Liviu
ION
*
REBREANU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev
Coperta: Isai C`rmu
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE:
Ov. S. Crohm[lniceanu,
Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,
Alexandru Piru, Dumitru Micu,
Mircea Zaciu.

Grupul Editorial „Litera“
str. B . P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Difuzare:
Libr[ria „Scripta“
str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[
=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“ .
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu
Corector: Raisa Co=codan
Tehnoredactare: Marin Popa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 11432
CZU 821.135 .1
-
3
R35
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii
Rebreanu, Liviu
Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.
col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).
—
(Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 234).
Vol.I. — 2001. — 256[p].
ISBN 9975-74-374-9
821.135.1 .
-
3
ISBN 9975-74-374-9
© LITERA, 2001

CUPRINS
Tabelcronologic.......................................7
GLASUL P{M~NTULUI
CapitolulI }nceputul.................................14
CapitolulII Zv`rcolirea ...............................46
CapitolulIIIIubirea...................................78
CapitolulIVNoaptea.................................114
CapitolulV Ru=inea.................................164
CapitolulVINunta ..................................201

Ion
7
TABEL CRONOLOGIC
1885 27 noiembrie Se na=te, la T`rli=iua, Liviu, primul copil (din 14)
al ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i al Ludovic[i (n[scut[ Diu-
ganu).
1889 Familia se transfer[ ]n comuna Maieru.
1891—1895 +coala primar[ la Maieru.
1895—1897 Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.
1897—1899 Liceul german din Bistri\a.
1898 Primele ]ncerc[ri literare ]n rom`n[ =i german[.
1900—1903 +coala real[ de honvezi din +opron, ]n nord-vestul Un-
gariei.
1903—1906 Liviu Rebreanu urmeaz[ Academia militar[ „Ludovic“ din
Budapesta.
1906 1 septembrie Ajunge sublocotenent.
Alte ]ncerc[ri literare — schi\e epice =i lucr[ri dramatice — ]n
maghiar[.
1908 Demisioneaz[ din armata austro-ungar[ =i vine la Prislop, unde
tat[l s[u era ]nv[\[tor. Primele scrieri notabile ]n rom`ne=te.
1 noiembrie Debut absolut ]n revista Luceaf[rul de la Sibiu, cu
schi\a Codrea (Glasul inimii). Continu[ un jurnal de lector,
]nceput anterior. Revine asupra amintirilor din copil[rie, de data
aceasta sub influen\a lui Ion Creang[.
1909 }ncepe s[ traduc[ R[zboi =i pace de Lev Tolstoi dup[ o versiune
german[. Scrie nuvela Volbura dragostei (C`ntecul iubirii). Au
urmat Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele =i alte proze.
12—14 octombrie Particip[ la Adunarea General[ a „Astrei“,
la Sibiu, unde cunoa=te pe Octavian Goga, Ion Ag`rbiceanu, Emil
G`rleanu, Victor Eftimiu. Dup[ lucr[ri, pleac[ ]mpreun[ cu
ace=tia la Bucure=ti — trecere „frauduloas[“ de frontier[. La
Bucure=ti lucreaz[ la revista Convorbiri critice, condus[ de Mi-
hail Dragomirescu, unde public[ Volbura dragostei (C`ntecul
iubirii).
CUPRINS

Liviu Rebreanu
8
1910 Liviu Rebreanu e arestat, fiind extr[dat la interven\ia guvernu-
lui austro-ungar. }nchisoarea la V[c[re=ti =i Gyula.
Proiecteaz[ liniile de for\[ ale romanului Zestrea care, pornind
prin dezvolt[ri succesive, avea s[ ajung[ Ion.
Face cuno=tin\[ cu actri\a Fanny R[dulescu, viitoarea sa so\ie (din
1912).
}mpreun[ cu dramaturgul Mihail Sorbul scoate revista Scena.
1911 Secretar literar la Teatrul Na\ional din Craiova (director Emil
G`rleanu).
1912 Se stabile=te la Bucure=ti. }i apare primul volum de proz[, Fr[m`n-
t[ri, la Editura Na\ional[ din Or[=tie, cuprinz`nd textele publi-
cate p`n[ ]n 1911: Dintele, Lacrima (Glasul inimii), Culcu=ul,
Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii =. a .
Colaboreaz[ permanent la revista Rampa.
1913 Prima redactare a romanului Zestrea. Lucr`nd neorganizat,
aglomer`nd prea multe personaje =i episoade disparate, se simte
nesatisf[cut de aceast[ prim[ variant[ a romanului =i o abando-
neaz[.
}ntocme=te proiectul dramei ]n patru acte R[scoala.
1916 La Bucure=ti ]i apar volumele de nuvele =i schi\e Golanii =i M[rtu-
risire. }ncheie lucrul la nuvela Catastrofa.
Continu[ s[ scrie romanul Ion.
1917 }n timpul r[zboiului e respins de la mobilizare de c[tre autorit[\ile
rom`ne, apoi, sub ocupa\ie german[, e socotit dezertor =i are-
stat. Evadeaz[ =i dup[ peripe\ii senza\ionale ajunge ]n Moldova,
unde este r[u primit =i suspectat de a fi „spion austriac“. La Ia=i
tr[ie=te momentul declan=ator al ac\inunii viitorului (=i cel mai
iubit) roman al s[u Adam =i Eva. Toate ]nt`mpl[rile extraordi-
nare din timpul r[zboiului vor fi literaturizate ]n Calvarul (1918).
Termin[ prima variant[ a romanului Ion.
1919 }ncepe lucrul la P[durea sp`nzura\ilor (}n anul anterior scrisese
nuvela Catastofa).
Vede lumina tiparului nuvela Catastrofa.
Scriitorul colaboreaz[ cu cronici dramatice la Sbur[torul, con-
dus de Eugen Lovinescu, criticul care avea s[ sublinieze primul
importan\a cov`r=itoare a romanului Ion pentru proza noastr[
obiectiv[.
I se tip[resc volumele Calvarul =i R[fuiala.

Ion
9
1920 Apare la editura Via\a rom`neasc[ romanul Ion, primul mare
roman rom`nesc obiectiv. Cartea se va bucura de un mare succes
de libr[rie, fiind reeditat de nenum[rate ori. Academia rom`n[
]i acord[ scriitorului marele premiu N[sturel.
1921 Liviu Rebreanu ]=i vede editate volumele Catastrofa, Norocul, Nu-
vele =i schi\e.
Lucreaz[ intens la P[durea sp`nzura\ilor.
1922 Apare P[durea sp`nzura\ilor, anticipat de volumul Trei nuvele
(I\ic +trul, dezertor, Catastrofa, Hora mor\ii).
1923 Are loc prima reprezentare a comediei Plicul.
Liviu Rebreanu e ales viepre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor
Rom`ni.
}ncepe romanul Adam =i Eva.
1924 Conduce revista s[pt[m`nal[ Mi=carea literar[.
I se reediteaz[ volumul Trei nuvele (I\ic +trul, dezertor, Catastro-
fa, Hora mor\ii).
1925 Apare romanul Adam =i Eva, „=apte vie\i ale unei singure perechi
de oameni ]n timp =i spa\iu“.
Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni.
1926 Are loc premiera piesei Apostolii.
1927 Apare romanul Ciuleandra, ilustr`nd interesul pentru psiholog
=i chiar psihanaliz[.
Alte dou[ volume: Cuibul viselor =i C`ntecul lebedei.
1928 Pentru prima dat[, e numit director al Teatrului Na\ional din
Bucure=ti.
Volumele C`ntecl iubiri =i Golanii (reeditare).
1929 Apare romanul Cr[i=orul.
Lui Liviu Rebreanu i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.
1930 Ajuns subsecretar de stat la Direc\ia Educa\iei Poporului, se
dezam[ge=te, demisioneaz[, cump[r[ o cas[ cu vie la Valea Mare,
l`ng[ Pite=ti.
1931 Apare volumul de ]nsemn[ri de c[l[torie Metropole cu ]nsemn[ri
de c[l[torie la Berlin, Roma, Paris.
1932 20 februarie Scoate revista Rom`nia literar[ (p`n[ la 6 ianu-
arie 1934), la care colaboreaz[ E. Lovinescu, Camil Petrescu, Gala
Galaction, G. C[linescu, Al.Philippide, Mihail Sebastian, Ion.
Marin Sadoveanu, Emil Botta.
Apare romanul R[scoala.

Liviu Rebreanu
10
1933 Liviu Rebreanu scrie nuvela Umbre.
1934 Apare romanul Jar.
1935 Scriitorul public[ povestirea Dincolo.
1936 Culegerea de nuvele Oamenii de pe Some=.
1938 Apare romanul Gorila, inspirat din lumea interlop[ =i a proti-
pendadei, perceput[ din perspectiva unui ziarist.
1939 La propunerea lui Mihail Sadoveanu devine membru al Acade-
miei Rom`ne. |ine discursul s[u de recep\ie: Lauda \[ranului
rom`n.
1940 Scriitorul izbute=te s[ publice romanul poli\ist Am`ndoi.
1941 Pentru a doua oar[ este numit director al Teatrului Na\ional din
Bucure=ti.
1943 }i apare volumul Amalgam, cuprinz`nd articole, studii, cronici
dramatice, conferin\e =i nuvela Dincolo.
1944 Fiind bolnav, se retrage la Valea Mare.
1 septembrie Dup[ c`teva luni de boal[ (cancer pulmonar) Li-
viu Rebreanu se stinge din via\[ la Valea Mare, ]n v`rst[ de 59
de ani.
Peste c`teva luni osemintele scriitorului sunt deshumate =i re]nhu-
mate la Cimitirul Belu din Bucure=ti.

Ion
11
Dragei mele Fanny

Ion
13
GLASUL
P{M~NTULUI

Liviu Rebreanu
14
Capitolul I
}NCEPUTUL
1
Din =oseaua ce vine de la C`rlibaba, ]ntov[r[=ind Some=ul
c`nd ]n dreapta, c`nd ]n st`nga, p`n[ la Cluj =i chiar mai de-
parte, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece r`ul
peste podul b[tr`n de lemn, acoperit cu =indril[ muceg[it[,
spintec[ satul Jidovi\a =i alearg[ spre Bistri\a, unde se pierde
]n cealalt[ =osea na\ional[ care coboar[ din Bucovina prin
trec[toarea B`rg[ului.
L[s`nd Jidovi\a, drumul urc[ ]nt`i anevoie p`n[ ce-=i face
loc printre dealurile str`mtorate, pe urm[ ]ns[ ]nainteaz[ ve-
sel, neted, mai ascunz`ndu-se printre fagii tineri ai P[durii
Domne=ti, mai poposind pu\in la Ci=meaua Mortului, unde
picur[ ve=nic ap[ de izvor r[coritoare, apoi cote=te brusc pe
sub R`pele Dracului, ca s[ dea buzna ]n Pripasul pitit ]ntr-o
scr`ntitur[ de coline.
La marginea satului te ]nt`mpin[ din st`nga o cruce str`mb[
pe care e r[stignit un Hristos cu fa\a sp[l[cit[ de ploi =i cu o
cununi\[ de flori ve=tede ag[\at[ de picioare. Sufl[ o adiere
u=oar[ =i Hristos ]=i tremur[ jalnic trupul de tinichea ruginit[
pe lemnul m`ncat de carii =i ]nnegrit de vremuri.
Satul parc[ e mort. Z[pu=eala ce plute=te ]n v[zduh \ese o
t[cere n[bu=itoare. Doar ]n r[stimpuri f`=`ie alene frunzele
adormite prin copaci. Un fuior de fum alb[striu se opinte=te
s[ se ]nal\e dintre crengile pomilor, se b[l[b[ne=te ca o mata-
hal[ ame\it[ =i se pr[vale peste gr[dinile pr[fuite, ]nv[luin-
du-le ]ntr-o cea\[ cenu=ie.
}n mijlocul drumului picote=te c`inele ]nv[\[torului Zaha-
ria Herdelea, cu ochii ]ntredeschi=i, sufl`nd greu. O pisic[ alb[
ca laptele vine ]n v`rful picioarelor, ferindu-se s[ nu-=i
CUPRINS

Ion
15
murd[reasc[ l[bu\ele prin praful uli\ei, z[re=te c`inele, st[
pu\in pe g`nduri, apoi iu\e=te pa=ii =i se furi=eaz[ ]n livada
]ngr[dit[ cu nuiele, peste drum.
Casa ]nv[\[torului este cea dint`i, t[iat[ ad`nc ]n coasta
unei coline, ]ncins[ cu un pridvor, cu u=a spre uli\[ =i cu dou[
ferestre care se uit[ tocmai ]n inima satului, cercet[toare =i
dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, ]n dreptul u=ii, unde se
spal[ diminea\a ]nv[\[torul, iar dup[-amiaz[, c`nd a ispr[vit
treburile casei, dna Herdelea, str[juie=te o ulcic[ verzuie de
lut. }n ograd[, ]ntre doi meri tineri, e ]ntins[ ve=nic fr`nghia pe
care acuma at`rn[ ni=te c[m[=i femeie=ti de stamb[. }n umbra
c[m[=ilor, ]n nisipul fierbinte se scald[ c`teva g[ini, p[zite de
un coco= mic cu creasta ]ns`ngerat[.
Drumul trece peste P[r`ul Doamnei, l[s`nd ]n st`nga casa
lui Alexandru Pop-Glaneta=u. U=a e ]nchis[ cu z[vorul;
coperi=ul de paie parc[ e un cap de balaur; pere\ii v[rui\i de
cur`nd de-abia se v[d prin sp[rturile gardului.
Pe urm[ vine casa lui Macedon Cerceta=u, pe urm[ casa
primarului Florea Tancu, pe urm[ altele... }ntr-o curte mare
rumeg[, culcate, dou[ vaci ungure=ti, iar o bab[ =ade pe
prisp[, ca o scoab[, pr[jindu-se la soare, nemi=cat[, parc-ar
fi de lemn...
C[ldura picur[ mereu din cer, ]\i usuc[ podul gurii, te su-
grum[. }n dreapta =i ]n st`nga casele privesc sfioase din dosul
gardurilor vii, acoperindu-=i fe\ele sub stre=inile =tirbite de ploi
=i de vite.
Un dul[u l[\os, cu limba sp`nzurat[, se apropie ]n trap
lene=, f[r[ \int[. Din =an\, dintre buruienile c[run\ite de colb,
se repede un c[\el murdar, cu coada ]n v`nt. L[\osul nu-l ia ]n
seam[, ca =i c`nd i-ar fi lene s[ se opreasc[. Numai c`nd cel-
lalt se ]nc[p[\`neaz[ s[-l miroase, ]i arat[ ni=te col\i
amenin\[tori, urm`ndu-=i ]ns[ calea cu demnitatea cuvenit[.
C[\elul se opre=te nedumerit, se uit[ pu\in ]n urma dul[ului,
apoi se ]ntoarce ]n buruieni unde se aude ]ndat[ un ron\[it
c[znit =i fl[m`nd...

Liviu Rebreanu
16
De-abia la c`rciuma lui Avrum ]ncepe s[ se simt[ c[ satul
tr[ie=te. Pe prisp[ doi \[rani ]ng`ndura\i ofteaz[ rar cu o sticl[
de rachiu la mijloc. Din dep[rtare p[trund p`n[ aci sunete de
viori =i chiuituri...
2
Duminic[. Satul e la hor[. +i hora e pe Uli\a din dos, la
Todosia, v[duva lui Maxim Oprea.
Casa v[duvei vine chiar peste drum de bisericu\a b[tr`n[,
pleo=tit[ =i d[r[p[nat[. V[duvia-i s[r[cie lucie. Femeia a dat
din r[u ]n mai r[u. Ce agonise=te un cap de b[rbat ]ntr-o via\[
]ntreag[, o muiere nepriceput[ pr[p[de=te ]ntr-un an de zile, =i
mai pu\in. C`nd a ]mpreunat Maxim m`inile pe piept, ]n ograd[
erau cl[i de f`n, ]n cele dou[ grajduri nu mai ]nc[peau vitele,
]n =ur[ =i sub =opron n-aveau loc carele. Se vedea de departe
bel=ugul. Acuma ograda-i goal[ b[t[tur[, iar ]n grajduri rage a
pustiu o ]nchipuire de vac[ stearp[ =i ve=nic fl[m`nd[.
Hora e ]n toi... Locul geme de oameni... Nucii b[tr`ni de
l`ng[ =ur[ \in umbr[. Doar c`teva pete albe de raze r[zbesc
printre frunze g`dil`nd fe\ele aprinse de veselie. Z[duful a\`\[
s`ngele lumii. Peste M[gura Cocorilor at`rn[ soarele ]ng[lbenit
de necaz c[ mai are o postat[ bun[ p`n[ la asfin\it.
Cei trei l[utari c`nt[ l`ng[ =opron s[-=i rup[ arcu=urile.
Briceag, cu piciorul pe o buturug[, cu cotul st`ng pe genunchi,
cu obrazul culcat pe vioar[, cu ochii ]nchi=i, ]=i sf`r`ie degetele
pe strune =i c`ntecul salt[ aprig, ]nfocat. Holbea e chior =i are
un picior mai scurt, iar la vioar[ numai trei coarde, dar secon-
deaz[ cu aceea=i patim[ cu care G[van, un \igan ur`t =i negru
ca un harap, apas[ cu arcul pe strunele gordunii. Din c`nd ]n
c`nd Briceag se opre=te s[-=i acordeze vioara. Holbea =i G[van
atunci ]=i ]ndoiesc me=te=ugul ca s[ p[streze m[sura. Apoi
Briceag re]ncepe mai aprins, str`mb`ndu-se uneori la Holbea,
alteori la G[van, cu deosebire c`nd schimb[ melodia.
De tropotele juc[torilor se hurduc[ p[m`ntul. Zecile de
perechi bat some=ana cu at`ta pasiune c[ potcoavele fl[c[ilor

Ion
17
scap[r[ sc`ntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe
jos se ]nv`ltore=te, se a=az[ ]n straturi groase pe fe\ele br[zdate
de sudoare, luminate de oboseal[ =i de mul\umire. Cu c`t Briceag
]nte\e=te c`ntecul, cu at`t fl[c[ii se ]nd`rjesc, ]=i ]nfloresc jocul,
trec fetele pe sub m`n[, le dau drumul s[ se ]nv`rteasc[ singure,
\op[ie pe loc ridic`nd t[lpile, ]=i ciocnesc zgomotos c[lc`iele,
]=i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele n[du=ite... Glasurile
se ]neac[ ]n norul de praf ce-i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i... Numai arar
vreunul mai \an\o= ]ncepe o chiuitur[, ]n tactul zv[p[iat al jo-
cului, cu ochii pe dos, cu g`tul r[gu=it. Dar dup[ dou[-trei ver-
suri o sf`r=e=te ]ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmeaz[ t[cut,
din ce ]n ce parc[ mai s[lbatic. Fl[c[ii ]=i ]ncol[cesc bra\ele
mereu mai str`ns pe dup[ mijlocul fetelor... S`nii acestora tre-
mur[ sub iile albe =i ating din c`nd ]n c`nd pieptul fl[c[ilor,
tulbur`ndu-le ochii =i inima. Nu schimb[ nici o vorb[. Nici nu
se privesc. Doar pe buze f`lf`ie z`mbete pl[cute =i fugare.
}nv`rtita \ine de vreun ceas, f[r[ ]ntrerupere, =i tinerii nu se
mai satur[. De dou[ ori Briceag, cu c`rcei ]n degete, a ]ncer-
cat s[ se opreasc[ =i, de am`ndou[ orile, fl[c[ii s-au n[pustit
la el url`nd despera\i, cu priviri amenin\[toare sau rug[toare:
—
Zi, \igane! Mai zi, cioar[!...
Toate perechile se ]mbulzesc ]n jurul l[utarilor, se cioc-
nesc, se izbesc cu coatele goale. C`\iva b[ie\andri, ]ng[dui\i
de cur`nd la hor[, ame\i\i de at`ta ]nv`rteal[, se clatin[ de
ici-colo, abia mai \in`ndu-se ]n picioare, spre marea ru=ine a
fetelor cu care joac[. Vreo trei perechi s-au retras ]n =ur[,
mai la larg, unde ]ns[ praful se urc[ p`n[-n c[priori, des de
s[-l tai cu cu\itul...
La c`\iva pa=i de p`lcul juc[torilor stau fetele care au r[mas
nepoftite, privind cu jind, =optindu-=i uneori cine =tie ce =i iz-
bucnind ]n r`sete silite. La urechi =i ]n cosi\e au =i ele buche\ele
de v`zdoage pestri\e =i ]n m`n[ c`te un m[nunchi mai m[ri=or
pe care s[-l d[ruiasc[ fl[c[ului cutare s[-l pun[ ]n p[l[rie. Prin-
tre fete se mai r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[, cu n[fram[
de m[tase ]n cap, gata s[ intre ]n hor[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i

Liviu Rebreanu
18
vie chef b[rbatului ei s[ joace. Mai la o parte mamele =i babe-
le, gr[mad[, forfotesc despre necazuri =i-=i admir[ odraslele.
Copii neast`mp[ra\i alearg[ printre femei =i chiar prin hor[,
fur[ florile fetelor =i fac haz c`nd victimele ]i oc[r[sc sau se
]nfurie. C`\iva mai ]ndr[ci\i se las[ pe vine aproape de juc[tori,
uit`ndu-se cu mare b[gare de seam[ la poalele fetelor, iar c`nd
poalele zboar[ mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus
de genucnhi, se ]ntreab[ repede:
—
Ai v[zut?
—
V[zut. Da tu?
—
+i eu.
+i apoi continu[ s[ p`ndeasc[ poalele p`n[ ce vreo bab[
indignat[ ]i ia la goan[, ceea ce nu-i opre=te ca peste c`tva
timp s[ re]nceap[...
B[rba\ii se \in mai pe departe, pe l`ng[ cas[, pe la poart[,
grupuri-grupuri, vorbind de treburile ob=te=ti, arunc`nd numai
rareori c`te-o privire spre tineretul dimprejurul l[utarilor.
Primarul, cu must[\i albe r[sucite tinere=te, cu ni=te ochi
alba=tri mari =i blajini, caut[ s[-=i p[streze demnitatea ap[s`nd
vorbele =i ]nso\indu-le cu gesturi energice, ]n mijlocul c`torva
b[tr`ni frunta=i. +tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat[
ce =i-o m`ng`ie ]ntruna parc[ ar avea junghiuri, g[se=te fel de
fel de clenciuri primarului, numai ca s[ arate celorlal\i c[ lui
de nimeni nu-i pas[. }ntre d`n=ii Trifon T[taru, mititel, cu p[rul
g[lbui =i glasul sub\ire, se uit[ c`nd la unul, c`nd la altul,
]nfrico=at parc[ s[ nu se ]ncaiere, fiindc[ am`ndoi ]i sunt rude
—
cam de departe, nici vorb[. Pe de l[turi, ca un c`ine la u=a
buc[t[riei, trage cu urechea =i Alexandru Glaneta=u, dornic s[
se amestece ]n vorb[, sfiindu-se totu=i s[ se v`re ]ntre bog[ta=i.
Pe prisp[ st[p`ne=te Simion Butunoiu, care acum vreo
dou[zeci de ani a fost ]nv[\[tor ]n sat, iar azi m[n`nc[ o pen-
sie de cinci zlo\i pe lun[ =i munce=te la p[m`nt mai abitir ca
un fl[c[u. }mprejurul lui s-au adunat Macedon Cerceta=u cu
straja Cosma Cioc[na=, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu,
cu +tefan Ilina =i cu al\ii, ascult`nd cu evlavie palavrele

Ion
19
dasc[lului, auzite =i r[sauzite. Din c`nd ]n c`nd Simion Butu-
noiu str[nut[ at`t de zgomotos c[ toate femeile se ]ntorc
sp[im`ntate, sau se porne=te pe tusa lui obi=nuit[ cu care de
multe ori scoal[ noaptea tot satul din somn. Macedon a=teapt[
cuviincios p`n[ ce ispr[ve=te dasc[lul cu tusea, apoi ia din
fereastr[ o sticl[ cu rachiu, ]nchin[ foarte ceremonios, trage o
du=c[ zdrav[n[ =i trece b[utura b[tr`nului care morm[ie scurt
„s[ ne \ie Dumnezeu pe to\i“ =i pune g`rliciul la gur[. Sticla
pe urm[ umbl[ din m`n[ ]n m`n[. Macedon e cam cherchelit
=i comand[ milit[re=te tuturor s[ bea:
—
Forver\, Simioane! Vait[r, Cosma!... Vait[r, vait[r!...
A f[cut oastea doisprezece ani, i-a fost drag[ foc =i, c`nd e
beat, =-acuma numai ]n comenzi nem\e=ti se ceart[ cu nevas-
t[-sa . Altminteri ]ns[ are o inim[ de cear[ =i ]n dou[zeci =i opt
de ani nu =i-a b[tut muierea niciodat[; mai cur`nd Floarea s-a
]nt`mplat s[-l mu=truluiasc[.
Sticla ajunge la Toader Burlacu goal[.
—
Goal[, ai? r`de Macedon ]nc`ntat. Goal[?... Halt!... Hap-
tac!... Unde e=ti, c[prar de zi?... Forver\!...
Un copil de vreo zece ani sare drept ]n picioare pe prisp[
=i strig[ r`z`nd:
—
Hir!
—
Nu r`de la front, m[garule! se r[ste=te Macedon. Na sti-
cla =i d[ fuga la cantin[ la Avrum, s[-\i mai dea o por\ie pen-
tru mine!... }n\eles, c[prar?
C[prarul ]ns[ refuz[ ordinul, r[spunz`nd:
—
A zis jup`nul c[ nu-\i mai d[ f[r[ bani, bade Macedoane,
nici s[ nu m[ mai trimi\i, c[-i degeaba...
Macedon ]=i salt[ pu\in musta\a, ]ncrunt[ din spr`ncene privind
aspru la copil, apoi se a=az[ pe prisp[ cl[tin`nd din cap =i oft`nd:
—
Ehei, unde-i vremea c`nd eram eu strajame=ter!... Atunci
s[ fi poftit jup`nul s[ nu-mi dea, c[-i ar[tam eu supunere...
Mai boscorode=te ceva, pe urm[ ]nceteaz[ =i se uit[ ursuz
la nevast[-sa care are bani, dar nu-i d[, =i care t[if[suie=te cu
alte femei f[r[ s[ se sinchiseasc[ de comenzile lui...

Liviu Rebreanu
20
Tocmai atunci se t`r[=te pe poart[, printre picioarele oa-
menilor, Savista, oloaga satului. E var[ cu fata cea mai frumoas[
din Pripas, cu Florica, =i ceva neam cu nevasta lui Trifon T[taru.
Are picioarele ]nc`rcite din na=tere, iar bra\ele lungi =i osoase
ca ni=te c[ngi anume spre a-=i t`r] schilozenia, =i o gur[ enorm[
cu buzele alburii de sub care se ]ntind gingiile ]mb[late, cu
col\i de din\i galbeni, rari =i lungi. Trifon T[taru o \ine pe l`ng[
cas[, s[-i vad[ de copii. C`nd e vremea bun[ Savista =ade ]n
poart[, se ciorov[ie=te cu to\i copiii din sat =i prime=te poma-
na trec[torilor milo=i... Sose=te cu g[l[gie mare. G`g`ie ceva
cu glasul ei aspru, speriat. N-o bag[ ]n seam[ nimeni. Doar
Trifon face un semn nevestei, care se apropie, repede, sup[rat[:
—
Da acas[ nu puteai sta, m[i femeie? Z[u, parc[ te
m[n`nc[ t[lpile... La=i tu ograda pustie pe vremea asta... +i
nici barem slugile nu-s la ]ndem`n[... Ce vrei? Ai? Spune ce
vrei, Savist[?
Oloaga a f[cut dou[ ceasuri din Uli\a cea mare, unde st[tea
Trifon, p`n[ aici. }ncepe s[ b`lb`ie foarte gr[bit[ =i cu impor-
tan\[, ]nso\indu-=i sfor\[rile cu ni=te gesturi desperate.
—
Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sile=te s[ ghiceasc[
ce spune. S -a b[tut Vasile Baciu... Cu Avrum?... Cu Floarea
C[runtu?... Ei =-apoi? Ce-\i pas[ \ie, femeia lui Dumnezeu? +i
pentru asta ai venit tu at`ta cale? Vai de mine, c[ e=ti mai rea
ca copiii cei f[r[ minte... Uite ce \i-ai f[cut poalele! +i numai azi
te-am primenit... Of, bat[-te...
Savista bomb[ne ceva ce ar vrea s[ ]nsemne c[ ei nu-i pas[
de poale, =i pe urm[ se porne=te deodat[ pe un r`s prostesc
de bucurie.
—
Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi s-a
]mb[tat ]nt`i...
Maria o las[ ru=inat[ =i se ]ntoarce ]ntre femei. Oloaga se
t`r`ie ]n mijlocul fetelor, se fr[m`nt[ s[-=i fac[ loc =i prive=te
apoi cu mare pl[cere la hor[. Are dou[zeci =i cinci de ani =i
tremur[ de fericire c`nd aude l[utarii ori c`nd vede vreo
petrecere...

Ion
21
3
Savista n-are parte s[ se desfete mult[ vreme. P`n[ s[ se
a=eze bine, p`n[ s[ se certe cu fetele pentru un loc mai bun,
jocul ]nceteaz[. Briceag, asudat =i istovit, ]ncheie ]nv`rtita cu
o ap[sare zdrav[n[ de arcu=, ]nc`t ]i =i plesne=te o strun[ la
vioar[. Ion, feciorul Glaneta=ului, \in`nd de mijloc pe Ana lui
Vasile Baciu, se repede la l[utari, rug`ndu-i:
—
Mai zi, m[ Briceag... numai un pic, auzi? Un picu\ de
tot, \igane!
Al\i fl[c[i strig[ poruncitor:
—
Trage, \igane! Ce te code=ti?... De ce te pl[tim, cioara
dracului?
Briceag arunc[ o privire dispre\uitoare spre cei ce-l oc[r[sc,
lui Ion ]ns[ ]i r[spunde conving[tor, ar[t`ndu-i vioara:
—
Nu mai pot, Ionic[... Z[u, nu mai pot... Crede-m[!...
Mi-au amor\it degetele... Pe urm[ =i struna mi s-a rupt...
—
Un pic, omule, nu-n\elegi? st[ruie fl[c[ul.
|iganul ]ns[ se ]nfurie brusc, ]ntoarce spatele, tr`nte=te vi-
oara ]n bra\ele lui Holbea =i ]ncepe s[ blesteme c[tr[nit:
—
Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-ar
acolo unde-o fi cine m-a ]nv[\at s[ \in arcu=ul... C[ io-i spun cu
frumosul c[ nu pot =i el m[ omoar[ s[ mai zic... Dare-ar Dum-
nezeu s[ tr[sneasc[ toate jocurile cu pe cine le-a n[scocit...
Ion ascult[ c`teva clipe mirat cum ]njur[ Briceag. Apoi deo-
dat[ se aprinde ca focul =i izbucne=te r[gu=it:
—
Ho, cioar[, fi-\i-ar neamul de r`s, ho!... +i ]nchide plis-
cul c[ te pocnesc de-\i sar m[selele tocmai ]n curtea bisericii!...
Briceag a mai p[\it-o cu Ion; tace. Numai dup[ ce fl[c[ul
se ]ndep[rteaz[ bodog[nind, ]ncepe iar s[ se nec[jeasc[ cu
ceilal\i l[utari, pe \ig[ne=te.
Fl[c[ii ]mbr[\i=eaz[ pe fete, mul\umindu-le pentru joc.
Fetele se zbat ]n bra\ele lor =i =optesc cu sfial[ =i cu pl[cere:
—
Mul\umim...
Ion str`nge la piept pe Ana cu mai mult[ ging[=ie, dar =i
mai prelung.

Liviu Rebreanu
22
—
D[-mi drumul, Ionic[! murmur[ fata u=or, cu mul\umire ]n glas.
—
S[ vii, Anu\[... =tii tu unde! zice Ion domol.
Ana nu r[spunde, privirea ei ]ns[ luce=te de bucurie. Se
smuce=te s[ scape din ]mbr[\i=are, =optind ]ntruna moale:
—
D[-mi drumul, Ionic[... z[u, d[-mi drumul!...
Fl[c[ul o trage mai aproape, cu un z`mbet aprins, o apuc[
cu o m`n[ de \`\e =i i le str`nge ca pe dou[ mere, ]nc`t Ana
s`s`ie de durere.
—
S[ nu cumva s[ nu vii! repet[ Ion ]nfig`nd ]n ochii ei o
privire poruncitoare =i lacom[.
Ana fuge glon\ la fete, ]mbujorat[, =i scutur`ndu-=i poalele
de praf. Apoi, potolindu-=i sufletul, spune Margaretei lui Cos-
ma Cioc[na=, o fiin\[ ursuz[, voinic[, cu picioare c`t doni\ele,
cu bra\e b[rb[te=ti =i cu o fa\[ osoas[ ro=cat[:
—
+i Ionic[... mereu. .. z[u a=a...
Dar, ]ncurc`ndu-se, schimb[ repede vorba:
—
Vai de mine ce c[ldur[... toat[ m-am f[cut o ap[raie...
Margareta nu jucase =i-i era necaz pe fetele care au avut
noroc. Nu r[spunse nimic Anei, ci urm[ s[ priveasc[ cu jind
la ceata fl[c[ilor care ]nchinau cu rachiu sau aprindeau \ig[ri;
p[rea ]ngrijorat[ s[ nu se ]nt`mple s-o pofteasc[ la joc cineva
=i s[ nu bage de seam[...
Ion urm[ri din ochi pe Ana c`teva clipe. Avea ceva straniu
]n privire, parc[ nedumerire =i un vicle=ug nepref[cut. Tot atunci
z[ri mai al[turi =i pe Florica, fata v[danei lui Maxim Oprea,
cu care se \inuse p`n[ acum, pu\in posomor`t[, dar mai fru-
moas[ ca oric`nd. Fl[c[ul clipi aspru, ca =i c`nd ar fi vrut s[-=i
alunge un g`nd din creieri, =i strig[ la un b[ie\el:
—
Aduse=i, bre?
—
Adus, bade Ionic[, f[cu copilul cu importan\[. Am dat-o
lelii Zenobia, s-o \ie...
+i, ]n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mam[-sa,
b[ie\elul urm[:
—
L-a f[cut tare jup`nul, bade, =-a pus zece buc[\ele de
zah[r, de zice c[-i mai bun ca mierea...

Ion
23
Zenobia, cu sticla de rachiu ]n m`n[, se pl`ngea Todosei,
v[danei, de un afurisit de junghi care o t[ia prin =ale de c`teva
zile =i nu-i mai trecea.
—
Ia d[ glaja ceea, mam[! zise Ion scurt =i ]nghi\i ]ndat[ o
du=c[ zdrav[n[. Da dumneata bei oleac[?
—
Las[-m[ pe mine ]n plata lui Dumnezeu c[ doar nu-s
]ns[rcinat[, r[spunse Zenobia lu`nd totu=i sticla =i tr[g`nd o
gur[. Aoleu, da =tiu c[-i bun... Vezi numai, dragul mamii, s[
nu bei mult, c[ \i se urc[ la cap =i cine =tie ce pozn[ te-o mai
]ndemna s[ faci... Omul la be\ie s[-l fereasc[ Dumnezeu...
Ion ]i lu[ sticla =i ]ntoarse spatele f[r[ s[-i mai asculte sfaturile.
Copilul r[m[sese pironit locului, cu ochii pofticio=i la ra-
chiu. C`nd se ]ndep[rt[ fl[c[ul, avu parc[ o sup[rare. Dar ]i
trecu repede =i, =terpelind ]ntr-o clipire un stru\ de flori din m`na
Margaretei, o zbughi ca s[geata, urmat de blestemele aprige
ale fetei care a=tepta mereu s-o cheme cineva la joc...
4
Ion trecu ]ncet p`rleazul de l`ng[ grajd, ]ntorc`nd capul
spre Ana care nu-l sc[pa deloc din ochi =i care, peste c`teva
clipe, ]l urm[ cu pa=i gr[bi\i, ro=ie ca focul de ru=ine, ]nchipu-
indu-=i c[ toat[ lumea o p`nde=te.
}n dosul =urii era o livad[ m[ri=oar[, pres[rat[ cu pomi,
t[iat[ ]n dou[ de o c[rare ce cobora p`n[ la G`rla Popii =i se
oprea chiar ]n spatele c`rciumii lui Avrum. F`nul cosit de
cur`nd, adunat ]n c`teva cl[i\e proptite cu pari, umplea
v[zduhul cu un miros ]mb[t[tor. Ion merse pe c[rare doi-trei
pa=i, apoi coti ]n st`nga =i se a=ez[ sub un nuc b[tr`n =i scor-
buros, pe o r[d[cin[ ]ncovoiat[ ca un jil\. Fata sosi tremur`nd
de emo\ie, dar cu o str[lucire bucuroas[ ]n ochi.
—
Aici erai? murmur[ Ana a=ez`ndu-se f[r[ s[ se uite la
d`nsul.
—
C[ parc[-i mai bine aici, f[cu fl[c[ul ]ncet; apoi ]ndat[
ridic[ sticla: S[ tr[im, Anu\a!

Liviu Rebreanu
24
—
S[ tr[ie=ti, Ioane! r[spunse ea privind nelini=tit[ spre
c[rare, pe unde treceau mereu oameni, care la c`rcium[, care
]napoi.
—
Bea =i tu, Anu\[, c[ pentru tine l-am luat =i l-am f[cut
dulce ca gura ta!
—
Despre mine poate s[ sece rachiul, zise fata mai potolit[.
Mi-e sil[ =i c`nd ]i simt mirosul, c[ taica nu mai las[ s[ treac[
nici o ziulic[ f[r[ b[utur[ =i f[r[ be\ie... Nu =tiu, z[u, ce s-o
mai alege de noi.
—
Apoi a=a bea omul la sup[rare, zise Ion, ad[ug`nd pe
urm[ cu alt glas: Bea, Anu\[... Mi-a c[=unat =i mie a=a o dat[...
Ana ]=i ]nmuie buzele ]n rachiu, se str`mb[ =i d[du repede
sticla ]napoi, tu=ind =i r`z`nd:
—
Avai de mine... nu pot... parc[-i otrav[...
—
Ba-i bun, zise Ion duc`nd iar[=i sticla la gur[.
T[cur[ am`ndoi un r[stimp, f[r[ s[ se priveasc[. Apoi
fl[c[ul ]=i trecu bra\ul pe dup[ mijlocul ei =i oft[:
—
Hei, Anu\[, mult aleanu-i ]n inima mea!
Fa\a Anei, lunguia\[, ars[ de soare, cu o ]ntip[rire de
suferin\e, se posomor].
—
Ce ]ndur eu, s[ fereasc[ Dumnezeu pe toat[ lumea,
gemu d`nsa. C[ tata =i-a pus ]n g`nd s[ m[ m[rite cu George
a Tomii =i o \ine mor\i= cu George. +i, Doamne, greu ]\i mai
vine s[ taci =i s[ ]nghi\i c`nd nu \i-i drag omul...
Ion se uit[ lung la buzele ei sub\iri care se mi=cau u=or dez-
velindu-i din\ii cu strunguli\e, albi ca laptele, =i gingiile trandafirii
de deasupra. +tia d`nsul c[ Vasile Baciu e ]ntr-o ureche =i c[,
de o apuc[ h[is, apoi h[is o \ine s[ =tie de bine c[ d[ cu carul
prin toate =an\urile. Dar tocmai aceasta ]l ]nt[r`ta =i pe el.
Nu-i fusese drag[ Ana =i nici acum nu-=i d[dea seama bine
dac[ i-e drag[. Iubise pe Florica =i, de c`te ori o vedea sau ]=i
amintea de ea, sim\ea c[ tot o mai iube=te. Purta ]n suflet r`sul
ei cald, buzele ei pline =i umede, obrajii ei fragezi ca piersica,
ochii ei alba=tri ca cerul de prim[var[. Dar Florica era mai
s[rac[ dec`t d`nsul, iar Ana avea locuri =i case =i vite multe...

Ion
25
}i asculta glasul pl`ng[tor =i-l cuprindea mila, ]n acela=i timp
]ns[ se g`ndea la Florica. Apoi deodat[ tres[ri, o str`nse la piept
=i, f[r[ s[ rosteasc[ vreo vorb[, o s[rut[ lung pe buze. Fata
cuprinse cu bra\ele g`tul lui Ion, mole=it[ =i aprins[, =i inima-i
b[tea at`t de n[valnic, ]nc`t el o auzea.
—
Noroc, noroc, Ioane! strig[ un glas aspru pe c[rare.
Fl[c[ul ridic[ ochii furios =i v[zu pe Ilie Onu care, ]ntorc`ndu-se
de la c`rcium[ cu o sticl[ de rachiu, r`dea gros =i batjocoritor.
—
Du-te-n. . . Doamne iart[-m[, bufni Ion ]ncruntat.
Ilie Onu ajunse la =ur[ =i se f[cu nev[zut. Era frate de cruce
cu George al Tomii =i unde putea s[-i fac[ r[u lui Ion, ]i f[cea,
fiindc[ odat[, la o nunt[, ]l umpluse de s`nge ca s[-l
]mbl`nzeasc[.
Ion ]ncepu s[ suduie =i s[ se c[tr[neasc[, dar ]nt`lnind ochii
c[prui, ]nl[crima\i de fericire =i de team[ ai Anei, se potoli...
Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din r[sputeri
s[ ]nve\e pe Briceag un c`ntec nou ce-l auzise de la l[utarii
din Bistri\a la un chef al doctorului Filipoiu, la ber[ria cea mare
din Armadia. Briceag, cu ochii \int[ la buzele fl[c[ului, care
fluiera melodia, \`r`ia nesigur cu arcu=ul pe strune; Holbea,
credincios, ]ncerca =i el s[ secondeze. George se umfla,
]nchidea pu\in ochii =i fluiera din ce ]n ce mai aprig, c[ci ]mpre-
jurul lor se adunase un p`lc de fl[c[i care-l priveau cu
admira\ie.
—
Ei, acu ai ]n\eles? zise George oprindu-se ]n mijlocul
c`ntecului.
—
Las’ c[ l-am prins, morm[i Briceag pornind s[ trag[ cu
mai mult[ ]ncredere.
—
Am sosit, George, strig[ Ilie ]ntinz`nd sticla.
—
Iute te-ai ]ntors, vorbi celalt b`nd =i trec`nd ]ndat[ ra-
chiul lui Ilie ca el s[ poat[ re]ncepe d[sc[lirea l[utarilor.
—
Nou[ nu ne dai un p[h[rel, vere? se lingu=i Holbea,
zg`nd[rindu-l cu arcu=ul.
—
S[ v[ dau, cioroilor, fire-a\i ai naibii! r`se George foarte
mul\umit c[ au s[ vad[ to\i cum cinste=te el pe \igani.

Liviu Rebreanu
26
—
Be\i-o toat[, zise apoi c[tre G[van c`nd vru s[-i ]napo-
ieze sticla.
Dar atunci s[ri Ilie ca un coco=:
—
Ia l[sa\i, bre, s[ mai bem =i noi, c[ cioarele astea o s[
plesneasc[ de at`ta holirc[...
Urm[ o ciorov[ial[ lung[ ]ntre Ilie =i \iganii care nu mai
voiau s[ renun\e la b[utur[ =i era c`t pe-aci s[ se ]ncing[ o
b[taie, deoarece Ilie, aprinz`ndu-se, se repezea mereu cu
piciorul s[ sparg[ gorduna.
5
Deodat[ toat[ lumea se ]ntoarse spre uli\[. To\i b[rba\ii scoa-
ser[ p[l[riile, iar cei de pe prisp[ se scular[ ]n picioare... Ve-
nea preotul Belciug ]mpreun[ cu doamna Maria Herdelea, so\ia
]nv[\[torului, cu domni=oara Laura =i cu Titu. Primarul =i
frunta=ii satului ie=ir[ ]n poart[ ]ntru ]nt`mpinarea domnilor.
—
Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor.
—
Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte, r[spunse primarul
cu p[l[ria ]n m`n[. Dumnezeu de aceea a l[sat s[rb[torile, s[
se mai veseleasc[ =i prostimea.
—
Negre=it, negre=it, murmur[ Belciug l[rgindu-=i z`mbetul.
—
Da de ce nu pofti\i =i dumneavoastr[ s[ vede\i petrece-
rea noastr[? relu[ Florea Tancu cu un glas foarte blajin,
pun`ndu-=i p[l[ria ]n cap.
|[ranii de asemenea se acoperir[ unul c`te unul, ]n vreme
ce preotul =opti c`teva cuvinte doamnei Herdelea, care
r[spunse r[spicat, d`ndu-=i capul pe spate cu m`ndrie:
—
Da, putem privi pu\in =i noi... Mie chiar ]mi plac petrece-
rile poporului...
Maria Herdelea era fat[ de \[ran de pe la Monor, dar pen-
tru c[ umblase totdeauna ]n straie nem\e=ti =i mai ales c[ s-a
m[ritat cu un ]nv[\[tor, se sim\ea mult deasupra norodului =i
avea o mil[ cam dispre\uitoare pentru tot ce e \[r[nesc.
—
Poftim mai aproape! f[cu atunci primarul, bucuros, d`nd
la o parte pe \[ranii care se ]mbulzeau: Ia face\i loc, m[i oa-
meni!... Da\i-v[ la o parte!

Ion
27
Vreo c`\iva frunta=i se gr[bir[ s[ dea ajutor primarului strig`nd:
—
La o parte!... La o parte!...
Belciug intr[ ]ncetinel ]n ograd[ =i se opri aproape de poart[.
Babele cucernice se repezir[ numaidec`t s[-i s[rute m`na.
—
L[sa\i, l[sa\i! murmur[ preotul, ]ntinz`nd ]ns[ dosul pal-
mei spre s[rutare cu o mul\umire ce-i ]nviora fa\a t[b[cit[ de
sl[biciune.
Fl[c[ii, obosi\i =i cu g`ndul la joc, r[m[seser[ tot ]mpreju-
rul l[utarilor. Numai George, totdeauna silitor s[-=i arate
iste\imea, se v`r] printre b[tr`ni, ]mbulzindu-se s[ ajung[ c`t
mai aproape de popa =i familia ]nv[\[torului. Ilie se \inea =i
aici dup[ d`nsul ca un c[\el.
Titu Herdelea, un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de ani, ]n haine
cur[\ele =i s[r[cu\e, cu o cravat[ albastr[-azurie la gulerul ]nalt =i
\eap[n, ras de must[\i =i lung c`t un par, cum v[zu pe George, ]i
]ntinse prietene=te m`na ]mbr[cat[ ]n m[nu=i de a\[ cenu=ie:
—
Noroc, George!... Nu mai juca\i?... Tocmai ne ab[tur[m
=i noi s[ v[ vedem...
—
Cum nu, domni=orule! Numai s[ se hodineasc[ o \`r[
\iganii, c-au zis at`ta de-a amor\it =i sufletul dintr-]n=ii, spuse
fl[c[ul cu glas ]ndulcit. Apoi, apropiindu-se mai bine, ad[ug[:
Da dumneata nu vrei s[ joci cu noi, domni=orule?
Titu r`se =i se uit[ la Laura, care z`mbi ]ncurcat[.
—
Eu?... Nu, George. Alt[ dat[. Acuma nu se poate.
Dar fl[c[ul st[rui:
—
}\i dau eu o fat[, domni=orule, de s[ te lingi pe buze.
U=oar[ ca pana =i frumoas[ ca o domni=oar[... Dar trebuie s[
joace =i domni=oara Laura...
Sora lui Titu se f[cu deodat[ serioas[ =i se ag[\[ ]nfrico=at[
de bra\ul mamei sale, murmur`nd:
—
O, auzi, ce idee!... M[ mir c[ nu vi-i. ..
Preotul vorbea cu primarul =i cu ceilal\i \[rani despre mer-
sul vremii, to\i fiind ]n\ele=i c[ ar fi bine s[ mai dea Dumnezeu
o gur[ de ploaie, s[ se mai ]nmoaie p[m`ntul, c[ci altfel
r[m`ne porumbul nes[pat de-al doilea... George ]ns[ se \inea

Liviu Rebreanu
28
scai de Titu =i Laura, spre marea indignare a doamnei Herde-
lea care n-ar fi ]ng[duit nici ]n ruptul capului ca fata ei s[ se
amestece printre \[rani.
Ca s[ schimbe vorba, fiindc[ se mai str`ngeau =i al\i oa-
meni s[ asculte st[ruin\a fl[c[ului, z`mbind pu\in batjocori-
tor, Titu se uit[ deodat[ ]mprejur, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte
ceva, =i apoi ]ntreb[:
—
Oare Ion unde-i?
George, de=i =tia c[, dintre to\i feciorii satului, domni=orul
cu Ion e mai prieten, se sim\i aproape jignit auzind acum
]ntrebarea. De aceea r[spunse cam ]n sil[:
—
Pe-aici trebuie s[ fie =i d`nsul...
Dar Ilie Onu, de la spate, se amestec[ iute-n vorb[:
—
Ba e-n gr[din[, sub nuc, cu Ana...
—
Unde? f[cu George ]ntorc`ndu-se brusc la el, parc[ i-ar
fi tras o palm[.
—
Acolo, unde zic, ]ncheie Ilie scurt, r`njind mul\umit.
George puse nasul ]n p[m`nt =i t[cu. Nimeni nu mai des-
chise gura, iar Titu, bucuros c[ a sc[pat u=or de invita\ia la
dans, se apropie =i el de Belciug care ]ncepuse s[ povesteasc[
oamenilor cum i-au scos doctorii cei mari un rinichi ]n spi-
talul de la Cluj.
Vorbele lui Ilie loviser[ pe George drept ]n suflet. Ana lui
Vasile Baciu ]i era f[g[duit[ lui de nevast[. Ea fat[ cu stare, el
fecior de bocotan — se potriveau. P[rin\ii lor erau ]n\ele=i mai
demult, iar Ana ]i pl[cea. Nu zicea c[-i cine =tie ce frumoas[,
dar nici el nu pica. Era greoi, sp[tos =i umeros ca un taur: um-
bla leg[nat =i cu genunchii ]nmuia\i.
Fierbea. Se g`ndea mereu s[-=i croiasc[ drum p`n[ ]n
gr[din[, s-o vad[ cum =ade ochi ]n ochi cu Ion. Dar mereu ]=i
lua seama, zic`ndu-=i c[ poate mai mult ar strica dec`t ar fo-
losi, dac[ cumva nu s-ar isca =i o b[taie, c[ci Ion e ar\[go= ca
un lup nem`ncat. De va =ti fata c[ el =tie, mai r[u se va ]nr[i.
Mai bine s[-i lase ]n pace. O lingur[ de iste\ime face uneori
mai mult dec`t un car de putere.

Ion
29
Dar Ion, ce vrea Ion? De ce caut[ s[-i ]nv`rteasc[ el capul
fetei?... }=i arunc[ ochii, f[r[ s[ vrea, spre Florica v[danei lui
Maxim. St[tea tot a=a de pleo=tit[ ca =i d`nsul. Se vedea c[ =i
ea =tia =i o b[teau acelea=i g`nduri... Asta ]i mai potoli
sup[rarea. C`nd nu e=ti singur, suferin\a se u=ureaz[. Oft[ o
dat[ din b[ierile inimii =i-=i trase p[l[ria pe ochi, zic`ndu-=i:
—
De-amu am s[ joc numai cu Florica... Cel pu\in s[ ples-
neasc[ fierea =i ]ntr-]nsul!...
6
L[utarii ]=i potriveau zgomotos instrumentele pentru a da
de =tire tuturor, =i mai ales celor r[zle\i\i prin gr[din[, c[ ]ncepe
jocul. Fl[c[ii b[teau ner[bd[tori din c[lc`ie, scoteau c`te-un
chiot de veselie =i-=i aruncau privirile din ce ]n ce mai des prin-
tre fetele care a=teptau cu inima str`ns[ s[ fie poftite la hor[.
}n clipele acelea sosi, de pe uli\[, Vasile Baciu, l[l[ind un
c`ntec de be\ie, cu p[l[ria ]ntr-o ureche, cu ochii ]nro=i\i =i
tulbura\i de b[utur[. Se cl[tina u=or ]n mers =i d[dea ]ntruna
din m`ini parc[ s-ar sf[di cu un du=man ]nchipuit. C`nd z[ri
grupul cu domnii ]n mijloc, se opri pu\in, ]n\epenindu-se
g`nditor, apoi se duse glon\ la preotul Belciug =i-i zise:
—
Eu, domnule p[rinte, spun drept, ]s mare p[c[tos...
Maaare!... ’S be\iv =i stricat, cum nu se mai pomene=te ]n =apte
sate, z[u cruce!... A=a-s eu, ce mai calea-valea!... Ce-i drept nu-i
p[cat, a=a-i, domnule p[rinte? C[ de sup[rare beau dac[ beau,
a=a-i?... +i beau pentru c[ beau dintr-al meu...
Preotul ]=i curmase povestirea =i luase o ]nf[\i=are grav[,
m[sur`nd foarte aspru pe Vasile Baciu. |[ranul ]ns[ avea acum
un z`mbet bun pe buze =i vorbea aplecat ca la spovedanie,
parc[ n-ar fi vrut s[ =tie de nimeni =i de nimic ]n lume:
—
’S am[r`t r[u, domnule p[rinte, crede-m[! Poate c[ nu
m[ crezi? De-aceea beau =i iar beau =i iar!... Uite-a=a! Ai s[
zici dumneata: da de ce e=ti am[r`t, be\ivule? Apoi cum s[ nu
fiu, domnule p[rinte? C[ o fat[ am =i eu =i nu-mi place deloc

Liviu Rebreanu
30
fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? C[ nu vrea s[ m[ as-
culte. +i tare m[ doare inima =i tare-s sup[rat c[ nu vrea s[ se
uite ]n gura mea. Am dreptate ori n-am, spune dumneata!
Belciug nu suferea mirosul de rachiu, c[ci era boln[vicios,
iar Vasile mereu ]i duhnea ]n nas =i r`g`ia. Purtarea \[ranului
]l indigna ]ns[ mai ales pentru c[-i =tirbea autoritatea ]n fa\a
poporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioas[, cu capul
sus, cu buzele str`nse pung[ =i privea m`nioas[ la oamenii
care se ]mbulzeau ]mprejurul lor, curio=i, r`z`nd pe ]nfundate
de Baciu. Lui Titu, dimpotriv[, ]i pl[ceau ]ng[im[rile be\ivului
=i nu =tia cum s[-l zg`nd[re, f[r[ s[ bage popa de seam[.
Belciug ]=i ]nghi\i m`nia =i c[ut[ s[-l potoleasc[ cu o doja-
n[ bl`nd[:
—
R[u faci, Vasile, c[ nu te sfie=ti m[car de tineretul care
te vede mereu pe dou[ c[r[ri. Omul de treab[ nu se \ine toat[
ziulica numai s[ ]mbog[\easc[ pe jidovi =i s[-=i otr[veasc[ tru-
pul cu h`lb[riile lor dr[ce=ti... A=a, Vasile!...
Baciu lu[ deodat[ o ]nf[\i=are solemn[, se d[du doi pa=i
]napoi =i r[spunse cu o mustrare caraghioas[ ]n glas:
—
Vai de mine, domnule p[rinte? Dar cui i-am f[cut vreun
r[u? B[ut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? C[ beau, beau...
Da beau din munca =i din sudoarea mea... Atunci de ce s[ m[
n[p[stuie=ti? Ce \i-am gre=it eu dumitale, spune drept!
Primarul g[si cu cale s[ se amestece, ]l lu[ de bra\ =i vru
s[-l dea la o parte, mulcomindu-l:
—
Bine, bine, m[i Vasile, a=a-i cum zici... Dar las[ pe dum-
nealor ]n pace, c[ dumnealor au venit s[ vad[ jocul, nu s[
aud[ prostiile tale...
Apoi, ]ntorc`ndu-se spre fl[c[i, strig[ poruncitor:
—
Da voi ce face\i, m[i feciori? Juca\i ori nu juca\i?
Atunci ]ns[ Vasile Baciu z[ri pe George, care st[tea
posomor`t, ca un copac cu m[duva uscat[, =i ]ndat[ ]l apuc[
de m`n[ =i-l t`r] ]n fa\a preotului:
—
Uite-l, domnule p[rinte! }l vezi? {sta-i ginerele meu care
mi-i drag! Cu d`nsul ai s[-mi cununi dumneata fata, m[car
de-a= =ti c[ are s[ crape inima dintr-]nsa!...

Ion
31
—
Bine, bade Vasile, las[ c[... f[cu George ru=inat, r`z`nd silit.
Omul se ]nc[p[\`na ]ns[ din ce ]n ce =i ]ncepu s[ r[cneasc[:
—
Nu vreau s[ te las, ai ]n\eles? Mie-mi trebuie ginere
cumsecade, nu fleandr[... Io-\i dau fata, iar tu s[ ai bici, s[-i
sco\i din cap g[rg[unii!... Eu nu vreau s[ =tiu de alde calici
\an\o=i care umbl[ s[-i ]mpuieze capul. Eu nu vreau =i nu vreau,
=i dac[ nu vreau, ]i pun g`tul pe t[ietor =i numai una-i trag cu
barda, m[car s[ =tiu c[ m[ duc pe urm[ la sp`nzur[toare. A=a-i,
m[i George?
—
A=a, a=a, murmur[ fl[c[ul, vr`nd s[-l ast`mpere.
Vasile se uit[ ]mprejur triumf[tor =i scuip[ ascu\it tocmai
]ntre picioarele primarului. Apoi, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte
de ceva, porni spre grupul fetelor, tr[g`nd pe George dup[
d`nsul =i strig`nd ]n gura mare:
—
Anu\o!... Anu\o! Unde e=ti tu, fata tatii?
George ro=i, parc[ l-ar fi b[gat ]ntr-un cuptor ]ncins. O
m`nie amestecat[ cu ru=ine ]i cuprinse sufletul. +i deodat[ ]i
zise ]ncet, s[ nu-l aud[ =i al\i oameni:
—
Las-o pe Anu\a, c[-i cu Ion a Glaneta=ului ]n gr[din[,
sub nuc...
Baciu tres[ri ]n\epat. Scoase un \ip[t scurt =i se ]ndrept[ cu
pa=i mari spre col\ul =urii, unde tocmai se ivea Ana, tremur`nd
de spaim[, c[ci ]i auzise glasul. |[ranul o v[zu, se opri ]n mi-
jlocul ogr[zii, unde ajunsese, ]=i r[=chir[ picioarele, ]=i tr`nti
m`inile ]n =olduri =i ]=i ]mpinse burta ]n afar[, privind s[get[tor
pe Ana. St[tu a=a c`teva clipe, apoi izbucni:
—
Bine, Anu\o, a=a ne-a fost vorba?
+i se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasc[.
O femeie \ip[ desperat[:
—
Tulai! S[ri\i c-o omoar[!
P`n[ s[ ajung[ ]ns[ la fat[, Vasile z[ri pe Ion, sosind tot de
dup[ =ur[, =i numaidec`t uit[ pe Ana =i se ]ntoarse amenin\[tor
spre fl[c[u. V[z`ndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tres[rire
u=oar[, dar ]=i urm[ calea, lini=tit, ca =i c`nd n-ar ]n\elege nimic,
cu o privire nep[s[toare c[tre Baciu.

Liviu Rebreanu
32
—
Ce \i-am spus eu \ie, s[r[ntocule, ai? url[, apropiindu-se
mereu, Vasile Baciu, pe care lini=tea lui Ion ]l ]nt[r`ta mai r[u.
Fl[c[ul primi ocara ca o lovitur[ de cu\it. O sc[p[rare furi-
oas[ ]i \`=ni din ochii negri, lucitori ca dou[ m[rgele vii.
R[spunse cu o voce pu\in tremur[toare, dar batjocoritoare:
—
Ce-s eu, sluga dumitale, s[-mi porunce=ti?
—
Am s[-\i poruncesc, t`lharule, =i dac[ nu ascul\i de vorb[,
am s[ te umplu de s`nge! r[cni \[ranul aprins de m`nie p`n[
]n m[duva oaselor, arunc`ndu-se la el.
Acum Ion se opri, ]ncle=t[ pumnii =i strig[ ]n[bu=it, parc[
ar fi c[utat s[ se st[p`neasc[:
—
S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...
C`\iva b[rba\i =i fl[c[i se zv`rlir[ la Vasile, ostoindu-l . Ion
st[tea neclintit, ca un lemn, doar inima ]i sf[r`ma coastele ca
un ciocan ]nfierb`ntat. Dintru-nt`i se g`ndise s[-l lase ]n plata
Domnului, c[-i beat =i e tat[l Anu\ei... Dar c`nd l-a suduit =i s-a
apropiat s[-l loveasc[ =i-a pierdut cump[tul. }i clocotea tot
s`ngele =i parc[ a=tepta ]nadins s[-l ating[ barem cu un deget,
ca s[-l poat[ apoi sf`rteca ]n buc[\ele, mai ales c[ la spatele
lui v[zuse pe George care privea dispre\uitor =i mul\umit.
Baciu se zv`rcolea ]n bra\ele oamenilor, r[cnind ne]ncetat:
—
L[sa\i-m[[[!... L[sa\i-m[ s[-i scot blohot[ile!... Trebuie
s[-i beau s`ngele, altminteri plesnesc!... L[sa\i-m[!...
|[ranii ]ns[ ]l duser[, aproape pe sus, p`n[ la poart[, ]n
vreme ce el nu mai contenea =i se smucea din r[sputeri:
—
Ce are ho\ul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Las[-m[,
Nistore!... Tfff!...
Ion schimba fe\e-fe\e. Genunchii ]i tremurau, iar ]n cerul
gurii sim\ea o usc[ciune parc[ i s-ar fi aprins sufletul. Fiece
vorb[ ]l ]mpungea drept ]n inim[, cu deosebire fiindc[ auzea
tot satul. Mereu ]i fulgera s[ se repead[ =i cu un pumn zdrav[n
s[-i ]n[bu=e ]n g`t oc[rile. Deodat[ cu g`ndul acesta ]ns[ ]i
r[s[rea ]n minte =i Anu\a, oprindu-l pe loc. Se uit[ dup[ ea,
dar ]n ]nv[lm[=eal[ fata o =tersese acas[ pl`ng`nd. Femeile =i
fetele se ]mpr[=tiar[ care ]ncotro, ca un c`rd de gali\e speriate

Ion
33
de uliu, =i priveau din uli\[ =i de prin ogr[zile vecine, a=tept`nd
]n fiece minut s[ ]nceap[ b[taia. Profit`nd de ]nc[ierare, pre-
otul plec[, spun`nd scandalizat doamnei Herdelea:
—
Asemenea destr[b[la\i trebuiesc da\i pe m`na jandarmi-
lor s[ le ]nmoaie ciolanele. Numai a=a s-ar face oameni de
omenie... P[cat c[ Ion nu l-a scuturat pu\in... Ar fi meritat...
}nv[\[toarea cl[tin[ din cap ]n culmea indign[rii, ]=i ridic[
u=or rochia, s[ nu m[ture praful uli\ei, =i porni repede ]mpre-
un[ cu Belciug =i cu Laura. Titu r[mase mai ]n urm[. }i p[rea
r[u c[ nu poate vedea cum se ispr[ve=te cearta =i, merg`nd,
]ntorcea mereu capul.
Hora se sparse. |iganii se retr[seser[ sp[im`nta\i ]n =ur[;
G[van ]=i rezemase gorduna ]ntr-un col\, hot[r`t s-o apere cu
orice pre\, s[ nu i-o sparg[ b[t[u=ii. Fl[c[ii se adunar[ ]mpre-
jurul lui Ion, a\`\`ndu-l:
—
Ce te-ai l[sat, Ionic[, s[ te oc[rasc[?... Trebuia s[-i tragi
m[car vreo dou[ scatoalce, s[ te pomeneasc[!...
Al\ii, c`\iva prieteni de-ai lui George, st[teau mai deoparte
r`njind. Mai t`rzior veni ]ntre ei =i George, urmat de Ilie Onu,
care nu-l sl[bea, ca o umbr[ credincioas[.
—
Uite cum se stric[ toat[ veselia din pricina...! zise
George, sup[rat pu\in, cu o privire spre feciorul Glaneta=ului.
Ion ]ns[ nu vedea, nu auzea. Ru=inea ]l \intuise locului. Se
uita mereu dup[ gr[mada de oameni ]ntre care se zb[tea Va-
sile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi.
George mai schimb[ c`teva cuvinte cu tovar[=ii lui, apoi
strig[ l[utarului cu glas m`ndru:
—
Hai, \igane, la Avrum!... Ce mai st[m aici de poman[?...
Glasul acesta zb`rn`i ca o tr`mbi\[ ]n urechile lui Ion. Din
doi pa=i fu l`ng[ Briceag =i-i porunci scurt:
—
Hai!
|iganul st[tea ]ncurcat, uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la
altul, ne=tiind pe care s[-l asculte.
—
Apoi stai, Ioane, — f[cu George, tot trufa= — c[ eu l-am
arvunit!...

Liviu Rebreanu
34
Ion, parc[ nici nu l-ar fi auzit, repet[ mai aspru:
—
Hai!
}n ochii lui ardea at`ta m`nie c[ Briceag str`nse din umeri
spre George, puse vioara la obraz =i ]ncepu ]ndat[ un c`ntec
de veselie. Prietenii lui Ion pornir[ s[ chiuie =i s[ pocneasc[
din degete, ]n semn de izb`nd[, apoi s[ trop[ie de r[suna
b[t[tura. Ion o lu[ ]nainte spre poart[, iar ceilal\i dup[ el,
fluier`nd =i chiuind. L[utarii ]i urmar[ c`nt`nd; G[van, cu
gorduna ag[\at[ de-a um[r, sufla greu ca un g`scan ]ndopat.
}n uli\[ ceata poposi o clip[, trop[ind furtunos pe loc spre
marea admira\ie a fetelor care se uitau din por\ile ogr[zilor.
Pe urm[ pornir[ cu to\ii ]n st`nga, chiuind ]n tactul c`ntecului,
]ntov[r[=i\i de o droaie de copii...
George r[mase cu ai lui l`ng[ =ur[, furios, dar ne]ndr[znind
s[ se ]mpotriveasc[. }i era necaz mai cu seam[ c[ el d[duse
arvun[ \iganilor =i tot el avea s[ le pl[teasc[ restul p`n[ la patru
zlo\i. Adev[rat c[ banii ]i str`ngea de la fl[c[i, c`te dou[zeci
de crei\ari de c[ciul[, dar p`n[ s[-i adune trebuia s[ se
sf[deasc[ cu mai to\i =i s[-=i bat[ capul, c[ci Briceag nu mai
vrea s[ a=tepte, de c`nd a p[\it-o o dat[ de-a r[mas nepl[tit.
}ns[rcinarea aceasta ]i pl[cea, nici vorb[, fiindc[ i se p[rea
c[-l ]nal\[ deasupra tuturor. Acum ]ns[, v[z`nd c[ fl[c[ii \in
totu=i partea lui Ion, se sim\ea umilit, mai ales c[ aceasta ve-
nea dup[ ce aflase c[ Ion umbla serios dup[ Ana... Se uitase
cu jind cum au plecat to\i cu l[utarii =i avusese o clip[ g`ndul
s[ se amestece =i el ]ntre ei =i s[ se arate c[ nu-i sup[rat. Dar
]=i d[duse seama c[ s-ar cobor] prea mult ]n ochii tovar[=ilor
lui. Drept r[zbunare =i m`ng`iere, dup[ ce ceilal\i cotir[ spre
Uli\a cea mare, zise z`mbind:
—
Eu nu mai dau \iganilor nici un crei\ar. S[ le dea Ion, c[
Glaneta=u are destui.
Fl[c[ii ]ns[ nu pricepur[ batjocura lui. Erau ploua\i c-au
r[mas b[tu\i =i f[r[ l[utari. Ilie Onu rupse t[cerea:
—
Noi ce mai p[zim aici? S-a ]nserat, toat[ lumea a ple-
cat... Hai =i noi la cr`=m[!...

Ion
35
Nu mai zise nimeni nimic. Se c[r[b[nir[ ]ncet, prin gr[din[,
peste G`rla Popii, s[ ajung[ cel pu\in mai cur`nd la Avrum...
Todosia, ]n pragul tinzii, a=tept[ p`n[ ce r[mase ograda
goal[ =i apoi se ]nchin[, murmur`nd:
—
Mul\umescu-\i \ie, Doamne, c[ nu i-ai ]nc[ierat, c[ mai
d[deam =i de pozn[ cu jandarmii!...
L`ng[ prisp[, aproape de poart[, Savista-oloaga =edea ghe-
muit[, speriat[ moart[ de r[cnetele oamenilor, ferindu-se s[
nu fie c[lcat[ ]n picioare. Todosia nici n-o z[ri p`n[ c`nd merse
s[ ]nchid[ poarta.
—
Da tu n-ai plecat, Savist[? Bine c[ nu te-au strivit... Acu
du-te =i tu, draga lelii, du-te, c[ ai o postat[ bun[ p`n[ acas[
=i uite-acu=ica se ]nnopteaz[...
Savista nici nu mai sufla de groaz[. }=i suflec[ poalele, ]=i
prinse-n br`u zadiile =i se t`r] c`t putu mai repede p`n[-n uli\[
=i apoi o apuc[ mai ]nceti=or pe marginea =an\ului spre cas[.
7
C`rciuma nu era mai r[s[rit[ ca alte case din sat, doar c[
avea acoperi=ul de \igl[ =i spre uli\[, ]n dou[ ferestruici, ap[rate
cu re\ea de s`rm[, sticle de b[uturi colorate, borc[nele de bom-
boane pestri\e =i diferite m[rfuri c[utate de \[rani. Odaia din
fa\[ era mai mare, podit[ =i mobilat[ numai cu c`teva mese
lungi =i de dou[ ori at`tea b[nci de brad, pe care slujnica le
freca cu nisip =i le sp[la ]n fiecare vineri de se f[ceau albe ca
varul pentru duminicile c`nd s[tenii veneau s[-=i ]nece neca-
zurile ]n b[utur[. }ntr-un col\, l`ng[ tejgheaua ad[postit[ ]n-
tr-o cu=c[ de lea\uri, Avrum ]mpreun[ cu fiul s[u Aizic se
]nv`rteau ]ngrijora\i printre =iragurile de sticle =i ]n jurul unui
butoi uria= de rachiu. Din c`nd ]n c`nd Aizic se cobora, cu
lum`narea aprins[, ]n pivni\a de sub cu=c[, unde se odihneau
alte butoaie =i damigene cu rachiu, =i chiar cu vin =i cu bere
pentru fe\ele sp[late care, dac[ aveau poft[ s[ petreac[, se
retr[geau ]n fund, ]n odaia c`rciumarului, spre a fi mai feri\i
de ochii norodului...

Liviu Rebreanu
36
}ndat[ ce s-a stricat hora, b[rba\ii au ]nceput s[ se ]ndrepte,
mai singuratici, mai ]n grupuri, spre Avrum. C`nd sosi George
cu prietenii lui, prispa gemea de oameni care dezb[teau
]nt`mplarea de la joc, unii lu`nd partea lui Baciu, al\ii lui Ion.
Fl[c[ii intrar[ de-a dreptul ]n cr`=m[. Mesele =i b[ncile erau
oprite ]nadins pentru d`n=ii, ca s[ poat[ petrece mai ]n tihn[.
Se a=ezar[ t[cu\i. Se sim\eau ]nfr`n\i.
Avrum ie=i repede din cu=c[, cu dou[ sticle de rachiu pe
care le puse pe mas[, ]n fa\a lui George, ]ntreb`nd:
—
Cine pl[te=te?
—
Las[ c[ pl[tim noi, jup`ne! r[spunse Ilie Onu ]ntinz`nd
m`na dup[ o sticl[.
—
Dac[-i vorba s[ scot banii de la tine, apoi slab[ n[dejde,
zise c`rciumarul uit`ndu-se pe r`nd la to\i, ca =i c`nd ar fi vrut
s[ le citeasc[ pe fa\[ ce au ]n pung[. Pe obrazul t[u nu dau eu
nici o du=c[ de ap[ chioar[... Ei, cine pl[te=te? Vreau s[ =tiu.
Ori duc rachiul =i-l torn ]napoi ]n butoi...
George scormoni din buzunarul laib[rului o pung[ soioas[
=i num[r[ gologanii cuveni\i f[r[ s[ deschid[ gura. Avrum ]i
str`nse cu b[gare de seam[ =i plec[ spre cu=c[ zorn[indu-i ]n
pumni. Ilie ]ns[ nu se putu r[bda s[ nu-i strige m`ndru, parc[
el ar fi cheltuit:
—
Ai v[zut, jup`ne?... Alt[ dat[ apoi s[ nu mai c`rte=ti!
Un fl[c[u, aprins brusc de mirosul b[uturii, izbi cu pum-
nul ]n mas[ =i ]ncepu s[ chiuie de d`rd`iau geamurile. Ceilal\i
se dezmor\ir[ ca =i c`nd le-ar fi turnat ]n suflet o und[ de bu-
curie. }n c`teva clipe toat[ c`rciuma se ]ncinse de strig[tele
lor n[stru=nice.
C`nd chiuiau mai cu foc, se auzir[ pe uli\[ alte chiote de
veselie, mai furtunoase =i mai s[lbatice. Un r[stimp cele dou[
grupuri p[rea c[ s-au luat la ]ntrecere care s[ se ]n[bu=e. Cei
de-afar[ ]ns[ cu c`t se apropiau, cu at`t vuiau mai
cuprinz[tor. Iar c`nd n[p[dir[ ]n cr`=m[ amu\ir[ de tot pe
oamenii lui George. De altfel, ]n cur`nd contenir[ =i noii-
sosi\i ]mpreun[ cu l[utarii, osteni\i de sfor\[ri, chiotele pref[-

Ion
37
c`ndu-se ]ntr-un zgomot asurzitor de chem[ri r[gu=ite, de
porunci m`nioase, de \ipete ner[bd[toare, din care numai
uneori se ]n\elegea mai l[murit:
—
Jup`ne, o cup[, da dulce!...
—
Hai mai iute, Avrume!...
—
Unde te ascunzi, t`rtane, fi-\i-ar neamul de ocar[!...
Feciorii nu mai ]nc[peau pe b[nci. |iganii se ]ndesar[ la
masa lui Ion, afar[ de G[van care trebui s[ stea ]n picioare, ]n
col\, l`ng[ gordun[. O sumedenie de sticle =i pahare r[s[ri pe
mese. Mirosul de rachiu se fr[m`nta cu fumul greu de tutun =i
cu z[pu=eala acr[ de sudori. Toat[ lumea vorbea de-a valma,
]nchin`nd, strig`nd, l[l[ind. Toate gurile ]njurau de Dumnezeu,
de soare =i de lun[ pe l[utari sau pe Avrum, sau pe Dum-
nezeu ]nsu=i.
}ntre timp se ]nnoptase =i odaia nu mai era luminat[ dec`t
de o lamp[ funinginit[, sp`nzurat[ de o grind[ din tavan. }n
lumina galben[-bolnav[ =i tremur[toare oamenii p[reau mai
be\i de cum erau aievea, ochii luceau mai s[lbatic, iar bra\ele
goale, ciol[noase, cu mu=chii umfla\i ca ni=te =erpi fl[m`nzi,
se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenin\`nd ori
prevestind o primejdie. Glasurile se ]ngro=au =i r[gu=eau din
ce ]n ce, vorbele deveneau mai grosolane =i sud[lmile mai
m`nioase. Fe\ele asudate clipeau care ro=ii-par[, care galbene-
verzui, iar din g[l[gia ame\itoare se ]n[l\au, st[p`nitoare, r`sete
zv[p[iate, c`te un r`g`it larg, urlete prelungi...
Simion Lungu, beat leuc[, rezemat de un col\ de mas[, ]=i
]njura nevasta care st[tea l`ng[ el, ]n picioare, cu un copila=
la \`\[. Femeia ]l tr[gea ]ntruna de m`nec[, zic`ndu-i cu glas
monoton, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de oc[rile lui:
—
Hai, Simioane, hai z[u acas[, c[ m`ine trebuie s[ te
scoli cu noaptea-n cap s[ te duci dup[ lemne, c[ nu mai am
nici cu ce a\`\a focul... Hai, hai, z[u!...
Simion se pl`ngea comesenilor care nu-l ascultau, ]njura,
bea, p`n[ ce ]n cele din urm[ femeia ]=i f[cu loc al[turi de
d`nsul, astup`nd gura copilului cu sf`rcul pieptului, r`z`nd =i

Liviu Rebreanu
38
tr[g`nd zadarnic cu ochiul spre un fl[c[u pe care b[utura ]l
posomor`se.
To\i fl[c[ii ]nchinau, pe r`nd, cu l[utarii care c`ntau din
ce ]n ce mai cu suflet doine de be\ie, t[r[g[nate =i l[b[r\ate ca
ni=te femei dezm[\ate. Briceag se ame\ise bine de b[utur[, dar
arcu=ul lui tr[gea parc[ mai frumos, pe c`nd Holbea, mai
tr[snit, seconda at`t de fals c[ lui ]nsu=i ]i era ru=ine. Numai
G[van r[m[sese treaz, ]nt`i ca s[-=i poat[ p[zi gorduna, apoi
fiindc[ era un be\iv f[r[ pereche, ]n stare s[ sug[ o vadr[ de
spirt f[r[ m[car s[ clipeasc[.
Ion se sim\ea at`t de am[r`t c[ nici rachiul nu-i ticnea.
Ru=inea ce i-o f[cuse Vasile Baciu i se a=ezase pe inim[ ca o
piatr[ de moar[. Se silea s[ nu se mai g`ndeasc[ la ce-a p[\it
=i totu=i mintea ]i era otr[vit[ numai de ocar[. O dorin\[ gro-
zav[ ]l cuprindea din ce ]n ce mai st[ruitor ]n mrejele ei: s[
loveasc[, s[ sparg[, s[ se descarce ca s[ se r[coreasc[. Se uita
]n r[stimpuri cu coada ochiului spre cealalt[ mas[, unde
George, ]nviorat, ]nchina mereu =i d[nd[nea, cu glasul gros =i
nepl[cut, un c`ntec domnesc, cu ochii fulger[tori, cu o trufie
provocatoare pe fa\[. Privindu-l a=a, ho\e=te, Ion sim\i deodat[
ca =i c`nd i-ar c[dea o p`nz[ de pe ochi. }=i aminti c[ Ilie
Onu l-a v[zut ]n gr[din[, ]mbr[\i=`ndu-se cu Ana. Acum Ilie
=edea l`ng[ George. Ilie trebuie s[-i fi dat de veste, iar George
a asmu\it pe Baciu. +i, fiindc[ nu s-a putut r[fui cu Baciu, i se
]nfipse ]n creier g`ndul c[ trebuie s[ se r[fuiasc[ cu George.
}ndat[ ce-i veni hot[r`rea aceasta, ]ncepu s[-l chinuiasc[. Se
fr[m`nta =i suferea pentru c[ nu =tia cum s[ ]nceap[.
Atunci pic[ ]n c`rcium[ Titu Herdelea. Intrarea lui curm[
o clip[ g[l[gia.
—
Bun[ seara! rosti Titu pu\in ]ncurcat, c[ci toate privirile
se ]ntorseser[ spre d`nsul.
—
Bun[ seara! r[sun[ aproape ]n cor r[spunsul tuturor,
dup[ care zgomotul ]=i relu[ st[p`nirea mai avan ca ]nainte.
Titu venise mai ales ]mpins de curiozitate. Avea o presim\ire
c[ cearta de la hor[ nu va r[m`ne f[r[ urm[ri =i nu s-a putut

Ion
39
st[p`ni s[ nu treac[ pe la Avrum, s[ vad[ ce se mai petrece?
La cin[ familia Herdelea dezb[tuse am[nun\it ]nt`mplarea =i
cu to\ii c[zuser[ de partea lui Ion, =i pentru c[ li-era vecin, =i
pentru c[ feciorul Glaneta=ului era mai de=tept dec`t to\i fl[c[ii
din Pripas. Discu\ia o ]ncheiase Titu, declar`nd grav:
—
Bine-ar face s[-i trag[ o sf`nt[ de b[taie!
Dar n-a spus cui s[-i trag[ =i nimeni din cas[ nu l-a mai
]ntrebat, c[ci se f[cuse t`rziu =i pe to\i ]i cuprinsese somnul,
iar ]nv[\[torul chiar adormise ]mbr[cat ]n timpul convorbirii.
Dup[ ce s-a culcat toat[ familia, Titu s-a a=ezat s[ lucreze,
pentru tat[l s[u, la ni=te registre de ]nscriere. A lucrat ce-a lu-
crat, pe urm[ nu =i-a mai putut opri ner[bdarea. +i, cum tu-
tunul ]i era pe ispr[vite, =i-a luat p[l[ria =i s-a dus glon\ la
c`rcium[.
D[du m`na cu Avrum, cum obi=nuia totdeauna c`nd lua
ceva pe datorie, ceru un tutun, ]i spuse s[-l treac[ la cont =i
apoi, ca s[ mai poat[ z[bovi, vorbi cine =tie ce cu ovreiul,
tr[g`nd cu ochiul spre mesele fl[c[ilor. }l rodea s[ ]ntrebe ce
s-a mai ]nt`mplat, dar se sfia. Ce-ar zice oamenii s[ afle c[ el
se intereseaz[ de h`rjonelile pra=c[ilor? }n sf`r=it porni
m`ng`indu-se cu g`ndul c[ nu se poate s[ fi fost nici o
]nc[ierare de seam[, altfel n-ar fi to\i ]mpreun[.
Trec`nd pe l`ng[ masa lui Ion, z`mbi prietene=te. Fl[c[ul
se scul[ ]n picioare =i-i zise respectuos, ]ntinz`ndu-i un pahar
de rachiu:
—
F[ bine, domni=orule, =i ]nchin[ cu noi un p[h[ru\!
Titu se codi pu\in, mai mult de ochii lumii, c[ci prilejul i se
p[ru bun s[ afle c`te ceva. A=tept[ deci s[ st[ruiasc[ =i ceilal\i,
=i atunci lu[ paharul =i-l ridic[ ]n sus ]n semn c[ vrea s[ ]n-
chine. Ion strig[ deodat[ poruncitor s[ se fac[ t[cere, =i toate
glasurile se stinser[ ]ntr-o clipire. Domni=orul ]ns[ acuma se
z[p[ci, nefiind me=ter ]n hiritisirile lungi =i ceremonioase care
plac \[ranilor.
—
S[ tr[ie=ti, Ioane!... S[ tr[i\i cu to\ii =i... noroc! zise
d`nsul, dup[ o pauz[, cu vocea r[gu=it[ u=or de emo\ie.

