pomiri nu faceau decat
sa inrautateasca totul.
M-am lasat sa alunec in scaunul de la birou, trecan-
du-mi palmele peste fata, in incercarea de a reusi sa-mi
calmez bataile accelerate ale inimii. Tot ce se intampla in
sufletul meu era complet nou pentru mine si nici macar cand
simtisem pentru prima data acei fluturasi in stomac, despre
care povesteau colegele mele, nu patisem a§a.
Am incercat sa nu ma mai gandesc la Salvatore si sa ma
axez pe orice altceva, doar pentru a-mi tine mintea ocupata,
dar in zadar. Gandurile mele se incapatanau sa readuca la
suprafata imagini cu noi doi din lift si din nou simtea acea
senzatie ciudata in pantece. As vrea sa pot sa explic cum se
simtea acest lucru, dar nici nu as §ti cu ce s-o compar.
Salvatore, cel pe care il urasem pana acum, reusise cu
un simplu sarut sa-mi distruga toate rezistentele, iar eu nu
stiam ce sa fac pentru a pune capat acestei situatii.
Telefonul fix, care era asezat in coltul biroului, a ince-
put sa sune si pot sa spun ca am tresarit putin, fund mult prea
preocupata cu amintirea acelui sarut.
34
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Am apasat butonul pentru speaker, iar vocea Idei a
umplut incaperea, reusind sa-mi schimbe putin starea.
— Pot sa-ti aduc dosarele pentru saptamana viitoare?
m-a intrebat femeia si, a fost ciudat, chiar si pentru mine, ca
nu m-a deranjat, ca de obicei, aceasta intrebare.
Daca ma axam pe munca §i doar pe munca, gandurile
mele ar fi intrat in pauza, lucru care era destul de benefic
pentru mintea mea chinuita.
— Sigur, i-am raspuns, lasand sa se citeasca entuzias-
mul din vocea mea. Entuziasm pe care nu-1 mai avusesem
pana acum.
— Vrei si-o cafea? a adaugat si bineinteles ca nu am
refuzat.
Lichidul amarui imi oferea energia dorita, iar ordinele
de plata aveau sa ma tina ocupata, macar pentru cateva ore.
— Multumesc! am rostit, inainte de a incheia convor-
birea.
Astazi era о zi destul de oribila, dar eram decisa sa-mi
reiau buna dispozitie din aceasta dimineata, nevrand sa ma
las afectata de un amarat de sarut. In fond, nu era pentru
prima oara cand ma sarutam cu un barbat §i asta nu ar fi
trebuit sa ma afecteze in vreun fel.
Ma tinusem departe de sentimente atat timp si nu aveam
de gand sa ma las infranta de ele, tocmai acum.
Dragostea nu este pentru mine si nici nu a fost vreodata.
35

Salvatore
Се dracului fusese in capul meu?
De ее о sarutasem?
De ce? De ce? De ce?
Imi jurasem ca nu о sa ma mai apropii de vreo femeie,
ba chiar incercasem sa о fac sa piece din firma, iar acum tot
eu fusesem cel care о atinsese, uitand de toate juramintele.
Ce dracului imi facuse femeia asta?
Am trantit usa biroului, cu mintea ravasita de intrebari
si am incercat sa-mi gasesc scuze pentru cele intamplate.
Stiam ca femeile ca ea nu sunt de incredere.
Stiam cat de mult pot sa se joace cu mintea unui barbat.
Stiam ca se hranesc cu suferinta celui mai slab, dar
cu toate astea nu mi-am putut infrana impulsul de a-i simti
gustul.
Ma simteam ca intr-un carusel si nu stiam cum sa fac
9	9	9
sa-1 opresc pentru a cobori. Ma simteam ca un mare idiot,
doar ca, pe langa acest lucru, mai era inca un sentiment pe
care nu-1 mai simtisem pana acum.
Gustul ei persista pe buzele mele si ca un mare dobitoc
mi-am trecut limba peste buze, adunand dulceata ramasa.
Gura ei era delicioasa si imi daduse toate convingerile peste
cap, aducandu-ma in pragul nebuniei.
36
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Nu puteam sa cred ca tocmai mie mi se intampla asa
ceva.
Nu planuisem sa о sarut. Nici nu ma gandisem la un
asemenea scenariu, insa, atunci cand о vazusem rosie de
nervi, ceva se activase in interiorul meu si ma facuse sa
actionez, luandu-i gura cu asalt.
Mi-am trecut palmele prin par, tragand usor de el, si
am inceput sa ma invart prin incapere, de parea m-as fi aflat
captiv intr-o cusca.
Nicio femeie nu ma facuse sa am atat de multe stari,
in acelasi timp, asa cum se intamplase cu Miriam, dar nu
trebuia sa uit ca din vina unei femei ca ea imi distrusesem
viata.
5
M-am asezat pe scaun, incercand sa ma gandesc la о
solutie prin care sa о elimin din firma, dar cum gandurile
mele erau pline de ea, nu am reusit mare lucru. Trebuia sa
gasesc, cat mai repede cu putinta, о cale prin care sa scap de
ea cu scopul de a-mi tine inima in siguranta.
As fi fost prost in cazul in care m-as fi lasat imbrobodit
de atractia dintre noi, stiind ca viata mea a fost mult timp pe
marginea prapastiei din cauza unei femei, asemanatoare ei.
Ф Ф Ф
Am dat pe gat tot lichidul din pahar si, ca un nesatul,
i-am facut semn barmanului sa-mi mai aduca unul. Trebuia
sa-mi tranchilizez gandurile si trupul si asta о puteam face
doar cu ajutorul alcoolului.
Nu putusem sa stau in firma, stiind ca ea se afla la
doar cateva u§i distanta, a§a ca imi anuntasem secretara §i
plecasem fara sa ma mai uit in urma. Lucrurile mergeau
37
|/|.
bine chiar si fara prezenta mea si, cum astazi nu aveam vreo
§edinta, m-am gandit ca mi-ar prinde bine putina distantare.
De fiecare data cand imi aminteam de trecut simteam
nevoia sa dispar din peisaj, chiar si pentru cateva ore, apoi
ma intorceam, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
De fiecare data imi aminteam de acel copil de cinci ani,
care se plimba intre orfelinate, avand lacrimi pe obraji si
haine ponosite, iar inima mi se strangea dureros in piept,
stiind tot ce a fost nevoita sa indure.
Al doilea pahar a alunecat mai repede pe esofag si, trep-
tat, gandurile acelea dureroase au fost estompate, parand la
milioane de ani distanta. Acum nu mai eram acel copil, firav
si speriat, ci devenisem un barbat in toata puterea cuvantului
si nu aveam de gand sa о las pe Miriam sa se joace cu mintea
mea.
Eram hotarat sa о dau afara si aveam s-o fac, indiferent
de pretul pe care ar trebui sa il platesc. Nu о mai voiam, nici
macar pentru о secunda, in aceeasi cladire §i credeam cu
convingere ca, odata cu plecarea ei definitiva, vor disparea
si problemele mele.
Am continuat sa beau de parca alcoolul ar fi anulat ul-
timele evenimente, in special sarutul acela din lift... Nici nu
stiu cand am adormit cu capul pe tejghea, ca ultimul betiv.
— Domnule! am auzit, prin vis, о voce necunoscuta si
mi-am ridicat capul, vrand sa dau cu ochii de persoana ca-
re-mi deranja somnul. Un tanar la vreo 25 de ani ma privea
cu parere de rau, iar mintea mea a incercat sa-§i aminteasca
unde dracului ma aflam. Imi pare rau, dar barul se inchide in
cinci minute, mi-a spus tipul si am aprobat printr-o miscare
a capului, amintindu-mi unde ma aflam.
38
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Niciodata nu mi se intamplase sa adorm intr-un bar, la
fel cum niciodata mintea mea nu fusese atat de bulversata,
ca acum.
M-am ridicat, cu greu, ce-i drept, de pe scaun si am
inceput sa fac pa§i spre ie§ire, avandu-1 in spatele meu pe
cel care ma trezise.
— Sa va chem un taxi? m-a intrebat, dar am refiizat
imediat.
Nu aveam nevoie de ajutorul nimanui si eram suficient
de matur incat sa ma pot descurca singur.
Nu imi placea sa par neajutorat si nici nu voiam sa ma
vada cineva in aceasta situatie, tocmai acum.
Am luat-o la pas pe stradutele luminate ale ora§ului
Torino, sperand ca mersul pe jos pana acasa imi va limpezi
mintea. Alcoolul imi facuse mai mult rau, dar nu ma stresam.
$tiam ca о sa-mi revin dupa toate cele intamplate, chiar daca
ar fi durat ceva mai mult decat in mod normal.
Ф
Baga-mi-as!
Capul ma durea ingrozitor §i camera parea sa se invarta
cu mine, dar am reusit in cele din urma sa ma ridic din pat,
stiind ca nu imi puteam ignora indatoririle. Firma depindea
de mine si, pentru ca ieri lipsisem, astazi eram nevoit sa
merg.
M-am tarat in baie, vrand sa-mi fac rutina zilnica, doar
ca imaginea afisata in oglinda m-a facut sa ma crispez.
Aratam ingrozitor, exact cum ma si simteam, dar am strans
din dinti si m-am indreptat spre cabina de du§, sperand ca о
baie rapidasa-mi faca durerea de cap sa dispara. Stiam ca nu
reactionam tocmai bine la alcool si in ultimii ani ma tinusem
39
|/|.
departe de aceasta tentatie, insa doar pana ieri. Apropierea
de Miriam ma facuse sa cedez si acum resimteam consecin-
tele faptelor mele.
Eram cel mai mare prost §i nu puteam schimba asta.
Femeia asta ma atragea si ma respingea in aceeasi masura,
ceea ce era prea mult pentru sufletul meu, chinuit de la о
varsta frageda.
Apa rece curgea necontenit pe trupul meu gol, in timp
ce palmele imi erau sprijinite pe peretele din sticla.
Nu stiam ce urma sa fac.
Nu stiam nici macar care ar fi fost prima miscare.
Dar tot се-mi doream acum era sa о elimin pe Miriam
din firma si urma sa ma ocup de acest aspect imediat cum
ajungeam la birou.
Diavolita asta nu mai avea ce sa caute in firma si in
viata mea, stiind ca impulsurile mele, pe care nu le puteam
controla, m-ar fi adus de fiecare data in aceasta ipostaza, cea
in care ma aflam acum.
Eram un barbat putemic si sigur pe mine, dar ea imi da-
duse dracului toate convingerile dupa ce-i gustasem buzele
alea pacatoase.
Am suierat printre dintii inclestati atunci cand organul
meu sexual a dat semne ca amintirea ei avea sa-1 trezeasca si
9
am oprit jetul de apa in urmatoarea secunda, iesind din dus.
Era destul de evident pentru mine ca ceva se intampla in
interiorul meu, insa nu aveam de gand sa cedez.
Eram un barbat care obtinea tot ce-§i dorea, iar cuvin-
tele „regrete” sau „consecinte” nu se aflau in vocabularul
meu. Asa cum nu se afla nici cuvantul „IUBIRE".
40
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Mi-am sters surplusul de apa de pe corp si cu miscari
rapide mi-am tras hainele pe mine, vrand sa scap cat mai
repede de aici.
Ca niciodata, simteam nevoia de a ajunge la birou, stiind
ca astazi trebuia sa gasesc о solutie inedita de a о determina
pe Miriam sa dispara din peisaj.
$
— in biroul meu!
Ida, secretara mea, a tresarit, luata prin surprindere de
replica mea, dar s-a redresat la fel de repede, urmandu-ma
tacuta.
Blonda lucra de cativa ani buni aici §i §tia ca nu era in
avantajul ei sa vocifereze.
Nu avusesem probleme cu ea decat о singura data
cand se intamplase sa ma sfideze, un incident care a avut
loc din vina lui Miriam, pe care о facusem cu ou si cu otet,
plecand din biroul meu cu ochii in lacrimi. Atunci avusesem
un scandal monstru cu aceasta angajata cu varsta de vreo
40 de ani, dar intelesese rapid care este rolul ei in aceasta
firma. Desi sunt convins ca nu era prea fericita de tot ce i
se intampla colegei ei, a invatat sa-§i tina gura inchisa, spre
linistea mea.
— Cu ce va pot ajuta? m-a intrebat, dupa ce m-am
asezat pe scaun.
— Miriam si-a luat vreo zi libera? am intrebat-o, prefa-
candu-ma nestiutor, de§i eram la curent cu tot ce se intampla
in firma.
Femeia m-a privit cu spranceana ridicata, iar intr-un fi-
nal s-a hotarat sa ma lamureasca prin a imi comunica vestea
41
care a venit la fix, avand astfel sansa de a scapa de tentatia
umblatoare.
— Credeam ca §titi asta, m-a apostrofat femeia din fata
mea, clatinand din cap in sens negativ. Nu si-a luat nicio zi
libera, dar ieri si-a depus cererea de concediu, m-a informat,
in ochii ei, citindu-se ingrijorarea.
Am ranjit satisfacut de cele aflate si, fara sa mai stau
pe ganduri, am luat telefonul si am apelat biroul de Resurse
umane.
— Multumesc, Ida! am rostit, apasand butonul cu
numarul patru, care ma punea in legatura directa cu Mina,
angajata care se ocupa cu aceste lucruri. Poti sa te intorci la
treburile tale, am adaugat, in momentul cand am auzit vocea
senzuala a angajatei mele, venind din difuzor.
Secretara mea s-a facut nevazuta, iar eu m-am rezemat
cu spatele pe spatarul scaunului, pregatindu-ma pentru ce
urma sa fac.
— Buna, Mina! am salutat-o, incercand sa-mi gasesc
cuvintele potrivite pentru a-mi exprima cerinta, mai ales ca
stiam ca barfele circulau cu viteza luminii in firma.
9
— Buna ziua, domnule! mi-a raspuns, pe un ton formal,
de parca nu ar fi trecut de atatea ori prin mainile mele.
— Am nevoie de о favoare, i-am spus si geamatul ei
m-a lasat rece. Idioata asta credea ca aveam de gand sa i-o
trag, dar se amagea singura, biata de ea. Miriam si-a depus
ieri cererea de concediu si am nevoie sa stiu perioada pe care
a solicitat-o.
Pentru о clipa s-a astemut linistea, insa femeia s-a
redresat, incepand sa tasteze de zor, semn ca stia despre ce
vorbeam.
42
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Domnule, a rostit, fara sa se mai miorlaie asa cum
facuse mai devreme, domnisoara Armstrong a cerut о sapta-
mana de concediu in afara de cele doua la care avea dreptul.
Deci diavolita voia trei saptamani de concediu?
Perfect! mi-am spus in gand, ranjind cu toti dintii la
vedere.
— Mina, trece-i о luna, incepand cu data de maine, i-am
cerut si am inchis apelul, neavand nevoie de confirmarea ei.
$tiam ca о sa existe cateva semne de intrebare, dar cum
eu eram seful aici, ceilalti trebuiau sa-si vada de treaba lor.
О luna era suficient pentru a gasi о alta idee care ma va
ajuta sa scap definitiv de Miriam Armstrong si, consolan-
du-ma cu acest gand, mi-am reluat activitatea prin a verifica
ultimele e-mail-uri primite.
Salvatore Salvini nu se lasa infrant de о femeie, cu atat
mai putin de Miriam Armstrong.
„Printesa lui tati” avea sa verse lacrimi amare, cu toate
ca nu ea era cea vinovata pentru toata suferinta din viata
mea.
43
&ИШШ d
Miriam
— Ti-a fost acceptata cererea pentru concediu.
Am privit-o cateva clipe pe Ida, incercand sa-i procesez
cuvintele, iar atunci cand mi-am dat seama ca foaia din mana
ei atesta faptul ca о sa ma bucur de liniste si odihna, am sarit
de pe scaun, bucurandu-ma ca un copil mic.
Abia asteptam sa ma intorc acasa la ai mei si nu mai
aveam rabdare sa mai a§tept inca о saptamana.
Ida mi-a asezat foaia in fata, zambind, si am prins hartia
intre degete pentru a vedea daca era adevarat се-mi spusese
blonda.
§ocul a fost vizibil, chiar si pentru ea, atunci cand am
vazut ca cererea mea era aprobata, doar ca mai avea ceva in
plus. Concediul meu era pe о perioada de о luna, incepand
chiar de maine.
Nu mi-a venit sa cred, asa ca am recitit cuvintele, vrand
sa ma asigur ca nu gresisem.
Tocmai primisem о veste uimitoare, doar ca nu puteam
sa reactionez asa cum mi-as fi dorit. Cu siguranta mi-as fi
speriat colegii, daca a§ fi inceput sa tip ca о apucata.
Nicicand nu mi-as fi putut imagina ca aveam sa primesc
о asemenea veste, dar se pare ca nu eram atat de ghinionista
asa cum credeam. Norocul se intrevedea din spatele norilor
negri ce se abatusera asupra mea, ceea ce ma facea sa traiesc
44
A CINCEA CARTE DIN SERIA
cu speranta ca viata mea se putea intoarce pe drumul cel
bun.
— Ce naiba serie acolo? a vrut sa stie femeia din fata
mea, iar eu mi-am ridicat ochii din foaie, zambind, cu toti
dintii la vedere.
— Aici, am spus, fluturand foaia in aer, este luna mea
de liniste, am adaugat, extrem de ingamfata.
Ida mi-a zambit de parca ar fi fost in asentimentul meu,
iar eu i-am copiat gestul, deoarece stiam ca incepand de
maine nu о sa mai fiu prin preajma lui Salvatore.
— Esti о norocoasa, Miriam, a rostit femeia, toata un
zambet, bucurandu-se pentru mine. Sa te bucuri de conce-
diu! mi-a urat, in timp ce sunetui telefonului de pe biroul ei
se facea auzit din hoi.
— Multumesc! am tipat in urma ei, lasandu-ma pe
spate, cu zambetul prezent pe chip.
Nu imi venea sa cred ca asta mi se intampla mie.
Nu puteam sa accept ca este real, doar ca foia din mana
mea ma contrazicea, urandu-mi bun venit spre о luna de
relaxare.
M-am grabit sa-mi termin actele ramase pe birou, iar
in pauza de masa mi-am cautat biletul de avion, vrand ca
maine sa plec acasa pentru ca simteam nevoia de a petrece
timp in sanul familiei. Abia asteptam sa le vad fetele alor
mei, atunci cand as fi aparut in pragul casei.
Nu voiam sa le spun ca vin acasa, vrand sa le fac о
surpriza.
Eram bucuroasa, dar in sufletul meu stiam ca se petrece
ceva ciudat. Salvatore nu m-ar fi lasat sa plec atat de mult
timp de la birou, dar se prea poate ca din cauza sarutului de
ieri, barbatul sa-si fi schimbat parerea in ceea ce ma priveste.
45
Am ridicat din umeri, alungand orice gand ran, si m-am
concentrat pe ce aveam de terminat, vrand sa las total in
regula pana la intoarcerea mea.
Ma cunosteam foarte bine si stiam ca nu о sa ma pot
bucura de concediu, daca aveam sa ma gandesc la treburile
neterminate.
M-am aruncat pe canapeaua din living, moarta de
oboseala, si mi-am ridicat picioarele pe masuta de cafea,
incercand sa ma relaxez. Pantofii cu toe, pe care ii purtam
zilnic, imi distrugeau picioarele, iar acum durerea pe care о
resimteam in talpi ma termina. Nici nu §tiam cum о sa ma
ridic de aici, pentru a-mi face bagajul, dar speram ca odata
cu trecerea durerii sa-mi recapat entuziasmul, nedorind sa
intarzii maine la aeroport.
Gasisem bilet la primul zbor, adica la ora sase dimi-
neata, ceea ce insemna о noua dimineata in care trebuia sa
ma trezesc devreme, doar ca de aceasta data nu mi se mai
parea atat de ingrozitor, asa cum imi parea atunci cand mer-
geam la firma. Incepand de maine puteam sa uit de Salvatore
si firma lui nenorocita, chiar daca era doar pentru о perioada
de timp. О luna mi-ar fi suficient sa-mi reincarc bateriile si
poate ca la intoarcere 1-as gasi si pe el mai ingaduitor.
Ce vise frumoase ai, Miriam, m-a batjocorit constiinta
mea, facandu-ma sa zambesc.
Chiar era imposibil sa se intample ce imi imaginam eu,
dar continuam sa visez, stiind ca viselenu costa bani.
Am reusit, dupa lungi dezbateri cu mine insami, sa ma
umesc de pe canapea, iar prima oprire a fost la bucatarie, de
unde mi-am luat un pahar cu vin, stiind ca aveam nevoie de
46
A CINCEA CARTE DIN SERIA
о gura de alcool, pentru a-mi stimula corpul. M-am indreptat
spre dormitor, acolo unde urma sa-mi fac bagajul, doar ca
nemiloasa realitate m-a lovit din plin, amintindu-mi ca nu
ajunsesem la mall, iar hainele din dulap imi ramasesera mici
din cauza faptului ca ma ingrasasem.
Am deschis larg usile dulapului §i cu miscari haotice
am inceput sa imprastii prin toata camera hainele, incercand
sa gasesc ceva care sa mi se potriveasca macar pana aveam
sa ajung acasa, acolo unde mi-as fi permis cateva ore pentru
cumparaturi.
Intr-un final, am reusit sa gasesc cateva piese vestimen-
tare care-mi veneau cat de cat, asta dupa doua pahare cu vin
si multa chinuiala, fiind nevoita sa probez fiecare bucata de
material, pentru a le gasi pe cele bune.
Trebuia neaparat sa ma apuc de sport, fapt се-mi displa-
cea teribil, daca nu voiam sa ma fac cat о vaca. De cand ma
mutasem aici nu mai fusesem atenta la alimentatie, iar asta
se putea observa cu ochiul liber.
Toata viata si obiceiurile imi erau date peste cap si nici-
odata nu crezusem ca о sa ajung in acest punct, stiind cat de
mult uram sa imi ies din rutina zilnica, pe care о pastrasem
atat amar de ani.
Banuiam ca о sa fie ceva schimbari, doar ca gandul meu
nu mersese atat de departe, iar asta ma debusola.
Speram ca intoarcerea mea acasa sa ma ajute sa ma
regasesc si sa-mi recapat vechea personalitate, pe care ca-
racterul lui Salvatore mi-o subjugase.
Voiam sa ma intorc mult mai putemica si astfel sa ii
pot tine piept barbatului care incerca sa ma faca sa cedez,
comportandu-se ca un cretin.
47
Am tras valiza de sub pat si am inceput sa aranjez
lucrurile pe care urma sa le iau cu mine, inclusiv cateva
creme §i parfumuri, desi in dormitorul meu de acasa aveam
о intreaga colectie.
Avantajul, atunci cand familia ta se ocupa cu acest tip
de afaceri, este ca te bucuri inaintea celorlalti de cele mai
bune si mai scumpe parfumuri, iar asta nu imi displacea
deloc, de§i existau momente cand detestam faptul ca lumea
ma cuno§tea, doar din pricina numelui de familie pe care-1
purtam. Chiar il enervasem pe tata, intr-o zi, spunandu-i
ca abia astept sa gasesc un fraier cu care sa ma marit, doar
ca sa scap de numele Armstrong. Si acum imi vine sa rad,
amintindu-mi de fata socata a tatei, care a urlat, cat 1-au tinut
plamanii, ca nu о sa accepte sa renunt la numele lui.
Relatia mea cu tata fusese dintotdeauna speciala §i avu-
sesem parte de toata iubirea lui, in egala masura cu fratele
meu. Nici el, dar nici mama, nu facusera vreodata diferente
intre mine si Alexander si tot timpul au avut grija sa stim ca
nu legatura de sange este cea care conteaza.
Poate ca avusesem о soarta crunta, atunci cand parintii
mei natural! hotarasera sa ma abandoneze in spital, dar
datorita sotilor Armstrong avusesem parte de caldura unei
familii si nu sfarsisem ca ceilalti copii, care nu fusesera la
fel de norocosi ca mine.
inca imi amintesc prima conversatie avuta cu mama,
pe cand implinisem 12 ani. Atunci am aflat adevarul, dar
mama m-a ajutat sa tree peste acel §oc, promitandu-mi ca о
sa flu copilul ei pentru intreaga viata, si se tinuse de cuvant,
oferindu-mi iubire si grija, asa cum face о adevarata mama.
48
A CINCEA CARTE DIN SERIA
ti eram recunoscatoare pana la Dumnezeu si inapoi
si mi-a§ fi dorit sa pot da timpul inapoi, pentru a indrepta
lucrurile care nu fusesera cele mai bune.
Mi-am sters lacrima care mi-a alunecat pe obraz si
m-am ridicat de pe podea, holbandu-ma la ceasul de pe
noptiera, moment in care am constatat, cu stupoare, ca era
deja ora 23.
La somn, Miriam! mi-am spus in gand si mi-am dat jos
hainele, astfel incat, atunci cand am ajuns langa pat, eram
deja goala.
Maine era о zi importanta pentru mine si, dupa ce m-am
asigurat ca alarma este pusa, am inchis ochii, bucurandu-ma
de cele cateva ore de somn. Urma sa-mi petrec urmatoarea
luna in compania familiei mele, iar pentru acest lucru merita
sa ma trezesc devreme inca о zi.
49

Miriam
Tarasc lipsita de vlaga valiza in urma mea si incep
sa-mi masez gatul amortit. Zborul a fost unul infernal si,
dupa ce ca am avut о intarziere de 4 ore, m-am mai pricopsit
si cu un copil care s-a asezat pe scaunul din spatele meu si
a lovit cu picioarele, de parca era un cal naravas. Daca era
copilul meu il omoram cu mana mea, dar maica-sa nu cred
ca ar fi de aceeasi parere cu mine si probabil mi-ar trage
cateva injuraturi.
Aerul racoros din Boston mi-a fluturat parul, dar nu
m-am sinchisit sa-1 aranjez, fiind entuziasmata ca eram din
nou acasa.
Ai mei nu stiau nimic despre venirea mea si nici macar
lui Alex nu-i spusesem, iar acum eram pusa in situatia de a
gasi un taxi care sa ma duca la casa parintilor mei.
Poate ca arfi fost mai bine daca-l anuntam peAlex, am
gandit, cand о rafala de vant mi-a infiorat trupul.
Am pa§it spre statia de taxi, ignorand frigul §i am simtit
ca 1-am apucat pe Dumnezeu de picior, atunci cand m-am
a§ezat pe bancheta din spate a masinii de culoare galbena,
care urma sa ma duca la destinatie.
Barbatul de la volan m-a privit in oglinda retrovizoare,
oferindu-mi un zambet cald, iar masina s-a pus in miscare,
dupa ce i-am spus adresa. M-am facut comoda pe bancheta,
50
A CINCEA CARTE DIN SERIA
privind pe geam, la oamenii care roiau pe trotuar, iar atmo-
sfera de sarbatoare care imbraca orasul imi dadea о stare de
bine. Intotdeauna imi placusera sarbatorile, mai ales felul
in care se transforma orasul atunci cand era impodobit de
sarbatoare, §i, cu toate ca nu mai eram copil, continuam sa
am aceleasi sentimente, de fiecare data.
Pur si simplu, sarbatorile dadeau un aer aparte, atat ora-
sului, cat si oamenilor, facandu-i sa uite de vremea geroasa
de afara.
Am continuat sa privesc magazinele care erau incarcate
de decoratiuni, amintindu-mi de zilele in care cutreieram
aceste strazi, impreuna cu mama, in cautarea bradului si a
cadourilor pentru tata si Alexander. Atunci mi se parea un
chin sa petrec ore bune cu mama, insa acum as da orice
macar pentru cateva minute din acele zile.
Cand suntem copii avem impresia ca totul este nedrept,
insa adevarata nedreptate se intampla abia atunci cand ne
maturizam atat de tare, incat tanjim dupa acele vremuri.
Taxiul a parcat in fata portii din tier si, dupa ce i-am
inmanat soferului suma de bani datorata pentru cursa, am
inceput sa pa§esc pe aleea casei, tarand dupa mine troller-ul.
Casa mi se parea neschimbata si aveam sentimentul ca
niciodata nu plecasem de aici. Zambetul mi-a aparut pe
chip atunci cand am observat ca mama ma a§tepta in prag.
Femeia ma vazuse sau poate ca ma simtise, iar acum ochii ii
erau plini de lacrimi, facandu-ma §i pe mine sa plang.
— Fetita mea! a exclamat, pomind in viteza pe scari.
Bratele ei s-au incolacit in jurul meu si asa au ramas,
lasandu-ne sa ne plangem dorul, una pe umarul celeilalte.
Imi lipsise enorm aceasta imbratisare.
Imi lipsise mama.
51
Imi lipsise tot ce ma facea sa ma simt in siguranta, doar
ca acum eram aici si aveam de gand sa profit de aceasta luna,
pentru a petrece cat mai mult timp, impreuna cu familia mea.
— De ce nu ne-ai anuntat ca vii? m-a intrebat, prinzan-
du-mi umerii cu palmele.
Ne-am privit in ochi, lasand sa se vada dragostea pe
care ne-o purtam, si am zambit in coltul gurii inainte de a-i
raspunde.
— Am vrut sa fie surpriza, i-am explicat, continuand sa
zambesc nevinovata.
— Trebuia sa ne anunti, Miriam, m-a certat mama,
indemnandu-ma sa intru in casa. Este atat de frig afara,
a constatat mama, privindu-mi tinuta neadecvata pentru
aceasta perioada.
Tata statea in living, privind spre televizor de pe cana-
pea, iar bucuria care i-a traversal chipul, la vederea mea, a
fost ca un ghimpe in inima mea. Stiam ca si ei sufereau si
imi duceau dorul, dar voiam sa cred ca toate sacrificiile о sa
merite.
— Salutare, tata!
Mi-am deschis bratele si m-am aruncat la propriu in
bratele tatei, care m-au primit cu aceeasi caldura cu care ma
obisnuisera, in cei 25 de ani pe care-i aveam. Mi-am asezat
tampla pe pieptul lui, ascultand bataile accelerate ale inimii,
si pentru cateva minute m-am simtit aceeasi fetita din trecut,
care abia a§tepta sa se aseze in bratele lui. Intre noi doi era о
conexiune care nu se prea poate explica in cuvinte, dar pri-
virile noastre spun totul atunci cand ochii nostri se privesc.
— Buna, scumpo! mi-a sarutat fruntea si mi-a ferit
suvitele de par de pe fata. Cum esti? m-a intrebat, analizan-
du-ma de parca ar fi vrut sa se asigure ca sunt in regula.
52
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Of, tata, am gandit in sinea mea, incercand sa-mi as-
cund tristetea pe care о simteam care m-ar fi dat de gol.
Nu voiam sa ii intristez si pe ei si chiar traiam cu speranta ca
totul se va rezolva, candva.
— Sunt bine, 1-am mintit §i m-am chinuit sa-mi tin de-
getele incrucisate la spate, totul este in regula, am adaugat,
privind spre locul din care ne privea mama.
— Lasa fata, Victor! I-a cerut femeia, apropiindu-se
de noi. О sa avem timp de povesti mai tarziu, dar Miriam
trebuie sa se schimbe acum, a facut semn spre hainele mele,
care erau extrem de incomode.
Chiar si atunci cand calatoream cu avionul nu puteam
sa renunt la pantofii cu toe §i la tinuta office. Era ca un ritual
pentru mine si singurul loc in care stateam imbracata in
haine lejere era intimitatea casei mele.
Am aprobat-o pe mama, ridicandu-ma din bratele tatei,
apoi le-am sarutat obrajii amandurora si m-am indreptat
spre camera mea, simtind nevoia de a face о baie cu multa
spuma, asa cum obisnuiam mai mereu.
Camera mea ramasese la fel si nici nu se observa ca fu-
sesem plecata atat de mult timp. Totul era atat de natural, de
parca fusesem plecata in vacanta, iar acum ma intorsesem.
Am analizat totul cu privirea, simtind ca aici este locul meu,
si m-am intristat atunci cand mi-am dat seama ca niciodata
nu simtisem asta in apartamentul din Torino.
Se pare ca acele cuvinte, cum ca omul nu i§i poate uita
radacinile, indiferent unde il poarta viata, se adevereau si in
cazul meu si am stiut, fara sa ma gandesc la asta, ca aveam
sa ma intorc definitiv, dupa terminarea stagiaturii.
Am intrat in baie, aruncandu-mi din mers hainele pe
podea si in mai putin de doua minute eram deja bagata pana
53
|/|.
la gat in apa, tumand din belsug spumant si diverse arome,
care ma ajutau sa-mi revin.
Meritam tot rasfatul asta, dupa tot chinul prin care
trecusem, si pentru о clipa m-am intrebat cum ar fi sa-1 dau
dracului pe Salvatore, cu tot cu firma lui, §i sa raman aici.
Parca il si vad, rosu la fata, cu narile dilatate, urland ca un
apucat. Da, clar, asta este cea mai tare imagine pe care min-
tea mea si-o putea imagina.
De ce dracului ma mai gandesc la el? m-am intrebat
atunci cand am realizat ca gandurile mele fugeau in directia
gresita. Venisem acasa ca sa ma deconectez de la tot ce-mi
facea rau, dar mintea mea continua sa imi aminteasca de
nememicul ala §i nici macar nu gaseam vreo explicatie
pentru asta.
Era evident ca munca ma afectase mai mult decat cre-
zusem, dar aveam sa profit de toata luna libera, pentru a ma
aduna.
Mi-am lasat spatele sa alunece in cada si am ajuns sa
stau complet sub spuma, incercand sa-mi golesc mintea de
orice gand.
Ce rost mai avea sa imi amintesc de toate umilintele
prin care trecusem, cand, eu singura, imi impusesem sa las
totul in urma, chiar si pentru о luna?
Abia asteptam sa ajung in preajma alor mei, §tiind ca
iubirea lor ma umplea de energie si imi tinea mintea ocupata.
Eram sigura ca mama ii sunase pe Alex §i Maggie, deci in
curand о sa ajunga si ei, pentru a intregi familia.
Dupa zece minute, batai repetate in usa m-au facut
sa-mi arcuiesc spranceana, nestiind cine mi-ar putea intre-
rupe ritualul, dar am aflat raspunsul imediat cum s-a deschis
usa. Cumnata mea a patruns in incapere, avand un zambet
54
A CINCEA CARTE DIN SERIA
demential pe buze. I-am facut semn sa se aseze pe marginea
cazii §i ea s-a conformat cerintelor mele, fara sa-§i piarda
zambetul. Relatia noastra incepuse sa functioneze de cand
prostul de frate-meu se casatorise cu ea, si asta nu facea de-
cat sa ma bucure, cu toate ca nu mai eram la fel de apropiate
ca in trecut.
Cred ca era normal sa se intample asa, din moment
ce fiecare avea viata ei §i prioritati diferite, dar ma bucura
faptul ca nu ma mai ignora si ca puteam sa-i povestesc totul,
fara sa stau cu teama ca о sa se afle.
— Mai, mai, uite cine ne onoreaza cu prezenta, m-a
ironizat, dar caldura din ochii ei ii dadea de gol sentimentul
de fericire, pe care-1 simtea.
— О placere sa te revad, i-am raspuns in acelasi mod,
izbucnind amandoua intr-un raset care a rasunat in intreaga
incapere.
Ne-am oprit din ras si ne-am analizat una pe cealalta.
Nu §tiu ce a gasit schimbat la mine, insa eu am gasit-o pe ea
mult mai schimbata decat fusese la plecarea mea.
Parul roscat isi recapatase culoarea naturala, facand-o
sa arete mult mai senzuala cu parul brunet.
Ochii ei aveau aceeasi blandete pe care о avusesere
dintotdeauna.
Iar formele ei erau mult mai pronuntate acum, semn ca
Alex о trata asa cum merita.
9
Ii spusesem idiotului ca trebuie sa aiba grija de ea, ca sa
nu о mai piarda, si se pare ca imi ascultase sfatul.
— Te-ai ingrasat?
Mi-am dat ochii peste cap, exasperata de remarca ei, §i
mi-am strans bratele peste piept, stiind ca noile schimbari pe
care le suferise trupul meu erau vizibile.
55
— Am fost plecata atat timp si tie de asta iti pasa?
Aveam о tona de nervi si nici macar baia relaxanta nu
ma mai putea calma, asa ca m-am ridicat in picioare, fara
vreun pic de jena, si m-am indreptat spre cuier, unde mi-am
infasurat trupul in halat, nepasandu-mi ca apa de pe mine se
prelingea pe podeaua baii. Am intrat in dormitor, indreptan-
du-ma glont catre dulap si am sustras, cu miscari haotice,
primele haine pe care le-am gasit asezate milimetric, semn
ca mama trecuse pe aici.
— Miriam! mi-am auzit numele si m-am intors, ga-
sind-o pe Margaret in pragul usii, cu mopul in mana. Nu
am vrut sa te supar, a rostit, cu parere de rau §i mi-am dat
seama ca exagerasem cu reactia mea. Nu era ea vinovata de
kilogramele pe care le acumulasem, iar eu ma comportam,
din nou, ca un copil rasfatat, crezand ca totul mi se cuvine.
Mi-am inchis sutienul si m-am asezat pe pat, asteptand
ca bruneta sa mi se alature, si i-am cuprins trupul intre bratele
mele, strangandu-1 cu putere. Imi parea rau ca о suparasem
si acum ma simteam mizerabil. Se pare ca timpul petrecut
in preajma lui Salvatore ma facuse sa ma schimb, fara sa
observ, §i trebuia sa ma lepad de acele obiceiuri proaste,
stiind ca aici nimeni nu era impotriva mea.
— larta-ma, Maggie! i-am cerut cumnatei mele, sim-
tind ca remu§carile ma devoreaza pe interior. Nu trebuia sa
reactionez asa, am recunoscut, primind un pupic pe obraz,
din partea femeii.
— Si eu imi cer scuze, mi-a raspuns, nu trebuia sa spun
asta, a adaugat, ciupindu-ma de picior.
— Au! am exclamat, privind-o urat. Pentru ce a fost
asta? i-am cerut sa ma lamureasca.
56
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Detestam cand cineva facea astfel de gesturi si Maggie
profita de acest lucru, scotandu-ma din sarite.
— Am vrut sa pedepsesc scorpia din tine, mi-a explicat,
ridicand nevinovata din umeri, iar eu am privit-o cu ochii
mari.
Margaret se schimbase enorm si ma bucuram ca fratele
meu era cel care se bucura de bunatatea asta de femeie.
Sincere sa fiu, dintotdeauna remarcasem о chimie aparte
intre ei, dar cum incapatanarea era punctul lor forte am ales
sa-mi tin gura, §tiind ca intr-un final i§i vor da seama ca erau
facuti unui pentru celalalt.
— Asa te pedepseste Alexander pe tine? i-am facut
cu ochiul, iar obrajii ei s-au aprins instantaneu, capatand о
nuanta evidenta de rosu.
9	9
Am inceput sa rad atunci cand mi-am dat seama ca о
prinsesem, iar bruneta §i-a ferit privirea, nestiind ce sa-mi
raspunda.
— Mai bine ai lasa prostiile, m-a sfatuit, batand din
picior, mama ta ne asteapta la masa.
Stomacul meu a protestat, semn ca uitasem complet de
mancare, §i mi-am tras rapid tricoul pe cap, bind pregatita
sa ma delectez cu mancarea mamei, care-mi lipsise atat de
mult timp.
Am pomit spre iesirea din dormitor, dar m-am oprit,
privind spre locul in care ramasese Margaret.
— Ce mai astepti? am intrebat-o. Misca-te odata! i-am
ordonat, facand-o sa chicoteasca.
Am asteptat-o pana a ajuns in dreptul meu si am parasit
impreuna dormitorul, pa§ind pe holul lung, care ducea spre
scarile pe care le-am coborat in viteza, facand-o pe Maggie
sa rada cu putere.
57
— Acum inteleg de ce ai pus cateva kilograme, a tipat in
spatele meu, iar eu am fluturat degetul mijlociu in aer, semn
ca asta era parerea mea despre prostiile pe care le indruga.
Mirosul apetisant, care venea din bucatarie, ma atragea
de parea m-ar fi hipnotizat, §i toate cele trei persoane care
se aflau in incapere m-au privit mirate atunci cand am dat
buzna pe usa. I-am ignorat, atat pe ei, cat si reactiile lor, si
m-am asezat pe scaunul de langa tata, sub privirea amuzata
a fratelui meu.
— Ma bucur sa te vad, Alex! Mi-ai lipsit! s-a maimu-
tarit idiotul, dar acum nu aveam chef sa ma contrazic cu el.
Imi era foame si nu mai puteam rezista tentatiilor pe care
mama le a§ezase in fata fiecaruia.
— Ii este foame, 1-a informat mama care continua sa
aseze mancarea pe masa, iar eu am aprobat printr-o mi§care
a capului, facandu-i pe toti sa rada.
Nici nu i-am bagat in seama si mi-am continual inspec-
tia, dorind sa vad cu ce fel de mancare voiam sa incep. Totul
mirosea divin si, daca nu as sti ca sunt acasa, as putea sa jur
ca am ajuns in Raiul mancarii, iar de aici nu mai vreau sa
plec.
Stateam in pat, intinsa pe spate, privind tavanul, mo-
ment care avea loc dupa ce mancasem de parea as fi fost
fugita de acasa. Nici eu nu §tiu unde intrase atat de multa
mancare, dar pot sa spun cu mana pe inima ca era pentru
prima data cand imi simteam stomacul plin in totalitate.
Am incercat sa ma a§ez pe-o parte, dar asta era ca un
fel de misiune imposibila. Eram atat de plina, incat simteam
ca о sa explodez si singurul lucru care mi-a venit in minte a
58
A CINCEA CARTE DIN SERIA
fost sa incerc sa adorm, stiind ca in curand as fi dat afara tot
ce mancasem.
Am strans ochii, simtind mancarea in gat §i, dupa multe
incercari esuate, am tasnit spre baie, unde mi-am golit sto-
macul arhiplin.
Cine dracului ma pusese sa bag ca sparta in mine?
Dupa ce tot continutul stomacului a ajuns in vasul de
toaleta, m-am ridicat de pe podea si am mers la chiuveta
pentru a imi umezi fata cu apa rece, simtindu-mi trupul
in flacari. Niciodata nu suportasem astfel de episoade, dar
acum eu eram cea care alesese sa-si faca rau.
Mi-am privit chipul lipsit de culoare, prin intermediul
oglinzii, observand semnele care-mi divulgau starea fizica,
dar si psihica, si mi-am propus sa-mi revin si sa nu mai repet
aceasta gre§eala, §tiind ca tot eu aveam de suferit.
Azi era prima si ultima oara cand mai faceam asa ceva
si, cum aveam sa-mi petrec о luna in Boston, urma sa ma
apuc de sala, vrand sa scap de toate kilogramele in plus.
Trebuia sa ma intorc relaxata si pregatita pentru atacul
lui Salvatore si nu о puteam face daca nu scapam de princi-
pal mea problema.
59
Слитоцж $
Miriam
— Buna dimineata! mi-am salutat parintii care i§i beau
linistiti cafeaua.
— Buna dimineata! mi-au raspuns simultan si m-am
asezat la masa, tanjind dupa о gura de cafea.
Noaptea trecuta, dupa ce imi golisem stomacul, reusi-
sem sa adorm ca un bebelus, dar totusi nu ma puteam dezice
de vechile obiceiuri.
Am tras сапа de cafea pe care mama о pusese in mij-
locul mesei si am sorbit cu sete din lichidul amar, in care
nu pusesem niciun pic de zahar, sub privirile uimite ale
parintilor mei. Aseara facusem un pariu cu mine insami si
eram determinata sa-1 castig.
— De ce ma priviti asa? i-am intrebat pe cei doi.
Mama 1-a scos din visare pe tata, aplicandu-i о lovitura
in coaste cu cotul, iar tata si-a inters privirea nemultumita
asupra ei, semn ca ii displacuse gestul pe care-1 facuse.
— Ai luat-o razna? m-a intrebat mama, facandu-1 si pe
tata sa ma priveasca in acelasi fel.
Sprancenele mi s-au unit, neavand habar despre ce vor-
bea, dar fisa mi-a cazut atunci cand tata a indicat spre сапа
de cafea. Deci, asta era problema. Parintii mei observasera
ca nu pusesem nici pic de zahar si asta li se parea extrem de
60
A CINCEA CARTE DIN SERIA
ciudat, stiind ca in urma cu cateva luni as fi pus cel putin trei
lingurite.
Am mai luat о gura de cafea, apoi mi-am impreunat
degetele pe suprafata mesei, privindu-i amuzata.
— Vechile obiceiuri se mai schimba, le-am oferit drept
raspuns, iar ochii mamei s-au umplut de lacrimi, din nu stiu
ce motiv.
Femeia s-a avantat in directia mea, tragandu-ma in
bratele sale, §i cu capul pe umarul meu mi-a soptit la ureche,
printre suspinele care-i paraseau buzele.
— Imi amintesti atat de mult de bunicul tau!
Am lasat-o sa planga in voie §i i-am mangaiat spatele cu
miscari line, vrand sa о linistesc. Nu imi placea sa о vad in
astfel de ipostaze si, cu toate ca mama era о femeie destul de
putemica, amintirea raposatilor ei parinti avea sa fie mereu
un subiect sensibil pentru ea.
Nici nu voiam sa ma gandesc la momentul in care ei nu
mai aveau sa fie aici. Cine stie cum §i daca a§ fi reu§it sa tree
peste pierderea lor.
Familia era totul pentru mine si lor trebuia sa le fiu
recunoscatoare pentru omul care devenisem.
— Те iubesc, mama! i-am marturisit in timp ce am tre-
cut cu degetele peste obrazul ei, indepartand lacrimile care
continuau sa-i ude fata.
Printre suspine a reu§it sa-mi ofere un zambet a§a cum
doar ea stia si inima mea a explodat.
— §i eu te iubesc, Miriam! Mai mult decat iti poti
imagina!
Eram amandoua atat de absorbite una de cealalta, incat
am uitat complet de tata care §i-a dres glasul, pentru a ne da
61
de inteles ca este si el aici. Ne-am inters privirile asupra lui
§i i-am analizat gesturile care-i dadeau de gol gelozia.
— Cu mine cum ramane? a intrebat imbufnat, barbatul
din fata noastra, facandu-ne sa chicotim de mimica pe care
о afisa.
Tata se comporta ca un copil rasfatat, dar nu puteam sa
mint ca nu-mi placea asta. Adoram felul in care se prefacea
suparat, doar ca sa primeasca acela§i tratament ca mama, iar
eu eram mai mult decat fericita sa i-1 ofer.
— $i pe tine te iubesc, tata!
M-am asezat pe piciorul lui, incolacindu-i gatul cu
bratele si 1-am lasat sa ma traga la pieptul sau, acolo unde
inima-i batea cu putere.
Oamenii astia fusesera salvarea mea si as fi fost in stare
de orice pentru ei.
Mama ni s-a alaturat, ajungand sa stam toti trei im-
bratisati, iar din spatele nostru a rasunat vocea grava a lui
Alexander care parea domic de un moment in familie.
— Fara mine? am auzit intrebarea inainte ca bratele lui
sa ne cuprinda pe toti.
Nu mai avusesem de mult un astfel de moment, dar
acum, dupa ce vazusem cum se simte lipsa lor, ma puteam
declara cu adevarat norocoasa, cu о asemenea familie.
Dumnezeu ma binecuvantase §i m-am rugat in gand sa
mi-i lase alaturi, multi ani de acum inainte.
ф ф Ф
— Diseara mergem in club! a topait in incapere cum-
nata mea, care parea entuziasmata de aceasta ie§ire.
Tocmai venisem de la sala, unde petrecusem vreo patru
ore, iar muschii ma dureau ingrozitor. Ma prabusisem pe
62
A CINCEA CARTE DIN SERIA
canapeaua din living, negasind energia de a urea in camera
mea si aici ma gasise Margaret, care daduse buzna in casa,
ca о tomada de entuziasm.
Trecuse ceva timp de la ultima noastra iesire, dar in
situatia mea nu cred ca puteam merge. Preferam sa stau in
pat §i sa-mi incarc bateriile, stiind ca maine о sa am parte de
acelasi tratament.
— Pas! am replicat, simtind cum mi se inchid ochii.
Sunt franta, am adaugat, facand-o pe Margaret sa ma pri-
veasca socata. Avea si motive, din moment ce nu refuzasem
niciodata о iesire in club, insa astazi nu ma simteam domica
de petreceri.
— О sa mergi, m-a informat, pe un ton ce nu lasa loc
unui refuz, facandu-ma sa pufnesc.
— Dupa cateva ore de somn, am contracarat, sau cateva
zile, m-am corectat atunci cand am simtit о durere cumplita
in coapsa dreapta.
Eram terminata si nici acum nu puteam intelege ce
dracului fusese in capul meu atunci cand ma epuizasem cu
exercitiile. Puteam sa о iau usor, dar atunci cand am vazut
siluetele perfecte ale celorlalte fete, mi-am spus ca a§a
trebuie sa arat si eu. Ma obseda greutatea trupului meu si
incercam sa corectez totul, epuizandu-ma pana la ultima
picatura de energie.
Bruneta s-a asezat pe locul de langa mine, pufnind de
mama focului, si nici macar nu am reusit sa rad, simtind ca
о sa adorm in orice clipa. Trupul meu tanjea dupa odihna,
dar trebuia sa scap intai de gura cumnatei mele, pentru a
ma putea bucura de о noapte linistita, cu toate ca stiam ca
Margaret obtine intotdeauna ceea ce-§i propune.
63
— Credeam ca о sa ne bucuram de reintoarcerea ta, a
rostit pe un ton trist, apeland la santajul emotional.
Margaret era de о mie de ori mai vicleana decat
Alexander si, daca pe fratele meu il puteam refiiza fara prea
mari probleme, cand venea vorba de ea, nu о puteam face.
Scorpia asta stiuse dintotdeauna pe ce butoane sa apese,
pentru a ma face sa cedez si pentru asta о uram.
— Nu merg nicaieri, i-am taiat-o pe un ton serios, insa
privirea ei imi dadea de inteles ca nu о sa se dea batuta.
— Ai timp sa te odihnesti pana diseara, mi-a tras cu
ochiul, ridicandu-se de pe canapea, semn ca ea avea ultimul
cuvant, te luam la zece, a adaugat, zbughind pe usa, iar eu
am ramas cu gura deschisa in fata comportamentului ei.
Bietul meu frate! am rostit, cu voce tare, clatinand din
cap.
Nici nu vreau sa stiu ce patimea cu nebuna de nevas-
ta-sa.
ф ф Ф
Desi crezusem ca о sa scap si ca о sa-mi petrec seara in
pijamale, vizionand un film, Margaret nu se lasase induple-
cata de rugamintile mele si ma luase, mai mult cu forta, in
dormitor, unde tot ea mi-a ales tinuta pentru aceasta seara.
Ma simteam neputincioasa in fata asediului ei, dar nu am
mai avut ce sa fac atunci cand am vazut-o si pe mama care-i
tinea isonul. Cele doua erau hotarate sa ma scoata din casa
§i am fost nevoita sa cedez, stiind ca nu era in avantajul
meu sa le contrazic. Pana la urma, nu era prima data cand
ie§eam in ora§, doar ca lipsa de timp din ultimele luni i§i
pusese amprenta asupra mea, nelasandu-ma sa ma bucur de
tot се-mi oferea viata.
64
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Purtam о tinuta verde inchis, formata dintr-o singura
piesa, care se mula pe trupul meu, facandu-ma §i pe mine
sa salivez, atunci cand m-am privit in oglinda. Parul saten
si lung pana la baza spatelui il lasasem liber, fiind deja usor
undulat. Iar pantofii negri, cu toe de zece centimetri imi
imbracau glezna cu bareta din piele, facandu-ma sa par mai
inalta decat eram. Per total, trebuia sa-i ofer toate laudele
cumnatei mele, care stiuse exact cu ce trebuie sa ma imbrac.
Machiaj nu am aplicat prea mult, ci putin ruj si un strat
de rimel. Niciodata nu ma machiasem in exces asa cum о
faceau celelalte fete de varsta mea si de ce as fi facut-o cand
tenul meu arata perfect?
— E§ti atat de frumoasa! m-a complimentat mama,
privindu-ma prin intermediul oglinzii.
Ochii ei spuneau atat de multe, iar eu regretam faptul
ca alesesem sa ma due la dracu in praznic §i nu ramasesem
acasa.
Mi-am trebuit mie stagiatura in Italia! m-am dojenit in
gand, dar m-am redresat rapid, nevrand ca mama sa-si dea
seama de framantarile mele.
— Multumesc, mama! i-am raspuns, zambind.
— Mai dureaza mult? a intrebat Alexander, intrand in
incapere.
Fata fratelui meu, la vederea mea, este de nepretuit.
Alexander pare uluit de ce vede, iar eu imi iau libertatea de
a-1 analiza in detaliu.
Pantalonii albastri, care i se muleaza pe coapsele lucrate
la sala, ii dau un aer serios, dar bluza, care-i imbraca trun-
chiul, ii ofera acel aer rebel pe care 1-a avut dintotdeauna.
Parul ii este aranjat in cel mai mic detaliu si pe zi ce trece
seamana tot mai tare cu tata.
65
— Suntem gata, ii raspunde Margaret, apropiindu-se de
el.
Doar privindu-i ip dai seama ca sunt facuti unui pentru
celalalt, iar pasiunea pe care о emana ochii lor, atunci cand
privirile li se intalnesc, ma face sa visez la о astfel de po-
veste, desi stiu ca este aproape imposibil.
Eu nu a§ putea gasi pe cineva care sa faca atat de multe
sacrificii pentru mine, dar asta am realizat mult prea tarziu,
abia dupa ce sufletul mi-a fost marcat in cel mai cumplit
mod.
Mi-am luat blana neagra pe care о adoram, fiind cadou
de la parintii mei, si geanta de pe pat si m-am alaturat lor,
pomind spre ie§irea din dormitor, acolo unde au ramas
gandurile mele. Nu avea rost sa dezgrop trecutul si, daca tot
fusesem nevoita sa ies, in seara asta voiam sa profit si sa-mi
ofer toata atentia propriei persoane.
Tata nu s-a facut vazut, semn ca abia astepta sa ramana
singur, cu mama, iar noi am ie§it, razand din casa, indreptan-
du-ne spre marina lui Alexander.
Nu voiam sa conduc in seara asta, mai ales ca stiam ca
о sa consum alcool §i, oricat de iresponsabila a§ fi, nu pot sa
nu ma gandesc la consecinte.
Nu era о problema daca voiam sa plec mai devreme,
§tiind ca in apropierea clubului se afla о statie de taxi si de
aceea nu am comentat nimic atunci cand fratele meu s-a
oferit sa mergem impreuna.
M-am asezat pe bancheta din spate, asteptand ca ma§ina
sa pomeasca, si mi-am intors privirea spre geam, oferindu-le
celor doi putina intimitate.
Drumul pana la destinatie nu a durat prea mult, tinand
cont de faptul ca fratele meu conducea ca un maniac, dar
66
A CINCEA CARTE DIN SERIA
totodata atent, asa ca am iesit in aerul racoros al lunii de-
cembrie. Parul mi-a fost rava^it de pala de vant, blocandu-mi
vederea, dar mi-am indepartat §uvitele de pe fata, vrand sa
ajung cat mai repede la caldura.
Uram frigul si ma temeam ca о sa am parte de о raceala
teribila, acum ca schimbasem clima.
Vremea din Torino nici nu se compara cu cea din
Boston, dar trebuia sa ma obisnuiesc, stiind ca urma sa revin
acasa, dupa terminarea stagiaturii.
$ Ф Ф
Muzica imi curge prin vene §i starea de euforie pro-
vocata de cele cateva cocktailuri cu alcool pe care le-am
consumat ma face sa ma dezlantui pe ringul de dans impre-
una cu Margaret. Cumnata mea a tinut mortis sa dansam, iar
eu §i Alexander nu am avut incotro decat sa ne conformam
cerintelor sale. Fata asta stie cum sa obtina се-si doreste si
9	9	9	9	9	9
nu-i este rusine sa ceara. Nici nu ar putea sa fie altfel, mai
ales cand se afla la conducerea firmei pe care reu^este sa о
ridice tot mai sus, cu fiecare zi care trece.
Alexander s-a pricopsit cand a pus mana pe ea si ma
bucur ca i-a venit mintea la cap, incat sa-§i dea seama ce
femeie era sa piarda.
Cei doi isi zambesc, apropiindu-si trupurile intr-un
mod senzual, pe ritmul muzicii, iar eu ii las sa se bucure
de momentul lor. Continui sa imi misc soldurile in ritmul
9	9
muzicii cand deodata imi simt spatele lipit de un piept tare,
iar bazinul imi este prins ca intr-o menghina de doua brate
putemice. Incerc sa scap din stransoare, insa nu reusesc sa
ma clintesc niciun centimetru, ba chiar masculul din spatele
67
meu ma trage si mai aproape de trupul sau, asta daca mai
este posibil.
Incepe sa se mi§te in acelasi ritm cu mine §i, cand
parfumul lui imi invadeaza plamanii, socul putemic imi
amorteste tot corpul. Orice miscare inceteaza, mintea mi se
gole§te §i imi simt gura uscata. A§ recunoa§te dintr-o mie
parfumul atat de familiar, care in trecut imi facea inima sa
bata cu putere.
Imi intorc capul intr-o parte, atat cat sa pot sa-1 anali-
zez, si mintea mea refiiza cu indarjire sa accepte ca tocmai
barbatul din cauza caruia am suferit atatia ani ma fine prizo-
niera bratelor lui.
Ma smucesc cu putere dintre mainile lui si, in acelasi
timp in care ochii nostri se intalnesc pentru prima data,
palma mea se lipe§te din instinct de obrazul lui.
Imi strang degetele in pumn din cauza usturimii provo-
cate de forta cu care 1-am lovit si barbatul isi freaca, razand
obrazul vatamat.
— Atat de tare te bucuri sa ma revezi? ma intreaba, pe
un ton amuzat.
Batjocura lui ma face sa-mi doresc sa-i mai aplic cateva
palme, doar ca sa-i mai scada din egoul urias pe care-1 are.
ii arat degetul mijlociu, zambind arogant in coltul gurii
§i ochii i se intuneca, semn ca nu este multumit de gesturile
mele.
— Du-te dracu’! ii urez, intorcandu-ma pe calcaie.
Ma prinde de brat atunci cand vede ca vreau sa plec de
langa el si continua sa ma priveasca cu aceeasi intensitate ca
in trecut.
— Mergi §i tu cu mine?
68
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Pufnesc exasperata de replicile lui rasuflate si imi trag
bratul violent dintre degetele sale.
— In visele tale!
Imi masez locul in care m-au strans degetele lui mari si
sunt ferm convinsa ca maine о sa am un semn de toata fru-
musetea. Dupa ce ca inima mea este plina de semne lasate
de el, acum о sa-mi fie marcat si bratul.
Toata buna mea dispozitie s-a dus dracului, iar acum
regret faptul ca am acceptat sa vin aici. Mai bine stateam
acasa §i nu mai aveam parte de a§a ceva.
Alexander nu-mi spune nimic, desi sunt convinsa ca
vazuse tot ce se intamplase, iar pentru asta ii sunt extrem
de recunoscatoare. El este singurul care stie despre cele
intamplate intre mine si Jerry, dar a ales sa nu-mi reproseze
nimic, asa cum nu am facut-o nici eu atunci cand i-a nipt
inima lui Margaret.
Fiecare este stapanul propriului sau destin si ia decizii
de unui singur, desi s-ar putea sa nu fie cele mai bune, asa
cum se intamplase in cazul meu.
Nu mi-a mai pasat de frig atunci cand am iesit pe usile
clubului §i m-am grabit sa gasesc un taxi, vrand sa scap cat
mai repede de aici. Nu stiam daca Jerry avea sa vina dupa
mine, insa speram, spre binele lui, sa nu о faca.
— Sunteti liber? 1-am intrebat pe sofer si imediat cum
am primit raspunsul afirmativ, am ocupat bancheta din spate,
dandu-i barbatului adresa unde trebuia sa ma duca.
Inima imi batea nebuneste in piept, iar capul imi vajaia
ingrozitor din cauza amintirilor si a nervilor, care pusesera
stapanire pe mintea mea §i-a§a destul de epuizata.
Crezusem ca nu avea sa ma afecteze revederea lui.
Crezusem ca ranile din trecut se vindecasera.
69
|/|.
Crezusem ca am lasat total in urma si ca acolo avea sa
ramana, doar ca nu ma a§teptam sa-1 mai revad vreodata,
sau cel putin ca nu avea sa se mai apropie de mine, dupa tot
се-mi facuse.
Jerry fusese primul meu iubit, barbatul langa care imi
vedeam viitorul si totodata cel caruia ii oferisem total, fara
sa stiu ca el ma joaca pe degete, in cel mai cumplit mod.
El a fost primul care mi-a sadit in suflet samanta indo-
ielii si a nesigurantei, care crescuse, odata cu trecerea anilor,
aducandu-ma in punctul in care sa nu mai am incredere in
vreun barbat pentru ca stiam ca deznodamantul ar fi acelasi.
Ceea ce patisem cu el, m-a facut sa ma intreb daca nu
cumva eu eram vinovata, dar de fiecare data mintea si inima
mea il scoteau tot pe el vinovat, lasandu-ma sa vad adevarul.
Fusesem dintotdeauna un copil cerebral, doar ca dra-
gostea sau cum s-o numi ceea ce am simtit pentru Jerry, imi
intunecase judecata, in asa fel incat nu mi-am dat seama de
intentiile lui decat atunci cand nu se mai putea face nimic.
Nu cred ca este usor sa-ti gasesti iubitul, in plina zi,
in astemuturi cu о alta fata, dar nu asta a fost cea mai mare
problema, ci cuvintele pe care mi le-a aruncat in fata.
„— Cine о sa te iubeasca, Miriam? mi-a urlat in fafa,
in timp ce tipa cu care-l prinsesem ma privea cu mila. Esti
demna de dispret $i ma bucur ca m-ai descoperit, cd deja mi
se luase sa stau tn preajma ta, a continuat sa ma disprefu-
iasca, nepasandu-i ca-mi rupea inima. ”
Inca durea sa imi aduc aminte de acele cuvinte, dar am
rezistat cu stoicism crizei de plans care ameninta sa iasa
la suprafata. Devenisem о femeie matura, de 25 de ani, iar
lucrurile care se intamplasera in adolescenta nu mai trebuiau
sa ma afecteze. Trebuia sa-mi vad de viata mea si sa-mi due
70
A CINCEA CARTE DIN SERIA
planurile la bun sfarsit, fara sa ma mai incarc cu energie
negativa.
Mai ca mi-a venit sa rad, atunci cand am realizat un
lucru, destul de evident. Plecasem din Torino sa scap de
Salvatore, dar venisem acasa, unde am dat fix peste idiotul
de Jerry, iar asta ma facea a dracului de ghinionista.
— Am ajuns, domnisoara, m-a informat soferul taxiu-
lui, oprind in fata casei.
Fusesem atat de absenta incat nici nu vazusem unde
suntem sau unde ma duce barbatul de la volan, incat am
tresarit atunci cand i-am auzit vocea. Puteam sa patesc ca
fetele pe care le vedeam la §tiri, doar din cauza celor doi
idioti care faceau parte din viata mea.
I-am zambit tipului de la volan, inmanandu-i banii si
m-am grabit sa ajung in casa, atunci cand frigul mi-a zburlit
pielea.
In seara asta voiam sa las totul de-о parte si sa ma
odihnesc, a§a cum avusesem in plan sa fac, in aceasta du-
pa-amiaza, iar maine speram sa ma trezesc cu mintea mult
mai linistita, desi eram convinsa ca sansele erau mai mult
inexistente.
Toate relele din lume se abateau asupra mea si simteam
ca pierd controlul asupra propriei vieti, iar asta nu era deloc
bine.
71
Cawtoub Я)
Salvatore
Mainile mele se plimba pe coapsele ei pline pot sa jur
ca i-am simtit intregul trap vibrand.
Femeia asta imi ia mintile §i mi le face praf, iar eu nu
ma pot impotrivi.
Continui sa mangai pielea fina, pana cand ajung aproape
de zona dorita, care emana caldura de parca ar fi un vulcan,
gata sa erapa. Deja mintea mea refuza sa se mai gandeasca
la altceva si fiecare celula imi este stapanita de femeia din
fata mea, care ma priveste cu zambetul pe buze.
Ii zambesc si eu, anticipand ее о sa urmeze, si imi tree
degetul mare peste lenjeria ei, scotand un geamat slab de la
ea. Repet gestul si depun putin mai multa presiune asupra
clitorisului, vrand sa о aduc in aceeasi stare in care m-a
adus ea, iar gemetele ei se intensified, facandu-ma sa ranjesc
satisfacut.
Pun stapanire pe gura ei si imi iau tot ce mi-a lipsit
in acest timp. I-am dus doral nememicei asteia si nu mi-e
rasine sa recunosc.
Gura mea о devoreaza in timp ce degetele mele ii inde-
parteaza lenjeria intima, fara sa pun capat saratului.
Vreau sa vada ce efect are asupra mea.
Vreau sa fie constienta de tot се-mi face.
72
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Vreau sa о posed, trap si suflet, desi stiu ca nu о sa-i pot
oferi iubire, in caz ca si-o doreste.
Degetul plonjeaza inlauntral ei, gasind-o mai mult
decat pregatita si din doua miscari, pantalonii, impreuna
cu chilotii se lovesc de podeaua biroului. Madularal meu
zvacne§te, nemaiavand rabdare si ii curm suferinta, pozitio-
nandu-1 in locul dorit.
Ne privim in ochi in timp ce ma imping in ea, iar tot ce
navale§te peste mine ma face sa intepenesc, ingropat pana
la jumatate inlauntral ei. Sentimentul de bine este atat de
profund, incat imi rascoleste intreaga-mi fiinta si cu toate ca
vreau sa neg, §tiu intr-un coif ascuns de suflet ca femeia asta
m-a marcat, fara sa fie constienta de asta.
Imi tree nasul pe toata lungimea gatului ei si inspir, ca
un nesatul, mirosul ei atat de delicat pe care 1-as recunoa§te
dintr-o mie.
Am incercat sa ma adancesc pana la capat in interioral
ei, insa rasetul, care i-a parasit buzele, m-a facut sa ma
blochez, cu privirea asupra ei, caci ma privea intr-un mod
batjocoritor.
— Cat esti de fraier, mi-a spus, razand, de parca s-ar fi
transformat in alta persoana. Credeai ca ma poti avea? m-a
intrebat, pufnind, de parca eu eram singural care-si dorise
sa se ajunga aici. Niciodata nu о sa ma ai! s-a dat jos de
pe biroul meu si a disparat intr-o secunda, moment in care
m-am ridicat in sezut, realizand ca fusese doar un vis.
Inima imi batea nebuneste in piept §i simteam cum
sudoarea imi aluneca pe tample. Habar nu aveam de ее о
visasem pe Miriam, dar stiu ca aceste doua saptamani care
trecusera fara ea, nu fusesera cele mai bune. Eu о izgonisem
73
si tot eu mi-o doream, de parea eram un nenorocit de bipolar,
care se schimba de la о secunda la alta.
Mi-am tras pema pe fata, inabu§indu-mi urletul, §i
m-am blestemat pentru visul avut, desi nu eu fusesem cel
care §i-l dorise.
Eram mult prea derutat de toate schimbarile mele
bruste de comportament si nici macar nu apucasem sa ma
gandesc la un plan pentru izgonirea definitiva a satenei din
firma, plan prin care sa nu atrag nici atentia bunicului, lucru
aproape imposibil de realizat. Batranul era un detector de
probleme si incepusem sa ma intreb daca nu cumva imi
putea citi gandurile, §tiind cu exactitate momentul in care
nu eram bine sau ma preocupa un anumit lucru.
Stiam ca nu mai pot sa adorm, asa ca am dat la о parte
pilota de pe mine, pomind spre bucatarie, de unde urma
sa-mi iau un pahar de tarie, fiind singurul lucru care mi-ar fi
putut lini§ti torentul de sentimente contradictorii, care mi se
instalase in suflet.
Eram jalnic, dar nu voiam sa recunosc, nici in ruptul
capului, ca exista о mica posibilitate sa nutresc sentimente
pentru diavolita aia care ma tortura pana §i in vise. Nu
puteam sa-mi explic ce se intampla cu mine si tare imi era
teama ca о sa ajung sa ma indragostesc de ea, stiind ca era
total gre§it s-o fac. Femeia asta imi putea aduce distrugerea,
a§a cum i-o adusese femeia care-mi daduse viata tatalui
meu, care ajunsese sa se sinucida si asta doar din vina ei.
Paharul s-a facut tandari din cauza presiunii pe care о
aplicasera degetele mele asupra lui, fara sa fiu constient de
asta, iar cioburile s-au imprastiat pe podeaua din marmura,
lasand un zgomot strident in urma lor.
74
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Amintirile din trecut erau prea mult pentru mine si ma
copleseau pana in punctul in care nu mai eram stapan pe
propriile mele actiuni. Imaginea tatalui meu m-a bantuit
multi ani la rand si am avut nevoie de tratament de speci-
alitate pentru a trece peste faptul ca eu fusesem cel care-i
gasise trupul lipsit de viata, in biroul de la parter. Eram
doar un copil si habar nu aveam de ce tata hotarase sa ma
paraseasca intr-un mod atat de tragic, dar aveam sa aflu totul
atunci cand cea pe care о numeam mama avea sa ma lase
intr-un orfelinat, pe motiv ca eu fusesem cel vinovat pentru
sinuciderea tatei. Avusesem noroc cu bunicul care, imediat
cum aflase despre cele intamplate, se intorsese din America
si ma luase sub aripa lui pentru a ma creste, asigurandu-se
ca primeam cea mai buna educatie, de parca as fi fost copilul
lui.
О sa-i fiu recunoscator intreaga viata.
El fusese salvarea mea si asta nu о sa uit niciodata, iar
eu la randul meu, trebuia sa-i fiu sprijin, mai ales ca timpul
lui era aproape de final. Aflasem de curand ca era bolnav si
ca inima ii putea ceda oricand §i de atunci incercasem sa-1
tin departe de toate lucrurile care-i puteau face rau, preluand
conducerea firmei.
Am privit ceasul de deasupra usii, constatand ca era
putin trecut de ora trei dimineata, si mi-am inclestat maxila-
rul, stiind ca maine aveam о intalnire importanta cu ceilalti
actionari.
Mintea mea nu putea sa gaseasca un moment mai prost
sa о readuca in gandurile mele pe Miriam si asta ma frustra
ca dracu.
75
|/|.
Cu cat incercam sa uit de ea, cu atat era mai rau si nu
stiam cum avea sa se sfar§easca nebunia care se crea in
capul meu.