Liviu Rebreanu
40
B[u =i d[du ]napoi paharul, abia st[p`nindu-=i un fior de
grea\[. Ion ]i r[spunse cu o ]nchinare foarte iscusit[, dar aco-
perit[ de g[l[gia care re]ncepuse. Titu ]i ]ntinse m`na:
—
Noapte bun[, Ionic[, =i mul\umesc!
—
Mul\umim noi de cinste, domni=orule! f[cu fl[c[ul petre-
c`ndu-l p`n[ afar[.
}n fa\a c`rciumii, pe prisp[ =i ]n uli\[, p`lcuri-p`lcuri de
oameni ]nchinau, povesteau sau se sf[deau. Fete mai curioase
=i copii mai neostoi\i c[scau gura pe la ferestrele dinspre
gr[din[, lipindu-=i nasul de geamuri. Macedon Cerceta=u, mort
de beat, comanda milit[re=te, tol[nit ]n marginea =an\ului, de
vuia satul.
—
Ai v[zut ce mi-a f[cut badea Vasile, domni=orule? zise
Ion ]ncetinel, s[ nu-l aud[ =i al\ii.
—
Da, =i-\i spun drept, m-am mirat cum ai putut sta a=a, cu
m`inile ]n s`n, r[spunse Titu cl[tin`nd din cap.
—
Ce puteam face, domni=orule? =opti Ion scr`=nind din\ii.
Dac[-i plesneam, poate-l omoram =i ]nfundam temni\ele...
+-apoi, vezi dumneata, nu-i de vin[ cine face, ci de vin[-i cine-l
pune s[ fac[!...
Titu se apropie s[ nu piard[ cumva vreo =oapt[. Iar fiindc[
Ion t[cu, ]l scormoni:
—
Z[u, m[? Adic[ tu crezi c[ l-a pus cineva?
—
L-a pus, pot s[ jur pe sf`nta cruce... Dumneata nu =tii c[
vrea s[ dea pe Ana dup[ George a lui Toma Bulbuc.
—
Aa? Dup[ George?
—
Vezi bine c-a=a. Doar mereu o spune ]n gura mare, s-aud[
to\i c`inii... Apoi amu vezi =i dumneata cine-i de vin[...
Titu, ca s[-l ]nt[r`te, ]l mulcomi:
—
Bine, dar poate c[ George nu l-o fi ]ndemnat s[...
Ion, c[tr[nit, ]l ]ntrerupse:
—
Vai de mine, domni=orule, cum po\i gr[i a=a? C[ doar
eu =tiu bine c[ George nu m[ sufer[ ca sarea-n ochi... Nu =tii
dumneata cum umbl[ d`nsul dup[ Ana, =i ]nc[ de c`nd? Anu\a
nu-l vrea, c[ nu-i place, =i-apoi el cat[ s[ se r[zbune pe mine...

Ion
41
Titu t[cu un r[stimp, se g`ndi =i pe urm[ vorbi rar:
—
R[u, foarte r[u c[ George umbl[ cu d-astea...
—
Crezi dumneata c[ m[ las eu ast[-sear[ p`n[ nu-l mu=tru-
luiesc? Poate numai de m-ar tr[sni Dumnezeu din senin...
Altminteri ]n cear=af o s[-l duc[ de-aici...
Glasul fl[c[ului se sugrumase de furie. Titu se sp[im`nt[
=i-i zise foarte ]ncet =i sincer:
—
Ast`mp[r[-te, Ioane, s[ nu dai de vreo pozn[!
—
S[ =tiu c[ zece ani nu scap din temni\[ =i tot nu m[ las
p`n[ nu-i v[d s`ngele! murmur[ Ion, aprins ca un balaur,
]ncle=t`nd pumnii =i cutremur`ndu-se . ..
8
Titu =tia acum sigur c[ va fi scandal mare =i nici nu se mai
duse acas[. Trebuia s[ vad[ b[taia, s[ aib[ ce povesti m`ine
familiei =i poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ]ncet,
plimb`ndu-se, p`n[ la gura Uli\ei din dos, se ]ntoarse iar ]na-
poi, trecu prin fa\a c`rciumii p`n[ spre casa lui Simion Butu-
noi, nevr`nd s[ se dep[rteze prea mult ca s[ poat[ sosi grab-
nic la fa\a locului c`nd va ]ncepe ]nc[ierarea.
F[cu plimbarea aceasta de zece ori, de dou[zeci de ori, =i
tot degeaba... Ion, oric`t era de hot[r`t, nu ]ndr[znea s[ se
aga\e tam-nisam de oameni. }i trebuia o pricin[ c`t de mic[, =i
n-o g[sea, c[ci George petrecea ]ntre tovar[=ii s[i =i nici nu se
uita spre masa lui, parc-ar fi b[nuit c[-i caut[ g`lceav[.
Buba se sparse de-abia pe-aproape de miezul nop\ii.
L[utarii, vr`nd s[ plece, c[ci erau tocmai din Lu=ca =i aveau
de mers vreo dou[ ceasuri, se scular[ cer`nd plata de la
George, care parc[ tocmai a=teptase clipa aceasta ca s[ se
r[zbune. Se r[sti la Briceag cu pumnii:
—
Ce, m[, cioar[, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis?
—
Nu m-ai tocmit tu? se zbor=i \iganul presim\ind c[ va
r[m`ne nepl[tit.
—
Pl[teasc[-\i cui i-ai zis =i are bani, c[ eu nu pl[tesc!

Liviu Rebreanu
42
—
Apoi n-ai str`ns tu banii de la feciori?
—
N-am str`ns, ]ncheie George m`ndru =i batjocoritor,
pun`nd sticla la gur[ =i tr[g`nd o du=c[ zdrav[n[.
}n r[stimp Ion se sculase =i se apropiase de masa lui George.
—
Pl[te=te! s`s`i d`nsul ]ncurcat.
—
Eu, m[! Eu? strig[ celalt s[rind ]n picioare, ]ncurajat de
lini=tea lui Ion pe care o lua drept sl[biciune.
—
Tu!
—
Da crezi tu c[ io-s c`rpa voastr[, m[? r[cni George tot
mai d`rz =i amenin\[tor. +i ]nc[ mai sare la mine! +i ]nc[ cine?...
Nu mai putu urma, c[ci Ion ]l izbi cu am`ndoi pumnii, peste
mas[, drept ]n obraji. }n cealalt[ clip[ se repezi =i George, dar
Ion ]l lovi a doua oar[ mai \eap[n... Pe urm[ se ]nc[ierar[.
George mugea ca un taur =i-l apuc[ de cheotoarea c[m[=ii,
sucind-o a=a ]nc`t vinele lui Ion se umflau, iar fa\a i se ro=ea
din ce ]n ce mai tare. Cu toate acestea Ion ]l lovea aprig c`nd
]n cap, c`nd ]n burt[, ]nc`t pumnii i se umplur[ de s`ngele ce
curgea =iroi din nasul lui George, stropindu-le hainele.
}n c`rcium[ toat[ lumea se adunase ciopor ]n jurul lor,
strig`nd:
—
Nu-i l[sa\i! S[ri\i!...
Dar nu s[rea nimeni, ca =i c`nd to\i ar fi vrut s[ vad[ ]nt`i
care-i mai tare? Numai Avrum, ]nfrico=at s[ nu-i pr[p[deasc[
sticele =i paharele sau s[-i sparg[ geamurile, se n[pusti la d`n=ii
cu un curaj neb[nuit, nu ca s[-i despart[, ci silindu-se din
r[sputeri s[-i ]mping[ spre u=a de la uli\[. Lampa ]ncepu s[
fumege mai greu, gata s[ se sting[ ]n v[lm[=eal[. Jertfind c`teva
smocuri din barba-i ro=covan[ =i primind bucuros o droaie de
pumni, Avrum izbuti, ]n cele din urm[, s[-i scoat[ afar[. Dup[
b[t[u=i n[p[dir[ to\i oamenii ]n uli\[, ]nc`t ]n c`teva clipe odaia
se goli. Ovreiul, fericit c-a sc[pat f[r[ pagube, ]nchise repede
u=a =i trase drugul de fier, s[ nu se ]nt`mple cumva s[ se mai
re]ntoarc[ mu=teriii.
Rostogolindu-se ]n uli\[, cei doi se descle=tar[. Ion se re-
pezi la gardul c`rciumarului, smulse un par =i, mai ]nainte s[-l

Ion
43
poat[ opri cineva, croi pe George peste spinare, ]nc`t acesta
c[zu gr[mad[, gem`nd prelung:
—
Valeu! M-a omor`t t`lharul!
Gura, must[\ile, barba, c[ma=a lui George erau vopsite de
s`nge, dar numai lovitura de par ]l biruise. Mai bolborosi c`teva
sud[lmi, ]ncerc`nd s[ se ridice din =an\ul ]n care se pr[v[lise,
durerea ]ns[ ]l cople=i cur`nd, parc[ i s-ar fi rupt =ira spin[rii.
R[mase ]nc`rcit ]n buruienile murdare, ]nconjurat de unii fl[c[i
ce s[riser[ s[-l ajute. Ni=te femei pornir[ s[ \ipe, b[rba\ii
]njurau, iar copila=ul lui Simion Lungu, speriat de g[l[gia care
se ]nte\ea mereu, sc[p`nd sf`rcul \`\ei din gur[, ]ncepu s[
zbiere. Ilie Onu se c[znea s[ rup[ un l[tunoi dintr-un gard de
peste drum ca s[ crape capul lui Ion, url`nd furios:
—
Aesta-i uciga=, oameni buni, aesta-i ho\!...
Ion era mul\umit acuma =i r[corit, =i nu se mai sinchisea
de nimic. St[tea sprijinit ]n par, ciob[ne=te, privind triumf[tor
=i amenin\[tor, dac[ cumva ar mai ]ndr[zni cineva s[-l supere.
Smucind la l[tunoi, Ilie ]=i ast`mp[r[ m`nia =i apoi ]mpre-
un[ cu al\i fl[c[i luar[ pe bra\e pe George =i-l duser[ acas[,
suduind care de care mai n[prasnic. }n urma lor mergeau o
mul\ime de femei sp[im`ntate =i c`\iva copii ]nt`zia\i pe uli\[...
Pe cer se ivise o jum[tate de lun[ luminoas[ =i rece,
argint`nd =oseaua =i v`rfurile pomilor...
9
Ceilal\i fl[c[i se str`nser[ ]n jurul lui Ion, privindu-l cu re-
spect =i arunc`ndu-i c`te o vorb[ glumea\[ prin care voiau s[-i
arate prietenia =i admira\ia. Ar mai fi avut poft[ de petrecere,
dar \iganii o =terseser[ ]n vremea b[t[ii, iar ]n u=a lui Avrum
zadarnic b[tur[, c[ci nu se deschise. Mai povestir[ un r[stimp
]n fa\a cr`=mei, pe urm[ se ]mpr[=tiar[, unii pe-acas[, al\ii pe
la dr[gu\e... Ion zv`rli parul ]n gr[dina ovreiului =i porni spre
cas[, agale, mul\umit, ca dup[ o isprav[ bine f[cut[. Trecea
pe dinaintea casei lui Vasile Baciu, a treia de la c`rcium[. Se

Liviu Rebreanu
44
opri g`ndindu-se s[ intre la Ana. Se sim\ea doar acum r[zbunat
=i mai vrednic. Dar ]=i zise c[ fata poate nu =tie ce vitejie a
s[v`r=it d`nsul adineaori, iar s[-i spun[ el, nu i se p[rea po-
trivit. Mai bine s[ afle ea de la al\ii =i s[-l doreasc[ mai mult.
Se uit[ ]ns[ lung la casa nou[, ascuns[ ]n umbra celor trei meri
b[tr`ni din gr[dini\[, la ferestrele negre ca ni=te ochi somnoro=i,
la ograda larg[, la grajdurile adormite, la poarta de sc`nduri
cu st`lpi ]nal\i, =i ]l cuprinse o bucurie ca =i cum acuma toate
acestea ar fi ale lui.
}n dosul porti\ei Ana p`ndea cu inima c`t un purice. Au-
zise larma de la Avrum =i se strecurase afar[, b[nuind c[ Ion,
de sup[rare, trebuie s[ fi st`rnit vreo pozn[. }i tremura sufletul
s[ nu i se ]nt`mple ceva. Ar fi ie=it ]n uli\[, dar ]i era fric[ s[ nu
sc`r\`ie porti\a =i s[ se trezeasc[ tat[l s[u, care sfor[ia pe prisp[
de c`nd ]l aduseser[ acas[ oamenii de la hor[. V[zu apoi cum
]l duceau pe George =i-=i f[cu cruce, mul\umit[ c[ cel zdrobit
nu era Ion. Acum ]l a=tepta pe el, mi=cat[ de m`ndrie =i parc[
sim\ind cum ]i cre=te ]n inim[ iubirea st[p`nitoare, iubirea care
pecetluie=te soarta oamenilor. Sim\irea aceasta o ]nfiora =i ]n
aceea=i vreme ]i aprindea toate taini\ele sufletului... Pe urm[ ]l
auzi apropiindu-se . Pe urm[ ]l v[zu oprindu-se. Vru s[-l cheme
ca s[ se arunce ]n bra\ele lui v`njoase =i ocrotitoare, =i totu=i
nu se putu clinti. Pe urm[ c`nd el nu se urni, se ]nfrico=[, ]=i
fr`nse m`inile =i =opti dr[g[stoas[, rug[toare, cu buzele us-
cate =i at`t de ]ncet c[ singur[ nu-=i auzi glasul:
—
Ionic[!... Ionic[!... Ionic[!...
Ion ]ns[ ]=i relu[ calea, fluier`nd =i p[=ind mai ap[sat. Ciz-
mele lui boc[neau pe uli\a colbuit[, iar uneori potcoavele
z[ng[neau izbind vreo piatr[...
C`nd ajunse aproape de cas[, Ion se pomeni din urm[
cu ni=te pa=i foarte gr[bi\i. Era Titu care alerga g`f`ind. Nu
avusese norocul s[ vad[ b[taia =i era nem`ng`iat. Se plicti-
sise plimb`ndu-se de colo p`n[ colo, mereu prin fa\a
c`rciumii =i, ]n cele din urm[, ca s[-i treac[ mai u=or vre-
mea, se duse p`n[ la r[scrucea din celalt cap[t al satului.

Ion
45
Acolo a auzit zgomotul ]nc[ier[rii. +i-a iu\it pa=ii c`t a pu-
tut, dar p`n[ s[ soseasc[ la Avrum se mulcomise tot =i n-a
mai g[sit \ipenie de om.
—
Ei, ce-a fost, Ioane? ]ntreb[ d`nsul frec`ndu-=i m`inile.
—
Nimic, murmur[ fl[c[ul lini=tit. M-am r[corit oleac[...
Mai mult nu putu smulge dintr-]nsul Titu, oric`t ]l descusu.
Se desp[r\ir[ zic`ndu-=i ]n acela=i timp:
—
Noapte bun[!
Coco=ii porneau s[ vesteasc[ miezul nop\ii...

Liviu Rebreanu
46
Capitolul II
ZV~RCOLIREA
1
O lumin[ cenu=ie, tulbure privea pe ferestre c`nd se trezi
Glaneta=u. Din dep[rtare se auzi un cucurigu slab, pierdut =i
r[gu=it. Peste o clip[ altul, mai aproape, r[spunse sub\ire =i
t[ios. Pe urm[ altele, din ce ]n ce mai apropiate =i mai \an\o=e,
p`n[ ce o b[taie surd[ din aripi, ]n tind[, urmat[ de un c`ntec
de coco=, poruncitor, gros, sf`r=indu-se ]ntr-un c`r`it vesel,
cutremur[ toat[ c[su\a, ]nc`t Glaneta=u tres[ri de spaim[ =i-=i
f[cu cruce.
—
Bat[-te Dumnezeu, coco= nebun! murmur[ b[tr`nul mai
zv`rcolindu-se pu\in ]n pat p`n[ s[ se dezmeticeasc[ bine.
—
Dormi, muiere? ]ntreb[ apoi, ating`nd cu cotul pe Ze-
nobia.
—
Ba, r[spunse femeia repede cu glasul limpede.
T[cur[ am`ndoi, sc[rpin`ndu-se =i icnind b[tr`ne=te.
—
Da c`te ceasuri s[ fie, hai? c[sc[ iar b[rbatul, ]ntr-un
t`rziu.
—
Hai, scoal[ c[-i vremea de sculat, morm[i Zenobia mai
ursuz[ acum =i urnindu-se din a=ternut.
—
Oare? se mir[ Glaneta=u pocnindu-=i alene oasele.
—
Scoal[, z[u, m[i b[rbate, p`n[ m[ duc s[ trezesc pe
Ion, c[ el =tiu c[ n-are s[ se trezeasc[ singur, c-a jucat toat[
ziua =i a mai stat =i pe la Avrum p`n[ t`rziu... Scoal[, scoal[,
s[ te duci la lucru, s[ nu ne apuce pr`nzul lenevind, c[-i mai
mare ru=inea!...
B[tr`nul se sc[rpin[ iar ]n cap, ]n barb[, pe piept, c[sc[
prelung cu poft[, se mai uit[ spre ferestre =i apoi murmur[
]ntreb[tor:
—
Oare lun[-i ori ziu[?
CUPRINS

Ion
47
}n clipa aceea, ]n tind[, coco=ul r[spunse mai aspru =i mai
poruncitor:
—
Cucuriguuu!...
—
Apoi n-auzi c[-i ziu[? f[cu Zenobia care se d[duse jos
din pat =i-=i lega zadiile, bolborosind rug[ciuni.
Glaneta=u se ridic[ ]nt`i pe jum[tate, se mai g`ndi =i ]n
sf`r=it s[ri din culcu=, silindu-se s[ fie sprinten ca s[-=i alunge
mole=ala din ciolane.
—
Aprinde lampa, zise apoi c[ut`nd el ]nsu=i chibriturile
]n firida hornului, dar neg[sindu-le se nec[ji =i se r[sti la fe-
meie: Da unde dracu le-ai mai pus iar?
Zenobia ]ns[ nu r[spunse. Se ]nchin[ larg de mai multe ori,
b`igiund sf`r=itul rug[ciunilor =i, numai dup[ ce ispr[vi, strig[
la Glaneta=u, furioas[:
—
O, tr[sni-te-ar s[ te tr[sneasc[, om nebun =i f[r[ Dum-
nezeu, c[ nu mai poate omul de tine nici s[-=i zic[ ocina=ele!
Ie=i tr`ntind =i blestem`nd. }n tind[ g[inile se cioc[neau =i
c`r`iau ner[bd[toare, iar c`nd Zenobia deschise u=a spre ograd[,
n[v[lir[ afar[ parc-ar fi sc[pat din temni\[. Femeia le arunc[ c`\iva
pumni de porumb, afurisind mereu pe Glaneta=u =i num[r`nd ]n
g`nd g[inile care se zb[teau s[ ]nghit[ c`t mai repede =i c`t mai
multe gr[un\e, ]n vreme ce coco=ul, ve=nic ne]ncrez[tor cu Ze-
nobia =i ]ng[duitor fa\[ de consoartele sale, apuca doar din c`nd
]n c`nd c`te un bob. G[inile b[tr`ne se ghemuiau sfioase c`nd
st[p`na se apropia =i le c[uta de ou, pe r`nd, spre marele necaz
al coco=ului, care zb`rlea creasta amenin\[tor, se ferea c[lc`nd
\an\o= =i cotcod[cea clocotind de indignare...
Apoi c`nd fali\ele se ]mpr[=tiar[, Zenobia se sui ]n pode\ul
cu f`n =i strig[ din capul sc[rii:
—
Ionic[!... M[i Ionic[!... Scoal[, dragul mamii, s[ te duci
s[ dobori iarba ceea, s[ nu ne pomenim c-o ploaie, s[ ne-o
pr[p[deasc[!
—
Bine, bine, las’ c[ m[ scol! morm[i fl[c[ul somnoros.
Zenobia nu-l mai cic[li. +tia bine c[ b[iatul, c`nd e vorba
de munc[, nu se code=te =i nu leneve=te ca Glaneta=u.

Liviu Rebreanu
48
Ion dormea toat[ vara ]n podul cu f`n de deasupra grajdu-
lui. Astfel nu mai de=tepta din somn pe b[tr`ni c`nd venea el
noaptea de pe uli\e, =-apoi mai auzea mereu =i pe Dumana,
singura lor v[cu\[, ron\[ind sau rumeg`nd, sau sufl`nd aspru
pe n[ri, pe c`nd alegea f`nul din ogrinjii ce-i punea d`nsul
seara ]n iesle.
}=i birui repede lenea somnoroas[, se t`r] p`n[ la gura po-
dului =i cobor] ]n ograd[.
Satul dormea. Numai c`te un coco= ]nt`rziat mai vestea ici-
colo zorile. O cea\[ u=oar[, str[vezie plutea peste coperi=urile
\uguiate. Dealurile hotarului parc[ se leg[nau, tremur`ndu-=i
porumbi=tile multe, lanurile pu\ine de gr`u =i de ov[z, ]n vreme
ce v`rfurile ]mp[durite, negre =i nemi=cate vegheau odihna sa-
tului, ca ni=te capete de uria=i ]ngropa\i ]n p[m`nt p`n[-n g`t.
O adiere de v`nt, r[coritoare, p[trunse p`n[-n sufletul
fl[c[ului, alung`ndu-i cele din urm[ r[m[=i\e de somn din oase.
}=i roti privirile prin ograd[, sc[rpin`ndu-se ]n ceaf[, ca =i c`nd
s-ar fi g`ndit de ce s[ se apuce. Zenobia, ie=ind iar din cas[,
se minun[:
—
Vai de mine, b[iete, mi se pare c[ te-ai culcat ]n c[ma=a
de s[rb[tori?
Ion se z[p[ci de p[rere de r[u, ]n vreme ce b[tr`na urm[
mai jalnic:
—
Ferfeni\[ ai f[cut toate ]nfloriturile =i m[rgelu\ele, =i ai
]nnegrit-o de nu =tiu z[u cum am s-o scot din boal[!... Ba ai
mai umplut-o =i de s`nge... Cu cine te-ai b[tut?
Fl[c[ul se uit[ cu b[gare de seam[ =i de-abia atunci v[zu
c[ pieptul =i poalele c[m[=ii erau p[tate de s`nge.
—
Cu George a lui Bulbuc, morm[i, drept r[spuns, =i intr[
]n tind[. }=i lep[d[ c[ma=a, se ]mbr[c[ ]n hainele de lucru,
]nc[l\[ opincile =i pe urm[ se sp[l[ pe obraji ]n P`r`ul Doam-
nei care se v[rsa chiar l`ng[ casa lor ]n G`rla Popii.
Era gata de drum. Zenobia ]i pusese ]n traist[ un codru de
p`ine de m[lai, ni=te br`nz[ =i ceap[, toate ]nvelite ]ntr-o
p`nz[tur[ curat[. Lu`nd de sub grind[ tocul =i gresia, fl[c[ul

Ion
49
]ntreb[ pe Glaneta=u care se tot sucea =i se-nv`rtea c[ut`nd
cine =tie ce:
—
Dumneata te duci la notar la lucru?
—
M-oi duce, c[ m-am tocmit de alalt[ieri, de c`nd a um-
blat dup[ oameni prin sat...
—
Apoi bine... Numai s[ nu bei banii c[ trebuie s[-i
str`ngem. Ca m`ine ai s[ vezi c[ ]ncepe s[ umble iar din cas[
]n cas[ subprimarul cu straja dup[ bir, ad[ug[ Ion foarte a=ezat.
—
Acu las[ c[ doar nici eu nu-s copil, f[cu Glaneta=u.
—
Mi-ai pus de m`ncare, mam[? ]ntreb[ iar fl[c[ul,
c`nt[rind traista.
—
|i-am pus, =i la pr`nz oi veni =i \i-oi mai aduce, r[spunse
Zenobia sufl`nd din r[sputeri ]n t[ciunii din vatr[ care f`=`iau,
afumau =i nu se aprindeau deloc.
—
S[ vii nesmintit s[ ]ntorci dumneata pologul, s[ nu m[
mai ]nt`rzii eu =i cu asta, altfel nu ispr[vesc cu cositul, c[
delni\a-i m[ricic[, murmur[ Ion ]nchin`ndu-se =i ie=ind.
—
Umbl[ s[n[tos!
}n tind[ fl[c[ul ]=i lu[ coasa din cui, ag[\[ traista ]n coas[
=i coasa pe um[r, =i porni. Trecu repede pe dinaintea casei
]nv[\[torului Herdelea, care dormea dus[, ]n vreme ce g[inile
]n cote\ul de l`ng[ gard s[reau, c`r`iau =i se sf[deau. Merse
pe =oseaua r[venit[ de rou[ p`n[ unde se desparte drumul
cel vechi, apoi coti ]n dreapta =i sui ]ncet pe o c[rare lin[,
printre porumbi=ti care mai late, care mai ]nguste, desp[r\ite
de r[zoare crescute cu iarb[ gras[. P[=ea gr[bit s[ ajung[ mai
cur`nd, s[ apuce a cosi o bucat[ c`t mai zdrav[n[ ]nainte de
r[s[ritul soarelui, c[ci iarba umed[ se taie mai bine =i mai lesne.
Hotarul era ]nc[ pustiu. Doar pe Simion Lungu ]l g[si cosind
de zor ]n livada ce o \inea cu arend[ de la Avrum, l`ng[ o hold[
de ov[z a lui Vasile Baciu. Trec`nd, ]i strig[ ]n loc de bine\e:
—
Harnic, harnic!
Simion mai trase c`teva brazde, pe urm[ se opri s[-=i as-
cut[ coasa =i r[spunse lui Ion, care se dep[rtase de-a binelea,
]nc`t nici nu-l mai auzi:

Liviu Rebreanu
50
—
Apoi ce s[ facem?... Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat
Dumnezeu pe lume...
2
Mai urc[ Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai ]n inima
hotarului; o f`=ie lung[ =i ]ngust[, de vreo trei care de f`n. At`ta
r[m[sese din livada de dou[sprezece care ce mersese p`n[-n
Uli\a din dos =i care fusese zestrea Zenobiei. }ncetul cu ]ncetul
Glaneta=u ]l tot ciop`r\ise... }i cam pl[cuse b[tr`nului rachiul,
iar munca nu prea ]l ]ndemnase. }n tinere\ea lui a fost mare
c`nt[re\ din fluier, de i se dusese vestea p`n[ prin Bucovina.
Zicea at`t de frumos din tri=c[, parc-ar fi fost clarinet. De aceea
l-a =i poreclit lumea „Glaneta=u“. Fusese b[iat cur[\el =i iste\,
dar s[rac iasc[ =i lenevitor de n-avea pereche. Fugea de munca
grea. Se zicea c[ ]n via\a lui n-a tras o brazd[ cumsecade,
ad`nc[ =i c`t trebuie de lat[, c[ nici nu =tia \ine bine coarnele
plugului; coasa iar[=i ]l dobora repede =i-i st[tea ]n m`n[ ca
un b[\. I -au pl[cut mai mult lucrurile muiere=ti: s[patul, po-
logul, c[ratul, sem[natul. Dar =i mai bucuros tr`nd[vea prin
ogr[zile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la ]nv[\[tor =i
chiar pe la ovreii din Armadia =i din Jidovi\a. Niciodat[ nu
i-au crescut b[t[turi ]n palm[ de munc[, nici nu i s-a pl[m[dit
p[m`ntul ]n piele... Norocul lui a fost Zenobia, o femeie ca
un b[rbat. F[r[ de ea c`inii l-ar fi m`ncat. S-a m[ritat cu d`nsul
f[r[ voia p[rin\ilor, care-i ziceau c[ din frumuse\e nu se face
porumb =i din iste\ime m[m[lig[. Singur[ la p[rin\i =i din oa-
meni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea ]ns[ l-a vrut pe
Glaneta=u =i p[rin\ii, ca s[ nu-i ias[ din voie, ]n cele din urm[
au dat-o =i au ]nzestrat-o cu patru table de porumb =i dou[ de
f`nea\[, trec`ndu-i =i casa din capul satului cu gr[dina dimpre-
jur. C`nd s-au mutat tinerii ]n casa unde st[tuse b[tr`nii p`n[
=i-au cl[dit-o pe cea de peste drum de-a popii, au g[sit p`n[
=i oalele pe foc, iar ]n ograd[ o pereche de boi =i dou[ vaci, o
droaie de g[ini =i vreo cinci ra\e... Gospod[rie deplin[, numai
Glaneta=u s[ fi fost b[rbat, s-o ]ngrijeasc[.

Ion
51
Ganeta=u ]ns[ nici dup[ ce s-a ]nsurat nu =i-a schimbat
n[ravurile. Zenobia l-a l[sat c`t l-a l[sat, pe urm[, v[z`nd c[
nu-i nici o n[dejde, s-a f[cut ea b[rbat =i a dus casa. Era har-
nic[, alerg[toare, str`ng[toare. Dac[ n-a dus-o mai bine, n-a
fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi ]n zi s-au ]nglo-
dat tot mai r[u. O datorie na=te pe alta. Ca s[ astupe o gaur[,
st`rneau o sp[rtur[ c`t o =ur[. Azi se duce pe apa s`mbetei o
limb[ de porumbi=te, m`ine o livad[ ]ntreag[... Mare noroc
c[ Dumnezeu nu le-a h[r[zit dec`t un singur copil. Dac-ar fi
venit mai mul\i poate c-ar fi ajuns de minunea lumii...
C`nd au murit p[rin\ii Zenobiei, Glaneta=u st[tea tocmai
]n dou[ porumbi=ti ciop`r\ite =i ]n dou[ vaci sterpe. Moartea
b[tr`nilor iar i-a mai ridicat pu\in deasupra nevoilor: vreo zece
capete de vite, vreo cinci locuri buni=oare =i casa cea nou[...
Aceasta au =i v`ndut-o ]ndat[ lui Iftode Condratu, ca s[ se mai
u=ureze de datorii.
M[car acum de-ar fi pus um[rul Glaneta=u... Dar nu l-a pus.
S-a l[sat de fluier =i s-a apucat de be\ie. C`t e Armadia de mare,
toate cr`=mele le b[tea. }n loc s[ munceasc[ la coas[ ori la plug
pe p[m`ntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovi\a, s[ fac[ bani,
iar banii s[-i bea. Nu se ]mb[ta ]ns[ niciodat[ r[u =i era bl`nd
la be\ie; r`dea ]ntruna =i povestea fel de fel de minciuni, de-\i
era mai mare dragul de el... A=a apoi, ]n c`\iva ani, iar s-a ]ncu-
scrit cu s[r[cia. }n zadar se jura Zenobia pe to\i sfin\ii din calen-
dar, dup[ fiecare ciop`r\ire de mo=ie, c[ mai cur`nd se sp`nzur[
dec`t s[ mai v`nd[ o palm[ de loc. Picau h`r\oagele de jude-
cat[ =i trebuia s[ dea de bun[voie, dac[ nu vrea s[ vin[ cu toba
s[-i fac[ haram =i pu\inul din care-=i mai t`rau via\a.
C`nd s-a ridicat Ion, st[teau numai ]n trei petice de p[m`nt:
f`nea\a, spre care se gr[bea acuma, =i dou[ porumbi=ti, din-
colo de =osea, tocmai ]n hotarul satului S[r[cu\a. Ce-ar fi trebuit
s[ fie Glaneta=u, a fost feciorul. Era iute =i harnic, ca m[-sa.
Unde punea el m`na, punea =i Dumnezeu mila. Iar p[m`ntul
]i era drag ca ochii din cap. Nici o brazd[ de mo=ie nu s-a mai
]nstr[inat de c`nd s-a f[cut d`nsul st`lpul casei. }n schimb, cum

Liviu Rebreanu
52
necum, ]n doi-trei ani a pl[tit =i datoriile ce le aveau la
„Some=ana“ din Armadia, ]nc`t a putut a\`\a focul cu c[r\uliile
verzi =i ro=ii care pricinuiser[ Zenobiei at`tea zile fripte...
Fl[c[ul sosi ]nc[lzit de drum. Se opri ]n marginea delni\ei,
pe r[zorul ce-o desp[r\ea de alt[ f`nea\[, tot a=a de lung[ =i de
lat[, pe care Toma Bulbuc o cump[rase acum vreo zece ani de
la Glaneta=u. Cu o privire setoas[, Ion cuprinse tot locul, c`nt[rin-
du-l . Sim\ea o pl[cere at`t de mare v[z`ndu-=i p[m`ntul, ]nc`t
]i venea s[ cad[ ]n genunchi =i s[-l ]mbr[\i=eze. I se p[rea mai
frumos, pentru c[ era al lui. Iarba deas[, gras[, pres[rat[ cu tri-
foi, unduia ostenit[ de r[coarea dimine\ii. Nu se putu st[p`ni.
Rupse un smoc de fire =i le mototoli p[tima= ]n palme.
Se a=ez[ pe r[zor, ]n\epeni nicovala ]n p[m`nt, potrivi t[i=ul
coasei =i apoi ]ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, ap[sat, cu ochii
\int[ la o\elul argintiu.
C`nd ispr[vi, se scul[, scoase de la br`u gresia, o ]nmuie
bine ]n apa din toc =i apoi m`ng`ie ascu\i=ul coasei cu gresia,
schimb`nd mereu degetele m`inii st`ngi. Pe urm[, cu un pumn
de iarb[, =terse toat[ coasa. }n clipa aceea privirea i se odih-
nea pe delni\a lui Toma Bulbuc, cosit[, cu f`nul adunat ]n c[pi\e
care st[teau ]ncremenite ici-colo, ca ni=te mormoloci speria\i.
P[m`ntul negru-g[lbui p[rea un obraz mare ras de cur`nd...
Privindu-l, Ion oft[ =i murmur[:
—
Locul nostru, s[racul!...
Se g`ndi pu\in de unde s[ ]nceap[ =i hot[r] s[ porneasc[
brazda de la cap[tul dinspre sat, cu fa\a c[tre r[s[rit, s[-l vad[
soarele c`nd se va ]n[l\a de dup[ dealurile V[r[rei. }ncerc[
]nt`i coasa ]n col\, f[c`ndu-=i loc, apoi croi brazda ]n latul lo-
cului ca s[ se usuce mai deodat[ =i mai repede.
C`nd ajunse la marginea delni\ei, se opri s[ mai netezeasc[
coasa cu gresia. Acuma st[tea cu fa\a spre satul care, sub o
cea\[ str[vezie, tremura u=or, se ]ntindea =i se str`ngea, ca =i
c`nd s-ar feri de ]mbr[\i=area r[coroas[ a dimine\ii. Vedea casa
lor peste drum de a ]nv[\[torului Herdelea, chiar ]n capul sa-
tului dinspre Jidovi\a, desp[r\ite prin Uli\a Mare ce coboar[

Ion
53
p`n[ la Avrum, suie iar p`n[ pe la preotul Belciug, mai merge
drept o bucat[ =i apoi urc[ dealul, gr[bindu-se spre S[r[cu\a.
L`ng[ casa nou[ a lui Vasile Baciu porne=te Uli\a din dos care
face un ocol mare ca s[ treac[ prin fa\a bisericii =i s[ se arunce
iar ]n Uli\a Mare, dincolo de gr[dina popii, printre bordeiele
\ig[nimii. Fund[tura pleac[ din Uli\a din dos, de l`ng[ bise-
ric[, se ad`nce=te mereu ]ntre dealuri =i, la +tefan Ilina, se des-
pic[ ]n dou[. Un bra\ mai scurt o ia la st`nga, numai printre
vreo trei-patru c[su\e, apoi se face drum de car, se ca\[r[ pe
coast[ =i se pierde ]n c`mp; cellalt ]ns[ merge ]nainte, cu casele
tot mai rare, pe urm[, mereu pe l`ng[ P`r`ul Dracului, din ce
]n ce mai =erpuit, p`n[ ce intr[ ]n P[durea Fulgerat[...
Satul p[rea mititel s[-l cuprinzi tot ]ntr-un pumn =i s[-l pui
]n traist[, ca o juc[rie pentru copii. Hotarul ]ns[ se ]ntindea
at`t de mare, ]nc`t Ion nu se mai s[tura privindu-l, ca o slug[
credincioas[ pe un st[p`n falnic =i ne]ndur[tor.
Din =osea =i de la marginea satului ]ncepea coasta lin[ cu
sute de parcele, unele galbene, altele verzi, altele cenu=ii,
]nv[lm[=ite =i ]ncurcate, \intuite ici-colo cu c`te un p[r sau
m[r p[dure\. Urc[ ]ncet p`n[ la p[durea V[r[rei, din care
de-abia se vedea de aici o dung[ liliachie, cobor`nd din ce ]n
ce mai groas[ =i mai ]ntunecat[ spre Jidovi\a, p`n[ se ple=uve=te
=i se schimb[ ]n lanuri de gr`u =i de porumb... Dincolo de
P`r`ul Dracului se ]nal\[ Z[hata, mai piezi=[, mai ]ngust[, cu
multe c`nepi=ti, adumbrit[ toat[ de P[durea Fulgerat[ care
merge p`n[ la P[uni= =i p`n[ la S[scu\a, dar f[r[ s[ treac[ peste
=osea. Peste drum, ]n zare, alb[stre=te P[durea Sp`nzuratului,
unde se zice c-ar fi fost sp`nzur[tori pe vremea revolu\iei, dar
care \ine de satul S[scu\a. M[gura Cocorilor ]ns[ e a
prip[senilor. Mai poart[ =i azi ]n v`rf o c[ciul[ zdrav[n[ de
p[dure, dar trupul i-e l[zuit, arat =i sem[nat. Tocmai la pi-
cioarele M[gurii se ]n=ir[ casele din Uli\a Mare... Apoi vin La-
zurile, de la P`r`ul Doamnei p`n[ la hotarul S[r[cu\ei =i p`n[
la P[durea Domneasc[ ce se coboar[ pe \[rmul Some=ului ]ntre
Jidovi\a =i Armadia...

Liviu Rebreanu
54
Sub s[rutarea zorilor tot p[m`ntul, crestat ]n mii de fr`nturi,
dup[ toanele =i nevoile at`tor suflete moarte =i vii, p[rea c[
respir[ =i tr[ie=te. Porumbi=tile, holdele de gr`u =i de ov[z,
c`nepi=tile, gr[dinile, casele, p[durile, toate zumzeau,
=u=oteau, f`=`iau, vorbind un grai aspru, ]n\eleg`ndu-se ]ntre
ele =i bucur`ndu-se de lumina ce se aprindea din ce ]n ce mai
biruitoare =i roditoare. Glasul p[m`ntului p[trundea n[valnic
]n sufletul fl[c[ului, ca o chemare, cople=indu-l . Se sim\ea mic
=i slab, c`t un vierme pe care-l calci ]n picioare, sau ca o frunz[
pe care v`ntul o v`ltore=te cum ]i place. Suspin[ prelung, umilit
=i ]nfrico=at ]n fa\a uria=ului:
—
C`t p[m`nt, Doamne!...
}n acela=i timp ]ns[ iarba t[iat[ =i ud[ parc[ ]ncepea s[ i se
zv`rcoleasc[ sub picioare. Un fir ]l ]n\epa ]n glezn[, din sus
de opinc[. Brazda culcat[ ]l privea neputincios[, biruit[,
umpl`ndu-i inima deodat[ cu o m`ndrie de st[p`n. +i atunci
se v[zu cresc`nd din ce ]n ce mai mare. V`j`iturile stranii
p[reau ni=te c`ntece de ]nchinare. Sprijinit ]n coas[, pieptul i
se umfl[, spinarea i se ]ndrept[, iar ochii i se aprinser[ ]ntr-o
lucire de izb`nd[. Se sim\ea at`t de puternic ]nc`t s[ dom-
neasc[ peste tot cuprinsul.
Totu=i ]n fundul inimii lui rodea ca un cariu p[rerea de r[u
c[ din at`ta hotar el nu st[p`ne=te dec`t dou[-trei cr`mpeie,
pe c`nd toat[ fiin\a lui arde de dorul de a avea p[m`nt mult,
c`t mai mult...
Iubirea p[m`ntului l-a st[p`nit de mic copil. Ve=nic a piz-
muit pe cei boga\i =i ve=nic s-a ]narmat ]ntr-o hot[r`re p[tima=[:
trebuie s[ aib[ p[m`nt mult, trebuie! De pe atunci p[m`ntul
i-a fost mai drag ca o mam[...
C`nd a umblat la =coala din sat a fost cel mai iubit elev al
]nv[\[torului Herdelea, care mereu i-a b[tut capul Glaneta=ului
s[ dea pe Ion la =coala cea mare din Armadia, s[-l fac[ domn.
Glaneta=u s-a =i ]nvoit p`n[ ]n cele din urm[, mai ales c[ toat[
treaba n-avea s[-l coste multe parale. Doar c[r\ile, pe care le
putea lua vechi, =i taxa de ]nscriere, vreo trei zlo\i. Ba Herdelea

Ion
55
a alergat =i s-a zb[tut p`n[ ce l-au iertat =i de cei trei zlo\i, fi-
indc[ b[iatul era silitor =i cuminte. De gazd[ n-avea nevoie.
Copilul putea merge la =coal[ ]n fiecare diminea\[, s[-=i duc[
merinde pentru amiaz[, iar seara s[ se ]ntoarc[ acas[; din Pri-
pas p`n[ ]n Armadia e o plimbare de o jum[tate de ceas... Dup[
dou[ luni de ]nv[\[tur[ ]ns[ Ion n-a mai vrut s[ se duc[ la =coa-
la cea mare. De ce s[-=i sfarme capul cu at`ta carte? C`t ]i trebuie
lui, =tie. +i apoi i-e mai drag s[ p[zeasc[ vacile pe c`mpul ple=uv,
s[ \ie coarnele plugului, s[ coseasc[, s[ fie ve=nic ]nso\it cu
p[m`ntul... +i Glaneta=u, pe c`t de greu l-a dat la liceu, tot at`t
de lesne s-a ]mp[cat s[ nu mai urmeze; doar de cei c`\iva zlo\i
arunca\i pe c[r\i ]i p[rea r[u. Mai bine s[-i fi b[ut dec`t s[-i fi
b[gat ]n alte bazaconii nefolositoare. Ion ]ns[ nu s-a desp[r\it de
tot nici de ele. Le-a p[strat =i-n s[rb[tori le-a citit =i r[scitit p`n[ li
s-au ferfeni\it foile. Iar mai t`rziu mereu cerea ]nv[\[torului ba
c[r\i de pove=ti, ba c`te o gazet[ veche, s[ se desfete...
Acuma Ion cosea din r[sputeri. Brazdele se pr[v[leau,
drepte, grele, mirositoare. C`nd r[s[ri soarele, ro=u =i somno-
ros, Ion sim\ea o amor\eal[ u=oar[ ]n =ale =i degetele parc[ i
se ]ncle=tau pe codori=tea coasei. Se ]ndrepta din spinare la
cap[tul brazdelor, =tergea t[i=ul cu =omoioage de iarb[ moa-
le, ]l atingea cu gresia, r[sufla greu =i iar se a=eza pe lucru.
Oboseala ]l ]nt[r`ta ca o patim[. Munca ]i era drag[, oric`t ar
fi fost de aspr[, ca o r`vn[ ispititoare.
Soarele urca mereu pe cer, culeg`nd, cu razele-i calde,
stropii de rou[ de pe c`mpuri, ]nvior`nd din ce ]n ce v[zduhul.
Pretutindeni pe hotar oamenii, ca ni=te g`ndaci albi, se tru-
deau ]n sfor\[ri vajnice spre a stoarce roadele p[m`ntului.
Fl[c[ului ]i curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iar
c`te un strop de pe frunte i se prelingea prin spr`ncene =i,
c[z`nd, se fr[m`nta ]n hum[, ]nfr[\ind, parc[, mai puternic
omul cu lutul. }l dureau picioarele din genunchi, spinarea ]i
ardea =i bra\ele ]i at`rnau ca ni=te poveri de plumb.
}nspre pr`nzul cel mic, oprindu-se s[-=i =tearg[ sudorile
care-i \`=neau acum din s`ngele ]ncins de dogoarea soarelui,

Liviu Rebreanu
56
iar se uit[ ]n vale, spre sat. Deodat[ fa\a i se ]nsenin[ de bucu-
rie. Pe c[rare suia ]ncet Ana, cu un co= pe care-l muta mereu
dintr-o m`n[ ]n cealalt[.
—
Uuu, m[ Anu\oooo! strig[ Ion, uit`nd ]ntr-o clipire oste-
neala =i fierbin\eala.
Fata, cam departe, ridic[ fruntea, ]l v[zu =i r[spunse cu glas
sub\ire ca o a\[:
—
Uuu, m[ Ionic[[[!...
Ion ]i ie=i ]nainte la cap[tul dinspre c[rare al locului. Obrajii
Anei erau ]mbujora\i de c[ldur[ =i umezi de n[du=eal[. Puse
co=ul jos =i zise ]ncet:
—
Duc de m`ncare tatii... A ie=it cu doi oameni s[ taie iarba
din deal.
Ion o privea =i, f[r[ s[ vrea, se g`ndea: „C`t e de sl[bu\[ =i
de ur`\ic[!... Cum s[-\i fie drag[?...“
Fata ]ns[, cu ochii ]n p[m`nt, vorbi dojenitoare =i cu im-
putare ]n glas:
—
N-ai venit asear[... +i te-am a=teptat p`n[ dup[ miezul
nop\ii...
—
Am fost nec[jit r[u, Anu\o, =tii bine... Ai v[zut doar ce
ru=ine mi-a f[cut badea Vasile?...
—
Parc[ tu nu-l =tii pe d`nsul cum e la be\ie?...
Apoi, dup[ o t[cere scurt[, ad[ug[:
—
+i te-ai r[zbunat pe George...
—
C[ George-i cu vicle=ugul, ehe! f[cu repede Ion cu o
lucire at`t de stranie ]n c[ut[tur[ ]nc`t Ana se cutremur[.
Mai st[tur[ c`teva clipe, f[r[ s[ mai vorbeasc[ =i chiar f[r[
s[ se priveasc[. Pe urm[ fata, z[p[cit[, ]=i lu[ co=ul, zic`nd:
—
Acu m[ duc, c[ m-o fi a=tept`nd tata...
—
Du-te, du-te, zise Ion simplu.
Ana porni pe c[rare la deal. Dup[ c`\iva pa=i mai ]ntoarse capul,
cu un z`mbet bl`nd pe buze, care ]ns[ pe Ion ]l f[cu s[ se g`ndeasc[
iar[=i mai ursuz: „Tare-i sl[bu\[ =i ur`\ic[, s[raca de ea!...“
R[mase cu ochii pe urmele ei p`n[ ce disp[ru la o cotitur[.
+i v[z`nd-o cum se leg[na ]n mers, ca o trestie boln[vicioas[,

Ion
57
f[r[ vlag[, sl[b[noag[, avu o tres[rire =i o p[rere de r[u: „Uite
pentru cine rabd oc[ri =i sud[lmi!“
}ncremeni a=a un r[stimp. Dar deodat[ ]=i reveni, scutur[ din
cap, ca =i c`nd s-ar ]nc[p[\`na s[-=i lepede o sl[biciune, =i-=i
zise aspru: „M[ mole=esc ca o bab[ neroad[. Parc[ n-a= mai fi
]n stare s[ m[ scutur de calicie... Las’ c[-i bun[ Anu\a! A= fi o
n[t[flea\[ s[ dau cu piciorul norocului pentru ni=te vorbe...“
D[du s[ se ]ntoarc[ la coas[, c`nd un glas pl[cut r[sun[ la
spatele lui:
—
Leneve=ti, leneve=ti?
}i pieri din suflet toat[ fr[m`ntarea v[z`nd pe Florica, cu
fa\a rumen[, plin[ =i z`mbitoare, apropiindu-se sprinten[ ca o
ispit[. B`lb`i z[p[cit de mul\umire:
—
M-am odihnit oleac[... A trecut pe aici Ana lui Vasile Baciu =i...
}=i curm[ glasul brusc, ]nt`lnind ]ntristarea ce r[s[rise ]n
ochii fetei. }i p[ru r[u c[ n-a t[cut =i vru s-o dreag[, f[c`nd un
pas ca s[ schimbe vorba. Florica ]ns[ nu-i mai d[du r[gaz s[
]nceap[ =i-i zise cu imputare:
—
Am v[zut... Cum s[ nu v[ fi v[zut... C[ doar nu-s oarb[...
Umbli dup[ ea ca arm[sarul dup[ iepe... M[ mir c[ nu \i-e
ru=ine...
Ion ]ncerc[ s[ r`d[. Nu izbuti, dar r[spunse cald, m`ng`-
ind-o din ochi:
—
Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul
meu... Crede-m[! }n inima mea ]ns[ tot tu ai r[mas cr[ias[...
Ochii fetei se umplur[ de lacrimi ]ng[im`nd:
—
Te faci de r`sul lumii ca s-o iei pe ea...
Fl[c[ul t[cu. Apoi oft[. Clocotea. F[r[ s[ mai scoat[ o
vorb[, o lu[ ]n bra\e, o str`nse s-o ]n[bu=e =i o s[rut[ pe gur[
cu o patim[ s[lbatic[. Fata se zv`rcolea, dar cu fiece mi=care
se lipea mai tare de pieptul lui =i, printre s[rut[ri, murmura:
—
Ionic[... las[-m[... Te v[d oamenii... Las[-m[... Te v[d...
oamenii...
—
A=a munce=ti tu, dragul mamii? strig[ ]n clipa aceea Ze-
nobia care venea cu m`ncarea, gr[bit[ =i sup[rat[.

Liviu Rebreanu
58
Tinerii se desp[r\ir[ ]ndat[. Florica, ro=ie foc de ru=ine,
de-abia putu ]ng`na c`teva vorbe =i se f[cu nev[zut[ printre
delni\e. Ion ]ns[, ca s[-=i ascund[ z[p[ceala, se r[sti la m[-sa:
—
C[ =i dumneata, z[u, vii c-o falc[-n cer =i cu una-n
p[m`nt, parc[ eu a= sta toat[ ziua cu m`inile-n s`n! Mai bine
veneai mai devreme, c[ vezi bine c[ soarele-i ]ntr-amiezi =i
pologul s-a uscat ca h`rtia...
3
Ana ajunse ]n deal g`f`ind.
Vasile Baciu ]mpreun[ cu doi lucr[tori coseau din r[sputeri,
schimb`nd doar din c`nd ]n c`nd c`te-o vorb[.
—
Ai venit? ]ntreb[ Vasile cam moroc[nos, v[z`nd pe Ana.
Ar fi vrut s[ mai fi ]nt`rziat cu m`ncarea, s[ poat[ oame-
nii s[ lucreze mai mult p`n[-n pr`nz, c[ tot ]i pl[tea destul
de scump.
Era un b[rbat silitor Vasile Baciu c`nd se g[sea ]n toane
bune. A avut o via\[ grea =i plin[ de trud[, dar s-a \inut tot-
deauna printre frunta=i. P[rin\ii nu i-au dat dec`t sufletul dintr-
]nsul. S -a ]nsurat cu o fat[ bogat[ =i ur`t[, dar a iubit-o ca ochii
din cap, c[ci ea ]i ]ntruchipa p[m`nturile, casa, vitele, toat[
averea care-l ridicase deasupra nevoilor. Bog[\ia ]i deschisese
mai mare dragostea de munc[. R`vna de a agonisi ]i puse
st[p`nire pe suflet. }i era fric[ mereu c[ un tr[snet din senin ]i
va zdrobi toat[ truda vie\ii. Trei copii, cei dint`i, ]i muriser[
]nainte de a ]mplini un an de zile. Ana a fost al patrulea. }n
urma ei au mai venit doi, dar f[r[ zile... Vasile Baciu n[d[jduia
mereu un b[iat. }n cele din urm[ a sosit, dar ]nc[p[\`n`n-
du-se s[ intre ]n lumea necazurilor cu picioarele ]nainte, a st`rnit
numai jale =i nenorocire. Moa=a satului, care era chiar mama
femeii, a ]ncercat toate desc`ntecele =i buruienile. Zadarnic.
O s[pt[m`n[ ]ncheiat[ casa a tremurat de gemete =i vaiete.
Atunci Vasile s-a repezit de a chemat pe doctorul Filipoiu din
Armadia. Cum a v[zut-o, doctorul s-a crucit =i, dup[ ce i-a
oc[r`t pe to\i pentru c[ nu l-au ]n=tiin\at mai devreme, le-a

Ion
59
spus c[ acuma e prea t`rziu, c[ femeia a ]nceput s[ se
]nvine\easc[, apoi c[ numai Dumnezeu face minuni =i c[ ar fi
trebuit s-o duc[ la spital, ]n Bistri\a, s[-i scoat[ copilul prin
burt[. Baciu i-a pl[tit un zlot de argint =i l-a ]ntors acas[ cu
c[ru\a. P`n[ s[ vie d`nsul, femeia =i-a dat sufletul. Copilul a
mai mi=cat ]ntr-]nsa vreo dou[ ceasuri, ]nc`t moa=a era c`t
pe-aci s[-l ]n\epe cu un ac, s[ nu se ]nt`mple cumva s[-l
]ngroape de viu, s[ se fac[ moroi =i s[ vie din cealalt[ lume s[
sp[im`nte oamenii... }mpreun[ cu nevasta, Vasile Baciu a
]nmorm`ntat o parte din sufletul s[u propriu. }i sl[bi pofta de
munc[, parc[ n-ar mai avea pentru cine s[ se osteneasc[. }i
r[m[sese o m`ng`iere ]n Ana, care sem[na cu m[-sa, dar ]n
acela=i timp o =i ura, fiindc[ din pricina unui copil s-a tras
moartea femeii ce-i fusese reazemul vie\ii. C[ut[ s[-=i ]nece
jalea ]n rachiu. +i, deoarece c`nd era beat uita tot, se ]mb[ta
din ce ]n ce mai des. Inima i se ]n[crise ca o pung[ de piele
ars[. Ce agonisea acuma d[dea pe b[utur[. Se f[cea zi cu zi
mai d`rz. Numai mo=ia ]i mai era drag[ ca odinioar[. }l durea
g`ndindu-se c[ va trebui s-o ciop`r\easc[ spre a potrivi zestre
Anei la m[riti=. Se fr[m`nta deseori s[ g[seasc[ vreun chip de
a nu da nimic c`t va tr[i d`nsul. George al Tomii Bulbuc i se
p[rea singurul care ar putea lua fata, a=tept`nd zestrea p`n[
la moartea lui. Ana nu se ]mpotrivea pe fa\[. Asta ]l c[tr[nea
mai r[u. }n Ion sim\ea un vr[jma=. Cum a fost d`nsul ]n tinere\e,
a=a e feciorul Glaneta=ului azi. }i vrea averea. De aceea fierbea
de ur[ chiar numai v[z`ndu-l. +i ura i se rev[rsa asupra Anei
mai aprig[, pentru c[ ea era mai aproape de sufletul lui...
}i arunc[ pe sub spr`ncene c`teva priviri m`nioase, apoi,
ascu\indu-=i coasa, o ]ntreb[ peste um[r:
—
Dar cu cine te-ai oprit pe coast[?
—
Cu Ion, r[spunse fata f[r[ ]nconjur.
—
Mhm, cu Ion, morm[i Vasile Baciu. Apoi vezi bine
c-a=a... Se vede c[ degeaba ]\i spun eu \ie, ca un p[rinte, c[
tu faci tot cum te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine c[
=tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a, apoi eu \i-s popa...

Liviu Rebreanu
60
Vorbind se ]nfurie din ce ]n ce mai tare =i se porni pe oc[ri
=i sud[lmi. Coasa ]ns[ n-o l[sa din m`n[; ba parc[ tr[gea
brazdele mai zdrav[n. Cei doi lucr[tori, vr`nd-nevr`nd,
trebuiau s[ urmeze pilda lui, c[ci el mergea ]n frunte. Astfel
omul se r[venea ]njur`nd, dar ]n aceea=i vreme nu ]ng[duia
pe muncitori s[ leneveasc[.
Ana scotea oalele din co=, ]n umbra unui m[r p[dure\ la
marginea f`ne\ei... Vorbele grele ce o plesneau ]n fa\a oame-
nilor o chinuiau. R[bda totu=i cu inima ]mp[cat[, zic`ndu-=i c[
sufer[ pentru Ion. Cu g`ndul acesta ]n minte, se a=ez[ l`ng[ co=
=i ]ntoarse privirea ]n vale, unde =tia c[ munce=te el. }l z[ri tot
acolo, dar parc[ nu mai era singur... O zgudui un fior. Clipi de
c`teva ori, ca =i c`nd i s-ar fi l[sat o cea\[ pe ochi. Vedea ]ns[
bine. Ion str`ngea ]n bra\e o femeie. Pe ea n-a s[rutat-o, iar pe
cealalt[ o ]mbr[\i=eaz[. Tot s`ngele i se adun[ ]n obraji =i, parc-ar
fi avut un ochean, at`t de bine v[zu acum pe Florica. O durere
mare i se sfredelea ]n piept =i ochii nu =i-i mai putea smulge de
la d`n=ii. Auzea ca prin vis amenin\[rile tat[lui ei:
—
Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s-ajungi b[taia de
joc a Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am
omor`t...
Glasul lui ]ns[ nu-i p[trundea ]n suflet, c[ci sufletul ei se
]mpietrise de am[r[ciune. Se sim\ea neputincioas[ =i p[r[sit[.
}mbr[\i=area celor doi i se p[rea nesf`r=it[, ]i sorbea toat[ lu-
mina ochilor. Doar buzele sub\iri, ]n[lbite, mai puteau mur-
mura, tremur`nd de durere:
—
Nu m[ iube=te... Tot nu m[ iube=te... Of, Doamne,
Doamne!...
4
Satul fierbea. Cearta de la hor[ =i mai ales b[t[lia de la
c`rcium[ treceau din cas[ ]n cas[, din ce ]n ce mai umflate.
Dis-de-diminea\[ Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul
Belciug =i i s-a pl`ns c[ Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a in-
dignat, fiindc[ Toma era un st`lp darnic al bisericii, =i i-a

Ion
61
f[g[duit c[ duminica viitoare are s[ dojeneasc[ pe b[t[u=ul
Glaneta=ului de pe amvon, ca s[-l ]nve\e omenie. Toma, foarte
mul\umit cu r[spunsul, a povestit tuturor oamenilor ce i-a
]nt`lnit, cum s-a sup[rat preotul =i ce i-a spus, apoi a ie=it la
lucru ]mpreun[ cu George care, ]n afar[ de o dung[ v`n[t[ pe
spinare, lat[ de vreo palm[, era bun teaf[r, ca =i c`nd nici n-ar
fi p[\it nimic.
Femeile mai cu seam[, care unde se z[reau, n[scoceau
am[nunte noi. Multe se jurau c-au fost de fa\[ =i au v[zut cum
a cr[pat \easta lui George, c`nd l-a izbit Ion cu l[tunoiul, cum
i s-au ]mpr[=tiat creierii prin colbul uli\ei... Altele =tiau c[ fe-
ciorul Tomii trage s[ moar[, iar c`teva mai ]ndr[zne\e strigau
c-a murit ]nc[ de azi-noapte =i c[ Toma s-a dus la popa pentru
]nmorm`ntare...
}n familia ]nv[\[torului Herdelea nu s-a vorbit toat[ ziua
dec`t despre ]nt`mpl[rile grozave de ieri. Titu, care de obicei
nu se c[r[b[nea din pat p`n[ pe la amiazi, acuma s-a sculat
pe la nou[ =i numaidec`t a aruncat ]ntrebarea:
—
A\i auzit ce b[taie a fost azi-noapte?
To\i =tiau. Herdelea, fiindc[ se culca totdeauna odat[ cu
g[inile, se scula ve=nic cu noaptea-n cap, ie=ea ]n ograd[ =i
schimba nout[\i cu to\i trec[torii. Vestea cea mare o aflase de
la Macedon Cerceta=u, care ]n toate lunile ]=i g[sea de lucru
pe-acas[ spre a-=i putea vindeca oboseala be\iei de duminic[.
—
Eu tocmai m-am nimerit pe-acolo c`nd s-a ]nt`mplat...
zise Titu misterios tr[g`ndu-=i ghetele.
Laura =i Ghighi, mezina familiei, t[b[r`r[ pe el, s[ le poves-
teasc[ tot, din fir ]n p[r. Chiar =i doamna Herdelea ]=i ascu\i
urechile de l`ng[ sob[, unde se ostenea cu g[tirea bucatelor
pentru amiazi. Titu ]ns[ se ]nchise, ca un sfinx, ]n fa\a tuturor
st[ruin\elor.
—
Sta\i, sta\i! striga ]ntruna ]mbr[c`ndu-se cu o iu\eal[
milit[reasc[. }nt`i s[-mi cump[r un tutun, pe urm[ v[ spun...
Se sim\ea at`t de m`ndru, parc[ el ]nsu=i ar fi fost eroul sau
cel pu\in victima b[t[liei. De=i ar fi putut s[ ticluiasc[ un =irag

Liviu Rebreanu
62
de am[nunte, care de care mai cumplite =i mai mincinoase, ]l
rodea totu=i ambi\ia acuma s[ se documenteze ]nainte de-a
vorbi. De-aceea pretextul tutunului, Avrum, izvorul cel mai
autentic, ]i va ]mprumuta toate =tirile.
C`rciumarul ]ns[ se posomor] ca o zi de ploaie c`nd Titu
vru s[-l descoase. N-a v[zut nimic, nu =tie nimic... }i era fric[
s[ nu aib[ urm[ri b[taia, ]n care s[ fie amestecat =i d`nsul,
risc`nd poate chiar s[ i se ]nchid[ pr[v[lia. Poate s[ vie
jandarmii sau vreo judecat[... cine =tie? T[cerea negustorului
e totdeauna de aur...
Norocul lui Titu a fost c-a ]nt`lnit pe Dumitru Moarc[=, un
client credincios al c`rciumii, de la care a aflat at`ta ]nc`t s[
poat[ ]nflori o povestire mai senza\ional[. Astfel a ]mpuiat apoi
urechile mamei =i surorilor sale cu am[nunte p`n[ la pr`nz.
Toat[ familia Herdelea era cu trup =i suflet de partea lui Ion.
Ziceau c[ bine a f[cut dac[ a zg`l\`it pu\in pe butoiul cela de
George. De ce s[-=i bat[ joc de un b[iat cumsecade ca Ion?...
P[rtinirea nu era cu totul dezinteresat[. }nv[\[torul f[cuse o clac[
iarna trecut[, s[-i aduc[ satul lemne de foc. Au lipsit tocmai
bog[ta=ii, ]n frunte cu Toma Bulbuc. De atunci familia n-avea
la inim[ nici pe tat[ =i nici pe fiu. Herdelea chiar a spus odat[,
de fa\[ cu mai mul\i \[rani: „Las’ c[-mi pic[ ei ]n m`n[, =i Toma
=i ceilal\i... +i am s[-i joc =i eu cum se cuvine...“
C`nd sleir[ de-a binelea toat[ ]nt`mplarea cu b[taia, Titu
sim\i ]ndemnul s[ duc[ vestea mai departe. Fr[m`nt[ bine ]n
cap hot[r`rea, iar la pr`nz, dup[ ce m`nc[ zdrav[n =i b[u
c`teva pahare de ap[, strig[ ]nc`ntat:
—
S[ vede\i ce-o s[ se mai mire cei din Armadia =i din Jidovi\a!
Se scul[ de la mas[ ]naintea tuturor, se ]mbr[c[ tacticos ]n
hainele cele mai bune, se ferchezui ca o p[pu=[ =i plec[
bomb[nind cu o nemul\umire pref[cut[:
—
M[ duc s[ m[ mai plimb, c[ am s[ putrezesc de at`ta
plictiseal[...
O lu[ spre Jidovi\a, agale, fluier`nd din v`rful buzelor =i
]nv`rtind ]ntre degete un baston de trestie.