Am luat matura si am strans dezastrul de pe podea, la-
sandu-ma paguba§. Alcoolul nu m-ar fi ajutat cu nimic, ci din
contra, ar fi inrautatit totul, iar maine trebuia sa fiu cat mai
lucid pentru a nu-mi pune tot consiliul in cap. Nenorocitii
aia abia a§teptau sa ma prinda pe picior gresit, iar eu nu
aveam sa permit unei femei, indiferent ca se numea Miriam
Armstrong sau nu, sa-mi stapaneasca gandurile, astfel incat
sa dau gres. Nu ma luptasem sa ajung aici, ca sa pierd totul
acum, ca prostul, iar mintea mea se putea duce dracului si
eventual sa о ia §i pe Miriam cu ea.
$ $ $
— Esti bine, Salvatore?
Mi-am privit bunicul, care se incapatanase sa fie pre-
zent la sedinta, insa nu i-am inteles intrebarea. Nu cred ca
schitasem nici macar un gest care sa ma dea de gol si chiar
imi dadusem toata silinta sa pastrez aparentele.
— Sunt bine, i-am raspuns, fare sa-1 privesc, §tiind ca
ma putea citi ca pe о carte deschisa.
Batranul mirosea ceva, dar nu a mai adaugat nimic,
spre bucuria mea. Chiar nu aveam chef sa ma spovedesc
astazi, iar bunicul se pricepea de minune sa descoase adeva-
rul, pana ar fi gasit miezul problemei, care ar fi condus spre
angajata mea.
— Vrei sa mananci ceva? 1-am intrebat, iar el mi-a
raspuns printr-o mi§care a capului.
De cand aflasem despre inima lui, care nu mai era la fel
de putemica, ma asigurasem ca sanatatea lui era pe primul
76
A CINCEA CARTE DIN SERIA
loc si niciodata nu il lasasem sa sara peste mese, stiind cat
era de putemic tratamentul pe care-1 urma. El era singura
familie pe care о mai aveam §i nu voiam sa-1 pierd.
— Ida, i-am rostit numele secretarei mele, facand-o
sa-si ridice privirea din ecran, noi iesim sa luam pranzul,
am informat-o. In caz de ceva ma suni, i-am cerut, §tiind ca
in lipsa lui Miriam, eu eram nevoit sa ma descurc de unul
singur cu toate.
— Sigur, domnule! mi-a raspuns femeia. Pofta buna!
ne-a urat, cu zambetul pe buze.
— Haide, bunicule! 1-am indemnat sa mearga spre lift,
sub privirea admirativa a secretarei mele, care stia cate ceva
din povestea mea.
Am intrat in lift si am apasat butonul pentru parter,
simtind cum stomacul meu protesteaza, din cauza lipsei
de hrana. In ultimul timp, mai bine zis, de la plecarea lui
Miriam, nu prea avusesem pofta de mancare, insa astazi nu
era una din acele zile, semn ca incepeam sa ma obi§nuiesc
cu absenta ei, desi habar nu aveam cand ma obisnuisem cu
prezenta ei. Eram un dobitoc, unul prea mare pentru lumea
asta, dar aveam sa rezolv totul, a§a cum о facusem de fiecare
data.
Fara гетщсаН.
Fara mila.
Fara sa ma gandesc de doua ori.
Erau ori eu, ori ea, si raspunsul este unul destul de
evident.
Am parasit liftul impreuna cu bunicul si ne-am indrep-
tat spre restaurantul de peste drum, loc pe care-1 frecventam
de cate ori aveam ocazia.
77
|/|.
Batranul meu era tare tacut, lucru ce nu-i statea in fire,
dar nu mi-am facut griji, §tiind ca aveam sa vorbim in timp
ce serveam pranzuL
Ne-am asezat la prima masa de langa geam si am co-
mandat doua porfii de peste cu sparanghel, fel de mancare
pe care-1 putea consuma si bunicul. As fi preferat oricand
о friptura in sange, dar cum stiam ca lui nu-i era permis,
mi-am pus pofta in cui.
— Se petrece ceva cu tine, a conchis barbatul, privin-
du-ma atent.
M-am incruntat pana cand sprancenele mi-au ajuns
unite, pastrandu-mi in continuare atitudinea impasibila, si
am zambit u§or in coltul gurii, in incercarea de a nu schita
nici macar о nenorocita de urma de slabiciune.
— Ce tot indrugi acolo? i-am cerut sa ma lamureasca,
iar privirea i s-a intunecat instantaneu, semn ca il deranja
comportamentul meu.
— Salvatore, mi-a rostit numele pe un ton dojenitor, tu
crezi ca eu sunt nascut ieri? Unde este fata aia... m-a intrebat
si a facut о pauza ca sa-si aminteasca numele ei, dar eu stiam
despre cine vorbe§te, dinainte de a-i spune numele, Miriam?
Stiam ca bunicul о sa-i observe lipsa, mai ales ca
Miriam era prezenta la toate sedintele, iar faptul ca batranul
nu avusese fete il apropiase de ea, comportandu-se ca cei
mai buni prieteni. Sunt convins ca nememica ii luase min-
tile, a§a cum incerca sa о faca §i cu mine, doar ca eu nu eram
bunicul si nici nu о sa fiu vreodata.
— Si-a luat concediu, i-am raspuns, ridicand din umeri,
nepasator.
Ceva imi spunea ca nu ma crede si nici nu mai aveam
pregatita vreo scuza cu ajutorul careia sa scap. Nu ma
78
A CINCEA CARTE DIN SERIA
gandisem prea mult la asta, presupunand ca era suficient
cat ii spusesem pana acum, dar aveam sa о scot la capat,
intr-un fel sau altul, in caz ca bunicul nu avea sa inceteze cu
interogatoriul la care ma supunea.
— Aham, a mormait in barba, de asta te comporti tu
atat de ciudat? a continuat sa ma descoase, iar nervii mei nu
prea mai puteau fi tinuti in frau.
Nu voiam sa vorbesc cu el despre subiectul „Miriam”.
Nu voiam ca el sa stie ca eu о alungasem din firma.
Nu voiam sa stie ca eram pe punctul de a ma indragosti
de о femeie care-mi amintea de cea care ma adusese pe lume.
— Nu ma comport nicicum, 1-am contrazis, facandu-1
sa ranjeasca, de parca ar fi stiut mai multe decat mine.
— Cum spui tu, mi-a dat dreptate, desi simteam ca nu
ma credea, §i a inceput sa taie pe§tele, despre care habar nu
aveam cand ne fusese adus.
11 cunosteam si eram convins ca asta nu avea sa fie
ultima discutie despre Miriam, dar nu astazi. Deja eram
demoralizat dupa cosmarul de noaptea trecuta si stiam ca tot
ce se intampla nu imi ajuta cu nimic psihicuL
Salvatore Salvini Miriam Armstrong nu i§i aveau
locul in aceeasi ecuatie si nici nu existau sanse ca noi doi
sa fiinctionam, asa cum ar fi trebuit s-o faca doi oameni
cerebrali si maturi.
79
Cafffoub Id)
Miriam
Astazi era Anul Nou, iar eu habar nu aveam cand tre-
cuse luna. Timpul petrecut alaturi de familia mea ma ajutase
sa ma reculeg si sa las toate grijile de-о parte.
In seara asta petreceam impreuna trecerea in noul an,
care speram sa fie mai bun decat precedentul. Eram toti cu
zambetul pe buze si parea ca timpul se oprise in loc doar
pentru a asista la bucuria noastra, care era aproape palpabila.
Nu era doar faptul ca un alt an se sfarsea si ne gasea pe toti
impreuna, ci §i a ve§tii ca familia Armstrong se va mari cu un
membra. Da, Margaret era insarcinata si inca de la Craciun,
atunci cand facuse anuntul oficial, casa noastra era plina de
rasete si bucurie si abia asteptam venirea pe lume a primul
meu nepot sau nepoata. Sentimentul care m-a lovit, atunci
cand Margaret ne-a dat vestea cea mare, este de nedescris si
am §tiut din prima clipa ca aveam sa-1 iubesc pe cel mic, ca
pe propriul meu copil.
Le-am vazut sclipirea din ochi, atunci cand credeau ca
nimeni nu este atent la ei.
I-am vazut cat de fericiti erau.
L-am vazut pe Alexander cu cata mandrie a atins pante-
cele sotiei sale si in acel moment gandul m-a dus in viitoral
indepartat, cand poate aveam sa fiu si eu privita in acest fel,
desi nu aveam nici macar о relatie. Stiu, suna copilaresc, dar
80
A CINCEA CARTE DIN SERIA
gandurile mele au viata proprie si fac doar ce vor ele, fara sa
le pese de parerea mea.
Mi-am scuturat capul, alungand toate gandurile, care
se pomisera in mintea mea, si m-am indreptat spre dulap,
acolo unde statea atamata rochia pe care urma sa о port in
aceasta seara.
Era perfecta.
Era atat de superba, incat ma temeam sa о imbrac, iar
pentru asta trebuia sa-i multumesc mamei, care nu acceptase
un refuz, si ma tarase prin toate magazinele posibile, in cau-
tarea rochiei perfecte. Nu fusese nevoie sa caut prea mult si,
de cum о vazusem asezata pe umeras, stiusem ca avea sa fie
a mea. De parca ar fi existat о conexiune invizibila intre noi.
Am desfacut prosopul, cu care-mi acoperisem trupul, si
m-am grabit sa imbrac minunatia asta, care-mi luase ochii.
Materialul ro§u, din satin, a alunecat lin pe pielea mea,
facandu-ma sa ma infior, si am ramas cu gura deschisa atunci
cand mi-am privit reflexia prin intermediul oglinzii. Chiar
si asa, cu parul valvoi, cu fata curata, fara pic de machiaj,
rochia asta ma facea sa arat uluitor si abia asteptam sa vad
rezultatul final, dupa ce aveam sa petrec inca vreo doua ore
in fata oglinzii.
Mi-am trecut degetele pe partea de sub gat, acolo unde
V-ul rochiei imi scotea decolteul in evidenta si am trasat
conturul sanilor, pe care-i lasasem liberi, fara sa-i mai chinui
cu sutienul. Eram hipnotizata de aceasta „transformare” a
mea, desi eram obisnuita cu astfel de tinute prin prisma
faptului ca proveneam dintr-o familie instarita, care mereu
fusese in centrul atentiei.
Rochia nu era indecenta, chiar deloc, avand doar de-
colteul ceva mai pronuntat, insa lungimea ei, care ajungea
81
|/|.
pana-n podea, era cea care ii oferea un aer aparte, dandu-i
acea eleganta care masca totul.
Ma simteam ca о printesa, о printesa din basmele pe
care mi le citeau parintii mei cand eram mica, doar ca imi
lipsea printul.
Un zambet larg mi-a acaparat fata de indata ce mi-am
procesat gandurile. Nu simtisem niciodata lipsa unui iubit
§i, cu toate ca avusesem о singura relate, asta daca о pot
numi asa, nu avusesem niciun regret, pentru ca alesesem
sa-mi fin inima in siguranta. $tiam cate daune poate cauza
aparitia unui barbat de care sa ma atasez si preferasem sa ma
ingrop in munca pentru a ma tine departe de tentatie, desi in
aceasta categorie il pot incadra §i pe §eful meu.
Tocmai imi treceam pensula rujului peste buze, cand
realitatea m-a lovit, cauzand un hau in sufletul meu, atunci
cand am realizat ca dupa atat timp in care nu ma gandisem
la el, nememicul reusise sa se strecoare, din nou, in mintea
mea.
De ce se intampla asta? Nici eu nu am un raspuns.
Poate ca ma obisnuisem atat de tare cu prezenta lui,
incat in mod incon§tient ma ata§asem de el.
Poate ca eram nebuna si asta ar putea fi cea mai mare
greseala pe care a§ putea sa о fac.
Sau poate ca...
Nu! Mai bine nu, mi-am spus in gand si am incercat sa
ma axez pe machiaj, punand numele nememicului intr-un
sertar indepartat al mintii.
Astazi trebuia sa fiu fericita, nu sa-i due dorul celui care
nu facuse altceva decat sa ma ponegreasca §i sa dea cu mine
de pamant.
82
A CINCEA CARTE DIN SERIA

$ $ $
Am coborat din ma§ina, prinzand mana tatalui meu,
pe care barbatul о intinsese in directia mea, si am pomit
impreuna spre intrarea in restaurant. Tata emana putere si si-
guranta, avandu-ne pe mine si mama, agatate de bratele sale
§i toti intorceau capul dupa noi, facandu-1 sa maraie printre
dinti. Gelozia lui era nefondata, iar mama nici nu observa
privirile celorlalti, fiind mult prea captivata de barbatul de
langa ea, pe care-1 privea cu mandrie.
Cei doi erau perfect! impreuna, iar eu si Alexander
eram extrem de recunoscatori pentru familia unita pe care
cei doi ne-o oferisera.
Sala era arhiplina de oameni, si cu toate ca nu supor-
tam astfel de evenimente, nu aveam sa ma las distrasa de
rumoarea din jurul meu, §tiind ca asta о sa-mi stirbeasca din
bucuria de a sarbatori alaturi de ai mei.
L-am lasat pe tata sa ne conduca spre locul in care se
aflau Lucien si Clara, socrii fratelui meu si implicit, parintii
lui Maggie §i dupa ce i-am imbratisat pe cei doi, m-am ase-
zat pe scaun intre tata §i Alexander, care era vrajit de cea cu
care se casatorise. Idiotul avea motive s-o faca, avand langa
el о femeie superba, dar sunt sigura ca nu la rochia verde
se gandea fratele meu, ci mai degraba la trupul ei gol, insa
trebuia sa-§i puna pofta in cui pana cand ajungeam acasa.
La cum il cunosteam eu, netrebnicul ar fi gasit un loc retras,
insa nu cred ca Margaret ar fi fost prea incantata de asta.
Privirea mi s-a rotit prin incapere, dand cu ochii de un
tip care ma privea peste paharul din care bea ceva ce parea
a fi alcool si i-am zambit politicos atunci cand a ridicat pa-
harul, in semn de salut. Nu era tocmai genul meu, dar era о
83
aparitie proaspata printre atat de multe fete cunoscute si asta
m-a facut sa ma intreb cine era tipul acela si de ce ma privea
in acel fel, de parca el ar fi §tiut cine sunt.
Se pare ca fratele meu era cu ochii pe mine si nu-i
scapase nimic pana acum, asa ca s-a gandit sa-mi ofere
informatiile pe care nu le cerusem.
— Owen Grady, 35 de ani, celibatar, conduce о afacere
cu masini de lux, mi-a zambit, urmand sa ridice sugestiv din
sprancene. Tocmai bun pentru tine, a adaugat, abtinandu-se,
cu greu, sa nu rada.
Mi-am dat ochii peste cap, exasperata de tampeniile pe
care le scotea pe gura si 1-am ignorat, dandu-i de inteles ca
nu imi placeau glumele lui, care erau la fel de proaste ca si el.
Am baut о gura din paharul plin pe jumatate cu vin rosu
si am ascultat discutia dintre tata si Lucien, care dezbateau
de zor un subiect pe care-1 tot auzisem la stiri in ultimele
zile. Caderea bursei era pe buzele tuturor si chiar mi se parea
grava situatia, mai ales cand existau atat de multi oameni
care-si puneau la bataie economiile de-о viata. Era intr-ade-
var о situatie cumplita, insa cei care intrau in asta stiau la ce
riscuri se expun, sau a§a imi placea mie sa cred.
— Tipul nu-si mai ia ochii de la tine, mi-a soptit
Alexander la ureche, iar cotul meu i s-a implantat in coaste,
facandu-1 sa geama de durere, de§i nu il lovisem atat de tare.
— Tine-ti gura! 1-am sfatuit, dandu-mi о suvita de par
dupa ureche.
Fratele meu se comporta ca un mare idiot si nu intele-
geam care era problema lui daca eram privita. Doar daca...
doar daca nu voia sa ma combine cu tipul ala, despre care
§tia atat de multe.
84
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Nu-mi venea a crede ca Alexander ar fi facut una ca
asta, nu cand in trecut ii tinea pe toti la distanta, dar spre
nemultumirea lui, nu imi statea capul la о relate amoroasa,
avand cu totul si cu totul alte prioritati.
Decisa sa nu las lucrurile asa, m-am apropiat de ure-
chea lui si i-am soptit, in acelasi stil, cuvintele care i-au
sters ranjetul arogant de pe fata, semn ca atinsesem un punct
sensibil.
— Alex, i-am rostit numele, nu cred ca pe mine ma
prive§te, am adaugat, indicand-o din priviri pe Margaret,
care conversa cu mama ei.
Daca tata era gelos, ei bine, ar trebui sa-1 vedeti pe
Alexander, care si-a dus bratul in jurul cumnatei mele, tra-
gand-o spre el cu putere. Prostul cazuse in capcana mea, iar
eu am luat о alta gura de vin, felicitandu-ma mintal pentru
ideea geniala pe care о avusesem.
Nimeni nu se juca cu mine, cu atat mai putin fratiorul
meu, cel scump si pus pe combinatii.
Mai ca ma bufnea rasul, cand il vedeam cu cata po-
sesivitate о strange pe Margaret, care-1 privea nedumerita,
biata de ea, ne§tiind ce patise sotul ei de se comporta atat
de imatur. I-as fi spus doar ca sa-1 satur pe frate-meu, dar
aparitia unei persoane mi-a anulat orice gand. Tipul de mai
devreme, Owen, sau cum naiba l-o chema, s-a apropiat
de masa noastra, iar eu eram intrigata de faptul ca tata si
Lucien ii zambeau. Le-a strans mainile, apoi s-a apropiat de
Alexander, care inca о chinuia pe Margaret, intinzand mana
in directia lui, sub privirea mea amuzata.
Alexander se uita ca vitelul la poarta noua, iar eu sim-
team ca о sa ajung sub masa, din cauza crizei de ras, care
ameninta sa puna stapanire pe mine.
85
|/|.
Fata fratelui meu era de nepretuit si am avut proasta
inspiratie de a-i trage cu ochiul, dandu-ma singura de gol.
La dracu! mi-am spus, cand ochii lui s-au aprins, ca
doua vapai de foe, semn ca nu aveam sa scap atat de usor.
— Salut, Owen! 1-a salutat pe barbat, schimbandu-si
atitudinea la 180 de grade. О placere sa te revad, a adaugat,
facandu-1 si pe tip sa ii zambeasca, gest ce mi-a dat de inteles
ca cei doi se cunosteau de ceva timp.
— Salut! i-a raspuns, asezandu-se pe scaunul gol pe
care nici nu-1 observasem, pana acum, iar creierul meu a in-
trat in alerta, asteptandu-se la о revansa dureroasa din partea
fratelui meu, care ranjea ca un maniac. Nu te-am mai vazut
de mult, i-a spus, in timp ce se intorcea in directia mea.
Ochii lui s-au fixat pe decolteul meu si pentru о secunda,
am avut tendinta de a pocni din degete, pentru a-i atrage
atentia. Dandu-si seama ca fusese descoperit, barbatul mi-a
zambit vinovat si a intins mana in directia mea, rostindu-si
numele pe un ton seducator, de parca a§ fi fost ultima fraiera
care i-ar fi cazut, numaidecat, la picioare.
— Owen Grady, s-a prezentat, afisand un zambet de
milioane.
— Miriam Armstrong, mi-am dezvaluit identitatea, fa-
candu-1 sa-§i mijeasca ochii, semn ca nu ma cunostea. Dar...
daca nu stia cine sunt, de ce ma privea in acel fel?
Mama mi-a rostit numele, atragandu-mi atentia asupra
ei si am zambit, recunoscatoare, in directia ei. Interventia
mamei tocmai ma sal vase de la о situatie stanjenitoare si,
cu toate ca imi placea sa fiu admirata de catre sexul opus,
ceva din atitudinea barbatului imi displacea teribil §i nu-mi
puteam da seama de ce reactionam in acest fel, fiind totusi
un barbat caruia abia daca ii stiam numele.
86
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— ii povesteam Clarei despre rochiile pe care le-am
vazut saptamana trecuta, a inceput mama sa vorbeasca, dar
nu puteam sa procesez nimic, din cauza privirii pe care о
simteam in ceafa, nu-i asa ca erau superbe? m-a intrebat
femeia, in cautarea aprobarii mele.
Daca i-as fi spus ca in acel moment nu mai stiam nici
cum ma cheama, ce s-ar fi intamplat?
Era mai bine daca nu aflam, a§a ca am incercat sa zam-
besc cat mai frumos si am aprobat cuvintele sale in totalitate,
nevrand sa о supar, tocmai in noaptea dintre ani.
— Erau magnifice, i-am spus Clarei care ma admira
fara retineri, privindu-ma cu acea caldura, vazuta doar in
ochii mamei.
Orice discutie era bine venita, cat timp ma scapa de
orice interactiune cu „intrusul” de langa mine, doar ca no-
rocul nu a tinut prea mult §i din nou vocea tipului s-a facut
auzita, lasandu-ma cu un gust amar, din cauza tupeului pe
care-1 avea.
— Ai vrea sa ma insotesti pe terasa?
Oare el nu vedea cd nu imi ardea de nicio discutie cu
el si cd il ignoram cu bund stiintd, sau Alexander, frdtiorul
meu cel drag, i§i bagase coada?
I-am zambit si am aprobat, printr-o miscare a capului,
fund curioasa de intentiile lui. Nu i-a luat mult sa-si intinda
mana in directia mea, indemnandu-ma sa pa§esc alaturi de
el spre cealalta parte a restaurantului, acolo unde se afla u§a
ce dadea spre terasa despre care vorbise.
Aerul era racoros, insa aveam noroc ca mama ma
sfatuise sa-mi iau haina de blana, intuind ca nu aveam sa
stau doar in interior, §i bine am facut cand am ascultat-o.
Singurul lucru care mi-ar fi trebuit, acum ca urma sa ma
intorc la Torino, ar fi fost о raceala.
87
|/|.
M-am indreptat spre balustrada, privind la jocul de
lumini pe care-1 faceau felinarele si mi-am rezemat capul
de unul dintre stalpii de sustinere, simtind о stare de bine,
pe care nu о avusesem pana acum. Sa fiu sincere, uitasem si
de prezenta insotitoralui meu, insa i-am multumit in gand,
pentru faptul ca m-a lasat sa ma bucur de privelistea din fata
mea, asezandu-se langa mine.
L-am analizat, pe furis, cu coada ochiului, constatand
ca tipul era chiar ok si m-am dojenit in sinea mea, din cauza
faptului ca ma comportam atat de rece. Pana la urma nu
faceam nimic gresit, doar conversam, lucru pe care-1 putea
face oricine.
Owen fusese politicos si nu-mi daduse vreun motiv ca
sa-1 flituiesc, dar gandul ca fratele meu avea un amestec in
toata ecuatia asta ma facea sa fiu rezervata.
— Nu §tiu cum о sa sune asta, dar nu te-am mai vazut
pana acum si cred ca ar fi trebuit s-o fac, mai ales ca esti sore
lui Alexander, mi-a spus tipul, facandu-ma sa-i acord toata
atentia.
Era exact asa cum banuisem, iar fratele meu si tipul din
fata mea se cunosteau.
— Nu prea sunt prin zona, i-am raspuns pe un ton
plictisit, rugandu-ma la toti sfintii sa-1 salveze pe Alexander
din mainile mele. Fratiorul meu avea sa о incaseze urat de
tot, dar intai trebuia sa scap de cuno§tinta lui, care ma privea
constemat.
— Locuiesti in alt ores?
Desi i-as fi inchis gura in mai putin de о secunda, am
decis totusi sa-i infra in joc, stiind ca atmosfera din interior
ma plictisea mai tare decat о facea conversatia cu el.
— in alta tare, i-am oferit raspunsul si sprencenele i
s-au unit, semn ca avea impresia ca-mi bat joc de el.
88
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Mai exact...
— In Italia, am spus, mandra nevoie mare, de parca a§
fi fost vreo diva pe podium.
Tipul si-a dus mana la frunte, de parca si-ar fi dat seama
de ceva important, iar eu nu am putut sa nu observ felul
in care materialul sacoului i se mula pe muschiul bratului,
facandu-ma sa salivez. Avusesem dintotdeauna о slabiciune
pentru tipii bine facuti, iar barbatul din fata mea tocmai
reusise sa-mi capteze interesuL
Saracul, tocmai cand voia sa-mi spuna ceva, cuvintele
i-au fost raspandite in neant de aparitia tatei, care nu parea
prea bucuros de plecarea mea.
— Miriam, mi-a rostit numele, desi ochii lui erau pe
barbatul de langa mine, care parea stanjenit de situatia in
care ne aflam, iar eu mi-am dat ochii peste cap, dandu-i de
inteles ca nu-mi era deloc pe plac intruziunea lui, mama ta
m-a rugat sa vad ce faci, a mintit, ca un parsiv, crezand ca
nu о sa-mi dau seama.
Mama о sa fie atat de „bucuroasa” cand о sa afle despre
asta, incat imi este mila de el.
Am inceput sa bat din picior, gest pe care-1 faceam
inconstient atunci cand nu-mi convenea ceva, si tatei nu i-a
luat mult pana sa inteleaga ca sunt о femeie mature, care se
poate descurca fare niciun ajutor.
— Imi cer scuze daca am intrerupt ceva important, i s-a
adresat lui Owen, insa barbatul a negat printr-o miscare a
capului, fiind vizibil intimidat de posture impunatoare a lui
Victor Armstrong.
— Doar vorbeam, domnule, i-a raspuns §atenul, iar
deja cheful meu de vorba se dusese dracului. Preferam de
о mie de ori sa-i ascult trancanelile lui Alexander si, fare
89
|/|.
sa le mai adresez vreun cuvant, am pasit spre usile pe care
ie§isem pentru a ajunge din non in interiorul restaurantului.
Nu stiu ce crezusem atunci cand acceptasem propune-
rea lui Owen de a iesi pe terasa, dar mai bine stateam la
masa decat sa am parte de a§a ceva. Pana §i Salvatore era
mai barbat ca el. Stai! Ce dracului am spus?
De cand incepusem sa compar alti barbati cu seful meu
cel nememic?
Cred ca bausern prea mult alcool, iar mintea mea in-
cepuse sa о ia pe aratura, altfel nu-mi explic cum sau cand
ajunsesem sa ma gandesc la idiotul de Salvatore, care acum
petrecea cu siguranta, trecerea in Noul An, fara sa stea cu
gandul la mine.
Mai erau trei zile si aveam sa ma intorc la locul meu
de munca, insa voiam, cu orice pref, sa-mi alung gandurile
astea din minte, stiind ca nu aveam vreun motiv sa ma gan-
desc la el.
M-am apropiat de locul pe care-1 ocupasem si i-am tras
о privire urata fratelui meu, care imi zambea, cu toti dintii la
vedere, stamind furtuna in interiorul meu. Puteam oricand
sa-1 confront, insa mi-as fi pierdut timpul degeaba, fiindca
Alexander nu putea fi strunit de altcineva, in afara de sotia
lui.
Am luat paharol de vin de pe masa si 1-am golit numai-
decat, sub privirea dezaprobatoare a mamei. Nu am luat-o
in seama si m-am axat pe discutia dintre Lucien §i tata, care
revenise la masa, cu putin timp in urma, sperand sa pot pleca
imediat dupa miezul noptii.
An Nou fericit, Miriam! mi-am urat de una singura,
luand о alta gura de vin.
90
Слтгтдж ИИ
Miriam
Am pus valiza in compartimentul portbagajului si m-am
intors catre mama, care ma privea cu lacrimi in ochi. Toti
erau tristi, insa stiau ca eram nevoita sa ma intorc pentru
stagiatura.
— Sa ai grija de tine, scumpo si, oricand ai nevoie de
ceva, suna-ne!
— Asa о sa fac, i-am raspuns mamei, abtinandu-ma sa
nu vars nicio lacrima.
Si pentru mine era dureros sa ma despart de ei, dar nu
aveam alta solutie. Trebuia sa fac acest sacrificiu, pentru
a reusi sa-mi indeplinesc visul, apoi aveam timp destul sa
recuperez fiecare clipa pierduta.
— Putem pleca?
Tata si-a facut aparitia langa noi si am aprobat printr-o
miscare a capului, simtind ca daca as fi deschis gura, as fi
izbucnit in plans. I-am imbratisat pe Alex si Maggie si, dupa
alte cateva sfaturi primite din partea mamei, am ocupat locul
din dreapta in masina tatei, care se oferise sa ma duca la
aeroport. Imi propusese sa ma folosesc de avionul firmei,
dar nici nu am vrut sa aud de asa ceva. Imi placea sa fiu
modesta si din aceasta cauza alegeam sa calatoresc cu un
avion de linie, la orice clasa gaseam un loc liber.
91
|/|.
Banii nu ma faceau un alt om si invatasem ca in viata
9	9	9
nu totul se rezuma la ni§te foi.
Privirea mi-a ramas conectata la fereastra din dreapta
mea, gandindu-ma la ce ma astepta la Torino, si speram
din tot sufletul ca lipsa mea sa-1 fi ajutat pe Salvatore sa-si
modifice comportamentul si sa putem avea о relatie, strict
profesionala, cat de cat, buna, daca nu se putea mai mult.
Mi-am aruncat ochii asupra tatei, care strangea cu
putere volanul intre degete, semn ca si pentru el era greu
sa ma lase sa plec, insa a ales sa nu sufle vreun cuvant pe
tot parcursul calatoriei pana la aeroport, lasandu-ma sa ma
bucur de liniste. Stiam ca pe tata nu-1 puteam duce de nas
si mai mult ca sigur a§ sfarsi prin a ma destainui, iar asta nu
era tocmai indicat.
— Este ultima oara cand te mai las sa pleci, mi-a spus
tata, pe un ton ferm, strangandu-ma intre bratele lui, atunci
cand am ajuns in parcarea aeroportului, acolo unde urma sa
ne despartim.
— О sa treaca repede sase luni, i-am raspuns, incercand
sa fac despartirea mai usoara, desi pe interior simteam ca о
sa-mi fie al dracului de greu sa imi reiau viata, dupa luna pe
care о petrecusem in compania lor.
— Si о secunda fara tine trece greu, imagineaza-ti cum
о sa stau eu atatea luni fara tine.
Cuvintele lui imi rupeau inima, dar cel mai mult ma
devasta faptul ca ochii lui erau tristi si plini de lacrimi, iar eu
eram responsabila pentru tristetea lui, desi nu faceam ceva
rau, ci imi urmam visul.
— De cand ai devenit tu atat de moale? 1-am intrebat cu
zambetul pe buze, care a condus la aparitia unui zambet trist
in coltul gurii tatalui meu.
92
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— De cand mi-am dat seama ca timpul meu se scurge
prea repede, a rostit, pe un ton frant si realitatea m-a facut
sa ma cutremur.
Tata se gandea la moarte, iar eu nu puteam nici macar
sa-mi imaginez viata fara el sau fara mama. Daca ar fi fost
posibil m-as fi luptat cu moartea, doar ca sa nu mi-i ia de
langa mine.
— Gata, gata, a spus, dandu-si seama ca subiectul nu
era pe placul meu, cand о sa te intorci о sa te leg de mine,
ca sa nu mai pleci vreodata, asta daca nu-ti gasesti pe acolo
vreun Italian care sa-ti ia mintile, a continual sa glumeasca,
reusind sa-mi smulga un zambet de pe buze.
Tata era fenomenal §i, in cazul in care cumva se intam-
pla sa-mi gasesc pe cineva, voiam sa fie la fel ca el. Se spune
ca fatal este prima iubire a unei fete si ca toata viata cauta
un barbat care sa se apropie de imaginea parintelui sau, iar
eu asta imi doream. Cel care avea „norocul” sa devina par-
tenerul meu de viata trebuia sa indeplineasca toate criteriile
si pana acum cunosteam un singur barbat, nu dau nume, care
avea cate ceva din caracterul tatei.
— Da, da, succes cu asta, i-am urat, tragandu-i cu
ochiul, in timp се-mi inmana valiza. Te iubesc, tata! i-am
marturisit, sarutandu-i obrazul.
— Te iubesc, Miriam! mi-a raspuns si a ramas privind
in urma mea, in timp ce picioarele ma purtau spre intrarea
in aeroport.
Piecam cu inima indoita, insa stiam ca de asta depindea
viitorul meu.
Totul avea sa se §tearga cu buretele atunci cand rezul-
tatul ar fi devenit palpabil si eram nerabdatoare sa vina mai
repede acea zi in care aveam sa-mi vad parintii mandri.
93
|/|.
I-am inmanat doamnei de la ghiseu documentele si bi-
letul de avion si, dupa ce am facut check-in-ul, m-am a§ezat
pe primul scaun, simtind cum ceva se rape in sufletul meu.
Nu simtisem asemenea durere atunci cand plecasem
prima data, insa in acel moment eram convinsa ca urma sa
am parte de о experienta framoasa si nu stiam ca urma sa
ma lupt cu cel care-mi era sef, insa acum stiam unde ma
intorceam §i poate de aici starea mea. Crezusem ca imi
incarcasem bateriile si ca aveam sa revin in Italia cu forte
9	9
proaspete, dar adevaral era cu totul altul. Nu eram pregatita
sa-i tin piept lui Salvatore si imi era teama ca aveam sa cedez
in cel mai josnic mod, facandu-1 sa castige lupta dintre noi.
Gandurile mele mai mult ma epuizau, a§a ca am in-
cercat sa raman lucida si am scanat rapid sala de asteptare,
care era arhiplina de tot felul de persoane care isi asteptau
imbarcarea.
Unii erau entuziasmati si fericirea le iesea prin toti
porii, in timp ce altii pareau plictisiti si cazuti pe ganduri, la
fel ca mine, semn ca drama nu era prezenta numai in viata
mea. Poate ca unii dintre ei aveau probleme mult mai grave
ca ale mele si acela a fost momentul in care mintea mea
si-a revenit din transa, simtindu-ma, dintr-odata, pregatita
de revederea cu cel care-mi facea viata un calvar.
Mi-am trecut buricele degetelor peste bratara primita
de la fratele meu, de Craciun, si acolo, asezata pe scaunul
din plastic, in incaperea ticsita de oameni, mi-am propus sa
nu mai las nicio rautate sau jignire din partea sefului meu, sa
ajunga la sufletul meu.
Daca el isi imagina ca aveam sa renunt ca о lasa, se
insela amamic si eram decisa sa-i demonstrez ca eram mult
9	9
mai putemica decat el, indiferent ce trebuia sa sacrific.
94
A CINCEA CARTE DIN SERIA

$ $ $
Am coborat din avion, trecand de punctul de control,
iar dupa ce mi-am luat valiza, am pasit in strada, fiind mul-
tumita de alegerea pe care о facusem atunci cand alesesem
sa-mi las masina aici. Vremea nu era tocmai prietenoasa si,
cum parcarea aeroportului era aproape goala, imi era destul
de clar ca avea sa dureze ceva pana sa gasesc un taxi, dar
pentru ca masina mea se afla in parcare, nu trebuia sa-mi
mai fac griji. Uneori aveam cele mai geniale idei si pentru
asta meritam cel mai mare premiu, de exemplu о viata 1 inis-
tita, fara prezenta sefului meu, pe toata perioada stagiaturii.
Visam frumos, dar puteam s-o fac, §tiind ca astfel nu m-a§
mai fi gandit la chinul pe care trebuia sa-1 indur pana aveam
sa revin acasa, la ai mei.
Am deblocat portierele, asta dupa ce m-am cautat prin
toate buzunarele, pentru a gasi cheia, si am expirat tot aerul
pe care-1 stransesem in plamani, pana acum. Motorul s-a
trezit la viata, dandu-mi о stare de bine si am tasnit de pe
loc, in directia apartamentul meu.
Am trecut pe langa mai multe magazine, dar m-am oprit
la cel de langa cladirea de apartamente in care locuiam, sti-
ind ca nu exista nimic de mancare in frigider, iar eu, desi imi
impusesem sa nu mai exagerez cu mancarea, nu ma puteam
abtine. Mancarea alina orice durere si suferinta disparea
atunci cand о alinam cu о portie zdravana de inghetata cu
fistic. Eram о gurmanda innascuta si nici pana in ziua de
astazi, cand reusisem cu mult efort sa dau jos 5 kilograme,
nu imi putusem schimba modul de viata.
Antrenorul de la sala din Boston ma sfatuise sa renunt
la unele produse care se depuneau in cele mai nepotrivite
95
locuri, dar inghetata era singura mea placere vinovata si
cred ca asa avea sa ramana pana cand aveam sa mor. Era de
ajuns ca nu mai pusesem gura pe mancare de tip fast-food.
Tipa de la casa de marcat mi-a zambit, eu fiind о clienta
veche a magazinului, §i mi-a pus in punga cele trei cutii cu
inghetata si о sticla de vin, in timp ce mi-a inmanat bonuL
— Te-ai intors? m-a intrebat intr-o engleza stalcita, iar
eu am chicotit, vazand efortul pe care-1 face pentru a vorbi
intr-o limba straina.
— Da, am raspuns in italiana si fata i s-a luminat, acum
am ajuns.
Fata a dat din cap in timp ce mi-a oferit restul si am
pomit repede spre iesire, nemaiavand rabdare - doream sa
ma infrupt din deliciosul desert pe care-1 achizitionasem.
Distanta pana acasa am parcurs-o pe jos, masina mea
hind deja in parcare, si m-am bucurat ca un copil mic, atunci
cand am gasit liftul la parter. Acum nu mai trebuia sa astept.
In mai putin de un minut am pasit in apartamentul meu,
indreptandu-ma direct spre bucatarie.
Pofta era prea mare pentru a mai fi tinuta in frau si pana
si degetele mi-au tremurat, atunci cand am luat din suport
lingurita. Eram comica si, daca m-ar fi vazut cineva, s-ar fi
prabusit pe jos de ras, dar cum nimeni nu ma putea vedea,
am desfacut prima cutie cu inghetata §i am inceput sa ma-
nanc, simtind gustul magnific al minunatiei asteia.
Avand cutia intr-o mana si lingurita in cealalta am piecat
in living, a§ezandu-ma pe canapeaua din fata televizorului,
acolo unde-mi placea de obicei sa-mi savurez desertul. Am
butonat telecomanda, negasind nimic interesant de vizi-
onat, si mi-am auzit telefonul sunand, fapt care mi-a adus
aminte instant ca nu-mi sunasem parintii pentru a le spune
96
A CINCEA CARTE DIN SERIA
ca ajunsesem cu bine. Am pomit intr-un suflet in bucatarie,
unde-mi lasasem geanta, si am ramas cu ochii pironiti in
ecran, atunci cand numele §efului meu a aparut pe ecran.
Nici nu ajunsesem bine si incepuse cu telefoanele.
Am apasat tasta verde, insa apelul s-a inchis, dar nu
m-am stresat, intorcandu-ma la inghetata mea, care ma
astepta cuminte. Orice ar fi vrut Salvatore sa-mi spuna putea
sa mai astepte pana maine, cand urma sa ma intorc la firma.
Am gasit intr-un final un film care-mi placea si, cu toate
ca-1 mai vazusem de cateva ori, nu m-a deranjat sa-1 revad,
negasind nimic care sa-mi placa pe celelalte canale. Spre
fericirea mea, filmul era tradus in engleza §i am fost ochi §i
urechi la ce se intampla in fata mea, vrand sa nu pierd ceva
important. Ma scotea din minti faptul ca eram obligata sa
vad filmele in italiana, dar acum nu mai era cazul.
M-am intins pe canapea, punandu-mi pema sub cap, si
am continual sa mananc, cu ochii in televizor, stiind ca de
maine urma greul.
97
Саитоеж
Miriam
Trecuse о saptamana de la revenirea mea si lucrurile
pareau sa intre pe fagasul cel bun. Nu ca Salvatore si-ar
fi schimbat comportamentul vizavi de mine, ci pentru ca
fusese aproape invizibil in toate aceste zile, singura exceptie
fiind о sedinta neplanificata cu unul dintre actionarii firmei,
sedinta la care nu am luat parte, fiind mult prea ocupata cu
tona de dosare care se stransese in lipsa mea.
M-am speriat cand am pus piciorul in birou, vazand
maldarele de dosare care parea imi zambeau, stiind in ce
hal о sa ma tortureze, dar m-am inarmat cu tot curajul si cu
toata rabdarea de care dispuneam §i pot sa spun, fara pic de
modestie, ca reusisem sa le dau gata in doar doua zile, timp
in care nici nu primisem vreo reclamatie din partea ,,cap-
caunului”, semn ca avusesem grija sa nu mai comit nicio
gre§eala care sa-1 activeze.
Eram multumita de mine si mi se parea ca timpul zbura
pe nesimtite, ducandu-ma tot mai aproape de realizarea vi-
sului meu, iar asta era tot се-mi doream. Mai aveam putin de
rabdat, dar nu imi pasa §tiind ca satisfactia, pe care urma s-o
gust, peste putin timp, era cea pentru care suportasem atatea.
Nu-mi pasa de faptul ca Salvatore ma evita, asa cum
nu-mi pasa nici de prezenta lui in firma in acest moment. Ii
auzisem vocea putin mai devreme pe hoi, dar alesesem sa
98
A CINCEA CARTE DIN SERIA
raman in biroul meu, pentru a nu da ochii cu el. Era mai bine
sa-1 evit decat sa-1 infrunt §i, cum tineam la lini§tea mea, am
ales sa-1 ignor si sa-mi vad de treaba.
Mai aveam in jur de doua ore pana la incheierea pro-
gramului §i voiam sa le petrec lini§tita, inchisa intre acesti
patru pereti.
Poate ca paream slaba sau fricoasa, insa stiam ca idiotul
avea nevoie de о singura greseala pentru a ma arunca in
strada §i eu nu aveam sa-i permit una ca asta, nu dupa cat
de mult ma straduisem sa ajung aici. Preferam sa mor decat
sa-i dau satisfactie.
Mi-am reluat treaba, citind foile pe care le rasfirasem
pe toata suprafata biroului, cand telefonul fix a inceput sa
sune. Stiam cine este, fara sa raspund, dar nu mi-am putut
ascunde uimirea, atunci cand i-am auzit vocea care-mi in-
calzea trupul.
— In biroul meu! mi-a ordonat idiotul si mi-a inchis
telefonul in nas, fara sa-mi ofere §ansa de a-i adresa vreun
cuvant.
Ma enerva tupeul lui, dar nu aveam ce sa fac, decat
sa-i execut ordinele, §tiind ca nu aveam alta solutie. Eram la
mana lui, iar nememicul parea sa profite la maxim de asta,
jucandu-se cu rabdarea mea, care si asa era pe terminare.
Am lasat totul balta §i m-am indreptat spre biroul §e-
fului meu, fiind stapanita de curiozitate, deoarece trebuia sa
existe un motiv destul de bun, daca facuse efortul de a ma
suna personal §i nu о pusese pe Ida s-o faca, a§a cum se
intampla in mod frecvent.
Degetele mele au lovit in bucata de lemn si, abia dupa
ce am primit aprobarea lui, am pa§it in incapere.
99
Salvatore era asezat pe scaun, studiind de zor un dosar,
iar eu am ramas blocata pe imaginea din fata mea. Nu stiu
cum, dar nememicul arata mult mai atragator si pentru о
clipa am avut un flashback cu mainile lui, plimbandu-se pe
corpul meu.
Mi-am dres vocea, facandu-1 sa-si ridice privirea din
acte, si am simtit ca aveam sa ma preling pe podea, din
cauza intensitatii cu care ma privea, de parca ar fi vrut sa
puna in practica scenariul pe care mintea mea bolnava §i-l
imaginase.
— la loc! mi-a cerut, suflecandu-si mansetele camasii
7	9	9	9
albe, si m-am indreptat spre locul indicat, asezandu-ma pe
scaunul din fata lui.
9
Salvatore putea sa ia mintile oricarei femei si in sufletul
meu a incoltit samanta geloziei, de§i nu aveam niciun drept.
El era un barbat care nu mi-ar fi apartinut vreodata, iar eu
eram femeia pe care el о detesta.
— Те-am sunat acum cateva zile, a inceput sa vorbeasca,
dar habar nu aveam de ce era atat de important apelul acela.
— Am vazut, i-am raspuns, chinuindu-ma sa nu ma
holbez ca о obsedata la tatuajul de pe antebratul stang, care
era ascuns pe jumatate sub materialul alb.
— De ce nu mi-ai raspuns? Ai fost ocupata? m-a intero-
gat pe un ton grav, facandu-ma sa-mi maresc ochii.
Ce dracului patise de se comporta asa?
Il lovise vreun meteorit?
Nu §tiam ce trebuia sa-i raspund nici de ce ar fi trebuit
sa-i dau vreo explicatie, asa ca am ridicat nepasatoare din
umeri, de parca nici nu ar fi contat raspunsul meu.
100
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Foloseste cuvinte, Miriam, m-a sfatuit, iar razboi-
nica din mine s-a activat imediat, nevrand sa-1 las sa ma
intimideze.
— Nu cred ca te priveste ce fac eu in timpul liber, 1-am
confnintat, ridicandu-ma de pe scaun.
Ochii lui s-au plimbat, fara ru§ine, pe toata lungimea
trupului meu si imediat am fost strabatuta de un fior care
m-a facut sa tresar.
M-am dat doi pasi in spate atunci cand 1-am vazut ca se
ridica de pe scaun si pomeste, cu pasi calculati, in directia
mea. Nu stiam de ce dracului venisem aici, dar acum trebuia
sa gasesc о portita sa scap de aici §i asta cat mai curand.
Dupa felul in care ma admira stiam ca urma sa se repete in-
tamplarea din lift, iar asta ar fi fost prea mult pentru psihicul
meu.
Palmele lui mi-au cuprins soldurile, tragandu-ma spre
pieptul lui tare, si m-am pierdut in ochii lui, de parea tocmai
aruncase о nenorocita de vraja asupra mea.
Gesturile lui ma ravaseau.
5
Mirosul lui masculin ma purta pe un alt taram.
Buzele lui cer§eau sa fie alintate de ale mele si, fara
sa stau pe ganduri, mi-am asezat gura peste a lui, initiind
un sarut, din pura inconstienta. Gustul lui era acelasi, un
amestec de pasta de dinti §i citrice, insa sarutul se simtea
diferit. Nu mai era aceeasi senzatie ca prima data si ceva din
gesturile pe care le facea ma atentiona ca tocmai intrasem
pe un teren minat. Fara sa intrerupa sarutul m-a impins catre
perete, ajungand prizoniera lui. Buzele lui se miscau haotic
peste ale mele, de parea ar fi vrut sa ma doara. Limba lui о
ataca pe a mea, vrand sa о supuna. Dar, de data asta, mainile
101
lui nu m-au atins, ci au ramas sprijinite pe perete, de-о parte
si de cealalta a capului meu.
Voiam sa ma atinga, insa nu mi-a oferit nici cea mai
mica atingere, ca si cum ar fi simtit dorinta mea. Tot ce ne
unea erau gurile noastre si am fost nevoita sa-mi infranez
impulsul de a-mi aseza palmele pe pieptul lui.
Mi-am dorit sa-1 simt, dar nu voiam sa fiu eu cea slaba,
asa ca m-am lasat ghidata de gura lui, care imi framanta
buzele cu putere §i am asteptat ca totul sa se termine.
Nu imi aminteam sa fi avut parte de un sarut la fel de
violent cu oricine altcineva, doar ca Salvatore nu era oricine
si asta am simtit-o atunci cand buzele mele le-au atins pe ale
lui. Venise momentul sa recunosc ca idiotul asta ma facea sa
simt lucruri nemaisimtite pana acum si ca eram moarta dupa
el, de§i se comportase in cel mai josnic mod.
Lipsa de aer 1-a facut sa puna capat sarutului si privirea
cu care m-a strapuns mi-a dat de inteles ca abia acum urma
partea cea mai grea.
— Exact cum banuiam... a rostit, lasand fraza in aer, in
timp се-si ducea degetele la buze.
Mi-am mijit ochii, incercand sa-i inteleg cuvintele, dar
nu i-a luat mult pana sa-mi darame piedestalul pe care mi-1
creasem in minte.
— E§ti cea mai usoara femeie pe care am cunoscut-o,
m-a complimentat pe un ton batjocoritor, iar eu am simtit
cum lacrimile se strangeau in colturile ochilor, amenintand
sa iasa la suprafata.
Am ridicat palma §i 1-am lovit cu atat de multa putere,
incat arsura resimtita m-a facut sa Strang din dinti. Nu il
puteam lasa sa ma jigneasca doar pentru nenorocita aia de
102
A CINCEA CARTE DIN SERIA
stagiatura si trebuia sa-mi castig respectul, aratandu-i cat de
mult se insela in privinta mea.
— Femeie u§oara e ma-ta! Nenorocitul dracului!
Imi simteam pulsul accelerandu-se, iar adrenalina imi
facea nervii sa explodeze. Cine se credea? Credea ca imi
poate face orice, ca la final sa ma jigneasca in mod gratuit?
L-am urmarit cum isi ducea degetele catre locul
vatamat, insa privirea lui de gheata a continual sa ma tina
inlantuita, neputand sa fac vreun pas, cu toate ca voiam sa
plec dracului de aici, pentru a nu-i mai vedea fata.
— Miriam, mi-a marait numele, printre dintii inclestati,
te joci cu focul si crede-ma ca о sa te arzi al dracului de tare!
Recunosteam amenintarea voalata din spatele cuvinte-
lor sale, insa nu imi era frica de el. Singurul lucru pe care
mi-1 putea face era sa ma alunge din firma §i asta nu mi
se mai parea atat de grav pe langa tot ce indurasem de la
venirea mea in nenorocita asta de firma.
— Ai grija sa nu cumva sa te arzi tu! 1-am avertizat,
fara sa-mi pese de consecinte. La cati bani avea familia mea
il puteam cumpara pe el, cu tot cu firma lui, iar tata 1-ar fi
§ters de pe fata Pamantului doar daca ar fi aflat despre toate
mizeriile pe care mi le facuse.
Magia disparuse, iar picioarele mele au fost in sfarsit
capabile sa se umeasca din loc. Am pa§it spre iesire, la-
sandu-1 sa-mi vada mersul de la spate, §i am trantit usa cu
putere, sperand ca tavanul sa se prabuseasca peste el.
Idiotul dracului!
103
Cafditoub US
Miriam
Ramasesem, din proprie initiative, peste program si
eram mult prea concentrate pe documentele pe care trebuia
se le verific pentru a mai auzi ceva in jurul meu. Ceasul
indica ora 19 si, cum nu ajunsesem nici mecar la jumetatea
dosarelor de pe birou, am piecat spre inceperea de unde-mi
puteam lua о cafea care se me tine in prize. Dace me miscam
repede si ramaneam in continuare concentrate aveam se
termin in maxim done ore.
Holul era gol si intuiam ce eu eram singura nebune care
se afla in firme la aceaste ore, dar nu me deranja. lubeam
linistea §i imi puteam face treaba de done ori mai repede
atunci cand nu exista nimic care se me distrage.
Pa§ii mei erau singurii care rasunau de-а lungul holului
si, pentru ce am simtit о durere cumplite in ceicaiul stang,
mi-am desceitat pantofii, prinzandu-le baretele intre degete.
Sentimentul de eliberare era de nepretuit si am zambit mul-
tumite de alegerea mea, pe§ind in incepere, unde am dat cu
ochii de Salvatore, despre care habar nu aveam ce se afla in
firme. Crezusem ce plecasera toti, inse soarta isi facuse о
piecere morbide din a me tortura si mi-1 scotea in cale numai
in momente nepotrivite.
Am decis se-1 ignor si am trecut pe lange el fere se-i
adresez vreun cuvant, indreptandu-me spre cafetiera, pentru
104
A CINCEA CARTE DIN SERIA
a-mi lua cafeaua dupa care venisem. Idiotul asta nu merita
nici macar salut din partea mea §i nici nu aveam de gand sa
fac un asemenea efort, doar pentru a-i arata ca primisem о
educatie buna. Parintii ma invatasera sa respect, insa viata
imi aratase cine avea dreptul de a se bucura de acest privile-
giu. Respectul se castiga si nu ai cum sa-1 revendici atunci
cand comportamentul tau lasa de dorit.
Am luat din raft о сапа, la intamplare §i am tumat li-
chidul negru in interiorul acesteia, moment in care am simtit
privirea de foe a barbatului atintita asupra mea.
Dracu ’ sa te ia de dobitoc! am rostit in gand, nesupor-
tand sa respir acelasi aer cu el.
De ce nu puteam sa am о zi 1 ini§ti ta? De ce destinul se
incapatana sa mi-1 scoata in cale, la fiecare pas?
Singura explicatie logica, pe care о gaseam printre gan-
durile rava§ite, era ca fusesem blestemata. Blestemata sa ma
ciocnesc de fiecare data de seful meu cel idiot, dar care-mi
facea trupul sa vibreze cu о simpla privire.
Am dat sa pun bolul cafetierei inapoi, dar am incre-
menit atunci cand palmele lui Salvatore s-au asezat pe
marginea mesei, de-о parte §i de alta, prinzandu-ma intre
bucata de lemn si trupul sau vanjos, care emana о caldura
care-mi scurtcircuita simturile. Simteam о electricitate,
necunoscuta, pana acum, §i pana si plamanii mei cerseau cu
disperare dupa о gura de aer curat.
Reparatia mi s-a oprit.
Creierul mi s-a blocat.
Salvatore se impinsese cu pieptul in spatele meu, dar
nu asta era problema, ci faptul ca-§i plimba nasul prin parul
meu, adulmecandu-mi mirosul. Din cate puteam sa simt,
in partea de jos, barbatul parea hipnotizat si membrul lui
105
|/|.
se impingea in posteriorul meu, de parca ar fi vrut sa ma
posede prin materialul hainelor.
Gura mea refuza sa rosteasca vreun cuvant si, daca
existase vreo sansa sa-1 imping de langa mine, s-a spulberat
si aceea, atunci cand palma lui dreapta s-a mutat pe abdome-
nul meu, facandu-mi stomacul sa se contracte dureros.
— Salvatore, i-am murmurat numele, pe un ton plin de
excitatie, simtind cum intregul interior mi se lichefiaza in
fata senzatiilor de care aveam parte.
— Shhht, mi-a soptit, in apropierea urechii, in timp
се-si punea degetul pe buzele mele, reducandu-ma la tacere.
Nu voiam sa-1 las sa-si faca, din nou, poftele cu mine,
iar la final sa-mi arunce vorbe grele in fata, insa trupul meu
refuza cu indarjire sa mi se supuna, fund mult prea atras de
tot ce simtea in acest moment, in bratele lui Salvatore.
Gura lui s-a asezat pe gatul meu, mi-a sarutat si mi-a
lins pielea, care se infiora, de parca nu mai avusese parte
de a§a ceva, apoi 1-am auzit suspinand cu fata ascunsa in
clavicula mea, de parca si pentru el era la fel de greu de
stapanit totul.
— Nu mai pot, Miriam, mi-a marturisit, intorcandu-ma
cu fata spre el, nu mai pot sa stau departe de tine, a adaugat,
inainte ca gura lui sa imi inchida buzele.
Sanii mi s-au lipit de pieptul lui, facandu-ma sa resimt о
usoara durere in zona sfarcurilor, deranjati cel mai probabil
de stransoarea sutienului... Am cedat, ca ultima fraiera,
atunci cand palma lui mare, cu degetele rasfirate, mi-a man-
gaiat obrazul intr-un mod tandru, tinandu-mi jumatate din
fata in causul ei. I-am raspuns la sarut si din prima clipa am
putut sa simt ceva diferit, ceva care-mi spunea ca la final nu
106
A CINCEA CARTE DIN SERIA
avea sa se mai intample nimic din cele petrecute la ultimul
sarut.
Gustul lui ma innebunea §i felul in care mana lui se
plimba pe spatele meu m-au facut sa gem, ca ultima neru-
sinata, direct pe buzele lui. Nu-mi pasa de nimic si, daca la
final avea sa se comporte din nou ca un mare bou, avea sa
ma descopere cu adevarat.
Buzele lui le-au parasit pe ale mele, insa ochii nostri au
ramas conectati, privindu-ne cu caldura. Cand se intamplase
declicul nici eu nu §tiam, dar ma bucuram ca din dusmani
ajunsesem ceva mai mult, ceva a carui denumire nu о gasesc
in acest moment.
— Esti atat de frumoasa! m-a complimentat, depunan-
du-mi un sarut cast pe buze, dar fara sa-§i desprinda privirea
de a mea.
— Multumesc! i-am raspuns din instinct, zambindu-i.
As fi vrut sa il intreb ce patise de avea asemenea com-
portament, dar nu am indraznit, nevrand sa spulber magia
dintre noi. Era mai bine sa-1 las pe el sa isi explice gestul si
sa-mi pun curiozitatea pe pauza.
Linistea dintre noi nu mi se parea incomoda, ci din con-
tra, parea ca era tot ce ne trebuia dupa momentul pasional
de mai devreme, lasandu-ne sa ne privim fara ziduri si fara
scut, ca pana acum. Ochii mei s-au plimbat in voie de pe
fata lui, pe piept, ajungand din greseala in partea inferioara
a abdomenului, acolo unde era destul de vizibila umflatura
din pantalonii lui, semn ca §i el trecea prin acelea§i stari ca
ale mele. Si cum sa nu о faci cand atractia sexuala dintre noi
putea fi reperata de la zeci de kilometri distanta?
107
|/|.
Arogantul, prinzandu-ma in fapt, mi-a zambit cu toti
dintii la vedere si §i-a apropiat fata de a mea, respiratia lui
fierbinte lovindu-se de buzele mele.
— Те vreau! Те vreau cu о disperare care ma face sa ma
comport ca un idiot!
Cuvintele lui imi loveau inima fara mila, iar teama
mea cea mai mare era sa nu ma las manipulate de vorbele
frumoase pe care barbatul din fata mea le rostea, stiind ca
lucrurile ar putea degenera, iar eu as fi iesit singura vinovata
din ecuatia asta.
Mi-am adus bratele peste piept, indepartandu-ma de el,
si am replicat pe un ton series fraza care 1-a facut sa rada,
ca un nebun, facandu-ma sa ma indoiesc de sanatatea lui
mintala.
— Nu stiu ce te-a lovit, dar te sfatuiesc sa-ti faci un
control la cap §i asta cat mai curand!
— Am о idee mai buna, a rostit pe un ton lasciv, tragan-
du-ma in bratele lui. Mergi cu mine si ne facem un control,
impreuna, dar nu la cap, mi-a tras cu ochiul, propunandu-mi
о partida de sex pe care, sincere sa fiu, eram tentata sa о
accept. Trecuse ceva timp de cand nu mai avusesem parte
de actiune, insa nu trebuia sa pierd din vedere faptul ca
Salvatore nu era un tip pe care il intalnisem intr-un bar sau
club, ci seful meu, cel care abia a§tepta sa dau cu stangul in
dreptul pentru a ma concedia.
Mi-am dus palma pe obrazul lui, acel obraz pe care-1
lovisem si mi-am apropiat fata de a lui, facandu-1 sa-si
intredeschida buzele, in speranta ca о sa-1 sarut, ca ultima
fraiera. In schimb, 1-am lasat cu ochii in soare, atunci cand
gura mea a ajuns in dreptul urechii sale, soptindu-i apasat
fiecare cuvant, doar pentru a-i demonstra ca nu ma putea
108
A CINCEA CARTE DIN SERIA
avea doar cu un sarut si cateva vorbe frumoase, asa cum
reusea sa le prosteasca pe alte femei.
— Nu sunt disponibila!
M-am desprins usor de el si i-am tras cu ochiul inainte
de a iesi din incapere.
$ % %
Salvatore
Ochii mi-au ramas pironiti pe usa pe care ie§ise micuta
diavolita si inca eram bulversat de refuzul ei. Oricarei femei
i-as fi propus sa-si petreaca noaptea cu mine i-ar fi suras
ideea, dar nu si lui Miriam, care din cate imi puteam da
seama, nu era asa cum о crezusem eu.
Refuzul ei m-a intaratat si mai ran si, fara sa mai pierd
timpul, am pomit pe urmele ei, decis sa о fac a mea, aici si
acum.
Am zambit cand am vazut-o tresarind, atunci cand am
deschis u§a biroului ei, pe care nu se gandise sa о incuie
cu cheia si m-am avantat in directia ei, punand stapanire pe
buzele care devenisera pacatul meu. Dulceata gurii ei ma
facuse dependent de ea si oricat de mult imi impusesem sa
stau departe de ea, о forta, mult mai putemica decat vointa
mea, ma apropia tot mai mult de femeia din bratele mele.
Trupul ei vibra in mainile mele §i abia asteptam sa ma in-
frupt din el.
Palmele ei s-au asezat pe pieptul meu si am gemut in
gura ei, atunci cand a incercat sa ma impinga de langa ea.
Daca ea credea ca aveam sa ma dau batut, se insela amamic.
Acum imi doream sa simt cat mai mult din corpul ei si aveam
sa о conving ca eram series in сееа ее о privea.
109
Stiam ca fusesem un dobitoc, unul care nu avea nicio
scuza, dar nu era vina mea ca viata ma invatase sa nu ma las
in§elat de un trap frames si de un zambet fermecator, asa
cum о facuse tata, care sfarsise la doi metri sub pamant.
Amintirile incercau sa ma impiedice sa ma bucur de
femeia din bratele mele, dar le-am impins intr-un colt in-
departat al mintii, stiind ca nimic nu ma mai poate face sa
ma razgandesc in privinta lui Miriam. Femeia asta devenise
obsesia mea §i eram dispus sa fac pact cu Diavolul, doar
pentru a о face a mea.
Mi-am pus palma pe ceafa ei si i-am tras gura mai
aproape de a mea, vrand sa о simt din ce in ce mai mult.
Era ceva ce nu-mi puteam explica, dar trapul si sufletul meu
tanjeau dupa fiecare atingere a ei.
Ma indragostisem!
Ma indragostisem si nici macar nu-mi dadusem seama
de asta, iar acum trebuia sa vad cum dracului aveam sa о
scot la capat.
Nu stiam daca Miriam m-ar fi crezut pe cuvant, dar
aveam sa fac si imposibilul pentru a о convinge ca eram al
dracului de series atunci cand ii spuneam ca mi-o doresc.
— Stai! mi-a cerut, smucindu-se din stransoarea bra-
telor mele. Nu poti sa-mi faci asta, Salvatore! Nu poti sa te
joci cu mintea mea, dupa cum ai chef!
Nu asta era intentia mea si ma frastra faptul ca о facu-
sem sa creada asta. Nu ma comportasem prea frames cu ea
§i acum i se parea ca totul era un joc.
Am facut un pas spre ea, dar ea a facut doi pasi inapoi,
mentinand distanta. Stiam ca о sa am mult de furca cu satena
9	9	9	9
§i nu-mi venea sa cred cat de prost fusesem atunci cand о
110
A CINCEA CARTE DIN SERIA
tratasem ca pe о femeie usoara, acaparat de amintirile dure-
roase din trecut.
О judecasem si ii pusesem eticheta de femeie usoara
inca din prima saptamana, iar acum nu stiam cum sa-i spun
ca ceva ma atragea spre ea, facandu-ma sa-mi retrag toate
jignirile pe care i le adusesem.
Daca ar fi aflat ca nu era noapte in care sa nu о visez,
mai ales in luna in care fusese plecata, si-ar schimba parerea?
De ce ma mai ascundeam dupa deget?
Mi-o doream si aveam sa о fac a mea, indiferent de
pretul pe care trebuia sa-1 platesc, iar aici nu ma refer la
partea materials, ci mai degraba la cea sentimentala, pentru
ca stiam ca, odata ce reuseam sa о ating in acel mod pe care
mi-1 doream cu disperare, nimic nu ar mai fi fost la fel.
— Nu ma joc, am contrazis-o, incercand sa ma apropii
de ea. Sunt al dracului de serios cand iti spun ca te vreau,
i-am spus, luandu-i degetele in mana mea.
Ochii ei m-au privit... cu teama, asa cum era de asteptat,
si regretul si-a facut aparitia in sufletul meu, realizand ca
pierdusem timpul cu conceptiile mele, iar acum cand le
lasasem de-о parte, nu §tiam daca se mai putea repara ceva.
— De ce ar trebui sa te cred? mi-a tinut piept. De ce ar
trebui sa te ascult, cand pana de curand am fost un ghimpe
in coastele tale?
Era indreptatita sa creada toate astea despre mine si
poate chiar ceva in plus, dar trebuia sa renunt la mandria
mea, care ma facuse sa-mi incarc mintea cu ganduri negre,
si sa о las sa ma cunoasca exact asa cum eram.
Fara masca.
Fara niciun paravan care sa se interpuna intre noi.
Ill
|/|.
Doar eu si tot ce ma facea ea sa simt atunci cand se afla
in preajma mea.
— Nu vreau nimic acum, i-am spus, cu toate ca singurul
meu gand era cum sa fac sa о due in patul meu, doar iti cer
sa ma la§i sa ma apropii de tine.
Sinceritatea mea a facut-o sa-si mareasca ochii, ca apoi
sa izbucneasca intr-un hohot de ras care a zguduit intreaga
incapere din temelii. Nebuna radea cu atat de multa pofta
incat m-a facut si pe mine sa zambesc in coltul gurii.
Imaginea ei, atat de fericita, cu zambetul pe buze §i
cu capul dat usor pe spate, era ceva ce trebuia imortalizat,
pentru a arata tuturor cum se vedea perfectiunea.
— Ti se pare amuzant, Miriam? am intrebat-o, aducan-
du-mi bratele peste piept si, cam la un click distanta, criza
de ras s-a dispersat in aer.
Femeia din fata mea ma privea neincrezatoare, insa nu
m-am pierdut cu firea nici macar о clipa, vrand sa-i demon-
strez ca vorbisem series, intru totuL
Am stat la distanta, privind-o intens, si am asteptat ca
ea sa faca primul pas, intuind ca asta isi dorea. О cunosteam
de cateva luni buni, suficient cat sa-mi dau seama ca nu ii
placea sa se afle sub presiune.
Satena a cazut pe ganduri, de parca ar fi incercat sa pro-
ceseze cuvintele pe care tocmai le auzise, iar cand a inteles
totul si-a ridicat privirea asupra mea, privindu-ma de parca
acum m-ar fi vazut pentru prima oara.
— Vorbesti serios?
Buzele i-au tremurat usor, atunci cand au rostit intreba-
rea, iar eu am aprobat printr-o miscare a capului un gest care
a facut-o sa tresara, ciupindu-se de mana, semn ca nu ii venea
sa creada ca totul este real. M-a bufnit rasul, vazand gestul
112
A CINCEA CARTE DIN SERIA
ei atat de copilaros, si m-am impins in calcaie, ajungand,
dintr-un singur pas, in fata ei. I-am prins fata in palme si
mi-am lipit buzele de ale ei, sarutand-o cu pofta. Ravnisem
prea mult timp dupa aceste senzatii si mintea mea refuza
sa coopereze, fiind plina de ea. Nu cred ca putea fi vorba
despre iubire, dar cu siguranta era un sentiment la mijloc,
altfel nu imi pot explica toate impulsurile care ma luau prin
surprindere de fiecare data.
— Vbrbesc extrem de serios, Miriam, si о sa-ti dernon-
strez, daca о sa ma la§i.
Insa continua sa ma priveasca cu aceea teama care
ma dezarma, iar eu din instinct mi-am aruncat ochii asupra
biroului ei... era ticsit cu tot felul de dosare. Asta explica de
ce se afla la ora asta in firma si abia acum intelegeam de ce
mintea mea ma indemnase sa raman la birou.
Cui ii mai pasa de ordinele de plata acum? Mie unul, cu
siguranta, nu!
Mi-am impletit degetele cu ale ei, ridicandu-i mana,
pentru a-i saruta incheietura si am tras-o dupa mine spre
iesire, facand-o sa se impleticeasca, semn ca nu se astepta la
una ca asta din partea mea.
— Ce faci? a vrut sa stie si i-am zambit seducator,
ravnind din nou la buzele ei.
— Mergem acasa, i-am spus, iar ochii ei s-au marit,
ajungand la fel de mari ca doua cepe, semn ca nu percepuse
sensul cuvintelor mele. Eu acasa la mine, tu la tine, m-am
corectat, intuind ca nu se gandea la un gest nevinovat.
Abia dupa ce a inteles ca ii ceream sa piecam din firma
impreuna, dar sa mergem separat spre casele noastre a rasu-
flat usurata si a schitat un zambet mic. Oricat de nememic
as fi fost, nu puteam sa о oblig sa faca un lucru pe care nu
113
si-1 dorea si cred ca tocmai venise momentul sa-mi spal
pacatele, predandu-i ei tot controlul asupra a ceea ce urma
sa se intample cu noi doi.
— Noapte buna! i-am urat, ajungand in dreptul masinii
ei, si m-am abtinut, cu mare greutate, sa nu simt gustul
buzelor pentru ultima oara in aceasta seara.
— Noapte buna! mi-a raspuns, aplicandu-mi un sarut
pe obraz.
Ea s-a a§ezat pe scaunul §oferului si, dupa ce mi-a tras
cu ochiul, a parasit parcarea, lasandu-ma sa privesc in urma
ei, cu zambetul pe fata.
Salvatore, Salvatore, esti pe cale sa-ti pierzi mintile!
m-a atentionat constiinta mea, dar nu am fost deranjat nicio
clipa de realitatea care ma lovea, acum ca-mi puteam reveni
in simtiri.
Sunt un barbat matur si cred ca nu ar fi ceva atat de rau
daca m-as indragosti de micuta diavolita.
114

Miriam
Eram istovita dupa ziua de ieri si inca traiam cu impre-
sia ca totul se petrecuse in capul meu. Salvatore nu putea fi
acel barbat care-mi spusese atat de multe lucruri si cred ca
sosise timpul pentru un control la cap, simtind ca-mi pierd
mintile, incetui cu incetui. As fi acceptat chiar si о intemare,
doar ca sa imi revin.
Nici nu stiam cum avea sa decurga ziua de astazi §i, la
cum il cunosteam pe barbat, era foarte posibil sa-mi spuna
ca a fost doar un test, ca dupa aceea sa apeleze la vesnicele
jigniri, pe care nu le mai suportam.
Sa-l puna Dwnnezeu sa se joace cu nervii mei! mi-am
spus in sinea mea, iesind din lift, cu о falca-n cer §i una in
pamant.
Nu dormisem aproape deloc, incercand sa descifrez
daca fusese real sau visasem, ca о mare proasta, iar atunci
cand reusisem sa ma linistesc si sa adorm, imaginea bru-
netului imi invadase visele, facandu-ma sa ma trezesc de
fiecare data. De aici starea mea de nervozitate, dar si faptul
ca il lasasem sa ma atinga si sa ma sarute, dupa се-mi pro-
misesem ca nu о s-o mai fac.
Dadeam dovada de slabiciune si mai ca-mi venea
sa-mi trag vreo doua perechi de palme, pentru a ma aduce
la realitate. Nu stiu ce dracului era in capul meu, dar cu si-
guranta nu era ceva bun, daca ajunsesem sa ma topesc toata
115
|/|.
in bratele nememicului de Salvatore, dupa un sarut si cateva
vorbe goale.