Ion
63
Titu era m`ndria familiei Herdelea. Avea dou[zeci =i trei
de ani =i era ]nalt, cam de=irat, cu o fa\[ l[t[rea\[, ochi alba=tri
sp[l[ci\i =i o frunte larg[. Must[\ile nu-i prea cre=teau =i de
aceea le r[dea, zic`nd c[ se poart[ dup[ moda anglo-ameri-
can[. Toat[ casa jura c[ t`n[r mai de=tept ca d`nsul nu se
pomene=te ]n ]mprejurime. De altfel ]n =coal[ a ]nv[\at bini=or.
A ]nceput-o sub m`na tat[lui s[u care l-a =i scos „eminent“.
C`nd a trecut la liceul din Armadia, a mers pu\in mai anevoie;
prin clasa a treia se pl`ngea c[-l persecut[ profesorii, ceea ce
pe Herdelea l-a f[cut s[-l mute la liceul unguresc din Bistri\a.
„Las’ c[-i bine s[ ]nve\e =i ungure=te — a zis ]nv[\[torul — c[-n
ziua de azi nu faci nimic dac[ nu rupi limba st[p`nirii.“ Dar
nici aici nu s-a prea ]n\eles cu profesorii, ]nc`t dup[ ce a ter-
minat clasa a =asea, familia s-a ]nvoit s[ urmeze la liceul s[sesc.
„Cu limba nem\easc[ — a zis iar ]nv[\[torul — po\i umbla
toat[ lumea.“ Taxele de ]nscriere ]ns[ fiind prea mari =i Herde-
lea neav`nd banii trebuincio=i ]n septembrie, Titu a r[mas s[
studieze acas[ ultimele dou[ clase. Pe urm[, c`nd a sosit vre-
mea examenelor, b[g`nd de seam[ c[ taxele pentru particu-
lari sunt =i mai urcate =i, nimerindu-se ca Herdelea s[ aib[ acu-
ma mai pu\ini b[ni=ori, Titu, dup[ o ciorov[ial[ violent[, a
renun\at la =coal[, mai ales c[ =i el se cam s[turase de at`ta
buchiseal[ searb[d[. }ntr-un sfat de familie urm[tor apoi, a tri-
umfat p[rerea fetelor: Titu s[ se fac[ notar comunal. Hot[r`rea
aceasta ]ns[ a ]ntristat ad`nc pe doamna Herdelea, care ve=nic
visase pe Titu preot ]n Monor, satul ei de ba=tin[, c[ci b[iatul
sem[na mult cu ea, av`nd o voce prea frumoas[... P`n[ s[
plece ]ns[ Titu la cursul de notari, s-au ]n[sprit condi\iile de
primire; i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus s[
urmeze =coala normal[ =i s[ vie ]nv[\[tor ]n Pripas, ]n locul
lui; p`n[ ar ie=i b[iatul, el tocmai ar ]mplini anii de pensie.
Dar Titu avea groaz[ de d[sc[lie. Mai cur`nd salahor, dec`t
dasc[l... +i ]mpotrivirea lui a fost at`t de ]nver=unat[, ]nc`t ni-
meni n-a mai ]ndr[znit s[-i pomeneasc[ de d[sc[lie. Cu toate
acestea nici degeaba nu se putea s[ stea. Era doar om ]n toat[

Liviu Rebreanu
64
firea. Cum s[ tr`nd[veasc[? L-ar lua lumea la ochi... Deci
Herdelea, fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins s[
ia pe Titu ca ajutor =i practicant, d`ndu-i cas[, mas[ =i ceva de
buzunar. Titu s-a dus, a stat trei luni, a lucrat mai nimic, s-a
plictisit mult =i pe urm[ a venit iar acas[. }n zadar, nu-i pl[cea
notariatul =i pace. +i chiar de i-ar pl[cea, ce perspective ar
avea ]ntr-o carier[, f[r[ diplom[? Ar ]nsemna s[ r[m`n[ toat[
via\a practicant, un fel de j[lbar nenorocit, batjocura satelor.
Tocmai el, care era plin de ambi\ii, care sim\ea c[ poate =i
trebuie s[ ajung[ cineva ]n lume... Citea cu patim[ versuri,
romane. Mai ales de c`nd s-a l[sat de =coal[, a citit tot ce i-a
c[zut ]n m`n[. +i, tot citind, a ]nceput =i el s[ scrie. }nt`i mai
pe furi=, pe urm[ mai pe fa\[ =i ]n sf`r=it cu tot dinadinsul. Iar
c`nd, ]ntr-o bun[ zi, Familia i-a publicat o poezie de trei stro-
fe, s-a hot[r`t definitiv, dar ]n tain[: va fi poet. Surorile lui ]l
priveau ca pe un b[rbat ]nsemnat, iar p[rin\ii, de=i ]n sinea lor
nu prea ]n\elegeau cum va m`nca =i ce va ]mbr[ca Titu din
poezii, ]mp[rt[=eau p[rerea fetelor. Domnii din Armadia =i cu
deosebire doamnele =i domni=oarele au citit cu mirare =i invi-
die numele b[iatului ]nv[\[torului din Pripas sub o poezie
tip[rit[. }n cur`nd tot jude\ul l-a consacrat poet. +i Titu citea =i
scria mereu p`n[ noaptea t`rziu; stingea lampa, a=tepta prin
]ntuneric inspira\ia, ]njgheba c`te un vers ]n cap, aprindea re-
pede lumina, ]l eterniza pe h`rtie... Herdelea cam morm[ia
uneori c[ pr[p[de=te prea mult petrol, dar Titu, vr[jit de muza
lui, nici nu voia s[ aud[ asemenea imput[ri p[m`nte=ti...
Apropiindu-se acum de Jidovi\a, se g`ndea unde s[ se duc[?
S[ se opreasc[ ]n Jidovi\a sau s[ treac[ ]n Armadia? Inima ]l
]ndemna =i ici =i dincolo. }n Armadia era fata profesorului de
matematici, Valentin Dragu, domni=oara Lucre\ia, micu\[,
oache=[, vis[toare. O iubea de vreo trei ani. O iubire foarte ete-
ric[, alc[tuit[ numai din rare priviri cu ]n\eles, din suspine dese,
din c`te-o str`ngere de m`n[ mai vie, din c[r\i po=tale ilustrate
=i mai ales din declara\ii timide, exprimate ]n limbajul florilor,
al m[rcilor sau al culorilor. De c`te ori se ab[tea prin Armadia,

Ion
65
=i se ab[tea mai ]n toate zilele, Titu f[cea ce facea =i ]nt`lnea pe
Lucre\ia. Atunci ro=eau am`ndoi, vorbeau despre mersul vremii,
se priveau =i apoi t[ceau. „T[cerea spune mai mult dec`t toate
frazele“, ]=i zicea Titu. De altfel Lucre\ia a fost una din cauzele
de c[petenie ale chem[rii lui poetice. Versurile din Familia
pream[reau tocmai frumuse\ea ochilor ei verzi...
Dar =i ]n Jidovi\a avea pe nevasta ]nv[\[torului Lang. }nv[\[-
torul era ovreu, iar nevast[-sa unguroaic[. Veniser[ de cur`nd
la =coala statului =i nu =tiau o boab[ rom`ne=te. Ovreii din
Jidovi\a s-au apucat prea t`rziu s[ practice patriotismul cel nou
=i rupeau at`t de prost limba oficialit[\ii ]nc`t nici ungurii cei
mai binevoitori nu-i puteau ]n\elege. So\ii Lang deci au fost
bucuro=i c`nd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care pu-
teau vorbi mai ca lumea. B[rbatul era be\iv =i petrecea mai ]n
toate nop\ile prin c`rciumile din Jidovi\a sau prin cele din Ar-
madia. Femeia, dr[gu\[, cochet[, se plictisea grozav. Oame-
nii povesteau c-ar fi avut c`teva aventuri de dragoste prin Ma-
ramure=, unde a tr[it ]nainte de a sosi ]n Jidovi\a. Lui Titu mai
ales din pricina aceasta ]i pl[cea =i umbla s-o cucereasc[. De=i
ofta dup[ Lucre\ia, r`vnea mult =i o iubire pasionat[. Dar nu
prea =tia cum trebuie cucerit[ o femeie =i de aceea ]i era fric[
s[ nu se fac[ de r`s ]n fa\a unguroaicei. C`t a dorit d`nsul =i
n-a fost ]n stare s[ cucereasc[ nici m[car o fat[ din Pripas, cu
toate c[ i se scurgeau ochii dup[ unele. Sim\ea ]ns[ c[ doamna
Lang ]l simpatiza =i aceasta ]i d[dea imbold s[ st[ruiasc[.
Ajunse aproape de Jidovi\a. Pe drum ghetele i se pr[fuiser[;
se opri =i le =terse cu o batist[ murdar[, adus[ ]nadins pentru
treaba aceasta. }i pl[cea s[ se ]nf[\i=eze totdeauna curat, cu
at`t mai mult c`nd b[nuia c[ are s[ ]nt`lneasc[ pe cine-i era
drag. Scoase din buzunar o oglind[, ]=i potrivi bufan\ii lava-
lierei, ]=i netezi frizura =i-=i picur[ pe piept pu\in parfum ca s[
nu miroase a sudoare. }n vremea c`nd se aranja lu[ hot[r`rea
definitiv[: va r[m`ne ]n Jidovi\a.
So\ii Lang st[teau ]n casa hahamului, ]n fund. Din curte
intrai ]n tind[, apoi venea ]n st`nga =i ]n dreapta c`te o

Liviu Rebreanu
66
odaie. Cea din st`nga ]l interesa mai mult pe Titu. Acolo
era dormitorul.
B[tu la tind[. Nu r[spunse nimeni. „Te pomene=ti c[ n-o fi
acas[“, se g`ndi Titu ap[s`nd clan\a.
U=a se deschise. Intr[ ]nceti=or. Tinda era cam ]ntunecoas[.
}n dreapta, u=a od[ii care slujea de sufragerie, salon =i birou
era dat[ la perete. }n[untru nimeni. Avu o tres[rire de bucurie
g`ndindu-se c[ g[se=te acas[ numai pe doamna Lang, care
obi=nuia s[ stea dup[-amiazi tr`ntit[ pe pat, citind romane de
dragoste, vis[toare ca o cad`n[ din panorame. Se apropie de
u=a dormitorului ]n v`rful picioarelor =i cioc[ni u=or. Nici un
r[spuns. „O fi dormind“, ]=i zise Titu, cu mintea aprins[ brusc
de o droaie de speran\e =i planuri, b[t`nd iar[=i mai tare.
—
Cine-i? murmur[ un glas somnoros, r[gu=it =i gros.
—
Eu, eu, r[spunse t`n[rul, nemul\umit, recunosc`nd vo-
cea so\ului.
—
A, tu e=ti, Titule? Intr[, drag[! urm[ glasul din[untru mai
]nviorat pu\in.
Titu intr[ am[r`t. }ntr-o clipire i se suplberaser[ toate ]nchi-
puirile: c[ va g[si pe iubita lui cu somnul ]n gene, c[ va pro-
fita de ocazie =i o va s[ruta pe ochi, s[-i fure visurile, pe buze,
s[-i soarb[ g`ndurile... =i poate chiar mai mult.
—
E=ti singur? ]ntreb[ d`nsul rotindu-=i ochii prin odaie.
—
Singur, dragul meu, g`ng[vi ]nv[\[torul, c[sc`nd. Ne-
vast[-mea s-a dus ]n plimbare p`n[-n Armadia, s[ cumpere
nu =tiu ce... Sunt obosit, drag[ prietene, de nici nu-\i ]nchipui.
Azi-noapte am f[cut un chef monstru cu solg[bir[ul, cu popa
din Runc, cu doctorul Filipoiu, cu profesorul Oancea =i ]nc[
c`\iva care au venit mai pe la spartul t`rgului de nici nu mi-i
mai amintesc. Tocmai pe la =apte diminea\a ne-am desp[r\it,
la ber[ria Rahova, dup[ ce cutreierasem vreo cinci c`rciumi...
}n sf`r=it ceva colosal!... +i mi-e un somn!...
Ascult`ndu-l, Titu se posomor] de tot. Iat[ cine are parte de
o comoar[ de femeie ca Rozica! }l c`nt[ri cu dispre\. Lang avea
ni=te must[\i ungure=ti, un nas gros, ochii vii negri =i un p[r

Ion
67
cre\ negru t[ciune. Acuma ]ns[ era at`t de t[b[cit la fa\[, c[
p[rea cu zece ani mai b[tr`n, de=i ]nc[ nu ]mplinise treizeci.
De necaz, Titu pierduse =i pl[cerea de a-i mai povesti b[t[lia.
—
Atunci te las, zise, d`ndu-i m`na. }mi pare r[u c[ n-am
g[sit pe nevast[-ta... Transmite-i complimentele mele!
—
Da, da, c[sc[ Lang. M[, i-ascult[, bei un coniac?
—
Nu, nu, morm[i Titu ursuz, ie=ind. Sunt gr[bit... Trebuie
s[ m[ duc =i prin Armadia...
—
Bine, drag[, cum vrei, vorbi ]nv[\[torul; lu[ o sticl[ de
pe mescioara de noapte, b[u o du=c[ \eap[n[, ]=i trase plapu-
ma peste cap =i ]ncepu ]ndat[ s[ sfor[ie ca o dihanie.
}n uli\[ Titu se r[zg`ndi. Ce s[ se mai osteneasc[ prin Ar-
madia? Cum e pornit azi pe ghinion e ]n stare s[ nu ]nt`lneasc[
nici pe doamna Lang, nici pe Lucre\ia Dragu. Iar asta i-ar mo-
hor] sufletul pentru o s[pt[m`n[ ]ncheiat[... Dar nici acas[ nu
voia s[ se ]ntoarc[. Ce s[ fac[, ce s[ fac[?
Era tocmai ]n fa\a cancelariei comunale. Soarele ardea s[
topeasc[ zidurile. Fierbin\eala ]l chinuia. Urc[ repede ]n cance-
larie, s[ mai stea de vorb[ cu notarul Stoessel. Dar g[si numai
pe practicantul Hornstein, un fl[c[iandru sl[bu\, sfrijit, cu oche-
lari, cu o tremur[tur[ nervoas[ din cap, care f[cea sfor\[ri
eroice s[ vorbeasc[ ungure=te. „N-am noroc, degeaba“, ]=i zise
Titu, a=ez`ndu-se la biroul notarului, r[spunz`nd numai din
v`rful buzelor la salutarea practicantului pe care nu-l putea
suferi, cu toate c[ nu-i gre=ise nimic.
Aici cel pu\in avea gazete =i putea s[ citeasc[ p`n[ se va
mai ]nsera =i se va mai potoli z[pu=eala. Ziarele ]l pasionau,
de altfel ca =i pe b[tr`nul Herdelea. Lor ]ns[ nu le mai venea
nici unul, c[ci nu le ajungeau banii s[ pl[teasc[ abonamen-
tele. Au \inut acum c`\iva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea
]=i rupsese de la gur[ =i achitase un sfert de an, primind-o apoi
un an ]ncheiat =i pun`nd pe foc toate soma\iile cu care ]l asalta
administra\ia, c[ „la caz contrar vom ]nceta trimiterea foii“.
Pe urm[ Titu a descoperit ceva mai bun: s[ cear[ abonamente
de prob[ de la ziarele ungure=ti. C`te o s[pt[m`n[, dou[ pri-

Liviu Rebreanu
68
mea jurnalul gratis. C`nd nu mai venea, se adresa altuia pentru
abonamente de prob[. Astfel, ]n schimbul unei c[r\i po=tale, au
avut ziare aproape un an de zile. Dup[ ce le-au ]ncercat pe
toate, au vrut ei s-o ia de la ]nceput, dar zadarnic; c[r\ile lor
po=tale au r[mas f[r[ r[spuns. }nc`t acum erau nevoi\i s[ ]mpru-
mute gazeta preotului Belciug, care pl[tea regulat abonamen-
tul, dar numai spre a dovedi c[ e bun rom`n, c[ci el n-avea
vreme s[ citeasc[ minciunile ziarelor. Titu, umbl`nd mai ]n fiece
zi prin Jidovi\a, o lua de la cancelarie =i nici n-o mai d[dea popii.
+i notarul \inea vreo trei ziare ungure=ti, de asemenea f[r[ a le
citi, dar p[str`ndu-le pentru a\`\atul focului, a=a c[ Titu nu le
putea duce acas[, ci doar s[ le soarb[ ]n cancelarie.
Scufund`ndu-se ]n gazete, Titu ]=i uit[ cur`nd necazul. Citi
p`n[ se ]ntunec[, iar ]nainte de a pleca, sim\indu-se ]nviorat,
povesti totu=i ]nt`mpl[rile din Pripas, ba ]nc[, spre marea
fericire a practicantului, i le povesti pe ungure=te...
5
C`nd se ]ng`na ziua cu noaptea, familia Herdelea se afla
]n p[r ]n pridvor, ca totdeauna ]n zilele frumoase de var[.
Herdelea, ]n vacan\[, pierdea vremea mai cur[\ind c`te un
pom prin gr[dina din spatele casei, mai plivind c`te o buruian[,
iar dup[ mas[ se odihnea un ceas, dou[ ]n stupin[, alintat de
zumzetul harnic al albinelor. Doamna Herdelea robotea toat[
ziua cu buc[t[ria. N-ar fi ]ng[duit fetelor pentru nimica-n lume
s[ se apropie de cuptor. Doar sp[latul vaselor =i c[ratul apei
c[deau ]n sarcina Ghighi\ei, pe c`nd cur[\enia casei r[m`nea
]n st[p`nirea Laurei, care, fiind fat[ mare, avea ambi\ia s[ po-
triveasc[ toate astfel ]nc`t s[ se observe pretutindeni gustul ei
delicat... Treburile se ispr[veau ]ns[ p`n[ pe ]nserat. Urma
odihna ]n pridvor, unde femeile, brod`nd sau cro=et`nd, vor-
beau =i r`deau, ]n vreme ce Herdelea, cu pipa-n gur[, r[sfoia
c`te-o carte. Satul ]ntreg =i jum[tate din hotar se ]ntindeau ]n
fa\a lor ca o hart[ mare cu reliefuri ]n culori. Oamenii care se

Ion
69
]ntorceau de la c`mp sau mergeau spre Jidovi\a, tr[surile care
umblau ]ntre Armadia =i Bistri\a defilau pe dinaintea lor, ofe-
rindu-le prilejuri mereu noi de vorb[. Apoi c`nd venea ]ntu-
nericul, fetele, ]n frunte cu mama lor, ]ncepeau s[ c`nte
roman\e vechi rom`ne=ti cu ni=te voci simpatice de sopran,
acompaniate uneori de basul ]nv[\[torului...
Doamna Herdelea era c`nt[rea\[ ]nfl[c[rat[ =i o femeie
foarte evlavioas[. Toat[ ziua, \in`nd tig[ile de coad[ =i
amestec`nd ]n oale, l[l[ia c`ntece sau rug[ciuni, iar dumini-
ca, fiindc[ n-avea r[gaz s[ mearg[ la biseric[, c`nta singur[,
acas[, toat[ liturghia. De altfel a avut o tinere\e glorioas[. Fat[
de \[rani s[raci, r[mas[ de mic[ orfan[ de tat[, a ajuns sub
obl[duirea unchiului ei, Simion Munteanu, ]nv[\[tor pe vre-
muri ]n Monor. De la unchiul ei i s-a tras tot norocul ]n via\[.
Munteanu a fost un dasc[l harnic =i un rom`n ]nfocat. Ca s[
fereasc[ de ungurizare t`rgu=orul, re=edin\[ de var[ a unei fa-
milii de con\i, a muncit din r[sputeri. Din „irozii“ de Cr[ciun
el a f[cut un fel de teatru religios, cu costume, cu c`ntece =i
cu dialoguri. Maria Drujan ]ntruchipa pe }ngerul Domnului,
]mbr[cat[ ]n alb. }i =edea foarte bine =i s-a distins prin r`vna =i
iste\imea cu care ]ndemna pe cei Trei Crai de la r[s[rit s[ se
]nchine ]n fa\a M`ntuitorului ce se na=te ]n fiecare an.
Spre fericirea Mariei, ]nv[\[torul Munteanu nu s-a mul\umit
numai cu „irozii“. }ncurajat de buna primire, a organizat mai
pe urm[ reprezenta\ii de teatru, recrut`nd dintre fetele =i fl[c[ii
mai de=tep\i pe interpre\ii operelor lui Alecsandri, care atunci
]ncepeau s[ p[trund[ mai bine =i ]n Ardeal. S -a dus vestea aces-
tor reprezenta\ii ]n tot \inutul Some=ului. Oamenii veneau din
toate satele s[ vad[ =i s[ aud[ teatru rom`nesc, dornic de-a se
]nsufle\i. +i diletan\ii lui Simion Munteanu jucau cu at`ta inim[
]nc`t uimeau lumea. Sufletul lor ]ns[ era t`n[ra =i dr[g[la=a
Maria Drujan care, ]n scurt[ vreme, a cucerit admira\ia tutu-
ror, fiind cea mai istea\[. }n Piatra din cas[ =i mai cu seam[ ]n
Rusaliile a cules succese neuitate. La un banchet, dup[ re-
prezentarea Rusaliilor, protopopul din +oimu=, om foarte ]nv[\at

Liviu Rebreanu
70
=i umblat prin lume, a \inut un toast ]n care, sl[vindu-i ]nsu=irile
artistice, a proclamat-o, ]n aplauzele tuturor, primadon[ dile-
tant[. Maria a pl`ns de bucurie, de=i n-a ]n\eles ce ]nseamn[
porecla ce i-a h[r[zit-o . }n urma cuv`nt[rii, protopopul a ]ncer-
cat s[ ciupeasc[ pu\in[ curte primadonei, dar zadarnic...
Azi d[sc[li\a ]=i aminte=te cu lacrimi ]n ochi de vremile ace-
lea de aur. Cum au pierit, parc[ nici n-ar fi fost! Atunci a ]nv[\at
ea c`ntecele pe care acuma le ]nva\[ de la ea fetele ei. Atunci!
Treizeci de ani au trecut de-atunci... Dup[ Rusaliile a cunoscut
pe Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor cu mult viitor ]n Lechin\a, s-a
m[ritat, a avut nou[ copii, i-au murit =ase, to\i dup[ ce i-a scos
din nevoi, a muncit ca o roab[, a uitat toate veseliile =i petrece-
rile =i a ]mb[tr`nit. Din frumuse\ea ei de odinioar[ n-au mai
r[mas dec`t urme =i amintiri. +i c`ntecele, s[rmanele, scrise
de m`na ei ]ntr-un caiet mare, ca s[ nu le uite. M`ng`ierea o
g[se=te acuma ]n credin\a ]n Dumnezeu, fierbinte =i neclin-
tit[, =i ]n bucuria c[-=i vede copiii mari, gata s[-=i ia zborul
]n via\[...
Noaptea se ]n[l\a din ascunzi=uri, sugrum`nd cele din urm[
zv`rcoliri de lumin[. Peste sat alb[streau valuri de fum, iar
hotarul respira greu, ]nv[luit ]ntr-o boare u=oar[. Zgomotele
se deslu=eau din ce ]n ce mai limpede. Se auzeau c`inii cum
]=i r[spundeau l[tr`nd, chem[rile scurte pe \arin[ sau din casele
]ndep[rtate, =oaptele oamenilor ce soseau de la lucru pe =o-
seaua alb[, r[scolind colbul cu pa=ii lor grei =i osteni\i, sc`r\`itul
carelor goale ]ntov[r[=ite de \[rani slei\i de munc[ =i urmate
de c`ini cu botul ]n p[m`nt =i cu coada ]n v`nt, mirosind
=an\urile =i gardurile... Ajung`nd la crucea din capul satului,
trec[torii ]=i curmau vorbele, se ]nchinau descoperindu-se =i
apoi d[deau „bun[ seara“ familiei Herdelea care c`nta neo-
bosit[. To\i s[tenii ascultau cu drag c`ntecele. Copiii se opreau
pe podul de peste P`r`ul Doamnei, c[scau gura c`te-o bucat[
de vreme =i pe urm[ porneau ]n goan[...
Erau pe la strofa a treia, c`nd Ghighi =opti misterios:
—
Uite pe Toma Bulbuc =i pe George!...

Ion
71
Laura =i b[tr`nul Herdelea ]ncetar[ brusc c`ntecul, curio=i
s[ vad[ victima b[t[liei de-asear[. Doamna Herdelea ]ns[ nu
voia s[-=i piard[ seriozitatea pentru un lucru de nimic =i con-
tinu[ singur[ toat[ strofa urm[toare. Totu=i, c`nd Toma =i fe-
ciorul se oprir[ la poart[, intr`nd ]n vorb[, ]=i domoli =i ea
glasul, biruit[ de curiozitate, l[l[ind doar melodia ca s[ poat[
auzi ce spun pricina=ii.
Toma ar fi putut cobor] de pe hotar de-a dreptul acas[. A
vrut ]ns[ ]nadins s[ treac[ pe-aici, s[ povesteasc[ =i
]nv[\[torului pozna. Se aprinse repede =i ]ncepu s[-=i laude
feciorul =i s[ oc[rasc[ pe Ion. }n cele din urm[ puse pe George
s[-=i ridice c[ma=a, s[ arate domnilor v`n[taia din spinare.
—
Sudui, m[i Toma, sudui =i nu te temi de Dumnezeu, care
vede =i aude toate! strig[ atunci Zenobia, de peste drum, din
mijlocul ogr[zii.
|[ranul, speriat de gura Glanet[=i\ei, se potoli ]ndat[. Nu
mai r[spunse nimic, ci ]=i lu[ doar r[mas bun de la Herdelea
=i plec[ plouat =i gr[bit, urmat de George. Zenobia ]l petrecu
]n afurisenii p`n[ ce ]l pierdu din ochi. Pe urm[ ie=i ]n uli\[,
se apropie p`n[ pe pod.
—
Nu se mai satur[, m`nca-l-ar pe=tii Dun[rii de zg`rcit =i afu-
mat! }mi ponegre=te b[iatul parc[ i-ar fi pr[p[dit averea, =i nu alta!
Familia ]nv[\[torului r`se cu mare poft[ de p[\ania lui Toma,
iar Herdelea r[spunse z`mbind femeii:
—
Ehei, Zenobio, crezi tu c[ cei boga\i vor s[ =tie de neca-
zurile altora?
—
Da s[-i ard[ focul, c[ prea-s c`ino=i la suflet... Din tind[
l-am auzit cum se ]mb[la =i n-am mai putut r[bda, z[u a=a...
Mai sporov[i pu\in, verzi =i uscate, apoi fugi acas[ aduc`n-
du-=i aminte c-a l[sat m`ncarea ]n clocot =i o fi dat ]n foc...
—
|eap[n l-a pocnit =i Ion, zise ]nv[\[torul dup[ un r[stimp.
—
Cum nu, dac[ l-a lovit cu un l[tunoi! s[ri Ghighi, vr`nd
s[ le povesteasc[ iar toat[ ]nt`mplarea.
D[sc[li\a ]ns[ ]ncepu Hora Grivi\ei mulcomind astfel zelul
fetei. Dar nici asta n-avu parte s-o c`nte p`n[ la sf`r=it, c[ci ]n

Liviu Rebreanu
72
cur`nd veni Belciug cu Vasile Baciu. Popa fusese la c`mp s[
supravegheze munca la o livad[ a bisericii. }i era cald =i mai
ales ]l chinuia o sete cumplit[. Ghighi ]i aduse c`t ai bate din
palme un pahar de ap[.
Vorbir[, fire=te, despre b[taia de azi-noapte care aprinsese
tot satul. Preotul fierbea de indignare.
—
De mult tot aud c[ feciorul Glaneta=ului s-a f[cut un
becisnic, dar tot n-am crezut. Isprava de acum ]ns[ le-a pus
v`rf la toate. Trebuie s[ se ispr[veasc[ odat[ ]n sat cu b[t[u=ii,
altminteri m`ine-poim`ine ne-om pomeni c[ au ]nceput s[
omoare oameni!...
To\i t[cur[, p[trun=i de revolta lui. Numai Ghighi ]ntreb[,
copil[re=te:
—
Dar dac[ nu se =tie care-i de vin[?
—
Cum nu se =tie, domni=oar[? se mir[ Belciug. Crezi
dumneata c[ poate s[ fie George vinovat?
—
Eu cred, r[spunse fata hot[r`t.
Popa z`mbi acru, dezvelindu-=i din\ii p`n[ la gingii.
—
Eu ]ns[, cu voia dumitale, nu cred, zise apoi pu\in batjocoritor.
Doamna Herdelea, nemul\umit[ c[ vede pe Vasile Baciu
]mpreun[ cu preotul, dup[ necuviin\ele de la hor[, interveni,
uit`ndu-se peste capul lui Belciug:
—
}n orice caz, Ion e b[iat cumsecade. E muncitor, e har-
nic, e s[ritor, e iste\. Omul mai gre=e=te, c[ doar de-aceea -i
om. Nu trebuie s[ os`ndim a=a u=or.
Preotul z`mbi iar, mai acru =i ]ncurcat, neg[sind repede un
r[spuns potrivit.
—
Amu m-a= amesteca =i eu, ca omul prost, de! ]ncepu
Vasile Baciu =terg`ndu-=i gura cu m`necile c[m[=ii.
Dar d[sc[li\a ]i t[ie vorba aspru:
—
Ba tu n-ai ce s[ te amesteci, Vasile!... Slav[ Domnului,
m-am ]nt`mplat =i eu la hor[, ieri, tocmai cu p[rintele, c`nd ai
venit beat ca un porc =i te-ai ag[\at de Ion din senin! M[ mir
numai c[ p[rintele te mai rabd[ pe l`ng[ dumnealui, ]n loc s[
se fereasc[ de tine ca de cium[!

Ion
73
Baciu ]nghi\i ]n sec, se uit[ la Belciug, apoi la ]nv[\[tor,
apoi la domni=oare, z[p[cit, se sc[rpin[ ]n cap =i murmur[:
—
De... cam a=a-i . ..
}ntre timp preotul ]=i reg[sise ]ncrederea =i acuma zise, cu
un sur`s care pe doamna Herdelea o sup[ra:
—
Fire=te, nici Vasile nu-i u=[ de biseric[... Nu, nu... Dar
omul beat e neom =i-i mai ier\i f[r[delegile...
—
Da Ion n-a fost beat asear[? ]ntrerupse Ghighi.
—
Nu te mai tot amesteca =i tu ]n vorbele oamenilor, o doje-
ni Herdelea care, de=i se du=m[nea ]ntr-ascuns cu popa, nu
voia s[ ajung[ la ceart[ ca s[ nu dea pild[ rea s[tenilor.
—
Mai cu seam[ — urm[ Belciug, f[r[ a \ine seama de
vorbele fetei, — c[ d`nsul avea =i oarecare temei s[ dea o lec\ie
b[t[u=ului...
—
Umbl[ mereu s[ suceasc[ min\ile Anu\ei, c[ doar-doar
m-o face s[ i-o dau, vorbi \[ranul prinz`nd iar curaj.
—
+-adic[ de ce nu i-ai da-o? zise d[sc[li\a, aprinz`ndu-se .
De ce? Crezi c-ai face r[u?
—
Nu i-a= da-o s[ =tiu de bine c[... f[cu Vasile cu un glas
]n[bu=it, cu ochii ]nfl[c[ra\i deodat[ de ]nd[r[tnicie.
—
Apoi vezi c-a=a sunte\i voi, pro=tii... Uite-a=a, n[t`ngi =i
c[pc[uni!... Adic[ pentru c[ tu ai c`teva petice de p[m`nt,
nu-\i mai ]ncapi ]n piele de fudulie? }n loc s[ iai un fecior care
=tii c[ n-are s[-\i h[rt[p[neasc[ ce-i dai, tu te g`nde=ti numai
la avere. Parc[ cu averea ai s[ te ]ngropi... Duce\i-v[, s[ nu v[
mai aud nici de nume!
Doamna Herdelea se nec[jea totdeauna repede. Acuma
]ns[ sim\ea c[, de va mai ]ntinde vorba, vor ajunge la sfad[.
Deci se scul[ =i intr[ ]n cas[.
—
Femeile judec[ foarte u=or, zise Belciug, m`hnit de cu-
vintele d[sc[li\ei, care i se p[rea c[-l priveau pe d`nsul. Via\a
e totu=i mult mai complicat[. Fiecare ]=i =tie necazurile lui =i
le potrive=te cum crede mai bine...
Pe uli\[ venea ]ncet Ion, cu o pal[ de f`n proasp[t ag[\at[
]n coas[. C`nd ]l z[ri, preotul ]ng[lbeni. Se sili s[ se

Liviu Rebreanu
74
st[p`neasc[, dar c`nd fl[c[ul murmur[ respectuos „bun[
seara“, m`nia ]i porni limba:
—
S[-\i fie ru=ine, Ioane, de cele ce faci! Ru=ine s[-\i fie!
Ion se opri uluit =i de-abia dup[ un r[stimp putu r[spunde:
—
De ce, domnule p[rinte?
—
Fiindc[ e=ti un stricat =i-un b[t[u= =-un om de nimic!
Asta e=ti! Ar trebui s[ dai pilde celorlal\i feciori, c[ te \ii mai
de=tept ca to\i, dar umbli numai dup[ blestem[\ii... Mai mare
ru=inea!...
Fl[c[ului ]i pieri toat[ oboseala din oase. S`ngele ]i n[v[li
]n obraz. Vru s[ r[spund[ cu o sudalm[, dar ]=i mu=c[ buzele
=i-=i urm[ apoi calea zic`nd nep[s[tor doar at`ta:
—
Bine, bine... Noapte bun[!
—
Obraznic! s`s`i Belciug mai ]nd`rjit. Las’ c-am s[-\i dau
eu o lec\ie s[ n-o ui\i a=a cur`nd!...
—
+i tu e=ti prea aspru cu el, p[rinte, observ[ Herdelea
]mp[ciuitor.
Bl`nde\ea ]nv[\[torului ]ns[ ]l ]nfurie mai r[u.
—
Sunte\i voi ]ng[duitori cu d`nsul =i pentru mine! De-
aceea =i-a luat nasul la purtare!...
Belciug plec[ fierb`nd, f[r[ a-=i mai lua r[mas bun.
Ap[rarea lui Ion de c[tre familia Herdelea i se p[rea o jignire
personal[. De altfel, din ziua c`nd a intrat ]nv[\[torul ]n sat, a
cam sim\it el c[ umbl[ s[-i sape =i s[-i =tirbeasc[ autoritatea.
A ]nghi\it multe r[ut[\i m[runte numai s[ nu zic[ lumea c[
doi surtucari rom`ni nu pot tr[i ]ntr-un sat nedezbina\i. Dar
acuma s-a l[murit deplin. Acuma =i-au dat arama pe fa\[. Ei
totdeauna ap[r[ pe cei care-i os`nde=te d`nsul. „Dac[-i a=a,
a=a s[ fie, ]=i zise, p[=ind foarte gr[bit, ]nc`t Vasile Baciu de-abia
se \inea al[turi de el. Eu ]ns[ n-am s[-mi schimb p[rerile de
dragul num[nui!...“
Baciu ]i pofti noapte bun[. Nici nu-l auzi. M`nia ]l rodea.
C`nd ajunse acas[ nu se mai g`ndea la Ion. Era furios pe
Herdelea.

Ion
75
6
Dup[ ce plec[ Belciug, ]nv[\[torul murmur[ printre din\i:
—
Uite cum se burzuluie=te ponihosul, bat[-l Dumnezeu!
Dar pe urm[, g`ndindu-se mai bine, ]i p[ru r[u c-a ajuns
la ciorov[ial[ cu popa, care e un suflet acru, ]n stare s[ se
r[zbune c`nd nici nu visezi. P`n[ acuma se mai folosea cu
c`te ceva de la Belciug: ba tr[sura pentru balurile din Arma-
dia, la care trebuia s[-=i duc[ fetele, ba „]mprumut[-mi vreo
doi zlo\i, frate Ioane, p`n[ la leaf[“, ba c`te altele... Om cu om
tr[ie=te. Cearta f[\i=[ i-ar desp[r\i ca un zid... Se hot[r] deci s[
caute s[ ]ndrepte lucrurile... Mai ]nt`i trebuie s[ potoleasc[
pornirea d[sc[li\ei ]mpotriva preotului. Apoi are s[ se fac[ a
nici nu-=i aduce aminte de ce s-a ]nt`mplat =i s[ continue a
vorbi cu Belciug, c`nd se vor ]nt`lni. Astfel cel pu\in aparen\ele
prieteniei fiind salvate, popa nu va putea face nimic pe fa\[ =i
toate se vor ]ntoarce ]n bine...
Doamna Herdelea cu fetele, ]nc[lzind bucatele pentru cin[
=i a=tern`nd masa, f[ceau pe Belciug cu ou =i cu o\et. Aci ]l
oc[rau, aci r`deau de barba lui \epoas[, b[tut[ parc[ ]n cuie,
sau de redingota lui unsuroas[ =i tocit[ pe care, dup[ cum
spunea el ]nsu=i, n-a schimbat-o de =apte ani ]ncheia\i. }n cele
din urm[ toate trei se sileau s[-i g[seasc[ o porecl[ caraghioas[
potrivit[.
}nv[\[torul le ascult[ un r[stimp cl[tin`nd din cap
nemul\umit, apoi ]=i lu[ inima-n din\i =i zise:
—
C`nd se amestec[ femeile ]n vorbele b[rba\ilor, nici
dracu nu te mai descurc[...
Toate trei se repezir[ pline de indignare. Se ]ncinse o dez-
batere stra=nic[ ]n care nici Herdelea nu mai avu r[gaz s[ de-
schid[ gura... }n toiul ne]n\elegerii pic[ =i Titu de la Jidovi\a.
—
Ce-i, ce-i? ]ntreb[ d`nsul arunc`ndu-=i p[l[ria pe pat =i
tr`ntindu-se obosit pe un scaun l`ng[ masa pus[. Am asudat
ca un cal... Groaznic[ z[pu=eal[!
Ca ]ntotdeauna, bucur`ndu-se de un prestigiu deosebit ]n
s`nul familiei, fu poftit zgomotos s[-=i spun[ p[rerea ]n ches-

Liviu Rebreanu
76
tia Belciug. Ascult[ cu mare seriozitate am`ndou[ p[r\ile =i,
la sf`r=it, d[du dreptate tuturor:
—
Bine-a\i f[cut, c[ i-a\i mai t[iat pu\in din nas. A ]nceput
s[ se cam obr[zniceasc[. }n privin\a asta nu mai ]ncape
discu\ie. Dar iar[=i nu trebuie s[ ajungem la cu\ite. Nu-i fru-
mos =i nu se cuvine. Nu uita\i c[ ave\i nevoie de tr[sura popii
pentru balul din octombrie! Dac[ r[m`nem certa\i, cum mai
mergem la bal? Ori poate dori\i s[ mergem pe jos? Bine v-ar
=edea, ]n toalete de bal, cu pantofi albi =i pe jos!
Titu r`se cu superioritate. Numai Ghighi nu se d[du ]nvins[:
—
Ce ne pas[? Lu[m tr[sura notarului =i gata!
—
E=ti tu sigur[ c[ notarul ne-o d[? r[punse Titu, hot[r`tor.
+-apoi chiar dac[ ne-ar da-o, nu uita c[ a notarului e stricat[
=i nici n-are arcuri. Ne-am face de minunea lumii tr[g`nd ]n
Armadia, la bal, ]ntr-o hodoroag[ de c[ru\[ ca a notarului!...
Judecata lui Titu mul\umi pe to\i =i ]n cur`nd afacerea cu
popa se stinse...
Dup[ cin[ ie=ir[ iar ]n pridvor. Luna tocmai se ivea m`ndr[
=i rece de dup[ un deal, ]ntinz`nd o p`nz[ alb[ de lumin[
peste sat. Stelele lic[reau sfioase pe cerul v`n[t-]nchis.
C`ntecele re]ncepur[, ]nt`i fricoase, apoi tot mai r[sun[toare.
Ion al Glaneta=ului veni ]n capul gol =i se ]nfipse ]n poart[,
s[ aud[ mai bine cum horesc domnii.
}ntr-o pauz[, Laura, amintindu-=i de ispr[vile fl[c[ului,
murmur[:
—
Spune, Ioane, adev[rat, \i-e drag[ \ie Anu\a?
Ion =ov[i, z`mbi ]ncurcat:
—
De, domni=oar[, mi-e drag[... Adic[ de ce s[ nu-mi fie
drag[?
Laura vru s[-i spuie c[ Ana e mai ur`\ic[ dec`t Florica, dar
se r[zg`ndi =i t[cu.
—
Bine zice el, ad[ug[ Herdelea. Ana-i fat[ foarte bun[...
—
P[cat numai c[ are tat[ tic[los, observ[ d[sc[li\a.
—
A=a-i, doamn[, morm[i fl[c[ul. Dar mie nu-mi pas[ de
tat-s[u... Cu tat-s[u am eu s[ m[ ]nsor?

Ion
77
Pe uli\[ trecu o calea=c[ elegant[, ]n goana cailor.
—
Cine-o fi? =opti Ghighi vis[toare.
T[ceau acum to\i. }n G`rla Popii, peste drum, or[c[iau
broa=tele. C`inele st[tea lungit ]n mijlocul uli\ei. Din sat porni
un c`ntec vesel de fluier, at`t de vesel ]nc`t lumina alb[ parc[
tremura de pl[cere... Deodat[ Ion oft[ lung =i, ]mbr[\i=`nd cu
o iubire p[tima=[ p[m`nturile adormite, ]ng`n[ ca =i c`nd ar
fi vorbit cu sufletul s[u:
—
Ce s[ fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!...

Liviu Rebreanu
78
Capitolul III
IUBIREA
1
Belciug r[m[sese v[duv din primul an al preo\iei. }=i iubise
mult nevasta =i pierderea ei i-a ]n[crit sufletul. Era boln[vicios
=i at`t de jig[rit c[, v[z`ndu-l, te ]ntrebai: cum de-=i mai poate
\inea via\a? C`nd apoi a z[cut c`teva luni la spitalul din Cluj,
unde medicii i-au scos un rinichi, toat[ lumea i-a pus cruce. +i
totu=i, slab, galben, pr[p[dit cum era, hr[nindu-se mai mult cu
lapte =i ou[, tr[ia =i se ]nver=una parc[ =i-ar fi pus ]n g`nd s[
]groape el tot satul. V[duvia =i str[=nicia i-au dob`ndit faima de
sf`nt. Veneau la d`nsul oameni =i din al cincilea jude\, s[ le
citeasc[ sau s[-i spovedeasc[. |[ranii ]l respectau mai ales pentru
c[, de c`nd i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a sim\it umbl`nd
dup[ femei. Al\i popi, chiar mai b[tr`ni ca d`nsul, ]=i luau \ii-
toare tinere, care s[ le ]ndulceasc[ v[duvia. Belciug, pentru a-i
g[ti de m`ncare =i a-i deretica prin cas[, avea pe baba Rodovi-
ca, at`t de vestit[ ca evlavioas[ ]nc`t ea fr[m`nta ]ntotdeauna
prescurile; ]ncolo dou[ slugi la vite =i ]n ograd[...
Dar preotul mai era =i o fire ]nc[p[\`nat[. Orice contra-
zicere ]l ]nt[r`ta =i chiar ]l chinuia. Zile =i uneori s[pt[m`ni
]ntregi ]l rodea un cuv`nt sau o privire nepl[cut[. Dac[ doreai
s[-\i fac[ vreun bine, trebuia s[-i ceri s[-\i fac[ r[u.
Acuma Herdelenii =i Ion nu-l l[sau s[ se odihneasc[. Se
]nfuria ]n sine c`nd pe ]nv[\[toare, c`nd pe feciorul
Glaneta=ului. Dac[ familia Herdelea n-ar fi luat partea lui Ion,
s-ar fi potolit singur. B[t[ile ]ntre fl[c[i fac doar parte din pro-
gramul multor duminici =i s[rb[tori. A=a ]ns[ ]nt`mplarea lua
]n ochii lui o ]nf[\i=are provocatoare. Se sim\ea obligat s[ se
apere. }i p[rea r[u c[ dasc[lul nu se ar[ta sup[rat dup[ cioc-
nirea de deun[zi. Aceasta ]l silea s[-=i ascund[ =i el m`nia.
CUPRINS

Ion
79
R[m`nea totu=i hot[r`t s[ pedepseasc[ pe Ion, m`ng`indu-se
c[ o parte se va r[sfr`nge, m[car indirect, asupra ]nv[\[torului...
Miercuri seara, c`nd, ca de obicei, fl[c[ii s-au str`ns ]n fa\a
c`rciumii s[ mai stea de vorb[, s-a f[cut pace ]ntre Ion =i
George, ]nc`t =i-au dat m`na. Pentru un fleac de b[taie nu se
poate s[ fie sup[ra\i ni=te oameni de treab[. A doua zi Toma,
]ndemnat de George, s-a dus iar la Belciug s[-l roage frumos
s[ ierte pe al Glaneta=ului.
Aceasta a pus v`rf la toate. P`n[ acum mai =ov[ise, c[ci ]nc[
nu probozise nominal pe nimeni ]n biseric[. Totdeauna vorbea,
pov[\uia, amenin\a sau dojenea de pe amvon numai ]n general.
Interven\ia ]mp[ciuitoare a lui Toma ]ns[ l-a hot[r`t definitiv.
+i astfel duminica urm[toare, rezemat cu cotul de un sfe=nic
]mp[r[tesc, cum avea d`nsul obiceiul s[ predice, dup[ ce
pov[\ui pe oameni s[ mai d[ruiasc[ din c`nd ]n c`nd c`te ceva
pentru biserica cea nou[ ale c[rei lucr[ri vor ]ncepe ]n cur`nd,
vorbi de cei ce st`rnesc vrajba ]ntre s[teni, ispiti\i =i m`na\i de
Necuratul. Apoi, oprindu-se pu\in, d[du ca pild[ de ]nvr[jbire
pe feciorul Glaneta=ului. Toat[ lumea ]ntoarse capul, ca la co-
mand[, spre Ion care se f[cu galben, puse ochii ]n p[m`nt,
tremur`nd de ru=ine, sim\ind privirile celorlal\i cum ]l sfrede-
leau, ne]ndr[znind nici m[car s[ se mi=te pe loc. Popa urm[
din ce ]n ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor din sat,
pomeni despre b[taia de la Avrum =i de altele mai de demult
=i, cu ochii ridica\i spre tavanul bisericii de lemn, ]l amenin\[
cu m`nia lui Dumnezeu aici =i dincolo de moarte.
Dojana preotului ]l =fichiuia ca un bici de foc. Numai
tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar el de ce e
tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare, pentru c[ vrea
s[ fie ]n r`ndul oamenilor? }i ardeau obrajii =i tot sufletul de
ru=ine =i de necaz... A=tept[ un prilej, c`nd ispr[vi popa pre-
dica, ie=i afar[, se duse glon\ acas[, se lu[ la har\[ cu tat[l
s[u, pentru cine =tie ce, =i pe urm[ porni, fierb`nd, spre Jidovi\a,
unde intr[ de-a dreptul ]n c`rciuma Zim[lei. B[u toat[ ziua.
Cel pu\in dac[ popa l-a f[cut netrebnic ]n biseric[, s[ fie cu

Liviu Rebreanu
80
adev[rat netrebnic. Se pl`nse de necinstea ce-a ]ndurat-o tu-
turor \[ranilor de prin ]mprejurimi care se adunau duminica
]n Jidovi\a, singurul sat ovreiesc din toat[ \ara, a=ezat la o
]ncruci=are de drumuri, av`nd o fabric[ de spirt =i ]n fiecare
cas[ c`te o cr`=m[. Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de
tot sim\irea, se l[ud[ c[ n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana
de nevast[, numai ca s[-i arate el popii c[, dac[-i la adic[telea,
nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume. }n cele din urm[ se lu[ la
har\[ cu un fl[c[u din Parva, care, fiind treaz, ]l b[tu m[r.
A doua zi, dezmeticindu-se din be\ie =i din aiureala probo-
zeniei, ]i p[ru r[u c[ =i-a cheltuit b[ni=orii prin Jidovi\a =i c[
s-a jeluit str[inilor de ce i s-a ]nt`mplat. }=i zise c[ bine i-a
f[cut popa, pentru c[ ]ntr-adev[r e vinovat. Adic[ ce vrea
d`nsul? S[ se ]nsoare cu o fat[ care nu i-e drag[, oric`t caut[
s[ se prefac[, numai pentru c[ are avere?... }=i aminti de Flori-
ca. Ce bun[tate de fat[. +i frumoas[... +i c`t a iubit-o p`n[ ce
nu i-a tr[snit prin minte g`ndul s[ ia pe Ana!... Pe Florica i-ar
da-o v[dana lui Maxim Oprea cu am`ndou[ m`inile, ar fi
mul\umit, ar avea copii, s-ar trudi ]mpreun[ =i poate c-ar ago-
nici mai mult dec`t lu`nd-o pe cealalt[...
Se puse pe munc[ mai v`rtos, ca =i c`nd s-ar fi hot[r`t s[
se ]nsoare cu fata Todosiei. Seara era fr`nt de oboseal[ =i totu=i
se sim\ea mai zdrav[n ca p`n[ acuma, mai pornit s[ ]nfrunte
via\a. G`ndurile ]ns[ ]l fr[m`ntau mereu. }=i zicea din ce ]n
ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[
=i el ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[
munceasc[ spre a ]mbog[\i pe al\ii? Toat[ iste\imea lui nu
pl[te=te o ceap[ degerat[, dac[ n-are =i el p[m`nt, mult,
mult... M`ine-poim`ine ]l vor cople=i poate copiii. Cu ce-i
va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte? Nici
barem c`t va avea el, c[ci el tot r[m`nea cu trei loc=oare,
bune, rele, cum sunt... +i-l vor blestema copiii precum
blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[l s[u, pentru
c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa, pentru c[ nu
i s-a ]mpotrivit.

Ion
81
Umbla pe uli\[ cu ochii ]n jos =i parc[ nu mai ]ndr[znea s[
se uite ]n fa\a oamenilor. }=i ]nchipuia c[ ar ]nt`mpina numai
priviri comp[timitoare, care l-ar nec[ji, sau batjocoritoare, care
l-ar ]nfuria. Zenobia, tr[g`nd cu urechea pe ici =i pe dincolo,
ca toate femeile, auzea =i-i spunea c[ lumea vorbe=te c-ar fi
mai bine s[ se ast`mpere cu Ana, care nu-i de nasul lui. Vor-
bele acestea ]l m`niau =i-l ]nc[p[\`nau ]nt`i, apoi ]l mole=eau.
Uneori se g`ndea c[ numai de la George pornesc zvonurile
rele. }ntr-o sear[ a alergat ca un nebun s[-l bat[. Dac[-l ]nt`lnea
poate c[-l omora. I-a r[mas ]ns[ ]n inim[ un fel de sfial[ fa\[
de feciorul lui Toma Bulbuc. }l ocolea ca s[ nu dea ochii cu
d`nsul. I se p[rea c[ George are o bucurie ascuns[ ]n privire,
pentru c[ din pricina lui a fost umilit. Cu c`t vorbele lui erau
mai bune =i mai bl`nde, cu at`t ]l a\`\au mai tare.
Nu se mai ducea seara pe la Ana, cum obi=nuia ]nainte de
pozn[. C`nd a aflat ]ns[ c[ ]n schimb George a ]nceput s[ dea
t`rcoale fetei, l-a cuprins o m`nie mare, a tr`ntit =i a suduit toat[
ziua, s-a certat cumplit cu Glaneta=u =i era c`t pe-aci s[-l sno-
peasc[ pentru c[ l-a f[cut f[r[ noroc, iar pe urm[ a b[ut singur,
t[cut =i posomor`t, o cup[ de rachiu, la Avrum, pe prisp[. }i
venea s[ turbeze g`ndindu-se c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu
vor ]nmul\i averea lui George, iar el va r[m`ne tot calic, mai
r[u chiar dec`t o slug[...
Se ]nt`lnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. }i d[dea bine\e
ca oricine. Fata avea un sur`s dureros pe buze... Poate c[ nici
ea nu-l mai vrea! Poate c[ dragostea ei a fost numai o ]nchipuire
a lui? Mai ales c[ acum, de la o vreme ]ncoace, Vasile Baciu
prea ]l ]mbulzea cu prietenia, ceea ce putea ]nsemna c[ nu-i
mai pas[ de d`nsul...
Apoi, ]ntr-o s`mb[t[ seara, a stat primprejurul c`rciumii, cu
fl[c[ii, p`n[ pe la miezul nop\ii. Era foarte vesel; singur nu-=i
d[dea seama de ce. C`nta din frunz[, iar ceilal\i chiuiau =i
trop[iau. Dintre zecile de glasuri, Ion parc[ auzea numai pe al
lui George, aspru =i r[gu=it, ca de coco= b[tr`n. }n ]ntunericul
cenu=iu ]l vedea ca ziua, burduhos, \op[ind greoi, printre

Liviu Rebreanu
82
ceilal\i... I se p[ru at`t de caraghios, ]nc`t ]l umfla r`sul... C`nd
s-au desp[r\it, l-a p`ndit unde se duce? George a trecut prin fa\a
casei lui Baciu, s-a uitat pu\in, a fluierat scurt ca =i c`nd ar fi ]ntrebat
ceva, apoi, neprimind r[spuns, =i-a urmat calea ]n mers leg[nat
=i lene=... Inima lui Ion zv`cni s[lbatic de bucurie. Suspin[ u=urat
=i se hot[r] s[ intre la Ana, s[-i mul\umeasc[ =i s[-i cear[ iertare.
Totu=i trecu pe dinaintea casei f[r[ s[ se opreasc[. O lu[ pe Uli\a
din dos, gr[bit, ]nfierb`ntat de bucurie, =i intr[ ]nceti=or ]n ograda
v[duvei lui Maxim. Doi c`ini ciob[ne=ti, c`t ni=te vi\ei, h[m[ir[
de dou[ ori, ]l recunoscur[ =i se gudurar[ la picioarele lui. Se
apropie tiptil de fereastr[, plec`ndu-se ca s[ nu-l vad[ cineva
din[untru, =i b[tu cu degetul ]n geam de trei ori, u=or, ca o ar[tare.
Pe urm[ se a=ez[ pe prisp[ =i a=tept[. Un c`ine veni l`ng[ d`nsul,
]i linse m`inile noduroase, ]=i culc[ pe genunchii lui capul.
G`ndurile fl[c[ului erau at`t de ]nc`lcite c[ nici nu mai ]ncerca
s[ le limpezeasc[. Numai bucuria ]i tremura ]n inim[, mereu vie
=i st[p`nitoare... Apoi, u=a tinzii se deschise f[r[ zgomot. Florica
ie=i, ]n c[ma=[, lini=tit[, ca o n[luc[ bl`nd[.
—
Tu e=ti, Ionic[? =opti ea foarte domol, f[r[ mirare ]n glas.
—
Eu, eu, morm[i Ion.
Fata se ghemui pe prisp[. R[coarea nop\ii ]i cutremura
carnea. Se lipi de fl[c[u, murmur`nd cald:
—
Presim\eam c[ ai s[ vii... Te-am a=teptat...
Lui Ion vorbele acestea i se p[reau pref[cute. Cum a =tiut
ea c[ are s[ vie, c`nd nici el ]nsu=i n-a =tiut? Totu=i se pomeni
cuprinz`ndu-i mijlocul =i s[rut`ndu-i obrajii. C[ldura trupului
ei ]l ]mb[ta. Sim\ea c[ ]ncepe s[-i clocoteasc[ s`ngele, o str`nse
n[valnic ]n bra\e =i-i zise deodat[, cu glas r[gu=it, ca =i c`nd o
m`n[ du=man[ i s-ar fi ]ncle=tat ]n beregat[:
—
Florico, ascult[, s[ =tii c[ te iau de nevast[ m[car de-ar
fi orice!...
Fata tres[ri de mul\umire. Lucirea ochilor ei str[b[tea
]ntunericul nop\ii =i se ]nfigea ]n sufletul lui.
}mbr[\i=`nd-o, Ion ]i sim\ea s`nii cum se striveau pe piep-
tul lui. }i g[si buzele =i i le cr`mpo\i ]n s[rut[ri...

Ion
83
2
Probozirea lui Ion ]n biseric[ a dezl[n\uit un potop de m`nie
]n casa Herdelea ]mpotriva preotului. Chiar ]nv[\[torul, c`t era
el de ]mp[ciuitor, nu s-a sfiit s[ declare ]n mai multe r`nduri,
]n familie:
—
Pop[-i [sta?... {sta-i porc, nu pop[! +i ]nc[ porc de c`ine!...
—
P[m[tuful! a strigat d[sc[li\a v[z`nd pe fereastr[ cum
trecea Belciug pe uli\[, posac, cu ni=te fire de paie ]n barba
]nc`lcit[, plin de praf, murdar, asudat =i dezm[\at ca un vizitiu
nesim\itor.
Fetele au g[sit porecla aceasta at`t de minunat[ c[, de-atunci
]ncolo, de c`te ori vorbeau de d`nsul, numai „p[m[tuful“ ]i
ziceau, pr[p[dindu-se fire=te de r`s.
Totu=i Herdelea se ferea s[ nu ajung[ indignarea lor p`n[
la urechile preotului. R`vna lui era s[ fie bine cu toat[ lumea,
s[ nu jigneasc[ pe nimeni =i astfel s[ se strecoare mai lesne
prin via\a aceasta plin[ de dureri. Soarta ]i h[r[zise at`tea ne-
cazuri c[ avea nevoie de bun[voin\a tuturor...
Se afla acum de vreo cincisprezece ani ]n Pripas, la =coala
statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebit[ a inspectorului
Cernatony, care ]l iubea ca un frate. }n Feldioara, unde fusese
mai ]nainte ]nv[\[tor comunal, avusese o stup[rie vestit[ ]n tot
jude\ul. Inspectorul, =i mai ales nevasta =i copiii lui erau mari
iubitori de miere curat[. Herdelea, sim\ind sl[biciunea aceas-
ta a lui Cernatony, de c`te ori se ducea prin Bistri\a, niciodat[
nu uita s[ se ]nfiin\eze la doamna inspectoare cu o l[di\[ de
faguri ca z[pada. Drept mul\umire, Cernatony, c`nd s-a ivit
locul din Pripas, l-a ]ntrebat prietene=te: „Vrei s[ fii ]nv[\[tor
de stat?“ Herdelea nu mai avusese parte de o cinste at`t de
mare. Inspectorul, ]n fa\a c[ruia tremura toat[ d[sc[limea, ]i
oferea o ]naintare!... Cu toate acestea nu se putea hot[r] s[-i
dea ]ndat[ un r[spuns l[murit. Chestiunea era prea serioas[.
La =coala statului se cerea limba ungureasc[ pe care el o rupea
greu de tot. Nu-i vorb[, s-a mai ]ndreptat d`nsul, f[c`nd „su-
plici“ =i „l[cr[ma\ii“ \[ranilor din Feldioara — pricina unor

Liviu Rebreanu
84
buclucuri de trist[ amintire cu notarul —, dar ]=i d[dea seama
c[ ungureasca lui nu ajungea. Apoi a trece la stat ]nsemna
]ntr-un fel o dezertare la vr[jma=. Rom`nul care trebuie s[
]nve\e pe copiii rom`ni s[ vorbeasc[ numai ungure=te, nu mai
e rom`n, ci renegat sadea... }n cump[na cealalt[ ]ns[ ap[sau
socoteli tot a=a de ]nsemnate. La comun[ leafa lui era pe sfert
din c`t ]i oferea statul. Adev[rat c[ el mai c`=tiga bini=or din
jalbele oamenilor, fiindc[ lucra mai ieftin, mai repede =i chiar
mai bine ca notarul, dar veniturile acestea at`rnau de un fir de
p[r; o interven\ie energic[ din partea notarului putea s[ i le
taie scurt =i pentru totdeauna. Pe urm[, la comun[, n-avea nici
drepturi la pensie =i nici ]naint[ri ]n leaf[, cum ar avea la stat,
unde inspectorul ]i mai f[g[duia s[-i socoteasc[ =i anii ce-i
servise p`n[ atunci, adic[ vreo =aptesprezece... S -a fr[m`ntat
=i s-a g`ndit mult Herdelea, s-a sf[tuit =i s-a certat cu d[sc[li\a,
care-l zorea s[ se gr[beasc[, s[ nu scape prilejul de a se mai
scutura pu\in de s[r[cie. C`nd =ov[irea ]l rodea mai aprig, s-a
pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O p[streaz[
=i azi, ca un document de nepre\uit[ valoare. Scrisoarea aceasta
l-a decis. Iat[ ce-i scria inspectorul: „Iubite Herdelea, doresc
s[ am r[spunsul precis, ]n trei zile. |in mult s[ te numesc pe
dumneata la Pripas. Salut[ri cordiale. — Cernatony“.
}n Pripas, la ]nceput, a dus-o parc[ mai greu ca ]n Feldioara.
C`nd s-a ]nfiin\at aici =coala statului, comuna s-a ]ns[rcinat s[
dea un local potrivit =i o gr[din[ pentru pomicultur[. Cu vre-
mea statul promitea s[ cl[deasc[ o =coal[ nou[, ]n care s[ aib[
un apartament cumsecade ]nv[\[torul. Deocamdat[ ]ns[ Herde-
lea a fost nevoit s[ cheltuiasc[ din buzunarul lui spre a se repara
o cas[ \[r[neasc[ ]n care s[ se poat[ ad[posti mai omene=te.
Dup[ un an, \[ranul, =iret, v[z`ndu-=i bordeiul schimbat ]ntr-o
c[su\[ ar[toas[, a desf[cut contractul de ]nchiriere =i s-a mutat
el ]ntr-]nsa. }nv[\[torul a trebuit s[ risipeasc[ al\i bani, cu alt[
cas[, unde a p[\it la fel... Atunci, fiindc[ statul nici nu se mai
g`ndea la =coala cea nou[, Herdelea a luat o hot[r`re mare.
Pentru gr[dina de pomicultur[ comuna oferise un loc de-al bi-

Ion
85
sericii, ]n marginea satului. Cu ]nvoirea lui Belciug, ]nv[\[torul
s-a apucat de =i-a zidit o cas[ proprie pe locul bisericii. Pe atunci
erau prieteni foarte buni. Preotul l-a asigurat c[ gr[dina va
r[m`ne proprietatea lui Herdelea ca o dona\ie din partea comu-
nei =i a bisericii pentru r`vna lui ]ntru luminarea copiilor din
Pripas. Nici prin g`nd nu i-a trecut ]nv[\[torului s[-i cear[ vreun
]nscris. Vorba unui prieten e mai sf`nt[ ca orice h`r\oag[. Mai
t`rziu i-a cerut, dar preotul a ]nceput s[ se codeasc[.
—
Este vreme, frate Zaharie, ]i zicea cu un z`mbet ciudat,
]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[.
Cu c`t se r[ceau leg[turile ]ntre d`n=ii, cu at`t ]nv[\[torul
sim\ea mai mult amenin\area. +i, parc[ ]nadins, ]mpotriva
sfor\[rilor lui de-a ocoli o primejdie, ne]n\elegerile lor sporeau
zi cu zi. }=i mai vorbeau, c[ci Herdelea ]i ]nghi\ea toate toanele,
dar sufletele lor se dep[rtau mereu.
}nv[\[torul se g`ndea cu groaz[, mai ales din pricina ca-
sei, la clipa c`nd ruptura va veni totu=i odat[. Era sigur c[ atunci
Belciug va face tot ce-i va sta ]n putin\[ s[-l scoat[ din casa
lui, cl[dit[ din munca lui, singura avere agonisit[ ]n at`\ia ani
de zbucium[ri. +i aceasta tocmai acum c`nd fetele au ajuns
ca azi-m`ine s[ le ajute Dumnezeu s[ se m[rite =i c`nd toat[
zestrea =i n[dejdea lor era c[su\a aceasta. C[ci, f[r[ nimica,
oric`t ar fi ele s[r[cu\ele de frumoase =i de iste\e, anevoie se
va g[si cineva s[ le ia „]n vremurile acestea materialiste“ —
cum zicea Laura cu mult[ dreptate.
Primejdia o sim\ea bine toat[ familia =i tocmai din pricina
aceasta ura ]mpotriva preotului cre=tea f[r[ voia lor, din ce ]n
ce mai puternic[, a\`\at[ parc[ de m`na soartei. Cu c`t ]i re-
voltau mai mult ispr[vile lui Belciug, cu at`t ]=i aduceau mai
des aminte de at`rnarea lor de d`nsul =i cu at`t aceasta ]i ]nfu-
ria mai avan pe to\i. Atunci apoi d[sc[li\a cu fetele t[b[rau
asupra ]nv[\[torului cu imput[ri =i cu jelanii amare. }ndeosebi
doamna Herdelea era mare me=ter[ ]n a zugr[vi nenorocirile
ce s-ar abate asupra familiei dac[ „p[m[tuful“ i-ar pofti afar[
din casa ridicat[ cu b[ni=orii rup\i de la gura copiilor, sau dac[

Liviu Rebreanu
86
]ntr-o bun[ zi Herdelea ar ]nchide ochii =i i-ar l[sa pe dru-
muri, mai ales c[ toate nop\ile tu=e=te ca un buhai =i a ]nceput
s[ sl[beasc[ de s-a f[cut ca un ogar... +i, cum prevestirile ei
negre g[seau r[sunet ]n inimile fetelor, se ]necau ve=nic ]n la-
crimi multe care pe ]nv[\[tor ]l ]nduio=au, iar pe Titu ]l ener-
vau, fiindc[ el mai totdeauna atunci avea inspira\ii poetice =i
se v[ita c[ nu poate „lucra“ de at`ta g[l[gie f[r[ rost...
Tocmai ]n vremea aceasta, c`nd fr[m`nt[rile se ]n[spreau,
a picat un pe\itor ]n casa Herdelea. Era a=teptat =i totu=i a st`rnit
o ceart[ care mai-mai s[ se ]ncheie cu scandal.
Vara trecut[, prin iulie, la b[ile din S`ngeorz, cu prilejul
unui bal s[pt[m`nal, unde se dusese ]ntov[r[=it[ de Titu, Lau-
ra a cunoscut un student ]n teologie, pe George Pintea. T`n[rul
mai avea un an p`n[ s[ ias[ preot =i a ]ndr[git pe Laura foarte
mult. Prin =aptezeci =i nou[ de scrisori =i c[r\i po=tale ce i le-a
trimis pe urm[, =i-a dezv[luit ]ncetul cu ]ncetul pasiunea pe care
i-a aprins-o frumuse\ea, bl`nde\ea, cultura aleas[ =i celelalte
calit[\i, descoperite de d`nsul dintr-o singur[ ochire, dar a=a
de numeroase c[ i-a trebuit mai bine de un an de zile =i at`ta
h`rtie p`n[ s[ le ]n=ire pe toate. Dup[ ]nt`ile scrisori, Laura a
stat la ]ndoial[: s[-i r[spund[ ori s[ nu-i r[spund[? Inima ei se
]nt`mpla s[ fie tocmai liber[. Un elev de la liceul din Arma-
dia, care-i f[cuse curte vreo doi ani =i ]ncepuse s-o intereseze,
a plecat ]ndat[ ce =i-a luat bacalaureatul, f[r[ s[-i mai scrie
un r`nd, silind-o s[-l smulg[ din suflet, de=i cu durere. }ndoie-
lile i le-a risipit Titu cu o pova\[ ]n\eleapt[: poate s[-i scrie,
dar cu mult[ b[gare de seam[. Astfel a trimis Laura teologului
George Pintea dou[zeci de scrisori =i dou[zeci =i trei de c[r\i
po=tale ilustrate, ]n care s-a dedat la pu\in sentimentalism co-
chet, f[r[ ]ns[ a-i f[g[dui, nici m[car prin o aluzie, iubirea ei.
C[ci Laura, de=i abia de nou[sprezece ani, avea despre amor
idei prea serioase =i nu putea admite c[, dup[ o cuno=tin\[ de
c`teva ceasuri, ea s[ iubeasc[ aievea pe cineva, oricine ar fi.
„Iubirea e un lucru ginga= — zicea ea melancolic — =i se sfarm[
dac[ o atingi cu ]ndemnuri gr[bite.“ De Pintea ]=i aducea

Ion
87
aminte mai ales c[ e cu vreo dou[ degete mai scund ca d`nsa,
care avea oroare de b[rba\ii mici. Apoi, ]n vreme ce teologul
o bombarda cu scrisori, a f[cut cuno=tin\a unui t`n[r ]nalt, sfi-
os, delicat =i frumos, student ]n medicin[, Aurel Ungureanu.
S-au v[zut ]nt`ia oar[ la balul studen\ilor, ]n Armadia; ]n
vacan\a Cr[ciunului a venit ]n Pripas de patru ori, ]n vacan\a
Pa=tilor de zece ori, iar acuma, ]n vacan\a mare, aproape ]n
fiecare zi. Din ]nt`lnirile dese apoi s-a ]nfiripat o iubire cu at`t
mai pre\ioas[ pentru Laura, cu c`t Aurel se mul\umise numai
s[-i str`ng[ m`na ceva mai puternic =i s[-i apese pe degetul
mijlociu ceea ce, ]n limbajul ]ndr[gosti\ilor, voia s[ zic[ „te
iubesc din fundul inimii“.
}ndat[ ce iubirea pentru Aurel Ungureanu s-a limpezit ]n
sufletul Laurei, scrisorile st[ruitoare ale lui Pintea au ]nceput
s-o plictiseasc[. I se p[rea c[ ]i p[teaz[ dragostea pe care do-
rea s-o p[streze neprih[nit[ numai medicinistului. Spre a-i da
o dovad[ deosebit[ de sinceritate, i-a m[rturisit la Pa=ti c[
Pintea ]i bate capul cu r[va=ele de iubire. Aurel cuno=tea bine
pe Pintea de prin liceu, s-a z[p[cit =i a zis tulburat:
—
Pintea, m[ rog, e un b[iat tare cumsecade... tare... tare...
Laura a ]n\eles c`t trebuie s[-l doar[ descoperirea aceasta
=i nici nu i-a mai pomenit de d`nsul, iar c`nd Aurel o ]ntreba,
r[spundea cu o indiferen\[ zdrobitoare, din care s[ poat[ citi
c[ inima ei este numai a lui ]n vecii vecilor...
B[tr`nii ]ns[ nu cinsteau deloc sentimentele Laurei. V[z`nd
scrisorile din ce ]n ce mai aprinse ale teologului, ]nt`i se g`ndir[
=i apoi spuser[ pe fa\[ c[ omul care scrie cum scrie Pintea
trebuie s[ fie foarte bun. Li-era drag, f[r[ s[-l fi v[zut vreo-
dat[, =i simpatia lor pentru el cre=tea cu c`t se ]nfl[c[ra pasi-
unea lui ]n scrisorile c[tre Laura.
—
Bine ar fi de-ar fi ceva serios, ofta din ce ]n ce mai des
d[sc[li\a.
—
Ei, Doamne, unde-i norocul s-o ia un fecior a=a de
seam[! ad[uga ]nv[\[torul cu un plesc[it de limb[, semn de
mare mul\umire.

Liviu Rebreanu
88
Pe Laura o revoltau g`ndurile b[tr`nilor, mai ales c[ ve-
neau totdeauna dup[ t`nguiri ]ndelungate despre s[r[cie, de-
spre nesiguran\a cu casa, despre greut[\ile vie\ii, f[r[ num[r,
despre vremile materialiste... C`nd ajungeau la „vremile ma-
terialiste“, fata se sup[ra mai r[u, sim\indu-se lovit[ cu propri-
ile ei arme. Pl`ngea, blestema, se ]nchidea ]n salon =i,
m`ng`indu-se c[ sufer[ pentru Aurel, ]l ]ndr[gea =i mai mult.
Ghighi, care adora pe sor[-sa, r[m`nea s[ \in[ piept p[rin\ilor,
sleia toate argumentele ]mpotriva teologului, p`n[ ce sf`r=ea
=i ea ]n lacrimi. Atunci Laura o chema s[ mai boceasc[ pu\in
]mpreun[, s[-=i bat[ joc de scrisorile lui Pintea =i apoi s[ se
r[coreasc[ vorbind despre Aurel...
Scrisoarea a optzecea a lui Pintea ]ns[, sosit[ la c`teva zile
dup[ ce Belciug dojenise pe Ion ]n biseric[, era adresat[
b[tr`nilor =i cerea pentru totdeauna m`na dr[g[la=ei lor Lau-
ra, cu adaosul c[, ]n cazul unui r[spuns favorabil, ]=i va lua
voie s[ vin[ ]n persoan[ spre a auzi cuv`ntul fericirii din gura
ei =i a lor. Senza\ia cea mare se afla totu=i ]n post-scriptum,
unde spunea: „Cred de prisos s[ v[ amintesc c[ chestiunile
materiale ]mi sunt cu totul str[ine =i indiferente. Prea Sfin\ia sa
episcopul mi-a =i desemnat o parohie bun[ ]n S[tmar, a=a ]nc`t
vom fi la ad[post de grijile vie\ii de toate zilele.“ Aceasta ]nsem-
na, nici mai mult, nici mai pu\in, c[ Pintea dore=te s[ ia pe
Laura f[r[ zestre.
—
}n sf`r=it, te-a b[tut norocul! strig[ Herdelea fericit. Ve-
stea asta merit[ o b[utur[. Ce zici, nevestic[?
—
S[ dea Dumnezeu s[ fie ]ntr-un ceas bun! l[crim[
d[sc[li\a, mestec`nd mi=cat[ ]n tocana ce se perpelea pe foc.
}nv[\[torul scormoni ]ndat[ o sticl[, o cl[ti cu ap[ =i plec[
m`ndru la Avrum dup[ rachiu, dar =i pentru a-i ]mp[rt[=i bu-
curia cea mare.
Pe Laura scrisoarea a uimit-o at`t de cumplit c[, p`n[ ce a
ie=it Herdelea, n-a putut scoate nici o vorb[. C`nd ]ns[ s-a dez-
meticit, i s-a p[rut c[ vede deodat[ pe Aurel privind-o trist =i cu
imputare. Ochii i s-au umplut de lacrimi =i a strigat ]ndurerat[:

Ion
89
—
Nu m[ m[rit! Nici s[ nu v[ g`ndi\i c[ am s[-mi leg via\a
de un...
Ghighi, care a=tepta doar s[ deschid[ Laura focul, a s[rit
numaidec`t s[ l[mureasc[ d[sc[li\ei c[ m[riti=ul acesta ar fi o
nenorocire nemaipomenit[, pentru c[ Laura ur[=te pe Pintea,
pentru c[ Pintea e mai mic dec`t Laura...
Doamna Herdelea se uit[ la ele mirat[. Dar c`nd a ]n\eles,
a izbucnit ca o leoaic[:
—
Apoi crede\i voi c[ are s[ v[ lase cineva s[ da\i cu
piciorul norocului?... C[ vou[ v[ arde de nebunii =i de
blestem[\ii, ]n loc s[ v[ mai g`ndi\i =i la greut[\ile cu care ne
zbatem... M`ine-poim`ine e =i nebuna cealalt[ de m[ritat...
D-apoi zestre de unde crede\i s[ lua\i?
—
Ei, parc[ toat[ lumea-i ca Pintea, s[ se uite numai la
zestre! zise repede Ghighi.
—
M[ mir c[ nu vi-i ru=ine s[ min\i\i cu at`ta sfruntare...
Apoi da, carul vostru e ]ntr-o roat[, pute\i umbla dup[ cai verzi
pe pere\i... V[ ]nchipui\i c[ oamenii de treab[ se uit[ la sin-
drofiile =i la luxurile voastre... Alta ar fi s[rit cu am`ndou[
m`inile, tic[loaso, =i ar mul\umi lui Dumnezeu c[ i-a trimis
acas[ norocul! Tu umbli dup[ mofturi =i dr[cii... Obraznico =i
neru=inato!...
—
Po\i s[ m[ oc[r[=ti c`t vrei, dar nu m[ m[rit! repet[ Laura
cu o lini=te trist[ de martir[, care pe maic[-sa o ]nfuria =i mai r[u.
}n odaia de al[turi Titu, smulg`ndu-=i mereu p[rul pentru a
stoarce din creieri o rim[, r[cni deodat[ desperat:
—
Ave\i s[ m[-nnebuni\i cu at`tea \ipete! Am ajuns s[ nu mai
pot lucra nici ziua, nici noaptea... ]mi zdrobi\i viitorul cu g[l[gia!
C`nd se ]ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase =i
se ]ns[rcinase s[ vesteasc[ tuturor c[ domni=oara Laura se
m[rit[, auzi din uli\[ cearta.
—
Uite ce fat[ ne-a dat Dumnezeu! Uite =i bucur[-te =i
m[n`nc-o fript[! ]l ]nt`mpin[ d[sc[li\a. Dumneaei nu vrea s[
se m[rite cu un biet pop[, auzi? Domni=oarei ]i trebuie doftori,
baroni, poate chiar un ]mp[rat!...

Liviu Rebreanu
90
Laura nu spusese c[ nu-i trebuie pop[, dar doamna Herde-
lea ]i ghicise g`ndul. }n sufletul ei fata ]=i zisese de multe ori
c[ ]ntre un doctor =i un pop[ e o deosebire ca ]ntre cer =i
p[m`nt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind p[m`ntul. P[rerea
aceasta a avut-o ]nainte de a cunoa=te pe Aurel, iar acuma
devenise convingere.
Cearta se ]n[spri a=a de r[u, c[ Titu fu nevoit s[ renun\e la
munca poetic[ =i s[ asculte discu\ia din ce ]n ce mai aprins[.
B[tr`nii dovedeau fetelor c[ Aurel Ungureanu e o pu=lama ca-
re-=i pierde vremea f[c`nd curte Laurei, f[r[ s[-i treac[ m[car
prin minte s-o ia de nevast[; =i chiar de ar fi om de treab[ =i ar
avea g`nduri serioase, tot nu le-ar putea ]nf[ptui dec`t peste
vreo cinci ani, c`nd va termina studiile, dac[ le va termina, =i
]nc[ =i atunci va pretinde ceva zestre, iar de nu-i vor putea da
nimic, ]i va ]ntoarce spatele repede-repede. Pintea ]ns[ e om
chibzuit, cu cariera deschis[, f[r[ preten\ii, sincer =i cinstit, dis-
pus s-o ia chiar f[r[ c[ma=[, fiindc[ o iube=te aievea. Dac[
Laura se va codi =i va sc[pa ocazia norocoas[, va ]mb[tr`ni
fat[ mare ca =i domni=oarele Bocu din Armadia, care au ]mpli-
nit cincizeci de ani =i tot mai a=teapt[ vreun nebun s[ le
pe\easc[, de=i ele au la spate mii=oare multe. De altfel Laura
are v`rsta cea mai frumoas[. Fata, dup[ ce trece de dou[zeci
de ani, ]ncepe a se ve=teji =i a se ur`\i. }nv[\[tura =i frumuse\ea
nu-\i folosesc nimic, dac[ n-ai minte s[ prinzi norocul c`nd ]\i
pic[... Laura, sprijinit[ viguros de Ghighi, descria ]n culorile
cele mai negre pe Pintea, blestema minutul ]n care l-a cuno-
scut, pl`ngea =i iar declara c-ar trebui s[ fie smintit[ s[-=i
]ngroape tinere\ile al[turi de o st`rpitur[ de om pe care-l ur[=te
tocmai fiindc[ a avut obr[znicia s-o cear[ ]n c[s[torie. Se ]n-
china =i se jura c[ mai bine moartea dec`t Pintea. De m[ritat
mai are destul[ vreme, c[ci azi fetele nu se mai m[rit[ ca
alt[dat[, ]nainte de a fi deschis bine ochii ]n lume. Ea ]ns[ nu
vrea s[ se m[rite niciodat[, are oroare de b[rba\i =i nici pen-
tru Aurel nu simte, la urma urmelor, dec`t o simpatie nevino-
vat[ =i nici prin g`nd nu-i trece s[ fie vreodat[ so\ia lui...

Ion
91
Titu, de=i rugat ]n mai multe r`nduri s[-=i spun[ p[rerea,
t[cea ca un filozof. Pe la miezul nop\ii ]ns[, v[z`nd c[ dezbate-
rea nu s-ar mai ispr[vi niciodat[, interveni cu o am`nare:
—
Destul acuma!... Haidem la culcare! V-a\i certat destul,
mai l[sa\i =i pe m`ine!
Totu=i sfada, ca o lumin[ ce moare, mai p`lp`i, c`nd mai
moale, c`nd mai puternic[, p`n[ c`nd Herdelea, ]nfuriat deo-
dat[ peste m[sur[, ridic[ pumnul la Ghighi, r[cnind:
—
Mar=, neru=inatelor!... Mar=, netrebnicelor...
Titu opri c[derea pumnului, lu[ bl`nd pe fete de spate =i le
petrecu ]n salon, unde era patul lor, m`ng`indu-le c[ drep-
tatea este de partea lor =i c[ b[tr`nii nu pricep n[zuin\ele ide-
aliste. Pe urm[ se ]ntoarse =i spuse grav p[rin\ilor:
—
Ave\i dreptate, ce mai calea-valea, =i v-a\i g`ndit foarte
bine... Ei, dar ce vre\i? Sunt tinere =i f[r[ minte... Parc[ =tiu ele
ce vorbesc?... Parc[ =tiu ele ce-s greut[\ile vie\ii?...
3
Vremea se posomor`se. Toamna b[tea la u=[, st[ruitor. Ho-
tarul se ple=uvea mereu. Ici-colo, se mai ]n[l\au cl[i\e de f`n
sau stoguri de paie, pe care ]ns[ \[ranii se gr[beau s[ le care
acas[. Plugurile spintecau, din ce ]n ce mai dese, ogoarele is-
tovite. Petele arate, negre =i lucioase, p[reau ni=te r[ni deschise
pe un trup ]mb[tr`nit.
Cu c`t trecea vremea, cu at`t nelini=tea sporea ]n sufletul
lui Ion. Muncea ca =i c`nd =i-ar fi pus ]n g`nd s[ se
]mbog[\easc[ ]ntr-o clip[, s[ scape de orice grij[ =i mai ales
de orice r`vn[. Se ]nfuria ]ns[ c[ rodul muncii lui de-abia se
vedea. Dup[ o roboteal[ de o var[ ]ntreag[ pe la al\ii,
r[m`n`nd chiar ]n urm[ cu p[m`nturile lui, s-a ales cu vreo
sut[ de zlo\i. Urm`nd a=a nu va face nici un pas ]nainte.
Zv`rcolirile acestea ]i aduceau totdeauna aminte pe Ana =i
pe Vasile Baciu, =i-l ]nt[r`tau. Se sim\ea ]nfr`nt =i neputincios,
iar sim\[m`ntul acesta ]i aprindea s`ngele =i-i umplea creierii

Liviu Rebreanu
92
de planuri =i hot[r`ri care de care mai n[zdr[vane. Totu=i nu
mai ]ndr[znea s[ se apropie de casa lui Vasile Baciu =i nici s[
schimbe vreo vorb[ cu Ana. }n schimb se ducea mai ]n fiecare
sear[ pe la Florica. Ochii ei alba=tri ]i mulcomeau zbuciuma-
rea. R`dea ]ns[ c`nd ]=i amintea de f[g[duin\a lui c[ o va lua
de nevast[. Cum s-o ia dac[ toat[ zestrea ei e un purcel jig[rit
=i c`teva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge ]n via\[... Dra-
gostea e numai adaosul. Altceva trebuie s[ fie temelia. +i ]ndat[
ce zicea a=a, se pomenea cu g`ndurile dup[ Ana...
}n cur`nd Zenobia afl[ c[ Florica, ]mpreun[ cu maic[-sa,
au umplut satul c[ Ion a cerut-o de nevast[. Dac[ ar fi lovit-o
cineva cu parul ]n cap, tot parc[ nu s-ar fi sup[rat at`t de r[u.
Veni acas[ galben[ =i se r[sti la Ion din poart[:
—
Tot la s[r[cie tragi, dragul mamii, tot? Alt[ mireas[, afar[
de Florica v[danei lui Maxim, n-ai g[sit c`tu-i satul de mare?...
Da ce m[ mai mir, dragul mamii, ce m[ mai mir?!
Fl[c[ul ]n\elese ]ndat[ =i se ]nfurie, dar nu de cele ce
r[sp`ndea Florica, ci de m`nia Zenobiei:
—
Nu-s eu destul de c[tr[nit, m[ mai am[r[=ti =i dumneata?
Zenobia ]ns[ nu-l sl[bi p`n[ ce peste c`teva clipe Ion, scos
din fire, se repezi la ea s-o loveasc[. Glaneta=u s[ri ]n ajutorul
femeii, ostoindu-l:
—
Ionic[, taci mulcom, las-o!
Ion se opri, dar apoi, ]n vreme ce Zenobia ie=i ]n uli\[ s[ se
vaite =i s[ afuriseasc[, ]ncepu s[ se sf[deasc[ cu tat[l s[u:
—
De ce mi-ai m`ncat =i mi-ai b[ut p[m`nturile, hodorogule?
Glaneta=u, cu ni=te ochi foarte tri=ti, r[spunse jalnic:
—
Acu ce s[-\i mai fac, omule, =i ce s[-\i dau, dac[ n-am?
Sufletul din oase s[ \i-l dau?... Iac[, \i-l dau!...
Auzindu-l, Ion r[cni =i mai proclet:
—
Mai bine s[ nu m[ fi f[cut, dec`t s[ fiu batjocura oame-
nilor!...
}n ziua aceea, spre sear[, fl[c[ul ]nt`lni pe Ana, pe drumul
cel vechi dinspre Jidovi\a. Primprejur nici \ipenie de om. El a
oprit-o =i a luat-o de m`n[, iar ea a ]nceput ]ndat[ s[ pl`ng[

Ion
93
cu hohote =i s[-i impute c[ a p[r[sit-o. Ion vru s-o lini=teasc[,
dar nu-i putu spune dec`t:
—
Las[, Anu\[, fii lini=tit[, c[ noi tot ]mpreun[... ]mpre-
un[... ]mpreun[...
Mai st[tur[ un minut, t[cu\i, =i se desp[r\ir[. Pe c`nd ]ns[
fata se dep[rta cu aceea=i dezn[dejde ]n suflet, Ion sim\ea o
]nviorare mare. Lacrimile Anei i-au ]ncol\it ]n inim[ o ]ncre-
dere nou[. }=i urm[ calea mai sprinten =i at`t de mul\umit c[-i
venea mereu s[ r`d[ =i-=i zicea:
—
De-acuma nu-mi pas[ de nimic!
}nc[ nu =tia ce va face, dar ]ncrederea ]i cre=tea ]ntruna,
schimb`ndu-i parc[ toat[ fiin\a.
Din clipa aceea se sim\i alt om, mai puternic, mai ]ndr[zne\,
gata s[ ]nfrunte toat[ lumea. Era vesel, glumea tam-nisam,
r`dea, ]nc`t Zenobia, speriat[ c[ l-a fermecat cineva, era c`t
pe-aici s[-i desc`nte de ]ntors.
De-a doua sear[ se preg[ti s[ mearg[ la Ana. Auzi ]ns[ c[
dup[ at`tea s[pt[m`ni de c`nd d`nsul nici nu se mai uit[ la
fat[, George a ]nceput s[ se apropie iar de Vasile Baciu. Ion se
hot[r] s[ mai a=tepte. }ncrederea ]n sine ]i d[dea puterea s[
p`ndeasc[ lini=tit. }n c`teva seri v[zu ]ntr-adev[r pe George
intr`nd ]n cas[. Dar lampa r[m`nea aprins[, ceea ce ]nsemna
c[ mai mult cu Baciu sta de vorb[ dec`t cu fata... Aceasta ]i
sporea n[dejdea. Nu mai era gr[bit deloc... C`t va a=tepta el,
va a=tepta =i Ana...
Trecea deseori, parc[ ]nadins, pe l`ng[ p[m`nturile lui Va-
sile Baciu. Le c`nt[rea din ochi, se uita dac[ sunt bine lucrate
=i se sup[ra c`nd vedea c[ nu sunt toate cum trebuie. Se sim\ea
st[p`nul lor =i-=i f[cea planurile cum va ara f`nea\a cutare, iar
cutare porumbi=te cum va sem[na-o cu trifoi...
}ntr-o diminea\[ mohor`t[ ie=i cu plugul s[-=i ogoreasc[ =i
el o porumbi=te pe care la prim[var[ socotea s-o semene cu
gr`u. Vremea de ogor`t era cam t`rzie. Dar el, av`nd o sin-
gur[ vac[, trebuia totdeauna s[ a=tepte p`n[ ispr[vesc al\ii, ca
s[ mai poat[ ]mprumuta o vit[ s[-=i munceasc[ p[m`ntul.