Ida ajunsese deja §i am salutat-o, zambind, in timp ce
paseam spre biroul meu. Ma consolam macar cu gandul
ca nimeni nu fusese martor intamplarilor de seara trecuta,
dar asta nu avea sa continue la nesfarsit, si totul din cauza
idiotului care statea tolanit pe scaunul meu. Am inchis usa in
fractiune de secunda, sperand ca nimeni nu stia ca Salvatore
se afla in biroul meu a§teptandu-ma si am pasit plina de
incredere in directia lui, pentru a-i cere socoteala.
— Ce cauti aici? 1-am intrebat, dezbracandu-mi palto-
nul care ma protejase de ffigul de afara.
Idiotul a ridicat dintr-o spranceana si mi-a zambit in
coltul gurii, de parca se astepta la о asemenea reactie din
partea mea si mi-a facut semn sa ma apropii de el. Am cla-
tinat din cap, decisa sa nu-i cad in plasa si m-am asezat pe
scaunul din fata lui, privindu-1 printre gene. Ne-am privit
unul pe celalalt, fiecare cu gandurile sale, iar zona mea
intima a inceput sa pulseze dureros, atunci cand brunetul
si-a trecut limba peste buzele pline si rozalii. Cu siguranta
fataiala mea nu i-a scapat §i, ca sa-mi dea de inteles ca m-a
prins, mi-a tras cu ochiul, facandu-mi mintea sa о ia razna.
Doar felul in care sacoul de culoare albastra i se mula
pe bratele alea, cu care ma stransese aseara la pieptul lui, imi
lua mintile si dadea cu ele de pamant si nici nu stiu ce era
cel mai rau. Faptul ca nu-mi puteam lua ochii de la el sau ca
gesturile mele ma dadeau de gol.
— Buna dimineata! m-a salutat, pe un ton amuzat. Am
dormit bine, multumesc! m-a ironizat, facand referire la
faptul ca trecusem direct la atac, fara ca macar sa-1 salut.
116
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Tocmai la asta imi statea gandul cand stiam ca puteam
deveni tinta barfelor celorlalti colegi si asta din cauza incon-
stientei lui.
— Lasa glumele, i-am cerut, mai bine imi spui ce dra-
cului cauti aici, am continuat sa vorbesc, moment in care el
s-a ridicat de pe scaun, venind langa mine.
Mana lui mi-a cuprins degetele §i m-a ridicat de jos,
facand ca piepturile noastre sa se ciocneasca. Ochii ii scante-
iau si maxilarul ii zvacnea, semn ca era nervos. Ma asteptam
sa tipe sau sa ma acuze, asa cum facea de obicei, doar ca
totul a fost dat peste cap atunci cand mi-a luat gura cu asalt,
daruindu-mi un sarut al dracului de delicios. Nememicul cu-
nostea toate metodele prin care ma putea reduce la tacere si
a dracului sa fiu daca nu ma ofticam, pentru ca-i permiteam
sa imi devasteze mintea si sufletul cu gesturile sale tandre.
Acum, cand imi dadeam seama de pericolul in care ma
aflam, am inceput sa ma rog ca vechiul Salvatore sa revina
si sa scap de senzatiile astea, care ma faceau sa ma comport
ca о desfranata.
Gura lui ma devora pana la ultima celula si am gemut
cand i-am simtit palmele pe coapsele mele. M-am trezit ridi-
cata de pe podea, cu picioarele incolacite in jurul trunchiului
sau, dar nu imi aminteam cand facusem о asemenea greseala
colosala. Imi tot repetasem in drum spre firma ca nu aveam
sa-i mai permit sa ma sarute sau sa ma atinga, insa acum
ma aflam a§ezata cu posteriorul pe biroul meu, avandu-1 pe
seful meu intre picioare.
Ce dracului se intampla cu mintea si trupul meu, de nu
ma puteam opune?
Limba lui imi cerceta fiecare coltisor al gurii, in timp
ce degetele lui se plimbau peste tot, incercand sa ma simta
tot mai aproape, asa cum ii simteam eu madularul zvacnind
117
prin materialul pantalonilor de la costum. Alegerea de a
purta fusta astazi nu fusese cea mai inspirata, asadar mi-am
notat in minte ca de maine sa port numai pantaloni. Era mai
bine sa ma protejez decat sa ajung in ipostaza in care ma
aflam acum.
Hormonii mei au preluat controlul si nu am mai avut
nicio putere in fata lor. Asta pateam daca nu le ofeream
eliberarea atunci cand mi-o cereau.
Mi-am dus palma in parul lui, tragand cu putere de
radacini, si am tresarit violent cand degetul lui mi-a atins
clitorisul prin materialul dresului si al lenjeriei intime. Pe
cat era de nememic, pe atat de mult se pricepea la a-mi lua
mintile si nici nu voiam sa ma gandesc la ce s-ar fi intamplat
daca aveam sa finalizam ceea ce incepusem.
Cu siguranta s-ar fi lasat cu gemete, care ar fi inspai-
mantat toti angajatii, iar eu nu-mi doream asta. Nu eram
о tarfa §i asta trebuia sa-i intre in cap lui Salvatore, odata
pentru totdeauna.
Am incercat sa ma trag din stransoarea in care ma tinea
captiva, dar parca mi-a intuit miscarea si-a dus о mana pe
spatele meu, fiind sigur ca nu aveam sa scap.
Eram la mana lui, insa ca si cand mintea mea §i-ar fi dat
seama de pericol, a preluat controlul, gasind cea mai geniala
idee. I-am prins buza inferioara intre dinti si am strans pana
cand am auzit-o pocnind, semn ca tocmai i-o sparsesem, iar
intr-o fractiune de secunda am putut sa simt pe limba gustul
metalic al sangelui. Idiotul mi-a dat drumul, numaidecat,
si si-a dus mana la buza cu pricina, umplandu-si buricele
degetelor cu sange.
Asta merita daca nu stia sa se abtina!
De parca tu te-ai abfinut, m-a batjocorit vocea din
capul meu, ofticata, peste masura.
118
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Esti salbatica, mi-a spus, prinzandu-ma de ceafa, dar
tin sa te anunt ca prin atitudinea ta nu faci altceva decat sa
ma starnesti si mai tare, mi-a oferit lovitura de gratie.
— lesi din biroul meu! i-am cerut, plina de nervi, pe
un ton autoritar, de parca eu eram §eful §i el angajatul meu.
— les, dar nu pentru ca mi-o ceri tu, ci pentru ca trebuie
sa rezolv cu asta, pana la urmatoarea sedinta, a replicat, indi-
cand spre buza din care se prelingea un firicel de sange, dar
lucrurile nu о sa ramana asa, m-a avertizat pe un ton serios,
facandu-ma sa tremur pe interior.
Tocmai ii oferisem arma perfecta pentru a continua
lupta si aici nu mai era loc de intelegeri. Orgoliile noastre isi
declarasera razboi §i era doar о chestiune de timp pana cand
s-ar fi declarat castigatorul.
Ф Ф
Salvatore
Ranjesc ca un prost, dar al dracului sa fiu daca nu imi
place tot ce imi face femeia asta.
Felul in care ma apropie, ca ulterior sa ma alunge, ma
tine in priza si nici nu vreau sa-mi imaginez ce scantei о sa
fie intre trupurile noastre, atunci cand pasiunea se va con-
suma. Stiu ca Miriam este reticenta si tocmai de asta m-am
gandit sa о surprind, asteptand-o in biroul ei. Ma asigurasem
ca nu ma vede nimeni, cu exceptia Idei, care mi-a zambit,
de parca ar fi vrut sa-mi dea de inteles ca secretul meu este
in siguranta. Mare figure §i femeia asta. Cred ca din primele
zile m-a indemnat, subtil, ce-i drept, sa fac pasi in directia lui
Miriam, iar eu ca prostul, nu si nu. Zici ca am avut un val pe
ochi si acum, prin nu stiu ce metode, a disparut, lasandu-ma
sa о vad pe Miriam cu alti ochi.
119
Femeia asta cred ca a fost creata in ciuda mea, ca sa-mi
ravaseasca mintile si sa ma faca sa ma tarasc la picioarele
ei. Doar partea ei razboinica, care-mi tinea piept, ma facea
sa mi-o doresc cu о asemenea intensitate, incat ma durea.
Vbiam sa fie a mea si sa ma pot bucura pe indelete de ea si
de trupul ei, dar trebuia sa ma inarmez cu rabdare, cat mai
multa posibil, pentru a о convinge ca de data asta vorbeam
al dracului de serios. Ce fusese pana acum trebuia sa fie
§ters, lasandu-ne sa ne bucuram unul de celalalt, pentru ca
eram convins ca si ea ma voia, doar ca orgoliul ei era mult
prea mare, pentru a о lasa sa-si recunoasca dorintele.
Era о chestiune de timp pana cand nu ar mai suportat
sa se abtina de la exteriorizarea trairilor, iar eu eram deja
pregatit pentru ziua cea mare.
Am luat telefonul de pe birou §i am apasat tasta de
interior cu numarul unul, tasta care ma punea in legatura cu
secretara mea, care avea sa primeasca cea mai grea sarcina
de pana acum.
— Da, domnule! mi-a raspuns si m-am lasat pe spate in
scaun, purtand pe buze un ranjet diabolic.
— Ida, i-am rostit numele, cauta, te rog, о florarie §i
comanda cel mai mare buchet de trandafiri pe care-1 gasesti,
i-am cerut si am asteptat rabdator raspunsul ei, sau mai
precis intrebarea.
— Cui sa i le trimit?
Stiam ca о rodea curiozitatea si, ca un mare nenorocit
ce sunt, am tras putin de timp, ascultand cum degetele ei
dansau pe tastatura, semn ca deja se pusese pe cautat.
— Trimite-le in biroul lui Miriam, ea este destinatarul,
apoi о tuse teribila a rasunat din receptor. Secretara mea se
inecase la auzul persoanei careia ii trimiteam flori, dar dupa
ce si-a revenit mi-a oferit cea mai tare replica de pana acum,
facandu-ma sa-mi inalt sprancenele.
120
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Esti pus pe fapte mari, baiete, doar ca ai grija sa nu
ti-o iei la final.
Apelul s-a incheiat, iar eu am clatinat din cap, neve-
nindu-mi sa cred ca secretara mea avusese tupeul de a-mi
arunca cu asemenea replica in fata. Trebuie sa recunosc ca
femeia avea dreptate, fiind singura care ne cuno§tea in ace-
easi masura pe amandoi, doar ca ea nu stia ca deja facusem
pasi, micuti, ce-i drept, spre satena din biroul celalalt.
Daca era nevoie as fi luat-o pe sus, doar ca sa о fac a
mea.
Un singur gand mi-a sagetat mintea si palmele au ince-
put sa-mi transpire instant.
De ce mi-o doream atat de mult alaturi, cand stiam ca
inima mea este incapabila sa simta vreo urma de iubire?
Nu о simtisem niciodata §i cred ca nici ce simteam
pentru bunicul, omul care ma crescuse si ma educase, nu se
incadra in aceasta categorie. Totu§i... de ce ma simteam atat
de atras de ea?
Din nou gandurile si amintirile au navalit in mintea
mea, facandu-ma sa ma lovesc cu capul de birou, pentru a
le alunga. Miriam ar fi fost a mea, chiar daca nu §tiam cum
о sa decurga relatia noastra, iar eu mi-as fi potolit pofta de
ea, ajungand probabil intr-un moment in care sentimentele
mele sa evolueze.
Sunetui laptopului, pe ecranul caruia clipocea casuta de
mesaje, m-a trezit din reverie si m-am incurajat mintal sa ma
apuc de treaba, pana cand Ida m-ar fi anuntat ca rezolvase
cu sarcina pe care i-o dadusem. Abia asteptam sa primesc
о reactie din partea diavolitei de Miriam si eram mai mult
decat pregatit sa ii sarut gura aia pacatoasa, care ma facea sa
ma comport ca un bolnav, scapat de la ospiciu.
121
Саитоеж 115
Miriam
— Intra! am rostit, cu nasul bagat in acte, dandu-i per-
misiunea de a intra persoanei care se afla de cealalta parte
a usii.
Eram concentrata pe niste ordine de plata care nu ma
lamureau deloc cu privire la sumele cheltuite luna trecuta.
Imi storsesem nervii incercand sa pricep ce dracului scrisese
contabilul aici, dar nu reuseam in ruptul capului sa inteleg
ceva. Trebuia sa am о rafuiala cu dobitocul care intocmise
actele astea, care-mi distrugeau si ultima farama de rabdare.
— Ma asteptam la un „multumesc”!
Vbcea lui Salvatore m-a facut sa-mi ridic capul din
documente si am crezut ca о sa cad de pe scaun, atunci cand
am vazut felul ispititor in care arata nememicul.
Camasa de pe el tipa sa fie data jos si mi-am mijit ochii,
incercand sa desciffez tatuajul de pe gatul lui, care era aco-
perit de guler. Cum de nu il observasem pana acum?
Dupa barbatii bine facuti, cei care aveau tatuaje ocupau
locul doi in topul preferintelor mele si se nimerea ca barbatul
din fafa mea sa faca parte din aceste doua categorii, de parca
destinul si-ar bate joc de mine.
Am lasat pixul sa-mi alunece printre degete, facand
contact cu suprafata de lemn a biroului §i 1-am privit, cu un
aer arogant, stiind exact la ce facea referire.
122
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Idiotul imi trimisese ieri un buchet imens de trandafiri,
crezand ca a§a о sa ma prosteasca, doar ca eu fusesem mai
desteapta §i de cum il primisem il oferisem mai departe, unei
alte colege. Nu eram de vanzare si ar fi fost pacat sa-i arunc
la co§. Mai bine sa se bucure altcineva de ei.
— Pentru ce ar trebui sa iti multumesc?
Da-i inainte, Miriam! m-a sfatuit constiinta mea si am
7	9	9	9
ranjit superior in directia lui Salvatore, care inspectase deja
intreaga incapere §i observase lipsa florilor. $tia ca aseara
nu le luasem acasa, deoarece ne ciocnisem cateva minute
pe hoi, doar ca el era in compania altor persoane si asta m-a
facut sa scap ca prin urechile acului.
— Ce ai facut cu trandafirii? m-a intrebat, vizibil de-
ranjat de lipsa florilor.
Am ridicat din umeri, ne§tiind ca nememicul venise
pomit pe mine, si am scos un tipat lung, atunci cand degetele
lui mi-au cuprins incheietura, ridicandu-ma de pe scaun.
— Nu te juca cu mine, pisicuta! m-a avertizat, apoi §i-a
unit buzele cu ale mele, sarutandu-ma cu forta.
Am zambit, cu buzele lipite de ale lui, cand am simtit cu
cata furie ma strangea la pieptul lui §i mi-am a§ezat palmele
pe pectoralii lui, depunand putina presiune. Zgomotul pro-
dus de rotile scaunului meu mi-a dat de inteles ca Salvatore
9	9
tocmai il impinsese §i nu a mai durat mult pana sa se a§eze
pe el, avandu-ma pe mine deasupra lui. Nememicul juca
tare, dar si eu о puteam face, asa ca am inceput sa ma misc
deasupra lui, facandu-1 sa maraie in gura mea. Felul in care
partile noastre intime se atingeam prin materialul hainelor
era о tortura pentru amandoi, iar chilotii imi erau fleasca.
Vrusesem sa-1 torturez, dar ajunsesem prinsa in propria-mi
123
capcana si acum trebuia sa ma opresc, inainte sa fie prea
tarziu.
M-am foit, in incercarea de a ma elibera din bratele lui,
dar maraitul pe care 1-a scos, mi-a dat de inteles ca mai mult
rau faceam. Erectia lui era tare ca piatra, iar zona mea intima
pulsa de nerabdare.
— Daca nu te potolesti о sa te iau aici si nu о sa-mi pese
ca ne poate auzi cineva!
Amenintarea era sustinuta de privirea lui, cu ajutorul
careia puteam sa simt intensitatea cu care ma dorea, si
singurul lucru pe care 1-am putut face a fost sa zambesc.
Tocmai imi venise cea mai stralucita idee, adica urma sa-1
torturez pana la limita.
Din nou m-am frecat de membrul lui intarit si un gea-
mat slab i-a ie§it de pe buze, facandu-mi intregul trap sa se
infioare de placere.
— Tu chiar vrei sa-ti demonstrez ca vorbesc serios, a
rostit, pe un ton ragu§it, din cauza a ceea ce se intampla intre
noi.
Nu puteam nici eu sa ma potolesc si sa-i arat ca imi
era frica de ce se putea intampla §i mi-am a§ezat bratele pe
umerii lui, lansand provocarea care 1-a facut sa ranjeasca al
dracului de incantat.
— Sa te vad de ce e§ti in stare!
Atat i-a trebuit, ca in urmatoarea secunda dresul si
lenjeria mea au disparat. M-am blestemat pentru greseala pe
care о facusem, pentru a doua oara, de§i-mi propusesem sa
nu mai port fusta la birou. Uitasem de episodul cu pricina si
nici nu constientizasem cu ce eram imbracata, pana sa ma ia
Salvatore cu asalt.
124
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Eram goala in partea cea mai importanta a corpului
si ochii lui, care erau fixati in acel loc, imi trimiteau elec-
tro§ocuri in intreaga-mi fiinta, facandu-ma sa suspin de
dorinta. Salvatore si-a trecut limba peste buze, aceeasi limba
cu care-mi torturase gura si-a dus degetele in dreptul
curelei, eliberandu-§i erectia, care era inconjurata de vene
proeminente si care urma sa-mi ofere eliberarea dupa care
tanjea fiecare celula din mine.
Nu a mai fost nevoie de niciun preludiu §i s-a pozitionat
la intrarea mea, privindu-ma in ochi.
— Te protejezi? a vrut sa stie, semn ca nu venise
pregatit pentru asa ceva §i am dat din cap, cu zambetul pe
buze, lasandu-i cale libera spre canalul meu, care fierbea de
nerabdare.
Palmele lui mari s-au a§ezat pe coapsele mele §i m-a
indemnat sa alunec pe toata lungimea lui, ajungand sa-1 simt
in totalitate inlauntrul meu. Am gemut usor, cu capul dat
pe spate §i am a§teptat sa slabeasca stransoarea degetelor,
care-mi sapau in came, atentionandu-ma ca urma sa raman
cu niste semne ale dracului de mari pe exteriorul coapselor.
Una din mainile lui a disparut, plantandu-se in parul
meu si mi-a tras fata spre el, ravasindu-mi sufletul cu un
sarut in care a pus tot ce se afla in interiorul lui, in aceste
clipe. Senzatia era dementiala si ma §oca faptul ca noi doi
eram compatibili din punct de vedere sexual, cand in viata
de zi cu zi, eram ca soarecele si pisica.
— Mi§ca-te, pisicuta! mi-a cerut pe un ton infrant, cu
capul dat pe spate si cu ochii inchisi, iar eu m-am conformat
cerintei lui, vrand sa-tni gasesc eliberarea, chiar daca о
faceam in brafele §efului meu.
125
|/|.
M-am ridicat, apoi m-am lasat sa alunec si am urmat
acelasi proces, determinand ca din gurile noastre sa iasa tot
felul de sunete si gemete inabu§ite, pana cand am fost lovita
de primul orgasm si de aici mi s-a nipt filmuL Intensitatea
cu care-mi spalase creierul fusese atat de mistuitoare, incat
imi aparusera stele verzi pe retina. Salvatore era uimitor §i,
cu toate ca nu stiam la ce sa ma astept din partea lui, am
continuat sa ma las condusa de instinct, traind intens tot
се-mi oferea brunetul.
Vazandu-mi starea, a preluat controlul, s-a impins cu
talpa in biroul din spatele meu si si-a continuat atacul cu
care m-a condus tot mai aproape de al doilea orgasm, de§i
el nu-1 avusese nici pe primuL Mi-am infipt dintii in umarul
lui, strangand cu putere, pentru a-mi masca gemetele si 1-am
simtit ta§nind inlauntrul meu, semn ca si pentru el fusese la
fel de bine.
Poate ca ne comportam ca doi razboinici pe campul de
lupta, dar atractia dintre noi facea ca totul sa dispara, lasand
loc placerii sa se consume.
Acum, cand efectul orgasmului se diminua incetui
cu incetui con§tientizam ce gre§eala colosala facusem §i
nu stiam cum trebuie sa ma comport. As fi vrut sa-1 sarut.
Sa-mi tree degetele prin paral lui. Sa ma tina in brate. Dar
ma temeam de un posibil refiiz, a§a ca am ramas nemi§cata,
privind intr-un colt, doar pentru a nu Iasa lacrimile sa iasa
la suprafata. Pana la urma fiecare obtinuse ce isi dorise unui
de la celalalt, iar acum ne puteam vedea de treaba, fara sa ne
mai razboim la fiecare pas.
Doar nu aveam asteptari din partea lui Salvatore, care
mereu ma tratase ca pe о persoana cu mult inferioara lui, iar
126
A CINCEA CARTE DIN SERIA
о partida rapida de sex, in biroul meu, nu avea sa-1 schimbe,
oricat de mult s-ar fi straduit.
M-am fatait, vrand sa il scot din mine, doar ca degetele
sale mi-au atins, intr-un mod tandru, pielea obrazului, gest
care m-a facut sa suspin, simtindu-i deja lipsa.
— Ai patit ceva? m-a intrebat, privindu-ma cu ingrijo-
rare, ceea ce nu se mai intamplase pana acum.
— Nu, nu, sunt bine, i-am raspuns, incercand sa nu il
privesc prea mult, caci stiam ca m-as putea da de gol singura.
— Esti sigura? mi-a prins barbia cu doua degete, ca sa
nu-mi mai mut capul.
Era prea mult pentru mine.
Era groaznic sa imi tremure sufletul in halul asta, in
asteptarea a ceea ce urma sa se intample cu noi, dupa ce-mi
pierdusem capul, ca о mare proasta.
Voiam sa dispar de aici §i sa nu mai fiu nevoita sa-i vad
fata asta perfecta.
Da, recunosteam, pentru prima data in viata, ca nu-i
puteam face fata unui barbat, si nu oricarai barbat, ci chiar
omului caruia i-as fi scos ochii in urma cu о luna, dar pe ca-
re-1 lasasem sa mi-o traga, ca ultima curva, chiar pe scaunul
de la biroul meu. Fara doar si poate, eram cea mai proasta
cunostinta a mea si cred ca eram si singura femeie de pe
intregul pamant, care decazuse in asemenea hal.
— Miriam, mi-a rostit numele, cu acele buze camoase,
vorbeste cu mine, mi-a cerut, pe un ton calm, desi ii puteam
vedea maxilarul zvacnind, semn ca nervii puneau stapanire
pe el.
Ce sa-i spun?
Ca ma simteam groaznic dupa ce-1 lasasem sa-si ia
lucrul pe care si-1 dorise si pe care nu se sfiise sa mi-1 spuna?
127
— Nu am ce sa vorbesc cu tine!
Tonul meu, desi nu 1-am planuit, a fost unul taios §i
ochii i s-au marit, din cauza racelii cu care il tratam, dupa
doza de pasiune pe care о eliberasem, in urma cu cateva
minute.
Am reusit sa ma ridic din poala lui, profitand de socul
care-1 lovise si am inceput sa-mi trag chilotii §i dresul pe
coapse, dorindu-mi sa scap de el, pentru a putea reflecta la
cele intamplate. Nu-mi puteam auzi gandurile cu el prin
preajma si tot ce faceam ma aducea tot mai aproape de el, de
parca as fi fost о nenorocita de marioneta pe care el ar putea
sa о manevreze dupa bunul plac.
Intr-o secunda a venit in fata mea, prinzandu-ma de
umeri, ca sa se asigure ca ii acordam toata atentia. Ochii lui
erau ca doua flacari, mocnind din cauza comportamentului
meu, dar atingerea-i era blanda, semn ca nu dorea sa isi
verse nervii pe mine.
— Nu §tiu de ce te comporti asa, dar nu pot sa te las sa
ma indepartezi.
Bratele lui mi-au inconjurat trunchiul, tragandu-ma la
pieptul lui, acolo unde ii puteam auzi bataile accelerate ale
inimii si mi-am ascuns fata in camasa lui, nevrand sa-1 las sa
9	5	5’
ma vada atat de vulnerabila.
Razboiul dintre noi nu putea fi terminal doar din ca-
uza faptului ca ne-o trasesem ca nebunii si stiam ca, mai
devreme sau mai tarziu, aveam sa revenim la vesnicele
resentimente de la inceputul relatiei noastre, care pe atunci
era profesionala.
Am stat acolo, imbrati§ati in mij locul incaperii, nepa-
sandu-ne ca aveam treburi mult mai importante de facut si
m-am rugat in gand sa scap cat mai repede din bratele lui.
128
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Il preferam de о mie de ori pe Salvatore cel cretin, care
stiam ca avea sa-mi faca zilele amare, in locul unui Salvatore
grijuliu si atent, insa nu stiam daca dorinta mea mai avea
vreun farmee acum, dupa tot ce se intamplase.
In situatia noastra cred ca doar timpul poate decide,
desi eu nu eram tocmai cea mai rabdatoare persoana.
129
Cafttowl W
Salvatore
Femeia asta era ceva ce nu mai intalnisem, in cei 32 de
ani ai mei.
Era perfecta. Era unica. Era tot ce mi-as fi putut dori.
Dar cu toate astea nu era suficient.
Inca ma indoiam ca aveam sa о iubesc vreodata, desi
ma comportam cat mai atent cu ea si petreceam destul de
mult timp impreuna.
Era ceva in interiorul meu, care nu ma Iasa sa ma
dezvalui intru totul in fata ei si cred ca din aceasta cauza
9	9
nu putusem nici sa-i povestesc despre trecutul meu sumbru,
temandu-ma ca avea sa foloseasca totul impotriva mea. Nu
о mai catalogam drept о femeie frivola si rece, doar ca inca
exista incertitudinea ca ea va rarnane langa mine pentru
totdeauna. Nu imi doream asta. Nici pe departe. Doar ca cea
care imi implantase aceste frici in suflet nu se gandise ca
prin actiunile ei avea sa-si marcheze propriul copil pe viata.
As fi vrut sa scap de toate gandurile astea, care nu ma
lasau sa-i ofer lui Miriam acea certitudine ca ziua de maine
avea sa ne gaseasca tot impreuna. Simteam ca isi dorea sa
auda cuvintele ,,te iubesc!” din gura mea, doar ca nu putu-
sem sa i le ofer pana acum, desi faceam tot posibilul sa о vad
mereu cu zambetul pe buze.
130
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Descoperisem о femeie total opusa celei careia eu ii
pusesem о alta eticheta §i eram al dracului de norocos ca ma
lasase sa ma apropii de ea.
Astazi organizasem о iesire in doi, simtind ca ne-ar
prinde bine putina relaxare, §i acum parcam marina in fata
cladirii in care locuia, avand un zambet urias pe fata. Am
tastat un mesaj, spunandu-i ca am ajuns, si in nici cinci
minute am vazut-o ie§ind din bloc, cu paltonul infasurat in
jurul corpului, vrand sa se protejeze de vantul care batea
afara. Am urmarit-o pana cand s-a asezat pe scaunul din
dreapta, imprimandu-mi in minte imaginea ei care ma facea
sa uit de locul in care trebuia sa о due si sa о iau acasa,
acolo unde i-a§ fi venerat trupul, a§a cum merita. Parul ii era
rasfirat in toate partile, iar asta nu era pe placul ei, caci isi
trecea degetele printre firele de par, pentru a-1 aranja. Buzele
alea mari §i camoase, care ma innebuneau, erau colorate in-
tr-un rosu sangeriu, trezind in strafundul mintii mele fantezii
arzatoare. Ea era singura imagine pe care imi doream sa о
vad si chiar daca statea bosumflata in scaun, tot nu m-am
putut abtine sa-i fur un sarut.
— Mai bine, i-am spus §i i-am tras cu ochiul, trecan-
du-mi limba peste buze, pentru a aduna si ultima farama din
dulceata buzelor sale.
Catena m-a privit cu sprancenele incruntate §i a scos un
pufnet care mi-a dat de inteles ca inca era suparata pe mine,
din cauza faptului ca nu vrusesem sa-i dezvalui locatia in
care urma sa ajungem. Inca de dimineata incercase sa ma
descoase, insa reusisem sa ignor rugamintile ei, iar acum
eram singurul norocos care se putea bucura de imaginea ei.
— Stii ca puteam sa nu vin, a inceput sa vorbeasca,
intinzandu-si picioarele in locul de sub bord, si un ranjet
131
|/|.
provocator mi-a acaparat fata, imaginandu-mi ce s-ar fi
intamplat daca facea una ca asta. Cel mai sigur, amandoi am
fi iesit castigati, stiind ca cea mai la indemana pedeapsa ar
fi fost sexul.
— S tii ca puteam sa te iau pe sus, am ripostat, incercand
sa raman concentrat la drum si nu la dunga dresului, care se
termina undeva la jumatatea coapsei.
Imi placea la nebunie jocul asta de cuvinte si chiar
ma gandeam cum de reusise sa ma schimbe atat de mult.
Nimeni nu reusise sa о faca. Ce dracului spun? Nimeni nu
reusise nici macar sa stea mai mult de doua ore in preajma
mea, dar cu ea totul mi se parea normal.
Am apasat pedala acceleratiei, facand slalom printre
celelalte masini, vrand sa aj ungem cat mai repede la restau-
rant, unde urma sa cinam, de preferat, inainte ca madularul
meu sa se intareasca. Cred ca asta ar fi fost о imagine care ar
fi atras atentia tuturor, iar maine aveam sa fiu atractia de pe
prima pagina a ziarului.
Ca un facut, satena §i-a pus palma pe coapsa mea, in
apropierea acelui loc si am strans din dinti, slabind stransoa-
rea degetelor de pe volan. Miriam se juca cu rabdarea mea
si eram convins ca stia ce efect avea asupra mea. La cat de
incapatanata era, isi facuse о placere bolnava din a ma ex-
cita. $i mie imi placea sa-i simt pielea si ii simtisem pe buze
fiecare particica din ea, asa ca nu a fost nimic neobisnuit,
atunci cand mana stanga mi s-a mutat pe volan si dreapta
a plonjat intre picioarele ei. Stiam ca-mi fac rau de unul
singur, dar nu ma puteam abtine. Trebuia sa о simt, chiar si
pentru cateva secunde, pentru a nu-mi pierde mintile.
Degetele mele au inaintat spre locul in care isi doreau
sa ajunga si am franat brusc atunci cand nu am simtit nicio
132
A CINCEA CARTE DIN SERIA
bucata de material care sa-mi blocheze calea. Nememica nu
purta chiloti pe sub fusta, iar asta era prea mult pentru mine.
Trebuia sa о am si nici nu mi-am dat seama cand am virat la
dreapta, intorcandu-ma din drum.
Da-o dracului de rezervare!
Aveam nevoie de ea si pofta de mancare se dusese
naiba, stiind ca о sa gust din desertul meu preferat.
Mi-am lasat degetul sa alunece inlauntrul ei §i mi-am
luat pentru о clipa ochii de la drum, privind-o. Daca ar fi sa
ma iau dupa ranjetul care-i era imprimat pe buze, as spune
ca si ei ii convenea schimbarea asta de planuri si, ca sa ma
aprinda si mai tare, si-a dus degetele la nasturele pantaloni-
lor mei, pe care 1-a deschis, varandu-§i mana in boxerii mei,
acolo unde a inceput sa isi miste degetele pe toata lungimea
madularului, de parca i-ar placea maxim sa se joace cu mine.
Am gasit un loc mai ferit, unde nu batea nici macar lumina
de la stalp si, nemaiavand rabdare, am oprit motorul masinii
si am tras-o in bratele mele pe micuta diavolita, care-mi
daduse peste cap toate simturile.
Faptul ca nu purta chiloti mi-a usurat munca si dintr-o
singura mi§care mi-am eliberat erectia, facand-o sa chico-
teasca. Poate pentru ea parea amuzant, dar pentru mine nu.
Voiam sa intru cat mai repede in locul acela fierbinte si chiar
asta am facut. Am pozitionat-o deasupra §i i-am indemnat
soldurile sa se lase in jos pentru a patrunde inlauntrul ei, acei
„pereti” care se strangeau in jurul meu, de parca a§ fi fost
prins intr-o menghina.
— Nerabdator, domnule Salvini!
§atena s-a lasat tot mai jos, ajungand sa ma ingroape cu
totul in ea si am simtit ca о sa innebunesc. De fiecare data mi
5	9
se parea mult mai intens totul si habar nu aveam daca asta
133
|/|.
avea sa se schimbe vreodata. Pur si simplu nu ma puteam
satura de ea §i asta imi ridica unele semne de intrebare, pe
care am decis sa le dau de-о parte, bucurandu-ma de femeia
mea.
Era a mea!
Trebuia sa fie a mea, altfel as fi innebunit.
Gandul ca alti barbati i-au atins trupul inaintea mea ma
rodea pe interior si fara sa-mi dau seama am deschis gura,
exprimandu-mi nemultumirea.
— Ma chinuie gandul ca te-au iubit si altii inaintea mea,
i-am spus si privirea i s-a fixat pe chipul meu, eu trebuia
sa fiu primul, i-am repro§at, desi nu trebuia sa о fac, apoi
m-am impins cu putere inlauntrul ei. Primul si ultimul, am
adaugat, cu mana pe gatul ei.
De§i vorbele mele erau taioase §i puteau strica tot
momentul, satena mi-a sarutat buzele scurt si mi-a zambit,
oferindu-mi raspunsul care m-a facut sa ejaculez instant.
— Nu ai fost primul, dar e§ti ultimul. Te iubesc,
Salvatore!
Eram un nenorocit de egoist pentru ca ma bucuram
ca-mi marturisise sentimentele ei, doar ca eu nu puteam sa-i
inapoiez acele cuvinte. Nu stiam cum s-o fac si nici nu cred
ca о puteam face, cel putin, nu acum.
I-am cuprins trupul in brate, a§teptand ca spasmele
orgasmului sa se linisteasca. Cred ca asta era singura dovada
de iubire, pe care i-o puteam oferi, insa pe ea nu parea s-o
deranjeze asta. S-a lasat moale in bratele mele, depunan-
du-mi un sarut pe pielea din spatele urechii si a inceput sa
chicoteasca, semn ca era bine.
— Cum mai ie§im acum?!
134
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Initial nu mi-am dat seama la ce face referire, dar cand
mi-a indicat spre zonele noastre intime, care erau unite, am
inteles totul. Eu tocmai ejaculasem in interiorul ei §i cum ea
avusese geniala idee de a nu-si lua lenjerie intima, samanta
mea i s-ar fi scurs pe coapse, oferind tuturor dovada pasiunii
noastre. Clar nu-mi doream sa ofer altcuiva aceasta imagine
si la fel de clar imi era ca eram nevoit sa renunt la a о mai
9	9
duce la restaurant. Eventual puteam sa opresc la un fast-food
§i sa iau ceva de mancare, in drum spre casa.
— Ai scapat in seara asta, i-am tras cu ochiul, facand
referire la prima noastra iesire, si chipul i s-a luminat.
— Nu am nevoie de nimic, cat timp te am pe tine, mi-a
zambit si m-a sarutat scurt, mutandu-se pe locul din dreapta,
in timp ce motorul masinii se trezise la viata.
Mi-am tras pantalonii §i dupa ce i-am mangaiat obrazul
am piecat de pe loc, cu destinatia apartamentul ei, dar nu
pentru a о duce acasa, ci pentru a ramane cu ea. Dupa ce ra-
masesem vreo doua nopti la ea, ma obi§nuisem cu prezenta
ei si chiar ma gandeam sa-i propun sa ne mutam impreuna.
Poate ca ma grabeam, poate ca mai tarziu aveam sa
regret, dar simteam ca trebuie sa fac acest pas cu ea §i doar
cu ea, dar trebuia sa gasesc momentul potrivit pentru о
asemenea cerere.
135
Саишд 17
Miriam
Totul mergea bine si inca existau momente cand aveam
impresia ca visez. Salvatore se dovedea a fi total opusul
nememicului cu care ma obisnuisem, dar imi placea ceea ce
descopeream la el, cu fiecare zi care trecea.
Putinul timp liber pe care-1 aveam ni-1 petreceam in
apartamentul lui. Nu vrusesem sa ne facem veacul in casa in
care locuia cu bunicul lui, care si asa era prea bolnav pentru
a agrea toanele noastre, asa ca brunetul se conformase si
pana seara reusise sa gaseasca un apartament pentru noi doi,
iar de atunci trecuse aproape о saptamana. Relatia noastra
mergea din ce in ce mai bine si chiar incepusem sa ne obi§-
nuim unui cu prezenta celuilalt, mai ales cand ne intorceam
de la munca §i ne lasam dusi de val.
Era palpitant sa ne prefacem ca nu se intampla nimic
intre noi, atunci cand eram la birou, cu toate ca nu cred
ca trecuse neobservat comportamentul schimbat al lui
Salvatore, dar era §i mai palpitant atunci cand adormeam
imbratisati, sleiti de puteri, dupa ce ne consumam pasiunea.
Tot ce traiam cu el mi se parea un vis §i ma temeam
de clipa in care aveam sa ma trezesc, stiind ca asta m-ar fi
daramat din temelii, desi speram sa nu se adevereasca un
asemenea scenariu.
— Miriam, esti libera in seara asta?
136
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Intrebarea Idei m-a facut sa ridic din sprancene, fiind
luata prin surprindere, si din instinct ochii mi s-au mutat in
celalalt colt al holului, locul de unde ma privea incruntat
iubitul meu.
— De ce ma intrebi? i-am cerut sa ma lamureasca si
femeia a zambit usor malefic, facandu-ma sa ma intreb daca
nu cumva punea ceva la cale, stiind despre mine si Salvatore.
— Am gasit un tip dragut, care m-a invitat in ora§, dar
cum el vine cu inca un prieten trebuie sa gasesc §i eu pe
cineva care sa ma insoteasca, mi-a expus situatia, facand ca
vocea sa-i sune din ce in ce mai tare, pe masura ce cuvintele
ii paraseau buzele.
— Miriam nu merge nicaieri! a tunat vocea nervoasa
a iubitului meu, care a ajuns imediat langa noi, punandu-si
bratul in jurul taliei mele.
Salvatore se dadea de gol singur, prin posesivitatea
de care dadea dovada, dar recunosc ca nu-mi mai pasa de
nimic, cand il vedeam atat de indarjit. Ma facea sa ma simt
speciala si acest lucru ma bucura nespus, demonstrandu-mi
ca si el avea sentimente pentru mine.
Ida a inceput sa ranjeasca, de parea ar fi castigat pre-
miul cel mare la loto, iar eu am asteptat cu sufletul la gura
replica ei, banuind ca jucase la cacealma, doar sa capteze
vreo reactie din partea barbatului de langa mine.
— Те-am prins, i-a spus si a inceput sa bata din palme,
dandu-mi de inteles ca §i ea §tia despre noi.
Salvatore s-a lungit, ca un arc, iar degetele lui au sapat
cu putere in camea mea, semn ca nu-§i daduse seama de
intentiile femeii.
9
137
|/|.
— Am avut о banuiala ca intre voi este ceva si tocmai
9
am primit confirmarea, a replicat femeia, cu zambetul pe
buze.
— Tine-ti gura, Ida! a avertizat-o brunetul, pe un ton
grav. Ai grija sa nu imprastii barfe, altfel te zbor din firma!
Cand isi schimba tonul si se comporta ca un tiran
ma facea sa ma crispez, asteptand ca dintr-un moment in
altul sa-§i reconsidere comportamentul si vizavi de mine.
Cruzimea facea parte din el si nu disparuse de tot, asa cum
imi doream sa cred.
Ochii secretarei lui s-au marit si buzele i s-au intredes-
chis din cauza socului provocat de cuvintele barbatului.
— Nici sa nu va ganditi ca о sa spun cuiva despre voi,
ne-a asigurat, doar ca ma bucur sa va stiu bine si ca sunteti
fericiti, pentru ca asa se vede, a adaugat, privindu-ne cu drag.
Femeia era sincere in tot ce spunea, doar ca replicile
sale nu erau pe placul iubitului meu, care continua sa о
atinteasca cu privirea aceea incarcata de furie, de parca ar fi
vrut sa о stranga de gat.
— Nu avem timp pentru astfel de tampenii, i-o reteaza
si eu ma blochez, atunci cand realizez ce a putut scoate pe
gura. Asta crede el ca este intre noi... О tampenie?
Am pufhit, intrigata de ce cuvinte scotea pe gura si
m-am intors pe calcaie, pomind spre biroul meu. Nici nu
stiu ce pretentii puteam avea de la un asemenea idiot, care
ma tinea langa el doar pentru sex. Sex de calitate, ce-i drept,
dar tot sex ramane.
Am trantit usa cu putere si ca sa-i arat cat de mult ma
deranjasera cuvintele lui am incuiat usa, prabusindu-ma pe
podeaua biroului. Lacrimile si-au facut aparitia inevitabil si
obrajii mi-au fost udati intr-o clipa, simtindu-ma ca ultimul
138
A CINCEA CARTE DIN SERIA
om. Cat de credula fusesem cand ii oferisem increderea mea,
luandu-ma dupa vorbele lui gandite cu grija, doar ca sa ma
faca cu capul, si chiar reusise.
— Miriam! mi-am auzit numele strigat de cealalta
parte a u§ii, dar nu puteam sa deschid gura, hind cu moralul
la pamant.
Salvatore apasa frenetic pe clanta, incercand sa patrunda
in incapere, dar spre ghinionul lui nu о putea face decat daca
spargea usa, insa eu nu-1 credeam in stare.
— Deschide u§a, Miriam! s-a impus in fata mea, de
parca as fi fost un caine care sa-i asculte ordinele.
Salvatore credea ca poate sa faca orice cu mine, de cand
incepusem relatia cu el, sau ce dracului о mai fi ce era intre
noi, dar eu nu aveam sa-i mai permit asta. Lasasem garda jos
mult prea devreme si acum suportam consecintele.
M-am ridicat de jos si mi-am §ters lacrimile in timp
ce ma apropiam de usa pentru a о deschide. Nu faceam
asta pentru ca mi-o ceruse el, ci pentru faptul ca voiam sa
inteleg ce planuri avea el cu mine si asta о puteam afla doar
confruntandu-1. Acum eram care pe care si cel mai slab avea
sa sfarseasca ranit din discutia noastra.
L-am lasat sa intre, fara sa-1 privesc, si i-am indepartat
mana de pe umarul meu, nesuportand sa-i mai simt atinge-
rea. Orgoliul meu preluase controlul, iar eu nu aveam de
gand sa intervin. Idiotul asta trebuia sa aleaga intre compor-
tamentul lui mizerabil §i relatia cu mine si acum asteptam sa
rabufneasca, pentru a ma putea dezlantui.
— Ce dracului ai patit? m-a intrebat, scanandu-mi fata,
in cautarea unui indiciu care sa-mi explice comportamentul.
Ghinionul lui era ca mimica fetei mele ramasese neschim-
bata. Ii oferisem prea mult din sufletul meu, dar acum il
139
|/|.
voiam inapoi. Salvatore nu ma iubea si imi trebuise destul
de mult timp pentru a-mi da seama de acest adevar.
— Nu ai nicio idee? am zambit, fara sa-1 las sa-mi vada
durerea care ma sfarteca pe interior.
Mi-am asezat brafele peste piept, privindu-1 impasibila
si am asteptat sa-mi raspunda la intrebare.
— Miriam, mi-a rostit numele, nu am chef de ghicitori,
asa ca mai bine imi spui tu ce s-a intamplat.
El vorbea serios?
Chiar nu stia ce ma deranjase sau facea pe prostul ca
sa-i mearga bine?
— Daca nu ai chef sa-ti pui mintea la contributie, mai
bine pleaca si lasa-ma dracului in pace! am tipat, azvarlind
suportul pentru pixuri pe podea.
Ochii i s-au marit, luat pe nepregatite de reactia mea, si
§i-a dus mana la ceafa, semn ca incerca sa se gandeasca la ce
facuse de ma adusese in aceasta stare.
Sa zica mersi ca nu aruncasem cu pixurile in el! La cat
eram de nervoasa cred ca as fi in stare sa-i scot ochii aia cu
care ma fixeaza, de parea ar putea vedea nenorocitul ala de
raspuns prin mine.
— Те-a deranjat ce i-am spus Idei? a intrebat pe un
ton domol, pierzandu-si din autoritate, iar eu 1-am aplaudat,
intr-un mod al dracului de ironic.
Tantalaul incepea sa priceapa, dar asta nu era de ajuns.
— Te prinzi repede, dragule! Felicitarile mele! 1-am
ironizat, impreunandu-mi palmele sub barbie.
— De ce te comporti asa cu mine? mi-a cerut sa-1 lamu-
resc in timp ce m-a prins de brat, facandu-ma sa explodez.
M-am smucit, cu nervii intinsi la maxim, si mi-am
indreptat indexul in directia lui, intr-un mod amenintator.
140
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Eram decisa sa-i demonstrez ca si eu imi puteam schimba
comportamentul §i astazi Salvatore avea „norocul” sa
cunoasca si cealalta parte a lui Miriam, cea credula, care-i
cazuse in brate, crezand ca el era barbatul care-i putea oferi
lini§tea si stabilitatea de care avea nevoie.
— Tu cum te comporti cu mine? Ti se pare normal sa
spui ca treaba asta dintre noi, am facut pauza cat sa gesticu-
lez din mana de la mine la el, este о tampenie? Asta crezi ca
este intre noi? am continuat sa-1 interoghez, tremurand din
cauza nervilor.
— lubito... a spus incercand sa ma atinga, insa am
reactionat imediat, dandu-ma un pas in spate.
„Cine о sa te iubeasca pe tine?” mi se derulau in minte
cuvintele pe care mi le spusese Jerry cu ani in urma. Cuvinte
care acum ma infuriau si mai tare, aducandu-ma in pragul
disperarii.
Fusesem atat de oarba incat nu vazusem adevarul de
la bun inceput. Salvatore nu voia nimic mai mult decat sex,
iar eu nu mai voiam sa accept asemenea umilinta. Trebuia
sa pun piciorul in prag si sa-mi castig respectul pe care-1
meritam pe deplin.
— Nu cred asta, m-a contrazis, doar ca nu am stiut cum
s-o expediez mai repede pe Ida cu tot cu tampeniile ei, si-a
explicat comportamentul, crezand ca asta о sa ma calmeze,
dar replicile sale nu aveau efectul dorit, ci din contra, ma
demoralizau §i mai mult.
Credeam ca о sa-si recunoasca gre§eala si ca о sa-si
ceara iertare, dar el continua sa se comporte ca un dobitoc,
crezand ca о sa se rezolve totul de la sine.
— Eu zic sa punem punct aici si sa nu ne mai chinuim
cu ceva, care oricum nu are niciun viitor!
141
|/|.
Tot ce-i spuneam era adevarat in viziunea mea, dar el se
incapatana cu tarie sa ma contrazica.
— La dracu, Miriam! a exclamat, aruncandu-si bratele
in aer. Vrei sa-mi spui ca te desparti de mine pentru rahatul
ala care s-a intamplat in hoi? Te credeam mai de§teapta de
atat, dar cred ca m-am in§elat!
L-as fi palmuit. Chiar as fi facut-o, insa stiam ca avea
dreptate si ca pentru el era pentru prima data cand se con-
fiunta cu о asemenea situatie, din cate-mi povestise. Oricum
era un mare progres schimbarea aceasta de comportament
si trebuia sa fiu mai intelegatoare cu el, dar asta dupa ce
recuno§tea ca fusese un dobitoc.
Nu am schitat nimic si am continuat sa-1 privesc impa-
sibila, pana cand idiotul s-a repezit spre mine si mi-a bagat
limba in gura, stiind ca asta era ultima solutie pentru a salva
totul. Brunetul incepuse sa ma cunoasca si tocmai de asta se
folosea de sentimentele pe care i le purtam, impotriva mea,
reusind de fiecare data sa ma faca sa ma topesc in bratele
sale.
— Tin la tine, Miriam! mi-a marturisit, facandu-mi
prima declaratie de dragoste, iar pentru mine echivalentul
cuvantului „tin” era ca un ,,te iubesc!”. Tin enorm de mult
la tine si imi pare rau daca te-am suparat, si-a cerut scuze,
facandu-ma sa mustacesc, pentru ca reusisem sa-1 aduc in
punctul in care-mi dorisem.
— M-ai suparat rau, 1-am mustrat, jucandu-ma cu
nasturii de la camasa, dar palmele lui mi-au cuprins incheie-
turile, facandu-ma sa-1 privesc contrariata.
Buzele lui s-au lipit de incheieturile mele si m-am topit
toata atunci cand si-a dus palma mea pe obraz, alintandu-se.
142
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Sa nu crezi ca nu te vreau, a inceput sa vorbeasca
si mi-a mutat о §uvita de par de pe fata, dar am о intalnire
importanta, §i-a privit ceasul de la mana stanga, la care am
si intarziat, apoi mi-a zambit, sarutandu-ma cast pe buze.
Acum ma simteam vinovata pentru reactia mea exage-
rata, insa el m-a asigurat ca nu era vina mea si a parasit
incaperea, lasandu-ma sa reflectez la cele intamplate in
ultima jumatate de ora.
Reusisem sa ma sabotez de una singura, la care adaug §i
intalnirea lui Salvatore, dandu-mi seama ca eram о persoana
extrem de egoista, care nu se gandea decat la binele propriu,
ceea ce trebuia sa inceteze. Voiam sa ma maturizez si sa
devin femeia potrivita pentru iubitul meu, cel care facea
imposibilul ca sa ma impace si care merita mai mult de atat.
Era el rabdator si facea orice sa-mi intre in gratii, dar §i
rabdarea lui are un punct de oprire si eu nu vreau sa ajungem
in acel punct, deoarece vom deveni din nou dusmani.
Nu incercasem sa ma schimb pentru nimeni, dar acum
eram decisa sa о fac, doar de dragul omului pe care-1 iubeam.
143
Cafdtoub IB
Miriam
§tii cum e sa-ti vezi viata trecandu-ti prin fata ochilor?
Nici eu nu §tiam, dar tocmai eram pe punctul de a afla,
in mai putin de cinci minute nenorocite.
Uitasem ca о mare idioata sa-mi iau pilulele contra-
ceptive si abia ieri imi dadusem seama ca nu mai avusesem
menstruatie in ultimele doua luni si asta dupa ce vazusem о
reclama la TV, care indemna tinerele sa se protejeze, pentru
a nu ajunge sa aiba о sarcina nedorita.
Sa fiu eu atat de ghinionista, incat sa fi ramas insarci-
nata?
Alarma pe care о setasem in urma cu zece minute a
rasunat intre peretii baii si, cu inima batandu-mi putemic in
piept, am intins mana spre chiuveta, acolo unde asezasem
testul pe care-1 cumparasem aseara de la prima farmacie pe
care о gasisem in drum spre casa. Am prins betisorul intre
degete si am privit fix in locul unde erau afisate cele doua
liniute ro§ii.
Inima mi s-a oprit.
Creierul a intrat in moarte clinica.
Gura mi s-a uscat.
Eram terminata §i nu §tiam cum о sa reactioneze
Salvatore la auzul unei asemenea vesti. Speram totusi sa fie
incantat, desi stiam ca о sa fie un mare soc si pentru el.
144
A CINCEA CARTE DIN SERIA
M-am asezat pe capacul toaletei, prinzandu-mi fata
in palme, si am stat acolo ceva timp, privind spre micutul
obiect pe care-1 tineam in mana cu teama, de parca mi-ar fi
fost teama ca-mi va face ceva rau. Acum urma partea cea
mai grea §i anume sa-mi amintesc data in care uitasem de
pilula contraceptiva, insa cu atat de multe ganduri, nu cred
ca aveam sa reu§esc.
La dracu’ cu tot! am exclamat atunci cand creierul meu
a dat rateu.
Priveam de cateva minute bune betisorul din mana mea
si nu-mi venea sa cred ca asta mi se intampla tocmai mie.
Cum am putut sa fiu atat de iresponsabila, incat sa nu ma
gandesc ca exista posibilitatea de a ramane insarcinata?
Mi-am trecut palma peste fata si un oftat greoi mi-a
parasit pieptul, atunci cand gandul mi-a fugit, inca о data,
la Salvatore.
Oare cum avea sa primeasca о asemenea veste?
Am deschis usa baii si am parasit incaperea, simtind
nevoia disperata de aer. Ma sufocam, dar in acelasi timp
eram coplesita de multitudinea de sentimente care ma incer-
cau acum, cand realizam ca in interiorul meu create о fiinta.
M-am indreptat spre usile din geam ale balconului
si le-am deschis cu mana tremuranda. Aerul era destul de
racoros, dar nu m-am sinchisit sa-mi iau ceva pe mine. Am
ramas in pantaloni scurti si intr-un tricou si mi-am atintit
privirea asupra cladirilor care mi se afisau in fata ochilor,
incercand in acelasi timp sa gasesc о modalitate prin care
sa-i dau vestea cea mare iubitului meu.
La un moment dat am auzit sunete de pasi si din in-
stinct am inchis ochii, atunci cand bratele putemice ale lui
Salvatore mi-au inlantuit mijlocul.
145
— Ce faci, iubito? m-a intrebat si mi-a depus un sarut
in zona sensibila din spatele urechii.
M-am gandit de о suta de ori si m-am razgandit de alte
doua sute, ca la final sa hotarasc ca trebuia sa ii spun chiar in
momentul acesta despre copil. Era dreptul lui sa afle ca urma
sa devina tata si indiferent de ceea ce alegea sa faca, copilul
asta avea sa se nasca.
— Trebuie sa vorbim, i-am spus cu vocea intretaiata §i
dintr-o singura miscare m-a intors cu fata spre el.
— S-a intamplat ceva? m-a intrebat precaut si si-a
conectat privirea cu a mea.
Am lasat privirea-n jos §i i-am intins palma in care se
afla testul de sarcina. Salvatore a ramas blocat si retinut,
mi-a luat obiectul din palma, urmand sa-1 ridice la nivelul
fetei pentru a se asigura ca totul este real.
— Al cui este? m-a intrebat si ceva din vocea lui se
schimbase, dandu-i de gol starea de nervozitate care-1 aca-
parase.
— Al meu, am soptit si in urmatoarea secunda mi-am
simtit barbia atinsa de degetele iubitului meu.
— Iti bati joc de mine? a tunat vocea nervoasa a bar-
batului.
intreg trupul mi s-a cutremurat din cauza tonului pe
care rostea cuvintele si i-am indepartat mana de pe fata mea.
Eram dezamagita de comportamentul pe care-1 avea, dar
mai dezamagita eram de mine pentru ca lasasem garda jos
in fata lui.
— Crezi ca e о gluma? am contracarat, cu nervii misu-
nandu-mi prin vene. Tare as fi vrut ca totul sa fie о minciuna,
insa din nefericire, pentru tine, este al dracului de real.
Mi-am asezat ambele brate peste piept in semn defensiv
si am asteptat ca Salvatore sa-si revina din soc. L-am privit
146
A CINCEA CARTE DIN SERIA
cum se rotea prin camera, ca un leu in cusca, iar modul in
care isi trecea degetele prin par imi dadea de inteles ca era
al dracului de furios.
— Uite, Miriam, a inceput barbatul sa vorbeasca si
mi-am atintit privirea asupra lui, ne-am distrat impreuna,
dar nu sunt pregatit pentru о asemenea responsabilitate,
mi-a recunoscut, fara nici un pic de remuscare.
Mi-am simtit ochii marindu-se la auzul cuvintelor sale
si lacrimile si-au facut aparitia in ochii mei. Nu imi venea
sa cred ca cel pe care-1 iubeam imi arunca astfel de vorbe
si, dupa ce mi-am sters о lacrima tradatoare, care-mi udase
obrazul, m-am indreptat cu pa§i apasati spre dormitorul pe
care-1 impartisem timp de patru luni cu cel care credeam ca
ma iubeste.
Ce rost avea sa incerc sa-1 fac sa se razgandeasca, cand
el tocmai spusese destul de clar ca nu-i pasa de micuta fiinta
care crestea in pantecele meu?
Am tras valiza de sub pat si am inceput sa indes cu mis-
cari haotice lucrurile pe care le adusesem cu mine. Silueta
impunatoare a italianului a aparut in usa dormitorului, dar
nu m-a interesat §i am continuat sa asez totul in valiza, vrand
sa plec cat mai repede de aici.
— Ce dracului faci? m-a intrebat nedumerit.
— Plec, i-am raspuns fara sa-1 privesc. Ce rost mai are
sa raman cand tu nu ma vrei aici? 1-am intrebat, sfasiata de
durere.
Imi facusem planuri de viitor cu barbatul asta si acum
eram daramata, caci realizam ca el nu dadea nici macar doi
bani pe mine si pe sentimentele mele.
— Dar te vreau aici, a rostit §i a incercat sa ma atinga.
Un reset putemic mi-a ie§it printre buze §i, sincere sa
fiu, nici eu nu-mi intelegeam reactia.
147
|/|.
— Ma vrei pe mine sau pe noi? am replicat, clatinand
din cap.
Stiam raspunsul, iar cu toate astea am asteptat sa spuna
macar un nenorocit de cuvant, dar in zadar.
Am tras fermoarul valizei §i am asezat-o pe podeaua din
lemn in asteptarea raspunsului pe care, din cate imi puteam
da seama, nu aveam sa-1 primesc prea curand.
Ma facusem destul de ras in fata lui Salvatore, a§a ca
am inceput sa trag valiza dupa mine spre iesirea din aparta-
ment. Dezamagirea musca din sufletul meu, dar am ramas de
neclintit, nevrand sa-i ofer satisfactie celui care ma adusese
in starea aceasta.
— Ai grija de tine, Salvatore, i-am spus inainte de a
inchide usa in urma mea.
Am parasit cladirea si am cautat in mintea mea cea mai
buna solutie pe care о aveam acum.
Nu doar ca eram insarcinata, dar ramasesem si fara loc
de munca. Era lesne de inteles ca trebuia sa-mi dau demisia,
nemaiputand sa stau sub acelasi acoperi§ cu Salvatore.
Am scos din buzunarul pantalonilor telefonul, care nu
incetase sa sune inca de cand parasisem apartamentul ita-
lianului, si am ignorat apelurile pierdute, cautand numarul
fratelui meu. Alexander era singura persoana care ma putea
ajuta in momentul asta.
— Da, pitico, a rasunat vocea fratelui meu din difuzor.
— Alex, i-am rostit numele, am nevoie de ajutorul tau,
i-am recunoscut oftand.
Relatia dintre mine si Alexander revenise la normal
dupa ce acesta isi daduse seama de gre§elile pe care le facuse
si ma bucuram nespus ca ma puteam baza pe el.
— Ce s-a intamplat?
148
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Mi-am tinut respiratia pentru cateva clipe ca apoi sa-i
spun totul dintr-o rasuflare.
— Sunt insarcinata!
Linistea era tot ceea ce se auzea din difuzor si pentru о
clipa m-am intrebat daca nu cumva fratele meu imi inchisese
telefonul in nas din cauza socului.
— Cer aprobarea pentru zbor si vin acum, m-a informat
Alexander si am rasuflat usurata.
Era de la sine inteles ca fratele meu nu m-ar fi lasat la
9
greu §i acum ma bucuram ca tata si Lucien avusesera geniala
idee de a achizitiona un avion, desi la inceput privisem cu
scepticism alegerea lor.
— Te astept, i-am spus si am incheiat apelul, a§ezan-
du-ma pe scaunul soferului.
Am invartit cheia in contact si am parasit parcarea,
dorindu-mi sa ajung cat mai repede acasa. Mi-am infranat
lacrimile care se incapatanau sa iasa la suprafata si mi-am
jurat mie insami ca nu aveam sa vars vreo lacrima pentru
barbatul care alesese libertatea in detrimentul meu si al
propriului sau copiL
Miriam Armstrong nu se lasa doborata atat de u§or §i
nici de aceasta data nu aveam sa ma las acaparata de sufe-
rinta, oricat de greu mi-ar fi fost.
Mai suferisem si in trecut, atunci cand mi-am fortat
inima sa nu mai simta, doar ca acum era diferit si nu stiam
cum aveam sa gestionez totul. Poate ca aveam sa gasesc о
solutie cu ajutorul fratelui meu si, manata de acest gand, am
apasat acceleratia, vrand sa ajung cat mai repede in aparta-
mentul meu.
% % %
149
Ajunsesem acasa de cateva ore bune, iar acum ma aflam
in mij locul patului matrimonial, urmarindu-mi fratele, care
se invartea dintr-un coif in altul, incercand sa proceseze tot
ce-i povestisem. Nu voiam sa ii ascund ceva, doar ca alese-
sem sa nu pronunt numele celui care nu avea de gand sa-si
asume responsabilitatea pentru sufletul din pantecele meu,
stiind ca nu 1-ar fi putut salva nimic din mainile fratelui meu,
care era incredibil de impulsiv §i actiona fara sa gandeasca,
atunci cand era manat de nervi.
— Mi-ai mancat zilele, Miriam! m-a certat Alexander
si lacrimi amare au inceput sa curga din ochii mei.
Ma durea sufletul pentru ca-i dezamagisem pe cei dragi,
dar cum raul fusese deja facut nu mai aveam alta solutie
decat sa-mi recunosc greselile si sa platesc pentru ele.
— Te intorci cu mine acasa! m-a informat si singurul
lucru de care am fost in stare a fost sa clatin din cap, in sens
negativ. Pitico, mi s-a adresat cu alintul obisnuit, vazand sta-
rea deplorabila in care ma aflam, iti promit ca totul о sa fie
bine si ca о sa vorbesc eu cu mama §i cu tata, m-a asigurat,
inainte de a ma trage la pieptul sau.
Eram norocoasa cu un frate ca el si, desi mai existasera
discutii si certuri intre noi, il iubeam nespus de mult si ii
eram recunoscatoare pentru tot ajutorul pe care mi-1 oferea.
Nu oricine avea norocul de a avea alaturi о persoana pe care
sa se bazeze si acesta era cel mai important lucru atunci cand
erai doborat de durere.
— V-am dezamagit! am recunoscut, suspinand cu fata
in tricoul lui. Imi pare atat de rau!
Palmele lui s-au a§ezat pe umerii mei, indemnandu-ma
sa-mi ridic privirea, si mi-a zambit, cu toti dintii la vedere,
semn ca el nu era dezamagit de mine.
150
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Termina cu prostiile! m-a apostrofat. Nimeni nu a
dezamagit pe nimeni, iar noi doi, domnisoara, о sa ne in-
toarcem chiar acum in Boston. Sunt sigur ca ai nostri о sa fie
in culmea fericirii atunci cand о sa afle de existenta unui alt
nepot, mi-a tras cu ochiul, inainte de a cobori din pat pentru
a-mi strange lucrurile.
Alexander arunca totul in valizele, pe care le luase de
sub pat, insa nu voiam sa iau nimic cu mine in Boston, stiind
ca totul avea sa-mi aminteasca de aceasta perioada.
— Alex, i-am rostit numele, cu teama, iar el si-a intors
atentia asupra mea, lasand sa cada pe podea bratul de haine,
pe care-1 luase din dulap, nu vreau sa iau nimic cu mine,
i-am spus si m-a aprobat, fara sa incerce sa ma descoase,
cum ar fi facut-o in mod normal.
— Atunci cred ca putem sa mergem, a rostit in timp ce
mi-a intins mana cu palma in sus, vrand sa-mi ofere sprijin.
Mi-am pus degetele in palma lui si i-am sarutat obrazul,
in semn de multumire. Usa s-a inchis in urma noastra §i am
pasit de mana cu fratele meu spre un nou capitol din viata
mea, nepasandu-mi de ce lasam in urma.
De astazi aveam sa redevin egoista si sa ma preocup
doar de mine si de bunastarea familiei mele, fara sa-i mai
permit cuiva sa-mi faca rau, asa cum facusem cu Salvatore.
Nu ma lasasem invinsa de soarta §i nici acum nu aveam
sa о fac, stiind ca astfel de incercari sunt menite sa te faca
mai putemic, iar eu asa trebuia sa fiu, pentru mine si copilul
meu.
151
Сантшш "В
Sase luni mai tarziu
Э
Miriam
Fiecare decizie luata in momentele пероtrivite poate
avea un pret urias, atunci cand realizezi ca ti-ai pus sufletul
pe tava si toate sperantele intr-un barbat care pretuia tot
ceea ce-1 inconjura mai mult decat femeia de langa el, iar eu
mi-am luat о mare teapa atunci cand m-am indragostit, fara
voia mea de Salvatore.
Suferisem lunile astea cat pentru toata viata, insa cand
am auzit primul scancet al lui Jeremiah totul a fost sters cu
buretele. Imaginea fiului meu care facea tot felul de mutrite
mi-a adus atata bucurie in suflet, incat la un moment dat
am avut impresia ca о sa imi iasa inima din piept din cauza
modului haotic in care isi intetise bataile.
Totul a disparut in jurul meu atunci cand una dintre
asistente mi-a asezat puiul in brate, insa trasaturile pe care
micutul le mo§tenise de la tatal sau m-au facut inevitabil
sa-mi amintesc de barbatul caruia nu-i pasa de noi si care
alesese sa ma alunge ca pe un nimic din viata lui, nepa-
sandu-i ca aveam atata nevoie de el, si mi-am simtit ochii
inlacrimati.
„Ne-ат distrat impreuna, dar nu suntpregatitpentru о
asemenea responsabilitate. ”
152
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Pana si acum, stand pe patul de spital, imi rasuna in
minte cuvintele pe care Salvatore mi le-a adresat, fara vreun
pic de remuscare si asta trebuia sa inceteze odata pentru
totdeauna. Candva poate ca о sa am dreptul la fericire si о
sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca a§a cum merit, doar
ca pana atunci trebuie sa ma dedic in totalitate fiului meu
care are nevoie de о mama sanatoasa si putemica, care sa-1
inconjoare cu iubire.
Lacrimile au fost alungate, de parca nici nu ar fi existat
in ochii mei, atunci cand Jeremiah mi-a strans degetul arata-
tor in manuta lui mica, si mi-am jurat in acel moment ca nu
о sa mai vars nici о lacrima pentru Salvatore.
Acum aveam cel mai bun motiv pentru a fi fericita.
Daca cineva mi-ar fi spus ca poti sa iubesti о persoana
dinainte de a о vedea, i-as fi raspuns ca este imposibil, dar
acum, cand imi priveam micutul, §tiam ca nimic nu era
imposibil si ca Jeremiah avea sa primeasca toata dragostea
de care avea nevoie.
I-am sarutat fruntea, inspirand mirosul specific al
nou-nascutilor, si am zambit larg atunci cand usa salonului
s-a deschis, aducandu-i in fata mea pe toti cei dragi mie.
— Doamne, Dumnezeule! a exclamat mama, cu ochii
in lacrimi. Este superb! A spus, facand referire la cel de-al
doilea nepot, pe care-1 tinea in brate.
Tata s-a apropiat de ea si amandoi au privit spre mogal-
deata, care-si facuse plinul de lapte, iar acum tragea un pui
de somn, lasandu-i pe cei doi sa-1 admire in voie. Alexander
si Margaret s-au asezat pe pat, de-о parte si de cealalta a mea,
si m-au imbrati§at pe rand, urandu-mi recuperare u§oara.
Uitasem de tot ce patimisem pentru a-1 aduce pe Jeremiah
pe lume si abia asteptam sa vad reactia mamei, atunci cand
153
|/|.
ar fi aflat numele pe care-1 alesesem pentru cel mic. Nu stia
niciunul cum avea sa se numeasca, desi eu ma hotarasem in
privinta numelui, inca din ziua cand ii aflasem sexul.
— Cum te simti? m-a intrebat cumnata mea, care ma
tinea in brate si imi saruta fruntea, de parca nu m-ar fi vazut
de ani de zile. Femeia asta era cea mai sufletista persoana pe
care о cunosc si tot timpul se preocupa pentru binele celor
din jur, cu atat mai mult cand venea vorba de familie.
— Euforica, i-am raspuns, indicand spre parintii mei,
care erau hipnotizati de frumusetea celui mic, carora li se
alaturase si fratele meu.
— Este cel mai frumos bebelus, a suspinat mama §i
Alexander a pufnit, facandu-i sa-si intoarca privirile spre el.
— Asa ai spus si de al meu, a replicat Alex, incercand
sa-§i ascunda ranjetul.
Mi-am lasat capul pe spate, privind in tavan cu zambe-
tul pe buze, si am inchis ochii, bucurandu-ma de atmosfera
relaxanta pe care о crea discutia lor.
— Amandoi sunt superbi, a intervenit tata, dar
Alexander a inceput sa rada ca un nebun, dandu-se de gol.
— Sa va fi vazut fetele, a vorbit printre hohotele de ras.
Voi doi sunteti atat de usor de pacalit.
Mi-am ridicat capul, stiind ca acum urma partea cea
mai interesanta, §i ochii mi-au fugit pe chipul tatei, care i§i
privea manios fiul.
— Esti un idiot! 1-a complimentat barbatul, insa asta nu
1-a deranjat pe fratele meu, care 1-a expediat rapid printr-un
gest al mainii.
— Da, da, lasa-ma cu asta, s-a maimutarit, acum vreau
sa-mi fin nepotul in brate.
154
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Atat eu, cat si cumnata mea am privit cu interes intreaga
scena si ochii mi-au fost invadati de lacrimi, atunci cand fiul
meu a ajuns in bratele mari ale lui Alexander, care era deja
topit dupa cel mic.
— Buna, micutule! 1-a salutat pe bebelu§. Eu sunt
unchiul tau, s-a prezentat, de fapt, singurul tau unchi, s-a
corectat si am clatinat din cap, fiind amuzata de felul in care
vorbea cu nepotul lui. Toti eram cu zambetul pe buze, insa
in momentul in care fratele meu a deschis gura, pentru a
ma intreba de numele micutului, toti §i-au schimbat starea
asteptand cu nerabdare sa afle numele bebelusului.
— Jeremiah. Jeremiah Armstrong, am completat, cu
ochii atintiti asupra mamei, care a tresarit u§or la auzul
numelui celui mic.
Tatal ei, pe care nu-1 cunoscusem, purta acest nume si
imi propusesem ca atunci cand aveam sa aduc pe lume un
copil, acesta sa poarte numele bunicului meu.
— Miriam, mama mi-a rostit numele, ca apoi sa se
prabuseasca la pieptul tatei, izbucnind in lacrimi.
Incarcatura emotionala era uriasa si stiam ca se bucura
la fel de mult ca ceilalti membri ai familiei, dar acum simtea
nevoia sa se descarce, si unde о putea face mai bine decat
in bratele barbatului pe care-1 iubea. Gandul m-a purtat la
Salvatore, care de§i fusese cel mai mare nememic, merita
sa-si cunoasca fiul. De fapt, nu merita. Avea dreptul de a-si
cunoa§te fiul, cu toate ca nu stiu daca si-ar fi dorit s-o faca.
Am strans din ochi atunci cand inima mi-a fost sagetata
de durere, dar am uitat rapid de acea senzatie atunci cand
Margaret 1-a luat pe cel mic din bratele sotului ei §i 1-a asezat
pe locul de langa mine, de parea ar fi simtit ca aveam nevoie
de asta.