Liviu Rebreanu
94
Porumbi=tea era ]ngust[, tot o r[m[=i\[ dintr-o tabl[ mai
m[ri=oar[, din care Glaneta=u v`nduse odinioar[ jum[tate lui
Dumitru Moarc[=, de unde apoi a ]nc[put ]n seama lui Simion
Lungu. De altfel =i acuma cele dou[ delni\e erau desp[r\ite
numai printr-o brazd[ mai ad`nc[ =i mai lat[.
Ion opri vitele cu plugul, preg[tindu-se de munc[. Ochii
lui ]ns[ r[t[ceau mereu pe partea lui Simion Lungu, care odi-
nioar[ a fost a lor. De jur ]mprejur c`mpul era pustiu.
—
M[car o brazd[ s[-mi iau ]napoi din p[m`ntul meu! se
g`ndi deodat[ fl[c[ul, cu obrajii aprin=i de o poft[ nest[p`nit[.
Apoi repede ]nfipse plugul dincolo de hat, ]n peticul vecinu-
lui, =i porni s[ curme o nou[ desp[r\itur[. Lutul g[lbui sc`r\`ia,
se r[sturna lucios, ]n bulg[ri aspri. Ion str`ngea d`rz coarnele
plugului, ap[sa fierul ad`nc ]n trupul p[m`ntului =i, cu p[l[ria
pe ceaf[ =i cu fruntea umed[ de sudoare =i de ]nfrigurare,
]ndemna bl`nd =i st[ruitor vacile care tr[geau din r[sputeri,
]ncovoindu-=i spinarea.
Dup[ ce croi un hat nou =i sf`r=i de arat c`teva brazde din
delni\a lui Simion, astup`nd hotarul cel vechi, fl[c[ul respir[
ad`nc =i u=urat. De acuma nu mai trebuia s[ se team[. Inima
]i tremura de bucurie c[ =i-a m[rit averea. Trei-patru brazde
nu e mult, nici nu se bag[ de seam[.
Pe la pr`nzi=or d[du drumul vitelor s[ mai pasc[ ce-or g[si
pe ogoarele dimprejur, iar el se a=ez[ s[ ]mbuce din merindea
ce =i-o adusese, ]n tihn[, mul\umit =i cu g`ndul numai la
brazdele noi... C`nd s[ ispr[veasc[ m`ncarea, v[zu pe Simi-
on Lungu venind =i d`nsul ca s[-=i ogoreasc[ locul. Ion tres[ri.
—
Are s[ bage de seam[, ]=i zise cu un z`mbet nelini=tit.
}ntr-adev[r, Simion v[zu c[ delni\a i s-a ]ngustat =i ]ndat[
]ncepu s[ ]njure, deocamdat[ ]ns[ f[r[ a se uita ]ncoace, ca =i
c`nd n-ar fi luat ]n seam[ pe Ion. Fl[c[ul de asemenea se f[cu
c[ nu-l aude =i str`ngea cu mare grij[ firimiturile de p`ine ]n
p`nz[tur[, scutur`ndu-le =i privindu-le ]ndelung parc[ cine =tie
ce ad`ncit ar fi ]n g`nduri. Numai c`nd sim\i c[ Simion vine
spre d`nsul cu biciul ]n m`n[, r[cnind =i suduindu-l de-a drep-

Ion
95
tul, numai atunci ]nf[=ur[ repede r[m[=i\ele de m`ncare, le
v`r] ]n traist[ =i se scul[ ]n picioare.
Har\a se ]ncinse iute. Ion se jura pe to\i sfin\ii c[ a br[zdat
hatul numai pentru c[ nu se mai cunoa=te bine, dar c[ l-a tras
]n acela=i loc. Simion, oc[r`ndu-l, ]l duse ]ntre delni\e, ]i ar[t[
c[ a intrat ]nadins cu plugul ]n p[m`ntul lui, ]l sili s[ m[soare
cu pasul, ]mpreun[, l[\imea locurilor =i, din dou[ ]n dou[
vorbe, ]i striga:
—
Jum[tate delni\a mi-ai furat-o, t`lharule!
Ion, v[z`nd c[ nu-l r[zbe=te cu vorba, ]ncepu s[ ]njure =i
apoi, ca s[ r[m`n[ deasupra, se n[pusti la Simion cu pumnii.
Se b[tur[ ca orbe\ii vreo jum[tate de ceas, sf`=iindu-=i
c[m[=ile =i zg`riindu-=i obrajii. Fiindc[ nu era nimeni s[-i
despart[, numai osteneala ]i mulcomi. Pe urm[ se apucar[
am`ndoi de lucru, ]njur`ndu-se ]ntruna, toat[ ziua. Simion Lungu
se jur[ pe copiii lui c[-l va trage ]n judecat[ =i nu se va l[sa
p`n[ ce nu-l va vedea ]n temni\[, chiar de-ar =ti c[-=i cheltuie=te
=i opincile, ca s[-l ]nve\e s[ mai intre alt[ dat[ ]n locurile oame-
nilor de treab[. Ion ]ns[ scuip[ cu dispre\, strig`nd c[ lui nici
de Dumnezeu din cer nu-i pas[...
4
}n fiecare sear[ familia Herdelea dezb[tea acuma ]n toate
am[nuntele scrisoarea a optzecea. }nv[\[torul voia s[ r[spund[
lui Pintea numaidec`t, fata ]ns[ st[ruia s-o lase ]n pace m[car
p`n[ luni, c[ci duminic[ ]i vin prietenele din Armadia =i nu
vrea s[ fie sup[rat[. Dar p`n[ luni mai sunt at`tea zile — nu
se poate ]nt`rzia r[spunsul ]ntr-o chestie a=a de mare. + -apoi
ce au a face prietenele ei cu r[spunsul lui Pintea? Dimpotriv[,
ar trebui s[ fie m`ndr[ c[ are un pe\itor de seam[ =i ]n cur`nd
se va m[rita... Aceasta exaspera pe Laura at`t de r[u, ]nc`t
amenin\a c[, dac[ vor sufla o singur[ vorb[ fetelor despre
obr[znicia lui Pintea, ea imediat se va arunca ]ntr-o f`nt`n[...
Amenin\area ei ]ns[ revolta peste fire pe doamna Herdelea,

Liviu Rebreanu
96
care o oc[ra pe urm[ dou[ ceasuri, f[r[ ]ntrerupere, doamna
Herdelea fiind ne]ntrecut[ ]n n[scocirea =i ]nl[n\uirea celor mai
variate dojeniri materne...
Totu=i Laura r[mase biruitoare. Dup[ at`tea lupte fr[m`ntate
]n lacrimi, duminica mult a=teptat[ sosi, duminica de care ]=i
at`rnase soarta...
Fetele f[cuser[ preg[tiri uria=e. Toat[ s`mb[ta au muncit:
trei feluri de pr[jituri, apoi cozonaci, apoi au fiert laptele ca s[
fie mai gros p`n[ m`ine =i s[ aib[ spum[ mai mult[, apoi au
scuturat casa =i au schimbat aranjamentul mobilei ]n salonul-
dormitor... Seara Laura a c[lcat rochia ei =i pe a Ghighi\ei,
v[rs`nd ]n acela=i timp lacrimi ]mbel=ugate, c[ci b[tr`nii nici
m[car acuma n-au l[sat-o ]n pace cu Pintea.
Duminic[ diminea\a ]ns[ au avut o bucurie. Ploaia, care le
speriase toat[ s[pt[m`na, ]ncetase peste noapte. Un v`nt as-
pru zbicise frumos =oseaua, iar spre amiazi soarele tomnatic
scoase capul dintre nouri ]mpr[=tiind c[ldur[ =i voio=ie.
P`n[ dup[-pr`nz Laura =i Ghighi fierbeau de emo\ie. Mereu
a=ezau c`te ceva, ba ]n salon, ba ]n celelalte dou[ od[i, =i Laura
]ntreba din c`nd ]n c`nd, ]ngrijorat[, pe Ghighi:
—
Ce crezi tu, micu\o drag[, o s[ vie?
—
Am o presim\ire sigur[ c[ vine, r[spundea Ghighi foarte
serioas[.
Laura o s[ruta cu mul\umire, c[ci era vorba de Aurel.
Sindrofiile se \ineau ]n fiecare duminic[, pe r`nd, la c`te una
din fetele „inteligen\ei“ satelor dimprejur, bune prietene, care
alc[tuiau un cerc deosebit =i pentru care ]nt`lnirile acestea,
]mpreun[ cu balul din octombrie =i serata dansant[ din febru-
arie, organizate de profesorii =i elevii liceului din Armadia, erau
distrac\iile cele mai ]nalte. De obicei nu erau pofti\i cavaleri.
Totu=i gazda avea ]ng[duin\a tacit[ de a chema pe t`n[rul care-i
f[cea curte mai st[ruitor, pricinuind astfel o surpriz[ pl[cut[ tu-
turor. Laura spuse lui Aurel ]nc[ de duminica trecut[ c[ sindro-
fia viitoare va fi la ea =i c[-l a=teapt[, iar el ]i f[g[duise c[ va
veni negre=it; deoarece ]ns[ de atunci nu l-a mai v[zut din pri-

Ion
97
cina ploilor, era ]ngrijorat[ c-o fi uitat =i nu va veni, ceea ce ar
putea st`rni printre fete vorbe felurite =i nepl[cute...
Pe la trei dup[ pr`nz, Laura =i Ghighi se a=ezar[ ]n cerdac
]n a=teptarea musafirilor. Mai ales Laura tremura de grij[ din
pricina lui Aurel. Ar fi dorit din suflet s[ soseasc[ el ]naintea
fetelor ca s[ poat[ vorbi mai ]n tihn[ c`teva clipe. Sim\ea
nevoia s[-i comunice obr[znicia lui Pintea =i s[-i cear[ o
pova\[. R[spunsul lui ]i va pecetlui soarta. Un cuv`nt al lui ]i
va da puterea s[ reziste tuturor ispitelor...
Peste vreun ceas fetele din Armadia se ivir[ la cotitura de l`ng[
R`pile Dracului. Veneau pe jos, ca ]ntotdeauna, r`z`nd =i t`nd[lind.
Laura =i Ghighi le ie=ir[ ]nainte, se ]mbr[\i=ar[ furtunos, parc[ nu
s-ar fi v[zut de ani de zile, se luar[ de bra\ =i sosir[ ciripind ]n
curte. Herdelea, care citea ]ntre pomi o gazet[ veche, se cobor]
galant =i le primi cu glume b[tr`ne=ti, ]nc`t toate izbucnir[ ]n r`sete
zgomotoase. }n pridvor d[sc[li\a boscorodea rug[ciuni dintr-o carte
rupt[ =i soioas[, r[mas[ din vremurile ei de glorie. Toate fetele ]i
s[rutar[ m`na, iar ea le s[rut[ pe obraz, dar f[r[ s[ se scoale, f[r[
s[ z`mbeasc[ =i f[r[ s[ r[spund[ ]ntreb[rilor obi=nuite. Doamna
Herdelea nu vedea cu ochi buni sindrofiile, ]nt`i pentru c[ ]n
tinere\ea ei n-a pomenit asemenea lucruri neserioase, =i apoi pen-
tru c[ se cheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare.
}n salon fetele defilar[ ]n fa\a oglinzii dintre ferestre, potrivin-
du-=i care o bucl[ r[zvr[tit[, care o spr`ncean[ pe care anina
un fir de pudr[, care o panglicu\[ la rochie. Erau cam obosite
de drum, dar gura nu le st[tea o clip[. Vorbeau toate ]n acela=i
timp, fredonau, r`deau... C`nd se mai potolir[, Ghighi disp[ru
s[ vad[ de cafeaua cu lapte =i de pr[jituri, dup[ cum se
]n\elesese mai dinainte cu Laura.
Pe sofaua din col\, locul de onoare ]n cas[, =edea Elvira,
fiica doctorului Filipoiu din Armadia, care era privit[ ]ntre toate
drept cea mai de frunte =i cu care Laura era cea mai intim[.
—
Dar poetul nostru? ]ntreb[ Elvira cu o u=oar[ tremurare
]n voce, c[ci iubea ]n tain[ pe Titu =i suferea fiindc[ Titu n-o
lua ]n seam[ =i f[cea curte Lucre\iei Dragu.

Liviu Rebreanu
98
—
Nu-i acas[, Elviric[ drag[, r[spunse Laura cu o p[rere
de r[u din care se vedea c[ ea ]i cunoa=te =i-i ]mp[rt[=e=te
suferin\a. +tii, el lucreaz[ foarte neregulat, iar c`nd ]i vine
inspira\ia are nevoie de lini=te absolut[, altfel e nenorocit. A=a
a plecat =i acuma pe drumul cel vechi, spun`ndu-ne c[ a prins
o idee minunat[ pe care trebuie neap[rat s-o scrie... Dac[
venea\i pe-acolo, poate c[-l ]nt`lnea\i...
—
Ce r[u ]mi pare c[ n-am venit pe drumul cel vechi! oft[
Elvira melancolic[... Am fi v[zut pe poetul nostru lucr`nd!
—
Ei, vede\i? Nu v-am spus eu c[-i mai frumos pe-acolo? ]i
imput[ Margareta Bobescu, fata unui func\ionar de la Banca
Aurora, o brun[ ]nalt[, ml[dioas[, dr[gu\[, cu spr`ncenele
]nnegrite, foarte pudrat[ =i cu buzele vopsite ro=u-foc. Pentru
c[ se sulimenea =i umbla cu rochii de m[tase, toat[ Armadia
zicea c[-i lipse=te o doag[.
Fetele profesorului de limba rom`n[ Sp[taru erau mai
ur`\ele, dar foarte bune =i simpatice. Elena, mai ]n v`rst[, dar
micu\[ ca un copil, foarte blond[ =i cu p[rul buclat, se t`nguia
=i se ru=ina ve=nic c[ e o st`rpitur[. Sora sa mai t`n[r[, Alex-
andrina, era ]ns[ ]n[ltu\[, cu buzele c[rnoase =i nasul gros, cu
mi=c[ri b[ie\e=ti =i vestit[ de m`nc[cioas[.
C`nd intr[ Ghighi cu tava ]nc[rcat[, Alexandrina se repezi
ca un tigru =i ]nghi\i o pr[jitur[, morm[ind apoi cu gura plin[:
—
Sunt lat[ de foame!
—
Drina, nu \i-e ru=ine? o dojeni Elena c[reia ]i pl[cea s[
treac[ drept cea mai serioas[ dintre toate prietenele.
—
Las-o, Lenica, te rog din suflet! interveni Laura. Mai ia,
Alexandrina, dac[ vrei s[-mi faci pl[cere!... C[ doar pentru
voi le-am f[cut!
}n cur`nd toate se pomenir[ cu ce=tile ]n m`n[, sorbind cu poft[
din cafeaua cu lapte =i ]mbuc`nd din pr[jiturile gustoase. Ciripirile
]ns[ nu ]ncetau o clip[, fiecare c[ut`nd ]ndeosebi s[ povesteasc[
ceva spiritual ca s[ fac[ pe celelalte s[ r`d[. Numai Silvia Varga
t[cea parc[ i-ar fi fost scump[ vorba. Dar ea a=a era totdeauna,
cam m`ndr[, fiindc[ toat[ lumea =tia c[ are zestre mare...

Ion
99
Cu o repeziciune uimitoare convorbirea aluneca de la un
subiect la altul. }n c`teva minute trecur[ ]n revist[ tot ce s-a
]nt`mplat mai de seam[ ]n Armadia de la ultima lor ]nt`lnire
p`n[ azi. B`rfir[ pe fetele =i tinerii care nu erau din cercul lor,
st[ruind mai mult asupra Lucre\iei Dragu, c[reia ]i imputau c[ e
prea cochet[ =i c[ a ]nceput s[ ]mb[tr`neasc[ =i s[ se ofileasc[;
numai ]n privin\a v`rstei ei s-au ]ncins controverse mai ]ndelun-
gate, Elvira sus\in`nd c[ trebuie s[ aib[ vreo treizeci de ani, iar
Silvia Varga, care era ]n leg[turi mai pu\in ]ncordate cu ea,
declar`nd c[ n-are mai mult de dou[zeci =i doi. Laura ]ntindea
]nadins discu\ia despre Lucre\ia, spre a face pe placul Elvirei...
Toat[ vremea ]ns[ Laura ardea de ner[bdare. Aurel nu mai
venea. Ce-o fi p[\it? S-o fi sup[rat poate? Fel de fel de ]ntreb[ri
o chinuiau. }=i g[sea sie=i vini ]nchipuite cu care l-o fi m`hnit,
apoi iar ]l mustra ]n g`nd pe el pentru c[ nu se \ine de cuv`nt...
Trimise pe Ghighi de c`teva ori ]n curte, s[ vad[ dac[ nu se
apropie, dar ]ntr-ascuns, s[ nu bage de seam[ invitatele. Se
cutremura c`nd sor[-sa, ]ntorc`ndu-se ]i f[cea un mic „nu“
din cap. }n cele din urm[ fetele i-au sim\it nelini=tea =i Elvira,
]n temeiul intimit[\ii lor, a ]ntrebat-o chiar, ]n tain[:
—
N-ai invitat pe Aurel?
—
Ba da... }l a=teptam, dar nu mai =tiu... Oh! =opti Laura
cu ochii ]nl[crima\i, =i Elvira ]i r[spunse cu o privire plin[ de
m`ng`iere =i comp[timire.
Mai t`rziu Laura ]ncepu s[ ias[ ea ]ns[=i ]n cerdac, s[ se
uite cu inima str`ns[ spre Jidovi\a, de unde trebuia s[ soseasc[
Aurel. D[sc[li\a, din ce ]n ce mai ursuz[, mereu o cic[lea c[
„nu mai pleac[ nebunele astea?“
}n sf`r=it fetele se pornir[ s[ vorbeasc[ despre literatur[, ceea
ce ]nsemna c[ au sleit toate subiectele mai de seam[. Ghighi,
care =tia pe dinafar[ toate poeziile lui Eminescu =i pe ale lui
Co=buc, se oferi s[ declame fiec[reia c`te o strof[ care i se
potrive=te mai bine. }n vreme ce Ghighi st`rnea veselia tutu-
ror, Laura ie=i iar ]n pridvor. Sim\ea cum o n[p[desc lacrimile
=i trebui s[ fac[ o sfor\are grea s[ se st[p`neasc[. }=i rezem[

Liviu Rebreanu
100
bra\ul de un st`lp al cerdacului =i-=i culc[ pe bra\ capul tulbu-
rat de g`nduri dureroase. St`nd a=a pierdut[, auzi deodat[ un
glas timid, pu\in c`ntat, care-i str[punse inima. }=i arunc[ ochii
]n ograd[. Se ]nfior[ de emo\ie. Pe o banc[, sub pomi, al[turi
de Herdelea, =edea Aurel. }ntr-o clipire fata fu l`ng[ ei.
—
Erai aici =i nici nu ne-ai dat de =tire, domnule Ungu-
reanu! ]i zise ]ntinz`ndu-i m`na cu o imputare cochet[. Toate
fetele te a=teptau... Nu e=ti deloc dr[gu\ =i sunt sup[rat[ pe
dumneata...
Aurel se scul[ z[p[cit de sfial[, ro=indu-se =i b`lb`ind:
—
Am stat pu\in de vorb[ cu domnul ]nv[\[tor.
Laura avu o tres[rire. Ce-ar fi, dac[ tat[l ei i-ar fi spus ceva
de Pintea? Se uit[ cercet[toare la Herdelea care z`mbea =iret,
la Aurel care se muta de pe un picior pe altul, mereu mai ]ncur-
cat, cu un sur`s silit =i caraghios... „I-a spus!“ ]=i zise ea
]ncrunt`ndu-se o clip[ la Herdelea. Dar apoi ]=i ad[ug[: „Nu-mi
mai pas[! Bine c-a venit! Am s[-i explic eu!“ +i ]nf[=ur[ pe
Aurel ]ntr-o privire cald[, dr[g[stoas[, chem`ndu-l:
—
Acuma vino, nu mai ]nt`rzia! E=ti a=teptat!...
Aurel Ungureanu era un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de
ani, b[iatul unui \[ran ]nst[rit din Teaca, cu fa\a osoas[, cu
p[rul negru foarte aspru, cu ni=te m`ini mari =i palme ve=nic
umede, cu mi=c[ri st`ngace parc[ s-ar teme s[ nu fac[ vreo
gaf[, c[ut`nd s[ se arate bine crescut, ]mbr[cat bine, dar
hainele st`nd pe el parc[ ar fi de c[p[tat. }=i petrecea toate
vacan\ele prin Armadia, unde mamele ambi\ioase ]ncercau s[-l
arvuneasc[ pe seama fetelor lor pentru c`nd va ie=i doctor...
Toat[ sindrofia ]l primi cu ]nsufle\ire, iar Ghighi ]i aduse ]ndat[
cafeaua cu lapte ce i-o p[strase, av`nd grij[ s[-i pun[ sm`nt`n[
de dou[ degete, deoarece Laura observase c[-i place mult.
De altfel studentul venea cu o veste mare: data „balului
din octombrie“ a fost am`nat[ pentru mijlocul lui noiembrie,
din pricin[ c[ l[utarii erau angaja\i p`n[ atuncea ]n alte p[r\i.
—
Chiar azi am trimis invita\iile cu po=ta... Toat[ ziua am
scris adrese, de aceea am =i ]nt`rziat... M[ g`ndisem s[ aduc

Ion
101
chiar eu invita\ia dumneavoastr[ — ad[uga c[tre Laura —,
dar pe urm[ mi-am zis c[-i mai potrivit s[ vie prin po=t[...
mai oficial...
—
Mai bine f[ceai dac[ o aduceai... Cel pu\in am fi v[zut
programul!...
Aurel, ca „aranjor“, le dest[inui toate am[nuntele progra-
mului pe care fetele le g[sir[ minunate. Ca s[ fie dr[gu\, medi-
cinistul profit[ de ocazie =i le ceru s[-i rezerve fiecare c`te o
tur[ de vals, cel mai pu\in. Propunerea produse mare emo\ie.
Elvira hot[r]:
—
Eu zic a=a: ]nt`ia tur[ s[ \i-o dea Laura... Tu vrei, Laura drag[?
—
Dac[ crede\i voi? se ro=i Laura bucuroas[.
—
De asemenea =i cadrilul al doilea...
C`nd auzi de cadrilul al doilea, adic[ al ]ndr[gosti\ilor, Lau-
ra se ]mb[t[ de fericire =i r[spunse doar cu o ]nclinare din cap
plec[ciunii studentului... Elvira ]mp[r\i tuturor cu dreptate c`te
o tur[, iar fetele, ]n semn de mul\umire, ]i oprir[ ei cadrilul
]nt`i, cu condi\ia s[ aib[ vizavi pe Laura...
—
Acum e vremea s[ plec[m, c[ci se ]nsereaz[! curm[ Ele-
na planurile ce se ]n=irau nesf`r=ite asupra toaletelor, dansurilor,
cavalerilor...
Se urnir[ deodat[ cu to\ii. Laura le mai zise s[ nu se
gr[beasc[, dar numai cu jum[tate gura. N[dejdea ei era dru-
mul cel vechi, unde va putea r[m`ne ]n patru ochi cu Aurel.
—
S[ nu merge\i departe c[ acu=i se ]ntunec[! strig[ Herde-
lea dup[ Laura =i Ghighi care porniser[ s[-=i ]ntov[r[=easc[
prietenele.
O luar[ pe drumul cel vechi, care e mai cu cotituri bine-
venite pentru perechile ]ndr[gostite, dornice de singur[tate.
Laura r[mase mai ]n urm[ cu Aurel, iar celelalte, ghicindu-i
dorin\a, c[utau s[ se dep[rteze c`t mai mult.
Mergeau al[turi, cu pa=i lene=i, vorbind de lucruri indife-
rente, ]n care doar c`te o vorb[ fricoas[ amesteca ceva din
sim\irile lor. Studentul ]=i imputa c[, dup[ o curte s`rguincioas[
de aproape un an, n-a fost ]n stare m[car s-o s[rute o dat[.

Liviu Rebreanu
102
Sfiala aceasta ]l sc[dea ]n ochii s[i proprii, zic`ndu-=i c[ nu-
mai nerozii pot s[ fie at`t de lipsi\i de m`ndrie b[rb[teasc[.
Laura, mai ales de c`nd cu scrisoarea ultim[ a lui Pintea, avea
nevoie de o dovad[ a iubirii lui, care s[-i umple inima =i s[-i
limpezeasc[ a=tept[rile... Cu toate acestea n-aveau curajul s[-=i
deschid[ sufletele. Aurel ]i explica deosebirea dintre gr`ul de
toamn[ =i cel de prim[var[ =i ea ]l asculta str[lucitoare de
mul\umire.
Celelalte fete le-o luaser[ ]nainte cu vreo sut[ de pa=i, g[l[-
gioase, vesele de r[sunau c`mpurile. Apoi veni o cotitur[
brusc[ =i mai lung[, care le acoperi. „Acu-i acu!“ se ]mb[rb[ta
Aurel frec`ndu-=i m`inile.
—
Iat[-ne singuri... singuri! murmur[ Laura oprindu-se parc[
f[r[ s[ vrea. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopse=te
nourii, ca ]ntr-o baie de s`nge...
—
Da... minunat... e. . . e.. . b`lb`i t`n[rul apropiindu-se de ea.
Se uitar[ un r[stimp la soarele ro=u din care nu se mai ve-
dea dec`t o gean[ furioas[. Priveau cu at`ta ]ncredere ca =i c`nd
de lumina aceasta ar at`rna toat[ fericirea. Laura, cople=it[ de
emo\ie, ]=i l[s[ capul pe um[rul lui, cu buzele umede ]ntrede-
schise ]ntr-o a=teptare dureroas[, cu pieptul fr[m`ntat. +i Aurel,
tulburat deodat[, atinse cu buzele obrazul ei ]mbujorat, repede,
aproape speriat. Se desp[r\ir[ ]ns[ ]ndat[, parc[ apropierea i-ar
fi ]ngrozit pe am`ndoi. Se oprir[ o clip[ ru=ina\i =i apoi pornir[
iar ]nainte, t[cu\i, mai nem`ng`ia\i =i mai nedumeri\i.
La cotitura drumului d[dur[ peste Titu, ]nconjurat de toate
fetele, nec[jit, strig`nd ]ntruna:
—
L[sa\i-m[ ]n pace, v[ rog!... V[ rog!... Am de lucru... N -am
vreme de prostii!...
Ceata ]=i urm[ calea, las`nd pe Titu ]n marginea =an\ului,
a=ezat pe o lespede de piatr[, cu ochii c`nd spre cer, c`nd
spre P[durea Domneasc[ din fa\[. Fetele ]ntorceau mereu capul
s[ vad[ cum face Titu poeziile.
Acuma Aurel ]ntindea pa=ii ca =i c`nd i-ar fi fost ru=ine s[
mai r[m`n[ ]n urm[. Aceea=i sfial[ se ]ncuibase =i ]n sufletul

Ion
103
Laurei, care ]ns[ se ]ngrozea la g`ndul c[ vor ajunge la Jidovi\a,
se vor desp[r\i =i ea va fi nevoit[ s[ se ]ntoarc[ acas[ tot at`t
de ]ndoit[... S[rutarea, ]n loc s[ le ]mprumute ]ndr[zneal[,
cobor`se un zid de ne]n\elegere ]ntre d`n=ii.
}n apropiere de Jidovi\a, ca din senin, Laura ]i zise:
—
+tii c[ Pintea mi-a cerut m`na?
—
Mi-a spus domnul Herdelea, r[spunse studentul ]ncet.
—
Oh! Ai =tiut =i totu=i ai t[cut toat[ vremea, f[cu Laura
sp[im`ntat[ de ceva ce-i zguduia inima din temelii.
Dar Aurel urm[, mai ]ncet =i mai =ov[itor:
—
Pintea e un b[iat foarte bun, foarte... foarte...
Voia s[ mai adauge cine =tie ce, ]nt`lnind ]ns[ ochii fetei
se ]ncurc[ =i murmur[ de c`teva ori „foarte... foarte...“ Laura
auzise prea bine, ]n\elesese aprobarea lui: =i totu=i nu putea
crede. Se uita la el c[ut`nd m[car ]n ochii lui, ]n ]nf[\i=area
lui, ceea ce a=teptase ea. }mprejurul ei sim\ea cum se ]ngroa=[
]n=el[ciunea din ce ]n ce mai limpede. +i apoi deodat[ tot su-
fletul i se cutremur[ parc[ i s-ar fi rupt r[d[cinile... Mergea
t[cut[, ]mpov[rat[ de g`nduri amarnice, f[r[ s[ mai simt[
p[m`ntul sub picioare. Apoi se opri =i, cu glas tremurat, ]i zise
pentru ultima oar[:
—
Vas[zic[ crezi c[...?
T`n[rul plec[ ochii ]n p[m`nt, ru=inat, =i r[spunse ca un
vinovat:
—
Cred c[...
5
Titu plecase de-acas[, numai pentru a nu se ]nt`lni cu
„g`=tele“ care-l plictiseau cumplit fiindc[ toate ]l iubeau mai
mult sau mai pu\in =i-i cereau poezii. Min\ise c[ i-a venit o
idee. Se hot[r`se numai s[ se duc[ ]n Armadia, s[ mai vad[
pu\in pe Lucre\ia =i s[ ofteze al[turi de ea. }=i zicea deseori c[
iubirea aceasta ]l ]nal\[ =i-i d[ noi av`nturi. G`ndindu-se ]ns[
la Lucre\ia, s-a pomenit ]ntr-adev[r cu o inspira\ie =i s-a oprit

Liviu Rebreanu
104
s-o toarne ]ntr-o form[ poetic[ =i apoi s-o duc[ plocon nepre\uit
alesei inimii lui. S -a muncit vreo dou[ ceasuri, ]n zadar. Ideea
se zv`rcolea ]n sufletul lui, dar nu izbutea s[ se ]nf[ptuiasc[
pe h`rtie. De zece ori i s-a p[rut c-a prins-o =i mereu se
]mpr[=tia c`nd se cobora ]n v`rful creionului... Sosirea g`=telor
apoi i-a spulberat din creieri tot ce ]ncepuse s[ se cristalizeze,
a=a c[ trebui s[-=i ]nceteze cur`nd sfor\[rile. Porni spre Jidovi\a
agale, mohor`t, cu g`ndul s[-=i aduc[ surorile acas[, dac[ s-ar
]nt`mpla s[ nu le ]nso\easc[ Aurel, cum obi=nuia.
Deodat[, ]ntre ni=te tufe de alun, aproape de drum, z[ri o siluet[
alb[. Necazul i se stinse ca prin farmec. Trebuie s[ fie doamna
Lang, ]=i zise d`nsul, c[ci numai ei ]i place s[ ias[ din sat, ]n dup[-
amiezile frumoase, ca s[ citeasc[ ceasuri ]ntregi romane senza\ionale
ungure=ti, tr`ntit[ pe un pardesiu vechi de-al so\ului ei.
—
O, dac-ar fi ea, ]n amurgul acesta bl`nd, ]n singur[tatea
aceasta ame\itoare! declam[ d`nsul patetic, aprinz`ndu-=i
]nchipuirea =i gr[bindu-=i mersul.
Ceea ce ]l ]mpiedicase totdeauna s[-i fac[ o declara\ie cate-
goric[ a fost o lips[ de ocazii, ]ngrozitoare. De =apte luni, de
c`nd o cuno=tea, nu i-a putut vorbi ]ntre patru ochi dec`t toc-
mai de dou[ ori, =i ]nc[ =i atunci numai la repezeal[, f[r[ s[
aib[ vreme s[-=i deschid[ inima. Niciodat[ n-a nimerit-o acas[
singur[, niciodat[ n-a avut norocul s-o ]nso\easc[ singur[
m[car p`n[ ]n Armadia, niciodat[ n-a g[sit-o singur[, de=i ea
]i spunea c[ are obiceiul s[ hoin[reasc[ pe c`mp, cu c`te o
carte ]n m`n[ — ceea ce era chiar adev[rat, c[ci surorile lui o
]nt`lniser[ de mai multe ori. Ghinionul acesta ]l ]nfuria cu de-
osebire de c`nd notarul Stoessel ]i dest[inuise c[ doamna Lang
spune tuturor c[ „Titu e un t`n[r foarte simpatic =i bine crescut“.
Apropiindu-se =i v[z`nd c[ era ]ntr-adev[r ea, Titu se repe-
zi cu fa\a str[lucitoare de bucurie.
—
Te c[utam, ]i zise domol, str`ng`ndu-i lung m`na.
—
Te a=teptam, r[spunse ea privindu-l gale=.
Roza Lang era o femeie nostim[, cu obrajii de p[pu=[, cu
n[sciorul obraznic, cu ni=te ochi vis[tori =i lene=i, cu forme

Ion
105
ml[dioase =i plinu\e, asemenea unei fete de dou[zeci de ani.
Se credea fiin\a cea mai nefericit[ din lume al[turi de Lang pe
care-l dispre\uia, fiindc[ era ovreu =i be\iv.
Resemnat[, ca o eroin[ din romanele ce le citea cu pasi-
une, tr[ia f[r[ nici o \int[ l[murit[, m`ng`indu-se doar cu
g`ndul c[ =i-a gre=it de la ]nceput via\a, c`nd s-a m[ritat cu
un b[rbat nedemn de ea. Dorea ]ns[ o iubire mare prin care
s[ se r[zbune de toate decep\iile; =i deoarece nu-i ie=ise ]n
cale nici una mare, se mul\umea chiar cu iubiri mai m[runte
=i mai variate. Acuma se g`ndea deseori la Titu. St`ng[ciile lui
i se p[reau poetice =i o transportau ]n vremea dinainte de a
cunoa=te pe Lang. }i era drag v[z`ndu-l cum o soarbe din ochi,
sim\ind cum ]i tremur[ buzele c`nd ]i s[rut[ m`na...
Se privir[ un r[stimp, ea st`nd ]ntins[ pe o r`n[, rezemat[
]ntr-un cot, cu cartea deschis[ dinainte, el ]n picioare, cu p[l[ria
]n m`n[, tulburat, cu patima p`nditoare ]n ochi. Cele din urm[
raze ale zilei m`ng`iau obrajii femeii, ]mbujor`nd-o.
—
Nu-\i place s[ stai l`ng[ mine, colea? ]i zise Roza,
ar[t`ndu-i un col\ din haina pe care se tol[nea.
Titu se a=ez[ repede, z[p[cit de emo\ie, murmur`nd:
—
Nici nu-\i ]nchipuie=ti c`t m[ faci de fericit!...
—
O, o, nu cumva \i-ai pus ]n g`nd s[ m[ ucizi cu o
m[rturisire? z`mbi ea de-abia mi=c`ndu-=i buzele pline, foarte
ro=ii, dintre care albeau din\ii mici =i lucio=i.
T`n[rul r[mase cu privirea aninat[ de buzele ei ademeni-
toare =i =opti pierdut:
—
Mi-e=ti drag[... Te iubesc...
Apoi cu o mi=care brusc[, biruitoare, ]i lu[ capul ]n m`ini
=i-i s[rut[ buzele prelung, s[lbatic, ca =i c`nd ar vrea s[-i soarb[
dintr-o dat[ tot sufletul. Iar femeia ]i d[du gura cu ochii ]nchi=i,
]ntinz`nd pu\in g`tul alb, decoltat. St[tur[ c`teva clipe astfel,
pe urm[ Titu ]=i trecu bra\ul pe dup[ mijlocul ei =i o str`nse
vijelios la piept. Roza ]ns[ se dezmetici degrab[, se desprinse
u=or din ]nl[n\uirea lui p[tima=[ =i, potrivindu-=i p[rul ce i se
pr[v[lise pe umeri, ]i zise cu o imputare dulce:

Liviu Rebreanu
106
—
Ei, dar =tii c[ e=ti ]ndr[zne\ de tot, micule? Nu te cre-
deam a=a de ]ndr[zne\...
Titu sim\i un val de sfial[ cuprinz`ndu-i inima, dar pasi-
unea ]i descle=t[ limba:
—
Te iubesc nebune=te! De c`nd te-am v[zut ]nt`ia dat[ te
port ]n suflet ca pe o comoar[ nepre\uit[. +i niciodat[ n-am
avut prilejul s[ \i-o spun. +i niciodat[ n-ai vrut s[ vezi c`t de
mult te iubesc...
Femeia ]l ascult[ un minut ]nc`ntat[. M[rturisirea lui
st`ngace =i teatral[ ]n acela=i timp ]i d[dea ni=te fiori feciorel-
nici. L-ar fi ascultat astfel o zi ]ntreag[, dar ]i era team[ c[
nu-l va mai putea st[p`ni. Se scul[ deci ]n picioare, vorbindu-i
cu aceea=i c[ldur[ patetic[:
—
Am v[zut =i te-am ]n\eles de mult. Totu=i, trebuie s[ fii
cuminte... cuminte, cuminte! Auzi? Altminteri nu te iubesc
deloc...
}l amenin\[ dr[gu\ cu degetul, iar el ]i apuc[ am`ndou[
m`inile =i le acoperi de s[rut[ri.
—
Acum trebuie s[ m[ duc acas[, c[ci vezi ce t`rziu e,
urm[ Roza ferindu-se mereu de st[ruin\ele lui.
Se ]nsera. }ntunericul cobora at`t de gr[bit, parc[ de te-ai
fi uitat mai bine, l-ai fi v[zut cum se ]ngroa=[... Titu ridic[ par-
desiul, ]l scutur[ =i ]ntov[r[=i pe doamna Lang p`n[ la margi-
nea satului.
—
Ce-ai zice dac[ te-ai pomeni, ]ntr-o bun[ noapte, pe
nea=teptate, cu mine ]n cas[? ]ntreb[ d`nsul la desp[r\ire,
lini=tit, str`ng`ndu-i bra\ul.
—
Mi-ar face pl[cere =i... \i-a= da un ceai cu rom mult,
r[spunse femeia r`z`nd. Numai dac[ b[rbatul meu nu s-ar
]mpotrivi...
—
Dar dac[ Lang n-ar fi acas[? st[rui Titu ]nfig`ndu-=i pri-
virea lacom[ ]n ochii ei.
—
O, atunci... atunci ar trebui s[ fii foarte cuminte, altfel
m-ai sup[ra! murmur[ Roza cu un z`mbet ispititor =i supus.

Ion
107
6
Titu se ]ntoarse acas[ pe drumul cel nou, foarte mul\umit
de ziua de azi, ]ntinz`nd pa=ii ca s[ ajung[ din urm[ pe suro-
rile sale =i mai ales fiind ]nfometat de moarte. Pe la Ci=meaua
Mortului ]ns[ ]nt`lni pe Ion, care venea din Jidovi\a, singur,
g`nditor, ]n mers =ov[itor.
—
Da ce-i, Ioane, de t`nd[le=ti a=a? ]i strig[ Titu voios. Ai
b[ut ceva, ori nu \i-s to\i boii acas[?
—
Apoi, domni=orule, ]mi chibzuiesc =i eu necazurile cum
pot, r[spunse Ion sco\`nd p[l[ria =i ]ncerc`nd s[ z`mbeasc[,
f[r[ a izbuti.
Cerul era senin-sticl[. C`teva stele mari clipeau aprig
lupt`nd cu ]ntunericul care n[v[lea zadarnic s[ le sting[, c[ci
mereu se aprindeau mai multe, ca ni=te sc`ntei ]mpr[=tiate de
un v`nt n[prasnic. Din urm[ P[durea Domneasc[ v`j`ia
]n[bu=it, parc[ =i-ar fi st[p`nit m`nia, iar ]n fa\[ =oseaua cenu=ie
fugea printre =an\urile negre, pierz`ndu-se repede pe dup[ coti-
turile de dealuri...
—
A=a, se vede c-ai auzit =i tu? zise Titu deodat[. Apoi toc-
mai voiam s[-\i spun, c[ eu am aflat de ieri, de la un prieten
care-i scriitor la judec[torie ]n Armadia... E adev[rat, Ioane!
Simion Lungu te-a p`r`t c[ l-ai b[tut =i c[ i-ai sfeterisit nu =tiu
c`\i st`njeni din porumbi=tea...
—
Da d[-l dracului cu tot neamul lui! ]ntrerupse fl[c[ul
nep[s[tor, scuip`nd ascu\it, ]n semn de dispre\.
—
Ce s[-l dr[cuie=ti, Ioane, c[ nu-i de glum[! relu[ Titu
]nt[r`tat pu\in de nep[sarea lui. E lucru foarte serios =i poate
s[ te bage =i-n temni\[!... C[ Simion ca Simion... cu el te-ai fi
]nvoit tu omene=te. Dar s-a pus =i popa pe capul t[u, auzi? E
foc pe tine, nu alta! Zice c[ nu te iart[ p`n[ nu te vede la
r[coare... El i-a f[cut p`ra lui Simion =i s-a pus martor... Nu
=tiu ce are cu tine...
Ion scuip[ iar, ]=i trase p[l[ria pe ochi =i t[cu. Auzise =i el
ceva din toate acestea. I -au intrat pe-o ureche =i i-au ie=it pe
cealalt[. I se p[reau fleacuri fa\[ de cele ce se dospeau acuma

Liviu Rebreanu
108
]n sufletul lui. B[taia cu Simion nu st`rnise ]n sat mare v`lv[,
c[ci Simion era o fire ar\[goas[, gata ve=nic s[ ia de piept pe
oricine. Pe urm[ ]nc[ier[rile din pricina p[m`nturilor erau mai
dese chiar dec`t certurile fl[c[ilor la hor[. Doar amestecul pre-
otului d[duse pu\in de vorb[ pe la c`rcium[... Ion ]ns[ era at`t
de p[truns de ]ncrederea mereu nel[murit[ ce i-o de=teptaser[
lacrimile Anei, ]nc`t parc[ ve=nic umbla prin nouri. Sim\ea
totu=i nevoia unui imbold care s[-i limpezeasc[ g`ndurile =i
s[-i ]ndrumeze faptele. Avea r[bdarea s[-l a=tepte nepripit, con-
vins c[ trebuie s[ vie de undeva. +i fiindc[ de c`te ori ]=i
sf[r`ma mintea singur s[-=i g[seasc[ drumul, se izbea parc[
numai de por\i z[vor`te — c[uta s[ nici nu se mai g`ndeasc[
la ceea ce va trebui s[ se ]nt`mple. Acuma tocmai ]ncepuse
s[-l ]mpresoare b[nuielile =i s[-l ]nfurie.
—
Las[-i, domni=orule, c[ de data asta nici capul nu m[ doare,
f[cu d`nsul, ca =i c`nd vorbele lui Titu i-ar fi crestat limba.
Titu, crez`nd c[ fl[c[ul se sfie=te s[ zic[ ceva r[u despre
Belciug, urm[ mai aprins:
—
De ce s[-i la=i, Ionic[? Ori \i-e fric[ de popa?
—
Ba nu mi-e fric[ nici de Dumnezeu, dac[ mi-i sufletul
curat, domni=orule!
—
Nici s[ nu-\i fie, c[ om mai ur`cios ca Belciug nu se afl[
sub soare!... C`inos la suflet =i viclean ca dracul... A ]nceput
s[ m[ sc`rbeasc[ de c`nd am v[zut c[-=i pune mintea cu fl[c[ii
=i-=i v`r[ nasul ]n sfezile voastre...
}ntr-adev[r, p`n[ deun[zi, Titu, singur din toat[ familia,
p[rtinise pe preotul Belciug. Chiar c`nd p[rin\ii lui se mai cioro-
v[iau cu d`nsul, prietenia lor r[m`nea neatins[. Popa ]l lua
cu tr[sura ori de c`te ori se ducea ]n Armadia sau la Bistri\a =i
tr[geau c`te un pui de chef, oc[r`nd ]mpreun[ pe unguri, c[ci
Belciug era mare na\ionalist, de=i nu se prea ar[ta a fi, de fric[
s[ nu-=i piard[ ajutorul de la stat, f[r[ de care n-ar mai fi putut
tr[i ]n r`ndul oamenilor... }nver=unarea lui ]mpotriva lui Ion
]ns[ zdruncinase dragostea lui Titu. Mai ]nt`i i se p[rea ne-
dreapt[ =i nedreptatea totdeauna ]l revolta, afar[ dac[ nu

Ion
109
pornea de la d`nsul. Pe urm[ Ion ]i era tot at`t de drag pe c`t
]i fusese Belciug. M`ndria fl[c[ului, iste\imea =i st[ruin\a lui
de a ]mplini ceea ce ]=i punea ]n g`nd, voin\a lui ]nc[p[\`nat[
]i pl[cea tocmai pentru c[ toate acestea lui ]i lipseau, m[car
c[ ar fi dorit mult s[ le aib[. Se hot[r`se chiar s[ spun[ preo-
tului c[ e nedrept cu Ion, dar niciodat[ nu g[sise momentul
potrivit =i mai ales curajul trebuincios. Acuma, fa\[ cu fl[c[ul,
]=i v[rsa toat[ nemul\umirea pe care ar fi vrut s-o tr`nteasc[
lui Belciug. }l mira ]ns[ =i-l ]ncurca ]nf[\i=area lui Ion care-l
asculta parc[ ar fi fost vorba de altcineva. }n cele din urm[
Titu ]=i curm[ indignarea =i ]ntreb[ iscoditor:
—
Mi se pare mie c[ alte necazuri te m[n`nc[ pe tine,
mai mari?
Ion se opri, ]=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-l privi lung. Titu
vedea cum ]i scap[r[ ochii ]n ]ntuneric, ca la pisici.
—
Altele, domni=orule, bine zici, r[spunse scurt =i ap[sat.
—
+i nu-mi spui mie? se sup[r[ Titu. S[ =tii, Ioane, c[ m-ai
sup[rat! Z[u m-ai sup[rat...
Fl[c[ul ]=i ]ndrept[ sumanul pe umeri ca =i c`nd nu s-ar fi
putut hot[r] s[ vorbeasc[. Titu ]ns[, muncit de g`ndul c[ are
s[ descopere cine =tie ce tain[ mare, ]i d[du ghes ner[bd[tor:
—
Hai, spune ce te doare! Iute!... Hai!...
St[teau ]n mijlocul =oselei, sub R`pile Dracului. Dinspre
Pripas se apropia o calea=c[ ]n trap gr[bit. Se d[dur[ am`ndoi
la o parte, iar Ion ]=i ridic[ p[l[ria, zic`nd „bun[ seara“
necunoscu\ilor din tr[sur[. Apoi, c`nd uruitul ro\ilor se potoli,
spuse foarte rar:
—
Trebuie s[ iau pe fata lui Vasile Baciu, domni=orule!
Titu r`se cu o voio=ie decep\ionat[:
—
Asta \i-i sup[rarea?... Fugi d-aici, Ioane, c[ r`d =i curcile
de tine!
—
Asta-i, domni=orule, =i-i mare! C[ badea Vasile nu mi-o
d[ =i, dac[ nu mi-o d[ de bun[voie, e r[u de tot!...
—
Nu ]n\eleg de ce te ag[\i tu de fata asta? E sl[bu\[ =i
ur`\ic[... Eu unul n-a= lua-o nici s[ mi-o c`nt[reasc[ ]n aur!

Liviu Rebreanu
110
—
A=a-i, a=a-i, dar f[r[ d`nsa nu mai scap de s[r[cie p`n[-i
Prut =i Siret!
—
Aaa! f[cu Titu dup[ o pauz[ ce voia s[ t[lm[ceasc[
gravitatea situa\iei. A=a da, adev[rat! E greu!
—
A=a-i? zise Ion mul\umit c[ =i domni=orul ]i ]n\elege acum
necazul. }nva\[-m[ dumneata ce s[ fac =i cum s[ fac, c[ e=ti
om ]nv[\at!...
Titu, ]n realitate, nu prea ]n\elegea nici ]nc[p[\`narea lui
Ion de-a lua pe Ana, =i nici pe a lui Vasile Baciu de a nu i-o
da. El vedea ]n am`ndoi ni=te \[rani deopotriv[ de treab[, ]ntre
care nu e nici o deosebire. Dac[ Ion n-are avere, ]n schimb e
mai dezghe\at =i mai harnic, ceea ce face uneori c`t o mo=ie.
Deoarece ]ns[ rolurile de pov[\uitor ]l m[guleau, se sili s[
g[seasc[ un sfat bun care s[-l ridice ]n ochii fl[c[ului.
—
Dac[ nu vrea el s[ \i-o dea de bun[voie, trebuie s[-l
sile=ti! zise Titu dup[ un r[stimp de g`ndire, nehot[r`t pu\in,
ca =i c`nd ar fi vrut s[ vad[ cum ]i va primi Ion vorbele.
Fl[c[ul tres[ri. I se p[ru c[ ]n minte i s-a deschis deodat[ o
d`r[ luminoas[ care ]i ar[ta l[murit calea. Oft[ prelung, parc[
i-ar fi c[zut o povar[ uria=[ de pe inim[. Ridic[ privirea
cercet[tor, ca un ho\ prins cu ocaua. Mul\umirea ]l str`ngea
de g`t ]nc`t nu putu rosti nici un cuv`nt.
—
Po\i s[-l sile=ti? Ai cum s[-l sile=ti? ]ntreb[ Titu,
ne]n\eleg`nd t[cerea lui.
—
Pot, domni=orule! izbucni Ion aspru, cu amenin\are
]n glas.
Pornir[ apoi iar la drum, dar nu mai schimbar[ nici o vorb[
p`n[ la poarta ]nv[\[torului. Fl[c[ul nu mai sim\ea nici o
nevoie de palavre zadarnice, c`nd acuma =tia limpede ce
trebuie s[ fac[. Acuma ]l rodea numai ner[bdarea s[ ispr[veasc[
mai cur`nd, s[-=i ]mplineasc[ scopul. Titu t[cea fiindc[ nu era
sigur dac[ pova\a lui a fost folositoare, mai ales dup[ r[spunsul
d`rz care-i r[suna mereu ]n ureche.
—
Mul\umesc, domni=orule, c[ mi-ai deschis capul, zise
Ion desp[r\indu-se .

Ion
111
}n casa Herdelea ardea lampa. Lumina unei ferestre se
rev[rsa toat[ asupra fl[c[ului, care avea pe fa\[ o hot[r`re
str[lucitoare. V[z`ndu-l, Titu sim\i un fior de spaim[.
—
Ia seama, Ioane, s[ nu dai cu oi=tea-n gard! murmur[
d`nsul z`mbind z[p[cit.
—
De-acu las[ pe mine, domni=orule, c[-mi =tiu eu dato-
ria! r[spunse Ion cu o bucurie at`t de larg[ c[ se pierdea ]ntr-un
r`njet prostesc.
7
Titu intr[ ]n cas[ cam uluit de izbucnirea lui Ion. De=i nu
pricepea ce s-a putut urni ]n sufletul lui deodat[, b[nuia totu=i
c[ a dezl[n\uit o pornire at`t de s[lbatic[ ]nc`t ]l cutremura.
Cum d[du ]ns[ de lumin[ =i cum mirosi m`ncarea, uit[ pe Ion
=i-i reveni ]n g`nd Roza Lang. Astfel se ]nsenin[ iar =i, frec`n-
du-=i m`inile, zise cu o m`ndrie prin care voia s[ dea a ]n\elege
tuturor c[ a pus la cale un lucru mare:
—
Foarte dr[gu\[ nevasta lui Lang! E o pl[cere s[ stai de
vorb[ cu ea!...
Herdelea aprob[ ]n t[cere, c[ci =i lui ]i pl[cea Rozica, cu
toate c[ dragostea i-o ar[ta numai prin glume piperate, spuse
]ntr-o ungureasc[ foarte stricat[, care pe femeie o ]nveseleau
totdeauna. D[sc[li\a ]ns[ bufni moroc[noas[:
—
Repede v[ mai speria\i =i voi de toate zdren\ele... Dac[
=i aia-i dr[gu\[, apoi ce s[ mai zici de mama p[durii?... Cum
poate s[ fie dr[gu\[ o femeie care-i at`t de proast[ c[ nici m[car
nu =tie rom`ne=te?
Doamna Herdelea avea un dispre\ ad`nc pentru femeile
care nu fac copii. Pe Roza Lang ]ns[ era =i mai furioas[, pen-
tru c[, de c`te ori se ]nt`lneau, voia s-o sileasc[ s[ vorbeasc[
ungure=te, mir`ndu-se mereu cum se poate s[ nu =tie ungure=te
so\ia unui ]nv[\[tor de stat. D[sc[li\a n-ar fi m[rturisit ]n rup-
tul capului c[ nu =tie, ci spunea cu m`ndrie c[ nu vorbe=te
fiindc[ ]i sunt ur`\i ca dracul ungurii =i limba lor.

Liviu Rebreanu
112
Laura =i Ghighi se ]ntorseser[ acas[ singure. Ungureanu nu
se mai oferise, ca alt[ dat[, s[ le ]nso\easc[. Din Jidovi\a p`n[ ]n
Pripas, Laura a pl`ns desperat[, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Ghighi
]ns[, b[nuind pricina lacrimilor surorii sale, a oc[r`t toat[ vre-
mea pe Aurel, g[sindu-i mai multe cusururi chiar dec`t ]n=i=i
b[tr`nii c`nd erau mai porni\i. Oc[rile ei =i oboseala drumului
au potolit pu\in durerea Laurei. }ndat[ ce a ajuns acas[, s-a retras
]n salon ca s[ nu bage de seam[ p[rin\ii c[ a pl`ns. Oric`t se
silea s[ se st[p`neasc[, nu-=i putea opri lacrimile. Sim\ea ]ntruna
ca =i c`nd o cas[ ]ntreag[ s-ar fi pr[bu=it peste ea =i nu e ]n stare
s[ se ridice dintre d[r`m[turi. C`nd Ghighi veni s-o cheme la mas[,
min\i c-o doare capul. Ar fi murit de ru=ine s[ fi fost acuma nevoit[
s[ se uite ]n ochii oamenilor care i-ar fi ghicit ]ndat[ sup[rarea.
Dup[ cin[ Herdelea, aduc`ndu-=i iar aminte de scrisoarea
lui Pintea, deschise u=a od[ii unde Laura ]=i fr[m`nta nenoro-
cirea, =i-i zise din prag:
—
Da cu omul cela ce facem, domni=oar[? Tu, care =tii
at`tea etichete, nu crezi c[-i vremea s[-i r[spundem?
}ntrebarea se ]nfipse ]n inima fetei ca ]ntr-o ran[ proasp[t[.
Lacrimile o podidir[ mai furtunos, ]n vreme ce buzele ei mur-
murau cu resemnare:
—
Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opre=te s[-i
scrii?... De-acuma mi-e totuna...
Ghighi se repezi numaidec`t, ad[ug`nd:
—
A spus ea vreodat[ s[ nu-i r[spunzi? Da ce, crezi c[ ea-i
proast[ s[ lase pas[rea din m`n[ pe cea din gard? Ori a\i fi
vrut s[ nu mai vorbeasc[ cu nimeni pentru c[ a cerut-o dom-
nul Pintea? A=a sunte\i dumneavoastr[, c[uta\i cearta cu
lum`narea =i pe urm[ mai zice\i c[ al\ii se ceart[.
—
Bravo, bravo! strig[ Titu, triumf[tor. Asta-mi place! }n
sf`r=it, bine c-a\i venit tot la vorba mea... Dac[ m-a\i fi ascul-
tat de la ]nceput, azi Laura ar fi fost mireas[...
Laura pl`ngea cu hohote. Ghighi alerg[ la ea s-o m`ng`ie,
dup[ ce mai ]nt`i ]nchise iar u=a. Bocir[ am`ndou[ un r[stimp,
apoi Ghighi se reculese =i vorbi, alint`nd-o:

Ion
113
—
Las[-l ]ncolo, Laura drag[, nu-\i mai face s`nge r[u pen-
tru un netrebnic! Merit[ un stricat ca el s[-l pl`ng[ o fiin\[
ginga=[ =i distins[ ca tine?... Vezi, eu am avut o presim\ire si-
gur[ c[-i un tic[los... +tii, \i-am spus =i ast[-var[, la sindrofia
de la Elvira!... De altfel =i Alexandrina mi-a povestit chiar azi,
c[ fata popii din V[rarea, =tii, toanta ceea de Vica, i-a f[cut
farmece =i c[ acuma prost[nacul de Ungureanu se duce mereu-
mereu pe la ea, ba c[ popa, be\ivul, l-a =i pus s[ jure ]n bise-
ric[ =i cu m`na pe Evanghelie, c[ ]ndat[ ce va ie=i doctor va
lua pe Vica!... Acuma vezi =i tu c`t e de murdar =i de nevred-
nic de iubirea ta, Laura drag[!...
B[tr`nii erau mul\umi\i c-a dat Dumnezeu =i i-au venit Lau-
rei g`ndurile cele bune. D[sc[li\a, mi=cat[, se apuc[ s[ spele
vasele, bolborosind o rug[ciune ce o =tia d`nsa, ]nc[ din
tinere\e, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea ]ns[
scoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea =i o citi
din nou, cine =tie a c`ta oar[, cu mult[ b[gare de seam[.
Cl[tin[ apoi din cap, ]ng`ndurat, vr`nd s[ ]nvedereze neves-
tei =i lui Titu c[ nu-i u=or s[ ticluie=ti un r[spuns cum se cu-
vine, cinstit =i drept =i frumos, unei asemenea scrisori. Se a=ez[
la masa de scris, lucrat[ de el ]nsu=i acum vreo dou[zeci de
ani, aprinse o lum`nare, puse scrisoarea lui Pintea l`ng[
c[limar[, ]=i at`rn[ dup[ urechi ni=te ochelari pe care nu-i
]ntrebuin\a dec`t ]n momentele cele mai solemne, c[ci vedea
mai bine f[r[ ei, st[tu cu fruntea ]ncre\it[ ca s[-=i adune
g`ndurile =i apoi ]ncepu s[ a=tearn[ pe h`rtie, b[tr`ne=te: „Mult
stimate =i iubite fiule George! Afl[ c[ r`ndurile tale mult[ bu-
curie ne-au pricinuit, v[z`nd ]ntr-]nsele g`ndurile tale bune =i
prea vrednice. +i mai afl[ c[ Laura este doritoare de-a te ve-
dea ]n casa noastr[ c`t mai grabnic...“

Liviu Rebreanu
114
Capitolul IV
NOAPTEA
1
De c`nd a v[zut c[ Ion se ]nstr[ineaz[ de Ana din ce ]n
ce mai r[u, George Bulbuc a ]nceput ]ntr-adev[r s[ mearg[
mai ]n fiecare sear[ pe la Vasile Baciu. Fata ]i era acum mai
drag[. G[l[gia ce se f[cuse ]n jurul ei, din pricina lui Ion, i se
p[rea c-a ]nfrumuse\at-o =i i-a ridicat pre\ul. +tia bine c[ Ana
nu se va ]nmuia cu una, cu dou[, dar n[d[jduia c[, p`n[ ]n
cele din urm[, ]i va birui ]mpotrivirea.
C[ci acuma numai de ea at`rna. Cel pu\in a=a credea el.
Feciorul Glaneta=ului are alte necazuri pe cap dec`t s[-l mai
bat[ g`ndurile cu Ana. Dup[ pozna cu Vasile Baciu, dup[ doja-
na din biseric[, dup[ b[taia cu Simion Lungu ce-ar mai putea
a=tepta Ion? Dovad[ c[ nimic este faptul c[ nici nu se mai arat[
pe la Ana. La hor[ nu mai joac[ cu ea. }n sat umbl[ vorba c[
se va ]nsura ]n C`=legi cu Florica... Vas[zic[ din partea aceas-
ta calea lui George e slobod[... Numai Ana s[ se dea pe
brazd[... Dar Ana ]l ocolea, avea ochii ve=nic ro=ii de pl`ns
ascuns. Asta ]nseamn[ c[ ]n inima ei nu s-a zdruncinat iubi-
rea pentru Ion. S -a g`ndit George =i s-a r[zg`ndit. Pe urm[ s-a
sf[tuit cu maic[-sa, o femeie uscat[, cu nasul ascu\it =i ochii
mici c[zu\i ]n fundul capului, care vedea ]n toate lucrurile
nepl[cute vr[jitorii =i farmece. Ea l-a ]nv[\at s[ se duc[ la ghi-
citorul din M[gura, s[-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghi-
citorul i-a desc`ntat... Zadarnic. Atunci a ]nceput s[ se
nec[jeasc[. Ne]nduplecarea fetei ]i jignea mai ales m`ndria.
Se credea cel dint`i fl[c[u din sat =i suferea c`nd cineva nu i-o
recuno=tea. Din pricina aceasta a avut at`tea ciocniri cu Ion
care pretutindeni i-o lua ]nainte, pe care mai to\i fl[c[ii ]l
priveau ca pe un fel de v[taf al lor. }n sinea lui sim\ea =i el c[
CUPRINS

Ion
115
al Glaneta=ului are ceva de-l ]ntrece ]n fa\a oamenilor. N -o
m[rturisea ]ns[ nim[nui =i se sup[ra c`nd i-o spuneau al\ii.
Adic[ de ce-ar fi mai breaz Ion ca d`nsul? Carte =tie =i el; e
chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e, voinic este, de=i
nu e b[t[u=. Adev[rat c[ are o fire bl`nd[, dar c`nd se m`nie
e ]n stare s[ fac[ =i moarte de om. Ion e mai sprinten, mai
osos, mai =iret, adev[rat, dar el e mai a=ezat, mai cump[nit,
ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat \[ran
din Pripas, mai cu stare dec`t ]nsu=i popa Belciug, iar George
e singur la p[rin\i. Harnic =i muncitor =i str`ng[tor este cum
nu se g[se=te al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care
a cump[rat iarna trecut[ cel din urm[ petic de p[m`nt al lui
Dumitru Moarc[=...
Vasile Baciu ]l primea totdeauna voios, ]l poftea s[ =ad[, ]l
cinstea cu rachiu „]ndulcit de fata mea“. George z`mbea =i se
uita cu coada ochiului la Ana, care mereu ]=i f[cea de lucru
pe l`ng[ vatr[ =i de-abia r[spundea la vorbele lui. Dintru-nt`i
a crezut c[ sfiiciunea ei este pref[c[toria obi=nuit[ a fetelor
fa\[ de fl[c[i, mai ales c`nd le v[d =i p[rin\ii. Cur`nd a trebuit
s[ ]n\eleag[ c[ Ana tot nu-l vrea pe el =i c[ tot dup[ Ion ofteaz[.
Atunci a plecat ]njur`nd-o ]n g`nd =i hot[r`t s-o lase ]n plata
Domnului. Mintea ]ns[ ]i r[m`nea tot la ea =i a doua sear[
pornea iar glon\ la Vasile Baciu, s[ se nec[jeasc[ iar prinz`n-
d-o cum suspin[ =i l[crimeaz[ dup[ celalt. Se ]nc[p[\`na din
zi ]n zi. Se sim\ea jignit de r[ceala ei =i ]ncepea s-o iubeasc[
aievea. De unde p`n[ acum voise s-o ia numai pentru c[ era
fata lui Baciu =i fiindc[ p[rin\ii lor i-au sortit unul altuia, azi o
r`vnea cu patim[ =i i se p[rea frumoas[ rupt[ din soare. Nu
]ndr[znea s[ spovedeasc[ nim[nui ce-l durea. I-ar fi fost ru=ine
s[ afle cineva c[ el nu e ]n stare s[-i dob`ndeasc[ dragostea.
Aceasta l-ar fi ]njosit ]n fa\a lumii, ]n[l\`nd ]n aceea=i vreme
pe Ion. Se mustra chiar c[ a ascultat pe maic[-sa de =i-a b[tut
picioarele degeaba pe la ghicitor. I -ar fi venit mai bine dac[ ar
fi b[gat de seam[ Vasile Baciu ce se petrecea ]n inima Anei.
Dar b[tr`nul nu putea b[nui nimic. El =tia doar at`ta c[ fata

Liviu Rebreanu
116
lui trebuie s[ se m[rite cu George, pentru c[ lui a=a i s-a n[z[rit.
Cu c`t ]l primea el mai bine, cu at`t credea c[ va merge mai
u=or. George se chinuia c[, pe c`nd satul fierbea c[ merge la
Ana, el era nevoit s[ petreac[ toate serile ascult`nd palavrele
lui Vasile despre r[zboiul din Bosnia unde povestea c-ar fi f[cut
at`tea vitejii de l-a pupat ]nsu=i ]mp[ratul. Ar fi fost de o mie
de ori mai bucuros s[ se fi putut ]nvoi cu fata spre a se ]nt`lni
pe furi=, c[ci asta ar fi fost o dovad[ de dragoste. Ana ]ns[ ofta
de c`te ori tat[l ei se jura ca la iarn[ vor face nunta, m[car de-ar
plesni fierea ]n dezm[\atul Glaneta=ului.
De altfel Ana, de c`nd a v[zut pe Ion ]mbr[\i=`ndu-se cu
Florica =i mai ales de c`nd i-a ajuns la urechi c[ a =i cerut-o,
tr[ia ]ntr-o fr[m`ntare cu at`t mai dureroas[ cu c`t trebuia s-o
t[inuiasc[. Era o fire t[cut[ =i oropsit[, menit[ parc[ s[ cu-
noasc[ numai suferin\a ]n via\[. A crescut singur[, lipsit[ de o
dragoste p[rinteasc[ m`ng`ietoare. Mama a l[sat-o f[r[ aripi.
}=i aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei bl`nde pe care
nu le-a mai ]nt`lnit niciodat[. Tat[l ei o iubea, dar cu o iubire
plin[ de toane. Vorbe bune a auzit prea pu\ine de la d`nsul;
b[t[i ]ns[ a suferit nenum[rate, mai pe dreptate, dar mai mult
din senin. Prietenie cu alte fete nu putea lega. Sufletul ei c[uta
o dragoste sfioas[ =i ad`nc[. Zburd[lnicia o ]ntrista. Chiar peste
veselia ei plutea totdeauna o umbr[ de melancolie... }n Ion al
Glaneta=ului apoi descoperise deodat[ tot ceea ce-i dorea ini-
ma. }nt`ia oar[, acum c`teva luni, c`nd au stat de vorb[ mai
]ndelung, s-a sim\it ademenit[. De atunci ]=i zicea mereu c[
f[r[ de el ar trebui s[ moar[. Era singurul om ]n ale c[rui cu-
vinte tremurau m`ng`ierile r`vnite ]n fundul inimii ei. Nu
m[rturisea, dar nici nu ascundea tat[lui ei iubirea ce-o cuprin-
sese =i de care nu putea s[ se despart[ nici moart[. Sud[lmile
=i amenin\[rile lui, ca =i revenirea lui George, n-o speriau de-
loc =i nici nu-i clinteau hot[r`rea. }n g`nd c[uta ve=nic prile-
juri s[ ]nt`lneasc[ pe Ion, s[-l ]ntrebe, s[-l roage, s[-i cad[ ]n
genunchi ca s[ n-o ocoleasc[. Nu ]n\elegea purtarea lui, pe care-l
=tia at`t de ]nc[p[\`nat =i de bun. Dep[rtarea =i lipsa lui ]ns[ ]i

Ion
117
sf`=iau inima. }=i zicea uneori c[ poate fuge de d`nsa, c[ poate
n-o mai iube=te... Atunci ]=i pierdea brusc toate n[dejdile =i o
cuprindeau g`nduri de moarte. Mai ales dup[ ]nt`lnirea cu Ion,
pe drumul cel vechi, c`nd el n-a g[sit nimic s[-i spun[, c`nd n-a
luat-o ]n bra\e, de=i fuseser[ singuri — g`ndurile negre ]ncepur[
s-o st[p`neasc[ mai des. Joia, duc`ndu-se la b`lciul s[pt[m`nal
]n Armadia, cu ou[, p[s[ri, br`nz[, l[pt[rii, trec`nd ]n zorii zilei
pe c[rarea de l`ng[ Some=, dincolo de Jidovi\a, se oprea acu-
ma mereu ]n dreptul st[vilarului =i privea lung v[lm[=agul apelor
ad`nci care parc[ o chemau. Ce s[ mai a=tepte ]n via\[, dac[ ce
i-e drag o p[r[se=te? Ropotele valurilor care se zv`rcoleau
n[valnic, ]n clocote mugitoare, o ]nv[luiau cu zgomote asurzi-
toare, sting`ndu-i toate dorurile =i n[zuin\ele. Se cl[tina pe pi-
cioare. Sim\ea c[ dac[ s-ar pleca pu\in, ar aluneca ]n gura mor\ii
unde, ]ntr-o clipire, s-ar sf`r=i toate suferin\ele...
Totu=i ]ntr-un col\i=or al sufletului ei, chiar ]n mijlocul chinu-
rilor celor mai cr`ncene, mai sim\ea p`lp`irea unei f[r`me de
n[dejde care o ]ndemna s[ cread[ c[ ]nc[ nu e totul pierdut.
Gr[untele de speran\[ care nu p[r[se=te pe om p`n[ nu-=i d[
ultima suflare, care mai lic[re=te ]n ochii muribundului chiar
c`nd inima a ]ncetat de-a mai bate =i c`nd trupul a ]nghe\at
pentru totdeauna — ]i d[dea =i ei puterea s[ mai a=tepte =i s[
st[ruiasc[...
+i astfel, ]ntr-o noapte, dup[ ce plec[ George =i dup[ ce
tat[l ei stinse lampa =i se culc[, Ana, pl`ns[ =i fr`nt[, ie=i ]n
ograd[, cum mai ie=ise de at`tea ori zadarnic de c`nd Ion nu
se mai ab[tea pe la d`nsa, cu sc`nteierea de n[dejde ]n inim[
c[ poate cine =tie?
Noaptea era neagr[ =i mohor`t[, noapte de toamn[, trist[
]=i n[bu=itoare. Nouri gro=i, plumburii, m[turau crestele
dealurilor care ]mprejmuiau Pripasul, ]nvolbur`ndu-se ]n
v[zduh, ]nnegrindu-se =i limpezindu-se ca ni=te balauri
n[prasnici porni\i parc[ s[ ]nghit[ dintr-o sorbire satul ce dor-
mea ad`nc =i mut. Pomii prin gr[dini d`rd`iau cutremura\i de
frig, cu ni=te glasuri pl`ng[toare =i ostenite.

Liviu Rebreanu
118
Fata, descul\[, str`ng`ndu-=i pe piept n[frama, p[=i sprin-
ten spre poart[, zg`l\`it[ de o fric[ ne]n\eleas[ =i de frigul care
o p[trundea la os. Deschise vrani\a cu mare b[gare de seam[,
ca s[ nu sc`r\`ie, =i vru s[ ias[ ]n uli\[. Se opri ]ns[ deodat[,
tr[snit[ de spaim[. O mog`ldea\[ neagr[ st[tea rezemat[ de
st`lpul por\ii. O clip[ Ana n-avu m[car puterea s[ deschid[
gura. Apoi, reculeg`ndu-se, ]ntreb[ ]n =oapt[:
—
Cine-i aici?
—
Eu, r[spunse un glas gros, ]mpr[=tiindu-se ]n ]ntuneric
pe ni=te aripi nev[zute.
—
Ionic[? murmur[ Ana ]ntr-o izbucnire de fericire, ag[\`n-
du-se de d`nsul =i repet`nd printre lacrimi: Ionic[! Ionic[!
—
Am a=teptat s[ plece George, r[sun[ iar[=i glasul lui Ion
cu o tremurare de p[rere de r[u. De c`te ori am tot a=teptat
a=a, iar tu, Ana...
Se ]ntrerupse ca =i c`nd i s-ar fi ]nfipt un cu\it ]n beregat[.
—
Hai ]n cas[, Ionic[, sc`nci fata, tr[g`ndu-l de m`neca
sumanului. Pe urm[, aduc`ndu-=i aminte de tat[l s[u, care ar
scula tot satul ]n t[lpi s[ =tie c[ i-a adus pe Ion ]n cas[, ad[ug[
mai pl`ng[toare: Ori barem ]n ograd[... pe prisp[... Vino!...
Ion nu intr[. At`ta voise: s[-l vad[ ea =i s[ =tie hot[r`t c[ n-a
p[r[sit-o . A=a ]=i chibzuise d`nsul calea pentru a sili pe Baciu
s[ i-o dea. Ca s[ izbuteasc[, trebuie s-o ia domol. Altfel i se
primejduiau planurile... Acuma =tia bine cum are s[-l sileasc[.
Numai s[ nu-=i piard[ r[bdarea. Graba stric[ treaba. F[r[
dib[cie =i =iretenie nu ajungi la mal niciodat[.
}i zise repede, scurt: „noapte bun[“ =i se pierdu ]n bezn[
]nainte ca Ana s[ mai fi putut r[spunde. Dar pa=ii i se mai auzir[
pe uli\[, leop[ind rar prin noroi, ]ndep[rt`ndu-se din ce ]n ce
p`n[ ce se stinser[ de tot. Buzele fetei b`lb`ir[ rug[toare ]n
singur[tatea ce o ]nv[luia:
—
Ionic[! Ionic[!...
R[mase totu=i cu o mul\umire mare ]n suflet. S -a ]ntors la
ea, vas[zic[ o iube=te!... Poate c[ niciodat[ n-a avut visuri mai
frumoase ca ]n noaptea aceasta...

Ion
119
De a doua zi, Ana parca ar fi fost alta. Fa\a i se ]mbujor[
de o ]ncredere senin[. Umbla mai sprinten[, muncea mai
cu drag =i sim\ea o nevoie ciudat[ de a ar[ta lumii ]ntregi
c[ e fericit[.
George, observ`nd ]ndat[ schimbarea, s-a bucurat mai ]nt`i
crez`nd c[ s-a dat pe brazd[. Ana nu mai ofta =i nu mai l[crima.
P[rea ]ns[ grozav de ner[bd[toare =i st[tea ca pe ni=te spini,
parc[ de-abia ar fi a=teptat s[-l vad[ urnindu-se .. . G`ndin-
du-se mai bine, George ]=i zise pe urm[ c[ trebuie s[ fie ceva
la mijloc. +i g`ndindu-se iar, ]i fulger[ prin minte:
—
Ion!
Vru s[-l ]ndep[rteze =i nu mai putu. }n urechi ]i v`j`ia ca o
b[taie de ciocane:
—
Ion!... Ion!... Ion!...
2
C`nd, a doua zi, straja ]i aduse cita\ia, Ion str`nse din umeri
nep[s[tor, ]ntreb[ ]n ce zi e judecata, c[ci nu pricepea scrisul
unguresc, =i o d[du Zenobiei s-o pun[ bine, dup[ grind[, ca
s[ nu uite sorocul. Numai o clip[ =i-a zis: „adic[ tot e adev[rat?“
=i pe urm[ nici nu s-a mai g`ndit la Simion Lungu, cum de
altfel nu se g`ndise nici p`n[ acuma. Seara se duse iar la Ana.
+i de-aci ]ncolo mereu...
Glaneta=u s-a speriat de cita\ie =i l-a cic[lit destul s[ dea
fuga la domnul ]nv[\[tor, s[ se roage s[-l pov[\uiasc[ cum =i
ce s[ fac[. Herdelea era doar tot at`t de vestit c[ =tie legile
mai bine ca orice avocat, pe c`t era de pre\uit pentru c[ nici
un doctor nu tr[gea m[selele mai repede =i f[r[ durere ca
d`nsul. Alt[dat[ Ion alerga cu toate fleacurile s[-i cear[ sfaturi
sau s[ se ]n\eleag[ m[car cu domni=orul Titu; de ce nu s-ar
duce acuma c`nd e vorba de judecat[ =i c`nd se =tie c[
judec[torii nu glumesc? Vorbele b[tr`nului ]ns[ nu s-au lipit
de d`nsul. G`ndurile lui acuma erau toate =i mereu la Ana.
P`n[ ce nu va fi silit pe Vasile Baciu s[ i-o dea de nevast[,
]mpreun[ cu toat[ mo=ia, nu mai voia s[ aud[ nimic...