155
|/|.
I-am cuprins manuta in palma mea si in acel moment
i-am promis ca aveam sa ii ofer atat de multa iubire, incat sa
nu simta lipsa tatalui sau.
# $ $
Salvatore
Inca sunt §ocat si oricat de mult as incerca, nu pot sa
gandesc limpede. Evenimentele din ultima jumatate de an
isi lasasera amprenta asupra mea si nici acum nu-mi puteam
explica de ce dracului ma mai trezeam dimineata.
Ajunsesem о epava si imi inecam amarul in alcool, pana
cand ajungeam sa-mi pierd cuno§tinta prin vreun bar amarat
sau chiar pe canapeaua din living, unde ma aflam si acum.
Aseara bausem о cantitate mult mai mare de alcool, sperand
ca о sa scap odata de calvarul asta, pe care-1 numeam viata,
insa mintea mea nu fusese intr-atat de anesteziata, pentru a
uita de tot raul pe care-1 facusem, si astfel am ajuns sa reme-
morez in vis momentul plecarii lui Miriam si ultima discutie
avuta cu bunicul, pe patul de spital. Din pacate, batranul meu
murise in urma cu trei luni, pe patul de spital, insa ultimele
sale cuvinte m-au facut sa ma comport ca un fricos §i sa
ma ascund sub efectul pe care-1 avea alcoolul asupra mea.
Ultimul lui sfat a fost sa plec dupa Miriam, dar eu nu
mai aveam curajul sa dau ochii cu ea, dupa tot ce-i facusem.
§tiam unde este si ca ieri il adusese pe lume pe Jeremiah, fiul
nostru si cred ca acesta fusese principalul motiv pentru care
imi dorisem sa-mi inchei socotelile cu viata. Nu-i fusesem
alaturi intr-o zi extrem de importanta, cand avea nevoie de
sustinerea mea, dar ce dracului mai puteam face? Deja ma
chinuisem destul, angajandu-1 pe detectivul care-mi oferise
informatii despre ea si starea ei din ultimele luni.
156
A CINCEA CARTE DIN SERIA
О vedeam in fiecare zi.
О priveam prin intermediul pozelor, pe care mi le stre-
cura in dosar detectivul, о data la о saptamana, atunci cand
imi trimitea raportul, iar asta era ca о gheara care-mi sufoca
sufletul. Ramasese la fel de frumoasa sau chiar mai frumoasa
decat о §tiam, insa ochii ei isi pierdusera blandetea, semn ca
eu fusesem cel care-i distrusese tot ce avea mai bun.
Si din nou intervenea nenorocita aia de intrebare ca-
re-mi macinase fiecare celula:
Ce dracului mai aveam de facut pe pamant?
Nu eram in stare de nimic si nu fusesem capabil sa-mi
exteriorizez sentimentele in fata singurei persoane care
vazuse о farama de bunatate in mine, alegand sa о alung
de langa mine, atunci cand avea nevoie de sprijinul si de
sustinerea mea.
Sticla de votca era aruncata pe podea, dar m-am aplecat
si am ridicat-o, bucuros ca mai ramasese ceva alcool in ea,
suficient cat sa-mi ajunga pentru a-mi alunga gandurile as-
tea care ma secatuiau de puteri, pana la ultima picatura. Am
desfacut dopul si am ridicat sticla la nivelul gurii, lasand ca
lichidul usor amarui sa-mi alunece pe gat, simtind in urma
lui о arsura la care devenisem imun. Jumatatea de sticla nu
imi potolise nici macar putin setea si m-am ridicat de pe
canapea, pomind in cautare de mai mult. Inca speram ca
о sa gasesc macar о singura sticla de bautura, dar nu am
ajuns prea departe, oprindu-ma in fata oglinzii de pe perete,
care ma afisa in toata „splendoarea”. Aratam dezgustator, in
chiloti, cu camasa sifonata si murdara de voma si, intr-un
moment de luciditate, vocea din mintea mea a preluat con-
trolul, aducandu-ma la realitate.
157
Esti jalnic! Ce fel de tata esti tu? Iti place in ce hal ai
ajuns?
Intrebarile mi se invarteau in cap, ca intr-un carusel, §i
mi-am dus palmele peste urechi, crezand ca in acest fel о sa
le fac sa dispara, dar nu am avut norocul asta. Totul revenea
asupra mea, lovindu-ma cu putere, §i am clacat, asezan-
du-ma pe podea, acolo unde am incercat sa inteleg ce aveam
de facut. As fi facut orice doar ca sa pot da timpul inapoi,
dar asta nu era posibil, cel putin, nu in lumea in care traiam
eu. Mi-am trecut degetele printre firele de par nespalate si
mi-am aplecat capul, observand coltul unei foi care a iesit
din buzunarul de la piept. Am scos hartia §i lacrimile mi-au
brazdat fata intr-o clipita, cand am dat cu ochii de poza
fiului meu - singura poza pe care о aveam cu micutul care a
devenit motivul pentru care sa vreau sa lupt cu dependenta
asta nenorocita. Imi doream atat de mult sa-mi cunosc fiul
si priveam poza lui, pe care tot detectivul mi-o trimisese, de
parea a§ fi putut sa ma teleportez langa el.
M-am ridicat de jos, stergandu-mi lacrimile, si m-am
indreptat hotarat spre biroul amplasat la etaj, stiind care era
primul pas spre vindecare. Trebuia sa gasesc о clinica cu
personal specializat care sa ma scape de viciul asta, apoi,
dupa ce aveam sa fiu vindecat in totalitate, voiam sa merg
sa-mi cunosc fiul §i, cine stie, poate ca aveam sa lupt si pen-
tru inima lui Miriam, asta daca si ea era dispusa sa-mi ierte
greselile, desi ma indoiesc ca о sa se intample una ca asta.
Trebuia sa ma vindec pentru copilul meu §i abia as-
teptam sa soseasca ziua in care aveam sa-1 intalnesc pentru
prima oara.
158
CaWTOMB Ж
Miriam
— Ma intorc in doua ore, i-am spus mamei, care il
plimba pe Jeremiah in brate, §i mi-am luat geanta din cuier,
stiind ca trebuia sa fiu prezenta la sedinta.
Trecusera aproape sase luni de la venirea lui Jeremiah
pe lume si cum Margaret, cumnata mea incapatanata venise
cu propunerea de a ma alatura ei la conducerea firmei, deci-
sesem ca era timpul sa-mi reiau activitatea.
Lucien se pensionase si, cum Alexander avea deja pe
cap firma din Franta, am acceptat fara sa stau pe ganduri
oferta ei, stiind ca trebuia sa fac ceva cu viata mea, pentru a
nu ma mai gandi la trecut. Nu faceam mare lucru, in marea
majoritate a timpului lucrand de acasa, dar la sedinte trebuia
sa fiu prezenta, moment in care mama il supraveghea pe
micutul meu, care crescuse atat de frumos.
M-am inters in living, acolo unde mama se plimba cu el
si i-am sarutat crestetui capului, asigurandu-1 ca mami avea
sa se intoarca repede la el. Uram momentele de genul acesta,
insa trebuia sa fac ceva cu viata mea, nedorind sa abuzez de
ajutorul parintilor mei. Deja ma ajutasera mai mult decat ar
fi trebuit si aveam sa le raman vesnic recunoscatoare.
— in caz ca se intampla ceva.... Mama mi-a taiat orice
cuvant cand s-a incruntat in directia mea si m-am simtit
159
vinovata pentru felul disperat in care ma comportam, de
parca ea nu ar fi §tiut ce are de facut.
— Scumpo, ma descurc, m-a asigurat. Acum ar fi cazul
sa pleci, m-a sfatuit si, inainte de a iesi, din casa i-am sarutat
obrazul, §optindu-i ,,te iubesc!” in dreptul urechii, vazand ca
Jeremiah era aproape adormit.
Ai mei ma ajutasera enorm in toata perioada asta si
nu cred ca aveam vreodata cum sa ma revansez fata de ei.
Dumnezeu ma binecuvantase cu cea mai minunata familie
§i nu ma lasase sa ma ofilesc intr-un orfelinat, sau mai rau,
sa am parte de о viata chinuita, alaturi de cei care imi da-
dusera viata, pentru ca voiam sa cred ca starea materials ii
impinsese la un asemenea gest. Acum ca eram mama, nu
intelegeam cum puteau alte femei sa renunte atat de usor la
micuta fiinta, pe care о purtasera noua luni in pantecele lor,
si nici nu puteam sa iert asemenea gest. Aveam sa condamn
pe oricine facea asa ceva, nestiind ce avea sa se intample cu
acea bucatica de came, care nu ceruse sa vina pe lume. Poate
ca eram drastica, dar asta era parerea mea, dupa ce fusesem
19 ore in travaliu, pentru a-mi aduce copilul pe lume. О
sa spuneti ca a cantarit enorm si starea financiara pe care
familia mea о avea, dar si sa nu fi avut nimic, tot nu as fi fost
in stare sa renunt la copilul meu. Un copil trebuie iubit si
trebuie privit ca pe о binecuvantare, nu parasit, ca si cand el
ar fi vinovatul pentru toate greutatile din viata noastra.
Am depart о masina, in care se afla un cretin, care
nu cred ca stia unde se afla acceleratia si rula cu 20km/h,
si am oprit la semafor, asteptand sa treaca mai repede cele
30 de secunde pe care le afisa culoarea rosie. Nici bine nu
plecasem de acasa ca-mi doream sa ma intorc, neputand sa
stau departe de fiul meu. §tiu ca adesea exageram si de cele
160
A CINCEA CARTE DIN SERIA
mai multe ori eram mustrata de ai mei, pentru a-mi schimba
comportamentul in ceea ce-1 prive§te pe Jeremiah, dar nu
aveam ce sa fac. Copilul ala este lumina ochilor mei si aerul
pe care-1 respir, iar cinci minute petrecute fara el mi se par
un chin, greu de indurat.
Am ambalat motorul, atunci cand secundarul a ajuns
la cinci, si am tasnit de pe loc, lasand un fum gros in urma
mea, asta ca pedeapsa pentru idiotul ala pe care-1 depasisem.
Claxoanele au inceput sa curga, dar nu m-a interesat. Am
atins cu degetul ecranul tactil al casetofonului si spatiul gol
din masina a fost umplut rapid de versurile unei melodii
ritmate, care era difuzata la radio. Degetele au inceput sa
se mi§te in ritmul muzicii si au batut in pielea volanului,
dandu-mi о stare de bine.
Muzica impreuna cu sofatul erau singurele lucruri care
reuseau sa imi calmeze mintea si cred ca din acest motiv
am ajuns mult mai linistita in parcarea firmei, acolo unde
mi-am lasat masina. Am pasit spre intrarea in firma si i-am
zambit politicos portarului, pe care-1 cunosteam de cand tata
ma adusese cu el la firma, undeva pe la vreo patru ani, apoi
am mers catre lifturi, pentru a ajunge la etajul 12, acolo unde
se tinea sedinta.
5	9	9
Voiam sa termin cat mai repede cu totul ca sa ma pot
intoarce acasa.
— Buna dimineata, domnisoara Armstrong!
Secretara lui Margaret mi-a zambit din spatele biroului
si i-am raspuns la salut, indreptandu-ma spre biroul cum-
natei mele, pentru a vedea daca este gata. Bruneta statea in
fata geamului §i gesticula nervoasa din mana, certandu-se cu
persoana care se afla la celalalt capat al apelului. Era atat de
pomita incat nici macar nu ma auzise intrand, asa ca m-am
161
asezat in liniste pe scaun, asteptand sa termine convorbirea.
Pe cat era de firava, pe atat era de rea, atunci cand cineva
о calca pe coada, iar victima se parea ca era chiar fratiorul
meu.
— Alex, i-a rostit numele apasat, nu о sa-i spun nimic
§i ar fi bine sa nu te bagi nici tu, 1-a sfatuit si urechile mi
s-au ciulit, vrand sa aflu motivul pentru care se certau atat
de devreme. Miriam este destul de mare ca sa ia propriile
decizii §i tu ai face bine sa stai dracului in banca ta!
Tonul ei m-a speriat pana si pe mine si sunt convinsa ca
si idiotul de Alexander tremurase, dar indata ce mi-am auzit
numele m-am ridicat de pe scaun, punandu-mi palmele pe
solduri.
Э
— Ce decizie ar trebui sa iau? i-am cerut sa ma lamu-
reasca §i bruneta a scapat telefonul din mana, dandu-mi de
inteles ca eu eram principalul subiect pentru care se certa cu
sotul ei.
Ochii i-au iesit din orbite si s-a grabit sa ridice telefonul
de pe jos, incheind discutia cu Alexander, iar eu am asteptat
sa-mi spuna despre ce dracului vorbeau.
— Miriam, mi-a rostit numele, cu teama, nici nu te-am
auzit intrand, a adaugat, incercand sa-mi distraga atentia de
la ceea ce auzisem, dar nu aveam de gand sa о las in pace,
pana nu primeam toate raspunsurile.
Bruneta a inceput sa se invarta, dintr-o parte in alta,
asa cum facea de fiecare data cand era stresata si am inceput
sa-mi fac griji cu adevarat, atunci cand §i-a inters privirea
spre mine, aratand cu adevarat devastate.
Pierdusem eu ceva sau ei imi ascundeau ceva, ceva grav
din cate se parea, si speram sa-mi explice despre ce decizie
162
A CINCEA CARTE DIN SERIA
vorbea cu fratele meu. Nu mai suportam stresul si simteam
ca totul se aliniaza impotriva mea.
— Margaret, a aparut in usa secretara ei si bruneta a
rasuflat usurata, de parca toata greutatea de pe umeri i-ar
fi fost luata de aparitia femeii, suntem pregatiti in sala de
sedinte, ne-a informat si am pomit pe urmele ei, indreptan-
du-ne spre spre locul cu pricina.
Margaret scapase ca prin urechile acului, dar aveam sa
continuam aceasta discutie imediat cum aveam sa ramanem
singure. Instinctul meu nu dadea gres, iar acum el imi spunea
ca Margaret si Alexander complotau impotriva mea, doar ca
nu stiam pe ce plan.
Am pa§it in incapere, acolo unde se aflau deja celelalte
persoane si ne-am ocupat locurile, pregatite pentru cel putin
doua ore de dezbateri.
ф ф Ф
Cunoasteti sentimentul acela cand totul merge prost si
simti ca situatia iti scapa printre degete?
Fix asa eram eu in acest moment, cand mama ma anun-
tase ca Jeremiah avea febra §i ca plangea de vreo douazeci
de minute fara oprire. Am iesit, val-vartej, din sala de confe-
rinte, nepasandu-mi de comentariile celorlalti si am fugit cat
de repede am putut spre parcare, simtind cum imi cedeaza
inima. Stiam ca era grav, altfel mama nu m-ar fi sunat, si
doar gandul ca micutul meu suferea imi oprea respiratia.
Eram atat de speriata, gandindu-ma la tot felul de scenarii,
incat am scapat cheia masinii de vreo doua ori, atunci cand
am vrut sa о introduc in contact. Imi tremura tot corpul si
nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu aveam sa ajung acasa
cat mai curand. Tocmai astazi, cand Jeremiah avea nevoie
163
de mine, fusesem plecata si asta ma frustra enorm de mult,
pana in punctul nebuniei.
Lacrimile au inceput sa-mi curga pe fata, inceto-
sandu-mi privirea, si le-am alungat, stiind ca nu ar fi fost
momentul potrivit pentru a face accident.
Am rulat cu viteza mare pe strazile Boston-ului, ne-
pasandu-mi de amenda pe care urma sa о primesc, pentru
depasirea limitei de viteza. Instinctul matem preluase con-
trolul si, daca cineva s-ar fi gandit sa ma traga pe dreapta, nu
§tiu de ce as fi fost in stare.
Drumul asta mi se parea ingrozitor de lung si parea ca
in loc sa ma apropii de casa, mai mult ma departam, de parea
cineva §i-ar bate joc de mine. Abia cand am intrat pe portile
mari din fier am putut sa-mi mai linistesc bataile inimii si am
coborat din masina, fara sa mai pierd timp, lasand motorul
pomit §i portiera deschisa. Am urcat scarile fara sa respir si
am intrat ca un taifun pe usa, luand-o prin surprindere pe
mama, care venea spre mine, cu Jeremiah in brate. M-am
repezit imediat si 1-am luat din bratele ei, constatand ca febra
incepea sa-i treaca, ba chiar avea si un zambet firav pe fata.
— Imi pare rau ca te-am speriat! mi-a spus mama,
privindu-ma cu parere de rau, dar nu era vinovata de nimic.
Eu ii cerusem sa ma sune in caz de urgenta, iar starea de
sanatate a fiului meu era prioritara.
— Mama, nu trebuie sa-ti ceri scuze, i-am raspuns,
prinzand-o de mana. Cum ai reusit sa-i scazi febra? i-am
cerut sa-mi explice si ne-am indreptat impreuna spre buca-
tarie.
— I-am administrat un antitermic inainte sa te sun, dar
m-am speriat atat de tare, ca nu am mai asteptat sa isi faca
efectul, a rostit, extrem de rusinata.
164
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Cred ca si eu daca m-as fi aflat in locul ei as fi avut
9	9	9
aceeasi reactie, asa ca nu о invinovateam pentru nimic. Frica
te putea deruta §i iti dadea un sentiment al dracului de urat,
facandu-te sa treci prin toate starile posibile si imposibile.
— Important e ca si-a revenit si ca febra continua sa
scada.
I-am sarutat fruntea puiului meu, constatand ca deja
isi revenise si am zambit, cuprinsa de о multitudine de
sentimente, atunci cand una din palmele lui mici mi-au
mangaiat obrazul, de parca ar fi stint ca aveam nevoie de
mangaierea lui. Inima mi-a explodat si am avut senzatia ca
plutesc. lubirea pe care mi-o oferea mogaldeata mea ma
facea sa cred ca sunt in stare de orice si compensa totul, fara
ca macar sa realizeze ca traiam doar pentru el.
Jeremiah era stalpul meu de sustinere §i nu aveam sa
permit vreodata cuiva sa-i faca rau. О mama isi apara copi-
lul, asa cum face о leoaica pentru puiul ei si chiar in acest fel
aveam sa ma transform, daca simteam ca il pande§te vreun
pericol. О mama poate avea orice putere si poate muta chiar
si muntii din loc si nu sfatuiam pe nimeni sa se puna cu furia
mea.
165
Саитоеж
Salvatore
Aveam emotii colosale, dar am incercat sa le tin sub
control si am apasat soneria, asteptand ca usa sa-mi fie
deschisa.
Astazi aveam sa о revad pe Miriam si sa-mi cunosc fiul,
iar nerabdarea mea atingea cote inimaginabile, in timp ce
stateam in fata casei ei. Ignorasem avertismentele fratelui
ei si imi luasem inima in dinti, venind aici. Eram pregatit
pentru о confruntare fata-n fata cu cea pe care о iubeam,
pentru ca eram constient ca nu avea sa ma primeasca cu
zambetul pe buze dupa tot ce-i facusem.
Nu imi cautam scuze si nici nu cred ca existau pentru
tot ce fusese nevoie sa suporte din cauza lasitatii mele, din
ziua in care о izgonisem, nepasandu-mi ca ii calcam sufletul
in picioare si nici de faptul ca imi purta copilul in pantece.
Eram un mizerabil, dar un mizerabil care incerca sa repare
tot raul pe care-1 facuse, si ma rugam sa-mi ingaduie sa-mi
vad fiul, pentru cateva minute.
Inima mi s-a strans in piept, atunci cand usa s-a deschis,
iar in fata mea a aparut un barbat, undeva pe la vreo treizeci
de ani, inalt §i brunet, si nu mi-a luat mult pana sa-1 recunosc
ca fiind fratele lui Miriam. Alexander statea in fata mea,
neavand habar ca eu sunt cel cu care vorbise in ultima luna
la telefon.
166
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Va pot ajuta cu ceva? m-a intrebat pe un ton politi-
cos, semn ca banuielile mele erau adevarate.
Nu stiam care о sa fie reactia lui, dar nu mai aveam
de gand sa stau departe de copilul meu, acel copil pe care-1
renegasem atunci cand era in pantecele mamei sale, dar pe
care ajunsesem sa-1 divinizez dupa ce primisem fotografia
lui. Eram complicat si asta о stiu si eu, dar nu aveam ce sa
fac. Viata asta nenorocita ma transformase in ceea ce eram
astazi si principala vinovata pentru declinul meu era chiar
femeia care ma adusese pe lume, dar care nu se interesase
de mine.
— Vreau sa vorbesc cu Miriam!
Ochii i s-au marit §i dintr-o data mimica fefei i s-a
schimonosit, ajungand sa aiba degetele stranse in pumni,
semn ca nu era prea incantat de venirea mea aici.
— Ce pula mea cauti aici? a racnit, impingandu-ma pe
scari. Те-am avertizat sa stai departe de ea! M-a inghiontit
cu indexul in piept, scos din sarite de indrazneala mea.
Stiam ca isi apara sora, dar eu nu venisem aici cu gan-
dul sa-i provoc si mai multa suferinta, fiind de ajuns tot ce
ii facusem in trecut. Vbiam doar sa о vad §i sa-mi vad fiul §i
nimeni nu mi-ar putea interzice sa о fac.
— Те-am rugat sa ma ajuti, 1-am confruntat, dar mi-ai
spus ,,nu” din start, asa ca am actionat pe cont propriu.
Tonul ridicat pe care-1 foloseam i-a alertat pe cei din
interiorul casei si am ajuns sa avem spectatori, desi nu era о
scena demna de privit.
— El cine e? i s-a adresat barbatul care tocmai ie§ise
din casa §i la о scurta analiza am ajuns la concluzia ca el
era tatal lui Miriam. Ceva imi spunea ca aceasta indrazneala
avea sa ma coste destul de scump.
167
Am privit spre femeia care ne privea din capatul
scarilor, dar nici urma de cea pe care о cautam. Speram ca
Miriam о sa apara si astfel sa ne putem rezolva problemele,
dar satena ori nu era acasa, ori nu voia sa dea ochii cu mine.
— Nememicul care a lasat-o insarcinata pe Miriam,
i-a explicat §i in fractiune de secunda mi-am simtit obrazul
arzand, iar lovitura primita pe nea§teptate ma propulsase pe
peluza din fata casei.
Mi-am dus mana la fata, simtind о durere infima in
comparatie cu ce aveam in suflet si inima mi-a stat pe loc,
atunci cand Miriam a coborat scarile in graba, interpunan-
du-se intre mine §i tatal sau.
— Ajunge, tata! i-a spus barbatului, apoi si-a inters
privirea de gheata asupra mea, facandu-ma sa iau foe pe in-
terior. Era atat de frumoasa, incat imi lua respirapa. Ochii ei
superbi ma priveau cu furie, iar buzele ii erau intredeschise,
semn ca acum urma partea cea mai rea, dar meritam totul,
§tiind cat de idiot fusesem. Tu ce dracului cauti aici? m-a
intrebat, punandu-si bratele peste piept, iar cei doi barbati
s-au dat inapoi cativa pasi, asistand la discutia noastra.
— Am venit sa-mi cer iertare, i-am raspuns, sunt cu-
prins de remuscari, iar reactia ei a fost sa izbucneasca in ras,
de parca tocmai ii spusesem cea mai buna gluma.
— Fii series! a pufnit. Nu am nevoie de scuzele tale!
Am reusit sa ma ridic de pe iarba si am incercat sa
adopt о pozitie cat mai ferma, vrand sa reusesc sa о fac sa
ma asculte.
— Te rog, Miriam! am rostit, plin de regrete. Da-mi
sansa sa-ti explic cum au stat lucrurile.
Voiam sa cred ca ar fi acceptat sa ma asculte.
168
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Voiam sa cred ca undeva intr-un colt al sufletului ei inca
mai simtea ceva pentru mine.
Voiam atat de multe, desi nu aveam dreptul la nimic.
Eram in continuare un egoist, gandindu-ma la mine,
doar ca de aceasta data ii bagasem in ecuatie §i pe ea §i pe
fiul nostru. Speram sa mai pot repara ceva din toate stri-
caciunile pe care le facusem, dar aveam nevoie de putina
compasiune din partea ei, cu toate ca eu nu i-o oferisem pe a
mea si alesesem sa-i zdrobesc sufletul.
— Ma rogi? a intrebat, cu ochii mari cat cepele, iar cei
doi barbati au izbucnit in ras, batand palma. Dupa reactia
lor, eram convins ca о sa ma alunge in suturi, doar ca satena
le-a facut semn sa piece §i nu au avut altceva de facut, decat
sa ii urmeze ordinele.
Acum eram singuri, privindu-ne dupa mult timp in
ochi, si tot се-mi doream in acest moment era sa о sarut pana
aveam sa primesc iertarea ei. Mi-o doream cu atat de multa
intensitate, incat ma temeam ca inima о sa-mi explodeze si
о sa devina covor la picioarele ei.
— Uite, Salvatore, a inceput sa vorbeasca, dupa ce si-a
trecut degetele printre firele de par, §tiu ca nu ar trebui sa
fac asta, a continual sa vorbeasca, facand referire la faptul
ca hotarase sa stam de vorba, dar nu-i pot lua dreptul fiului
meu de a-si cunoaste tatal.
Am crezut ca cerul a cazut si s-a prabusit peste mine.
Am simtit cuvintele ei ca pe niste pumnale grele in
inima.
Am simtit ca ma dezintegrez.
Miriam, femeia pe care о cunosteam, disparuse, iar in
locul ei aparuse о alta Miriam, care era sigura pe ea si care
facea referire la rodul iubirii noastre ca fiind doar fiul ei, iar
169
|/|.
asta durea groaznic. Poate la fel de groaznic, pe cat о duruse
si pe ea respingerea mea.
— Vreau sa-1 vad! i-am cerut, nemaiavand rabdare.
Trebuia sa-mi cunosc fiul si sa-1 tin in brate si am vrut sa sar
5	5	5	5
in sus de bucurie, atunci cand satena mi-a facut semn sa о
urmez in casa.
Am urmat-o indeaproape, pastrand totusi о distanta
decenta si am pasit cu teama in hoi, nestiind de ce aveam
sa dau, odata ajuns in interior. Nici nu am vazut pe unde am
mers sau cum am ajuns in living, acolo unde se aflau cele
trei persoane de mai devreme, dar si fiul meu, care m-a privit
ca pe un necunoscut, facandu-mi inima sa planga. Ochisorii
lui, identici cu ai mei, s-au mutat de la mine la mama lui, si
invers, ca mai apoi sa-si intinda mainile in directia satenei
care 1-a cuprins in brate, aducandu-1 in fafa mea.
Stateam ca un prost, fara sa schitez vreun gest sau sa
pronunt vreun cuvant, fiind hipnotizat de imaginea vie din
fata mea.
— Buna, micutule! am reusit sa articulez, dupa ce
mi-am inghitit nodul din gat.
— lubitule, i-a vorbit mama lui, el este fatal tau.
Exclamarile celor trei mi-au trecut razant pe langa ure-
che si am incercat sa-i zambesc celui mic, care ma privea,
neavand nicio reactie.
Este doar un bebelus, idiotule! m-a ironizat vocea din
capul meu, aducandu-ma cu picioarele pe pamant.
Jeremiah era un bebelu§ care abia implinise un ani§or,
iar eu ca un mare handicapat aveam pretentii sa ma recu-
noasca, desi acum ma vedea pentru prima oara.
Nu cred ca mai exista un prost mai mare decat mine.
170
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Miriam 1-a intins spre mine si mainile mi-au tremurat
violent, atunci cand 1-am cuprins. Inima mea s-a linistit,
atunci cand trupul lui micut a ajuns la pieptul meu si 1-am
imbratisat cu toata iubirea care se afla in sufletul meu pa-
catos, bucurandu-ma de tot ce tinea de el. Copilul asta era
tot се-mi dorisem vreodata si imi vine sa ma strong de gat
din cauza raului pe care i-1 facusem mamei sale, lasandu-ma
cuprins de frica de a esua ca parinte, asa cum facuse tatal
meu. Cea mai mare gre§eala pe care о facusem fusese sa ma
las condus de acele amintiri nenorocite, insa acum eram ho-
tarat sa lupt cu tot ce am pentru a-i avea in viata mea. Stiam
ca acum, dupa ce il tinusem pe Jeremiah in brate, imi va fi
extrem de greu sa ma despart de el, dar eram constient ca
mai aveam un drum lung de parcurs, pentru a obtine iertarea
mamei lui, care ne privea cu ochii plini de lacrimi.
Uram sa о vad in starea asta si ma uram si pe mine, pen-
tru ca eu eram singurul vinovat. Eu nu stiusem sa pretuiesc
ce imi oferise, dar ea alesese sa pastreze sarcina si sa-1 nasca
pe fiul nostra, gest care imi demonstra ca ea chiar ma iubise
si nu jucase teatra, asa cum se intamplase in cazul parintilor
mei. Nici nu §tiu de ce dracului nu ma putusem desparti de
trecutul ala nenorocit, insa acum, dupa multe luni petrecute
in central de dezalcoolizare, unde avusesem parte si de con-
siliere psihologica, puteam sa afirm cu mana pe inima ca imi
ingropasem trecutul, lasandu-1 acolo unde-i era locul. Acum
eram liber si tot ce imi mai lipsea erau Miriam si fiul nostra.
Trebuia sa vin mai devreme dupa ei, dar remuscarile si
teama de a nu fi respins nu m-au lasat sa о fac pana astazi.
Eram un fricos nenorocit, dar eram gata sa-mi dau si viata
pentru ei, in orice moment, fara sa-mi mai pese de orice alt-
ceva. Acum tineam in brate fiinta care-mi daduse puterea de
171
|/|.
a ma vindeca si sentimental era atat de divin, incat pentru о
secunda am fost tentat sa cred ca eram mort si ca ajunsesem
in paradis.
— Este atat de frames! am murmurat, iar catena m-a
aprobat printr-o miscare a capului, privindu-1 cu caldura pe
cel mic.
Atunci cand il privea pe Jeremiah gheata din ochii ei
disparea, lasand loc liber iubirii, §i ma incapatanam sa cred
ca la un moment dat, undeva in viitoral indepartat, aveam sa
imi platesc pacatele in fata lor.
— Seamana cu tine, a rostit Miriam, privind in gol, de
parca ar fi fost prinsa in transa.
ф ф Ф
Miriam
Am avut tendinta sa-tni asez palmele peste gura, atunci
cand creieral meu ma atentionase ca tocmai ma dadusem
de gol in fafa lui Salvatore, care ma sfredelea din priviri, de
parca as fi fost cel mai interesant lucru din viata lui.
Nu imi doream sa fiu slaba si pana acum reusisem cu
brio sa imi tin trairile ascunse si imi si reusise, asta pana sa-i
aud tonul vocii, pe care rostise acele cuvinte referitoare la
fiul nostra.
Ii simteam suferinta. Durerea ca isi renegase fiul.
Tristetea care-1 bantuia, neputand sa se bucure pe deplin de
acest moment in care isi tinea copilul in brate pentru prima
data. Simfeam cat ii era de greu, dar nu aveam ce sa-i fac.
El alesese asta, atunci cand imi rapsese inima, iar acum era
prea tarziu pentru a о mai repara. Nu aveam de gand sa cedez
in fata atractiei si a iubirii pe care о simteam pentru el, as
cum о facusem in trecut, stiind ca deznodamantul ar fi fost
cu siguranta acelasi. Salvatore nu era capabil sa iubeasca,
172
A CINCEA CARTE DIN SERIA
cel putin, nu pe mine si nu merita sa imi sacrific totul doar
de dragul lui. Eu si Jeremiah ne descurcam si fara ajutorul
lui §i ne obisnuisem sa fim doar noi doi.
— Tu cum esti? Ai nevoie de ceva?
M-am redresat pe masura ce cuvintele lui au rasunat in
timpanele mele si 1-am privit cu о spranceana arcuita, luata
prin surprindere de grija pe care о simtisem in vorbele sale.
Nu-1 recunosteam. Desi avusesem cateva momente de acest
gen si in trecut. Totul parea schimbat la el si eram contra-
riata pana peste masura, vrand sa aflu motivul care dusese
la о asemenea schimbare radicala. Ceva i se intamplase si-1
trezise la realitate §i aveam vaga banuiala ca ceva rau se
intamplase cu bunicul lui, doar ca nu am indraznit sa-1 intreb
ceva despre batran, stiind ca asta i-ar fi confirmat banuiala
ca mai aveam sentimente pentru el.
Il iubeam?
Da, inca о faceam, dar asta nu inseamna ca puteam sa
dau uitarii toata suferinta pe care mi-o provocase. Niciodata
nu aveam sa uit acea zi in care ma lasase sa plec si nici nu
stiu daca aveam sa-1 iert vreodata pentru vorbele pe care le
rostise si care taiasera in came vie.
Aveam sa-1 accept in viata lui Jeremiah, dar nu si in
viata mea.
Alexander mi-a atras atentia, facand semn spre
Salvatore, care isi alinta fiul, sarutandu-1 pe toata fata. Eram
suparata pe fratele meu, ascultand toata discutia lui cu
Salvatore si abia acum am aflat despre ce vorbea Margaret
cu el la telefon, atunci cand avusese loc sedinta.
Aveam sa port о discutie serioasa cu cei doi, dar asta
dupa ce imi rezolvam treburile cu tatal copilului meu.
M-am apropiat de el si 1-am luat pe cel mic din bratele
lui, dandu-i-1 mamei, si 1-am indemnat sa ma urmeze pe
173
terasa din spatele casei, stiind ca trebuia sa vorbim intre pa-
tru ochi, iar aici, cu familia mea prezenta, nu о puteam face.
Unele lucruri trebuiau tinute secrete, in plus erau anumite
chestii care ne priveau doar pe noi doi.
M-am asezat pe unui dintre scaune, iar italianul mi-a
copiat gestul, asezandu-se pe locul din fata mea, impreunan-
du-si degetele pe suprafata din lemn a mesei. Nerabdarea ii
ie§ea prin toti porii, dar eu nu m-am incumetat sa vorbesc,
bind mult prea ocupata sa-i analizez trasaturile, care la prima
vedere, pareau mai bine conturate, decat mi le aminteam eu.
Totul era schimbat la el, pana si parul dat pe spate su-
ferise unele schimbari, bind tuns mai scurt decat il purta in
trecut. Costumul office ffisese inlocuit cu о pereche de j eansi
si о bluza lejera de primavara, de culoare kaki, care ii scotea
muschii trunchiului in evidenta, facandu-ma sa salivez.
Pana acum nu observasem cat era de frumos, insa de cum
imi dadusem seama ca in fata mea se aba cel care-§i lasase
amprenta asupra trupului si a mintii mele, ceva se petrecuse
in interiorul meu, facandu-mi trupul sa be mistuit de bacari.
Incepeam sa imi amintesc de felul in care mainile lui se
plimbasera pe trupul meu gol.
De felul in care buzele lui imi atinsesera becare bu-
catica de piele.
De felul in care gura lui ma aducea tot mai aproape de
agonie.
Potole§te-te, Miriam! mi-a ordonat vocea din capul
meu, trezindu-ma din visare.
Nu era momentul potrivit pentru astfel de ganduri si
nici nu puteam sa ma las dusa de val, stiind cat de mult ma
ranise barbatul din fata mea.
— Vreau sa stii de la inceput ca intre noi nu о sa mai
be nimic, am rostit plina de incredere, adoptand о pozitie
174
A CINCEA CARTE DIN SERIA
hotarata, iar brunetul m-a scanat imediat, ascultand cu aten-
tie ceea ce-i spuneam, dar asta nu inseamna ca nu poti sa-1
vezi pe Jeremiah.
Am primit aprobarea din partea lui, desi simteam ca
§i-ar fi dorit sa protesteze, si 1-am privit jucandu-se cu inelul
de pe mana dreapta, semn ca isi cauta cuvintele.
— Stiu ca am fost un mare dobitoc si ca meritam sa ma
alungi, asa cum am facut-o eu, dar iti multumesc ca m-ai
lasat sa-mi tin fiul in brate.
5	9
Palma lui a cazut peste a mea §i 1-am privit cu parere
de rau, atunci cand i-am vazut ochii in lacrimi. In lunile
petrecute impreuna nu-1 vazusem nici macar о data intr-o
asemenea ipostaza §i find sa cred ca acesta era adevaratul
Salvatore si nu cretinul ala, care calca pe sufletele si demni-
tatea oamenilor.
— Este §i copilul tau, am replicat si un zambet trist i-a
aparut in coltul buzelor.
— Esti de acord sa-1 recunosc, m-a intrebat si 1-am pri-
vit nedumerita, nestiind la ce se refera, din punct de vedere
legal? a adaugat si m-a lasat masca. Nu ma asteptam la asa
ceva, dar ma bucuram ca era dispus sa-§i asume responsabi-
litatea pentru fiul nostra, chiar daca nu si-1 dorise.
— Daca asta te face sa te simti mai linistit, о putem
face, i-am oferit raspunsul, ridicandu-ne in acelasi timp de
pe scaune.
— Multumesc, Miriam! si-a intins palma in directia
mea si i-am acceptat atingerea, nestiind ca aveam sa simt
din nou acel curent electric, care mi-a scuturat trupul. Cand
pot sa-1 mai vad? a vrat sa stie §i mi-am dat о §uvita de par
dupa ureche, in timp ce gandeam raspunsul pe care urma sa
i-1 ofer.
175
|/|.
— Poti veni oricand vrei, nu ai nevoie de ore de vizita
prestabilite si cred ca Jeremiah ar fi incantat de prezenta ta.
Acum puteam purta о discufie ca doi oameni maturi
si eram recunoscatoare pentru stapanirea de sine, pe care о
capatasem odata cu sosirea pe lume a lui Jeremiah.
Am pasit inapoi in casa si 1-am lasat sa-§i imbratiseze
fiul, inainte ca fratele meu sa-1 conduca spre iesire. Mi-a§ fi
dorit sa ramana cu noi, dar creierul meu preluase controlul,
tinandu-ma la distanta de pericol. Devenisem о femeie sigura
pe ea §i reuseam sa-mi maschez emotiile, fara sa dau dovada
de slabiciune, iar asta imi oferea cea mai mare satisfactie,
stiind ca greutatile si suferinta nu facusera altceva decat sa
ma valideze ca persoana.
— A piecat, m-a informat Alexander, intorcandu-se in
living.
— Bun, pentru ca noi doi, ffatioare, avem ceva de
lamurit.
Alexander nu avea sa scape atat de ieftin, nu dupa ce
facuse lucruri pe la spatele meu, si aveam sa-i ofer о lectie
dureroasa pentru faptul ca-mi ascunsese adevarul, apoi
aveam sa ma ocup §i de cumnata mea, care i se alaturase
idiotului astuia, ascunzandu-mi adevarul despre fatal copi-
lului meu.
Alexander a inghitit in sec si s-a asezat spasit pe fotoliu,
iar eu am ranjit triumfatoare, §tiind ca sosise momentul ca
fratele meu sa-si plateasca toate datoriile pe care le avea la
mine.
176
CjWTWM
Miriam
Am inchis usa in urma lui Salvatore si mi-am rezemat
capul pe perete, simtind ca eram pe marginea prapastiei §i ca
mai aveam un singur pas pana sa cad in gol.
Italianul era prezent zilnic in casa parintilor mei si
hormonii mei erau pusi la grele incercari, tanjind dupa
atingerea singurului barbat care-mi facuse trupul si inima sa
vibreze la intensitate maxima. Credeam ca totul va fi usor si
ca lucrurile vor decurge in ritmul normal, dar nu era deloc
asa. Abia reuseam sa stau in preajma lui fara sa-mi imaginez
cum il incalec sau cum imi cuprinde soldurile cu palmele lui
mari, iar asta era cea mai mare provocare. Cine nu ma crede
poate sa incerce sa stea in aceeasi incapere cu un tip, bun rau
de tot, cu care are un copil si pe care continua sa-1 iubeasca,
chiar si dupa tot ce primise in schimb, iar atunci о sa-mi
dati dreptate. Prezenta lui Salvatore imi stimula imaginatia
si trebuia sa ma abtin de la orice gest necugetat, pentru a nu
face vreo tampenie mai mare decat mine.
— Il iubesti? m-a intrebat mama si pentru о secunda
m-am simtit ca si cand m-ar fi palmuit.
Femeia m-a speriat atat de tare, incat am scos un tipat
scurt, facand-o sa rada, mandra ca reusise sa ma prinda pe
picior gresit.
177
Nu am stiut ce sa-i raspund, asa ca am ales sa tac, insa
acest lucru nu a oprit-o pe mama din a ma agasa cu intreba-
rile ei.
— Ce simti cand te gandesti la el? a continuat femeia sa
ma intrebe, recapatandu-§i seriozitatea.
Mi-am ridicat privirea asupra ei si cand primele lacrimi
si-au facut simtita prezenta am clacat.
— Ma doare inima! am inceput sa-i spun, ma doare
sufletul de fiecare data cand ii aud nenorocita aia de voce,
am continuat si mi-am §ters lacrimile, insa nu pot sa tree
peste tot ce mi-a facut, iar cel mai rau e ca nu pot uita cum
1-a respins pe Jeremiah.
Mama s-a uitat cu parere de rau spre mine, dar eu nu
aveam nevoie de mila. Reusisem sa ma descurc de una sin-
gura si copilul meu crestea sanatos in fiecare zi.
Am imbratisat-o pe mama §i m-am indreptat spre etaj,
avand-o pe urmele mele pe femeia care mi-a dat viata.
Am urcat scarile si am deschis u§a, iar inainte sa pasesc
in dormitor mama mi-a mai dat un sfat.
— Gandeste-te bine la ce vrei sa faci, Miriam, ca mai
9	7	7
tarziu sa nu regreti!
Am aprobat-o printr-o miscare a capului si am intrat in
camera, apropiindu-ma de locul in care se afla patutul fiului
meu, care dormea dus, fara sa stie cu ce fel de ganduri se
confrunta mama lui. Jeremiah parea un inger, dormind cu
manuta sub barbie si cu buzele usor intredeschise si toate
gandurile de pana acum au disparut, atunci cand buzele
puiului meu au murmurat cateva cuvinte, doar de el stiute,
in limbajul bebelu§ilor.
Eram atat de mandra ca Dumnezeu ma alesese sa-i fiu
mama si, stand in genunchi, la capataiul lui, mi-am jurat
178
A CINCEA CARTE DIN SERIA
sa-mi dau toata silinta ca cel mic sa nu ajunga ca tatal sau,
care ranea oamenii pe banda rulanta, nepasandu-i de senti-
mentele lor.
Aflasem despre parintii lui si despre toata suferinta prin
care trecuse, dar tot nu-i gaseam scuza pentru comporta-
mentul pe care-1 avusese. Tocmai pentru ca stia ce gust are
durerea ar fi trebuit sa se comporte diferit si sa nu-si bata
joc de sufletul meu, doar din cauza faptului ca ma asocia
cu femeia care-i daduse viata. Nu eram vinovata cu nimic,
insa el ma facuse sa platesc pentru pacatele altora, fara nicio
remuscare, iar asta era al dracului de greu de iertat.
Daca fusesem pregatita pentru revederea cu el §i cu
vizitele zilnice, in care isi petrecea timpul cu fiul nostru, nu
insemna ca aveam sa-i mai ofer о sansa si, sincere sa fiu, nici
nu-mi statea capul la asa ceva.
Acum cel mai important era Jeremiah si atat timp cat
traiam aveam sa-i dedic lui fiecare secunda din viata mea.
Salvatore
Astazi ma oprisem la о florarie, in drum spre casa lui
Miriam, de unde cumparasem un buchet de trandafiri rosii,
vrand sa о invit in ores. Imi era dor de ea, atat de tare, incat
cu greu ma abtineam sa nu о ating, atunci cand imi petre-
ceam timpul in compania ei si a fiului nostru.
Doamne!
Cel mai rau fusese cu о zi in urma, atunci cand cobo-
rase scarile cu parul umed §i corpul acoperit doar cu un halat
care lasa la vedere coapsele alea apetisante. Instantaneu ma-
dularul meu a zvacnit, avertizandu-ma ca era pe cale sa se
trezeasca, si am facut eforturi supraomenesti pentru a rezista
tentatiei de a-mi uni buzele de ale ei. Simteam ca nici eu nu-i
179
eram indiferent, dar nu aveam ce sa fac cu incapatanarea ei,
care nu ma Iasa sa ma apropii de cea pe care о iubeam.
Am apasat soneria am asteptat ca §atena sa apara in
pragul usii, insa nu a fost deloc asa cum imi imaginasem eu,
iar usa mi-a fost deschisa de catre tatal ei, care nici acum nu
prea ma agrea in preajma fiicei si a nepotului sau.
— Buna ziua, domnule Armstrong! 1-am salutat si am
dat sa intru in casa, insa mana pe care barbatul a a§ezat-o
pe umarul meu, mi-a oprit orice miscare, facandu-ma sa-1
privesc in ochi.
— Daca nu am zis nimic pana acum, am facut-o doar
pentru Miriam si nepotul meu, dar da-mi voie sa-fi spun ca
nu-mi place deloc ca te perinzi pe langa fiica mea.
Barbatul era taios de sincer si nu se ascundea dupa de-
get, doar ca eu nu ma speriam de cateva cuvinte spuse pe un
ton grav. Am ranjit in fata lui si i-am dat mana de pe umarul
meu, aratandu-i ca nu ma lasam intimidat de el.
— Imi pare rau sa va dezamagesc, am rostit arogant, dar
nu sunt aici pentru dumneavoastra, ci pentru familia mea!
Privirea lui s-a intunecat, iar degetele i s-au strans in
pumni, dandu-mi de inteles ca tocmai apasasem pe butonul
gresit si doar aparitia sotiei sale a pus capat acestei confrun-
tari dintre mine si tatal femeii pe care о iubeam si pe care
mi-o doream langa mine. Stiam ca Victor о sa incerce sa-mi
bage bete-n roate, dar speram ca intr-un final о sa-si dea
seama ca nu voiam sa ii mai fac fiica sa sufere, a§a cum о
facusem atunci cand ma ascunsesem in spatele unei masti
care-mi ascundea adevarata personalitate.
— Buna, Salvatore! m-a salutat Miranda si i-am zambit
femeii, care se comporta civilizat de fiecare data, cu toate ca
banuiam ca nu ii era deloc usor sa dea in fiecare zi ochii cu
cel care-i cauzase suferinta singurei ei fiice.
180
A CINCEA CARTE DIN SERIA
— Buna ziua, doamna Armstrong! i-am raspuns, in
timp ce privirea ei cobora asupra buchetului de flori, pe care
il cumparasem pentru fiica ei.
— Miriam este la etaj, m-a informat si i-am multumit,
trecand pe langa Victor, care §i-ar fi dorit sa ma arunce pe
usa afara.
Eram la jumatatea holului, atunci cand am auzit cuvin-
tele pe care i le-a adresat sotia lui si am mustacit, §tiind ca
tocmai ma alesesem cu un aliat, in drumul meu spre inima
§atenei.
— Sa nu cumva sa te bagi intre ei, Victor! Sa nu cumva!
Nu am mai stat sa ascult, urcand scarile in graba, doua
cate doua, pentru a ajunge mai repede la cele doua persoane
pe care le iubeam cu toata fiinta mea. Usa dormitorului era
intredeschisa si am privit prin crapatura, dand cu ochii de
imaginea lui Miriam, care il alapta pe fiul nostru, a§ezata
pe fotoliul din coltul camerei. Jeremiah tinea ochii inchisi,
tragand cu pofta din sanul mamei lui, iar §atena, hipnotizata
de imaginea celui mic, i§i trecea degetele prin parul lui.
Imaginea asta era de nepretuit si era pentru prima oara cand
aveam ocazia sa о vad hranindu-1 pe fiul nostru. Nu ma
lasase sa asist la un asemenea moment dintre mama si fiu,
insa acum luasem parte fara sa vreau.
Cum Victor se afla prin preajma, am stiut ca nu mai
puteam sa stau ascuns ca un obsedat si am deschis incet usa,
pentru a nu-1 trezi pe cel mic, facand-o pe Miriam sa sara ca
arsa de pe fotoliu. Ea s-a inters cu spatele la mine, incercand
sa se acopere, dar nu voiam sa-i intrerupa masa celui mic,
doar pentru ca aparusem eu in peisaj. M-am apropiat de ea §i
i-am soptit, cat de incet am putut, rugamintea mea, inspirand
in acelasi timp mirosul ei, care ma fascina.
181
|/|.
— Lasa-1 sa manance!
— Dar... a incercat sa protesteze, insa m-am postat in
fata ei, incercand sa nu privesc spre sanul ei dezgolit, ima-
gine care imi umplea gura de saliva.
— Nu trebuie sa te ascunzi de mine, i-am spus si mi-am
bagat mainile in buzunarele pantalonilor, din cauza degete-
lor care incepusera sa ma manance, vrand sa-i atinga fiecare
bucatica din pielea dezgolita.
Miriam s-a conformat cerintelor mele §i §i-a reluat
locul, hranindu-1 pe cel mic, care deschise ochii larg, semn
ca nu stia cine ii intrerupsese masa. M-am aplecat si i-am
sarutat fruntea, apoi m-am a§ezat pe podea, cu picioarele
incrucisate, privind spre cei doi.
Era gresit daca sfarcul rozaliu ma facea sa imi imaginez
tot felul de scenarii, unul mai fierbinte decat celalalt, cu
femeia din fata mea?
Inca puteam sa simt pe limba gustul lui si am fost ne-
voit sa-mi umezesc buzele, simtindu-le uscate, gest care a
facut-o pe satena sa inchida ochii.
Asa deci. Nu doar eu aveam astfel de ganduri indecente,
ci §i ea se lupta cu atractia pe care о simtea pentru mine,
iar asta era un plus pentru planul meu de atac. Chiar daca
parea josnic din partea mea, aveam sa ma folosesc de tot
ce aveam la indemana, pentru a о face sa ma ierte §i sa ma
lase sa-i demonstrez ca m-am schimbat si ca sunt barbatul
potrivit pentru ea si fiul nostru. Ma straduiam sa devin un
om mai bun, doar de dragul lor si al dracului sa fiu daca nu
aveam sa о recuceresc, indiferent ce trebuia sa fac. Ea era
singura care-mi putea tine demonii sub control si inima mea
о revendicase drept proprietara, pentru etemitate.
182
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Am fost dezamagit, atunci cand Miriam 1-a asezat pe
Jeremiah in patut, semn ca micutul adormise, apoi a intrat
in baie, de unde a iesit cinci minute mai tarziu, pasind in di-
rectia mea, care ma asezasem pe fotoliu, tinand pe genunchi
buchetul de trandafiri pe care nu apucasem sa i-1 ofer.
— Astia sunt pentru tine, i-am spus, inmanandu-i
buchetul si sprancenele i s-au arcuit, facandu-i ochii sa para
si mai mari.
— Multumesc! a soptit, ducand florile la nas, pentru a
le simti mirosul.
Stiam cat de mult ii placea sa simta aroma florilor si
tocmai de asta о pusesem de doamna de la florarie sa mi-i dea
pe cei mai parfumati si se pare ca nu gresisem. Ajunsesem
sa о cunosc in timpul petrecut impreuna, dar recunosc ca
mi-a fost teama ca respingerea mea a schimbat-o atat de
mult, incat existau §anse sa nu fie impresionata de gestul
meu, dar acum ma linistisem. Sub armura de femeie dura si
de neclintit se afla Miriam a mea, cea care nu se sfiise vreo
secunda sa-mi recunoasca sentimentele ei si acum trebuia sa
lupt ca sa daram zidurile din fier, pe care le ridicase in jurul
ei §i al inimii sale.
Am riscat si mi-am apropiat buzele de obrazul ei, de-
punandu-i un sarut nevinovat si i-am zambit fericit, cand am
realizat ca in tot acest timp i§i tinuse respiratia. Semnele imi
spuneau ca sunt pe drumul cel bun, insa nu aveam de gand sa
ma inmoi, stiind ca Miriam s-ar fi retras imediat, daca s-ar fi
simtit constransa in vreun fel §i asta mi-ar fi anulat din start
orice progres pe care-1 facusem. Pentru mine era de ajuns
§i acest sarut, insa nu pierdeam nimic, daca ii recuno§team
gandurile cu care venisem aici.
— Vrei sa iesim in oras?
183
|/|.
Intrebarea mea a luat-o pe nepregatite, dar descur-
careata, asa cum о §tiam, §i-a ascuns sentimentele §i s-a
prefacut neatinsa de propunerea mea, ferindu-si privirea de
mine, desi imi doream sa vad adevarul din ochii ei superbi,
care-mi bantuisera mintea in noptile cand somnul refuza
sa-si faca prezenta. Fusese cumplit sa tree prin toate luptele
si amintirile de unul singur, insa rezultatul final ma adusese
aproape de ea §i de copilul nostru, dandu-mi incredere ca
totul avea sa-si gaseasca rezolvarea atunci cand amandoi am
fi fost pe deplin vindecati.
— Nu cred ca este о idee buna, mi-a refuzat invitatia si
tot entuziasmul mi s-a pleostit pe podeaua dormitorului, cel
putin, nu acum, cand Jeremiah doarme, a adaugat, afi§and
un zambet care m-a lovit in plina inima.
Din instinct i-am cuprins soldurile si am tras-o spre
mine, pana cand piepturile ni s-au ciocnit, luandu-i gura cu
asalt. Visasem acest sarut in noptile petrecute in central de
dezalcoolizare si doar amintirea ei ma ajutase sa fac fata
tuturor obstacolelor, vrand sa-mi gasesc vindecarea pentru
ea si copilul nostra.
La inceput a parat §ocata de indrazneala mea, dar
imediat buzele mele au inceput sa se miste peste ale ei, s-a
inmuiat toata in bratele mele, facandu-ma sa о strong mai
tare la pieptul meu, din dorinta de a о simti aproape. Limba
mi-a plonjat printre dintii ei, atunci cand mi-a dat acordul si
m-am infruptat ca un nesatul din gustul ei, care-mi ravasea
complet mintea si sufletul, facandu-ma sa realizez cat de
dependent ajunsesem sa fiu de ea. As fi vrat mai mult decat
un simplu sarut, insa mi-am pus pofita-n cui, realizand ca
nu era nici locul, nici momentul potrivit pentru asa ceva.
Daca voiam sa о recastig trebuia sa о iau incet, dar aveam
184
A CINCEA CARTE DIN SERIA
sa recuperez toate datile in care-mi infranasem dorintele,
atunci cand as fi avut-o din nou, doar pentru mine.
Ma jucasem cu о gramada de femei, dar ea fusese
karma.
I-am privit chipul imbujorat §i i-am zambit in timp
се-mi treceam palma peste parul ei. Buzele ii erau ro§ii §i
umflate, obrajii ii erau rosii ca focul, iar in ochii ei, desi ma
asteptam sa gasesc fericire, era afisata frica. Frica legata de
faptul ca avea sa sfar§easca la fel sau poate ca mai deza-
magita decat ultima data, iar asta m-a facut sa-mi inclestez
maxilarul, blestemand, in gand, tot ce ma facuse sa devin
nenorocitul din trecut, care-i sfasiase inima.
— Nu pot, Salvatore! A rostit, clatinand din cap. Nu
pot! a adaugat, disparand in baie.
Ce dracului facusem? m-am intrebat in timp ce m-am
aruncat in fotoliu, simtind un gust amar in cerul gurii.
Tocmai grabisem lucrurile, ca un dobitoc, iar acum о
pusesem pe Miriam in alerta, facand totul si mai greu de
realizat.
Jeremiah a inceput sa scanceasca, semn ca se trezise,
§i am lasat de-о parte gandurile, mergand spre patutul fiului
meu. L-am ridicat in brate si i-am sarutat ochisorii, care ma
priveau nedumeriti, nestiind ce caut aici.
— Te iubesc, micutule! i-am marturisit, auzind u§a baii
deschizandu-se, ceea се-mi spunea ca si Miriam ii auzise
scancetele.
L-am asezat in bratele mamei sale §i am ie§it din dormi-
tor, nestiind ce urma sa se intample, acum cand о dadusem
in bara, intr-un mod crunt.
185
Dupa 1 an
Miriam
Jeremiah incepea sa inteleaga, atat cat putea s-o faca
la aproape doi anisori, ca ceva nu este in regula intre mine
si tatal sau si de cateva saptamani se punea pe plans, atunci
cand venea timpul ca Salvatore sa piece. Nu il iertasem si
nici nu cred ca aveam s-o fac vreodata, insa ii oferisem sansa
de a-si cunoaste copilul, stiind ca existau sanse ca Jeremiah
sa ma urasca, atunci cand ar fi fost mare, din cauza lipsei
tatalui sau.
Tot ce faceam si orice decizie as fi luat era doar pen-
tru bunastarea copilului meu, pe care-1 iubeam pana la
Dumnezeu si inapoi. Jeremiah fusese salvarea mea, ancora
care ma tinuse la suprafata in tot acel ocean al suferintei si
intreaga-mi viata ii era rezervata lui.
Ma obisnuisem sa firn doar noi doi si pot sa spun ca
nu-mi displacea asta, ci din contra, ma ajuta sa-mi continui
planurile, vrand sa-i pot oferi tot се-si dorea. Pentru el eram
in stare de orice sacrificiu, chiar si sa-mi dau viata la schimb
cu fericirea lui.
Jeremiah ma invatase sa merg mai departe, desi la
inceput imi fusese extrem de greu sa ma descurc cu un
186
A CINCEA CARTE DIN SERIA
nou-nascut, si pentru asta nu voiam sa-i cauzez vreun rau
prin actiunile mele.
Mogaldeata mea ma privea de pe covorul plin cu jucarii
si si-a intins manutele in directia mea, vrand sa vina la mine
in Ьга^е. L-am luat de pe covor si 1-am strans la pieptul meu,
inspirand mirosul lui, acel miros specific bebelu§ilor. Inima
mi se umplea de fericire atunci cand il imbratisam si nu mai
aveam nevoie de nimic, el fiindu-mi mai mult ca suficient.
Copilul asta era marea mea iubire §i a§ fi facut totul
pentru el.
Palmele lui micute s-au asezat pe obrajii mei si buzele
lui s-au intredeschis, rostind cuvantul care §tiam ca urma
sa-1 faca sa planga:
— Tata!
Lacrimile i-au invadat ochi§orii, iar inima mea s-a
crapat, stiind ca nu puteam sa fac nimic pentru a-1 aduce
pe Salvatore. Nici nu stiam cum sa-i spun ca fiul nostru
avea nevoie de el §i, sincere sa fiu, nici nu-mi doream sa-1
chem aici, la о ora atat de tarzie. Da, da, stiu ca era abia ora
noua seara, dar mandria mea de mama nu voia sa cedeze
si ma incapatanam sa rezolv totul de una singura, a§a cum
facusem pana acum.
M-am ridicat de pe canapea, luandu-1 cu mine pe
Jeremiah, §i am inceput sa il legan in brate, dorindu-mi sa-1
linistesc. In fiecare seara pateam asta cu el, dar de fiecare
data reuseam sa-1 calmez, cu toate ca mi se rupea sufletul
sa-i citesc tristetea in ochii negri, ca cei ai tatalui sau.
Am incercat sa ma calmez, stiind ca el imi putea simti
starea si nici macar dupa douazeci de minute de vorbit si
leganat, nu reusisem sa-1 opresc din plans. Ceva se intampla
187
|/|.
cu el, iar eu nu stiam ce anume imi chinuia copilul in ase-
menea hal.
Curand lacrimile lui s-au transformat in suspine, iar de
aici s-a nipt filmul. M-am asezat cu posteriorul pe podea
si, cu lacrimile siroindu-mi pe fata, am apelat numarul lui
Salvatore, sperand ca prezenta lui sa-1 ajute cu ceva pe
Jeremiah.
— Da, Miriam!
Am dat drumul suspinelor sa-mi paraseasca buzele §i
am inceput sa-i explic tot ce se intampla, incercand sa fiu
cat mai coerenta, desi imi era groaza de plansul fiului meu.
— Jeremiah are nevoie de tine, i-am spus §i mi-am tras
nasul, cand mi-am dat seama ca imi era greu sa vorbesc din
cauza lipsei de aer.
— Sunt in drum spre voi, m-a informat si ochii mi s-au
marit, cand am auzit sunetui unui claxon. Linisteste-te! m-a
sfatuit, apoi a incheiat apelul, lasandu-ma muta de uimire.
Ce cauta el aici la ora asta? m-am intrebat in sinea mea,
fiind bulversata de faptul ca el pomise spre noi, inainte ca
eu sa il sun.
Jeremiah continua sa planga si sa suspine, ne§tiind ca
tatal lui era pe drum si mi-am dus palma spre fetisoara lui,
stergandu-i lacrimile de pe obraji. Muream putin cate putin
cand il vedeam atat de indurerat si a§ fi facut orice, doar sa
nu-i mai vad ochisorii in lacrimi.
Am mers spre usa de la intrare, auzind sunetui motoru-
lui ma§inii lui Salvatore §i am deschis u§a chiar in momentul
in care se pregatea sa bata. Jeremiah mi-a sarit la propriu din
brate, aruncandu-se la pieptul tatalui sau si m-am dat din
u§a, facandu-le loc sa intre in casa.
188
A CINCEA CARTE DIN SERIA
Cei doi au luat-o spre living, iar eu i-am urmat inde-
aproape, simtindu-ma vinovata de starea lui Jeremiah, pe
care о provocasem din cauza orgoliului meu, atunci cand
ii respinsesem brunetului toate incercarile de a ne impaca.
Salvatore i-a sarutat fruntea celui mic, facandu-1 sa
chicoteasca, desi suspinele inca ii chinuiau trupul micut si
1-a asezat pe acelasi covor de mai devreme, acolo unde se
aflau jucariile celui mic, intorcandu-§i atentia asupra mea,
dar fara sa ma priveasca intr-un mod acuzator, asa cum ma
asteptam.
— Esti bine? m-a intrebat, indreptandu-se spre mine.
Am aprobat din cap si mi-am inclestat maxilarul, atunci
cand un suspin mi-a ie§it de pe buze, tradandu-mi starea
deplorabila in care ma aflam. Bratele lui s-au inchis in jurul
meu si am inceput sa plang silentios, atunci cand obrazul
mi-a ajuns sprijinit pe pieptul lui, acolo unde se auzeau
bataile inimii.
Era greu sa nu-mi pot linisti propriul fiu si asta denota
ca nu eram о mama atat de buna, asa cum crezusem despre
mine timp de aproape doi ani. Jeremiah suferea din cauza
orgoliului meu §i nu ma puteam mandri cu asta.
— Hei! mi-a atras atentia italianul si mi-a prins barbia
cu palma lui mare, ridicandu-mi fata din ascunzatoare.
Linisteste-te! mi-a cerut, trecandu-§i degetul mare peste pie-
lea obrazului meu pentru a-mi indeparta lacrimile. A trecut,
mi-a spus si a indicat spre fiul nostru, care era captivat de о
masinuta de politic, pe care el i-o facuse cadou.
Intr-adevar, Jeremiah se oprise atat din plans, cat si din
suspinat, ba chiar incepuse sa gangureasca ceva neinteles
de noi, dar per total era mult mai bine ca inainte de aparitia
tatalui sau.
189
|/|.
Brusc, privindu-1 pe fiul nostru mi-am amintit ca il
chemasem pe nea§teptate si mi-am ridicat privirea pe chipul
lui, plina de vinovatie.
— Imi pare rau ca te-am chemat asa! Probabil aveai
altceva mult mai important de facut.
Capul lui s-a inters in fractiune de secunda, sfredelin-
du-ma cu privirea lui intunecata si am simtit cum tot corpul
mi-a fost strabatut de electricitate, atunci cand obrajii mi-au
fost cuprinsi in causul palmelor sale. Fetele noastre au ajuns
la cativa centimetri distanta, iar respiratiile ni se impleteau,
amintindu-ne de vremuri de mult apuse.
— Sa nu mai spui asa ceva! m-a contrazis, pe un ton
serios. Nimic nu este mai important decat sunteti voi doi,
mi-a marturisit, lasandu-ma sa vad adevarul prin ochii lui
intunecati.
Cuvintele lui sunau atat de frumos, incat mintea mi s-a
pus pe pauza, lasand ca inima sa preia controlul, fara sa se
mai lase condusa de nenorocitul ala de orgoliu. Fara sa-mi
dau seama, mi-am apropiat fata si mai mult, apoi el a preluat
controlul, si-a unit buzele cu ale mele, sarutandu-ma, asa
cum doar el §tia. Gustul lui era exact a§a cum mi-1 aminteam
si totul era atat de familiar, incat am fost tentata sa cred ca
tot ce se intamplase rau intre noi fusese doar un vis urat. Un
vis urat din care abia acum reu§isem sa ne trezim, cu toate
ca prezenta lui Jeremiah, care chicotea de zor, spunea exact
contrariul. Totul fusese real si al dracului de dureros, insa
sentimentele mele nu se diminuasera nici macar putin.
Palma lui mi-a cuprins ceafa, adancind sarutul, insa
ne-am oprit atunci cand ne-am trezit cu Jeremiah langa
picioarele noastre, vrand sa fie si el rasfatat. Salvatore 1-a
ridicat in brate pe fiul nostru, 1-a dus la pieptul lui, apoi m-a
190
A CINCEA CARTE DIN SERIA
cuprins de umar si m-a adus mai aproape de ei, ajungand sa
avem parte de о imbratisare in trei.
— Nu о sa va mai dau drumul vreodata! m-a asigurat
brunetul, rostind totul ca pe о promisiune. Va iubesc! ne-a
marturisit, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi, simtind sin-
ceritatea cu care rostise acele cuvinte. Salvatore nu putuse
sa-mi spuna acele cuvinte cat fusesem impreuna, insa acum,
dupa се-si daduse seama de greseala comisa, prinsese curaj
pentru a-§i exprima sentimentele, facandu-ma sa ma razgan-
desc in privinta deciziei mele.
Fiul nostru avea nevoie de el si a§ fi о ipocrita daca nu
as recunoa§te ca §i eu aveam nevoie de el.
— Lasa incapatanarea, iubito si da-mi sansa de a ma re-
vansa, mi-a cerut, cu ochii atintiti asupra lui Jeremiah, care
era tot un zambet, de parca simtea ce aveam de gand sa fac.
— De ce s-o fac, Salvatore? am ales sa-1 fierb putin, iar
el m-a privit al dracului de patrunzator, semn ca acum urma
sa-mi ofere motivul pentru care merita о a doua §ansa.
— Pentru ca te iubesc! a tipat. Te iubesc cu toata fiinta
mea, diavolita mica, si vreau sa va dovedesc amandurora ca
imi regret gre§eala.
I-am zambit. Am zambit sincer dupa mult timp in fata
lui, iar el a parut ca-mi citeste gandurile, oferindu-mi un
zambet larg, care mi-a facut toate maruntaiele sa-mi tremure.
Desi as fi vrut sa-1 mai tin putin in stres nu am reusit sa
ma abtin si mi-am lipit buzele de ale lui, sarutandu-1 cu toate
sentimentele pe care le nutrea inima mea, care-i apartinea in
totalitate si pentru toata viata.
— Te iubesc, Salvatore! i-am marturisit, atunci cand
am pus capat sarutului.
191
— Те iubesc, Miriam! mi-a raspuns. Si pe tine te iubesc,
amice! si-a intors privirea spre fiul nostru, care se simtea
ignorat. О sa fac tot posibilul ca sa-ti dovedesc ca m-am
schimbat, mi-a soptit la ureche, iti jur! a adaugat, vrand sa-si
intareasca vorbele. Si cu toate ca parea ciudat, chiar 1-am
crezut. Inima mea 1-a crezut §i a avut incredere in el, inca de
la revederea noastra.
Acum speram ca totul о sa mearga bine si abia asteptam
sa le dau vestea cea mare parintilor mei, care-1 iertasera cu
mult inainte de a о face eu.
Nimic nu era mai important pe lumea asta decat familia
§i aveam certitudinea ca Dumnezeu ne oferise aceasta lectie,
atat mie, cat si lui Salvatore, pentru a ne intari iubirea.
192
A CINCEA CARTE DIN SERIA

Sfarsit!
193
Multumiri
Acum ca am ajuns la final, nu imi gasesc cuvintele pen-
tru a multumi indeajuns celor care au crezut in mine si care
m-au sustinut, inca de la prima poveste scrisa pe Wattpad.
Nu a fost un drum usor, insa sunt mandra ca am avut alaturi
persoane care m-au incurajat si nu m-au lasat sa renunt.
Ii multumesc in primul rand, editorului Maria
Alexandra pentru tot suportul oferit, pentru toate sfaturile
si pentru tot timpul dedicat mie si cartilor mele. Draga mea,
fara ajutorul tau, cartile mele nu ar fi vazut tiparul, iar pentru
asta meriti toate laudele!
Multumesc enorm, Editura Stylished! Voi aveti cel mai
mare aport la indeplinirea visului meu si sunt mandra sa ma
aflu printre autoarele voastre! Bogdan Pirjol, multumesc
din suflet, pentru copertele geniale pe care le-ai creat!
Nu pot sa uit nici de о persoana draga sufletului meu, pe
care am cunoscut-o cu mult timp inainte de a intra in lumea
scrisului. Castravete Daniela, si fie trebuie sa iti fiu recu-
noscatoare pentru toate sfaturile oferite §i pentru ca ai fost
prima persoana „din exterior”, care mi-a citit prima poveste.
Ce sa mai spun despre Alina Geambasul Draga mea,
m-ai trecut prin toate starile posibile §i, de fiecare data cand
am citit comentariile tale de incurajare, ochii mei au fost
plini de lacrimi.
Va multumesc din toata inima, fetelor si promit sa nu
va dezamagesc!
Mulfumiri
Multumiri speciale merg catre: Costinela Stefan,
Emilia Balu, Anamaria Zamfir , Andra Pruna, Carmen
Hie, Golea loana, lulia Perghel, Carmen Enescu, Sevda,
Madalina Anaisk, Aurora Manni, HdrleaAdela, Valentina
Gundogdu si catre celelalte persoane care m-au susfinut,
atat pe Wattpad, cat si tn afara platformei. Imi pare rau
daca nu v-am mentionat numele, insa sunteti atat de multi,
incat nu mi-ar ajunge о carte intreaga pentru a va menti-
ona pe tofi!
Nu am cum sa uit de cel mai important om, si anume
sotul meu, cel care a crezut de la inceput in mine si care m-a
sprijinit enorm, atunci cand simteam ca о sa cedez si ca nu
о sa pot sa continui. Nu stiu sa-ti spun mai mult decat Te
iubesc!
Pe final vreau sa multumesc celor care mi-au cunoscut
cartile prin intermediul editurii si le-au oferit о sansa.
Niciun vis nu este imposibil de realizat,
daca iti doresti cu adevarat!
9	9
Cu apreciere,
Editura STYLISHED
Timisoara, Judetul Timis
Calea Martirilor 1989, nr. 51/27
www.stylishedbooks.ro
Corecturd: Cartea Ta (e-carteata.ro)
Si*X! yAlcD
Tipar:
Editura Stylished