Liviu Rebreanu
120
Ziua judec[\ii c[dea ]ntr-o joi. Fiind b`lci ]n Armadia, Ion
a plecat laolalt[ cu p[rin\ii s[i, care duceau dou[ mier\e de
porumb, s[ le v`nd[, ca s[ mai pl[teasc[ din d[ri, deoarece
primarul ]ncepuse a umbla prin sat, ]ntov[r[=it de practicantul
notarului, lu`nd z[loage de la cei ce erau r[ma=i ]n urm[.
Z`mbea un soare b[tr`nesc de toamn[, ]nv[luind hotarele
]ntr-o lumin[ galben[ potolit[, care ]nc[lzea tocmai cum ]i
place omului mai bine. Sub ]mbr[\i=area bl`nd[ a razelor
p[m`ntul amor\it parc[ respira iar mai zdrav[n, copacii ]=i
r[sfirau mai tihni\i frunzele ar[mii... +oseaua uruia ne]ncetat
de c[ru\ele care se ]ntreceau s-ajung[ mai cur`nd la b`lci.
Prip[senii, merg`nd mai to\i pe jos, cu saci sau desagi ]n spin-
are, p[=eau voinice=te =i vorbeau tare de r[sunau r`pile =i
p[durile.... }n Jidovi\a c`rciumarii botezau rachiul, preg[tindu-
se pentru dup[-amiaz[ c`nd oamenii, la ]ntoarcere, se vor opri
cu to\ii s[ ]nchine c`te un pahar de mul\umire c-au v`ndut
sau cump[rat ce au putut...
Armadia ]ncepe ]ndat[ la c`teva sute de pa=i dincolo de
podul de peste Some=. Un or[=el lunguie\, ]mpr[=tiat pe \[rmul
r`ului p`n[ la poalele dealurilor, urc`ndu-se chiar =i pe coast[
cu casele. De departe str[luce=te m`ndr[ biserica cu dou[ tu-
ruri =i cl[direa liceului rom`nesc, podoabele cele mai de seam[
ale Armadiei =i ale ]ntregului \inut. De altfel tot t`rgu=orul e trei-
patru str[zi care se ]nt`lnesc ]ntr-o pia\a larg[, ]n fa\a bisericii.
Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ion, o apuc[ pe l`ng[ Some=,
fiindc[-i calea mai scurt[, =i ies l`ng[ =coala primar[
rom`neasc[ ]n strada Liceului. }n dreptul judec[toriei, care se
afl[ peste drum de o bisericu\[ veche catolic[, Ion se opre=te
=i trece desagii cu porumb ]n spinarea mamei sale. }=i dau
]nt`lnire ]n pia\[ =i apoi b[tr`nii pornesc ]nainte, iar feciorul
r[m`ne pe trotuarul de lespezi lucii, scutur`ndu-=i hainele de
perii ce-i luase de pe desagi.
Judec[toria era o cl[dire mare, posac[, galben[, cu un etaj
=i cu ferestrele z[brelite; ]n fa\a ei, afar[, l`ng[ poart[, se aflau
dou[ b[nci de sc`nduri, pe care se odihneau pricina=ii p`n[

Ion
121
le venea r`ndul, c[ci func\ionarii, cople=i\i de lucru, nu-i su-
fereau ]n[untru, pe coridor sau ]n sala de a=teptare.
Ion sosise prea devreme. P`n[ la nou[, c`nd se deschidea
cancelaria, trebui s[ a=tepte pe-afar[, ]n tov[r[=ia altor \[rani, de
prin sate ]ndep[rtate, veni\i ca =i d`nsul. Tocmai t`rziu ]=i aduse
aminte de Simion Lungu =i-l c[ut[ din ochi, f[r[ s[-l g[seasc[.
C`nd ]n sf`r=it un aprod ungur, foarte ro=u la fa\[ =i cu o
musta\[ pom[dat[ =i r[sucit[, ]ncepu s[ strige pe ]mpricina\i,
se opri ]n fa\a por\ii tr[sura preotului Belciug. Pe capr[, l`ng[
vizitiu, =edea \an\o= Simion. „Mhm! ]=i zise Ion batjocoritor. }l
aduce popa cu bri=ca!“
Belciug cobor] ]ncet, spuse vizitiului s[ poposeasc[ la gazda
lui pe Uli\a Comorilor, unde tr[gea totdeauna, =i apoi intr[ pe
poart[, ferindu-se de femeile care se ]mbulzeau s[-i s[rute
m`na. Simion r[mase pe trotuar, ]ncurcat pu\in, arunc`nd o
privire pe furi= spre Ion, care =edea pe banc[, de vorb[ cu un
mo=neag din V[rarea. Sosirea lui Simion ]i st`njeni parc[ pe
to\i dintru-nceput. O \[ranc[ gure=[, a=ezat[ l`ng[ poart[, pe
un fedele= gol, rupse t[cerea, ]ntreb`ndu-l deodat[:
—
Oi fi av`nd =i dumneata vreun necaz pe-aici, m[i bade?
Simion se uit[ la Ion =i r[spunse cam ru=inat:
—
Apoi am, vezi bine c[ am. Cine n-are?
Iar[ t[cur[ c`teva clipe. Dar pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul,
]=i revenir[ cu to\ii =i Simion povesti din fir ]n p[r ce a p[\it cu
Ion, care t[g[duia aprig tot. Se amestecar[ to\i ]n vorb[, unii
d`nd dreptate unuia, al\ii celuilalt. Ciorov[iala ]ns[ ]i apropia
mereu. Simion de altfel nu cerea dec`t brazdele pe care i le
t[g[duia fl[c[ul, c[ci de b[tut s-au b[tut ]n parte. }n cele din
urm[ ascultar[ sfatul mo=neagului din V[rarea: Ion s[-i dea
]napoi dou[ brazde =i Simion s[-=i retrag[ jalba. Spuse apro-
dului c[ s-au ]mp[cat =i ]l rugar[ s[ le ]ng[duie s[ ]n=tiin\eze
=i pe domnul p[rinte c[ nu mai vor s[ mearg[ la judecat[.
Aprodul ]l b[tu pe um[r =i le f[cu semn s[-l urmeze. Intrar[ ]n
gang. }n dreapta =i ]n st`nga erau birourile c[r\ilor funduare.
Inima lui Ion b[tu mai repede. Aci are el s[ vie cu Ana =i cu

Liviu Rebreanu
122
Vasile Baciu, s[-i scrie toate p[m`nturile pe numele lui... Ur-
car[ apoi pe o scar[ veche, foarte roas[. }n odaia de a=teptare
d[dur[ peste Belciug, care se plimba de ici-colo, cu p[l[ria ]n
m`n[, cu fa\a mai palid[ ca de obicei. Aprodul, ar[t`ndu-i pe
cei doi \[rani, ]i zise r`njind mul\umit:
—
S-au ]mp[cat... Nu trebuie judecat[...
Preotul se opri brusc, ca =i c`nd glasul aprodului l-ar fi spe-
riat. V[z`nd ]ns[ pe Simion ]mpreun[ cu Ion, ]n\elese =i se ]nfu-
rie. Se b[gase ]n cearta dintre d`n=ii ]ntr-o clip[ de necaz
prostesc, crez`nd c[ izbind pe feciorul Glaneta=ului are s[
simt[ lovitura =i familia Herdelea. A=a se gr[bise de scrisese
p`ra lui Simion, sus\in`nd-o =i prin m[rturia lui de preot. Pes-
te c`teva zile ]ns[, potolindu-=i sup[rarea, i-a p[rut r[u c[ s-a
amestecat. Nu se cuvine ca un preot s[-=i n[p[stuiasc[
credincio=ii, t`r`ndu-i ]n fa\a judec[torilor unguri. Ar fi fost
mul\umit dac[ s-ar fi putut ]mp[ca lucrurile, f[r[ s[ mai ajung[
prin Armadia, dar =i f[r[ s[ ias[ d`nsul mic=orat, c[ci din gur[
tuna =i fulgera mereu ]mpotriva lui Ion. Fiindc[, ]n asemenea
]mprejur[ri, pricina=ii n-au ]ndr[znit s[ se ]nvoiasc[ acas[,
Belciug a venit cam ]n sil[ la judecat[, muncit de g`ndul cum
ar putea potrivi toate a=a ]nc`t s[ r[m`n[ cu fa\a curat[. }=i
f[cuse, plictisindu-se ]n sala de a=teptare, o cuv`ntare bine
sim\it[ prin care s[ apeleze la inima judec[torului pentru a
dob`ndi iertarea vinovatului, dac[ f[g[duie=te s[ se ]ndrep-
te... Atunci a picat aprodul cu ]mp[carea, r[sturn`ndu-i deo-
dat[ toate inten\iile. I se p[ru c[ \[ranii s-au ]ntov[r[=it ca s[-=i
bat[ joc de d`nsul.
—
Piei din ochii mei, m[garule! se r[sti la Simion, indig-
nat. M-ai adus p`n[ aici ca acuma s[ m[ faci de r`s ]naintea
oamenilor?... Las’ c[ =tiu eu ce poam[ e=ti =i tu! Am s[ te ]nv[\
eu minte =i pe tine, becisnicule!
Simion se f[cu mic de tot =i morm[i foarte ]ncet, s[ nu-l
aud[ popa, dar totu=i s[-=i poat[ zice c[ n-a t[cut:
—
Apoi nu te-am adus eu, domnule p[rinte, c[ dumneata
m-ai adus!...

Ion
123
C`\iva \[rani, care-=i a=teptau r`ndul, se adunar[ ciopor
]ntr-un col\, sp[im`nta\i. Numai o bab[, neput`ndu-se st[p`ni,
bolborosi:
—
Mai rar pop[ ca acesta... }n loc s[ ]mpace oamenii, ]i
]nvr[jbe=te...
Pe Ion ]nd`rjirea preotului ]l ului. }n g`nd ]i r[s[ri deodat[
]ntrebarea: „Ce-o fi av`nd cu mine?“ O presim\ire ur`t[ ]ncepea
s[ i se ]ncuibeze ]n inim[. Pleo=tit se apropie de fereastra ce d[dea
]n curtea judec[toriei. Se rezem[ de perete =i se uit[ din ce ]n ce
mai z[p[cit ]mprejur. }n antreu se cobor`se o t[cere grea, ]ntre-
t[iat[ numai de pa=ii preotului care ]=i reluase plimbarea de ici-
colo, mai nervos, arunc`nd deseori priviri zdrobitoare spre Simi-
on Lungu. C`nd Belciug obosi =i se opri, se auzir[ din sala de
judecat[ ]ntreb[ri gr[bite, ]ntr-o rom`neasc[ pocit[, rostite de un
glas aspru =i urmate de r[spunsuri umile, ]nfrico=ate...
O team[ stranie cuprinse pe Ion ]ncetul cu ]ncetul. Sim\ea
o amenin\are de care nu se putea feri. Se mira cum de nu s-a
sinchisit el deloc p`n[ acuma de afacerea aceasta? De ce nu
s-a ]mp[cat mai dinainte, c`nd ar fi fost at`t de u=or? }i p[rea
foarte r[u c[ n-a cerut cel pu\in ]nv[\[torului s[-l lumineze ce
s[ spun[ =i cum s[ r[spund[... Se ]ntoarse =i-=i arunc[ ochii
afar[. Curtea era str`mt[, pardosit[ cu piatr[ =i ]mprejmuit[ cu
un gard de sc`nduri foarte ]nalt. }n fund o cas[ joas[, cenu=ie,
posomor`t[, cu ferestrele z[brelite cu drugi gro=i de fier... Ion
tres[ri. Asta era temni\a. Un fior de groaz[ ]i furnic[ sufletul...
}n curte trei \[rani t[iau lemne sub privegherea unui paznic ]n
uniform[ ur`t[, cu pu=ca la um[r. |[ranii h`\`iau fer[str[ul
alene =i nep[s[tori, pe c`nd paznicul nu-i sc[pa din ochi =i
doar uneori ]=i ]ndrepta cureaua de la arm[, m`ndru =i porun-
citor. „Vas[zic[ aici...?“ se g`ndi fl[c[ul, curm`ndu-=i ]ns[ firul
g`ndirii, cuprins de ]ngrijorare.
Alt aprod, b[tr`n, lene=, cu ochelari, ]i introduse ]n[untru.
La biroul din mijloc, cu spatele la fereastra dinspre strad[, st[tea
un domn gros, cu o chelie ascuns[ pu\in sub ni=te fire rare de
p[r lung, cu ochii ]ncrunta\i, av`nd dinainte, pe mas[, o cruce

Liviu Rebreanu
124
de metal. Belciug, cu o ]nf[\i=are solemn[, se a=ez[ ]ndat[ ]n
st`nga, l`ng[ perete, pe un scaun. La alt birou, un domn sfrijit
=i g[lbejit, cu must[\i c[r[mizii =i cu o c[rare aleas[ foarte ]n-
grijit, r[sfoia ]ntr-un teanc de acte, scoase c`teva h`rtii =i le
puse ceremonios pe masa judec[torului. Aerul era ap[sat =i
at`t de vr[jma=, ]nc`t cei doi \[rani se uitar[ repede unul la
altul, ]ngrozi\i, gata parc[ s-o tuleasc[ ]n orice clip[.
Deodat[ ]ns[ ]ntreb[rile judec[torului pornir[ ner[bd[toare.
Cum te cheam[? De c`\i ani e=ti?... Ion sim\i de-acum foarte
limpede cum ]l ]nv[luie primejdia. De-acum s-a ispr[vit... Nu
mai e nici o sc[pare... C`nd Simion r[spunse, f[r[ s[ se uite la
Belciug, c[ s-au ]mp[cat afar[ =i c[-=i retrage jalba, mai avu o
sc`nteiere de n[dejde. Dar se stinse ]ndat[. Judec[torul nici
nu l[s[ pe Simion s[ ispr[veasc[, s[ri ]n picioare =i ]ncepu s[
r[cneasc[:
—
Atunci de ce mai veni\i pe-aici, tic[lo=ilor, s[ m[
]ncurca\i?... O s[ v[ bag la r[coare pe am`ndoi, o s[ v[...
Atunci Belciug se ridic[ de pe scaun =i se apropie, zic`nd
cu sfial[:
—
Pardon... Dou[ cuvinte...
Judec[torul mai r[u se ]nt[r`t[. }ncepu s[ d[sc[leasc[ =i pe
Belciug c[ de ce nu explic[ boilor c-aici e judec[torie unde
oamenii au de lucru, nu s[-=i piard[ vremea cu fleacuri... Preo-
tul ro=i =i rosti c`teva vorbe pe ungure=te. De=i =tia bini=or
ungure=te, avea oroare s[ vorbeasc[ mai ales ]n fa\a autorit[\ilor,
vr`nd astfel s[ dovedeasc[ tuturor c[ rom`nul nu renun\[ nici-
odat[ la drepturile lui. Judec[torul, care ]l cuno=tea, se z[p[ci
auzindu-l vorbind ungure=te =i deodat[ se ]ndulci. }l pofti s[ ia
loc, ]=i trase scaunul mai aproape de d`nsul =i-l ascult[ cu mare
luare-aminte. Belciug vorbi mult. Era ]n joc prestigiul lui fa\[ de
\[rani, care merita jertfirea trec[toare a unui principiu.
Ion =i Simion nu mai ]n\elegeau nimic; doar privirile judec[-
torului, care ]i fulgerau ]n r[stimpuri, le spuneau c[ e vorba
de ei =i c[ nu e bine. C`nd ]ncet[ preotul, judec[torul se scul[
iar =i numaidec`t se r[sti la Ion:

Ion
125
—
Vas[zic[ tu e=ti spaima satului, c`ine tic[los!... Bine.
Foarte bine. Te dezv[\[m noi de nebunii, fii pe pace!... Ai s[
vii s[ stai dou[ s[pt[m`ni la r[coare, ca s[-\i treac[ pofta de
b[t[i!... Mi=elule =i netrebnicule!
Ion ]ng[lbeni; apoi tot s`ngele i se urc[ ]n obraz. Rosti, cu
fruntea sus, cu ochii aprin=i:
—
Apoi s[ ne ierta\i, domnule jude, nu-i a=a... C[ eu n-am
b[tut pe nime-n lume, domnule jude...
—
S[ taci, tic[losule!... Nici o vorb[, ca pe loc te pun ]n
lan\uri!... +i acuma ie=i afar[!... Mar=!
Fl[c[ul ie=i cl[tin`ndu-se, f[r[ s[ mai vad[ cum Belciug
d[ m`na judec[torului care-i z`mbe=te prietenos...
3
}n aceea=i joi, dup[-amiaz[, pe c`nd Herdelea, profit`nd
de vremea frumoas[ =i c[ldu\[, sfor[ia ]nchis ]n stupin[, iar
d[sc[li\a cu fetele alegeau fasole pentru m`ncarea de sear[ =i
vorbeau de Pintea, mir`ndu-se c[ au trecut zece zile de la
r[spunsul lor f[r[ ca el s[ mai fi dat vreun semn de via\[ — o
c[ru\[ se opri ]n fa\a casei =i, ]n vreme ce caii ]=i scuturau
clopo\eii de la g`t, un glas strig[ p[trunz[tor:
—
Domnule-nv[\[tor!... Domnule-nv[\[tor!...
Ghighi, recunosc`nd glasul, se repezi afar[, arunc`nd vorba:
—
E dr[gu\a tatii!...
}n v`rful c[ru\ei era coco\at[ o s[soaic[ b[tr`ioar[ =i
ro=covan[, cu o fa\[ ve=nic r`z[toare, care de patruzeci de ani,
]n fiecare joi se ducea ]n Armadia, la t`rg, cu c[ru\a plin[ de
p`ine de v`nzare. Herdelea o cuno=tea ]nc[ de pe vremea c`nd
fusese elev la liceu. Toat[ casa o iubea =i o poreclise „dr[gu\a
tatii“, fiindc[ pe c`t ]mb[tr`nea cu at`t se h`rjonea mai mult cu
domnul ]nv[\[tor, ]n amintirea tinere\ilor de odinioar[.
—
Fii bun[, domni=oar[, vino de ia scrisoarea asta pe care
mi-a dat-o domnul B[lan de la po=t[ pentru dumneavoastr[!
zise s[soaica cu ochii z`mbitori. C[ mi-e greu s[ m[ mai co-
bor de-aci =i caii-s nebunatici...

Liviu Rebreanu
126
Ghighi alerg[, curioas[, la c[ru\[. Dr[gu\a, ]ntinz`ndu-i
scrisoarea, ]ntreb[ ]n =ag[, lungind vorbele s[se=te:
—
Da domnu-nv[\[tor nu-i acas[?
—
Tata doarme, dr[gu\[! murmur[ Ghighi cu ochii la
scrisoarea care era o telegram[, =i apoi fugind ]ntr-un suflet ]n
cas[, tocmai din cerdac ad[ug[: Mul\umim, dr[gu\[!
—
N-ave\i pentru ce, n-ave\i pentru ce! vorbi s[soaica sin-
gur[, m`ng`ind cu biciul =oldurile cailor care pornir[ ]ndat[
la pas.
Telegrama st`rni o emo\ie mare ]n toat[ casa. Doamna
Herdelea ]ndeosebi privea toate depe=ele drept ni=te cobitoare
de r[u. Numai dou[ a primit de c`nd e m[ritat[, =i am`ndou[
au fost fatale: una le vestise, ]n trei cuvinte reci, moartea su-
rorii ei celei mai dragi, pr[p[dit[ ]ntr-un spital din Cluj ]n urma
unei opera\ii, iar a doua le-a adus =tirea ]mboln[virii singuru-
lui ei frate pe care, p`n[ ce a ajuns ea la Monor, l-a g[sit pe
catafalc... Astfel, acuma se uitau toate trei ]nsp[im`ntate la
fi\uic[, ]ntreb`ndu-se de la cine o fi =i ce o fi cuprinz`nd, ]nchi-
puindu-=i numai ve=ti sinistre =i ne]ndr[znind s[ o desfac[.
—
Eu o rup =i, ce o fi s[ fie! strig[ ]n cele din urm[ Ghighi.
Cum ]=i arunc[ ]ns[ ochii ]n telegram[, cum izbucni voioas[:
—
E de la Pintea!... Vine Pintea!... Mi-am zis eu c[ de la el
trebuie s[ fie, dar n-am vrut s[ v[ spun, ca s[ fie mai mare
surpriza! ad[ug[ apoi, ]nv`rtindu-se prin odaie ]n pa=i de vals
=i f`lf`ind h`rtia ]n aer.
—
Ia s-o v[d =i eu! zise Laura, revenindu-=i ]n fire, cu glasul
tremurat de emo\ie. +i cum Ghighi nu se mai ast`mp[ra, sf`r=i
mai ap[sat: Ei, d[-o -ncoace, nebuno, nu m[ mai nec[ji!
Laura citi rar =i solemn: „Fericit nespus, sosesc s`mb[t[ —
George“.
D[sc[li\a, cu ochii ]nl[crima\i de bucurie, o citi de aseme-
nea =i descoperi, ]ntr-un col\, un adaos, cu creionul: „Multe
gratul[ri — B[lan“.
—
Uite, ne gratuleaz[ bietul B[lan! murmur[ ea pl`ng`nd
de-a binelea.

Ion
127
B[lan era singurul func\ionar rom`n de la po=ta din Arma-
dia, prieten bun cu Herdelea. +tiind c[ Pintea ceruse m`na Laurei
=i trec`ndu-i prin m`n[ telegrama, nu l-a l[sat inima s[ nu fie
cel dint`i care trimite familiei ]ntregi felicit[rile cuvenite.
—
Ce om bun, s[rmanul B[lan, observ[ Ghighi, lu`nd h`rtia
pre\ioas[. Dac[ nu era el, cine =tie c`nd ne venea, c[ jidovii
ceia de la cancelarie \in toate scrisorile cu zilele... +i cum a
g[sit el tocmai pe dr[gu\a tatii!...
Cuprins[ de un nou fior de bucurie, Ghighi o tuli s[ scoale
pe Herdelea, s[-i comunice =i lui vestea cea mare. B[tu cu
pumnii ]n u=a stupinei, trop[ind =i din picioare, =i strig`nd:
—
Tat[!... Tat[!... Vine Pintea!... Vine...
Deodat[ se opri =i, \ip`nd ca din gur[ de =arpe, porni ]n
goana mare spre cas[, d`nd din m`ini, ca o desperat[, c[ci
s[rind nebune=te pe l`ng[ stupin[, st`rnise du=m[nia unei al-
bine care, m`nioas[ cum sunt ele ]n preajma somnului de iarn[,
s-a repezit la Ghighi =i i-a ]nfipt acul drept ]n col\ul gurii.
Speriate de \ipetele ei, d[sc[li\a =i Laura ]i ie=ir[ ]nainte os-
toind-o. Herdelea, cu somnul ]n gene, se ivi ]n u=a stup[riei,
morm[ind:
—
Da ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? Ce zbiar[ aia a=a?
Dup[ ]nt`ia durere =i spaim[, Ghighi pl`nse mai ales de fric[
s[ nu se umfle =i s[ nu mai poat[ merge la serata dansant[, care
pica tocmai acuma duminic[. Numai Herdelea o lini=ti, asigur`nd-o
c[-i trece negre=it p`n[ duminic[ ]nc`t poate s[ fie chiar regina
balului.
}nv[\[torul studie apoi telegrama, cu ochelarii pe nas, de-abia
ascunz`ndu-=i fericirea.
—
Ei, prea bine... S[ pofteasc[ =i avem s[-l primim cum se
cuvine! zise d`nsul ]n cele din urm[, ]mp[turind frumos tele-
grama =i pun`nd-o ]n buzunar, ca s[ se poat[ f[li cu ea la to\i
cunoscu\ii.
P`n[ seara au adus pe tapet toate treburile ce le st`rnise
sosirea pe\itorului. Unde va trage Pintea? Iat[ o problem[ grav[.
Ei nu-l pot g[zdui, fiind mul\i =i neav`nd dec`t trei od[i\e. Dar,

Liviu Rebreanu
128
chiar dac[ ar avea mai multe, n-ar =edea bine unui logodnic
s[ petreac[ nop\ile ]n casa logodnicei. Va trebui deci s[ doarm[
]n Armadia. Masa ]ns[ poate s-o ia aici, precum poate s[ stea
toat[ ziua, s[ se obi=nuiasc[ mai bine cu Laura. Fire=te, toate
acestea ]nseamn[ cheltuial[ grea. Ce are a face? O dat[ se
m[rit[ o fat[... Vor t[ia c`teva g[ini, neap[rat. Dar nici carnea
de vac[ nu poate s[ lipseasc[, de=i s-a cam scumpit. }n orice
caz, nici o mas[ nu se poate f[r[ carne. De pr[jituri vor ]ngriji
fetele, c[ci Laura e me=ter[ mare... Bine ar fi dac[ ar =ti la ce
or[ va sosi s`mb[t[? }nainte sau dup[ pr`nz? Poate c[ s-ar putea
ghici din telegram[?... Nu se poate. Destul de r[u c[ n-a pre-
cizat, ca s[ =tie cum s[ or`nduiasc[ masa... Duminic[, fire=te,
vor merge ]mpreun[ la serata dansant[. Cine =tie de nu vine
chiar ]nadins ca s[ mearg[ =i la bal ]mpreun[ cu Laura, s[ se
m`ndreasc[ ]n fa\a lumii cu a=a logodnic[ frumu=ic[. Laura
ro=i p`n[ ]n v`rful urechilor =i se ]ntreb[ ce vor zice fetele c`nd
vor afla c[ se logode=te? Desigur c[ foarte multe vor invidia-o.
Probabil ]ns[ c[ se cam =tie ]n Armadia, c[ci nu se poate ca
tata s[ nu fi b[tut toba...
—
S[ =tii c[ din pricina balului vine tocmai s`mb[t[! strig[
Ghighi, muncit[ numai de g`ndul seratei =i \in`nd la obraz o
batist[ muiat[ ]n ap[ rece. Eu imediat am ghicit!... At`t mai
bine! Cel pu\in avem un cavaler sigur!... Am s[ dansez p`-
n[-mi fac pantofii ferfeni\[!... Numai s[ nu mi se umfle s[r[cia
asta de ]n\ep[tur[!...
Regretau to\i c[ nu era =i Titu acas[, ale c[rui sfaturi ]n privin\a
primirii lui Pintea ar fi fost foarte folositoare. Titu ]ns[, de o vreme
]ncoace, mai mult st[tea prin Jidovi\a dec`t pe-acas[.
Deocamdat[ se ]n\eleser[ ca Herdelea s[ mearg[ m`ine
p`n[-n ziu[, ]ntov[r[=it de Ghighi, spre a face cump[r[turile
trebuincioase. }n acest scop ]nv[\[torul avea, mai ]nt`i, s[ ia
un avans din leafa lunii urm[toare, ca s[ aib[ cu ce \ine piept
cheltuielilor; apoi s[ vorbeasc[ cu m[celarul +trul din Jidovi\a,
de la care luau pe datorie, s[ nu le fac[ pocinogul s[-i lase
f[r[ de carne de vit[.

Ion
129
Titu, sosind, ca de obicei, tocmai la mas[, exclam[ iar:
„Foarte dr[gu\[ femeie doamna Lang“, ceea ce ]nsemna c[ a
]nt`lnit-o =i era mul\umit. Apoi cercet[ telegrama cu mutra unui
om care o a=teptase, aprob[ cu mici rezerve planurile de primi-
re, g[sind ]ns[ =i prilejul de-a mai pomeni de c`teva ori de Roz-
ica, cu ni=te ochi at`t de str[lucitori parc[ mereu i-ar fi venit s[
povesteasc[ tuturor c[ e iubit de o femeie fermec[toare =i c[
m`ine-poim`ine va fi un adev[rat erou de roman sentimental.
C`nd s[ se ridice de la cin[, se auzi o b[taie sfioas[ ]n u=[.
—
Da cine-o mai fi a=a de t`rziu? zise Herdelea ad[ug`nd
tare: Intr[!
Glaneta=u se strecur[ ]n odaie ca =i c`nd l-ar fi urm[rit cine-
va de-aproape. M[rturisi, mereu ]ncurc`ndu-se, ce-a p[\it Ion
azi-diminea\[ la judec[torie =i rug[ pe Herdelea s[-i ]nve\e cum
s[ scape bietul b[iat de temni\[. Vestea c[zu ca o bomb[; in-
dignarea umplu ]ndat[ toat[ casa. Dar Ion? De ce nu vine el?
B[tr`nul se z[p[ci. I -e ru=ine c[ n-a venit ]nainte de proces,
cum l-a ]ndemnat d`nsul =i cum ar fi fost bine de poate nici
nu p[\ea ce-a p[\it. Se vede ]ns[ c[ Ion are ce are, c[ parc[
nu-i sunt to\i boii acas[... Toat[ familia ceru pe Ion.
}n cur`nd Glaneta=u se re]ntoarse cu Ion =i cu Zenobia.
Fl[c[ul povesti cu de-am[nuntul tot ce s-a ]nt`mplat, ]ntrerupt
deseori de Zenobia care afurisea cu gura plin[ =i pe popa, =i
pe Simion, =i pe judec[tor.
—
P[m[tuful! strig[ d[sc[li\a la sf`r=it, fierb`nd de revolt[.
Dup[ o t[cere de comp[timire ]ns[ Ion ]ntreb[ cu l[comie:
—
Acu ce-i de f[cut, domnule ]nv[\[tor?
—
Apoi am s[-\i fac o pl`ngere tocmai c[tre ministrul justi\iei,
ca s[ afle =i cei mari cum se poart[ cu oamenii domnii de
pe-aici... Am s[-\i fac, Ioane! Numai s[-\i vie ]nt`i sentin\a, pes-
te c`teva zile, s[ vedem ce spun ]ntr-]nsa dumnealor!
Zenobia, drept mul\umire, ]=i f[cu o sumedenie de cruci,
c[zu ]n genunchi =i b[tu la repezeal[ vreo zece m[t[nii,
st`rnind hazul tuturor. Plecar[ apoi to\i trei blagoslovind pe
Herdelea pentru c[ ]i scap[ dintr-o pacoste at`t de grea.

Liviu Rebreanu
130
—
I-a= fi putut face jalba =i acuma — zise ]nv[\[torul dup[
ce r[maser[ singuri — dar v[ trebuie tr[sura lui Belciug la bal...
—
Perfect ai chibzuit! murmur[ Titu, z`mbind mul\umit,
cu g`ndurile la Rozica...
4
Pintea sosi spre sear[, pe o vreme ploioas[, ]ntr-o bri=c[
galben[, tras[ de doi c[lu=ei iu\i =i gr[suni.
Ghighi, care mai mult st[tuse pe-afar[ dec`t ]n cas[, toat[
ziua, cu ochii pe =osea, z[ri tr[sura de departe =i, de=i nu
cuno=tea pe Pintea, ghici c[ el trebuie s[ fie =i d[du alarma cu
]nsufle\ire:
—
Vine!... Iute, iute!
}ntreaga familie ap[ru ]n u=a casei. Herdelea =opti Laurei
s[ ias[ mai ]n fa\[, s[ vad[ omul c[-l a=teapt[ cu drag. Pintea,
sub umbrela pe care ploaia de toamn[ d[r[b[nea f[r[ cru\are,
scoase p[l[ria ceremonios, d`nd din cap cu un sur`s triumf[tor.
—
Uite ce t`n[r simpatic! murmur[ d[sc[li\a silind pe Laura
s[ ro=easc[.
Tr[sura se opri o clipa ]n uli\[, ]naintea casei.
—
Hai, Titule, deschide poarta! strig[ Herdelea.
Titu se repezi ]n capul gol =i bri=ca intr[ ]n ograd[, dup[ ce
Pintea cobor] =i veni spre pridvor, ridic`nd mai sus umbrela =i
ferindu-se s[ nu calce ]n noroi. To\i ]l ]nt`mpinar[ ]n cor:
—
Bine-ai sosit!
—
Bine v-am g[sit! Bine v-am g[sit! repet[ d`nsul intr`nd
]n cerdac =i scutur`ndu-=i umbrela peste parmacl`c. M-a f[cut
leoarc[ ploaia asta... Din Lechin\a p`n[ aici n-a stat nici un
minut... Dar bine c-am ajuns...
Herdelea ]l ]mbr[\i=[ =i-l s[rut[ pe am`ndoi obrajii, ceea
ce nu se obi=nuia dec`t ]ntre neamuri. Pintea s[rut[ m`na
doamnei Herdelea care, fiind foarte mi=cat[ =i voind s[ se
st[p`neasc[, avea o ]nf[\i=are rece, zic`ndu-i „Bun[ ziua, dom-
nule!“ Laura ]i ]ntinse gra\ios m`na, cu un sur`s cochet prin
care c[uta s[-l ]nc[tu=eze mai mult; el vru s[-i spun[ ceva

Ion
131
dr[g[la=, dar, ne]ndr[znind s-o tutuiasc[, precum f[cuse ]n
scrisori, se mul\umi s[-i s[rute mai lung m`na =i apoi, spre a-=i
ascunde z[p[ceala, trecu la Ghighi c[reia ]i zise galant:
—
Mi-a vorbit at`ta despre dumneata... sora dumitale... ]nc`t
te-am cunoscut imediat...
Titu d[du o m`n[ de ajutor vizitiului s[ deshame caii. De-
oarece ei n-aveau =ur[ sau =opron, ]l sf[tui s[ acopere bri=ca
cu o p[tur[, iar caii s[-i bage ]n grajd unde se mai g[se=te
pu\in f`n; dac[ va mai trebui, vor cere de la vecini, c[ anul
acesta este nutre\ din bel=ug... Ploaia ]l ud[ p`n[ la piele, ceea
ce nu-l ]mpiedic[ s[ str`ng[ b[rb[te=te m`na lui Pintea care,
]mpreun[ cu ceilal\i, z[boveau tot ]n cerdac.
—
Credeam c[ nici n-ai s[ mai vii pe ploaia asta
sc`rboas[!... Ei, dar ce mai sta\i aici ]n umezeal[?... Haidem ]n
cas[!... Leap[d[-\i =i tu, George, macferlanul =i umbrela, c[ uite
cum curge apa din ele!...
}l duser[ ]n salona=. }ntreb[rile nu mai conteneau: c`nd ai ple-
cat, unde ai poposit, ce-ai p[\it pe drum? +i cople=indu-l cu
]ntreb[ri, ]nc`t el abia biruia cu r[spunsurile, to\i ]l c`nt[reau din
ochi cu o curiozitate pe care nici m[car nu ]ncercau s-o ascund[.
Era de vreo dou[zeci =i cinci de ani, cu o ]nf[\i=are pl[cut[,
cu ni=te ochi negri cam mici =i neast`mp[ra\i =i cu o
must[cioar[ c[rbune, ]ngrijit[. P[rul aspru, piept[nat ]n sus,
era retezat drept, ca o perie. Cu mi=c[rile iu\i =i ]mbr[cat ]ntr-o
redingot[ pu\in prea lung[, sub care purta o vest[ ]ncheiat[ ]n
nasturi de=i p`n[ la gulerul alb =i tare ce-i cuprindea g`tul scurt,
n-avea mai nimic preo\esc nici ]n \inut[ =i nici ]n vorb[.
Vedea cum ]l examineaz[ toat[ familia =i aceasta ]l ]ncur-
ca, dar totu=i povestea mereu, c[ut`nd vorbele cele mai alese
=i arunc`nd deseori ochii la Laura, care st[tea l`ng[ el, ]l privea
t[cut[ =i se ro=ea ca sfecla c`nd ]nt`lnea c[ut[turile triumf[toare
ale b[tr`nilor.
Pintea vorbi mai cu seam[ despre p[rin\ii lui, pe care-i iubea
mult. Tat[l s[u era preot ]n Lechin\a, iar Lechin\a era un or[=el
cam c`t Armadia, ]ns[ ]mpestri\at cu toate neamurile =i f[r[

Liviu Rebreanu
132
culoarea rom`neasc[ de aici. Herdelea ]=i aduse aminte c[ a
umblat =i d`nsul prin Lechin\a, acum vreo optsprezece ani, la
o „reuniune“ de ]nv[\[tori, ]mpreun[ cu Titu, care pe atunci
era un b[ie\andru de vreo cinci ani=ori. }=i aminti chiar c[ cu-
noscuse =i pe tat[l lui George, care la banchetul de adio a \inut
o cuv`ntare ]nfl[c[rat[... Pe urm[ Pintea mai spuse c[ are mul\i
fra\i =i surori, care aproape to\i sunt gospod[ri\i =i r[sp`ndi\i
prin toate col\urile p[m`ntului rom`nesc. Acuma i-a venit
r`ndul lui s[-=i ]ntemeieze fericirea... Zic`nd aceasta se uit[
cu mai mult[ ]ndr[zneal[ la Laura care se topi de ru=ine =i se
scul[ repede, f[c`ndu-se c[ trebuie s[ caute ceva pe la oglind[,
unde, privindu-se pu\in, ]=i potrivi p[rul la t`mple.
—
Ei, fetelor, — interveni iar Herdelea, frec`ndu-=i zgomo-
tos m`inile, — ia s[ ne aduce\i voi ceva s[ mai dezmor\im
oleac[ pe George, c[ v[d c[-i rebegit r[u de ploaie =i de frig...
Cred c[ bei =i tu, ginere, un =naps fain de tot, =tii, rom`nesc,
de-al nostru?...
Fetele ie=ir[ ca ni=te sf`rleze, bucuroase c[ pot s[-=i comu-
nice la repezeal[ impresiile. A=ez`nd pe o tav[ p[h[ru\ele =i
sticla cu rachiu fiert =i ]ndulcit, Laura ]ntreb[ cu inima str`ns[:
—
Ce zici, Ghighi\o?... Cum \i se pare?
—
O, dar =tii c[-i foarte dr[gu\, se jur[ Ghighi din toat[ ini-
ma. Z[u, Laura, e de o sut[ de ori mai simpatic ca Ungureanu...
M[ =i mir cum nu \i-a pl[cut \ie p`n[ acuma? Nu vezi c[-i ele-
gant, nu ca teologii ceilal\i care se plimb[ ve=nic cu umbrela
sub\ioar[... Parc[ nici n-ar fi teolog, parc[ ar fi cel pu\in inginer!
—
Adev[rat? st[rui Laura str[lucitoare... Nu-i prea mic?
—
Ce mic? se cruci cealalt[. E doar tocmai c`t tine de ]nalt...
Adic[ de unde p`n[ unde vrei s[ fie negre=it ca pr[jina de
Ungureanu?... + -apoi n-ai v[zut ce bri=c[ superb[ are? Asta-\i
spune c`t de colo c[-s oameni boga\i =i vrednici!
—
Mie totu=i mi se pare c[-i prea mic, reveni Laura care
dorea s[ aud[ c`t mai multe laude spre a se convinge pe de-
plin =i pentru a-=i risipi toate ]ndoielile ce-i mai nec[jeau une-
ori sufletul.

Ion
133
—
Las[, nu mai c`rti! Ave\i s[ fi\i o pereche ]nc`nt[toare!
sf`r=i Ghighi cu ]nsufle\ire.
Pintea b[u pu\in ca s[ nu-=i ]nchipuie oamenii c[ poate-i
be\iv. }n schimb limba i se dezleg[ din ce ]n ce. Era vorb[re\ din
fire =i-i pl[cea =i lui ]nsu=i cum poveste=te. +i astfel, dup[ ce se
mai obi=nui pu\in =i-=i ]nvinse sfiala, ]ncepu iar despre rudele
lui, apoi despre cunoscu\ii =i prietenii comuni, pe urm[ despre
el ]nsu=i, despre via\a lui ]n liceu, la seminar... Numai despre
Laura nu scoase nici un cuv`nt. De altminteri to\i g[sir[ c[ a=a
se cuvine, c[ci chestia asta, fiind serioas[, nu trebuie adus[ ]n
discu\ie dec`t cu b[gare de seam[ =i ]n momentul oportun...
C`nd Pintea conteni, fetele aruncar[ pe mas[ balul de
m`ine sear[ =i p`n[ la cin[ avur[ vreme s[-l macine. Fire=te
c[ George venise ]nadins ca s[ nu lipseasc[ de la faimoasa
petrecere din Armadia. Nici Laura =i nici Ghighi nu voir[ s[-i
spun[ ]n ruptul capului ]n ce fel de toalete vor ap[rea, ca s[-i
poat[ face m`ine o surpriz[ cu at`t mai mare c`nd le va ve-
dea... Pintea, galant, ]=i oferi bri=ca lui spre a merge cu to\ii
]mpreun[, iar Herdelea se preg[ti s[ primeasc[, mul\umit c[
scap[ u=or de grija tr[surii pentru m`ine. Laura refuz[ con-
sternat[: ce ar zice armadienii de a=a ceva? Apoi nici n-ar
]nc[pea to\i ]ntr-o singur[ tr[sur[, c[ci pe ele trebuie s[ le
]ntov[r[=easc[ cel pu\in Titu =i s[-=i duc[ o sumedenie de cu-
tii cu rochii, neput`nd pleca de acas[ ]mbr[cate ca s[ ajung[
acolo ]ntr-un hal f[r[ hal. +i ]n sf`r=it ele s-au ]n\eles s[ trag[
la Elvira Filipoiu unde trebuie s[ se g[teasc[... Primi ]ns[ bu-
curoas[ ca Pintea s[ vie s[ le ia de la Filipoiu =i s[ se duc[
]mpreun[ la bal...
Cum t`n[rul nu se pronun\ase ]nc[ unde are de g`nd s[
petreac[ noaptea =i ca s[ nu-=i ]nchipuie c-ar putea fi g[zduit
aici, Titu, ]ndemnat de d[sc[li\a, prinse un prilej =i-l sf[tui s[
trag[ ]n Armadia la Augustin, un c[r[u= foarte cumsecade, care
are cas[ bun[ =i n-o s[-i cear[ nici un ban c`nd ]i va spune
c[-i trimis de Herdelea. Pintea nu se g`ndise la aceasta, se
z[p[ci pu\in =i rug[ pe Titu s[-l ]nso\easc[ f[g[duindu-i ]n

Liviu Rebreanu
134
schimb s[-l trimit[ acas[ cu bri=ca. Titu, fire=te, se ]nvoi, mai
ales ]n n[dejdea c[ poate va avea norocul s[ z[reasc[ ]n trecere
pe Roza Lang.
La mas[ Pintea de-abia m`nc[, iar Laura ciuguli =i mai pu\in
ca de obicei din bun[t[\ile ce le c[ra Ghighi, care era sup[rat[
c[ tocmai cei pentru care le-au g[tit fac at`tea mofturi de \i-e
=i necaz.
T`rziu de tot, t`n[rul se urni totu=i s[ plece. Dac[ ar fi fost
dup[ el, nici n-ar mai fi plecat, ci ar fi stat de vorb[ p`n[ dimi-
nea\a... Herdelea ]i lumin[ calea cu lampa, ]n vreme ce fe-
meile ]i strigar[ de mai multe ori s[ nu uite c[ m`ine la pr`nz
e a=teptat. De altfel, cum ploaia ]ncetase =i cerul se r[zbunase
pu\in, probabil s[ avem m`ine o zi minunat[...
Fetele, care dormeau ]n salon, ]ntr-un pat, ciripir[ =i se
sf[tuir[ p`n[ dup[ miezul nop\ii. Laura l[crim[ de c`teva ori
c`te pu\in, iar c`nd se g`ndi la cadrilul al doilea =i la primele
tururi, pl`nse de-a binelea. Ghighi ]ns[ l[uda din r[sputeri pe
Pintea, spun`nd c[ ]ntrune=te toate calit[\ile unui b[rbat ide-
al; =i printre pic[turi nu uita s[-=i bat[ joc de Ungureanu, de
st`ng[ciile lui comice, de m`inile lui ve=nic umede, de ]ncre-
derea lui ridicol[, =i era foarte mul\umit[ c`nd izbutea s[ fac[
=i pe Laura s[ r`d[.
Totu=i, ]n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, care
p[rea c[ o iube=te nebune=te =i voia s[ se ]mpu=te din pricina
lui Pintea, cu care p[rea c[ danseaz[ cadrilul al doilea, feri-
cit[, invidiat[ de toate fetele, pe c`nd Pintea st[tea bosumflat
]ntr-un col\, ca o ar[tare ur`t[...
5
Duminic[, dup[ ce clopotele sunar[ ie=irea din biseric[,
Titu se repezi la preotul Belciug s[-i cear[ tr[sura pentru de-
sear[. Intr`nd ]n ograd[, inima i se str`nse pu\in. Nu mai
]nt`lnise de mult pe Belciug, c[ci acuma toat[ vremea =i-o
omora alerg`nd dup[ Roza Lang. +tia ]ns[ foarte bine c[ popa
]ntorcea capul c`nd trecea prin fa\a casei lor, ca s[ nu salute,

Ion
135
=i c[, ]nt`lnindu-se deun[zi prin Armadia cu Herdelea, s-a f[cut
a nu-l vedea... Niciodat[ p`n[ acuma r[ceala ]ntre preot =i
]nv[\[tor nu fusese at`t de f[\i=[, ]nc`t Titu se temea pu\in s[
nu se fi ]ntins =i asupra lui sup[rarea popii...
Belciug abia sosise acas[, ]nso\it de c`\iva sfetnici de-ai bi-
sericii, care, ]nghi\ind ]n sec, ]l priveau cum m`nca =i a=teptau
s[ ispr[veasc[ spre a lua o ]n\elegere ]n privin\a cl[dirii noii
biserici. Preotul era ]n toane deosebit de bune =i primi pe Titu
cu o adev[rat[ explozie de prietenie.
—
Noroc, poete!... Are s[ mi se surpe hornul de c`nd n-ai
mai fost pe la mine... Ce mai veste-poveste prin \ara muzelor?
Ce v`nt bun te aduce?
Poezia era una din pasiunile preotului, ]n amintirea vre-
murilor c`nd =i el m`zg[lise versuri spre a-=i u=ura inima, de-
mult, ]nainte de a intra ]n seminar, de dragul unor ochi alba=tri
=i m`ng`io=i.
—
A= vrea s[-\i spun c`teva vorbe, p[rinte, zise Titu, uluit
de primirea prea c[lduroas[, cu un glas care ar[ta c[ ar dori o
]ntrevedere f[r[ martori.
Belciug d[du afar[ pe sfetnici:
—
Haide\i, pleca\i acas[ c[ acum n-am vreme de voi! Veni\i
dup[-amiazi, pe la vecernie!
C`nd r[maser[ singuri, popa ]i turn[ un pahar de vin.
—
Ei, s[ tr[ie=ti =i s[ te v[d c`t Co=buc de mare! ur[ Bel-
ciug, ciocnind =i golind paharul dintr-o du=c[.
Titu voise s[ aduc[ vorba mai pe departe, dar din pricina
amabilit[\ii preotului, se pomeni c[-i zice proste=te:
—
Ne-ar trebui bri=ca dumitale pentru desear[... +tii c[-i
balul desear[... Dumneata tot nu te duci, iar noi...
Dup[ toanele bune ale preotului, Titu s-ar fi a=teptat s[-l
]ntrerup[ scurt =i s[-i spun[ „ai zis“, ca alt[dat[. Cum ]ns[ Bel-
ciug t[cea =i se ]ntuneca, t`n[rul se opri singur, ]ncurcat, cu o
privire nedumerit[... Trecu un r[stimp greu p`n[ ce popa, cu
ochii ]n farfuria goal[ =i juc`ndu-se cu furculi\a, ]ncepu rar,
g`nditor:

Liviu Rebreanu
136
—
Am s[ v-o dau, fire=te, dar numai pentru dumneata...
Pentru dumneata, ]n\elegi?... C[ci pentru p[rin\ii dumitale
n-a= da-o, mai bine s-o ard[ focul... Uite a=a! |i-o spun verde:
n-a= da-o .. . Acum dumneata e=ti b[iat de=tept =i m[ vei pri-
cepe f[r[ multe explica\ii. C`nd a venit tat[l dumitale aici
m-am bucurat din inim[, =ti\i prea bine, =i am f[cut ce-am pu-
tut ca s[-i fiu de folos. N -a= fi crezut niciodat[ c[-mi va fi po-
trivnic, ca s[ nu zic vr[jma= pe fa\[. S[ nu cread[ d`nsul c[
eu sunt prost. Am sim\it de mult c[ m[ sap[ =i am t[cut. Dar
toate au o margine... toate... C`nd am deschis ochii, m-am spe-
riat de ce-am v[zut...
Nu ridic[ deloc privirea din farfurie. Numai cu \[ranii era
mai ]ndr[zne\. }ncolo se sfia c`nd spunea cuiva ]n fa\[ lucruri
nepl[cute... Titu st[tea pe ghimpi. Cuvintele preotului i se
p[reau nedrepte =i jignitoare. Se g`ndi o clip[ s[-i tr`nteasc[
o obr[znicie =i s[ sf`r=easc[. Dar aceasta ar fi ]nsemnat s[
r[m`n[ f[r[ tr[sur[.
—
Acuma nu mai lua ]n seam[ =i dumneata toate
m[run\i=urile, zise d`nsul ]n cele din urm[, v[z`nd c[ Belciug
a ]ncetat.
}ntr-adev[r, preotul p[rea c[-=i sleise toat[ mustrarea.
R[spunse cu alt glas:
—
Dar =tii c[ n-am vizitiu?... Omul meu trebuie s[ mearg[
de noapte la moar[ ]n Dumitri\a, c[ morile de ap[ din Jidovi\a
macin[ scump =i prost, pe c`nd ]n Dumitri\a e o moar[ de foc
care face o f[in[ ca aurul...
—
Nu-i nimic, am s[ m`n eu caii! vorbi Titu, g`ndindu-se
c[ va lua pe Ion al Glaneta=ului ca vizitiu, fire=te f[r[ s[
afle popa.
—
Numai s[ b[ga\i de seam[ s[ nu v[ r[stoarne c[-s hodini\i
=i buie=tri... Petrecere bun[!
Trec`nd spre cas[, Titu ]n=tiin\[ pe Ion c[-l ia ca vizitiu de-
sear[. Venind, ]=i preg[tise o cunun[ de ]nflorituri pentru a
povesti ce-a p[\it la popa. Dar n-a mai putut spune nimic de-
oarece sosise Pintea.

Ion
137
Dup[ mas[ lucrurile erau potrivite a=a fel ca Laura s[
r[m`n[ ]ntre patru ochi cu Pintea, spre a-=i putea desc[rca su-
fletele... St[tur[ ]mpreun[, singuri, aproape un ceas =i totu=i
nu vorbir[ deloc de iubire, ci numai de nimicuri ne]nsemnate,
f[c`nd pauze mari =i ro=ind copil[re=te c`nd li se ]nt`lneau
privirile furi=e... Fiecare ]=i zicea ]n sine c[ ar trebui s[ ]nceap[
celalt =i ]n sf`r=it se m`ng`iar[ c[ se vor l[muri mai bine de-
sear[, la bal, unde ]n potopul de lume =i de muzic[ le va veni
mai lesne s[-=i deschid[ inimile.
Herdelea, parc-ar fi sim\it c[ tinerii au pierdut vremea
degeaba, facu ce f[cu =i prinse pe Pintea ]ntr-o convorbire se-
rioas[ de numai c`teva minute, dar de-ajuns ca s[-i spun[ tot
ce trebuie s[ spun[ un socru cumsecade unui ginere cinstit.
C`nd ]i declar[ limpede c[ nu poate s[ dea Laurei nici un ban
zestre, t`n[rul s-a ru=inat =i s-a emo\ionat, iar c`nd b[tr`nul a
ad[ugat c[ fata va avea totu=i un trusou modest =i cele ce-i
trebuiesc ]n cas[, Pintea a protestat c[ n-are nevoie de nici o
a\[, c[ Laura e cea mai m`ndr[ comoar[ din lume =i c[ de
altfel la logodn[ n[d[jduie=te s[ vin[ cu p[rin\ii s[i, care vor
]ndr[gi pe Laura desigur tot a=a cum o iube=te el.
—
M-am crezut dator s[-\i ar[t situa\ia din vreme cum este,
ca s[ n-avem pe urm[ ne]n\elegeri, ]ncheie Herdelea mul\umit,
b[t`ndu-l pe um[r.
Spre sear[ Pintea a plecat ]n Armadia, la gazd[, s[ lase r[gaz
fetelor s[ se preg[teasc[ ]n tihn[ de bal...
Tr[sura popii se umplu de cutii, de leg[turi, de geaman-
tane, parc-ar fi pornit tocmai ]n Siberia. Titu trebui s[ se
coco\eze pe capr[, l`ng[ Ion; fetele ]nsele de-abia se vedeau
dintre bagaje. Herdelea d[duse lui Titu bani de cheltuial[, dar
]i spuse de nenum[rate ori s[ nu fie m`n[ spart[, s[-i \ie lega\i
cu =apte a\e, c[ci nu se poate =ti c`t va mai sta Pintea pe-aici
=i fiecare gologan e num[rat; s[ pl[teasc[ peste taxa de intrare
cel mai mult cincizeci de crei\ari, ca s[ salveze onoarea fami-
liei, s[ fie trecu\i ]n Gazeta Transilvaniei printre „suprasolven\i“,
dar s[ nu se ]ntind[ la chef...

Liviu Rebreanu
138
—
Dumnezeu s[ v-ajute! murmur[ d[sc[li\a, cu lacrimi ]n
ochi, v[z`nd bri=ca urnindu-se .
Tocmai c`nd s[ intre ]n Armadia ]=i aduse aminte Laura c-a
uitat s[-=i ia evantaiul. Se oprir[, se sf[tuir[. Erau c`t p-aici s[
se ]ntoarc[ ]napoi, c[ci evantaiul avea un pre\ deosebit din
pricina diferitelor isc[lituri de la diferitele baluri, alc[tuind un
adev[rat trofeu... Titu o pov[\ui s[ ]mprumute unul de la Elvi-
ra. Laura se lini=ti numai g`ndindu-se c[ ]ntoarcerea ar fi un
semn r[u, spuse ]ns[ de mai multe ori c[ ]nt`mplarea aceasta
nenorocit[ i-a stricat toat[ seara.
Fetele, ]mpreun[ cu Elvira, ajutate de dou[ servitoare,
supravegheate de ]ns[=i doamna Filipoiu, o femeie foarte gras[,
neagr[ =i z[cut[ de v[rsat, dar bun[ ca p`inea cald[, se g[tir[
mai bine de dou[ ceasuri =i se f[cur[ ca ni=te p[pu=i.
—
Pun r[m[=ag c[ voi o s[ fi\i reginele balului, le spuse
doamna Filipoiu, m`ng`indu-le cu privirea, ]n vreme ce ele
]=i =tergeau pudra de pe spr`ncene.
Titu venise ]mbr[cat de-acas[: jachet[ neagr[, cam pur-
tat[, vest[ foarte deschis[, cravat[ alb[, ]n[sprit[, m[nu=i albe
de at`rnat ]n buzunar ca s[ se vad[ c[ are... Plictisit de
a=teptare, puse pe o servitoare s[-i mai calce dunga pantalo-
nilor care se bo\iser[ ]n tr[sur[, iar el se a=ez[ =i-=i lustrui
ghetele ca oglinda.
C`nd veni Pintea, fetele erau z`ne. Se f[cur[ prezent[ri
ceremonioase. Doamna Filipoiu felicit[ pe Pintea pentru no-
rocul de-a fi g[sit o fiin\[ at`t de dr[g[la=[ ca Laura, iar Elvira
=opti fetelor, ]nc`ntat[: „Foarte dr[gu\ =i simpatic“. Titu rezolv[
problema tr[surilor: fetele cu doamna Filipoiu vor merge ]n
bri=ca popii, iar el cu Pintea ]n cealalt[ =i vor sosi deodat[ la
liceu unde, ]n sala de gimnastic[, avea loc serata...
Intrarea principal[ a liceului era luminat[ cu dou[ r`nduri
de felinare. Pe sc[rile de piatr[ a=tepta, ]ntru ]nt`mpinarea
invita\ilor, o ]ntreag[ armat[ de „aranjori“ cu c`te o fund[ tri-
color[ ]n piept. Vreo zece se repezir[ la tr[sur[, ajut`nd fete-
lor s[ coboare =i oferindu-=i bra\ul c`rligat.

Ion
139
—
E t`rziu?... Nu, da, a=... S -a ]nceput? C`teva minute...
De mult?... Foarte reu=it... P[cat! se auzi ]n grupul fetelor ]ncon-
jurate de aranjori.
Pintea p[=i ]n urma domni=oarelor, str`ng`nd c`teva m`ini
cunoscute, iar Titu r[mase s[ dea ordine vizitiilor. }ndeosebi
lui Ion, c[ruia nu-i pl[tea nimic pentru osteneal[, ]i spuse s[
vie =i el s[ vad[ petrecerea mai t`rziu, ca s[ fie la ]ndem`n[
c`nd o fi de plecat. Poate c-o s[-l cinsteasc[ =i cu o sticl[ de
bere, dac[ cumva n-o fi prea scump[, c[ci ]n asemenea
]mprejur[ri restauratorul face ni=te ho\ii nemaipomenite. S[
intre ]ns[ prin gr[dina liceului =i s[ a=tepte la u=a din dos, de
unde se vede bine ]n sala de gimnastic[...
Titu cuno=tea pe to\i aranjorii care erau recruta\i dintre pro-
fesorii mai tineri, studen\ii universitari ]nt`rzia\i pe-acas[ =i
elevii mai sp[la\i din clasele superioare. Aurel Ungureanu se
afla printre d`n=ii, dar se ascunsese c`nd au trecut fetele. Pintea
cu domni=oarele =i cu doamna Filipoiu ]i a=teptau ]n bufetul
instalat al[turi de sala de dans. Aici, la o mas[ de l`ng[ u=[,
b[tr`nul =i m[run\elul profesor de desen =i caligrafie Roma=cu
]ndeplinea func\iunea de casier... Titu se duse drept la Roma=cu,
care ]ns[ ]i str`nse m`na murmur`nd z`mbitor:
—
S-a achitat... Domnul Pintea...
Titu protest[, fire=te, numai de form[:
—
Cum se poate una ca asta? }mi pare r[u, drag[ George, z[u
a=a!... Atunci, domnule profesor, uite o coroan[ din partea mea!
—
Ca suprasolvire?
—
Da! f[cu Titu cu m`ndrie.
—
Cele mai calde mul\umiri! r[spunse profesorul-casier
]nsemn`ndu-i numele ]ntr-un caiet liniat special de d`nsul cu
diferite cerneluri.
Marea sal[ de gimnastic[ era transformat[ ]n sal[ de spec-
tacol, ]mpodobit[ cu ghirlande de brad, la care lucraser[ o
s[pt[m`n[ ]ntreag[, dup[-amiaza, to\i elevii liceului. }n fund
se ]n[l\a scena improvizat[ din catedre suprapuse, cu culise
de scoar\e =i covoare pestri\e, restul ]nc[perii fiind ocupat de

Liviu Rebreanu
140
mai multe r`nduri de scaune, adunate de pe la domnii din ora=
cu condi\ia s[ le fie ]napoiate ]ndat[ dup[ sf`r=itul seratei.
Scaunele erau rezervate numai pentru doamne, c[ci domnii,
]n afar[ de c`\iva mai b[tr`ni, st[teau ]n picioare pe l`ng[
pere\i, lu`ndu-=i ]ns[rcinarea de-a ]ngro=a ropotele de aplauze
ce porneau din celalt fund al s[lii unde se ]n=irau elevii din
cursul superior, pu=i acolo s[-=i manifesteze admira\ia =i
]nsufle\irea.
Aranjorii a=ezar[ pe domni=oare ]n r`ndul ]nt`i, pe locurile
cele mai bune, p[strate ]nadins pentru ele ]n schimbul unor
sur`suri gra\ioase. Titu cu Pintea r[maser[ mai pe l`ng[ u=[.
Spectacolul ]ncepuse... Acuma un elev lung =i slab declama
o anecdot[ \ig[neasc[, str`mb`ndu-se ]ntruna, repezindu-se
]ncoace =i ]ncolo pe scen[, schimb`nd mereu glasul =i st`rnind
r`sete zgomotoase ]n fund =i z`mbete discrete pe scaune.
Programul de altfel era ]nc[rcat =i variat; mai urmar[ vreo
zece declama\ii, recit[ri =i dialoguri, toate gustate cu cuvenita
pl[cere na\ional[. Apoi veni conferin\a unui profesor de lite-
ratur[, ]ntret[iat[, mai ales ]n partea a doua, de foarte dese
c[sc[turi ascunse cu mult[ discre\ie. Conferen\iarul fu r[spl[tit
totu=i cu o furtun[ de aplauze bucuroase care parc[ ]nsemnau
„bine c[ s-a ispr[vit“...
Toat[ lumea r[sufl[ mai u=urat[. }ntr-o clip[ bufetul se um-
plu cu publicul care ie=ea spre a ]ng[dui elevilor s[ transforme
sala de spectacol ]n sal[ de dans, str`ng`nd scaunele =i
a=ez`ndu-le de-a lungul pere\ilor, s[ stropeasc[ pu\in
du=umelele cu le=ie rece =i s[ ]mpr[=tie pe jos sac`z ca s[ nu
se fac[ lunecu=uri s[-=i fr`ng[ picioarele vreun dansator prea
pasionat.
Titu avusese grij[ s[ opreasc[ masa cea mai bun[ ]n bufet.
Toate tovar[=ele de sindrofie se adunar[ aici, patronate de
doamna Filipoiu. }n jurul lor roiau aranjorii =i al\i cavaleri de
seam[. }n mijlocul interesului ]ns[ st[tea Pintea pe care Titu ]l
prezenta cu m`ndrie tuturor:
—
Cumnatul meu in spe!

Ion
141
De altfel mai toat[ Armadia =tia c[ fata lui Herdelea se m[rit[;
chiar =i ]mprejurimile. }nv[\[torul se l[udase la ber[ria Grivi\a
=i vestea s-a ]mpr[=tiat ca fulgerul. Mai ales fetele erau curioase
=i examinau pe furi= pe Pintea, s[ vad[ cum se ]nf[\i=eaz[ cel
ce va fi so\ul prietenei lor. +i toate g[seau prilejul s[ =opteasc[
Laurei: „Foarte dr[gu\!“ Se ]ncinse apoi o ciripeal[ general[. To\i
sl[veau spectacolul =i pe interpre\i, ]=i angajau cadrilurile =i „ro-
mana“ =i de-abia a=teptau s[ ]nceap[ dansul...
Dup[ ce ]=i f[cu datoria aici, Titu trecu la alt[ mas[ unde
=edea Lucre\ia Dragu ]mpreun[ cu p[rin\ii ei, am`ndoi gra=i
ca ni=te butoaie. Conferen\iarul de adineaori, t`n[rul profesor
de literatur[ +tefan Oprea, =i un student ]n drept se ]nv`rteau
]n fa\a fetei, ]nclin`ndu-se din c`nd ]n c`nd =i cople=ind-o cu
complimente. Titu salut[ pe b[tr`ni cuviincios =i familiar, apoi
]=i trase un scaun l`ng[ Lucre\ia, c[reia ]i s[rut[ m`na, f[r[ a
uita s[ i-o str`ng[ pu\in, ca omul cu drepturi c`=tigate. Fata se
ro=i, iar ceilal\i doi curtezani ]ng[lbenir[ v[z`nd ]ndr[zneala
poetului. Ei st[teau ]n picioare de un sfert de ceas.
—
Lua\i loc, domnilor, dac[ v[ face pl[cere! zise dr[g[la=
Lucre\ia, cu ochii la conferen\iarul ]ncurcat.
}ncepu un duel de aluzii =i ]n\ep[turi ]ntre cavaleri, spre
spaima doamnei Dragu care avea groaz[ de orice discu\ii ce
nu le ]n\elegea. Oprea =i Titu, de=i prieteni, se vr[jm[=eau ]n
ascuns, fiindc[ profesorul str`mba din nas asupra poeziilor lui
Titu, iar poetul spunea ]n gura mare pretutindeni c[ Oprea nu
se pricepe ]n literatur[ nici c`t straja de noapte din Pripas. Acum
Titu se repezi mai ]nt`i asupra conferin\ei profesorului, c[ut`nd
s[-l doboare ]n fa\a Lucre\iei. Lupta ]ns[ r[mase nehot[r`t[:
z`mbir[ to\i c`nd Titu imit[ st`ng[ciile rivalului s[u, dar totu=i
nimeni nu-l aprob[, nici m[car printr-o vorb[. Atunci poetul
se ag[\[ de fracul conferen\iarului, cu mai mult noroc, c[ci
to\i izbucnir[ ]ntr-un hohot de r`s la care trebui s[ ia parte
chiar Oprea spre a nu ar[ta c[ i-e necaz . }n tot balul, profe-
sorul singur era ]n frac; =i-l comandase ]nadins =i, ]n sufletul
lui, se f[lea =i se sim\ea superior tuturor purt`ndu-l . Ceilal\i

Liviu Rebreanu
142
domni veniser[ care ]n jachet[, care ]n redingot[, cei mai mul\i
]n sacouri negre, unii chiar ]n haine de strad[ deschise... Cu
toat[ biruin\a lui Titu, at`t p[rin\ii c`t =i Lucre\ia nu ]ncetar[
de-a dovedi o aten\ie deosebit[ profesorului care putea fi un
ginere minunat, mai ales c[ fata bate balurile cam de mul\i
ani =i zadarnic. Titu ]nsu=i b[gase de seam[ sfor\[rile Lucre\iei
de a ]nl[n\ui pe Oprea ]nc[ din vara trecut[, dar nu se alar-
mase. El mai ]nt`i nu se socotea printre candida\ii serio=i. }n
ochii lui, Lucre\ia era o fat[ dr[gu\[, cu care po\i sta de vorb[
f[c`nd exerci\ii =i declara\ii de dragoste =i c[reia, ]n cele din
urm[, ajungi s[-i furi o s[rutare nevinovat[. Dac[ n-ar fi fost
ea, s-ar fi g[sit alta, tot at`t de melancolic[ =i de vis[toare,
care s[-i inspire poemele de amor romantic. Mai cu seam[ de
c`nd n[d[jduia de la Roza Lang o iubire mai p[m`nteasc[,
Lucre\ia cobor`se pe planul al doilea ]n inima lui. Dac[ n-o
p[r[sise ]nc[ de tot, era numai pentru a exaspera pe Oprea.
}ntr-o clip[ c`nd conferen\iarul se ad`nci cu Dragu ]n ni=te
dezbateri asupra lefurilor profesorilor, care nici g`nd s[ se
m[reasc[, Titu se plec[ mai aproape de Lucre\ia =i-i =opti:
—
Cred c[ am cadrilul al doilea?
—
O, de-abia acuma te treze=ti s[ mi-l ceri?... Dar l-am dat
de mult!
—
Da... Credeam c[ nici nu mai e nevoie s[ \i-l cer... +tiai
prea bine c[ sunt totdeauna al dumitale... Bine. Nu face ni-
mic. Cine e fericitul, dac[ nu-s indiscret?
—
El, murmur[ fata ar[t`nd pe Oprea.
—
Mhm, se ]ntunec[ Titu. Foarte bine. Mi l-ai preferat. S[
\ii minte!... Dar cadrilul ]nt`i?
—
Cu pl[cere...
Titu mai bolborosi ceva, apoi se scul[ plictisit, aproape jig-
nit, =i se dep[rt[. Lucre\ia ]ns[ r[mase cu inima c`t un purice.
Min\ise =i tremura s[ nu se r[zbune minciuna. Refuzase lui
Titu cadrilul al doilea pentru c[ voia s[-l dea lui Oprea, care
nu ]ndr[znea s[ i-l cear[. Se fr[m`nt[ c`teva minute, apoi de-
odat[ ]ntreb[:

Ion
143
—
Domnule Oprea, ai vizavi pentru al doilea?
—
Vizavi a= g[si, dar n-am pereche, domni=oar[! zise pro-
fesorul =ov[ind.
—
Nici eu, m[rturisi Lucre\ia plec`nd ochii cu o sfial[
ispititoare.
Se f[cu. El i-l ceru, iar ea i-l d[du...
Zgomotul de pahare =i de glasuri ]ncruci=ate, mirosul ame-
stecat de sudori, de b[utur[ =i de parfum ieftin, z[pu=eala care
cre=tea repede =i ]nro=ea fe\ele, silind pe domni=oare s[ treac[
deseori ]n dosul unui paravan japonez ca s[-=i =tearg[ cu pudr[
luciul de gr[sime de pe nas, toate fur[ st[p`nite deodat[ de
sunetele pasionate ale unei some=ane sprintene, pornit[ din
arcu=urile tarafului de l[utari, ]n sala devenit[ acuma de dans.
Muzica aprinse inimile tineretului. Toate picioarele se mi=cau
pe loc ner[bd[toare.
—
Goghi! Goghi! trecu din gur[ ]n gur[ ca un suspin de u=urare.
Era numele \iganului din Bistri\a care avea cel mai vestit
taraf de l[utari din jude\, care fusese angajat spre a m[ri splen-
doarea petrecerii =i din pricina c[ruia se am`nase p`n[ acu-
ma balul.
Perechile de dansatori intrau r`nd pe r`nd ]n sala de dans,
urmate de mamele credincioase ce-=i luau locurile de paz[
=i admira\ie pe scaunele a=ezate l`ng[ pere\i. Aici muzica
umplea aerul, iar lumini\ele candelabrului din mijlocul tava-
nului tremurau =i picurau stearin[, oblig`nd pe cavaleri s[
ocoleasc[ locul primejdios.
Laura dansa cu Pintea care, nefiind dansator ]ncercat, gre=ea
adeseori pa=ii, ceea ce pe Laura o ru=ina =i-i amintea pe Aurel
cel ne]ntrecut. De c`te ori se ]ncurca, Pintea ]i cerea iertare =i-i
str`ngea m`na, iar fata, drept r[spuns, z`mbea cu resemnare
]ngereasc[ =i ]ntorcea capul dup[ celelalte perechi. Aproape
toate domni=oarele erau ]n costume na\ionale, ca =i Laura, d`nd
o ]nf[\i=are mai cald[ =i pitoreasc[ seratei.
Titu nici nu mai avea chef s[ intre ]n sala de dans, at`t de
mult ]l plictisea cadrilul al doilea. Ca s[-=i uite necazul, se

Liviu Rebreanu
144
]ncurc[ la taifas cu silvicultorul Madarasy, un ungur cumse-
cade, nelipsit de la serb[rile rom`ne=ti, vorbind =i chiar citind
bine rom`ne=te. Era un admirator al talentului lui Titu =i de
aceea se ]ntre\ineau deseori despre literatur[, ajuta\i de nu-
meroase pahare, c[ci ungurului ]i pl[cea mult vinul acri=or,
spun`nd ve=nic c[ vinul =i literatura merg m`n[-n m`n[. La
masa lor se opri mai pe urm[ =i solg[bir[ul Vasile Chi\u care,
de=i rom`n, venea numai ]n calitate de reprezentant al
autorit[\ii statului spre a se ]ncredin\a c[, sub pretextul balu-
lui, nu se pune cumva la cale vreo a\`\are ]mpotriva Ungariei
sau vreo manifesta\ie antipatriotic[. Vorbea pu\in =i se ar[ta
posomor`t parc[ l-ar fi durut din\ii. Rom`nii ]l dispre\uiau, dar
numai ]n ascuns, =i-i ziceau „renegatul“.
Veselia cre=tea ]n r`ndurile dansatorilor. C`\iva mai ]nfoca\i
se f[cur[ ]n cur`nd leoarc[ de sudori, ]nc`t trebuir[ s[ se re-
trag[ ]ntr-o odaie mai dosnic[, s[ se r[coreasc[ pu\in =i s[-=i
schimbe gulerele. }n schimb, domni=oarele parc[ aveau =apte
suflete, nu oboseau deloc =i z`mbeau ]ntruna =i din ce ]n ce
mai ademenitor.
D`ndu-=i seama c[ to\i ochii o urm[resc, Laura dansa
aproape numai cu Pintea. Doar c`torva profesori =i studen\i,
care nu i-au f[cut curte niciodat[, le-a acordat c`te o tur[, c`te
una singur[, arunc`nd ]ns[ lui Pintea ni=te priviri din care s[
]n\eleag[ c[ to\i o plictisesc, afar[ de d`nsul. C`nd, la ultima
figur[ a cadrilului, s-a pomenit fa\[-n fa\[ cu Aurel Ungurea-
nu, i-a r[spuns foarte rece, ascunz`ndu-=i cu dib[cie emo\ia.
De altfel Aurel, poate ]nadins ca s-o ispiteasc[, a dansat cu
Ghighi mai mult ca de obicei. Fire=te, Pintea nu s-a clintit toat[
seara din preajma Laurei, iar c`nd ea dansa cu al\ii, n-o sc[pa
din ochi o clip[. Tocmai la cadrilul al doilea a ]nceput s-o tu-
tuiasc[ =i s[-i spun[ =i din gur[ ceea ce-i scrisese de at`tea
ori: c[ o iube=te cum nimeni ]n lume n-a mai iubit o femeie =i
c[ are ambi\ia s-o fac[ cea mai fericit[ fiin\[ de pe globul
p[m`ntesc. Laura ]l asculta ]nt`i foarte mi=cat[, neobi=nuit[
cu declara\ii at`t de f[\i=e. Pe urm[ ]ns[ i s-a deschis =i ei graiul,

Ion
145
]nc`t au stabilit pe ]ndelete s[ fac[ negre=it logodna luna vii-
toare, c`nd s[ vie =i p[rin\ii lui George...
}n cele din urm[, ]nt[r`tat de p[h[relele de vin =i cu g`ndul
s[ se r[zbune pe g`sca proast[ care l-a jignit at`t de ad`nc ]n
amorul propriu, Titu se urni =i se amestec[ printre dansatori.
Dar, ]n loc s[ danseze, se \inu toat[ seara pe urmele Lucre\iei,
=optindu-i cr`mpeie de versuri cu aluzii ]n\ep[toare, f[c`nd-o
cochet[ =i necredincioas[, =i ]n sf`r=it c[ut`nd s[-i tulbure idi-
la sentimental[ cu Oprea. Fata ]i r[spundea mai mult prin
sur`suri lucitoare =i doar de vreo dou[ ori murmur[, r`z`nd
f[r[ nici un rost =i cu o dr[g[l[=ie cuprinz[toare: „Mai =tii?“
Pe la ora dou[ dup[ miezul nop\ii urm[ pauza cea mare.
Lumea t[b[r] ]n bufet. Mesele se ]nc[rcaser[ cu m`nc[ri =i
b[uturi. Dansatorii se r[coreau asalt`nd butoaiele cu bere.
Goghi avea grij[ s[ nu scad[ ]nsufle\irea. Roman\ele cele mai
noi =i mai frumoase mergeau drept ]n inimile ]nfierb`ntate.
Arcu=ul lui p[rea fermecat. C`nt`nd trecea de la o mas[ la alta,
ciocnea c`te un pahar ici-colo, arunca priviri gale=e
domni=oarelor, ca orice l[utar r[sf[\at.
De-abia acuma ]=i aduse aminte Titu de Ion =i-l g[si la u=a
dinspre gr[din[, cu ochii plini de mirare =i de pl[cere. }i aduse
o sticl[ cu bere =i o halc[ de friptur[.
—
Ei, ce mai zici, Ionic[? ]l ]ntreb[ ]n fug[, fiind gr[bit s[
nu ]ntrerup[ tachinarea Lucre\iei.
—
Tare-s m`ndre petrecerile dumneavoastr[, domni=orule!
zise fl[c[ul cu privirea aprins[.
Cel dint`i vals, dup[ pauz[, pricinui lui Titu o mare
satisfac\ie. Profesorul Oprea, dans`nd cu Lucre\ia, uit[ de can-
delabrul cel mare =i trecu prin zona primejdioas[. O ploaie de
stearin[ se scutur[ ]n spatele ]ndr[gosti\ilor. Toat[ lumea f[cu
haz de p[\ania aceasta, iar Titu se gr[bi s[ =opteasc[ necre-
dincioasei:
—
Vezi? Pedeapsa lui Dumnezeu pentru cadrilul al doilea!
Zorile priveau pe ferestrele s[lii =i balul nici g`nd s[ se
sf`r=easc[. Tinerii nu se mai s[turau =i bisau furtunos toate

Liviu Rebreanu
146
dansurile, ]nver=un`ndu-se chiar s[ nu lase pe domni=oare s[
plece acas[...
}n dosul u=ii dinspre gr[din[, Ion, coto=m[nit ]n suman, nu
sim\ea nici frig, nici somn privind petrecerea domnilor. Mese-
le ]nc[rcate, muzica, frumuse\ea domni=oarelor, r`setele, chiar
=i sudorile dansatorilor ]l m`ng`iau =i-l ]nt[r`tau ne]ncetat.
V[z`nd fe\ele vesele i se p[rea c[ to\i oamenii ace=tia duc o
via\[ f[r[ nici o grij[, f[r[ necazuri =i f[r[ sup[r[ri. }i pizmuia
amintindu-=i zbucium[rile =i chinurile lui. „Bine le mai merge
domnilor!“ ]=i zicea cu o p[rere de r[u dureroas[.
Dac[ ar fi ]nv[\at carte, poate c[ ar fi =i el printre dansa-
tori, vesel, f[r[ g`nduri grele, f[r[ trud[ ]n oase! Dac[ ar fi
ascultat pe Herdelea... Apoi toat[ dragostea lui zbura iar acas[,
alint`nd p[m`nturile f[r[ de care via\a lui ]ntreag[ n-ar mai
avea nici un rost. „Toate astea nu pl[tesc c`t o ceap[ degerat[“,
se g`ndi d`nsul ]n cele din urm[, cu ochii mari r[sfr`ng`nd
mereu petrecerea domneasc[, dar v[z`nd de-acuma numai
p[m`ntul aspru =i totu=i ademenitor, ca o \[ranc[ voinic[ =i
frumoas[ a c[rei ]mbr[\i=are ]\i zdrobe=te oasele...
6
Tot satul cinstea mai mult pe Ion =i-l comp[timea de c`nd
s-a aflat ce-a p[\it la judec[torie. Unii oc[rau pe Belciug, al\ii
huiduiau pe Simion Lungu care ]ns[ se ap[ra din r[sputeri c[
n-are nici o vin[ =i nici nu mai ]ndr[znea s[ sufle o vorb[ de-
spre brazdele ]mpricinate. Doar Vasile Baciu, =i numai la be\ie,
striga: „Uite cine umbla s[ ia pe Anu\a mea!“ C`nd era treaz
]ns[, lua =i el partea lui Ion =i odat[, ]nt`lnindu-l pe uli\[, i-a
spus cu glasul ]nduio=at:
—
Las[, m[i b[iete, c[ temni\ele-s pentru oameni, nu pen-
tru draci!
Os`nda totu=i r[scolea toate planurile fl[c[ului, cl[tin`n-
du-i ]ncrederea. I se p[rea c[, dac[ va sta ]nchis =i departe
dou[ s[pt[m`ni, va pierde =i pe Ana, =i mai ales p[m`nturile

Ion
147
ei pe care ]ncepuse s[ le priveasc[ ]ntocmai ca =i c`nd ar fi
ale lui. Avea o presim\ire ciudat[ c[ Vasile Baciu va face ce va
face =i va aduce, ]n lipsa lui, pe George ]n cas[. +i atunci toate
n[dejdile lui s-ar ]mpr[=tia ]n v`nt =i ar r[m`ne tot a=a de be-
cisnic ca p`n[ acuma, silit s[ ]ndr[geasc[ ve=nic numai
p[m`ntul altora.
Cum zilele treceau =i sentin\a nu mai venea, nelini=tea lui
cre=tea. }=i ]nchipuia c[ ]nt`rzierea poate s[ ]nsemne =i o agra-
vare a pedepsei. Dac[ pe c`teva vorbe ale popii s-a pomenit cu
dou[ s[pt[m`ni de temni\[, de ce nu s-ar a=tepta =i la mai r[u?...
Cu toate acestea n-avea nici o ur[ ]mpotriva preotului =i nici
chiar ]mpotriva judec[torului. }=i zicea c[ e la mijloc b[taia soartei
lui nenorocite. Totu=i, ]n lovitura aceasta, avea =i mul\umirea c[
barem s-a ales de-a binelea cu brazdele lui Simion.
Se ducea la Ana mereu, din ce ]n ce mai ]ngrijorat s[ n-o
piard[. Bl`nde\ea fetei ]ncepea s[-l nelini=teasc[, b[nuind ]n-
tr-]nsa o =iretenie. De altfel t[r[g[n[rile ei, c`nd ]i cerea s[-l bage-n
cas[ ori s[ petreac[ noaptea cu el ]n =ur[ sau ]n podul cu f`n,
]l f[cuser[ s[ se ]ndoiasc[ de ea. Apoi ]ntr-o sear[, vorbind de
p[\ania lui =i c`nd ea pl`nse =i-l rug[ s[ se ostoiasc[ =i mai
bine s[ stea ]n temni\[ dec`t s[ se pun[ ]mpotriva celor mari,
Ion se ]nfurie parc[ l-ar fi lovit cu m[ciuca-n cap. Era sigur c[
fata se boce=te din vicle=ug, umbl`nd s[ se scape de d`nsul...
Nu-i mai spuse nimic, dar se hot[r] s[ nu se dea b[tut, orice ar
fi s[ se ]nt`mple...
Cum ]i sosi sentin\a, cum fugi cu ea la Herdelea.
—
S[ m[ ]nve\i, domnule ]nv[\[tor, =i s[ nu m[ la=i, c[ pa-
costea asta m[ omoar[! zise d`nsul mohor`t.
—
Ia nu mai umbla cu copil[rii, Ioane, ca doar b[rbat e=ti,
nu pleav[! r[spunse ]nv[\[torul jum[tate ]n glum[, jum[tate
]n serios, ]n\eleg`ndu-i ]ngrijorarea.
—
Dumneata nu =tii ce =tiu eu, domnule ]nv[\[tor, altminteri
ai zice tot ca mine! murmur[ fl[c[ul cl[tin`nd din cap.
Herdelea citi h`rtia morm[ind p`n[ la sf`r=it, apoi, ca =i
c`nd n-ar fi p[truns-o ]ndeajuns, o mai citi o dat[.

Liviu Rebreanu
148
—
Hm! f[cu d`nsul ridic`nd ochii spre fl[c[u. Eu zic s[-i
dai dracului pe to\i, Ionic[, =i s[ te mul\ume=ti cu pedeapsa!
Adic[ ce-o s[ fie dac[-i sta =i tu la r[coare dou[ s[pt[m`ni?...
Altfel te pomene=ti c[ p[\im =i mai r[u!
}nv[\[torul se temea acuma s[ se mai amestece. Dac-ar fi
fost dup[ sufletul lui, s-ar fi dus cu Ion =i p`n[ la ]mp[ratul.
S-a g`ndit ]ns[ bine =i =i-a dat seama c[ orice arm[ are dou[
t[i=uri. Judec[torul ]mp[r\ea dreptatea dup[ cum i se n[z[rea;
se credea mare cunosc[tor de oameni =i t[lm[cea legile astfel
]nc`t s[ se potriveasc[ cu dorin\ele lui. Herdelea ar fi fost fericit
s[-l poat[ plesni pu\in, mai ales c[ fa\[ de d`nsul ungurul se
ar[ta m`ndru =i uneori chiar dispre\uitor. Dar ]l =tia r[zbun[tor
=i aceasta ]i domolea pornirea. C`nd ar afla judec[torul c[ el
a f[cut pl`ngerea, nu s-ar l[sa p`n[ nu l-ar zdrobi... Pe urm[
ar trebui s[ ]ncurce =i pe Belciug ]n bucluc. Nici vorb[, felul
cum preotul se poart[ cu d`nsul ]n vremea din urm[ l-ar
]ndrept[\i s[-i trag[ o s[puneal[ bun[, s[-l ]nve\e minte. +i totu=i
ce-ar folosi el dintr-o ruptur[ zgomotoas[ cu Belciug?
}ncerc[ s[ l[mureasc[ fl[c[ului toate primejdiile. Sfaturile
lui pa=nice ]ns[ mai mult ]nt[r`tau pe Ion care se b[tea mereu
cu pumnii ]n piept:
—
Iau eu toate r[spunderile! Mai bine s[ m[ sp`nzure dec`t
s[ m[ calce a=a ]n picioare!
Hot[r`rea fl[c[ului ]nmuie ]mpotrivirea ]nv[\[torului. Toat[
seara se tocmir[. Cu c`t Hardelea =ov[ia mai tare, cu at`t Ion
st[ruia mai aprig, parc[ ]n joc ar fi fost ]ns[=i via\a lui.
D[sc[li\a =i fetele ]mp[rt[=eau pe deplin scrupulele ]nv[\[-
torului =i ]ndemnau din c`nd ]n c`nd pe Ion s[ se ast`mpere
sau, ]n orice caz, s[ se duc[ la notar s[-i fac[ „l[cr[ma\ia“. }n
cele din urm[ ]=i d[du p[rerea =i Titu:
—
+i eu cred c[ mai bine ar fi s[-i l[sa\i ]n plata Domnului,
c[ de temni\[, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sf`nt. Dar dac[
nu vrea =i nu vrea, nu v[d de ce nu i-ai face pl`ngerea? Eu zic
s[ i-o faci f[r[ grij[... +i ca s[ nu-\i cunoasc[ scrisul, pune pe
Laura s[ o copieze, =i gata!... Foarte simplu!

Ion
149
P[rerea lui fu adoptat[ de to\i =i Herdelea capitul[:
—
Adev[rat, cine poate s[ cunoasc[ scrisul Laurei?
Se a=ez[ =i f[cu o jalb[ am[nun\it[ =i sim\it[, ]n care judec[-
torul =i preotul se ]ntov[r[=eau spre a n[p[stui pe un biet \[ran
nevinovat. C`nd o citi pe rom`ne=te lui Ion, to\i se ]nduio=ar[.
Laura o transcrise ]ndat[ cu oarecare emo\ie. Herdelea avu grij[
s-o pun[ tot pe ea s[ scrie =i adresa pe plicul mare: ministrului
de justi\ie...
—
Uite, Ionic[! M`ine diminea\[ o dai recomandat[ la po=ta
din Armadia, =i s[ fie ]ntr-un ceas bun! zise ]nv[\[torul mi=cat.
Ion era uluit de mul\umire; puse pe mas[ trei zlo\i =i nu vru
s[ ias[ din cas[ p`n[ ce Herdelea nu-i primi.
—
Nici nu =tii dumneata ce bine mi-ai f[cut, murmur[
fl[c[ul s[rut`nd m`na ]nv[\[torului.
—
Bine c[ i-ai f[cut-o, zise Titu dup[ ce plec[ Ion. Adic[
de ce s[-=i bat[ joc de el to\i m[garii?
7
Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]n amurg, silvicultorul Mada-
rasy cu solg[bir[ul Chi\u =i cu =eful percep\iei din Armadia,
]ntr-o c[ru\[ u=oar[, se oprir[ ]n fa\a casei ]nv[\[torului. Fuse-
ser[ la v`n[toare de iepuri ]n hotarul Pripasului, alergaser[ toat[
ziua =i nu izbutiser[ s[ trag[ m[car un foc de pu=c[. Se
]ntorceau pleo=ti\i, zgribuli\i de frig =i de umezeal[; doi c`ini
tremurau l`ng[ c[ru\[, cu urechile d[b[late, f[r[ s[ se sin-
chiseasc[ de dul[ul ]nv[\[torului care, cu labele pe gard,
h[m[ia din ograd[, furios c[ nu-l bag[ ]n seam[ nimeni. Ca
s[-=i alunge necazul =i s[ nu intre ]n or[=el ziua =i cu gen\ile
goale, v`n[torii nenoroco=i hot[r`ser[ s[ poposeasc[ la
Jidovi\a, la c`rciuma lui Neumann, s[ se dezmor\easc[ cu
c`teva litre de vin fiert =i chiar s[-=i potoleasc[ foamea ]nainte
de-a ajunge acas[.
+tiind c[, dac[ vor fi singuri, vor continua a vorbi numai
de v`n[toare, f[c`ndu-=i imput[ri plicticoase reciproce, se

Liviu Rebreanu
150
g`ndir[ s[ pofteasc[ at`t pe Herdelea c`t =i pe Titu cu care
erau to\i ]n leg[turi prietene=ti. }nv[\[torul ar fi fost bun bu-
curos s[ ias[ s[ se mai distreze pu\in, dar nu ]ndr[znea s[ se
mi=te f[r[ consim\[m`ntul doamnei Herdelea, care g[sea ne-
demn din partea unui om b[tr`n =i cu necazuri s[ se a=eze la
be\ie cu to\i flu=turaticii Armadiei. Titu poate face ce pofte=te,
c[-i t`n[r =i f[r[ r[spundere... Trebui s[ coboare din c[ru\[
Madarasy, s[ st[ruiasc[ din r[sputeri p`n[ s[ o ]nduplece, dar
cu condi\ia, repetat[ energic de mai multe ori, s[ nu cumva s[
]nt`rzie peste vremea cinei...
La c`rciuma lui Neumann g[sir[ o societate numeroas[ =i
vesel[: profesorul de grece=te Maiereanu, un chefliu =i jum[tate,
cu cre=tetul ple=uv =i cu o barb[ mare atins[ de c[run\eal[, popa
Belciug, profesorul Sp[taru, tat[l prietenelor bune ale fetelor lui
Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul Paul Damian =i popa din
V[rarea, cel mai stra=nic be\iv de pe valea Some=ului, care era
aici de ieri de la amiazi =i nici g`nd n-avea s[ se urneasc[.
Titu ]=i d[du seama c[ aici are s[ se ]ncing[ o petrecere
care nu se va ispr[vi nici p`n[ m`ine diminea\[. +i deodat[ ]i
r[s[ri ]n minte doamna Lang =i inima ]ncepu s[-i bat[ furtu-
nos. Trebuie s[ aduc[ la chef =i pe Lang. Dac[ izbute=te, ]i
sur`de fericirea. Pe Lang, c`nd d[ de b[utur[, nu-l clinte=ti
nici cu =ase boi, mai ales c`nd b[utura e pe gratis... }ntr-o clip[
se =i hot[r]: se va duce s[-l pofteasc[. Lang e simpatic la be\ie
=i n-o s[-l dea nimeni afar[.
P`n[ s[ fiarb[ vinul, =i ]n vreme ce ceilal\i se ]ntinser[ la vorb[,
Titu ie=i, f[r[ palton, ca s[ nu se cread[ c[ vrea s-o =tearg[ de tot.
D[du buzna ]n casa so\ilor Lang care nu =tiau cum s[ mai
omoare timpul. B[rbatul clipocea pe un scaun, iar Roza =edea
la gura sobei cu privirile pierdute ]n jocul fl[c[rilor
tremur[toare. Femeia se scul[ repede, cu obrajii ]mbujora\i de
c[ldura focului, =i-l ]nt`mpin[ ]nviorat[:
—
C`t e=ti de dr[gu\ c[ vii s[ ne mai scuturi din plictiseala
asta otr[vitoare!
C`nd auzi Lang despre ce e vorba, s[ri deodat[ fericit:

Ion
151
—
Uite prietenul adev[rat care nu-=i uit[ niciodat[ priete-
nii! strig[ d`nsul lu`ndu-=i ]ndat[ paltonul =i p[l[ria, gata de
plecare.
Titu schimb[ o privire cu Roza, care ]ncepu s[ se pl`ng[ c[
i-e fric[ s[ r[m`n[ singur[, c[ s[ nu mai mearg[ nic[ieri, mai
bine le preg[te=te aici c`te un ceai... Lang nici n-o asculta.
—
Vino, drag[, nu te potrivi toanelor femeie=ti! morm[i el
c[tre Titu care ]ncerca s[ lini=teasc[ pe Roza.
Fiindc[ t`n[rul mai z[bovea, Lang o porni ]nainte. }n
aceea=i clip[ Titu s[rut[ puternic m`na Rozei =i =opti pu\in
r[gu=it:
—
Ai s[ te superi dac[ viu s[ te v[d mai t`rziu?
Femeia nu r[spunse. Ochii ei ]ns[ str[luceau ca o chemare...
Lang, ca be\iv reputat, fu primit cu o explozie de bucurie. I
se oferi un scaun l`ng[ perceptorul din Armadia, s[ poat[
t[if[sui ]mpreun[ ungure=te.
}ntre timp ceilal\i ]nconjuraser[ pe cr`=m[ri\a tineric[, dur-
dulie =i sprinten[, asalt`nd-o cu complimente =treng[re=ti pe
care ea le asculta z`mbind neobosit[ ]n dreapta =i ]n st`nga,
spre a mul\umi tuturor pentru at`ta cinste. C`rciumarul ]nchidea
ochii =i urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii, =i doar
]n r[stimpuri se strecura ]n odaia unde petreceau domnii =i
numai ca s[ vad[ s[ fie toate ]n ordine. }n cele din urm[ ]ns[
]=i v`r] capul pe u=[ =i, f[c`nd un semn so\iei sale, vorbi mie-
ros mu=teriilor:
—
M[ rog dumneavoastr[... fierbe vinul ]n clocot... e nevoie
de muiere...
Dup[ ce ie=i cr`=m[ri\a, popa din V[rarea ]ncepu s[ l[l[ie
c`ntece biserice=ti spre marea indignare a lui Belciug care nu
putea ]ng[dui asemenea f[r[delege din partea unui preot. De
aici se porni o discu\ie serioas[ c[reia nu-i puse cap[t dec`t
revenirea c`rcium[resei, cu o tocan[ uria=[, =i a c`rciumarului,
cu un ceaun de vin fiert.
}ntr-o clip[ toate sticlele goale =i r[m[=i\ele de m`nc[ri fur[
date la o parte; numai popa din V[rarea nu se ]ndur[ s[ se

Liviu Rebreanu
152
despart[ de sticla lui de vin ro=u, ]nc`t trebui s[ i-o smulg[
din m`ini doctorul Filipoiu.
Se osp[tar[ zdrav[n... Cu c`t foamea se potolea, cu at`t
paharele se goleau mai des =i limbile turuiau mai slobode. Vese-
lia cre=tea mereu. Vremea trecea ca p[rerea. C`nd ]=i aduse
aminte Herdelea de f[g[duin\a c[ p`n[ la cin[ va fi negre=it
acas[, era t`rziu de-a binelea: arunc[ o privire ]ntreb[toare
lui Titu care-i r[spunse printr-un z`mbet complice.
—
Acuma e prea t`rziu, ce s[ m[ mai sup[r degeaba! se
m`ng`ie b[tr`nul sorbind alene din pahar.
Deodat[ profesorul Sp[taru, mititel =i cu cioc blond, ]n cul-
mea unei ]nfl[c[r[ri mult st[p`nite, se porni s[ c`nte De=teap-
t[-te, rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u p[li =i-=i mu=c[ buzele. V[z`nd
]ns[ c[ mai to\i \in hangul profesorului, se ridic[ ]n picioare =i
curm[ c`ntecul, zic`nd:
—
Nu pot permite, domnilor, s[ face\i =i aici politic[!
Sp[taru, ]n\epat, s[ri =i el ]n picioare =i se r[sti la Chi\u cu
ni=te ochi fulger[tori de m`nie =i de b[utur[:
—
Iar eu nu-\i permit dumitale s[ fii obraznic, domnule!
Aici nu suntem ]n cancelaria dumitale renegat[, ai ]n\eles? Aco-
lo s[ te r[\oie=ti dumneata, nu aici, ]ntre oameni cumsecade!...
De altfel, dac[ nu-\i place, uite colo-i u=a!
—
Domnule profesor — se ]nfurie solg[bir[ul — nu uita,
te rog, cu cine vorbe=ti!
—
Cu un renegat vorbesc, =tiu prea bine! Mi-ai fost elev,
dar mi-i ru=ine c[ mi-ai fost, c[ n-ai obraz nici c`t o ciobot[!...
Chi\u, clocotind, d[du s[ plece. C`\iva ]mp[ciuitori, cu
Herdelea ]n frunte, se repezir[ =i-l oprir[, ]n vreme ce Sp[taru
r[cnea biruitor:
—
L[sa\i-l s[ se duc[ dracului! Aici nu ne trebuiesc renega\i!
Solg[bir[ul, fire=te, r[mase, dar murmur`nd dispre\uitor:
—
Are noroc c[-i beat, altfel...
Silvicultorul Madarasy, ]ng[duitor, zise bl`nd lui Chi\u:
—
De ce s[ nu c`nte, prietene, dac[ a=a le place?... Exa-
gerezi.

Ion
153
—
Eu nu pot admite nic[ieri agita\iile =oviniste, se indign[
solg[bir[ul. Con=tiin\a mea nu m-ar ierta, c[ci astea-s agita\ii!
—
A=, agita\ii, morm[i silvicultorul. Mai d[-le ]ncolo de
agita\ii! Parc[ statul are s[ se pr[bu=easc[ din pricina unui
c`ntec... }mi pare r[u c[ nu-l =tiu, c[ l-a= c`nta =i eu, iat[!
—
Ascult[-l, domnule, =i ru=ineaz[-te! r[cni Sp[taru. Dum-
nealui e ungur, iar dumneata ai obrazul s[ te nume=ti rom`n!
Pfui!... Domnule, d[-mi voie s[ te pup! E=ti un om admirabil!
ad[ug[ apoi repezindu-se la Madarasy =i s[rut`ndu-l zgomo-
tos. +tiam noi bine c[ renega\ii poart[ vina tuturor persecu\iilor
noastre... Renega\ii, jidanii =i ceilal\i tic[lo=i!
Discu\ia se aprindea din ce ]n ce, f[g[duind s[ nu se
ispr[veasc[ niciodat[, spre bucuria lui Lang care sim\ea c[ ast-
fel cheful va \ine p`n[-n dalba ziu[. Titu t[cea mereu, fr[m`ntat
de ner[bdare, p`ndind clipa priincioas[ c`nd s[ se fac[
nev[zut. Sp[taru ]=i puse ]n cap s[ conving[ cu orice pre\ pe
Chi\u c[ e mi=el ]mpreun[ cu to\i cei de teapa lui =i ]ncepu s[-i
]n=ire nedrept[\ile =i mizeriile pe care le sufer[ rom`nii ]n
Ungaria.
—
Suntem mai oropsi\i ca robii din vechime! ]ntrerupea
deseori Belciug foarte grav =i posomor`t.
Avocatul Damian, sp`n, cu ochii foarte mari =i foarte
alba=tri, completa pe Sp[taru adres`ndu-se mai ales silvicul-
torului Madarasy, care aproba din cap cu o figur[ potrivit[
]mprejur[rilor. Din c`nd ]n c`nd se ]ntorcea spre col\ul per-
ceptorului, c[ut`nd s[-i explice =i lui pe ungure=te; dar ]ndat[
ce perceptorul voia s[-l contrazic[, se re]ntorcea la Madarasy
]n rom`ne=te.
Solg[bir[ul nu era tare ]n replici =i, la toate dovezile profe-
sorului, r[spundea cu un z`mbet de superioritate:
—
N[scociri tenden\ioase!... Da\i-mi argumente serioase,
nu flec[rii iredentiste!
Maiereanu se chercheli repede =i se sim\i obligat s[ con-
trazic[ pe to\i. Respingea cu m`ndrie ]nvinuirile lui Sp[taru =i
comb[tea vehement pe solg[bir[u, c[ut`nd s[ arate ambelor

Liviu Rebreanu
154
tabere c[ iredentismul rom`nesc nu exist[ dec`t ]n ]nchipui-
rea =ovini=tilor. Fiindc[ ceilal\i nu-l l[sau niciodat[ s[-=i
ispr[veasc[ cuv`nt[rile, Maiereanu se ro=ea, bufnea =i ridica
ochii ]n tavan de sup[rare.
—
Vrem s[ fim liberi =i independen\i, domnilor! url[ Sp[taru
]n cele din urm[. Vrem s[ ne unim cu fra\ii no=tri de pretutindeni!
Damian dovedi ]ndat[ perceptorului, cu date din istoria tu-
turor popoarelor, c[ dorin\a de unire cu fra\ii de acela=i s`nge
e o pornire fireasc[ pe care n-o poate ]mpiedica nici o putere
omeneasc[, iar Madarasy, ]nsufle\it deodat[ de b[utur[, se ri-
dic[ =i strig[:
—
Eu admit, domnilor! Fra\ii s[ fie fra\i! Dreptatea s[ triumfe!
Solg[bir[ul Chi\u, desperat, se scul[ iar s[ plece. }=i ]mbr[c[
]ncet paltonul =i se duse p`n[ la u=[, morm[ind furios =i
a=tept`nd s[ sar[ cineva s[-l opreasc[. Neg[sindu-se ]ns[ acu-
ma nimeni s[-l cheme ]napoi, se ]ntoarse singur, mai cu seam[
c[-i veni ]n minte un r[spuns zdrobitor:
—
Dac[ n-ar fi libertate ]n \ara asta, a\i putea dumneavoastr[
vorbi astfel =i ]nc[ ]n fa\a mea? r[cni d`nsul sco\`ndu-=i haina
=i a=ez`ndu-se iar la loc.
Sp[taru, Damian =i chiar doctorul Filipoiu, care de obicei
t[cea ca mutul la be\ie, ]i r[spunser[ deodat[, cu aceea=i vorb[:
—
Renegatule, s[ taci!
Atunci ]ns[ interveni Maiereanu, declar`nd senten\ios, c[
nu ]ng[duie nim[nui s[ terorizeze pe Chi\u =i ad[ug`nd c[ el,
ca cet[\ean cinstit, nu vrea s[ aud[ de himere =oviniste. Popa
din V[rarea, beat-leuc[, cu capul pe mas[, bolborosi:
—
Eu nu vreau nimic... Nu vreau... Jos!... Nu vreau!...
Herdelea vorbea ]ncet, ungure=te, cu perceptorul =i dez-
aproba cu un z`mbet ]ncurcat pe Sp[taru, de=i ]n sufletul lui
admira ]ndr[zneala cu care profesorul oc[r[=te pe solg[bir[u
=i pe unguri. Perceptorul, secondat de Lang, explica lui Herde-
lea cu multe argumente c[ nic[ieri nu sunt rom`nii mai ferici\i
ca ]n \ara ungureasc[, iar ]nv[\[torul asculta cu acela=i z`mbet
nedumerit, ]nfrico=at s[ nu intre cumva =i el ]n gura lui Sp[taru.

Ion
155
Pe la miezul nop\ii Belciug refuz[ s[ mai bea, spun`nd c[ a
doua zi trebuie s[ slujeasc[ ]n biseric[ =i deci, dup[ regulile ca-
nonice, are nevoie de reculegere trupeasc[ =i sufleteasc[. Se st`rni
o furtun[ de protest[ri, iar popa din V[rarea d[du ]ndat[ de du=c[
un pahar, spre a-i servi drept pild[, =i zise c[ ceea ce face Belciug
e un dogmatism nevrednic de vremurile noastre moderne.
Vijelia fu mulcomit[ de ]ntrebarea brusc[, pus[ de Madarasy:
—
Dar poetul nostru?
Atunci b[gar[ de seam[ to\i c[ Titu lipse=te. Chemat[,
cr`=m[ri\a ]i l[muri, tr[g`nd =iret cu ochiul, c[ domni=orul a
=ters-o mai bine de dou[ ceasuri. Herdelea sim\i un fior de
spaim[. Se temea c[ Titu va fi plecat acas[ =i, g`ndindu-se la
scandalul pe care i-l va face d[sc[li\a, ]=i ticlui un plan cum
s-o tuleasc[ =i el mai repede. Lang ]ns[ r[spunse silvicultoru-
lui, clipind ]n\eleg[tor:
—
Ei, ce vre\i, tinere\ea, s`nge fierbinte! Cine =tie ]n ce bra\e
se odihne=te acuma poetul nostru!
V`lv[taia chefului izbucni mai neast`mp[rat[, mai
ame\itoare...
8
Titu st[tuse pe ghimpi. }l rodea o emo\ie ca ]n preajma unui
examen greu. }=i zicea mereu „]n sf`r=it“ =i i se p[rea c[ fiece
minut de ]nt`rziere e o pierdere ireparabil[. B[use numai at`ta
c`t s[-i ]nt[reasc[ ]ndr[zneala =i cu g`ndul mereu s[ dispar[
neobservat de nimeni. C`rcium[reasa, care-l simpatiza fiindc[-i
f[cea complimente, ]i d[du o m`n[ de ajutor, sco\`ndu-i pe
furi= paltonul din odaia unde chefuiau domnii.
P`n[ ]n uli\[ a avut o clip[ de team[: ce-ar fi dac[ s-ar stri-
ca petrecerea din cauza discu\iilor =i s-ar pomeni cu Lang?
V`ntul aspru, care b[tea dinspre Some=, ]i alung[ ]ns[ din minte
orice grij[ =i-i vr[ji ]n suflet od[i\a cald[, ]mpodobit[ cu chipul
alb al femeii dorite.
Satul dormea ]ntr-o bezn[ ad`nc[. Numai ]n fereastra ca-
sei lui Lang lic[rea o ]nchipuire de lumin[, de-abia strecurat[
prin perdelele l[sate.

Liviu Rebreanu
156
Titu se apropie cu pa=i de lup. U=a tinzii nu era ]ncuiat[.
Trase mai tare din \igara aprins[ spre a dibui mai u=or odaia
din st`nga =i ca s[ nu se ]mpiedice de ceva prin ]ntuneric. Avu
]ns[ grija s[ ]nv`rteasc[ de dou[ ori, foarte ]ncet, cheia ]n
broasca antreului. Apoi deschise ca un ho\ u=a dormitorului =i
se furi=[ ]n v`rful picioarelor.
Pe noptiera de l`ng[ patul larg, lampa, cu abajurul de h`rtie
ro=ie, cu flac[ra sc[zut[, lumina slab odaia. Abajurul st[tea
str`mb, ca o p[l[rie pe capul unui be\iv, a=a ]nc`t aproape
toat[ lumina c[dea asupra patului d`ndu-i o ]nf[\i=are pom-
poas[ =i trandafirie. }n pat, Roza Lang, cu spatele spre u=[, dor-
mea u=or, parc[ somnul ar fi surprins-o ]ntr-o a=teptare pl[cut[.
P[rul ei, desprins, se ]mpr[=tiase pe perna moale, numai c`teva
=uvi\e se odihneau pe spinarea-i alb[ =i plin[. Umerii c[m[=ii
alunecaser[ p`n[ aproape de mijloc, iar poalele i se urcaser[
mai sus de =oldurile rotunde. Bra\ul st`ng, ]ntins lene=, ]=i reze-
ma degetele sub\iri pe dunga patului. Picioarele goale,
r[zvr[tite, erau unul ascuns p`n[-n genunchi, iar celalt ]ndoit
pu\in =i aruncat peste plapuma mototolit[.
Titu privi z[p[cit corpul femeii =i ochii i se oprir[ pe =ol-
durile care parc[-l ]ndemnau s[ le ]mbr[\i=eze. Nu mai =tia ce
s[ fac[. Carnea i se ]nf[\i=a ]n toat[ ademenirea ei, tulbur`n-
du-i sim\urile. Goliciunea ]l chema =i ]n acela=i timp ]l =i
]nsp[im`nta. Mai mult ]n ne=tire ]=i lep[d[ paltonul. }=i sim\ea
s`ngele clocotind. Inima ]i b[tea ]n piept ca un ciocan vr[jma=,
]nc`t se temea ca nu cumva b[t[ile acestea s-o de=tepte pe Roza
din somn. Se bucura c-a g[sit-o dormind =i apoi ]ndat[ ]=i zicea
c[ ar fi fost poate mai bine s-o fi nimerit treaz[ =i ]mbr[cat[.
C[ldura din odaie ]l ]n[bu=ea... Se apropie tiptil de pat, se
plec[ =i-=i lipi gura pe ceafa catifelat[ a femeii, printre =uvi\ele
de p[r care miroseau ]mb[t[tor. Carnea se ]nfior[ pu\in sub
buzele lui tremur[toare. Atingerea corpului ]ns[ ]i aprinse de-
odat[ toate sim\urile. Nu mai v[zu dec`t carnea trandafirie =i
ispititoare. F[r[ s[-=i mai dea seama, palmele lui m`ng`iau
p[tima= bra\ele, =oldurile, picioarele femeii, iar buzele lui nu

Ion
157
se mai s[turau s[rut`nd. Roza se trezi alene, ca =i c`nd ar fi
a=teptat s[rut[rile, se ]ntoarse ]nceti=or spre d`nsul cu ochii
pe jum[tate ]nchi=i =i =opti gale=:
—
Ai venit, micule?... Mi-e=ti drag... te...
Titu ]i ]nchise repede buzele, apoi ]i acoperi obrajii cu
s[rut[ri, iar ea ]i cuprinse g`tul cu bra\ele care parc[-l frigeau.
T`n[rul o s[ruta ne]ncetat, b`lb`ind vorbe f[r[ =ir, =i doar ca
prin vis vedea privirile moi ale femeii, buzele ei ro=ii =i umede
ce se ]ntindeau spre gura lui, mereu ]nsetate. Corpul Rozei se
r[suci =i se lipi de Titu care, sim\indu-i c[ldura, ]l ]ncol[ci cu
am`ndou[ bra\ele =i-l str`nse s[lbatic parc[ s[-i sf[r`me oase-
le. S`nii plini, cu sf`rcurile roze, ]i ardeau pieptul. }n ]mbr[\i=area
aprins[ femeia se zv`rcolea gem`nd cu ochii ]nchi=i...
Pe urm[ Titu s[ri jos din pat ru=inat, ne]ndr[znind s[ se
uite la Roza care st[tea nemi=cat[, cu fa\a ]n sus, cu bra\ele
moarte, cu pieptul umflat. I se p[rea acuma c[ ]n odaie e
lumin[ ca ziua =i lumina parc[-l ]nfrico=a. Se g`ndi c[ fe-
meia are s[ cread[ c[-i un b[d[ran r[u crescut pentru c[ s-a
urcat ]n pat cu ghetele. Apoi ]=i aduse aminte de Lang =i ]ndat[
]i n[v[lir[ ]n minte sumedenie de scene cumplite ]n care
b[rbatul ]n=elat lua ]nf[\i=area unui cavaler r[zbun[tor din
vremurile eroice. D[du s[-=i ia paltonul, hot[r`t s[ plece ]na-
poi la c`rcium[, ca s[ fie feri\i de orice ]nt`mplare. Roza ]ns[
]i surprinse gestul =i, scul`ndu-se repede, ]i zise cu o impu-
tare dulce:
—
Cum, micule drag? Vrei s[ pleci?... |i s-a =i ur`t cu mine?
—
Mi-e s[ nu se ]nt`mple s[ plece Lang, murmur[ Titu f[r[
s[ o priveasc[ ]n ochi.
—
O, ce copil e=ti, dr[gu\ule!... Dar Lang nici nu se g`nde=te
s[ vie p`n[ m`ine la amiaz[. Nu las[ el un chef pentru nimic ]n
lume =i cu at`t mai pu\in pentru s[rmana nevast[-sa. }n privin\a
aceasta po\i fi absolut sigur... +i chiar presupun`nd imposibilul,
dac[ ar veni, ar veni beat. Ei, =i atunci noi trecem ]n cealalt[
odaie, pe canapea, iar pe d`nsul ]l l[s[m s[ sfor[ie aici ca un
nemernic... Pe urm[, ]n zori, ai vreme s[ pleci =i tu...

Liviu Rebreanu
158
Femeia vorbea cu o mul\umire copil[reasc[. Sfiala lui Titu
]i a\`\a poftele. T`n[rul st`ngaci, uluit de iubire, era pentru ea
ceva fermec[tor. +i cum Titu t[cea mai z[p[cit, Roza se ridic[
]n genunchi =i-l chem[ dr[g[la=, ]ntinz`nd bra\ele goale:
—
Vino, s[rut[-m[, puiule mic =i drag!
Titu o privi printre gene. Prin c[ma=a sub\ire formele fe-
meii se ]ntrez[reau mai ademenitoare. Patima ]i goni ]ntr-o clip[
toate =ov[ielile. Din doi pa=i o lu[ ]n bra\e =i o dobor]. Roza
]ns[ ]i alunec[ din m`ini =i se ascunse sub plapum[ de nu i se
mai vedea dec`t v`rful nasului. Scoase limba =treng[re=te =i
apoi ]i porunci cochet:
—
Ori te dezbraci, ori dac[ nu... nimic!...
T`n[rului ]i trecu prin creieri, ca o str[fulgerare, c[ rufele
lui nu sunt tocmai potrivite pentru aventuri galante. Dar s`ngele
]i fierbea ]n vine...
Adormir[ t`rziu, ]mbr[\i=a\i... }i trezi ]ns[ pe urm[ un
cioc[nit aspru ]n geam. Titu tres[ri ]ngrozit, sigur c[ a sosit
ceasul r[fuielii. }ntr-un minut ]ncerc[ nenum[rate hot[r`ri: ce
s[ zic[ ori s[ fac[, cum s[ se apere, mai bine s[ fug[, sau s[ se
ascund[... Vru s[ se dea jos din pat, dar Roza ]l opri lini=tit[,
pun`ndu-i m`na pe gur[ ca s[ nu r[spund[ =i =optindu-i:
—
Stai frumos!... Nu mi=ca!... N-avea fric[!
}n =ira spin[rii, Titu sim\ea totu=i o furnicare rece. Cioc[nitul
]n geam se repet[ mai amenin\[tor. }i r[spunse glasul Rozei,
mai mult pref[cut dec`t sup[rat:
—
Cine-i?
—
Eu, eu, drag[, nu te sup[ra! morm[i afar[ vocea lui Lang,
r[gu=it[ de b[utur[. Rozica drag[, noi mergem ]n Armadia, auzi
tu? Ne ducem toat[ banda... Tu s[ ai grij[ m`ine diminea\[,
dac[ cumva nu viu p`n[-n vremea =coalei, s[ dai drumul copi-
ilor, auzi?... Ei, noapte bun[, Rozico! Somn u=or!
Pa=ii b[rbatului se ]ndep[rtar[ =ov[itori.
Titu ]=i arunc[ ochii la ceasornicul de pe noptier[. Era trei
=i jum[tate. Femeia se lipi l`ng[ d`nsul, ]l s[rut[ lung =i-i zise:
—
Mai avem un ceas, dou[ p`n[ s[ pleci... Dar nu mai
dormim... A=a-i, ur`tule?

Ion
159
9
Din clipa c`nd a pus jalba la po=t[ ]n Armadia, Ion s-a sim\it
iar lini=tit, parc[ ar fi sc[pat de toate grijile. Se ducea seara pe la
Ana =i p`ndea ne]ncetat prilejul c`nd s[-=i izb`ndeasc[ planul
care-i fierbea ]n minte =i-i umplea sufletul de n[dejdi bune.
+tia bine c[ George nu ]nceteaz[ de-a merge pe la Vasile
Baciu. Deseori a trebuit s[ a=tepte p`n[-l vedea plec`nd =i apoi
p`n[ se culca Baciu =i stingea lumina, ca s[ poat[ ie=i afar[
Ana. Dar nu-i mai p[sa de nimeni =i de nimic, at`t era de si-
gur de biruin\[. Numai prilejul s[-i soseasc[...
Sufletul Anei se sc[lda ]ntr-o bucurie nem[rginit[. Uitase
toate suferin\ele =i ]ndoielile ce i le pricinuise Ion. Vedea nu-
mai c[ acum vine mereu =i-l a=tepta mereu mai dr[g[stoas[.
St[ruin\ele fl[c[ului erau dovada unei iubiri st[p`nite =i reiz-
bucnite care o umplea de m`ndrie. De cum se ]nsera o cu-
prindea ner[bdarea =i, g[tind cina sau a=ez`nd prin cas[, ini-
ma ei ]l sim\ea ]ntruna pe-afar[, dosit dup[ vreo claie, sub un
gard, ]n vreun =an\, t[cut =i neclintit. }i era mil[ de d`nsul =i
ochii i se umezeau de lacrimi. }=i ascundea ]ns[ fericirea fa\[ de
tat[l ei, z`mbind mult, ar[t`ndu-se voioas[. C`nd pica George,
]l primea f[r[ sfial[ ca pe un vr[jma= de care nu mai \i-e team[.
Se uita drept ]n ochii lui iscoditori, z[p[cindu-l =i prostindu-l.
Mul\umirea sufleteasc[ parc[ de=teptase ]ntr-]nsa dib[ciile fe-
meii care iube=te =i-=i ap[r[ dragostea.
Din zi ]n zi George pricepea mai l[murit c[ Ion i se pune
de-a curmezi=ul. De aceea se ]nc[p[\`na mai r[u. Voia s[-i
prind[ =i-=i zicea c[ atunci se va potoli. Ie=ind din ograda lui
Vasile Baciu, se uita ]n toate p[r\ile s[-l descopere. +i fiindc[
vremea trecea tot mai chinuitoare, se hot[r] s[ sf`r=easc[ cu
orice pre\... Peste vreo s[pt[m`n[ se f[cu c[ cote=te pe Uli\a
din dos, dar se ]ntoarse ca un ho\ =i se a=ez[ la p`nd[. Atunci
v[zu pe Ion intr`nd...
Siguran\a nu-l mulcomi dec`t o clip[. F[\[rnicia Anei ]l bi-
ciuia. Se g`ndi ]nt`i s[-i ]ntoarc[ spatele. G`ndul acesta ]ns[
fu repede strivit de dorin\a ce i se ]nv`ltora mai puternic[ ]n

Liviu Rebreanu
160
suflet, de-a r[m`ne ]n preajma fetei, de a mai n[d[jdui. De-
acuma ]ncepu s[ mearg[ =i mai des pe la Baciu, iar c`nd nu
se ducea, d[dea t`rcoale casei, privind cum se apropie celalt,
holb`nd ochii s[ vad[ cum se s[rut[ sau se ]mbra\i=eaz[ ]n
poart[, nec[jindu-se chiar c[ nu le aude vorbele...
Ion ]ns[ vorbea pu\in. Prin t[cere urm[rea s[ de=tepte mai
mult[ iubire ]n inima Anei, s[ se fac[ mai dorit. Voia s[-l cheme
ea tot mai ]n[untru. Astfel ajunsese din uli\[ ]n poart[, apoi ]n
ograd[, pe urm[ pe prisp[... Acuma mai trebuia s[ p[trund[
]n cas[. Fata privea apropierile acestea ca ni=te izb`nzi ale ei
asupra lui =i sim\ea ]n fiecare sear[ tot mai nebun[ o pornire
de a se topi ]n bra\ele fl[c[ului, de a-i da dovada ]ntreag[ a
iubirii. Deseori ]i zicea cu sfial[ feciorelnic[ ]n glas:
—
De ce nu vii ]n cas[, Ionic[?
Fl[c[ul ]ns[ ]i ]nchidea gura ve=nic cu ]ntrebarea plin[ de
imputare:
—
Dar tat[l t[u?
}n sf`r=it se apropia Cr[ciunul. O iarn[ ur`cioas[ se
zb[tea s[ coboare pe p[m`nt, dar parc[ nu avea ]nc[ destul[
putere. V[zduhul cernea mereu fulgi lene=i care se topeau
p`n[ s[ ajung[ jos =i se pr[p[deau ]n b[ltoacele de noroi.
Ion sosea totu=i ]n toate nop\ile, nesmintit. Apoi, ]ntr-o sear[
r[scolit[ de z[pad[ m[runt[, veni mai devreme pu\in. Casa
z[cea ]n ]ntuneric, neagr[ ca un bivol adormit. Intr[ ]n
ograd[ =i se a=ez[ pe prisp[, mai ]nchis =i mai hot[r`t ca
alt[ dat[. A=tept[ f[r[ nici un g`nd ]n minte. Doar inima ]i
b[tea mai aspru, muncit[ poate de o presim\ire. Primprejur
t[cerea era a=a de mare c[ fl[c[ul auzea cum cad ]n noroi
fulgii =i chiar cum se ciocnesc ]n v[zduh ca ni=te f`lf`iri de
aripi mici. }ntr-un t`rziu u=a tinzii se deschise sc`r\`ind =i
Ana se ascunse repede ]n sumanul lui, zic`ndu-i ]ndat[
rug[toare =i alin[toare:
—
Ast[-sear[ trebuie s[ vii ]n cas[, Ionic[!... Nu te las p`n[
nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovi\a =i acu sfor[ie
de hurduc[ pere\ii!...

Ion
161
Ion ]i cuprinse mijlocul =i-i m`ng`ie s`nii peste c[ma=a lung[.
Apoi se scul[ f[r[ o vorb[ =i porni dup[ ea. }n tind[ se oprir[.
Fata trase z[vorul, pe urm[ ]l lu[ de m`n[ =i-l duse ]n cas[.
}n odaie era parc[ mai ]ntuneric. Numai ferestrele se
deslu=eau pu\in ca ni=te g[uri cenu=ii. Ion cuno=tea ]nc[perea.
Auzea din pat sfor[itul ]nec[cios al lui Baciu at`t de aproape
c[ i se p[rea pref[cut. Un junghi rece ]i cutremura inima. +tia
c[, de s-ar trezi b[tr`nul =i l-ar sim\i aici, ar fi ]n stare s[-i crape
capul f[r[ vorb[ cu securea de sub pat al c[rei t[i= parc[-l
z[rea lucind amenin\[tor.
St[tur[ c`teva clipe nemi=ca\i, ascult`nd horc[ielile. }=i
auzeau b[t[ile inimilor, ]ndurerate de ]ncordare. Sfor[itul se
]ncurc[ deodat[ ]ntr-o tuse groas[. Vasile Baciu se urni ]n
a=ternut ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale. Ion ]nghe\[. Fata ]i
str`nse m`na cu desperare. B[tr`nul ]ns[ se ]nv`rti pu\in, se
]ntoarse iar cu fa\a ]n sus =i sfor[itul re]ncepu, mai n[prasnic.
Ana dormea pe cuptor, dup[ horn, ]ntr-un culcu= de velin\e,
\oale, perne, cear=afuri aruncate de-a valma. }n vatr[, sub o
spuz[ groas[, s`s`iau c`\iva bu=teni verzi de arin... Fata se
]n[l\[ ]n v`rful picioarelor p`n[ la urechea fl[c[ului =i-i =opti,
str`ng`ndu-i mereu m`na:
—
Las[-\i sumanul pe prichici... S[ nu faci zgomot c[ ne
omoar[ pe am`ndoi!...
Oasele lui Ion p`r`ir[ urc`ndu-se ]n culcu=.
O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\`it[ de friguri. Apoi
Ana ]ncepu s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l
roage s[ fie cuminte. Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu
cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele
tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[ nu-l trezeasc[ =oaptele ei
=i-i astup[ gura cu o s[rutare.
Apoi, cu o mi=care brusc[, ]i ridic[ p`n[-n br`u c[ma=a. Pi-
cioarele fetei erau fierbin\i =i str`nse. }=i ]ncol[ci bra\ele ]n jurul
g`tului lui, ]l str`nse cu o putere neb[nuit[, parc-ar fi vrut s[-l
sugrume, =i-i lih[i ]n ureche, pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire:
—
Ionic[... ce vrei s[ faci... ce faci?... Nu... Nu...

Liviu Rebreanu
162
O podidir[ lacrimile =i pl`nse cu sughi\uri, bolborosind
]ntruna vorbe rug[toare, ]n vreme ce Ion o ostoia s[rut`nd-o:
—
Taci... taci... taci...
Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esau tot mai nest[vilite, p`n[ ce
se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care o sp[im`nt[ ]ntr-at`ta
c[-=i ]ncle=t[ din\ii ]n buzele fl[c[ului, zv`rcolindu-se .
|ip[tul fetei se ]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i
zb`rn`i mai prelung ]n urechile lui Vasile Baciu care, de=i strivit
de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu mintea ]nc`lcit[ =i, auzind
oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedumerit:
—
Ce face\i voi acolo?
Glasul tulbure ]nghe\[ s`ngele ]n vinele ]ndr[gosti\ilor. Ana
]=i amu\i brusc suspinele, pierz`ndu-se ]n bra\ele fl[c[ului.
Trecu astfel un minut. Baciu asculta, jum[tate treaz, jum[tate
prin somn. Apoi cotrob[i cu m`na pe lavi\a de la capul patului,
ca =i c`nd ar fi c[utat chibriturile. Creierii lui obosi\i de be\ie
parc[ b[nuiau ce se petrece pe cuptor =i ]ntr-o clip[ f[cu o
mi=care s[ se scoale, s[ vad[ =i s[-i opreasc[. Dar ]n acela=i
timp ]i trecu prin g`nd c[ trebuie s[ fie George =i deci poate s[-l
lase ]n pace. G`ndul acesta ]l pr[v[li ]ntr-un somn mai lini=tit.
Totu=i b`igui proste=te p`n[ s[-l cople=easc[ toropeala:
—
Apoi... ia seama... nu. .. vezi bine... ru=ine... porc[ria...
asta...
}ndr[gosti\ii nu mai suflar[ nici o =oapt[. St[teau ]mbr[\i=a\i
=i neclinti\i ca =i c`nd s-ar fi unit pentru totdeauna. }n cur`nd
s[rut[rile lor fur[ iar ]nghi\ite de sfor[iturile din pat...
Ion se cobor] de pe cuptor c`nd c`ntau coco=ii a doua oar[
=i Ana ]l ]nso\i p`n[ la poart[. Frigul p[rea mai vr[jma=, iar
]ntunericul mai posomor`t.
—
Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea! murmur[ fata cu din\ii
d`rd`ind =i glasul ei domol se ]mpr[=tie ]n t[cerea nop\ii ca
un strig[t puternic.
Fl[c[ul trebui s[-=i mu=te buzele ca s[ nu izbucneasc[ de
bucurie. O ciupi u=or de obraz =i apoi porni mul\umit, l[s`nd-o
]n poart[.

Ion
163
Fulgii de z[pad[, mai lene=i, picurau bl`nd, i se a=ezau fru-
mos pe p[r, pe umeri, pe obraji; ]i sim\ea topindu-se pe bra\e
ca ni=te s[rut[ri reci =i amenin\[toare. }n clipa c`nd nu mai
auzi pa=ii fl[c[ului, Ana v[zu deodat[ c[ din =an\ul celalt se
ridic[ un om =i porne=te ]ntins spre ea.
—
George! George! murmur[ fata fugind ]ngrozit[ ]n cas[.
Vrani\a se ]nchise ]n urma ei trosnind ca o desc[rcare de
arm[ ucig[toare.
George, ascuns acolo de c`nd s-a ]ntunecat, v[zuse pe Ion
intr`nd =i l-a a=teptat p`n[ a ie=it. Cuvintele Anei le-a auzit
limpede, parc[ i le-ar fi spus chiar lui. Carnea ]i tremura de
sc`rb[, iar ]n sufletul lui se fr[m`nta un gol care-l durea. Pi-
cioarele-i erau de plumb =i totu=i nu sim\ea cum le t`ra. Se
pironi ]n mijlocul uli\ei, cu fa\a spre c[su\a turtit[ de povara
]ntunericului. St[tu a=a, uluit =i pierdut, ca un st`lp de piatr[.
Umezeala ]l p[trunsese la os. Se dezmetici. Scuip[ larg,
dispre\uitor =i apoi rosti cu o u=urare mare:
—
Scroaf[!...

Liviu Rebreanu
164
Capitolul V
RU+INEA
I
S[pt[m`na dinaintea Cr[ciunului, ]n toate dimine\ile, satul
clocotea de gui\[ri dezn[d[jduite. Porcii ]ngr[=a\i se pref[ceau
]n mu=chi =i c`rna\i, meni\i s[ mai ]nzdr[veneasc[ pu\in pe
oamenii jig[ri\i de postul care parc[ nu se mai sf`r=ea. Cu c`t
se apropiau s[rb[torile, cu at`t \[ranii le doreau mai tare,
ling`ndu-=i buzele mai dinainte ]n vederea osp[\urilor obi=nuite
=i at`t de mult a=teptate. C[ci ]n vremea postului mare numai
popa =i ]nv[\[torul m`ncau de dulce: Belciug fiindc[ avea sto-
macul afurisit, iar Herdelea fiindc[ el nu voia s[ dea ascultare
minciunilor pope=ti...
}n al\i ani, pe vremea aceasta, Ion, auzind gui\[rile, se sim\ea
mai nenorocit ca oric`nd =i se ]nfuria v[z`nd c[, ]n tot satul,
numai Glaneta=u =i \iganii nu sunt ]n stare s[ fac[ bojotaia cu-
venit[, ba ]nc[ unii \igani se sileau =i izbuteau s[ ajung[ ]n
r`ndul oamenilor =i s[ taie barem c`te un mascur. Atunci ]=i
blestema via\a care l-a sortit s[ r[m`n[ de ru=inea satului. Acu-
ma, cu toate c[ Glaneta=u, singurul me=ter al satului ]n
c[s[pirea neamului r`m[torilor, avea s[ primeasc[ tot ]n natur[
plata pentru t[ierea porcilor, spre a putea aduna c[rn[riile de
s[rb[tori, fl[c[ul totu=i nu-=i mai pierdu firea. Fa\a lui osoas[
parc[ str[lucea. Ba chiar ]ntr-o sear[, c`nd Zenobia ]ncepu je-
laniile, o curm[ ]mp[ciuitor:
—
Nu face nimic... }n cur`nd vom avea =i noi de toate...
Herdelea f[cea ce f[cea =i ]n fiecare an ucidea c`te doi
porci, ]nt`i pentru c[ lui ]i pl[ceau foarte mult c`rna\ii =i
]ndeob=te porc[ria, =i al doilea pentru c[ altminteri ar fi trebuit
s[ cumpere din t`rg untura pentru cas[, ceea ce ar fi ]nsemnat
o cheltuial[ peste puterile pungii lui d[sc[le=ti. Dar ]n [st-an
CUPRINS

Ion
165
bojotaia avea o importan\[ =i mai mare din pricina logodnei
Laurei, care urma s[ se serbeze negre=it ]n ianuarie =i cu care
prilej proviziile de porc erau menite s[ aib[ un rol frunta=, mai
ales c[ luau parte =i p[rin\ii lui Pintea, ]n fa\a c[rora familia
Herdelea voia s[ se arate la ]n[l\ime.
Porcii ]nv[\[torului, cump[ra\i ]n dricul verii =i ]ngr[=a\i cu
porumb, de-abia se mai mi=cau ]n cote\, ]nc`t t[ierea ]i m`ntuia
de o moarte p[guba=[, n[bu=irea ]n propria lor gr[sime, dup[
cum spuse Glaneta=u inspect`ndu-i cu dou[-trei zile ]nainte
de termenul fatal.
}n zorii zilei me=terul m[celar se ]nfiin\[ ]nso\it de Ion =i de
Zenobia. Casa Herdelea era ]n picioare, dar fetele st[teau as-
cunse ]n salon, cu capul ]n perne =i cu degetele ]n urechi ca
s[ nu aud[ horc[ielile animalelor os`ndite.
Glaneta=u ]=i ascu\i cu\itul de junghiat cu mult[ ]ngrijire,
]mp[r\ind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, ]l va
tr`nti jos pe o r`n[ =i-i va \ine capul, Herdelea =i Titu vor imo-
biliza picioarele dinapoi, Zenobia va ajuta la picioarele di-
nainte, iar d[sc[li\a va str`nge s`ngele ]n lighean... Totu=i lu-
crurile n-au mers tocmai strun[, cum ar fi dorit m[celarul sa-
tului. Porcii, auzind ascu\irea uneltelor, ]ncepur[ s[ groh[ie
nelini=ti\i, parc-ar fi sim\it primejdia. Degeaba deschise
]nv[\[torul u=a cote\ului; dobitoacele nu voiau s[ ias[ ]n rup-
tul capului. Ion trebui s[ apuce pe unul de urechi =i s[-l trag[
afar[ cu mult[ cazn[. Doamna Herdelea, prea miloas[, nu putu
\ine ligheanul unde trebuia, ]nc`t s`ngele se scurse mai mult
pe de l[turi, f[c`nd o pat[ mare ro=ie ]n z[pada proasp[t[.
Gui\atul porcului ]ns[ se ]ngro=a mereu, schimb`ndu-se ]n
horc[ituri lungi =i din ce ]n ce mai rare, p`n[ c`nd cei ce-l
\ineau sim\ir[ c[ nu mai clinte=te. Glaneta=u ]=i =terse cu\itul
=i m`inile ]ns`ngerate ]n p[rul ucisului, iar Zenobia, pip[in-
du-i spinarea, declar[ c[ sl[nina e mai groas[ de =apte degete...
}n vremea aceasta cel[lalt porc groh[ia at`t de speriat c[ ]n
clipa c`nd Ion deschise porti\a cote\ului, n[v[li afar[ cu toat[
iu\eala ]ng[duit[ de gr[simea-i pre\ioas[, c[ut`nd s[ scape de

Liviu Rebreanu
166
moarte prin fug[. Cu\itul Glaneta=ului fu astfel nevoit s[-i curme
via\a tocmai l`ng[ poarta dinspre uli\[.
Bojotaia se f[cu chiar ]n ograd[. Paiele trebuincioase le
]mprumutase Macedon Cerceta=u. Porcii fur[ p`rjoli\i am`ndoi
deodat[. Fl[c[rile se ]n[l\au vesele ]n vreme ce Glaneta=u le
plimba de ici p`n[ colo pe trupurile victimelor. Ceilal\i st[teau
]n jurul focului, ]nc[lzindu-=i m`inile, pre\[luind mereu va-
loarea porcilor, mai arunc`nd uneori c`te o glum[ =i tr[g`nd
]n r[stimpuri c`te o du=c[ de rachiu dintr-o plosc[ plin[. Mai
t`rziu cobor`r[ ]n curte =i domni=oarele, comp[timir[ mult pe
s[rmanele dobitoace, =i-=i primir[ por\iile din urechile rume-
nite pe care le m`ncar[ la fa\a locului, potrivit obiceiului ce
r[m[sese din copil[rie la toate bojot[ile.
Munca mai grea de-abia de-acuma ]ncepea cu spinteca-
rea, ]mp[r\irea c[rnii =i a sl[ninii, sp[latul ma\elor, facerea
c`rna\ilor... Avur[ to\i de lucru toat[ ziua =i mai r[m`nea
pe m`ine topirea unturii =i alte m[run\i=uri. Totu=i d[sc[li\a,
aleg`nd c[rnurile, a g[sit vreme s[ repead[ o tocan[ gras[
=i piperat[ =i chiar s[ r[stoarne o m[m[ligu\a l`ng[ ea, spre
]nc`ntarea stomacului lui Herdelea, cam prea ]nc[rcat de
rachiu. Cu toate st[ruin\ele ]nv[\[torului, familia Glaneta=u
nu se ]nduplec[ nici m[car s[ guste din bun[tatea de
m`ncare.
—
Am \inut postul at`tea s[pt[m`ni... n-o s[ ne spurc[m
acuma, cu c`teva zile ]nainte de sfintele s[rb[tori, c[ doar nu
suntem copii =i n-om plesni, se l[muri Zenobia ]nghi\indu-=i
saliva de poft[.
Seara, dup[ ce Glaneta=u =i Zenobia plecar[, iar Herdelea
adormise ]mbr[cat =i pe c`nd d[sc[li\a f[cea planuri cu fetele
pentru a doua zi ]n salon, Ion, cu limba dezlegat[ de b[utur[,
povesti lui Titu cum st[ cu Ana.
Domni=orul ]l ascult[ foarte satisf[cut, ]i ceru am[nunte =i,
]n cele din urm[, ]l puse s[ jure c[ i-a spus tot.
—
+i crezi c-a r[mas ]ns[rcinat[? ]ntreb[ Titu cu ochii str[lu-
citori de curiozitate.

Ion
167
—
Cum o vrea Dumnezeu, domni=orule, r[spunse fl[c[ul.
+i de n-a r[mas p`n[ acuma, mai are vreme s[ r[m`ie! ad[ug[
apoi cu un r`s larg care-i dezvelea gingiile ro=ii =i-i ]ntip[rea
pe fa\[ at`ta r[utate =i ]nc[p[\`nare, ]nc`t Titu se ]nfrico=[ =i
murmur[ dojenitor:
—
Al dracului mai e=ti, m[i Ioane!
2
Chiar ]n ajunul Cr[ciunului sosi o scrisoare de la p[rin\ii
lui Pintea prin care se fixa data logodnei pentru a doua du-
minic[ dup[ Boboteaz[. Astfel s[rb[torile fur[ ]n casa Herde-
lea mai vesele dec`t de obicei. }nv[\[torul se aprovizionase
din bel=ug cu rachiu, d[sc[li\a f[cuse ni=te cozonaci ca aurul,
Laura cu Ghighi preg[tir[ trei feluri de pr[jituri ca s[ ajung[ =i
pentru a treia zi de Cr[ciun c`nd se vor aduna ]n Pripas prie-
tenele lor, dou[ oale uria=e vechi, legate cu s`rm[, pline de
sarmale, forfoteau pe cuptor, ]n sf`r=it ca ]n toate bunele
gospod[rii rom`ne=ti cu prilejul Cr[ciunului, a=a c[ puteau veni
colind[torii =i musafirii.
Cel dint`i s-a ]nfiin\at Ion, c`nt`nd o colind[ frumoas[ sub
fereastra luminat[ =i pe urm[ mai c`nt`nd una ]n cas[, dup[
ce fu cinstit cu b[utur[ =i c`\iva gologani, cum e datina. Pe
c`nd era feciorul Glaneta=ului ]n[untru, un c`rd de fete ]ncepu
afar[ Lerui Doamne. Herdelea le pofti ]n cas[, dar fetele fu-
gir[ ru=inate, mai ales afl`nd c[-i =i Ion acolo. Toat[ seara
colind[torii se \inur[ apoi lan\ spre ]nduio=area d[sc[li\ei care,
]n asemenea ]mprejur[ri sfinte, ]=i aducea totdeauna aminte
de tinere\ea ei =i l[crima.
Mai t`rziu sosir[ =i so\ii Lang care, ]n urma invita\iei lui
Titu, venir[ s[ vad[ cum se serbeaz[ ajunul Cr[ciunului
rom`nesc. }n realitate Titu, acuma muncit numai de dorul fe-
meii iubite, ]i poftise pe am`ndoi ca s[ se poat[ ]nt`lni cu ea,
iar Lang primise cu bucurie, =i ]ndat[, presim\ind c[ e rost de
b[utur[ mult[ =i gratuit[. Sosirea acestor musafiri tulbur[

Liviu Rebreanu
168
mul\umirea doamnei Herdelea, bosumflat[ c[ Titu i-a adus ]n
cas[ ni=te jidani s[-i p`ng[reasc[ s[rb[torile, oric`t se silise
t`n[rul s[-i explice c[ so\ii Lang, de=i el e evreu, nu sunt ji-
dani, deoarece nu \in legea jidoveasc[, ba chiar nici o lege.
Profit`nd de sup[rarea mamei sale, Titu propuse oaspe\ilor s[-i
plimbe pu\in ca s[ aud[ cum r[sun[ de colinzi tot satul. Lang,
dedulcindu-se la rachiu, fire=te, se codi, spre bucuria vajnicu-
lui ]ndr[gostit care astfel putu pleca singur cu Roza. Au hoin[rit
vreun ceas prin locurile cele mai ]ntunecoase, f[r[ s[ simt[
frigul sau s[ se ]mpiedice de z[pada r[bd[toare.
Dup[ miezul nop\ii i-a venit inima la loc =i d[sc[li\ei ]n
clipa c`nd s-au pomenit cu corul studen\ilor liceului din Ar-
madia, sosit ]nadins s[ c`nte trei colinzi „p[rin\ilor celor mai
dr[g[la=e domni=oare dimprejur“, cum a spus ]ndr[zne\, ]ntr-o
cuv`ntare patetic[ =i cu paharul plin ]n m`n[, un elev care
diviniza ]n tain[ pe Ghighi.
Veselia lu[ propor\ii at`t de mari ]nc`t, mai t`rziu, uit`nd
ne]n\elegerile ce-i desp[r\eau de Belciug, se c[r[b[nir[ cu to\ii
s[-i fac[ o surpriz[ cu o colind[ b[tr`neasc[ pe care doamna
Herdelea o =tia din copil[rie =i pe care pe-aici nimeni n-o
cuno=tea. Preotul, care juca durac cu c`\iva \[rani frunta=i,
]nc`ntat de colind[torii nea=tepta\i =i distin=i, ]i primi cu o bu-
curie rar[, puse la b[taie o damigean[ de vin, nu-i mai l[s[ s[
plece p`n[ diminea\a, iar ]n cele din urm[ ]=i ]ng[dui chiar
c`teva glume lume=ti cu Roza Lang, spre indignarea lui Titu
]ng[lbenit de gelozie...
Dar s[rb[torile trecur[ ca p[rerea =i logodna Laurei b[tu la
u=[. Vremea fiind scurt[, to\i se a=ternur[ pe munc[, s[ se pre-
zinte cumsecade ]n fa\a mirelui =i a cuscrilor. Logodnica trebuia
s[-=i ispr[veasc[ o rochie nou[, foarte simpl[ =i frumoas[, ]n
care o s[ cunoasc[ pe viitorii ei socri. Ghighi nu voia nici ea
s[ apar[ ca o slujnic[ =i-=i transform[ o rochi\[, f[c`nd-o
aproape nou[. }ns[=i doamna Herdelea consim\i ca fetele s[-i
lucreze o rochie modern[, de=i ea era vr[jma=a luxului =i se
]nc[p[\`na s[ se ]mbrace ]n haine de acum zece ani =i p[strate

Ion
169
bine, fiindc[ le purta cu mult[ sim\ire. Herdelea alerga mereu
prin Armadia, dup[ cump[r[turile trebuincioase, mai fericit
poate dec`t to\i, povestind oricui ]l asculta ce noroc are fata
lui, l[ud`nd p`n[-n cer pe Pintea, pe Laura, pe toat[ lumea...
Numai Titu nu se interesa de nimic, umbl`nd ve=nic pe urme-
le Rozei Lang, ]nc`t prin Jidovi\a =i prin Armadia ]ncepea s[ se
=opteasc[ ici-colo c[ nu poate fi lucru curat ]ntre feciorul
dasc[lului din Pripas =i nevasta noului ]nv[\[tor din Jidovi\a.
Serile re]ncepur[ discu\iile ]n casa Herdelea, uneori mai
potolite, alteori mai aprinse. Pricina era tot Pintea, dar acum
sub forma zestrei. Adev[rat c[ George nu cerea nici un ban =i
nici altfel de zestre. Herdelea se f[lea chiar c[ „omul vrea pe
Laura =i numai pe Laura“. Totu=i fetele ad[ugau c[ f[r[ zestre
nu ]nseamn[ f[r[ trusou =i c[ ]n trusou intr[ =i cele cuvenite
pentru ]nceputul tinerei gospod[rii, deoarece n-ar fi demn s[-i
pretind[ omului p`n[ =i scaunul pe care s[ se a=eze ]n casa
lui. Ba chiar buna-cuviin\[ spune c[ tat[l miresei e dator s[
pl[teasc[ ne]nsemnata tax[ de hirotonisire a ginerelui. B[tr`nii
]ns[ repetau mereu c[ orice lux e primejdios la temelia unei
c[snicii noi, c[ =i a=a sunt destule cheltuieli cu logodna =i cu
nunta, =i mai ales s[ nu uite c[ mai r[m`ne ]n cas[ o fat[ de
m[ritat... Argumentele fetelor, fiind stropite cu lacrimi, avur[ darul
s[ conving[ pe Herdelea care, amanet`ndu-=i leafa =i dob`ndind
girul notarului Stoessel, ]mprumut[ o mie cinci sute de zlo\i de
la Banca Some=an[ spre a putea \ine piept dorin\elor Laurei.
Logodna se f[cu f[r[ mare ceremonie =i f[r[ invita\i. Nu-
mai Elvira Filipoiu =i domni=oarele Sp[taru, cele mai bune pri-
etene ale Laurei, fuseser[ poftite ]n mod excep\ional. }ncolo
nici un str[in, de=i Titu st[ruise din r[sputeri s[ cheme =i pe
so\ii Lang.
George ]mpreun[ cu p[rin\ii au sosit dup[-amiaz[. B[tr`nul
Pintea avea o ]nf[\i=are impun[toare. }nalt =i sp[tos, se \inea
drept ca bradul, cu toate c[ se apropia de =aptezeci, =i fa\a-i
era rumen[, p[r`nd chiar aprins[ al[turi de albea\a must[\ilor
ce se ]mbinau cu o barb[ stufoas[ de apostol. }n ochii alba=tri

Liviu Rebreanu
170
cumin\i bl`nde\ea se ]mperechea cu sclipiri de voin\[ =i hot[r`re.
P[rul mare, nins =i zb`rlit, p[rea o coroan[ de z[pad[ potrivit[
pe fruntea lat[ =i pu\in br[zdat[. Era preot din vremea veche,
p[stor harnic, dar =i gata s[ pedepseasc[ oile neascult[toare.
Al[turi de d`nsul preoteasa f[cea impresia unui copil oropsit.
Mic[, ajung`nd de-abia p`n[ la inima b[tr`nului, cu pielea obra-
jilor scorojit[ de mii de zb`rcituri, cu ochii c[prui ve=nic speria\i,
cu p[rul lins, de o culoare nehot[r`t[, femeia se v[ieta ]ntruna,
avea sumedenie de junghiuri =i vorbea cu glas tremurat =i
]nfrico=at, privind des spre st[p`nul ei, ca =i c`nd mereu ar fi
vrut s[-i implore ]ng[duin\a de-a deschide =i ea gura.
}n duminica logodnei, pe la pr`nz, se nimeri s[ pice, neche-
mat[, =i mama lui Herdelea, o \[ranc[ ]ndoit[ de spate, cu fa\a
ro=covan[ =i z`mbitoare, cu ni=te ochi vii =i cam vicleni. Ne]ndu-
r`ndu-se s[ pl[teasc[ zece crei\ari unei c[ru\e de ocazie, a c[l[torit
pe jos din Zagra p`n[ aici, cu desagii ]n spinare, ]nc[rca\i cu ce
g[sise mai bun prin cas[ pentru nepo\ii ei. C`nd afl[ c[ Laura se
m[rit[, o s[rut[ de nenum[rate ori =i pl`nse cu mare poft[,
comp[timind pe s[rmana nepoat[ care ]ncepe at`t de cur`nd
necazurile vie\ii. }=i aduse aminte de „mo=ul“ ei, care s-a pr[p[dit
acum trei ani c[z`nd din v`rful unei cl[i de f`n pe o grap[ de fier
=i rup`ndu-=i =ira spin[rii, =i care, Dumnezeu s[-l ierte, ]n fiecare
zi o snopea ]n b[t[i, ]nc`t de multe ori ]i venise s[-=i ia lumea-n
cap de groaza lui. Numai de n-ar da =i Laura peste un asemenea
b[rbat, c-ar fi vai =-amar de sufletul ei... Laura r`se de temerile
bunicii, dar doamna Herdelea se nec[ji de at`ta prostie. De altfel
ea nu se prea ]mp[ca cu soacra fiindc[ aceasta, ori de c`te ori se
]nt`mpla vreo ceart[, \inea partea ]nv[\[torului, ba-l mai =i ]ndem-
na s[ bea „c[ doar o via\[ are omul“... Din toat[ familia, bunica
mai bine se ]n\elegea cu Ghighi c[reia ]i povesti iar[=i cum s-a
f[cut domn Zaharia, fugind de acas[ numai cu o traist[ de prune
uscate =i ]nscriindu-se singur la =coala cea mare din Armadia...
Dup[ ce sosir[ musafirii, b[tr`na trecu la buc[t[rie; se sim\ea mai
]n largul ei acolo ]mpreun[ cu vizitiul lui Pintea =i cu Zenobia,
care venise s[ dea o m`n[ de ajutor d[sc[li\ei...

Ion
171
Belciug se oferise s[ schimbe el inelele logodi\ilor =i s[
citeasc[ rug[ciunea potrivit[. Doamna Herdelea, ]n clipa so-
lemn[, avu un z`mbet de fericire pe buze, dar lacrimile ]i
curgeau =iroaie. }nv[\[torul era at`t de mi=cat, c[ trebui s[ dea
peste cap un pahar de vin ca nu cumva s[-l podideasc[ pl`nsul.
}n toat[ casa numai Titu st[tea ursuz cu g`ndurile la Rozica.
George Pintea sorbea din ochi pe Laura. C`nd s-au s[rutat,
dup[ schimbarea verighetelor, s-au ro=it am`ndoi a=a de tare
c[ toat[ lumea a r`s de d`n=ii.
Logodna se ]ncheie cu o mas[ ]mp[r[teasc[. Popa Belciug
\inu o cuv`ntare mi=c[toare pentru fericirea tinerilor, ur`n-
du-le copii mul\i =i via\[ lung[. George ]i r[spunse printr-o
declara\ie de iubire pe care preotul se gr[bi a o transmite Lau-
rei. Astfel solemnitatea f[cu loc jovialit[\ii cuvenite. }n atmo-
sfera cald[ George, cu ochii ]nfl[c[ra\i, plimb`ndu-se prin cas[
cu m`inile la spate, ]ncepu s[-=i desf[=oare planurile de viitor,
despre apostolatul ce-l are de ]ndeplinit ]n satul de la marginea
rom`nismului, unde primejdiile sunt mai mari, datoriile mai
multe, munca mai grea... Povesti cum ]n Vireag, comuna din
S[tmar, unde este numit el s[ p[storeasc[, rom`nii nici nu =tiu
rom`ne=te, ]nc`t sunt sili\i s[ spun[ pe ungure=te c[ sunt
rom`ni... Rostul lui e deci s[ ]ntoarc[ oile r[t[cite, s[
r[sp`ndeasc[ graiul rom`nesc, s[ ]nt[reasc[ m`ndria na\ional[
a celor =ov[itori. Se poate o chemare mai frumoas[ pentru un
c[rturar con=tiincios? Totu=i sarcina e at`t de ap[s[toare, c[ n-ar
fi ]ndr[znit s[ =i-o ia f[r[ o tovar[=[ de via\[ ca Laura, ea ]ns[=i o
rom`nc[ entuziast[. }mpreun[ vor munci mai cu drag =i cu mai
mult[ ]ncredere ]n izb`nd[... Vorbind, ]nsufle\irea ]i ]mbujora fa\a,
p[rea c[ se ]nal\[. }ns[=i Laura, c[reia ]i r[m[sese ]n fundul ini-
mii teama c[ viitorul ei so\ e prea scund, ]l vedea acuma mult
mai mare ca ea, asemenea unui cuceritor de suflete...
La ]nceput b[tr`nul Pintea fuse mai rezervat =i se ad`ncise
]ntr-o disput[ teologic[ cu Belciug, ca s[ aib[ r[gaz s[ studieze
]n acest timp pe viitoarea so\ie a fiului s[u, precum =i restul
familiei Herdelea. Privirea lui se ]nt`lnea din c`nd ]n c`nd cu

Liviu Rebreanu
172
a lui George, care parc[-i zicea mereu: „Ei, a=a-i c[-s oameni
foarte de treab[!“ }ncetul cu ]ncetul apoi se ]nc[lzi =i el, iar
mai t`rziu, venind vorba de copiii lui, ]=i d[du drumul de-a
binelea. Vorba o aduse preoteasa Profira, care se ]mprieteni
repede cu doamna Herdelea =i i se jelui c[ a ]mb[tr`nit =i s-a
trecut at`t de mult pentru c[ a f[cut treisprezece copii; d[sc[li\a
o comp[timi ]ndelung =i se f[li, la r`ndul s[u, c[ =i ea a n[scut
nou[, dar bunul Dumnezeu nu s-a milostivit s[-i lase ]n via\[
dec`t pe cei trei care se v[d.
—
Mie-mi pare r[u c[-mi lipse=te unul singur ca s[ avem
duzina complet[! interveni aci b[tr`nul Pintea r`z`nd jovial, cu
ochii ]nchi=i. Noi, ce-i drept, ne-am silit c`t am putut, am tras =i
peste dou[sprezece, dar tot degeaba, urm[ d`nsul vesel, uit`n-
du-se m`ndru =i pe r`nd la toat[ lumea, parc[ ar fi a=teptat s[ se
bucure to\i de mul\umirea lui; ]nt`lnind ]ns[ privirea lui Belciug,
care z`mbea iert[tor, ]=i aminti c[ un preot nu se cuvine s[ se
piard[ ]n glume u=urele, deveni deodat[ serios =i ad[ug[
m`ng`indu-=i barba: Unsprezece tr[iesc, doi am ]ngropat...
Domnul a dat, Domnul a luat, fie-i numele binecuv`ntat!
Adaosul r[ci pu\in atmosfera, ]nc`t Herdelea, spre a o
re]nsufle\i, se apropie cu scaunul de Pintea =i-i zise ]nc`ntat:
—
Ai fost voinic de tot, cuscrule! Hehehe!
Cuv`ntul „cuscrule“ c[zu nepl[cut pentru b[tr`nul Pintea,
dar deoarece i se de=teptase pofta de taifas, continu[ f[r[ a se
uita la Herdelea:
—
Unsprezece ne tr[iesc din mila lui Dumnezeu... +i to\i
mari, to\i zdraveni, to\i bine, cu ajutorul lui Dumnezeu... Iat[,
[sta e al nou[lea, =i ar[t[ pe George care vorbea ]n =oapt[ cu
Laura, fiindc[ l[ud[ro=iile mo=neagului ]i erau cunoscute =i
pu\in pl[cute. Am ajuns de nici nu mai putem \ine socoteala
nepo\ilor... Adic[ stai oleac[... Alexandru trei, Profira trei, fac
=ase, +tefan patru, Ludovica doi, iaca doisprezece... ]nt`ia du-
zin[-i gata!..
Apoi cu gesturi ca =i c`nd ar predica de pe amvon =i cu o
]nf[\i=are ce nu ]ng[duia ]ntreruperi, ]=i ]n=ir[ toate odraslele,

Ion
173
g[sind pentru fiecare c`te o laud[ bine sim\it[. Alexandru, cel
mai mare, e profesor ]n Rom`nia, la liceul din Giurgiu; s-a ]nsu-
rat acolo cu fata unui arenda= bogat, cu un nume grecesc, dar
altfel om cumsecade. St[ foarte bine Alexandru, a luat zestre
o mo=ie de c`teva sute de pogoane =i crede c[ ]n cur`nd o s[
ajung[ directorul liceului, ceea ce ar =i merita, fiind un adev[rat
savant. Al doilea fecior, +tefan, s-a ]nstr[inat pu\in; \ine o
nem\oaic[ din Posen pe care a cunoscut-o la Berlin pe c`nd
studia =tiin\ele tehnice. Altfel ea e femeie de neam, profesoar[
la un liceu de fete, iar el e inginer la uzinele Skoda. Au patru
copila=i, frumo=i =i cumin\i cum nu s-a mai pomenit! P[cat nu-
mai c[ nem\oaica nu =tie boab[ rom`ne=te =i, din nenorocire,
nici copiii. }n fiecare var[ vin cu to\ii de petrec c`te o
s[pt[m`n[ ]n Lechin\a, pe c`nd Alexandru n-a mai fost
pe-acas[ de vreo zece ani. Pe urm[, dup[ v`rst[, ]ntre b[ie\i,
vine Liviu, care-i numai de treizeci =i doi de ani =i e c[pitan
de stat-major, acuma la comandamentul corpului de armat[
din Graz, dar are speran\e multe s[-l mute ]n cur`nd la Sibiu,
mai aproape de acas[. Str[lucit b[iat =i cu viitor de aur. A ter-
minat ]nt`iul =coala de r[zboi, iar toamna aceasta =i-a trecut
cu distinc\ie examenul de ofi\er superior ]n statul-major. O sin-
gur[ meteahn[ are: i-e groaz[ de ]nsur[toare. Nu =tiu cui s[
semene, c[ci ]n neamul Pintea to\i sunt dr[g[sto=i. Poate c[
preoteasa, care ]n via\a ei n-a ridicat ochii asupra altui b[rbat,
m[car c[ a fost ]n tinere\e ca o floare... Fire=te c[ ]n familie se
afl[ un medic. Este Virgil, stabilit la Sibiu, av`nd o clientel[
stra=nic[, de-l invidiaz[ p`n[ =i str[inii. Fiind un rom`n ]nfo-
cat =i f[c`nd orice sacrificii pentru cauza na\ional[, e foarte
bine v[zut ]n cercurile politice rom`ne=ti conduc[toare =i n-ar
fi de mirare s[ ajung[ ca m`ine deputat ]n Camera din Buda-
pesta... Cel mai potolit dintre to\i este Ionel, contabil la o banc[
mare din Cern[u\i, str`ng[tor, harnic, priceput ]n socoteli, menit
s[ devin[ milionar sau cel pu\in director de banc[... Acuma
vine la r`nd George, b[iat bun =i el, mai ales c[ s-a dedicat
carierei p[rinte=ti. C`nd va ]nchide ochii b[tr`nul, George va

Liviu Rebreanu
174
continua s[ p[storeasc[ turma credincio=ilor din Lechin\a... Mai
r[m`n doi feciori, Marcu =i Vasile. Cel dint`i e zv[p[iat de tot
cu na\ionalismul; el a fost, anul trecut, conduc[torul grevei
studen\ilor rom`ni din Budapesta, pentru c[ un profesor a ]ncer-
cat s[-i opreasc[ de-a vorbi rom`ne=te. Vasile acuma ]=i ter-
min[ liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dint`i, botezat[ Profira,
dup[ numele preotesei, e m[ritat[ tocmai ]n Basarabia, l`ng[
Chi=in[u. A ]nt`lnit-o un boierna= basarabean la Giurgiu, pe
c`nd ea era la Alexandru, =i ]ntr-o bun[ zi primim vestea c[
„dragi p[rin\i, mi-am g[sit fericirea, m-am logodit cu...“ at`ta-i
norocul de c[l[tor! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-o
avocatul Victor Grozea din Cluj =i are doi copii, un b[iat =i o
feti\[. +i ]n sf`r=it Eugenia, mezina, o frumuse\e rar[, e nevasta
deputatului Gogu Ionescu din Rom`nia. Se zice c-a ]nnebunit
saloanele Bucure=tilor, toat[ lumea o r[sfa\[. Adev[rat c[ e =i
t`n[r[ de tot, mai mic[ dec`t George, de=i acum se ]mplinesc
trei ani de la cununia ei...
Pomelnicul copiilor iubi\i stoarse lacrimi preotesei, fiindc[
sunt at`t de ]mpr[=tia\i ]n lumea mare =i n-a avut noroc s[-i
mai vad[ m[car o dat[ ]mpreun[, de=i poate m`ine-poim`ine
va ]nchide ochii pentru totdeauna, pr[p[dit[ =i ars[ cum este
de povara anilor. Pintea ]i curm[ jelania cu un gest falnic:
—
Las[, bab[, fii lini=tit[ =i ai r[bdare! Mai avem oleac[ =i
apoi putem s[rb[tori nunta noastr[ de aur, dac-o vrea =i
Dumnezeu... Atunci o s[-i str`ngem pe to\i, cu c[\el =i purcel
din toate col\urile... Ca s[ se ]mplineasc[ voia dumitale!
Gura b[tr`nului acuma tor[ia ]ntruna, ]nc`t Herdelea de-abia
a putut schimba cu d`nsul, ]ntre patru ochi, vorbele serioase
cuvenite, declar`ndu-i c[ Laura n-are zestre, dar ]n schimb are
inim[ =i... Pintea ]l ]ntrerupse nemul\umit:
—
Eu am un principiu: nu m[ amestec ]n c[s[toriile copi-
ilor. Fiecare s[ doarm[ cum ]=i a=terne. Treaba lor e s[ fie cu
ochii ]n patru...
Nici ]nv[\[torul nu fu prea mul\umit cu r[spunsul cuscru-
lui, dar ]l ]nghi\i sur`z`nd ca =i c`nd ar fi auzit o glum[ bun[.

Ion
175
Se ]nvoir[ ca ziua cununiei s-o stabileasc[ Pintea, prin scri-
soare, dup[ ce se vor fi ]n=tiin\at toate neamurile. Deocam-
dat[ r[mase hot[r`t doar at`ta: c[ nunta vor face-o ]n Arma-
dia, pentru a-i putea da solemnitatea cuvenit[.
Familia Pintea plec[ noaptea t`rziu spre Lechin\a cu tr[sura.
Cum ie=ir[ din sat, b[tr`nul ]ncepu s[ d[sc[leasc[ pe George
c[ s-a pripit, c[ nu-i place ce a v[zut aici, c[ se bag[ ]ntr-o ceat[
de calici care mai umbl[ s[-=i ascund[ mizeria prin sfor[ial[ ]n
vorbe ca =i ]n fapte, c[ ]n sf`r=it s[ ia bine seama p`n[ ce nu-i
prea t`rziu... George se scandaliz[ c[ un tat[ poate vorbi astfel
despre ni=te oameni a=a de simpatici care ca m`ine ]i vor fi rude.
C[ci nu va renun\a la Laura pentru toate comorile lumii. }n\elege
c[ b[tr`nul ar fi fost mai bucuros s[-l ]nsoare cu vreo str`mb[
bogat[ =i c[-l doare o nor[ f[r[ zestre. Dar orice ]ncerc[ri de a-l
opri, mai ales dup[ ce s-au =i logodit, sunt absolut zadarnice. +i
dec`t s[-i terfeleasc[ mireasa, mai bine s[-i vorbeasc[ de altce-
va. B[tr`nul, cotropit de oboseal[ =i de somn, a capitulat re-
pede, urm`nd pilda preotesei care, leg[n`ndu-se ]n hurduc[turile
tr[surii, dormita u=or cu gura c[scat[ =i cu ochii ]nl[crima\i...
}n casa Herdelea ]ns[ lumina nu se stinse p`n[ spre di-
minea\[. O bucurie mare st[p`nea toat[ familia. De-abia acum
]=i d[deau seama de norocul Laurei. }nv[\[torul ]n=ir[ triumf[tor
=i de mai multe ori toate neamurile lui George, ]ntreb`nd mereu
pe Laura dac[ n-a avut el dreptate c`nd a st[ruit s[-=i alunge
g[rg[unii din cap =i s[ fie cuminte? Pe fa\a logodnicei se
]ntip[rise, ca o masc[, un sur`s de fericire. F[g[dui surorii sale
c[ o va lua cu d`nsa s[ o mai scoat[ prin lume, c[ci nu se =tie
de unde sare norocul omului =i mai ales al unei fete. Iat[, ea,
dac[ nu se ducea atunci la S`ngeorz, n-ar intra azi ]ntr-o fami-
lie at`t de mare =i de distins[. Doamna Herdelea t[cea, zdro-
bit[ de emo\ie, cu ochii umezi, str`ng`nd buzele pung[ ca s[
n-o podideasc[ pl`nsul, iar Ghighi, una-dou[, se repezea la
Laura =i o acoperea de s[rut[ri... Titu nu lua parte la bucuria
general[. El tocmai acuma fr[m`nta ]n minte o poezie ]n care
voia s[ c`nte iubirea herculean[.

Liviu Rebreanu
176
—
Norocul Laurei poate s[ fie =i norocul t[u, Titule! ]i zise
Herdelea c[ut`nd s[-l dezmor\easc[.
—
A=! Norocul meu sunt eu ]nsumi! r[spunse t`n[rul cu
emfaz[.
—
Bine, bine, nu zic ba, urm[ ]nv[\[torul. M[ g`ndesc ]ns[
c[ acuma, cu at`tea rude mari ]n lume, \i-ar fi mai u=or =i \ie
s[ treci ]n Rom`nia, cum a trecut Co=buc, s[ te apuci mai seri-
os de isprav[...
—
Las’ c[ mai este vreme, morm[i Titu scurt, dornic s[
schimbe vorba.
Herdelea ]ns[ se sup[r[ =i-i imput[ c[-=i pierde timpul cu
fleacuri ]n loc s[-=i croiasc[ un rost ]n via\[, c[ trebuie s[ mun-
ceasc[ dac[ vrea s[ r[zbeasc[... V[z`nd c[ discu\ia se
]ngroa=[, Titu se dezbr[c[ =i se culc[ foarte am[r`t c[ nici chiar
tat[l s[u nu-i respect[ n[zuin\ele, hot[r`t ca a doua zi s[ se
]nt`lneasc[ negre=it cu Rozica, singura fiin\[ ]n lume care-l
]n\elege aievea.
Numai mama lui Herdelea era ]ngrijorat[ =i pl`ngea c[ Lau-
ra, s[r[cu\a de ea, e pe cale s[ se ]nstr[ineze, ]n loc s[ se fi
m[ritat mai pe aproape, cu vreun fl[c[u bogat, poate chiar
din Pripas...
3
Spre sf`r=itul c`=legilor se r[sp`ndi zvonul ]n sat c[ Ana lui
Vasile Baciu ar fi ]ns[rcinat[. Nimeni nu =tia de unde a pornit
vorba =i mul\i nu credeau. Vestea ]ns[ umbla din cas[ ]n cas[,
]n =oapt[, ca un t`lhar. Femeile o ]nfloreau, o dichiseau cu
voluptate. C`nd trecea Ana pe uli\[, nenum[rate perechi de
ochi o p`ndeau de dup[ toate gardurile =i din toate ferestrele, ]n
tain[, m[sur`ndu-i mijlocul, pip[indu-i burta, cercet`ndu-i
mersul. +i cele mai =irete spuneau celor proaste:
—
Nu vezi, leli\[, cum umbl[ s[-=i ascund[ p[catul, cum
se str`nge ]n bete ca ]ntr-un chimir?
+i cele mai p[c[toase o b`rfeau mai st[ruitor, ca omul care
nu poate avea odihn[ din pricina paiului din ochiul aproapelui.

Ion
177
Ana, de altfel, din noaptea aceea, tr[ia cu frica ]n s`n. Se
mira c[ George tace, c`nd ea era sigur[ c[ el =tie tot. }n fiece
minut se a=tepta s[ i se dea ]n vileag p[catul =i a=teptarea aceasta
era mai chinuitoare ca ]ns[=i con=tiin\a gre=elii. De atunci
]ncoace George n-a mai c[lcat pragul casei lui Baciu, de=i fa\[
de Ana se purta parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Vasile Baciu
nu pricepea de ce nu mai vine George =i, ]ntr-o sear[, s-a sf[tuit
=i s-a chibzuit cu fata cum s[ afle pricina schimb[rii lui? Atun-
ci, din ]ncurc[tura ei, din g[lbenirea obrajilor ei, din b`lb`ielile
ei speriate, \[ranul =i-a adus aminte ca prin vis... =i fa\a i s-a
luminat. B[nui pricina. Apoi c`nd, ]n c`teva nop\i, sim\i c[ Ana
iese afar[ pe furi= =i r[m`ne ]n frig c`te-un ceas, dou[, se lini=ti
pe deplin. }n\elegea tot =i era mul\umit. P[\ania fetei aducea apa
tocmai la moara lui. }i p[rea chiar bine c[ a p[c[tuit, c[ a=a
George va trebui s[ o ia mai repede, iar el va sc[pa de o grij[.
}=i zicea c[ fl[c[ul acum vine ]ntr-ascuns, dar cur`nd va trebui
s[ vie ]n pe\it. De aceea, ]nt`lnindu-l, ]i ar[ta mai mult[ priet-
enie ca ]n trecut, ]i f[cea cu ochiul spre a-i ar[ta c[ =tie =i nu-i
sup[rat, =i-l cinstea ca pe un ginere gata, ceea ce pe George ]l
z[p[cea...
Fata ]ns[ a=tepta nop\ile cu ner[bdare din ce ]n ce mai mare.
Zilele scurte de iarn[ i se p[reau nesf`r=ite =i, ]ndat[ ce se ]nse-
ra, ]=i pierdea cump[tul, se ro=ea la fiece vorb[ a tat[lui ei, ]=i
f[cea mereu de lucru pe-afar[ ca s[ asculte de n-a sosit cum-
va Ion, cu frica ]n inim[ c[ poate n-o s[ mai vie, =i nu =tia
cum s[ a=tearn[ patul mai repede, s[ se culce b[tr`nul =i s[
sting[ lampa. +i fl[c[ul se ]nfiin\a nesmintit, ve=nic spre mie-
zul nop\ii, sc`r\`ind pu\in porti\a ca s[-i dea de =tire... }n cas[
]ns[ n-a mai intrat niciodat[. Ana a preg[tit, chiar de-a doua
zi, un culcu= moale ]ntr-un stog de paie din gr[dini\[. Peste o
s[pt[m`n[ s-au mutat ]n podul grajdului, unde erau mai
ad[posti\i de orice primejdie.
Pe la Cr[ciun, Ana a =tiut sigur c[ a r[mas grea =i, ]ntr-o
]mbr[\i=are p[tima=[, printre vorbe de iubire, =opti lui Ion c[
de acuma via\a ei at`rn[ de voin\a lui. Fl[c[ul nu zise nimic,

Liviu Rebreanu
178
dar de atunci nu mai veni ]n fiecare noapte.
Zv`rcolindu-se f[r[ somn pe cuptor, fata ]l a=tepta totu=i
mereu, ]=i ascu\ea urechile s[ aud[ sc`r\`itul porti\ei, ]i \iuiau
creierii de ]ncordare =i nu putea ]nchide ochii p`n[ diminea\a.
A doua zi c[uta =i-i g[sea ea singur[ scuze, iar apoi, c`nd dup[
mai multe nop\i chinuite Ion catadicsea s[ se arate, ea nici nu
]ndr[znea s[-l mustre, de team[ c[ nu va mai veni deloc. Se
sim\ea o juc[rie ]n m`inile lui =i totu=i nu-i trecea prin g`nd
s[-l ]nvinuiasc[. De altfel, ]=i zicea, ]n iubire nici nu poate fi
vorba de vin[. Ei doi sunt sorti\i unul altuia. Ce s-a ]nt`mplat
era scris s[ se ]nt`mple. Cu toate acestea ]i era ru=ine de lume
]nc`t de-abia cuteza s[ ias[ din ograd[. Lumina zilei ]i ardea
obrajii. C`nd avea trebuin\[ s[ mearg[ pe uli\[, umbla cu ochii
]n p[m`nt, s[ nu fie nevoit[ s[ ]nt`lneasc[ privirile oamenilor.
}=i ]nchipuia c[ ru=inea ei trebuia s[ r`njeasc[ de pe toate
coperi=urile caselor. Atunci se ]ntreba sp[im`ntat[, cum are
s[ se sf`r=easc[ nenorocirea aceasta? De ce nu mai ]ncearc[
Ion s-o cear[ de nevast[, s-o scape din ghearele grijilor? Poate
c[ m[rturisind tot, tat[l ei s-ar ]nmuia, dac[ cumva n-ar omo-
r]-o.. . Sau Ion las[ ]nadins s[ treac[ vremea, s-o arate satul cu
degetul? B[nuiala c[ Ion ar fi ]n stare s[-=i bat[ joc de sufletul
ei o ]ngrozea mai mult dec`t m`nia b[tr`nului...
Fl[c[ul lipsi o s[pt[m`n[ ]ncheiat[, iar pe urm[ c`nd veni
nu mai vru s[ se suie ]n podul cu f`n. Aminti Anei c[, ]ntr-o
noapte, Vasile Baciu a ie=it de a dat vitelor nutre\ =i era c`t
pe-aci s[-i descopere. Fata n-avu curajul s[ mai st[ruie, dar ]i
spuse cu glasul tremurat de lacrimi s[ vie mai des, ca =i ]nainte,
=i s[ fac[ ceva, ce-o crede d`nsul de bine, pentru c[ ]n cur`nd
nu-=i va mai putea ascunde sarcina... Ion morm[i cine =tie ce,
=i din noaptea aceea nu se mai ar[t[ pe la Ana.
Trecu o s[pt[m`n[, dou[, cinci... Fata afl[ c[ Ion s-a dus
s[ taie la p[dure ]n mun\ii B`rg[ului, ]mpreun[ cu al\i b[rba\i.
}=i d[du seama c[ e pierdut[, c[ de-acum numai de la Dum-
nezeu mai poate n[d[jdui sc[pare. Se pr[p[dea pl`ng`nd
amarnic, ca =i c`nd ar fi avut nevoie de toate lacrimile din

Ion
179
lume ca s[-i ]nece durerea ei cea mare... Fa\a i se ]ng[lbeni =i
se ]mpestri\[ cu ni=te pete p[m`ntii... P[catul nu se mai putea
t[inui =i r[fuiala se apropia.
Deoarece c`=legile erau pe sf`r=ite, iar George nici habar
s[ vin[ s[ cear[ fata, Vasile Baciu ]ncepu s[ se posomorasc[.
Adic[ s[ fi vrut fl[c[ul s[-=i bat[ joc de Ana =i s-o lase pe urm[
de r`sul satului? Dac[ ar fi a=a, atunci... Nu putea s[ se
g`ndeasc[ ce-ar fi atunci, c[ci ]l cuprindea m`nia =i i se ]ntune-
ca mintea. De c`teva ori se hot[r] s[ mearg[ la Toma, s[ se
]n\eleag[ ]mpreun[ omene=te. Dar totdeauna, c`nd s[ ias[ pe
poart[, sim\ea c[-i crap[ obrajii. Cum s[ se duc[ el s[-=i ]mbie
fata, ca un cer=etor? Intra la Avrum, se ]mb[ta =i oc[ra pe
George, vorbind singur ]n fundul sticlei de rachiu.
}n sf`r=it nu mai erau dec`t cinci-=ase zile p`n[ s[ intre ]n
postul cel mare. Ana ]ncepea s[ aib[ ame\eli =i uneori chiar
v[rs[turi. +or\ul i se rotunjea v[z`nd cu ochii... Vasile Bac[u ]i
vedea suferin\ele =i o comp[timea. }i fu fric[ s[ nu se
pr[p[deasc[ fata =i, ]nainte de a chema pe doctorul Filipoiu
din Armadia, care e scump =i nici nu se uit[ la om p`n[ nu-i
ia banul din m`n[, aduse pe baba Firoana, me=ter[ mare ]n
desc`ntece =i moa=[ vestit[ ]n toate satele dimprejur. Firoana,
zb`rcit[ la fa\[, dar sprinten[ la suflet, schimb[ numai dou[
=oapte cu Ana, o pip[i u=or pe p`ntece =i apoi spuse verde
\[ranului:
—
Mare mirare s[ nu fie b[iat, m[i Vasile!... Numai s[-i
ajute Dumnezeu s[-l poarte s[n[toas[...
Fata se ghemui pe vatr[, ca un c`ine vinovat, cu ochii ]n
p[m`nt, a=tept`nd s-o omoare . Vasile Baciu ]ns[ nu rosti nici
o vorb[. St[tu toat[ seara cu cotul pe col\ul mesei, cu privirea
]nghe\at[, oft`nd des ca un bolnav de moarte.
4
Ghi\[ Pop, singurul copist rom`n de la judec[toria din Ar-
madia, unul din pretenden\ii d[sc[li\ei de pe vremea c`nd ju-

Liviu Rebreanu
180
cau ]mpreun[ teatru ]n Monor, st`nd ]ntr-o zi la un pahar de
bere cu Herdelea, cu care era prieten din copil[rie, ]i spuse
c[ e zarv[ mare la judec[torie din pricina anchetei or`nduite
de ministrul justi\iei, ]n urma pl`ngerii lui Ion Pop-Glaneta=u
din Pripas. Judec[torul turbeaz[ =i a=teapt[ dintr-o clip[ ]ntr-
alta sosirea unei comisiuni de la tribunalul din Bistri\a, trimis[
s[ cerceteze =i s[ raporteze f[r[ ]nt`rziere. To\i se ]ntreab[ cine
i-o fi f[cut pozna asta judec[torului?
—
S[-\i ]nchipui, drag[ Zaharie, ce cap are =eful! sf`r=i
z`mbind copistul. Nu c[ i-ar fi fric[. Fiindc[ vorba ceea: corb
la corb nu scoate ochii. Dar ru=inea pe el s[ se pomeneasc[
cu asemenea bob`rnac. Cred c[ mai bucuros ar fi fost s[-i fi
tras cineva dou[ palme ]n pia\a bisericii, dec`t s[ p[\easc[ una
ca asta. S -a =i jurat ]ns[ c[ nu se mulcome=te p`n[ nu afl[
cine a ]ndemnat pe \[ran s[ fac[ jalba =i cine i-a f[cut-o, =i
p`n[ nu-i bag[ ]n pu=c[rie pe to\i!
Herdelea sim\i o s[geat[ prin inim[ auzind vestea =i mai
ales amenin\area judec[torului. De fric[ se g`ndi un moment
s[ m[rturiseasc[ copistului c[ el e autorul pl`ngerii =i s[-l
]ntrebe cum s[ se apere de s-ar ]nt`mpla s[-l descopere ]n cele
din urm[? Dar ]=i lu[ seama repede. Oric`t de prieten i-ar fi
Ghi\[ Pop, tot s-ar putea s[ scape o vorb[ pe undeva, chiar
f[r[ voie, =i s[-l nenoroceasc[. Apoi, cur`nd, =tiindu-se la
ad[post, o m`ndrie priincioas[ ]i umplu pieptul, care parc[-i
zicea: „Uite ce ai fost ]n stare s[ faci tu, Zaharia Herdelea!
Vezi ce putere ai? S[ mai pofteasc[ cineva s[ te ]nfrunte!“ R`se
deci =i el, ]=i frec[ m`inile =i zise copistului, tr[g`nd cu ochiul:
—
Las[-l c[ bine-i face, fie vorba-ntre noi! S[-l mai zg`l\`ie
ni\el =i pe dumnealui, c[ prea se fudule=te de parc-ar fi frate
cu sf`ntul Petru!
Cum ajunse acas[, strig[ pe Ion =i-i povesti ce-a auzit, av`nd
grij[ s[-i reaminteasc[ foarte grav c[, orice l-ar ]ntreba comi-
siunea, el s[ spun[ sus =i tare c[ jalba i-a scris-o un domn de
la Bistri\a pe care nici nu =tie cum ]l cheam[. Dup[ ce fl[c[ul
se jur[ =i se ]nchin[ c[ va face ]ntocmai, Herdelea declar[ cu

Ion
181
mult[ demnitate c[ ]n sf`r=it a sosit =i ceasul drept[\ii. Se cre-
dea ]n sufletul lui r[zbun[torul nedrept[\ilor... Laura =i Ghighi
]mp[rt[=eau m`ndria tat[lui lor, mai cu seam[ pentru c[
judec[torul n-avea buna-cuviin\[ nici s[ le salute, c`nd le
]nt`lnea, de=i le cuno=tea foarte bine. D[sc[li\a ]ns[ ar fi fost
mai bucuroas[ s[ vad[ la r[coare =i pe popa Belciug, pe care
nu-l putea suferi oric`t c[uta d`nsul s-o lingu=easc[; pe cine a
scos ea de la inim[, scos r[m`ne ]n vecii vecilor.
—
Fii pe pace, nevast[, ]i zise Herdelea trufa=, c[ nu scap[
nici sfin\ia sa cu m`na goal[ din comedia asta! Are s[ m[n`nce
=i el ru=inea cu lingura, n-ai grij[!
Niciodat[ n-a s[l[=luit at`ta m`ndrie ]n casa Herdelea ca
]n zilele acestea. Viitorul se ]ntrez[rea trandafiriu. Din toate
p[r\ile n[dejdile bune sur`deau.
Laura, de c`nd se logodise, trecuse printr-o schimbare mare.
Serioas[ fusese ea ]ntotdeauna, dar acuma parc[ seriozitatea
]i =edea mai bine. De unde p`n[ atunci nu se potrivise deloc
]n p[reri cu mama ei, azi vorbeau ca dou[ tovar[=e =i nu se
sfia s-o ]ntrebe mereu, ba cum se g[te=te cutare m`ncare, ba
cum se croiesc pantalonii b[rb[te=ti, ba cum se fac mur[turile...
Era hot[r`t[ s[ fie o gospodin[ des[v`r=it[, s[ vad[ Pintea c[,
de=i ea n-a avut zestre, are ]n schimb at`tea alte calit[\i
pre\ioase ]nc`t se poate lua la ]ntrecere cu orice domni=oar[
din Ardeal. Mai ales se g`ndea c[ va iubi foarte mult pe George,
ca astfel s[-l r[spl[teasc[ pentru dezinteresarea lui care, pe
l`ng[ c[-i face cinste, e o floare a=a de rar[ ]n lumea asta ma-
terialist[. Dar ]ndat[ ce voia s[-=i ]nchipuie cum ]l va iubi, se
izbea de nedumerire. Nu c[ i-ar mai fi p[sat de Aurel Ungu-
reanu. La=itatea lui o sc`rbea, ]ndeosebi de c`nd auzise din
gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor distinse care,
era sigur[, o vor primi cu bra\ele deschise. Totu=i se ]ntreba ]n
sufletul ei dac[ tocmai schimbarea aceasta brusc[ nu e o do-
vad[ de egoism interesat din partea ei?
La urma urmelor Aurel i-a fost drag. }=i amintea cu c`t[ tre-
murare de inim[ ]i dorea vizitele, cum i se ]ntip[rea ]n minte

Liviu Rebreanu
182
fiece vorb[ a lui, cu ce pl[cere dansau ]mpreun[ la toate petre-
cerile... Amintirile o z[p[ceau. Dac[ asta n-a fost iubire, atunci
ce-i iubirea?... Adev[rat c[ pe urm[ el s-a purtat ur`t neav`nd
nici o tres[rire de indignare c`nd a aflat c[ Pintea i-a cerut
m`na, ceea ce ]nsemneaz[ c[, pentru el, iubirea ei a fost o
juc[rie f[r[ pre\, o simpl[ trecere de vreme. Poate ]ns[ c[ =i
ea a fost vinovat[, c[ n-a f[cut cu el dec`t exerci\ii de
cochet[rie... Dar Pintea? Se ro=e=te g`ndindu-se la s[rutarea
lui de logodn[, la str`ngerile de m`n[, la vorbele lui de dra-
goste =optite cu o ]nfl[c[rare st`ngace. Toate nu st`rnesc ni-
mic ]n inima ei, afar[ de o sfial[ aproape dureroas[... P`n[
acuma c`teva s[pt[m`ni avusese convingerea c[ iubirea e ceva
foarte poetic, eteric =i romantic, ceva sc[ldat ]n serenade, oft[ri
ascunse =i vis[ri la lun[; crezuse c[ cel care va iubi-o aievea
va r[pi-o ]ntr-o noapte f[r[ stele. Iar azi e ]n pragul cununiei
=i, ]n loc de fraze pompoase, mintea ei fr[m`nt[ numai
buc[t[rie, gospod[rie, proz[ =i, printre acestea, dorin\a vag[
de-a vedea pe George mare, frumos =i bun... Lucr`nd la tru-
sou, r[m`nea deseori cu m`inile ]n poal[ =i cu ochii ]n gol,
a=tept`nd parc[ un r[spuns care nu putea veni. Pintea ]i scria
]n fiecare zi =i ea primea scrisorile cu o str`ngere de inim[ din
ce ]n ce mai mare. }i era fric[ de clipa ]n care vor ]nceta
]nchipuirile ce o ]ngrijorau.
Acuma ar fi avut nevoie de un duhovnic sufletesc care s[-i
]n\eleag[ tulburarea =i s[ i-o aline. Mama ei ]ns[ n-ar fi ]ng[duit
]n ruptul capului asemenea zbucium[ri. Dac[ ea, care se cre-
dea o martir[ a c[sniciei, nu =i-a pus niciodat[ ]ntreb[ri
p[c[toase, cum ar putea s[-=i pun[ Laura care a dat peste un
om de seam[, nu cum a fost Zaharia Herdelea. A=a ceva ar fi
o f[r[delege nemaipomenit[... Ghighi iar[=i nu era ]n stare s[-i
p[trund[ g`ndurile. Era prea copil[roas[ pentru ni=te lucruri
at`t de serioase. Laura ]ncerc[ s[ se sf[tuiasc[ cu ea, dar
r[spunsurile ei naive =i zgomotoase nu-i risipeau =ov[irile. Cu
prietenele ei, oric`t ar fi fost de intim[, tot nu ]ndr[znea s[-=i
deschid[ inima p`n[ ]n fund. Numai Titu ar fi lini=tit-o, dar el

Ion
183
parc[ nici nu vrea s[ =tie de fericirea ei. Niciodat[, de c`nd
soarta ei e aproape s[ se hot[rasc[, n-a c[utat s[-i u=ureze
]ndoiala... El p[rea ]nstr[inat de n[zuin\ele ei, ca =i c`nd ar
tr[i ]n alt[ lume...
}ntr-adev[r, Titu, c[zut ]n mrejele iubirii p[tima=e, nu mai
tr[ia dec`t pentru Roza Lang. Dup[ c`teva ]nt`lniri, femeia ]i
cucerise toate g`ndurile =i toate sim\urile. Ea ]l preocupa ziua-
noaptea, tulbur`ndu-l, chinuindu-l =i fericindu-l . Restul lumii,
pentru d`nsul, parc[ nici nu mai exista. Nu trecea o zi f[r[ s[
se duc[ prin Jidovi\a, s[ se fac[ luntre =i punte barem s-o vad[,
s[-i culeag[ un z`mbet cu ]n\eles sau o privire dr[g[stoas[ cu
care s[-=i m`ng`ie dorin\ele p`n[ se va ivi clipa nepre\uit[ c`nd
s-o poat[ str`nge iar ]n bra\e. Nimic nu-l mai interesa afar[ de
Roza, nici chiar lecturile lui, c[ci ]n fiecare fraz[, printre toate
r`ndurile ]i r[s[rea mereu ea =i numai ea, ademenitoare =i
st`rnindu-i noi pofte. Ceasuri ]ntregi ]=i tortura creierii s[
cizeleze c`te-un vers sau m[car vreo imagine ]n care s-o nemu -
reasc[ pe ea... Doamna Lang de altfel se sim\ea m[gulit[ c[ a
de=teptat o iubire at`t de puternic[ ]n inima t`n[rului f[r[ trecut
=i-i r[spundea cu cochet[rii ve=nic noi. Iste\imea ei instinctiv[
n[scocea cu u=urin\[ prilejurile de ]nt`lnire =i de ]mbr[\i=are.
Pasiunea aceasta o ]nviora =i o ]nfrumuse\a. Trebuia s[ fac[
sfor\[ri s[ se st[p`neasc[ =i s[ nu-=i piard[ capul cu totul.
Pruden\a femeii ]ns[ trezea o gelozie furtunoas[ la Titu, c[ruia
]i p[rea r[u de orice privire aruncat[ altuia, de orice vorb[ schim-
bat[ cu altcineva, iar mai t`rziu ]ncepu s[-l doar[ =i g`ndul c[
Roza tr[ie=te ]ntr-o cas[ cu Lang =i c[ chiar se culc[ ]n acela=i
pat. }i umbla prin minte s-o despart[ de so\ul ei =i s-o ia de ne-
vast[. }ntr-un moment de ]nsufle\ire ]i spuse =i ei ce-a hot[r`t, =i
ea ]i mul\umi cu un uragan de s[rut[ri. }ndat[ ]=i d[dur[ seama
am`ndoi c[, de vreme ce el n-are nici un c`=tig, ea n-ar putea
tr[i nici o zi f[r[ Lang. Atunci Titu ]i f[g[dui c[ o va duce cu el
]n Rom`nia, c`nd va fi s[ plece. Deocamdat[ ]ns[ nu se mai
g`ndea serios s[ se arunce ]n v`rtejul necunoscutului.
Dup[ dibuirile ]nceputului se ]nt`lneau mai ales acas[ la

Liviu Rebreanu
184
ea, ]n timpul c`nd Lang era la =coal[. Titu se obi=nui cur`nd =i
nu-i mai fu fric[ s[ nu-i prind[ b[rbatul. }=i ]ntocmi chiar o
replic[ stra=nic[ pentru orice eventualitate: „Domnule, ne iu-
bim, =i te ur`m! Slobod e=ti s[ iei orice hot[r`re!“
Cuvintele acestea i se p[reau =i demne, =i eroice. Din
nenorocire, n-avea nevoie de ajutorul lor. Lang era mai orb
ca to\i b[rba\ii =i nici nu visa m[car s[-i b[nuiasc[. De multe
ori, ]n pauze, repezindu-se acas[ s[ mai trag[ o du=c[ de
rachiu ca s[-=i ]nt[reasc[ energiile pedagogice, g[sea pe Titu
]ntre patru ochi cu Roza. Nu se mira =i nu se sup[ra, ci zicea
ve=nic foarte senin:
—
Aici e=ti, amice? E=ti dr[gu\ c[ mai \ii de ur`t nevestei
mele, c[ eu n-o prea r[sf[\. Ce vrei, am ]mb[tr`nit... Dore=ti
un p[h[rel?
Titu nu se mai ducea nici prin Armadia. De la serata dansant[
nu vorbise mai mult de dou[ ori cu Lucre\ia Dragu. De c`nd
putea str`nge ]n bra\e pe Rozica, nu mai zicea c[ are nevoie de
iubiri vaporoase. „Oache=a cu ochii verzi“, cum o pream[rise
el odinioar[ ]n poezie, nu-l mai inspira c`tu=i de pu\in. I se p[rea
o mic[ ipocrit[ ]ncrezut[... De altfel nu mai sim\ea nici o
trebuin\[ s[ povesteasc[ nim[nui cum a cucerit iubirea Rozei.
Pasiunea adev[rat[ merge m`n[ ]n m`n[ cu discre\ia.
Herdelea, ]ncurajat c[ una din fete =i-a g[sit norocul urm`nd
sfaturile lui ]n\elepte, se fr[m`nta acuma s[ asigure =i viitorul
b[iatului. Astfel nu sc[pa nici o ocazie de a reaminti lui Titu
c[ vremurile sunt grele, c[ omul trebuie s[-=i croiasc[ un drum
]n via\[, c[ anii trec ca v`ntul =i cel ce n-a muncit n-are la
b[tr`ne\e, =i ]n sf`r=it c-ar fi bine s[ se g`ndeasc[ =i el la ziua
de m`ine. Titu se ]nfuria ]n\eleg`nd, c[ci orice asigurare de
viitor ]nsemna o desp[r\ire de Rozica. Dar iar[=i nu putea st[rui
s[ se eternizeze ]n lenevie =i deci r[spundea moroc[nos:
—
Am zis c[ eu nu vreau? G[si\i-mi o slujb[, orice ar fi, =i
iat[ c[ m[ duc! Dac[ nu sunte\i ]n stare s[ ]n\elege\i talentul
meu, am s[ m[ fac chiar =i m[tur[tor de strad[, ca s[ v[ sc[pa\i
de mine =i s[ nu-mi mai bate\i capul c[ sunt tr`ntor =i nimic

Ion
185
mai mult!
Sup[rarea lui ]i m`hnea pe to\i din cas[. Fetele s[reau =i-i
luau ap[rarea. D[sc[li\a, ]nduio=at[, f[cea semne indignate lui
Herdelea s[-l lase ]n pace, pe c`nd ]nv[\[torul, ]ncurcat, se
sc[rpina ]n ceaf[ =i, vr`nd s-o dreag[, ]l jignea mai r[u.
Vizitele prea dese la doamna Lang ]ncepur[ cu vremea s[
bat[ la ochi ovreimii din Jidovi\a. Fetele hahamului Cahan,
b[tr`ne =i ]n[crite, neav`nd alt[ treab[ =i fiind vecine cu Lang,
se apucar[ s[ p`ndeasc[ de c`te ori vine Titu, s[ se uite la
ceas c`nd intr[ =i c`nd iese. +i, deoarece Roza f[cea pe m`ndra
fa\[ de ele =i le privea de sus, r[sp`ndir[ vorba c[ ]ntre un-
guroaica lui Lang =i feciorul dasc[lului din Pripas nu poate fi
lucru curat. De atunci ]ncolo ochii care urm[reau pa=ii lui Titu
se ]nmul\ir[, iar =tirea c[ Rozica pune coarne lui Lang se ]ntinse,
trecu =i ]n Armadia st`rnind senza\ie printre ]nv[\[torii de acolo,
=i ]n sf`r=it ajunse la urechile lui Herdelea. B[tr`nul nu era
]mpotriva unor astfel de pierderi de vreme, dar pun`nd ]n
leg[tur[ nervozitatea =i nep[s[rile lui Titu cu zvonul acesta,
se temu s[ nu izbucneasc[ cumva vreun scandal care s[ peri-
cliteze viitorul b[iatului =i se puse deci cu tot dinadinsul s[-i
g[seasc[ mai cur`nd barem un loc de subnotar undeva, ca s[-l
]ndep[rteze din bra\ele iubirii primejdioase. Mai ales c[
aproape ]n acela=i timp, dar pe alte c[i, vestea sosi =i la
cuno=tin\a fetelor =i a doamnei Herdelea care nu =tia cum s[
blesteme mai avan pe tic[loasa ce nu se sfie=te a-=i pune mintea
cu un copil.
Astfel toat[ familia se bucur[ c`nd ]nv[\[torul, ]ntr-o sear[,
vesti c[ a ]nt`lnit ]n Armadia pe notarul din Gargal[u, care
tocmai are mare nevoie de un ajutor priceput =i ar primi cu
pl[cere pe Titu, pl[tindu-i o leaf[ foarte bun[. Titu ]ng[lbeni.
—
Gargal[u? zise d`nsul cu glas stins, m[sur`nd ]n g`nd
dep[rtarea dintre Jidovi\a =i locul surghiunului.
—
Gargal[u... Nu e departe, r[spunse b[tr`nul, parc[ ar fi
ghicit rostul ]ntreb[rii. Al =aptelea sat de la Armadia... Notarul
e un om de isprav[. Ave\i s[ v[ ]n\elege\i ca fra\ii. +i pe urm[

Liviu Rebreanu
186
acolo po\i str`nge =i bani, c[ci nu vei avea nici o cheltuial[,
]nc`t s[ po\i pleca mai t`rziu unde te ]ndeamn[ inima... Nu-i
vorba s[ te ]mpotmole=ti ]n Gargal[u. E ceva provizoriu...
Herdelea vorbea at`t de bl`nd c[ Titu nu g[si putin\a s[ se
supere. Dar, fiindc[ voia s[ se sf[tuiasc[ mai ]nt`i cu Rozica,
r[spunse ]n doi peri:
—
Bine, bine... Acum s[ m[ mai g`ndesc =i eu pu\in, o zi,
dou[... C[ doar nu arde...
Roza Lang, sim\ind c[ lumea forfote=te, ]l pov[\ui s[ se duc[,
dar]lpuses[jurec[nuova]n=ela=ic[vavenic`tmaides
posibil. }n schimb ]i f[g[dui =i ea c[ va merge s[-l vad[, fiindc[
de acum nu mai poate tr[i f[r[ iubirea lui, de=i trebuie s[ fie cu
ochii ]n patru, c[ci o lume ]ntreag[ umbl[ s[-i sf`=ie inima...
}n joia c`nd Herdelea v[zu iar ]n Armadia pe Friedman =i-l
]ncuno=tiin\[ c[ s[pt[m`na viitoare Titu poate pleca la post,
pe la amiaz[ se ]nt`lni, prin fa\a liceului, nas ]n nas cu
judec[torul, care tocmai ie=ea de la slujb[. }nv[\[torul salut[
respectuos, dar b[g[ de seam[ c[ ungurul ]ncrunt[ din
spr`ncene f[r[ m[car s[ mi=te din cap. Dup[ ce se dep[rt[
c`\iva pa=i, judec[torul ]l strig[ ]napoi =i-l ]ntreb[ brusc, pri-
vindu-l aspru =i iscoditor:
—
Ascult[, domnule Herdelea, dumneata ai f[cut unui \[ran
din Pripas o pl`ngere, la minister, ]mpotriva mea?
}nv[\[torul =ov[i o clip[ =i pe urm[ r[spunse b`lb`ind cu
limba de plumb, abia g[sind cuvintele ungure=ti ]n minte:
—
Eu! Oo, cum v[ ]nchipui\i una ca asta? Eu care... re -
spectul legilor...
—
Foarte bine, morm[i judec[torul ]ntorc`ndu-i spatele cu
dispre\.
}nt`lnirea aceasta ]i ]nfipse un cui ]n inim[. Vas[zic[ ungu-
rul b[nuie=te, poate chiar =tie sigur, c[ el e autorul
reclama\iei?... P`n[ acas[ ]ntoarse =i suci toate urm[rile posi-
bile ale nenorocitei ]nt`lniri. Dar cum s[ fi aflat ungurul? Sau
poate chiar el ]nsu=i o fi sc[pat undeva vreo vorb[ tr[d[toare?
Cu neputin\[ n-ar fi, c[ci ]ntre prieteni cam are =i el obiceiul

Ion
187
s[ spuie vrute =i nevrute. Apoi fusese destul de nerod s[ se
]ncread[ c[ l-a pocnit at`t de ur`t ]nc`t parc[-l =i vedea desti-
tuit, de nu =i ]ntemni\at... Dac[ ]ns[ se dovede=te acum aievea
c[ el a f[cut jalba, atunci ungurul e ]n stare s[-=i ]mplineasc[
amenin\area. Vorbele de deun[zi ale copistului ]i r[sunau ]n
urechi iar[=i, parc[ mai ]nfrico=[toare.
Acas[ tocmai sosise scrisoarea lui Pintea care hot[ra cunu-
nia pentru Duminica Tomii. Se sili s[ se bucure, ca =i ceilal\i,
dar inima ]i r[mase mohor`t[. G[si un pretext =i se repezi pes-
te drum, la Glaneta=u, s[ reaminteasc[ lui Ion c[, dac[ va su-
fla vreun cuv`nt, va fi foarte r[u pentru am`ndoi. Fl[c[ul i se
p[ru cam nep[s[tor, de=i s-a jurat iar[=i c[ mai bine s[-l taie
]n buc[\i dec`t s[ v`nd[ tocmai pe domnul ]nv[\[tor care i-a
f[cut numai bine. Jur[mintele lui totu=i nu-l lini=tir[. Din toat[
purtarea lui Ion parc[ citea =i mai l[murit primejdia.
Sufletul i se umplu de o ]ngrijorare dureroas[. Familiei ]ns[
nu se ]ndura s[-i m[rturiseasc[ nimic. De ce s[ le tulbure bu-
curia? La urma urmelor poate frica ]l face s[ exagereze, poate
c[ con=tiin\a vinov[\iei ]=i bate joc de d`nsul... Un strop de
n[dejde ]i picura ]n inim[, pornind o lupt[ vajnic[ cu
presim\irile rele.
5
Vasile Baciu se zv`rcoli toat[ noaptea ca pe j[ratic. Baba
Firoana parc[-i urnise ]n creieri toate g`ndurile care acuma
nu-=i mai reg[seau locurile. Stinse lampa brusc ca =i c`nd i-ar
fi fost ru=ine de lumin[. Prin ]ntuneric putea geme mai slobod.
Patul i se p[rea de fier, oric`t ]ndrepta paiele sub cear=af ca
un bolnav ostenit de z[cere. Dup[ cuptor, Ana, cu respira\ia
supt[, ]=i ascu\ea auzul, ]ntocmai ca ]n noaptea c`nd se fr`nsese
]nt`ia oar[ ]n bra\ele lui Ion, p`ndind somnul tat[lui ei =i
a=tept`nd, la fiece mi=care, s-o ]nha\e de picioare, s-o trag[
jos din culcu= =i s-o zdrobeasc[...
Spre ziu[, fata a\ipi pu\in. C`nd se trezi, speriat[, ]n cas[
p[trunseser[ zorile albe de iarn[ =i b[tr`nul nu se mai vedea.

Liviu Rebreanu
188
}n sufletul ei groaza se m[sura cu p[rerea de r[u. Barem de-
ar fi b[tut-o, ar fi sc[pat de ad[starea aceasta mai chinuitoare
ca orice durere. Lacrimile =i vaietele i-ar fi u=urat suferin\a
trupeasc[, ]n vreme ce astfel o piatr[ de moar[ ]i turte=te ]ncetul
cu ]ncetul inima, vr`nd s[ stoarc[ un r[spuns la ]ntrebarea: ce
vrea s[ fac[ tata? Ea de mult ]=i ]nchipuia c[ b[tr`nul =tie cu
cine a p[c[tuit =i se minuna mereu c[ tace. Uneori se g`ndea
c[ ]nadins a=teapt[ p`n[ se va ]ntoarce Ion de la munte. Dar
acuma fl[c[ul era iar acas[ =i Vasile Baciu se n[t`ngea ]n
t[cere.
Dou[ zile sp[lase =i fiersese ]n tind[ rufele murdare; azi
avea de g`nd s[ le laie =i s[ le limpezeasc[ ]n G`rla Popii ce
curge ]n dosul casei, la cap[tul gr[dinii. Se ]nc[l\[ cu opin-
cile, ]=i suflec[ poalele =i zadiile, =i porni cu toporul subsuoar[,
s[ sparg[ ghea\a =i s[-=i potriveasc[ locul. }n gr[din[ z[pada
r`dea, alb[ =i sticlitoare, ca obrazul unei fecioare neprih[nite.
Anei parc[-i era mil[ s-o calce cu opincile greoaie =i s[ strice
pojghi\a de fulgi proaspe\i care suspinau dureros sub pa=ii ei.
Din c`teva lovituri de topor desfund[ o gaur[ rotund[ ]n ghea\a
groas[ de-o palm[ =i c[ptu=it[ cu om[t. Apa zbucni afar[ ]n
bolbociri m`nioase, ca =i c`nd s-ar fi c[znit s[ se smulg[ de
sub ap[sarea ]nvelitoarei de ghea\[, ]nmuind =i m`njind f[r[
cru\are z[pada de primprejur... Apoi fata se duse =i se ]ntoarse,
av`nd subsuoar[ un co= de rufe ude de le=ie, peste rufe scaunul
de l[ut =i maiul, iar ]ntr-o m`n[ aduc`nd o oal[ cu ap[ fierbinte
]n care s[-=i dezmor\easc[ degetele c`nd o va fi r[zbit gerul.
}=i ]mp[r\ise treburile a=a ]nc`t s[ se poat[ ]ntoarce de mai
multe ori ]n cas[ cu buc[\ile l[ute =i limpezite, s[ vad[ dac[ a
venit b[tr`nul. B[tea zdrav[n cu maiul rufa a=ezat[ pe scaunul
lung =i cu picioare scurte, ca s[ ias[ mai ]nt`i le=ia, apoi o d[dea
]n g`rl[. O b[tea iar =i iar o d[dea prin ap[, p`n[ ce r[m`nea ca
z[pada de curat[; pe urm[ o storcea bine, o scutura =i o punea la
o parte... Gerul ]i d`rd`ia carnea =i oasele. Oboseala o istovea
din ce ]n ce. Nu sim\ea ]ns[ nimic. Apa fierbinte se r[ci ]n oal[,
uitat[. }n schimb capul ]i duduia de aceea=i ]ntrebare aprins[: „Ce

Ion
189
va face?“ +i cu c`t se ]nte\ea, cu at`t lua parc[ mai multe ]n\elesuri:
„Ce va face tat[l ei, ce va face Ion, ce va face lumea...“
I se statornicise ]n creieri siguran\a c[ Baciu s-a dus la Ion...
=i acuma ghicea mereu, ba c[ va fi bine, ba c[ va fi r[u... }n
r[stimpuri totu=i, f[r[ s[-=i dea seama, se oprea din lucru, tru-
dit[ de povara ce-o purta sub inim[. Deseori privirea i se sc[lda
pierdut[ ]n apa care se zb[tea la picioarele ei, c`nd ispititoare
ca ni=te =oapte de dragoste, c`nd amenin\[toare ca un du=man
]nsetat de r[zbunare. Dar g`nduri de moarte nu se mai puteau
apropia de sufletul ei. Ba, aduc`ndu-=i aminte cum era c`t
pe-aici s[-=i fac[ seama ast[-var[, umbl`nd pe l`ng[ Some=,
se mira ce nesocotit[ a fost =i repede se ]ndrepta din =ale, respira
ad`nc =i-=i m`ng`ia p`ntecele rotund, ]n ne=tire, cu m`inile
cr[pate =i ro=ite de ]nghe\...
Vasile Baciu plecase ]n faptul zilei, brusc, dup[ o noapte
]ntreag[ chinuit[ de =ov[iri =i chibzuiri. Mintea lui, neobi=nuit[
cu fr[m`ntarea g`ndurilor, clocotise ne]ncetat ca o oal[ plin[
=i descoperit[, uitat[ pe un j[ratic mare. O ru=ine ame\itoare
]i str`ngea inima, nu pentru c[ fata a r[mas ]ns[rcinat[, ci pen-
tru c[ George nu vine s-o ia... dac[ a p`ng[rit-o. Ru=inea ]l
]nfuria ]ns[ c`nd ]=i zicea c[, deoarece fl[c[ul nu se gr[be=te
s[ fie om de treab[, va trebui s[ se duc[ d`nsul s[ se ]n\eleag[
cu Toma, s[ nu se ]nt`mple s[ nasc[ Ana =i pe urm[ s[ ]nghit[
to\i ru=inea cu pumnii. Dar adic[ de ce n-ar veni George, pre-
cum se cuvine? Bine, poate c[ nu se ]nvoie=te cu zg`rcitul de
tat[-s[u ]n privin\a zestrei... Dar de ce nu trece m[car s[-i spuie
lui c[ uite a=a =i a=a, c[ doar nu e peste nou[ m[ri =i nou[
\[ri? Ori poate n-o fi d`nsul tat[l copilului? G`ndul acesta se
]mbr`ncea uneori ]n mintea lui, ]i zdruncina tot sufletul. Atunci
se zv`rcolea ]n pat, sufla ca un balaur, suduia printre din\i =i
era gata-gata s[ apuce de g`t pe Ana =i s-o str`ng[ p`n[ ]i va
stoarce ei dezmin\irea. Se potolea ]ns[ alung`ndu-=i din cap
asemenea ]nchipuire =i zic`ndu-=i convins c[ George trebuie
s[-=i fac[ datoria =i, spre a se convinge deplin, ]ncerca s[-=i
reaminteasc[ am[nunte din purtarea fl[c[ului, de pe vremea

Liviu Rebreanu
190
c`nd el ]i f[g[duia negre=it pe Ana =i-i zicea „m[i ginere“; mai
ales se c[znea s[ retr[iasc[ noaptea aceea c`nd, de=i dobor`t
de rachiu, parc[ a auzit gemetele fetei amestecate cu o for[ial[
aspr[ =i ]nfundat[, c[ci atunci trebuie s[ se fi ]nt`mplat poz-
na... Se ]n=ela singur silindu-=i ]n urechi ]nchipuirea unor =oapte
groase care n-ar putea fi dec`t ale lui George =i care-i ]nles-
neau sarcina =i-i mulcomeau zv`rcolirile inimii.
}n toat[ fr[m`ntarea lui nu era nici o ur[ ]mpotriva Anei.
Nici nu se g`ndea m[car s-o ia ]n seam[ serios. O =tia supus[
=i n-o ]nvinuia. }i era necaz doar c-a fost at`t de proast[ =i s-a
dat lui George ]nainte de-a o fi cerut. Era ]ns[ sigur c[ a f[cut-o
]n credin\a de-a asculta porunca lui, care mereu i-a b[tut capul
cu feciorul Tomii. Cum s[-i g[seasc[ vreo vin[ c`nd ea habar
n-are ce-i lumea, c`nd ar fi fost ]n stare s[ se m[rite cu Ion al
Glaneta=ului, dac[ nu i-ar fi t[iat-o d`nsul?
}n sf`r=it, fiindc[ trebuia s[ hot[rasc[ ceva, ]=i zise c[ dis-
de-diminea\[ se va abate pe la Toma, s[ zv`rle o vorb[ ]n
treac[t, a=a ca din ]nt`mplare, s[ =tiriceasc[ g`ndurile lui =i
pe-ale fl[c[ului.
Cum s-a luminat de ziu[ a pornit spre Toma ca s[-l
nimereasc[ negre=it acas[. Ie=ind pe poart[ se g`ndi c[ trebuie
s[ lase la o parte orice sfial[ =i s[ mearg[ de-a dreptul s[-l
]ntrebe ]n ce ape se scald[... Dup[ ce coti ]ns[ pe uli\a din
dos =i ]ncepu s[ se apropie de casa lui Toma, hot[r`rea ]i sc[zu
pas cu pas, iar locul i-l lu[ ru=inea umflat[ de m`ndrie. „Eu
s[-l rog pe Toma s[-mi ia fata? Dar mai bine s[-mi smulg[ lim-
ba! murmur[ z[rind casa de piatr[ ]n[l\`ndu-se peste coperi=ele
celor dimprejur. C[ doar nici eu nu-s fleandur[, c-am fost =i
primar ]n sat =i, slav[ Domnului, am ce b[ga-n gur[...“
Trecu pe dinaintea casei f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul. Nu-
mai cu coada ochiului se uit[ =i v[zu poarta mare, cu st`lpii
]nflori\i acoperit[ cu cote\ul de porumbei, apoi co=arul seme\
ca o cas[ de om bogat, plin ochi cu p[pu=oi, apoi ]n ograd[ o
]ntreag[ ciread[ de vite, dintre care unele lingeau la un bulg[re
zdrav[n de sare, iar altele rumegau alene sufl`nd fuioare albe

Ion
191
de aburi pe nas, apoi ]ns[=i casa cu acoperi= de \igl[, cu feres-
tre domne=ti ]mpodobite cu chenare late, vinete-]nchise, cu
falnice cununi de porumb at`rnate de c[priori deasupra pris-
pei, cu u=a tinzii deschis[, unde, pe vatr[, ardea o flac[r[ uria=[
]n jurul c[reia se mi=ca o femeie =i un b[rbat, care parc[ era
George, apoi gr[dina c`t o livad[, cu pomi mul\i, cu stoguri
de f`n =i de paie, cu o claie de lemne t[iate. „Oameni cu stare,
ce mai calea-valea“, ]=i zise Vasile Baciu ca =i c`nd acuma =i-ar
fi dat de-abia seama c`t de bogat trebuie s[ fie Toma.
}=i aduse aminte de ni=te locuri ale lui, sem[nate cu gr`u
de toamn[, aproape de drumul spre p[dure, despre care au-
zise c[ i le-ar fi stricat s[niile ce se duceau dup[ lemne. De
mult se tot g[tea s[ mearg[ s[ vad[ ce-i cu ele. }=i iu\i pa=ii.
Cur`nd ie=i din sat, uit`nd c[ pornise la Toma, cuprins numai
de g`ndurile mo=iei sale. }=i afl[ p[m`nturile neatinse, a=ternute
cu p`nz[ groas[ de z[pad[... Fiindc[ tot a venit p`n[ aici =i
p[durea era aproape, se duse s[ dea o rait[, chibzuind c-ar fi
bine s[-=i mai care c`teva s[nii de lemne p`n[ ce nu ]ncepe
om[tul s[ se topeasc[, cel pu\in s[ nu mai aib[ grija asta p`n[
]n iarna viitoare. }nv`rtindu-se prin p[dure =i ochindu-=i co-
pacii de t[iat, ]i veni ]n minte claia de lemne din gr[dina lui
Toma =i apoi hot[r`rea cu care plecase de acas[. Atunci se
]nfurie c[ s-a l[sat ]nfrico=at =i se ]ntoarse gr[bit spre sat. „Adic[
mie s[-mi fie ru=ine c[ n-au ei obraz? morm[i el din ce ]n ce
mai sup[rat. Apoi, dac[-i a=a, stai c[ ]ntorc eu cojocul!“
George ad[pa vitele. Cump[na f`nt`nii sc`r\`ia ascu\it ]n
vreme ce g[leata plin[ se ]n[l\a greoi.
Vasile Baciu intr[ ]n ograd[ tr`ntind porti\a =i, apropiin-
du-se de fl[c[u, zise cu glas r[stit:
—
Bine, m[i George, apoi a=a te por\i tu cu mine? Apoi de-
aceea te-am ogoit eu ca ochii din cap =i te-am ]mbr[\i=at =i te-am
cinstit, ca s[ m[ faci de ru=inea lumii =i pe urm[ s[-ntorci spatele?
George, foarte lini=tit, ridic[ g[leata =i o r[sturn[ peste
ghea\a de c`teva degete ce se prinsese ]n jgheabul de l`ng[
f`nt`n[. Apa se rostogoli n[valnic, ]mpro=c`nd boturile care

Liviu Rebreanu
192
sorbeau cump[tat =i speriindu-le, a=a ]nc`t toate se ]n[l\ar[ o
clip[ ca la comand[.
—
Cum ai zis, bade Vasile? f[cu fl[c[ul, ]ntorc`nd numai
capul =i \in`nd cu am`ndou[ m`inile g[leata goal[.
Nep[sarea =i r[ceala lui George ]l scoaser[ din \`\`ni. Strivi
o sudalm[ ]ntre din\i =i apoi urm[, tot dojenitor, dar c[ut`nd
s[ se st[p`neasc[:
—
Apoi v[d c[ nu e=ti om de treab[, m[i b[iete, auzi tu?
—
Apoi de ce? zise George nemi=cat.
—
Apoi pentru c[ nu e=ti de treab[, auzi? Te-ai legat de
fata mea, ai l[sat-o cu p`ntecele la gur[ =i amu te faci c[ nici
n-o cuno=ti... A=a \i-i \ie omenia, ai?
—
Eu?
—
Vezi bine c[ tu!
Fl[c[ul d[du drumul g[le\ii, ]=i =terse m`inile pe cioareci
=i veni l`ng[ Vasile, p[=ind foarte greoi =i av`nd pe fa\[ un
z`mbet comp[timitor care-\i plesnea obrajii. Se uit[ drept ]n
ochii lui Baciu =i vorbi cump[tat, ca =i c`nd ar vrea s[ risipeasc[
din mintea lui orice ]ndoial[:
—
Apoi s[ =tii c[ gre=e=ti, bade Vasile, c[ eu nu-s de vin[!
Nu, crede-m[! Eu pot s[ pun m`na pe cruce c[ nici nu m-am
atins de ea... Mie mi-a fost tare drag[ Anu\a =i am venit pe la
dumneavoastr[ =i m-am silit ]n fel =i chip s[ facem cum e mai
bine. Apoi dac[ s-a ]nt`mplat altfel, nu-i vina mea, bade Va-
sile. C[ eu m-am dat la o parte c`nd am v[zut cum a ie=it altul
noaptea din cas[ =i ]nc[ am auzit ce-am auzit...
Vasile Baciu pricepu ]ndat[ =i sim\i ca =i c`nd l-ar fi tr[snit
cu o m[ciuc[ ]n cre=tetul capului. Ochii i se ro=ir[ =i ograda
]ncepu s[ se clatine mereu mai tare, apoi s[ se ]nv`rteasc[
parc[ s-ar fi zdruncinat p[m`ntul. Mai ascult[ o vreme jela-
nia fl[c[ului, imput[rile lui, m`ng`ierile lui, dar nu le mai
]n\elegea. V[zu ca prin vis cum vine spre d`n=ii mama lui
George, care vorbi mult cu glasu-i pl`ng[tor, ]=i fr`nse
m`inile, se ]nchin[, se uit[ spre cer... }n creierii lui ]ns[ nu
mai p[trundea nimic. Acolo se z[vor`se singur g`ndul c[

Ion
193
George nu-i vinovat =i acuma se zv`rcolea ca o fiar[ prins[
]n capcan[.
Se ]ntoarse acas[, f[r[ s[ =tie cum, n[ucit, b[l[b[nindu-se
pe picioare mai r[u dec`t dac[ ar fi b[ut trei zile =i trei nop\i.
Drumul i se p[ru nesf`r=it. De-abia a=tepta s[ soseasc[, s[ se
izbeasc[ cu capul de to\i pere\ii, cel pu\in astfel s[-=i ast`mpere
chinul ce-l rodea ne]ncetat.
C`nd deschise poarta, v[zu pe Ana care venea de la g`rl[
cu co=ul ]nc[rcat de rufe limpezite. Cum o z[ri, Vasile sim\i o
tres[rire aprig[. }ntr-o clip[ mintea i se lumin[ iar =i ]n g`ndurile
lui r[s[ri Ion al Glaneta=ului, cu o ]nf[\i=are dispre\uitoare =i
triumf[toare, ar[t`nd cu m`na p`ntecele Anei. Apoi, repede,
fata disp[ru, r[m`n`nd ]n ochii lui numai burta ei ]ncins[ cu
betele tricolore peste zadiile sumese, o burt[ uria=[, vinovat[,
ur`t[, a\`\[toare, ]n care ru=inea se l[f[ia sfid[toare =i trufa=[.
C`nd a dat cu ochii de tat[l s[u, Ana s-a oprit ]ncremenit[
de privirea lui rece, st[ruitoare =i s[lbatic[ ce-i str[b[tea ]n
inim[ ca un pumnal. Groaza i se trezi ]n suflet at`t de
sf`=ietoare c[ ]ncepu s[ \ipe desperat[, cu un glas foarte sub\ire:
—
Nu m[ omor], t[tuc[, nu m[ omor], nu m[ omor]!
Co=ul ]i c[zu din bra\e, rufele albe se ]mpr[=tiar[ prin
z[pad[, iar m`inile ei moarte se ]ncruci=ar[, ca o ap[rare, pe
p`ntecele rotund ]n vreme ce \ip[tul ei se repeta tot mai jal-
nic, mai slab =i mai r[gu=it.
}ntocmai ca fiara care, cu privirea st[p`nitoare =i-a ame\it
prada, dar totu=i spre a-=i spori pl[cerea s`ngeroas[, mai
a=teapt[ un r[stimp ]nainte de-a o zdrobi, tot astfel =i Vasile
Baciu st[tu pe loc sorbind cu ochii dezn[dejdea Anei =i
ascult`ndu-i strig[tele ]ngrozite care ]l ]nt[r`tau ca ni=te ]ndem-
nuri vr[jma=e... }n sf`r=it, cu pa=i grei =i rari, se apropie de ea,
]=i ]nfipse m`na ]n p[rul ei =i, cu o smucitur[ setoas[, o tr`nti
jos. Apoi porni s[-i care pumni ]n cap, ]n coaste, ]n burt[, cu
o iu\eal[ fulger[toare, g`f`ind =i mugind:
—
Rapandul[!... Rapandul[!... Amu te omor!... Neru=inat[!...
Feciorul Glaneta=ului ]\i trebuia?... Na, rapandul[!...

Liviu Rebreanu
194
|ipetele Anei se ]nte\ir[ iar, mai dureroase =i mai dezn[-
d[jduite:
—
Iart[-m[, tat[!... Nu m[ omor], tat[!...
Vaietele ei, cu c`t mai sf`=ietoare, cu at`t pe Baciu ]l
]nt[r`tau mai tare =i-l f[ceau s[ r[cneasc[ mai avan, parc[ astfel
ar fi vrut s[-i ]n[bu=e glasul. Deoarece ]ns[ strig[tele fetei nu
sl[beau, ci se ]ngro=au ca =i c`nd ar izvor] acum din p`ntece,
ochii lui umfla\i de m`nie z[rir[ din nou burta batjocoritoare =i
]ndat[ ]ncepu s[ o loveasc[ cu piciorul, icnind mai mul\umit,
parc[ prin fiecare izbitur[ =i-ar fi r[corit sufletul. M`inile Anei,
]ncruci=ate, se sileau instinctiv s[ prind[ loviturile cr`ncene ca-
re-i amenin\au rodul p[catului. +i cizmele grele c[deau mereu,
sf[r`m`ndu-i carnea zdrelit[ de ger, zdrobindu-i oasele.
Ca ni=te p[s[ri speriate alergau \ipetele fetei, se risipeau
chem[toare prin sat, se r[sfr`ngeau peste dealurile zgribulite
de frig... Baciu o lovea mereu, parc[ tot mai nes[turat. Apoi,
ca s[-i ]n[bu=e vaietele, o tr`nti cu capul ]n z[pada care se
ro=i ]ndat[ de s`ngele ce-o podidi pe gur[ =i pe nas, pe c`nd
pieptul ei tot mai hor[ia de gemetele neputincioase.
R[cnetele =i strig[tele din ograda lui Vasile Baciu scular[
degrab[ ]n picioare tot satul. Femeile de prin vecini sosir[ ]n-
tr-un suflet, dar se oprir[ sp[im`ntate la poart[ =i numai de-aco -
lo ]ndr[znir[ s[-l roage:
—
Las-o, bade Vasile, c-ai omor`t-o. .. Tulai!... Uite-o c[ nu
mai sufl[!... Vai de mine =i de mine c-a ucis-o!... S[ri\i, oa-
meni buni, c-o omoar[!... Tulai!
Drept cel dint`i b[rbat sosi Avrum care, cu curajul dob`ndit
din numeroasele b[t[lii ce s-au desf[=urat ]n c`rciuma lui, intr[
de-a dreptul ]n ograd[ =i se repezi la Vasile:
—
Destul, omule!... N-auzi?... Ho, ho! Destul!
Baciu ]ns[ nu mai auzea nimic, iar c`nd Avrum i se ag[\[
de bra\ul cu care lovea, ]l scutur[ ca o pan[, izbind mai ]nd[r[t
pe fata ce acuma z[cea nemi=cat[, cu fa\a la p[m`nt, cu
m`inile mereu ]mpreunate pe p`ntece, gem`nd foarte rar =i
prelung.

Ion
195
Femei =i copii, care au v[zut sau auzit m[car ceva,
r[sp`ndeau ]n sat vestea, cu ochii mari de spaim[:
—
Vasile Baciu bate de-un ceas pe Ana =i cic[ vrea s-o
omoare!
C`\iva b[rba\i de prin apropiere, ]ndemna\i de nevestele
lor, venir[ =i ]ncercar[ s[-l ostoiasc[, f[r[ ]ns[ a se repezi ca
Avrum, fiindc[ omul, orice ar face ]n ocolul lui, e st[p`n =i
str[inul n-are ce s[ se amestece. Vasile Baciu, plictisit de
mul\imea de gur[-casc[ =i spre a sc[pa de chil[ielile din ce ]n
ce mai st[ruitoare, t`r] fata ]n cas[, aproape le=inat[, ]ncuie
u=a =i urm[ b[taia mai cu sete. Strig[tele ei se auzir[ iar[=i,
dar mai ]n[bu=te:
—
Nu m[ omor]!... Iart[-m[!... T[tuc[!...
Prin ograd[ =i ]n uli\[ lumea adunat[ ]=i f[cea cruce, cl[tina
din cap, pe c`nd o bab[ ]=i fr`ngea m`inile spun`nd tuturor:
—
A nebunit Vasile, oameni buni, =i n-are s-o lase p`n[
n-o omoar[!...
Florica, fata v[danei lui Maxim Oprea, care se nimerise a
fi cea dint`i c`nd a ]nceput b[taia, v[z`nd acuma c[ nimeni
nu e ]n stare s[ scape pe Ana din ghearele tat[lui s[u, d[du
fuga p`n[ la domnul ]nv[\[tor =i-l rug[ s[ vie degrab[ s[ po-
toleasc[ dumnealui pe Vasile Baciu, c[ de ceilal\i oameni nu
mai vrea s[ asculte, at`ta-i de p[g`n. Herdelea s[ri ]ndat[, ]=i
puse p[l[ria =i alerg[ la fa\a locului socotind c[, oric`t ar fi de
nebun Baciu, tot trebuie s[ se ru=ineze =i s[ ]nceteze c`nd ]i
va porunci d`nsul. Fata ]ns[ trebui s[ r[m`n[ s[ povesteasc[
din fir ]n p[r ce =i cum s-a ]nt`mplat. Domni=oarele =i doamna
Herdelea se crucir[ de s[lb[ticia be\ivanului de Vasile =i-l
blestemar[ =i-1 oc[r`r[ cum se cuvine. Apoi Ghighi ie=i ]n cer-
dac, urmat[ ]n cur`nd de Laura =i de d[sc[li\a, s[ aud[ \ipetele
Anei. Degeaba, c[ci de-aci nu se putea auzi nimic. Pe uli\[
]ns[ era mai mult[ mi=care. Oamenii se str`ngeau p`lcuri-
p`lcuri =i vorbeau ar[t`nd des ]nspre locul poznei, mira\i sau
]ngrija\i... La Glaneta=u ]n ograd[, Ion, descoperit, st[tea ca
un par, cu urechile ciulite spre sat, cu fa\a-i osoas[ aprins[ de

Liviu Rebreanu
196
o mul\umire stranie; Zenobia, ]n poart[, c[uta parc[ pe cine-
va s[ schimbe o vorb[ =i s[ afle am[nunte.
—
Ai auzit, Ioane, ce-a f[cut Vasile Baciu? strig[ Ghighi
din cerdac, cu glas tremurat de mil[.
—
Auzit, vezi bine, r[spunse fl[c[ul str`ng`nd nep[s[tor
din umeri.
—
}ngrozitor! murmur[ Laura ]nfiorat[.
—
Las[ c[ bine-i face! Las[ s-o bat[ zdrav[n, c[ i se cade!
ad[ug[ Ion cu un r`njet r[ut[cios care-i ]nnegri toat[ fa\a.
—
Nu \i-e ru=ine obrazului s[ vorbe=ti a=a, afurisitule =i
sp`nzuratule! izbucni doamna Herdelea revoltat[. Voi
nenoroci\i fetele =i le face\i de r`s =i pe urm[ v[ mai bate\i joc
de suferin\ele lor... Tic[losule!...
Ion str`nse iar din umeri, ]n semn c[ oc[rile d[sc[li\ei =i
intr[ pe o ureche =i-i ies pe cealalt[. Dar apoi, auzind glasul
]nv[\[torului care se ]ntorcea acas[ vorbind tare cu Macedon
Cerceta=u, intr[ repede ]n tind[:
—
Da ce-i, domnule ]nv[\[tor, ce minune s-a ]nt`mplat?
]ntreb[ Zenobia nemaiput`ndu-=i st[p`ni curiozitatea.
—
}ntreab[-\i mai bine odrasla, c[ el =tie mai multe ca to\i!
zise Herdelea sup[rat. P`n[ am ajuns eu, se ispr[vise b[taia,
povesti d`nsul familiei ner[bd[toare, urc`nd ]n pridvor. A l[sat-o
mai mult moart[ dec`t vie, biata fat[... Am v[zut-o . |i se fr`nge
inima. E plin[ de s`nge =i zdrobit[ ca o gr[mad[ de carne. Vai
de sufletul ei, nenorocita!... Acum Vasile s-a mai ast`mp[rat.
L-am dojenit, dar ]n zadar. Zice c[ Ana e grea ]n vreo cinci luni
cu Ion al Glaneta=ului =i c[ de-aceea a b[tut-o ...
6
A doua zi Vasile Baciu se a=ez[ de diminea\[ ]n c`rcium[
=i b[u p`n[ t`rziu dup[ pr`nz, singur, ]ncruntat, t[cut, izbind
doar ]n r[stimpuri cu pumnul ]n mas[ at`t de stra=nic c[ Avrum
tres[rea dup[ tejghea =i repede se uita dac[ n-a spart cumva
vreo sticl[ sau vreun pahar, pe urm[ pl[ti cinstit p`n[ la un

Ion
197
ban, trecu acas[ =i se n[pusti iar asupra Anei, plin[ de v`n[t[i,
=i o b[tu p`n[ ce o scoaser[ vecinii din m`inile lui.
A treia zi ]ns[ parc[ se mai potoli. Spre amiaz[ lu[ de m`n[
pe Ana =i-i vorbi foarte lini=tit, dar cu aceea=i lucire rece =i
ciudat[ ]n ochi, cu care o ]ngrozise alalt[ieri:
—
Ascult[-m[, draga tatii, =i ia seama bine ce-\i spun, c[-s
om b[tr`n =i m`ncat de toate necazurile din lume. O dat[ nu
m-ai ascultat =i tare r[u ai p[\it... Amu ce s[ mai faci? Ai gre=it,
vezi bine, c[ cine nu gre=e=te. A=a-i omul. Dar gre=eala ]ndreptare
a=teapt[, altminteri ne-ar m`nca to\i c`inii... Amu m-am g`ndit =i
eu, =i m-am r[zg`ndit, c[-s mai h`r=`it cu via\a... Cu p`ntecele la
gur[ vezi tu bine c[ nimeni ]n lume n-are s[ te ia...
Vasile Baciu se opri, scr`=ni din din\i. Dar nu ]ng[dui s[-l
cotropeasc[ m`nia, ci, ]nghi\ind scuipatul, ]ntinse g`tul =i urm[
mai rar, ]ndulcindu-=i iar graiul:
—
Tu ai gre=it, draga tatii, tu singur[ trebuie s[-\i ]ndrep\i
gre=eala... A=a!... Ori poate nu zic bine?... Ba zic, zic... Ei,
=-apoi am socotit c[ s[ te duci tu la Glaneta=u t[u, c[ tu \i l-ai
ales, dac[ nu m-ai ascultat, =i s[ te ]n\elegi cu feciorul... C -a=a
se cade, fata tatii!... A=a! S[ v[ ]nvoi\i cum o fi mai bine, c[ eu
n-am ce s[ m[ amestec... A=a, draga tatii...
—
Apoi s[ m[ duc, t[tuc[, b`lb`i Ana cu glas pl`ns, cu
ochii ]ncremeni\i de spaim[.
—
Apoi s[ te duci, draga tatii, zise Baciu mohor`ndu-se iar.
+i Ana porni ]ndat[ spre Glaneta=u, cu sufletul greu, cu tru-
pul zdrobit. Mintea-i era stoars[ ca un burete uscat. Nici o
n[dejde, dar nici ne]ncredere. Mergea cum o purtau pa=ii, ca
un c`ine izgonit. }i iu\ea mersul groaza privirii ciudate a
b[tr`nului ]n care f`lf`ia parc[ moartea ei.
Se pomeni ]n casa Glaneta=ului, f[r[ s[-=i dea seama dac[ a
]nt`lnit pe cineva ]n cale, dac[ afar[ e vreme bun[ ori e vreme
rea. +i ]n cas[ v[zu pe Ion st`nd la mas[, cu un briceag ]n m`n[
=i crest`nd o ceap[ mare, ro=ie, iar pe mas[ v[zu o p`ine de
m[lai abia ]nceput[, o bucat[ zdrav[n[ de sl[nin[ groas[ =i ni=te
sare pisat[ ]ntr-un nod de p`nz[tur[. La vatr[ clipocea Glaneta=u,

Liviu Rebreanu
198
cu luleaua at`rnat[ ]n col\ul gurii, cu m`inile ]n poal[, iar Ze-
nobia str`ngea j[ratic sub o crati\[ cu trei picioare.
Fata se a=ez[ nepoftit[ pe lavi\[, c[ci genunchii ]i tremu-
rau ca piftia, =i r[mase cu ochii umezi a\inti\i asupra lui Ion
care, lini=tit, ca =i c`nd nici n-ar fi z[rit-o, t[ia cu briceagul o
mu=c[tur[ de sl[nin[, o potrivea pe o felie bun[ de m[lai, o
v`ra ]n gur[, t[v[lea prin sare ceapa crestat[ =i apoi ]mbuca
dintr-]nsa cu mult[ poft[. Ana t[cea f[r[ s[ =tie ce a=teapt[ =i
se minuna de nep[sarea lui ne]n\eleas[, atunci c`nd ]n sufletul
ei clocotesc durerile numai =i numai pentru c[ l-a iubit pe el
mai ad`nc dec`t orice ]n lume.
}n cas[ se ]nst[p`nise o t[cere fr[m`ntat[ doar de molf[itul
fl[c[ului care, ]n urechile Anei, r[suna batjocoritor. Apoi deo-
dat[ glasul Zenobiei, ascu\it =i mirat, parc[ o trezi dintr-o
aiurare:
—
Ai mai venit =i pe la noi, Anu\[?
Ana nu =tia ce s[ r[spund[ =i totu=i ]=i auzi ]ndat[ vocea ei
]ns[=i, pl`ns[ =i fricoas[:
—
Am venit, lele Zenobie... am venit pentru Ionic[...
Iar se ]n\eleni t[cerea ]n odaie. Pe urm[ Ion scr`=ni din\ii,
mu=c`nd v`rtos din ceap[. Fata ridic[ speriat[ ochii spre el, pe
c`nd f[lcile lui ron\[iau rar =i pielea i se ]ntindea =i se ]ncre\ea
pe obraji.
Trecur[ astfel c`teva clipe lungi. Fl[c[ul se ro=i ]nghi\ind
]n plin, apoi zise ]ncet, f[r[ s[ se ]ntoarc[ la ea:
—
Da ce-i porunca, Ana? Ce vrei cu mine?
—
M-a trimis tata pentru...
Dar nu putu ispr[vi. R[ceala ]ntreb[rii ]i curm[ scurt glasul.
Ochii i se umplur[ de lacrimi, se plecar[ =i se oprir[ pe
p`ntecele umflat care, de sughi\urile pl`nsului st[p`nit, se
zv`rcolea ca o imputare. Ion se uit[ la d`nsa =i-i c`nt[ri burta
cu o privire triumf[toare.
—
Apoi dac[ te-a trimis pe tine, r[u te-a trimis, zise el, av`nd
un sur`s de m`ndrie pe buze =i =terg`ndu-=i briceagul pe cioa-
reci cu mare b[gare de seam[. A=a, Anu\[! A=a s[-i spui! C[

Ion
199
eu cu tine n-am ce s[ m[ sf[tuiesc, dar cu dumnealui om vorbi
=i ne-om chibzui, de s-o putea, c[ doar oameni suntem... Dar
f[r[ tocmeal[ cum s[ ne ]nvoim? Cine dracu a mai v[zut ]nvo-
ial[ f[r[ tocmeal[? C[ nici noi nu suntem c`ini, nu, nu... S[-
i spui negre=it lui badea Vasile, c-a=a \i-am spus, ca s[ =tie...
Ana ar fi vrut s[ mai vorbeasc[, s[ pl`ng[, s[-l roage, s[-i
cad[ ]n genunchi =i totu=i se pomeni cur`nd ]n uli\[, merg`nd
spre cas[, obosit[, sufl`nd greu. Parc[ nici n-ar fi auzit ce i-a
spus Ion, =i nici pove\ele Zenobiei care se silise s-o ]nve\e cum
s[ ia cu bini=orul pe tat[l s[u ca s[-l dea pe brazda cea
dreapt[... Sim\ea ]ns[ o c[ldur[ mai vie ]n p`ntece =i din c`nd
]n c`nd c`te-o u=oar[ zv`cnire ce-i umplea inima de bucurie
mare =i o f[cea s[ uite toate suferin\ele.
De-abia ]n fa\a tat[lui ei =i ]nt`lnind ochii lui mici, cu scli-
piri g[lbui, cu albul br[zdat de c`teva vini=oare aprinse, cu
privirea p[trunz[toare =i stranie, o cuprinse iar[=i spaima =i
bolborosi uluit[ vorbe f[r[ =ir. Vasile Baciu nu ]n\elese nimic,
dar =im\i tot =i se n[pusti asupra ei r[cnind:
—
Uite ho\ul =i t`lharul!... Adic[ vrea s[-l rog eu, s[ m[
milogesc eu!
O c[lc[ ]n picioare =i o umplu de s`nge, url`nd =i jur`n-
du-se c[ mai bine ]i pune capul pe t[ietor, mai bine s[-i ard[
casa =i s[-l tr[sneasc[ dec`t s[ se duc[ d`nsul la Glaneta=u...
De-aci ]ncolo nu trecea zi s[ n-o bat[, p`n[ ostenea. Veci-
nii se obi=nuir[ =i cu r[cnetele lui =i cu gemetele ei, ]nc`t nici
nu mai s[reau s[ o scape, mai ales c[ Baciu acuma o snopea
]n cas[, cu u=a z[vor`t[, s[ nu-l mai poat[ tulbura nimeni.
Fata se jig[ri ca o scoab[ de at`tea b[t[i, ]nc`t abia se mai
\inea pe picioare. Numai p`ntecele ]i cre=tea zi cu zi,
bomb`ndu-se ne]ncetat, parc[ ]n ciuda lui Vasile.
Tocmai peste vreo trei s[pt[m`ni Vasile Baciu se nimeri s[
se ]nt`lneasc[ fa\[-n fa\[ cu Ion, pe uli\[, aproape de casa pre-
otului. Am`ndoi avur[ o tres[rire. Fl[c[ul totu=i vru s[ treac[
]nainte, f[r[ s[ se opreasc[.
—
Cum, Ioane, treci a=a parc[ nici nu m-ai cunoa=te? ]i

Liviu Rebreanu
200
zise Vasile Baciu, neput`ndu-se st[p`ni, cu un r`njet acru. N-ai
tu, b[iete, nici un pic de ru=ine?
—
Da de ce s[ am? se opri Ion rece =i sfid[tor.
—
Apoi nu =tii tu c[ fata mea a r[mas grea cu tine?
—
Nu vreau s[ =tiu nimic!
—
Nu vrei?
—
Nu!
—
Bine, bine — scr`=ni Vasile — numai s[ nu-\i par[ r[u,
m[i Ioane!
—
Da de ce s[-mi par[ mie r[u? f[cu fl[c[ul mai ]ndr[zne\.
Mai bine ia seama s[ nu-\i par[ r[u dumitale!
—
Adic[ nu vrei s-o iei? Ai?
—
Nu vreau, bade Vasile! C`nd am vrut eu, n-ai vrut dum-
neata... Amu nu mai vreau eu, uite-a=a! sf`r=i Ion, urm`ndu-=i
calea seme\ =i cu nasul ]n v`nt.
Vasile Baciu murmur[ o sudalm[ cumplit[, ]ncle=t`nd pum-
nii. Lumea ]ncepu iar s[ se clatine ]n jurul lui, ]ntocmai ca
atunci ]n ograda lui Toma Bulbuc, c`nd a sim\it ]nt`ia oar[ c[
i se n[ruie sufletul. }ntinse pa=ii s[ ajung[ acas[ mai repede =i,
cum sosi, f[r[ nici o vorb[, se repezi la Ana, parc[ mai furios
ca totdeauna. Fata se pr[bu=i sub ploaia de lovituri, \ip`nd des-
perat[:
—
Tat[, nu m[ omor]!... Nu m[ omor]! Nu m[ omor]!...

Ion
201
Capitolul VI
NUNTA
1
Notarul din Gargal[u, jidov ca mai to\i notarii comunali
din Ardeal, primi pe Titu foarte c[lduros, deoarece auzise c[ e
poet =i nu voia s[ se cread[ c[ el nu =tie s[ aprecieze poezia,
mai cu seam[ fiind dintre notarii cei de mod[ veche care nu
prea =tiau mult[ carte. }i potrivi o odaie de culcare la prim[rie,
]n cabinetul unde se oficiau c[s[toriile civile, ca s[ nu-l su-
pere nimeni =i s[ poat[ lucra ]n tihn[, c`nd i-ar veni inspira\ia,
fire=te afar[ de orele de birou.
—
Poe\ii au nevoie de singur[tate =i de iubire, ]i zise no-
tarul tr[g`nd cu ochiul. Aici ]ns[ va trebui s[ te mul\ume=ti cu
muze mai rustice! Hehehe!...
Masa o lua ]mpreun[ cu familia Friedman: not[reasa, o ev-
reic[ habotnic[, gras[, ve=nic murdar[ =i cu obrajii ]n\esa\i de
pistrui, apoi o feti\[ de vreo cincisprezece ani, care se ]ndr[gosti
de Titu de la prima vedere, n[d[jduind c[-i va face =i ei poe-
zii, =i ]n sf`r=it un b[ietan de vreo dou[zeci de ani, student ]n
drept, care ]nv[\a acas[ =i numai la examene se ducea la Cluj...
Totu=i Titu se sim\ea r[u aici =i, ]n sinea lui, blestema clipa
c`nd s-a ]nvoit s[ plece de-acas[ =i s[ se despart[ de Roza.
Desp[r\irea aceasta ]i r[nise inima =i-i zdrobise chiar drago-
stea de via\[. }ncerca s[ se m`ng`ie c[ ]n fiecare joi se va duce
cu Friedman ]n Armadia, iar de acolo, sub pretext c[ vrea s[-=i
vad[ p[rin\ii, se va repezi ]n Jidovi\a s[ str`ng[ ]n bra\e pe
doamna Lang. Dar o s[pt[m`n[ f[r[ Roza i se p[rea o
ve=nicie... Apoi mai ascundea ]n suflet =i durerea c[ nici n-a
putut m[car s[-=i ia r[mas bun de la ea la plecare. Au fost
CUPRINS

Liviu Rebreanu
202
nevoi\i s[ se despart[ ca doi str[ini, f[r[ o s[rutare fierbinte,
f[r[ o lacrim[ alin[toare, c[ci Lang s-a nimerit s[ tr`nd[veasc[
toat[ vremea pe acas[, tocmai ]n ziua aceea. Doar o str`ngere
de m`n[ tremur[toare =i o privire ]nmuiat[ ]n regrete a putut
aduce cu sine ]n satul str[in care i se p[rea mai mohor`t ca o
temni\[... +i vina tuturor suferin\elor lui c[dea numai ]n sarci-
na notarului. Dac[ nu ar fi ie=it d`nsul ]n calea lui Herdelea,
nici Titu n-ar fi trebuit s[ p[r[seasc[ pe Roza... De aceea t`n[rul
privea pe Friedman =i toat[ familia lui ca pe ni=te du=mani de
moarte =i-i ura c`t se putea ]n ]mprejur[rile ]n care se g[sea.
De c`nd a ]nceput s[ iubeasc[ pe Rozica, l-a cuprins o dra-
goste deosebit[ pentru to\i ungurii =i ovreii, fiindc[ ea era un-
guroaic[ m[ritat[ cu un ovrei. Dragostea se manifesta prin
pl[cerea de a vorbi ungure=te. Venind acuma ]ntr-un sat un-
guresc, =i-a ]nchipuit c[, auzind =i vorbind mereu ungure=te,
va avea impresia c[ e tot ]n apropierea Rozei =i astfel ]=i va
mai r[cori dorul. |[ranii care aveau treburi pe la prim[rie vor-
beau ]ns[ mai mult rom`ne=te, ]nt`i pentru c[ tuturor le era
mai la ]ndem`n[ =i apoi fiindc[ notarul ]nsu=i nu cuno=tea lim-
ba statului dec`t tocmai c`t ]i cerea slujba, iar acas[ sporov[ia
numai evreie=te sau rom`ne=te, c[ci not[reasa, cu toate
silin\ele, nu fusese ]n stare s[ ]nve\e nici o boab[ ungure=te.
Singur feciorul notarului, studentul, se pref[cea c[ nu pricepe
rom`ne=te; deoarece ]ns[ ]=i d[dea aere de gravitate savant[,
lui Titu ]i era sc`rb[ de el =i-l ocolea.
Am[r`t =i m`hnit, Titu totu=i se apuc[ serios de munca ce i-o
]mp[r\ea cu d[rnicie Friedman care, nefiind sigur c`t[ vreme va
sta la d`nsul poetul, c[uta s[ profite de h[rnicia lui spre a-=i pune
la zi lucr[rile r[mase =i ]ngr[m[dite de luni de zile. Pe Titu ]l plic-
tisea monotonia acelora=i formule =i tipare, dar nu-l ]mpiedica de
a munci cu r`vn[ ]n a=teptarea zilei de joi, c`nd va revedea pe
Roza. Se sim\ea chiar m`ndru c[ se jertfe=te scriind „bilete de
vite“, „liste de impozite“ =i alte lucruri prozaice, ]n loc s[ pluteasc[
]n sfere senine, s[ f[ureasc[ versuri ]naripate...
Joia sosi ]mpreun[ cu o decep\ie cr`ncen[. Notarul ]i spuse

Ion
203
cu p[rere de r[u c[ nu-l poate lua cu el ]n Armadia, c[ trebuie
s[ umble negre=it prin comun[, s[ zoreasc[ str`ngerea biru-
rilor =i s[ pun[ sechestre celor r[ma=i prea mult ]n urm[, de-
oarece percep\ia ]l amenin\[ cu amend[ dac[ nu va v[rsa ]n
trei zile m[car sumele de pe semestrul trecut.
Parc[ nici o zi, ]n via\a lui Titu, n-a fost mai posomor`t[ ca
joia aceasta. Fierbea, ]njura =i-=i blestema soarta v[z`nd cum
pleac[ Friedman, iar el trebuia s[ stea pe loc. Era c`t pe-aci s[
se bat[ cu b[iatul notarului, care veni s[-i \ie de ur`t =i s[ dis-
cute politic[. Pe urm[ ]=i zise c[ Friedman nu putea s[-i fac[
asemenea m[g[rie dec`t ]ndemnat de Herdelea =i ca s[-l
]nstr[ineze de Roza. Spre a se r[zbuna nu ie=i toat[ ziua din
cancelarie, arunc[ ]ntr-un col\ registrele de sechestre =i, ]n
schimb, compuse pentru Roza o scrisoare lung[ de nu se mai
ispr[vea, ]nfl[c[rat[ de patim[ =i udat[ de lacrimi, pe care voia
s[ i-o trimit[ cu un om tocmit ]nadins, chiar dac[ l-ar costa
leafa ]ntreag[ pe o lun[.
A doua zi, recitindu-=i scrisoarea, i se p[ru cam umflat[ =i o
rupse. Se mai potolise pu\in cu speran\a joii viitoare. Cum a
r[bdat o s[pt[m`n[, va mai r[bda c`teva zile. Revederea va fi
cu at`t mai pl[cut[... Notarul ]i povesti c[ s-a ]nt`lnit ]n Arma-
dia cu Herdelea =i cu Ghighi, care ]i trimit multe s[rut[ri, =i g[si
c[ a f[cut foarte bine cru\`nd pe oameni cu sechestrele, de-
oarece percep\ia tocmai i-a mai acordat o am`nare cu birurile.
Joia urm[toare Titu p[\i la fel =i totu=i se m`hni parc[
mai pu\in ca ]nt`ia oar[. }ntre timp cunoscuse pe preotul
calvin, om m[runt, slab =i cu o musta\[ foarte c[runt[, =i pe
preoteasa, gras[, voinic[, ]nalt[ ca un jandarm, care erau
certa\i =i nici nu vorbeau cu notarul. Cu ace=tia ]mpreun[
Titu oc[ra ]n fiecare sear[ pe Friedman =i astfel se mai
r[corea =i-=i uita aleanul.
}n cele din urm[ totu=i trebui s[ plece prin sat, cu str[jile,
dup[ biruri. Atunci de-abia v[zu d`nsul mai bine comuna =i
oamenii. +i v[z`nd, i se str`ngea inima de remu=c[ri =i imput[ri,
=i-=i zicea din ce ]n ce mai ]ntristat:

Liviu Rebreanu
204
—
Uite ce orb am fost!... Unde mi-a fost sufletul p`n[ acu-
ma?
Gargal[ul era un sat cam de vreo dou[ ori c`t Pripasul,
a=ezat pe \[rmul st`ng al Some=ului, pe un =es drept ca masa.
}n mijloc se ]n[l\a trufa=[, cu un coco= alb ]n v`rful turnului,
biserica ungureasc[ nou[, iar ]n apropiere =coala statului, cu
coperi=ul ro=u de \igl[, cu dou[ etaje, sever[ =i poruncitoare
ca o st[p`n[ nemiloas[. Primprejur se ]n=irau numai case bune,
cele mai multe de piatr[, cu ogr[zi largi, acareturi bogate, vite
frumoase. Pe la margini, ca ni=te cer=etori fl[m`nzi, se r[zle\eau
bordeie murdare, umile, ]nvelite cu paie afumate =i, ]ntr-un col\,
ru=inoas[, se ascundea parc[ bisericu\a rom`neasc[ de lemn,
d[r[p[nat[, cu turnule\ul \uguiat de =indril[ muceg[it[.
Fiindc[ datoriile mai numeroase erau la m[rgina=i, Titu,
]ndemnat de Friedman, ]=i ]ncepu activitatea printre cocioa-
bele pleo=tite, ]nt`mpinat pretutindeni de dul[i l[\o=i care-l
l[trau c-o ]nver=unare at`t de du=m[noas[ ca =i c`nd ar fi mi-
rosit c[ vine cu g`nduri rele. Umbl`nd din cas[ ]n cas[ =i
r[scolind mizeria p`n[ ]n fund, se sim\i cuprins ]ncetul cu
]ncetul de o nedumerire mare =i at`t de st[ruitoare c[-i zgudui
toat[ firea, mai ales amintindu-i ]ntruna cl[dirile m`ndre din
mijlocul satului.
„Aci suntem noi, cei oropsi\i =i s[raci, pe c`nd dincolo ei
se l[f[iesc ]n bel=ug“, se g`ndi d`nsul ]n sf`r=it, intr`nd tocmai
]ntr-o c[su\[ foarte hodorogit[, cu stre=inile a=a de joase c[
trebui s[ se plece ca s[ poat[ p[trunde ]n tind[.
O bab[ uscat[, ]ncovoiat[ r[u de spinare, cu o broboad[
cenu=ie ]n cap, ]l pofti speriat[ ]n cas[, repezindu-se s[ =tearg[
cu =or\ul lavi\a, ca nu cumva s[ se murd[reasc[ domni=orul dac[
ar pofti s[ =ad[. Spaima ]ns[ ]i lic[rea ]n ochii cu care fura c`nd
pe Titu, c`nd pe cele dou[ str[ji r[mase ]n u=a tinzii.
—
Apoi s[ ne ierta\i, domni=orule, c[ la noi e ur`t, mur-
mur[ baba cu glas jalnic. Ne m[n`nc[ s[r[cia =i necazurile,
domni=orule, p[catele noastre!
Titu o privi lung =i se cutremur[ de o ru=ine ciudat[ ame-

Ion
205
stecat[ cu dezgust. B[tr`na i se p[ru o n[lucire din visurile
lui, ]ntruchip`nd mizeria =i ]ntunericul. Vru s-o lini=teasc[ cu
o vorb[ bl`nd[, dar nu ]ndr[zni s[ deschid[ gura =i-=i v`r] nasul
]n registrul de sechestre unde o g[si ]nsemnat[ cu o datorie de
peste dou[ sute de coroane. C`nd auzi baba de dou[ sute,
holb[ ochii uluit[, r[mase c`teva clipe cu gura c[scat[, apoi
]n\eleg`nd, izbucni brusc ]ntr-un hohot de pl`ns, bolborosind
desperat[:
—
Vai de mine, domni=orule! Dou[ sute!... Vai de mine =i
de mine!
Lacrimile ei g`lg`iau at`ta durere ]nc`t Titu avu o ]ncle=tare
]n beregat[. Se uit[ z[pacit la str[jile din tind[ care se sc[rpinau
]n cap sub rev[rsarea de soare prim[v[ratic. Lumina vie ]l f[cu
s[ tresar[, ademenindu-l, sim\ind-o cum i se prelinge ]n suflet,
cum ]i p[trunde ]n toate taini\ele, schimb`ndu-se ]ntr-o mil[
din ce ]n ce mai l[murit[ =i mai st[p`nitoare. „Ce-s eu aici?
Ce caut eu aici?“ se g`ndi atunci d`nsul, ]n vreme ce bocetele
b[tr`nei ]i murmurau ]n urechi ca ecoul unei chem[ri
]ndep[rtate.
—
Apoi, uite, bab[, trebuie s[ pl[te=ti, c[ altfel ]\i iau
z[loage =i-\i v`nd tot, tot! vorbi ]n acela=i timp gura lui cu glas
aspru care i se p[rea at`t de str[in ]nc`t de-abia ]l mai cuno=tea
=i mir`ndu-se cum poate rosti asemenea cuvinte.
—
N-am nimic, domni=orule, afar[ de sufletul din oase!...
N-am!... Dar ia-mi-l, ia-mi-l!... C[ feciorul mi-i ]n c[tane de
doi ani de zile =i c`t amarul de p[m`nt ne-a l[sat Dumnezeu,
acolo zace ]n paragin[ de m[ doare inima... Numai sufletul
mi-a mai r[mas... Amu ]ncaltea ia-mi =i sufletul, domni=orule!...
}n inima lui Titu izbucni o flac[r[ nou[, ca dintr-un foc
mocnit prea ]ndelung. }n minte ]i r[s[ri ]ntrebarea chinuitoare:
„De ce s[-i iau eu sufletul? De ce eu? De ce tocmai eu?“
St[tu mult nemi=cat, f[r[ s[ rosteasc[ o vorb[ =i f[r[ s[ mai
]ndr[zneasc[ s[ ridice ochii la baba care pl`ngea mereu, ]=i
sufla nasul zgomotos, se ]nchina =i se jura. Lui ]i era ru=ine de
str[ji c[ se ]nduio=eaz[ =i totu=i n-avea puterea s[-=i ]nving[

Liviu Rebreanu
206
sl[biciunea. Pe urm[ deodat[ se zgudui, se uit[ iar ]n registru,
cl[tin[ din cap =i morm[i sup[rat:
—
Atunci poate c[ sunt gre=ite socotelile? Ori ce Dum-
nezeu?... Ori nu se poate?... Adic[ ce gre=eli, ce...?
Se ag[\[ ]ndat[ de cuv`ntul „gre=eli“ ca un ]necat. Ie=i furi-
os din cas[, urmat de str[jile care p[=eau nep[s[tor, cl[tin`nd
din cap ca ni=te animale trudite. Se duse drept la prim[rie =i
spuse indignat notarului c[ registrul de impozite trebuie s[ fie
gre=it. Friedman z`mbi cu superioritate =i-i r[spunse c[ ga-
ranteaz[ exactitatea socotelilor, deoarece au fost lucrate chiar
de d`nsul =i copiate de fiul s[u, un matematician de m`na ]nt`i.
Dar, dac[ \ine s[ se conving[, slobod e s[ revad[ toate capi-
tolele, de=i, dup[ umila-i p[rere, ar fi mai bine s[ continue
sechestrele =i s[ nu mai piard[ vremea degeaba.
Titu ]=i d[du seama c[ ]n registru nu poate fi nici o gre=eal[ =i
c[-i trebuie=te doar un pretext spre a nu fi nevoit s[ mai colinde
casele de pe la margini. Se sim\ea mic =i ros de o am[r[ciune
care parc[-i s[rbezea s`ngele =i-i infiltra ]n suflet o sc`rb[ mare
de sine ]nsu=i. Zv`rcolindu-se s[-=i ]mpr[=tie sim\[m`ntul acesta,
se a=ez[ la un birou ]nc[rcat de h`r\oage =i, ma=inal, ]ncepu s[
adune, s[ scad[ =i s[ combine fel de fel de cifre, s[ r[sfoiasc[
pentru fiece nume ]n c`te cinci-=ase foliante. }n ochii lui ]ns[
r[m[sese ]ntip[rit[ at`t de ad`nc baba cu fa\a zb`rcit[ de cute =i
str`mbat[ de pl`ns, ]nc`t pe toate paginile tremura chipul ei
mustr[tor, ]n vreme ce ]n urechi ]i vuia mereu ca o imputare din
ce ]n ce mai aspr[: „Ia-mi =i sufletul, domni=orule!...“
Dup[ un r[stimp de b`jb`iri, r[bdarea ]l p[r[si. S[ri de la
mas[ aproape desperat =i porni s[ se plimbe de ici-colo prin
cancelaria colboas[, nec[jindu-se s[-=i goneasc[ vedenia ba-
bei din minte. }ncerc[ s[ fug[ cu g`ndurile la Rozica, la
]mbr[\i=[rile ei calde, la =oaptele ei dulci. }n zadar, c[ci se
pomenea cu ]nchipuirea iar[=i ]n cocioaba d[r[p[nat[, ]n fa\a
b[tr`nei schimonosite de durere, silit s[-i aud[ bocetele doje-
nitoare. Pe urm[ se ru=in[ c[, ]n asemenea clipe, mai poate s[
se g`ndeasc[ la Roza Lang =i-l cuprinse chiar un fel de sil[ de

Ion
207
femeia care l-a orbit at`ta vreme cu iubirea ei zv[p[iat[,
ab[t`ndu-l din calea lui.
Titu era acuma singur ]n toat[ prim[ria; str[jile sfor[iau la
]ntrecere pe b[ncile din tind[. }n ferestrele deschise larg
prim[vara z`mbea ]n odaie ca o fecioar[ ]ndr[gostit[. Pa=ii
t`n[rului, ap[sa\i, c`nd mai rari, c`nd mai gr[bi\i, r[scoleau
praful du=umelelor tocite, care, ]n ]mbr[\i=area soarelui, se
leg[na ca o boare aurit[... Deodat[ Titu se opri la o fereastr[,
cu m`inile la spate, ademenit parc[ de via\a nou[ ce izbuc-
nea atotputernic[ dincolo de zidurile cancelariei. Privirea lui
]nt`lni peste drum =coala ungureasc[, trufa=[, str[lucind ]ntr-o
poleial[ de raze. }n curtea mare, prundit[, cete de copii zbur-
dalnici se fug[reau =i se jucau, strig`nd plini de voio=ie,
supraveghea\i de un ]nv[\[tor t`n[r =i foarte palid, cu ochii
at`t de mari c[ de departe p[reau ochelari. Zgomotul =i vese-
lia ajungeau ]n prim[rie mulcomite ]ntr-un murmur cald,
]ntret[iat numai rareori de \ipete scurte, mul\umite. Sufletul lui
Titu ]ncepuse s[ se mai ]nvioreze c`nd deodat[ v[zu c[
]nv[\[torul galben se umfl[ =i se rote=te ca un curcan, f[c`nd
semn m`nios unui grup de copii ce st[teau deoparte. Cum copi-
ii r[maser[ pironi\i locului de fric[, ]nv[\[torul se duse spre
d`n=ii, amenin\`ndu-i cu degetul =i strig`nd. Titu se plec[ spre
fereastr[ =i, prin zarva de glasuri vesele, auzi totu=i limpede
cuvintele ]nv[\[torului, pline de indignare:
—
Numai ungure=te!... Ungure=te!... Trebuie ungure=te!...
Ungure=te!...
}ntr-o clipire toat[ fiin\a lui Titu se schimb[ ]ntr-o ur[
cumplit[ ]mpotriva ]nv[\[torului. Sim\i o pornire n[valnic[ s[
se repead[ la d`nsul =i s[-i ]nfunde ]n inim[ cuvintele
amenin\[toare... Ni=te b[t[i de clopot zdr[ng[nir[ ]ns[ atunci
=i, ]ntr-un minut, zgomotele amu\ir[ =i curtea =colii r[mase
pustie. Numai cl[direa sc[ldat[ ]n soare privea parc[ mai
m`ndr[, mai batjocoritoare, ca o fiar[ care, dup[ ce =i-a ]nghi\it
prada, se linge lene=[ pe buze. Niciodat[ p`n[ azi nu b[gase
de seam[ c[ un lucru mort ar putea s[ exaspereze pe un om.

Liviu Rebreanu
208
Acum vedea cum casa ro=covan[ de peste drum, cu ferestrele
mari =i sclipitoare, vrea s[-l dispre\uiasc[ =i s[-l jigneasc[.
Aceasta ]l ]nfuria =i-i reamintea iar pe baba speriat[ =i cernit[
de suferin\e. „S[-i smulg eu nenorocitei =i sufletul din oase ca
pe urm[ colea s[ strige mai \an\o=: numai ungure=te!“
Ridic[ ochii mai sus deasupra =colii, spre cerul albastru,
limpede ca o p`nz[ ]ntins[ acoperind nem[rginirea. G`ndurile
lui vedeau tot satul ca pe o hart[ uria=[, p[trundeau ]n casele
frumoase, bogate, ]ngrijite, adev[rate l[ca=uri de st[p`ni
r[sf[\a\i de soart[, se plimbau prin ogr[zile m`ndre unde
]nt`lneau \[rani unguri sf[to=i, cu izmene largi ca rochiile, cu
must[\i r[sucite, hodorogind ]n gura mare... Apoi u=oare =i iu\i,
ca n[zdr[vanii din basmuri, g`ndurile ocoleau satul, popo-
seau ]n cocioabele nec[jite, printre al\i \[rani, ]mpov[ra\i de
nevoi, oropsi\i de Dumnezeu =i de oameni, slei\i de munc[ =i
de s[r[cie. „+i totu=i al nostru e viitorul! ]=i zise Titu ]nseni-
n`ndu-se . O cetate ]ncercuit[ de o o=tire descul\[! Degeaba
ne ]nfrunt[ cu =coala amenin\[toare, degeaba c`nt[ coco=ul
]n v`rful bisericii... Presiunea noastr[ nu ]nceteaz[ o clip[!
Mul\imea noastr[ ]nainteaz[ mereu... Zidurile lor me=te=ugite
se clatin[ =i se f[r`mi\esc ]ndat[ ce le atinge suflarea vie\ii noas-
tre ]nc[tu=ate... St[p`nii tremur[ ]n fa\a slugilor! Slugile! Noi
suntem slugile! Al lor e trecutul, al nostru e viitorul!...“
}l g`dila un r`s de mul\umire. }ncrederea ]n sine ]i alun-
gase zbucium[rile =i g`ndurile negre. }=i aduse aminte cum ]n
S[scu\a, acum vreo zece ani, c`nd a trecut spre Bistri\a, singur
v[carul era rom`n =i st[tea ]ntr-o hrub[ ]n capul satului, pe
c`nd azi, f[r[ =coal[ =i f[r[ biseric[, jum[tate comuna e
rom`neasc[. „Acolo al\i st[p`ni sunt cotropi\i ]ncetul cu ]ncetul
de slugile oropsite, dar pline de via\[!“ se g`ndi d`nsul,
sim\indu-se foarte fericit c[ are cinstea s[ fac[ parte din nea-
mul obijdui\ilor.
C`nd fu poftit la mas[, merse at`t de bine dispus c[ ]nveseli
toat[ familia notarului, de=i era cam sup[rat[ deoarece le pierise
o g`sc[, ]ndopat[ =i ]ngrijit[ de ]ns[=i doamna not[reas[. Dup[-

Ion
209
pr`nz Titu se cufund[ ]ntr-o discu\ie pasionat[ cu Friedman =i
fiul s[u asupra rom`nilor. Studentul ]ncerca mereu s[ vorbeasc[
ungure=te, dar Titu nu r[spundea dec`t rom`ne=te, parc[ ar fi
uitat dintr-o dat[ =i cu des[v`r=ire limba cealalt[, sau parc[ s-ar
fi temut c[ ]=i va pierde graiul ]n clipa c`nd ar mai rosti un cuv`nt
unguresc. Notarul =i mai ales feciorul s[u sus\ineau cu
]nver=unare c[ politica rom`neasc[ e gre=it[ din temelie, fiind
pornit[ dintr-un sim\[m`nt de ur[ ]mpotriva st[p`nitorilor legali
ai \[rii =i c[ prin urmare se va sf`r=i printr-un faliment. Titu criti-
ca, din ce ]n ce mai ]nd`rjit, str[dania ungurilor de a ucide prin
dezna\ionalizare un neam ]ntreg cu un trecut ]ndoliat de suferin\e
=i de vitejie, =i dovedea c[, ]mpotriva acestei tendin\e criminale,
rom`nii sunt sili\i s[ lupte pe via\[ =i pe moarte.
—
Pardon, pardon, ]l ]ntrerupse ]n cele din urm[ notarul,
vr`nd s[-i dea lovitura de gra\ie. Sunt sigur c[, mai cur`nd sau
mai t`rziu, =ovinismul dumitale are s[ te goneasc[ ]n Rom`nia,
ca =i pe ceilal\i martiri ai dumneavoastr[, care exploateaz[
]ncrederea bietului popor ]n c[rturarii s[i... M[ rog, ]n privin\a
aceasta eu nu m[ ]n=el niciodat[...
—
Unde-i norocul s[ pot trece =i eu ]n \ar[! suspin[ Titu cu
m`ndrie.
—
Las[, c[ asemenea noroace nu ]nt`rzie prea mult, zise
Friedman ironic. Ei bine, grozav a= vrea s[ te ]nt`lnesc dup[
ce vei fi cunoscut mai bine |ara Rom`neasc[! Grozav!... Ai s[
vezi dumneata acolo libertate =i fericire, dumneata care aici
c`rte=ti =i te revol\i ne]ncetat... Chiar te rog s[-mi scrii =i mie o
carte po=tal[... F[g[duie=ti?
—
Desigur! strig[ Titu ]mbujorat de ]nsufle\ire. }n orice caz
mai r[u ca aci nu poate s[ fie!
—
Nuuu? Z[u?... Crezi dumneata? s[ri notarul sup[rat c[
n-a izbutit s[-l dea gata. Apoi =tii dumneata c[ ]n Rom`nia du-
mitale nimic =i nimeni nu e stabil? Dac[ ochii dumitale se
]nt`mpl[ s[ nu-i plac[ boierului, a doua zi ai zburat... Acolo
nu-s legi =i nici administra\ie ca ]n \ara aceasta blagoslovit[ pe
care dumneavoastr[ o calomnia\i pe toate c[r[rile. Nu, dom-

Liviu Rebreanu
210
nule! Acolo bunul plac al ciocoilor dicteaz[ milioanelor de robi
]n zdren\e... S[ nu-mi vorbe=ti, te rog, mie de Rom`nia, c[ eu o
cunosc mai bine ca dumneata!... Trei ani am stat acolo ]n tinere\e,
dar n-am s[ uit p`n[ voi ]nchide ochii c`t am ]ndurat!
—
}n sf`r=it, oricum ar fi, bine sau r[u, cel pu\in =tiu c[ tot
e rom`nesc =i numai rom`nesc! f[cu Titu cu un sur`s triumf[tor
care pe notar ]l s`c`ia mai tare dec`t dac[ ar fi r[cnit. +i prin
urmare nu poate veni orice fleac de renegat s[-\i impun[ s[
vorbe=ti =i s[ sim\i ca un str[in!
—
E=ti un =ovinist cum nici nu mi-a= fi putut ]nchipui, nu
degeaba e=ti poet rom`n! zise studentul, c[ut`nd s[ fie ironic,
pe ungure=te.
La sf`r=itul discu\iei Titu se sim\i m`ndru ca un comandant
de oaste dup[ o b[t[lie c`=tigat[. Era mai ales mul\umit pen-
tru c[ a avut curajul s[-=i declare f[r[ ]nconjur sentimentele
adev[rate, ca =i c`nd ar fi f[cut-o ]n fa\a unor inchizitori fioro=i.
}n amurg, ]n loc s[ se duc[ la preotul calvin ca s[ b`rfeasc[
]mpreun[ cu preoteasa apuc[turile obraznice ale notarului,
precum obi=nuia, se hot[r] brusc s[ mearg[ la preotul rom`n.
Acuma ]i era ru=ine c[, fiind aici de aproape o lun[, a legat
cuno=tin\[ cu to\i surtucarii unguri, dar n-a umblat deloc s[
vad[ m[car pe p[storul turmei descul\e =i oropsite.
Casa preo\easc[ era ]n preajma bisericu\ei, pe o uli\[ dos-
nic[, ]n marginea satului. Titu g[si numai pe doamna preoteas[,
o \[ranc[ sec[tuit[ de munc[, =i trei fete modeste, foarte
ru=inoase =i cam prostu\e. Toate s-au bucurat =i l-au poftit ]ndat[
]n „casa dinainte“, o odaie ]mpodobit[ cu \es[turi =i cus[turi
\[r[ne=ti =i cu o mas[ ]n mijloc, a=ternut[ cu fa\[ alb[, pe care
trona o biblie veche, legat[ ]n piele roas[, ]ntre o cruce mic[
de argint =i alta mai mare de lemn. St`ng[ciile =i sfiala fetelor,
ca =i vorbele ap[sate ale preotesei, care alt[ dat[ l-ar fi f[cut
s[ r`d[, acuma i se p[reau pline de farmec.
—
Dar sfin\ia sa? ]ntreb[ d`nsul c`nd, dup[ sleirea
banalit[\ilor de rigoare, fetele amu\ir[ nemai=tiind ce se cu-
vine s[ vorbeasc[.

Ion
211
—
E la biseric[, are o nunt[, r[spunse repede fata cea mai
mare, sl[bu\[, uscat[, cu m`inile ro=ii. Au venit adineaori ni=te
unguri s[-i cunune. C -aici a=a-i obiceiul. }nt`i se cunun[ la
biserica lor, dar pe urm[ vin =i la tata, c[ zice c[ slujba noastr[
e mai sf`nt[...
—
E mai sf`nt[... repet[ Titu ma=inal.
}n cur`nd sosi =i preotul, b[tr`n, cu hainele murdare, cu
barba ne]ngrijit[ =i cu ni=te ochi bl`nzi ca de apostol. Avea
fa\a transfigurat[ de o mul\umire m`ndr[. D[du m`na cu Titu,
]l a=ez[ la mas[, porunci fetelor s[ aduc[ un pahar de vin =i
apoi, c`nd r[maser[ singuri, ]i zise cu o imputare u=oar[,
fr[\easc[:
—
M[ bucur, fiule, c-ai mai venit =i pe la noi... A=a se =i
cade. C[ci trebuie s[ ne iubim unii pe al\ii to\i cei de-o limb[
=i de-o lege. De aceea m-am mirat =i m-a durut c[ ne-ai ocolit
p`n[ azi...
Titu plec[ fruntea parc-ar fi a=teptat o binecuv`ntare =i ros-
ti domol, ca un vinovat mustrat de remu=care:
—
Iart[-m[, p[rinte!
2
Zvonul =i apoi =tirea c[ Ion nu vrea s[ ia de nevast[ pe
Ana, de=i nu t[g[duie=te c[ cu d`nsul a r[mas ]ns[rcinat[, se
r[sp`ndi, mai ales cu ajutorul Zenobiei, ]n tot satul. Celor ce
spuneau c[ nu o ia fiindc[ nu se ]nvoie=te de zestre cu Vasile
Baciu, le astupau gura cei ce =tiau c[ fl[c[ul nici nu vrea s[
stea de vorb[ cu tat[l fetei =i c[ deci =i-a b[tut joc de ea ]nadins
=i numai ca s[ se r[zbune pe Baciu pentru c[ nu i-a dat-o de
bun[voie, ba ]nc[ odinioar[, la hor[, l-a =i bruftuluit de fa\[ cu
toat[ lumea. }n casa Herdelea ]ns[ purtarea lui Ion era privit[
ca o murd[rie f[r[ pereche. B[t[ile ce le suferea Ana din prici-
na lui st`rneau zilnic valuri de lacrimi =i explozii de mil[ pentru
victima „pra=c[ului“ Glaneta=ului, cu toate c[ p`n[ atunci fata
lui Vasile nu se bucurase de nici o considera\ie ]n familia
]nv[\[torului. De c`te ori auzeau c[ Baciu bate pe Ana,

Liviu Rebreanu
212
am`ndou[ fetele lui Herdelea pl`ngeau cu hohote =i blestemau
pe Ion, av`nd de partea lor f[\i= =i pe d[sc[li\a, care nu se os-
toia p`n[ ce nu striga din cerdac spre casa Glaneta=ului: „S[
v[ fie ru=ine obrazului!“ De=i nu se ar[ta, ]nv[\[torul se indigna
tot at`t de mult ca =i muierile, fiind un sentimental f[r[ seam[n
=i av`nd oroare de b[taie, ]nc`t chiar ]n =coal[, c`nd se
]nt`mpla s[-l scoat[ din s[rite vreun copil =i s[-i trag[ dou[-
trei la palm[, avea remu=c[ri zile de-a r`ndul. Laura mai
]ncerc[ de c`teva ori s[ explice fl[c[ului c[ nu-i =ade frumos
ceea ce face, dar Ion parc[ ]nnebunise, t[cea =i r`njea ca un
c`ine turbat.
—
Nici n-am mai v[zut a=a blestem[\ie, murmura Herde-
lea, cl[tin`nd din cap, seara c`nd vorbeau de feciorul
Glaneta=ului. Parc[-mi pare r[u acuma c[ nu l-am l[sat s[ fi
stat ]n temni\[, s[-i mai treac[ buiecia...
De altfel Ion ]nsu=i tr[ia ]ntr-o tulburare at`t de ciudat[, c[
aproape nu-=i d[dea seama ce mai voia =i unde vrea s[ ajung[.
De c`nd a ]nfruntat pe Vasile Baciu i se p[rea c[ toat[ lumea
]l du=m[ne=te =i totu=i se sim\ea mai fericit ca totdeauna. Aci
era de o veselie uimitoare, glumea cu cine-i ie=ea ]n cale, aci
se ]nfuria =i suduia din senin, c[ut`nd oricui ceart[ =i b[taie.
Mai ales c`nd ]i pomenea cineva de Ana se zbor=ea =i fulgera;
ba ]n cele din urm[ ajunse s[ vad[ un vr[jma= de moarte ]n
oricine rostea ]n fa\a lui numele ei sau pe al lui Vasile. }ntr-o
duminic[, tocmai ]n vremea liturghiei, b[tu crunt pe tat[l s[u,
pentru c[ ]l sf[tuise, foarte pe departe, s[ caute s[ se ]n\eleag[
cu Vasile Baciu, c-ar fi auzit c[ acuma ar fi bucuros s[-i dea
fata =i chiar o zestre frumoas[.
Avea uneori clipe c`nd ]=i zicea c[ se poart[ ca un
prost[nac, alerg`nd dup[ cai verzi, ]n loc s[ stea de vorb[ cum
se cuvine =i s[ ]ncerce o ]nvoial[ cinstit[. Se g`ndea atunci c[
Vasile Baciu, ]nc[p[\`nat cum e, poate s[ se r[zg`ndeasc[, s[
lase pe Ana s[ nasc[ =i s-o \ie acas[ cu copilul p`n[ ce va
veni altul s-o cear[ de nevast[. Au mai fost =i alte fete cu copii
din flori care totu=i s-au m[ritat, dar ]nc[ fata bog[ta=ului Va-

Ion
213
sile Baciu?... Asemenea ]nchipuiri ]l f[ceau ]ns[ mai d`rz. „Mai
bine s[ r[m`n tot calic, dec`t s[ m[ frece ei pe mine!“ ]=i
r[spundea cu un sim\[m`nt de mare mul\umire.
C`teodat[ ]i venea s[ izbucneasc[, s[ strige ]n gura mare
c[ =i-a ]mplinit g`ndul, c[ de acum poate avea =i p[m`nt =i de
toate, numai s[ vrea d`nsul, c[ci toate numai de voin\a lui
at`rn[. A=teptarea de azi ]i umplea fiin\a de o pl[cere
nemaisim\it[. Tocmai fiindc[ i-ar fi fost u=or s[ puie cap[t tu-
turor ne]n\elegerilor, nu se ]ndura, parc[ s-ar fi temut c[, ]ndat[
ce va fi dob`ndit ce a r`vnit at`t de vijelios, vor ]ncepe poate
alte zbucium[ri, necunoscute =i mai grele.
}ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judec[torie
]n Armadia, printr-un aprod trimis ]nadins dup[ d`nsul. Se duse
]ndat[, nep[s[tor, f[r[ s[ se sf[tuiasc[ cu nimeni, ca =i odini-
oar[, c`nd cu p`ra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l mai du-
rea de ce i s-ar putea ]nt`mpla acolo, de vreme ce planul lui a
izbutit =i fericirea e at`t de aproape, c[ doar s[ ]ntind[ m`na
s-o culeag[.
Un domn str[in, gros =i gras, cu ochelari negri, cu fa\a plin[
=i rotund[ ca o lun[, ]l ]ntreb[ cine i-a f[cut jalba ]mpotriva
domnului judec[tor. Ion nu st[tu pe g`nduri nici un minut, ci
spuse ]ndat[ c[ Herdelea i-a f[cut-o. .. Numai dup[ ce-a ispr[vit
=i a v[zut pe preotul Belciug al[turi de judec[torul m`nios,
mai la o parte, =i-a dat seama c[ s-a pripit =i =i-a adus aminte
cum a f[g[duit ]nv[\[torului de at`tea ori c[ nu-l va vinde nici
]n ruptul capului. De aceea c[ut[ s-o dreag[, ad[ug`nd c[ el a
st[ruit la Herdelea =i l-a rugat ]n genunchi p`n[ l-a ]nduplecat.
Domnul str[in ]ns[ nu-l mal ascult[, fiind ocupat s[ dicteze
ceva pe ungure=te altui domn care scria foarte repede la un
birou. Dup[ un r[stimp apoi domnul str[in, care vorbea stri-
cat rom`ne=te, ]l ]ntreb[ dac[ s-a g`ndit bine ce a f[cut, iar
c`nd d`nsul r[spunse c[ s-a g`ndit, ]i zise c[ pl`ngerea lui e
mincinoas[ =i, prin urmare, ]n loc de dou[ s[pt[m`ni, acuma
poate s[ fie ]nchis dou[ luni, de nu =i mai mult... Ion, cu o
]nf[\i=are nep[s[toare, t[cu. Pe urm[ un aprod ]l scoase afar[.

Liviu Rebreanu
214
P`n[ ce ajunse ]n uli\[, fl[c[ul se mai g`ndi c[ n-ar fi trebuit
s[ v`nd[ pe Herdelea. }n uli\[ ]=i zise c[ =i ]n temni\e oameni
trebuie s[ stea =i c[ ori o s[pt[m`n[, ori o lun[, tot un drac
e... Apoi toat[ afacerea aceasta fu ]ngropat[ sub noianul grijilor
cu Ana, cu Vasile Baciu, cu p[m`nturile lor care vor fi ale lui...
Fiindc[ Ion, de la o vreme ]ncoace nu mai mergea a=a de
des pe la Herdelea ca ]nainte =i niciodat[ n-a deschis vorba
despre ]ncurc[turile lui cu Ana, familia ]nv[\[torului de-abia
dup[ vreo s[pt[m`n[ =i ]nt`mpl[tor a aflat cum odrasla
Glaneta=ului nici n-a vrut s[ asculte pe Vasile Baciu c`nd a
]ncercat s[-l descoase asupra g`ndurilor lui cu fata batjocorit[.
Domni=oarele =i doamna convinser[ lesne pe Herdelea c[ el,
ca ]nv[\[tor =i om luminat, e dator s[ intervin[, s[ pov[\uiasc[
=i la nevoie s[ dojeneasc[ pe „destr[b[latul care nu mai are
fric[ nici de Dumnezeu =i nici de oameni“. M[gulit, ]nv[\[torul
chem[ ]ndat[ pe Ion, care r[spunse c[ vine, numai s[ arunce
]nt`i ni=te ogrinji ]n ieslele Dumanei.
—
P[cat c[ nu-i aici =i Titu, murmur[ Herdelea, a=tept`nd
aproape mi=cat s[ soseasc[ fl[c[ul. Am b[gat de seam[ c[ Titu
are mult[ influen\[ asupra nebunului... Ei, dar acuma s[racul
Titu cine =tie cum se trude=te ]n Gargal[u! C[ci de, p`inea cea
de toate zilele greu se agonise=te =i cu mult[ sudoare!
Ion intr[, dar de la primele cuvinte se burzului, se ro=i, se
]nfurie =i cur`nd i-o tr`nti, f[r[ ru=ine, ]nv[\[torului:
—
Dar mai l[sa\i-m[ ]n seama necuratului, c[ doar nici eu
nu-s copil =i =tiu bine ce fac =i cum trebuie s[ m[ port!... Apoi
z[u a=a!... N-o iau, domnule ]nv[\[tor, pentru c[ n-am poft[ s-o
iau. +i drept s[ v[ spun, mi-i ur`t[ Ana ca mama p[durii =i nu
mi-ar mai trebui, s[ =tiu c[ badea Vasile mi-ar pune colea-n
palm[ tot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a r[mas ea cu
p`ntecele la gur[? Io-s vinovat? Ea-i de vin[, c[ de nu i-ar fi
pl[cut, nu s-ar fi l[sat... C[ doar n-am rugat-o eu, p[catele mele...
Herdelea se cruci ascult`ndu-l =i amu\i, iar fetele fugir[ ]n
salon ca s[ nu fie nevoite s[ mai aud[ asemenea vorbe p[g`ne.
Numai d[sc[li\a nu-=i pierdu cump[tul, ci aprinz`ndu-se de

Ion
215
indignare, ]i zise, c[ut`nd totu=i s[-=i p[streze demnitatea:
—
Nu \i-i ru=ine \ie, m[i b[iete, s[ vorbe=ti a=a ]n fa\a
noastr[, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdrav[n?
Nici \iganii cei mai nemernici n-ar ]ndr[zni s[ fac[ =i s[ gr[iasc[
precum ]ndr[zne=ti tu! Frumos ]\i st[, n-am ce zice... Noi te-am
crezut mai de treab[ =i mai a=ezat ca pe al\ii, dar v[d c[ n-ai
pereche ]n blestem[\ii... Da, da, bine-a zis cine-a zis c[ din
coad[ de c`ine nu faci p`n[-i lumea sit[ de m[tase... Foarte
bine a zis...
—
Las[-l, drag[, las[-l mai ]ncet, c[-i t`n[r =i nu =tie ce
vorbe=te, interveni Herdelea ]mp[ciuitor, uit`ndu-=i hot[r`rea
energic[ de adineaori ]n fa\a ]nd`rjirii fl[c[ului. }ncerc[ apoi
s[-l ]mbl`nzeasc[ reamintindu-i c[, de c`te ori i-a ascultat sfa-
turile numai bine i-a mers, =i st[ruind mai ales asupra p[\aniei
cu Simion Lungu, c`nd fusese c`t pe-aci s[-i putrezeasc[ oa-
sele prin cele temni\e =i c`nd numai jalba pe care i-a f[cut-o
d`nsul l-a sc[pat teaf[r.
}nv[\[torul n-apuc[ s[ ispr[veasc[. Pe Ion bl`nde\ea aceasta
]l sugruma fiindc[ ]l silea s[ se ru=ineze. Dar nevr`nd s[ se
dea ]nvins, ]=i aduse aminte de domnul str[in de la judec[torie
=i s[ri m`nios, strig`nd:
—
C[ bine m-ai sf[tuit, domnule ]nv[\[tor! Mai bine nu
m[ sf[tuiai =i m[ l[sai ]n pace s[ stau ]nchis atunci dou[
s[pt[m`ni, dec`t s[ stau amu dou[ luni ori poate =i doi ani!...
Las[ c[ am aflat =i noi cum s-au ]ntors lucrurile, ca doar nu
suntem tocmai a=a de pro=ti...
—
Vas[zic[ asta \i-e recuno=tin\a, m[i Ioane? zise Herde-
lea ]nfrico=at de ]ndr[zneala feciorului. Dup[ ce m-ai rugat
o sear[ ]ntreag[, =i tu =i ai t[i, s[ nu te las, acuma ai obraz
s[-mi faci imput[ri? Ui\i c[ tot pl`ngerea mea te-a sc[pat de
temni\[...
—
M-a sc[pat, cum s[ nu m[ scape... Zi mai bine c[ \i-ai
b[tut joc de ne=tiin\a mea cum nici n-a= fi putut crede, c[ doar
mai frumos cum m-am purtat eu cu dumneavoastr[ nu s-a pur-
tat nimeni... Dar amu nu-i nimic! S[ fim s[n[to=i! De-amu oi

Liviu Rebreanu
216
=ti =i eu s[ m[ feresc =i s[ umblu dup[ capul meu... S[ dea
Dumnezeu noapte bun[!...
Ie=i repede, tr`ntind u=a =i bodog[nind p`n[ acas[.
At`ta obr[znicie ]ncremeni chiar =i pe doamna Herdelea,
]nc`t de-abia ]ntr-un t`rziu putu zice:
—
A ]nnebunit de tot becisnicul! ceea ce se potrivea =i cu
p[rerea domni=oarelor care, reap[r`nd, nu mai =tiau cum s[-=i
arate revolta.
P`n[ noaptea t`rziu uimirea nu se potoli ]n casa Herde-
lea. Asemenea necuviin\[ din partea unui s[tean nu li se mai
]nt`mplase niciodat[... +i sup[rarea tuturor era mai mare pen-
tru c[ tocmai Ion dovedea at`ta nerecuno=tin\[ =i lips[ de
respect. Fiindc[ to\i l-au iubit, acuma to\i ]l oc[rau la
]ntrecere. Familia ]nv[\[torului ]l privise ]ntotdeauna ca pe
un om al casei, mai iste\ =i mai sp[lat ca ceilal\i \[rani. Herde-
lea se m`ndrea c[ l-a avut elev =i-1 l[uda pretutindeni. Ce-i
drept, =i Ion fusese ve=nic s[ritor =i nu se codea, dac[ i se
cerea, ba s[ alerge p`n[-n Jidovi\a sau Armadia, ba s[ mai
sfarme ni=te lemne pentru buc[t[rie... }n serile lungi de iarn[,
c`nd plictiseala omoar[ satele, c`nd de frica ei oamenii se
culc[ odat[ cu g[inile, feciorul Glaneta=ului petrecea de
multe ori ]n casa ]nv[\[torului, ascult`nd sau spun`nd bas-
muri, c`nt`nd ori juc`nd loton =i durac... }ns[=i doamna
Herdelea, care nu-=i ascundea dispre\ul fa\[ de pro=ti, cum
le zicea d`nsa \[ranilor, cu Ion vorbea ca =i cu o persoan[
de seama ei, mai ales c[ el =tia s[ p[streze totdeauna buna-
cuviin\[. +i acuma, acela=i Ion nu se ru=ineaz[ s[ r[cneasc[
=i s[ amenin\e pe domnul ]nv[\[tor!
—
Dac-ar fi fost acas[ Titu, sunt sigur[ c[-l plesnea! zise
Ghighi, r[zboinic[.
Herdelea ]ns[ mai mult se ]ntristase dec`t se m`niase. Din
toate vorbele lui Ion, ]l izbir[ ]ndeosebi cele despre pl`ngerea
]mpotriva judec[torului. Apoi o b[nuial[ ]i s[get[ inima: dar
dac[ nebunul s-a apucat s[ spuie pe undeva cine i-a f[cut
jalba?... Nu mai v[zuse de mult pe Ghi\[ Pop de la judec[torie,

Ion
217
dar parc[ sim\ea c[ comisiunea de anchet[ trebuie s[ fi um-
blat prin Armadia =i deci se prea poate s[ fi fost chemat =i Ion...
Atunci nenorocirea e pe drum...
—
Te pomene=ti c[ mai dam =i de belea din pricina
reclama\iei cu obraznicul [sta! vorbi Laura care, de c`nd se
logodise, ]mperechease seriozitatea cu pesimismul.
—
Nu m-a= mira deloc! ad[ug[ d[sc[li\a m`ng`indu-=i gura
=i nasul. De la astfel de pro=ti te po\i a=tepta la tot ce-i mai r[u!
—
Hodoronc-tronc! f[cu Herdelea. L[sa\i, c[ nu-i nici
dracul a=a de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar r[u
nu-i! Omul o fi av`nd cine =tie ce necazuri, s-apoi la necaz
omul vorbe=te vrute =i nevrute!
}n vreme ce sufletul ]i s`ngera de presim\irea nenorocirii,
trebui s[ z`mbeasc[, s[ glumeasc[ =i s[ conving[ familia c[
nu-i nici o primejdie... D[sc[li\a =i fetele, obosite de indignare,
dormir[ ca sc[ldate. Numai Herdelea se fr[m`nt[ toat[ noap-
tea cu ochii deschi=i, speria\i, c[ut`nd zadarnic s[ ]nece ]n
]ntuneric vedeniile ap[s[toare...
3
Preotul Belciug, fiind ]nnegrit ]n pl`ngerea lui Ion la fel cu
judec[torul, fusese chemat ca informator ]n fa\a comisiunii,
prezidat[ de primul procuror al tribunalului din Bistri\a.
R[spunse sur`z`nd cucernic la toate ]ntreb[rile, sim\indu-se
curat ca floarea spinului =i nevr`nd s[ par[ c[ e cuprins de
vreo pornire du=m[noas[ fa\[ de nimeni, de=i ]n sufletul lui
fierbea ]mpotriva lui Ion care a cutezat s[-l p`rasc[. De altfel
]i veni foarte u=or s[ se l[mureasc[, av`nd doar s[-=i repete
declara\iile f[cute cu prilejul procesului din care se ]n\elegea
c[ feciorul Glaneta=ului este un element periculos pentru or-
dinea legal[ din Pripas =i c[, ]n interesul ob=tesc, trebuia
negre=it scuturat pu\in ca s[-=i vie ]n fire.
—
Nu sunt om de legi =i deci nu pot vorbi dec`t ca un
simplu profan, f[cu d`nsul drept ]ncheiere. Totu=i mi s-a p[rut

Liviu Rebreanu
218
=i mi se pare c[ domnul judec[tor n-a fost destul de sever cu
delicventul. De altminteri, cea mai bun[ dovad[ c[
amenin\area pedepsei n-a avut efectul dorit este ]n afar[ de
]ns[=i pl`ngerea aceasta, care constituie o calomnie prea
]ndr[znea\[, este, zic, faptul c[ chiar acuma reclamantul e
eroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit ]n satul nostru...
C`nd ]ns[ preotul auzi din gura lui Ion ]nsu=i c[ Herdelea
este autorul adev[rat al pl`ngerii, se ro=i de mare m`nie. „Asta-i
culmea ipocriziei! se g`ndi el. Pe de o parte ]mi vine la colin-
dat =i m[ pofte=te la logodna fetei, iar pe de alt[ parte m[ t`r[=te
pe la judec[\i! }n sf`r=it, bine c[ s-a f[cut lumin[!“
De-acuma era dovedit c[ ]nv[\[torul i-e du=man =i prin ur-
mare se credea ]ndrept[\it s[ caute =i el s[-l loveasc[ =i ]nc[
tocmai c`nd ]i va fi lumea mai drag[. „Dac[-i vorba de f[cut
r[u, apoi am s[-i ar[t c[ nu e greu deloc!“ se hot[r] d`nsul.
Cu c`t i se ]nr[d[cin[ ]n suflet convingerea c[ Herdelea e
marele vinovat, cu at`t g[si mai multe ]mprejur[ri u=ur[toare
pentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dec`t victima
intrigilor ]nv[\[torului. }l comp[timi =i-i p[ru r[u c[ a fost nevoit
s[ m[rturiseasc[ ]mpotriva bietului fl[c[u. Se g`ndi tot mai des
la d`nsul =i din ce ]n ce cu mai mult[ duio=ie. Adic[ pentru ce
]l urm[rise cu at`ta ]nver=unare? Acuma, chibzuind mai bine
lucrurile =i ]nt`mpl[rile, recuno=tea c[ s-a pripit c`nd l-a dojenit
]n biseric[ =i c-a gre=it ]ndemn`nd pe Simion Lungu s[-l
p`rasc[. Da, da, s-a pripit, c[ci dreptatea adev[rat[ a fost de
partea lui Ion... Deci trebuie s[ ]ncerce s[-=i r[scumpere
gre=elile =i s[ fac[ ceva pentru s[rmanul om oropsit. +i, fiindc[
=tia bine ne]n\elegerile dintre el =i Vasile Baciu, ]=i propuse s[-i
]mpace, conving`nd pe Ion s[ ia pe Ana, iar pe Baciu s[-i
]mplineasc[ dorin\ele ]n ce prive=te zestrea. De altfel, dac[ ar
izbuti, ar ]mpr[=tia =i ru=inea ce apas[ asupra satului din prici-
na lor. Adev[rat c[ Ana nu-i nici ]nt`ia, nici ultima fat[ care a
p[c[tuit: pe valea Some=ului sunt chiar unele sate unde mai
toate miresele umbl[ cu copila=ul de m`n[. }n Pripas ]ns[, de

Ion
219
c`nd e Belciug ]n fruntea credincio=ilor, nu s-au pomenit copii
din flori. +i apoi ceea ce face Vasile Baciu e strig[tor la cer.
Bine, a gre=it fata =i e vinovat[, dar pentru o gre=eal[ nu po\i
s[ omori un om. At`ta cruzime nu s-a mai auzit. S -a dus ves-
tea =i prin alte comune cum o las[ ]n fiecare zi v`n[t[ =i zdro-
bit[ de b[taie...
Preotul mai cump[ni c`t[va vreme planul, ca s[ nu aib[
pe urm[ s[-=i impute iar vreo pripire. Din zi ]n zi ]ns[ ]l g[sea
mai m[re\. Herdelea are s[ ]ng[lbeneasc[ de necaz c`nd va
afla c[ p`n[ =i Ion al Glaneta=ului, unealta lui nenorocit[, tot
la popa caut[ ad[post sufletesc. Apoi, ]n afar[ de recuno=tin\a
fl[c[ului, va dob`ndi =i ]ncrederea lui Vasile Baciu, pe care
p[\ania fetei l-a pr[p[dit =i care ar fi bucuros acuma s-o vad[
m[ritat[ chiar =i cu feciorul Glaneta=ului, m[car c[ s-a jurat =i
s-a l[udat at`ta c[ nu i-o d[ nici mort. Aici Belciug sim\ea o
nou[ arsur[ a con=tiin\ei sale, c[ci =i el ]l asmu\ise odinioar[
pe Baciu s[ nu-=i nefericeasc[ fata cu un destr[b[lat b[t[u= =i
t`lhar... }n sf`r=it preotul mai n[d[jduia c[ din ]mp[carea aceas-
ta poate s[ foloseasc[ =i biserica cea nou[ ceva. C[ci r`vna
lui cea mai scump[ ]n via\[ era s[ vad[ ]n[l\`ndu-se un sf`nt
loca= de piatr[, falnic =i frumos, ]n locul celui vechi =i d[r[p[nat
care ]i f[cea necinste at`t lui, c`t =i satului ]ntreg. De vreo zece
ani aduna ban peste ban, cu o patim[ mereu cresc`nd, con-
tribuind el ]nsu=i cu aproape toate veniturile bisericii =i
impun`ndu-=i singur toate economiile ]n favoarea visului s[u.
Realizarea ]ncepuse printr-o colect[, f[cut[ de doi s[teni
frunta=i, Toma Bulbuc =i +tefan Hotnog, prin toate comunele
Ardealului, cu o scrisoare de ]nvoire din partea episcopului.
Trebuind bani mul\i, Belciug c[uta s[ insufle =i \[ranilor ambi\ie
de a d[rui pentru biserica cea nou[ la toate prilejurile, dar mai
ales la nun\i, la botezuri, la mor\i... Din nenorocire, credincio=ii
erau mai greoi la pung[ ca p[storul, ]nc`t de-abia acuma se
putuser[ ]ncepe tratative cu c`\iva arhitec\i vesti\i din Bistri\a,
=i ]nc[ nu se =tia dac[ suma adunat[ va ajunge... }n reveriile
lui cucernice, Belciug vedea noua biseric[ triumf[toare,

Liviu Rebreanu
220
tr`mbi\`nd lumii silin\ele vrednice ale unui preot modest. Ba
mai vedea =i bisericu\a cea veche, a=a s[rac[ =i umil[ cum
era, mutat[ ]n satul S[scu\a, unde rom`nii se ]nmul\iser[ =i,
neav`nd unde s[ se ]nchine, veneau duminicile ]n Pripas s[
asculte sf`nta liturghie... Numai s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu
s[-=i poat[ continua opera =i s[ lumineze sufletele oamenilor.
Duminic[, ]nainte de a ]ncepe slujba, puse pe primar s[
porunceasc[ lui Vasile Baciu s[ vie la d`nsul acas[, dup[-ami-
az[, ]mpreun[ cu Ana, iar straja fu ]ns[rcinat[ s[-i trimit[ pe
Ion, ]mpreun[ cu Glaneta=u =i Zenobia. Nu voia s[ se =tie de
ce-i cheam[ =i nici s[ b[nuiasc[ unii c[ a poftit =i pe ceilal\i.
„Cum sunt de ]nd`rji\i am`ndoi, ar fi ]n stare s[ nici nu vie, ]=i
zise Belciug, fr`ng`ndu-=i m`inile cu ]nfrigurare. Pe c`nd a=a,
dac[ se vor ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ ]n casa mea, nu se poate s[ nu
cad[ la ]nvoial[!“
Cei dint`i sosir[ Vasile Baciu cu fata. |[ranul era pu\in
cherchelit fiindc[ se gr[bise s[ ]nghit[ o jum[tate de rachiu
mai ]nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea
ochii umfla\i =i ar=i de pl`ns =i ]ncerca zadarnic s[-=i ascund[
p`ntecele sfid[tor de rotund. Pe el ]l pofti s[ =ad[, pe c`nd ea
r[mase ]n picioare, cu ochii ]n p[m`nt, l`ng[ u=[.
Ca s[ nu-i dea vreme s[ r[sufle, Belciug ]l lu[ repede, c[
face r[u de-=i st`lce=te fata, c-a ajuns de r`sul lumii, c[ omul
la nenorocire s[ nu-=i piard[ judecata, c[ Ana a gre=it, dar orice
gre=eal[ se poate ]ndrepta cu bun[voin\[, dar ]nc[p[\`narea e
mama tuturor relelor, c[ doar nici Ion nu-i \igan, ba ]nc[-i fe-
cior s`rguitor =i iste\, de=i n-are avere, =i poate s[ fie un ginere
mai de treab[ ca mul\i al\ii... Ana izbucni ]n lacrimi, iar Vasile
Baciu r[spunse ]nduio=at =i am[r`t:
—
Da cum n-a= vrea eu, domnule p[rinte? N-am ]ncercat
eu ]n toate chipurile? L-am =i rugat, eu, om b[tr`n... Dar nu
vrea nici m[car s[ m[ asculte. Nu vrea =i nu vrea. A batjo-
corit-o =i amu ne freac[... Apoi ce s[ mai =tiu eu face? Dum-
neata e=ti om sf`nt =i drept =i ]n\elept... }nva\[-m[ dumneata =i
eu fac orice!

Ion
221
Preotul ]=i petrecu m`na prin p[r, mul\umit de r[spunsul
\[ranului, =i tocmai se preg[tea s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fie
zg`rcit, c[ doar pentru odrasla lui d[, iar nu pentru str[ini, c`nd
auzi pa=i de opinci ]n tind[ =i apoi un cioc[nit sfios ]n u=[.
—
Intr[! murmur[ d`nsul repede, ]nc`ntat. Glaneta=u des-
chise ]ncet =i cu respect u=a =i ]=i puse ]ndat[ c[ciula jos l`ng[
cuptor, ]n vreme ce Zenobia =i Ion intrar[ mai cu curaj =i d`nd
bun[ ziua. To\i trei se ar[tar[ uimi\i v[z`nd pe Baciu =i pe Ana,
cu toate c[ at`t ei c`t =i ceilal\i b[nuiser[ de ce au fost chema\i.
Belciug d[du m`na cu Glaneta=u =i cu Ion, arunc`nd o privire
la Vasile Baciu, prin care parc[-l poftea s[ priceap[ c`t de mult
]i cinste=te, pe urm[ vorbi fl[c[ului cu un glas bl`nd, ]nvelind
dojana ]n rug[ciune:
—
Aud =i nu cred c[ tu n-ai vrea s[ iai pe fata asta neno-
rocit[, dup[ ce vezi bine =i recuno=ti c[ e=ti vinovat =i c-ar
trebui s[-\i ]mpline=ti datoria cre=tineasc[... Apoi a=a nu-i fru-
mos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i, de neam r[u nu-i, pe dru-
muri nu-i . .. Spune =i tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de aseme-
nea e=ti un b[iat cumsecade, cuminte, a=ezat... Cum se poate
una ca asta?
—
D-apoi, domnule p[rinte, b[iatul ar vrea, r[spunse
Glaneta=u ]n locul fl[c[ului, sc[rpin`ndu-se ]n cap =i cu ochii
la Vasile Baciu. Cum s[ nu vrea, domnule p[rinte, ad[ug[ iar
dup[ o pauz[, dar oprindu-se iar scurt, parc[ n-ar ]ndr[zni s[
sf`r=easc[, pe c`nd Ion plec[ fruntea cu o mi=care ce voia s[
arate c[ da, ]ntr-adev[r el ar vrea.
Se l[sa o t[cere mai lung[ =i pe urm[ deodat[ se pornir[ s[
vorbeasc[ ]n acela=i timp =i Vasile, =i Ion, =i Glaneta=u. Preo-
tul ]ns[ le curm[ av`ntul, f[c`nd un semn cu m`na, =i le zise
blajin, cu un z`mbet cucernic =i ]mp[ciuitor:
—
Iac[ de-asta v-am adunat! Acu s[ v[ tocmi\i =i s[ v[
]nvoi\i ca oamenii, c[ vrajba-i bun[ numai ]ntre \igani...
Belciug se a=ez[ tacticos la mas[ =i apoi ridic[ ochii la
d`n=ii, a=tept`nd tocmeala =i p[str`ndu-=i pe buze sur`sul
binevoitor pentru to\i. B[rba\ii ]ns[ st[teau ]ncurca\i, cu privi-

Liviu Rebreanu
222
rile a\intite asupra lui, ca =i c`nd ]ntr-]nsul ar vedea singura lor
m`ntuire. Zenobia ofta des =i-=i d[dea ochii peste cap, vr`nd
astfel s[ arate tuturor c[ e p[truns[ de seriozitatea clipei, iar
Ana, topit[ de ru=ine, pl`ngea ]n[bu=it, c[ut`nd s[ se fac[ c`t
mai mic[ =i s[-=i acopere p`ntecele cu m`inile ]ncruci=ate pe
care picura ]n r[stimpuri c`te-o lacrim[ fierbinte... Se auzea
aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai c`teva
clipe de uruitul unei c[ru\e pe uli\[... }n t[cerea ce st[p`nea
ca o du=m[nie mut[, zb`rn`i apoi deodat[ vocea lui Vasile,
gros =i r[gu=it, ]nc`t to\i parc[ se speriar[ =i ]ntoarser[ capetele
spre d`nsul:
—
Eu nu m[ codesc deloc, domnule p[rinte... Eu ]i dau
fata... Uite-o! S[ =i-o ia =i s[ fie s[n[to=i!
Vorbele acestea des\elenir[ amor\eala a=tept[rii. Ion se
mi=c[ pe scaun, ]=i drese glasul pu\in =i zise lini=tit, dar uit`n-
du-se numai sub mas[, la picioarele preotului, ]ntinse =i ar[t`nd
t[lpile ghetelor pe care se prelingeau vine sub\iri de ap[ mur-
dar[ din noroiul lipit pe margini:
—
Nici eu nu m[ codesc, c[ m-ar bate Dumnezeu, numai
c[ vreau s[ =tiu ce iau =i ce-mi d[... Am dreptate, domnule
p[rinte, ori n-am?
Am`ndoi se adresau numai preotului =i nici nu se uitau unul
la altul. Nimeni nu lua ]n seam[ pe Ana =i deci nimeni nu v[zu
cum ]nseninarea alung[ spaima din ochii ei, pe m[sur[ ce
cuvintele b[rba\ilor se ]nmoaie =i se apropie.
—
}i dau fata acuma, iar dup[ moartea mea, lor le r[m`ne
tot ce am agonisit, c[ doar n-am s[ duc nimic pe cealalt[
lume... C`t tr[iesc ]ns[ nu vreau s[ r[m`n pe drumuri =i s-ajung
la b[tr`ne\e s[ cer de poman[, f[cu Baciu mai r[spicat, mereu
cu privirea spre Belciug.
—
D-apoi cu fata ce s[ fac eu, bade Vasile? se ridic[ atunci
=i Ion aprins. Spune-mi dumneata, ce s[ fac? Am eu avere ca
dumneata, am eu p[m`nt?... Ori dumneata vrei s[ ne b[g[m
slugi am`ndoi ca s[ nu pierim de foame?
—
S[ munci\i =i s[ v[ face\i! strig[ Vasile Baciu.

Ion
223
—
Oare?... Da p`n-amu n -am muncit? P`n-amu nu mi-am
sf[r`mat de ajuns oasele? C[ slav[ Domnului, cu m`inile ]n
s`n n-am stat! =i avut-am oare vreun folos din toat[ truda?
Am r[mas tot ca degetul de gol... + -amu ai vrea s[ mai hr[nesc
=i pe fata dumitale, c[ \i se pare c[ d`n=ii nu-mi sunt p`n[
peste cap!
Ar[t[ cu degetul pe r`nd, pe tat[-s[u =i pe maic[-sa care
d[dur[ din cap foarte posomor`\i, vr`nd astfel s[ ]nduio=eze
pe adversar =i s[ dea o m`n[ de ajutor feciorului.
—
C`t tr[iesc eu, nu dau nimic!... Asta s-o =tii dinainte!
Nici un crei\ar =i nici o palm[ de loc! Mai bine o omor =i o
]ngrop; cel pu\in s[ =tiu c-am omor`t-o eu, pentru c[ nu =i-a
\inut cinstea =i nu m-a ascultat pe mine... A=a! Uite-a=a!
—
Apoi dac[-i a=a, degeaba ne-am mai ostenit =i am nec[jit
pe domnul p[rinte, zise Ion ]nv`rtindu-=i p[l[ria ]n m`ini =i
]ndrept`ndu-se spre scaun ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale =i
s-ar fi r[zg`ndit ]nainte de a sf`r=i mi=carea.
Belciug, speriat c[ i s-a stricat planul, ar fi vrut s[ intervie
=i s[-i domoleasc[, =i nu =tia cum s-o fac[. Tu=i de c`teva ori
]n semn c[ ar dori s[ vorbeasc[. Se ]mp`nzi iar o t[cere, acum
]ns[ nervoas[ =i fr[m`ntat[ de sc`r\`itul scaunelor... }nainte de-
a deschide el gura, Vasile Baciu izbucni din nou:
—
Dac-ai socotit s[-\i ba\i joc de fat[ ca s[-mi smulgi mo=ia,
apoi r[u te-ai socotit, c[ nu \i-ai g[sit omul... Nu, nu, b[iete!...
Hm... +tiu c[ \i-ar pl[cea... Dar eu... hm... las[ pe mine... Nu,
nu, Ioane, s[ m[ fereasc[ Dumnezeu =i Maica Precista!
}n clipa urm[toare Ion, Zenobia =i Glaneta=u protestar[
indigna\i, acoperind ]ndemnurile la cump[tare ale preotu-
lui... De-abia acuma se rupse ghea\a aievea =i se ]ncinse o
vorb[raie de vreo trei ceasuri, aci apropiindu-se, aci gata
s[ se ia de p[r, ca peste un minut s[ se mulcomeasc[ iar.
Numai Ana t[cea m`lc =i suspina, ca o os`ndit[ care-=i
a=teapt[ verdictul.
}n sf`r=it Vasile Baciu consim\i s[ dea cinci locuri =i o
pereche de boi, dar p[m`nturile s[ fie scrise pe numele Anei.

Liviu Rebreanu
224
Ion ]ns[ \inea mor\i= c[-i trebuie toat[ mo=ia, deoarece Baciu
nu mai e ]n stare s[ o munceasc[, fiind cam b[tr`n, =i
]ncredin\`ndu-l c[, drept recuno=tin\[, ]i va purta de grij[ =i
nu-i va ie=i niciodat[ din cuv`nt.
C`nd ajunser[ aci, Belciug se ridic[ triumf[tor. Greu a fost
s[ ]nceap[ tocmeala. De-acuma au s[ se dea pe brazd[, oric`t
s-ar mai ciond[ni. Dar at`ta vorb[rie ]l plictisi ]n cele din urm[,
mai ales v[z`nd c[ se ]nsereaz[ =i ]nc[ n-au c[zut la ]nvoial[.
Astfel ]i trimise s[ continue acas[ h[r\uiala =i, d`nd m`na cu
b[rba\ii, le zise z`mbind:
—
Ei, s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc! =i la nunt[ s[ nu
uita\i nici pe Dumnezeu din cer =i biserica lui de pe p[m`nt!
Ciorov[iala dintre potrivnici se relu[ mai aprig[ pe drum. Se
amenin\au, se ]njurau, se opreau, d[deau din m`ini, ]=i =opteau
cine =tie ce, dar tocmeala nu mai ]nainta deloc. C`nd sosir[ ]n fa\a
casei lui Vasile Baciu, am`ndoi se g`ndir[ s[ lase a=a cum vrea
cel[lalt =i s[ sf`r=easc[, =i totu=i se r[zg`ndir[ repede n[d[jduind
fiecare c[ am`narea va aduce ap[ la moara lui. Singur[ Ana era
zorit[, tremura =i se uita rug[toare c`nd la tat[l ei, c`nd la Ion,
]nfrico=at[ c[ se vor desp[r\i f[r[ a-i hot[r] soarta sau a-i fi curmat
suferin\ele. +i ]ntr-adev[r se desp[r\ir[ jur`ndu-se, at`t fl[c[ul c`t =i
Vasile, c[ ori r[m`ne cum au spus ori nici s[ nu se mai ]nt`lneasc[...
Vasile Baciu, sim\indu-se g`tuit, plesnea de m`nie =i, ca s[
se r[coreasc[, g[si un clenci Anei =i o b[tu iar p`n[ c`nd o
umplu de s`nge... Toat[ noaptea =i a doua zi fu cr`mpo\it de
g`nduri negre. }n\elegea acum l[murit ceea ce b[nuise de c`nd
a prins de veste c[ feciorul Glaneta=ului umbl[ s[ suceasc[
mintea Anei: „Vas[zic[ vrea s[-mi ia p[m`nturile!“ }i r[s[reau
sudori reci pe frunte g`ndindu-se c[ va fi nevoit p`n[ la urm[
s[ se ]ndoaie =i s[ tr[iasc[ din m`na calicului... }=i fierbea
creierii c[ut`nd s[ n[scoceasc[ un mijloc care s[-l scape din
ghearele ho\ului =i se bucura numai la ]nchipuirea c[ ar putea
g[si ceva s[-l ]n=ele c`t mai cumplit... Dar oric`t se c[znea,
nu putea stoarce nimic. Poate dac[ l-ar mai amenin\a c[ va
l[sa pe Ana s[ nasc[ =i c[ nu o va m[rita niciodat[?

Ion
225
Amenin\area i se p[rea at`t de slab[, ]nc`t nici el ]nsu=i n-o
credea. Cum s-o primeasc[ atunci celalt? Mai mult l-ar ]nt[r`ta...
Ion era vesel =i mul\umit. Era sigur c[ p`n[ la urm[ Vasile
Baciu ]i va da tot =i-=i f[cea mereu cruce mul\umind lui Dum-
nezeu c[ l-a ajutat s[ izb`ndeasc[. A doua zi ]n zori cutreier[
hotarul s[ cerceteze mai bine toate locurile viitorului s[u socru
=i s[ se bucure v[z`ndu-le, fiindc[ de-acuma sunt ale lui. Pe
la amiaz[ se sf[di r[u cu Glaneta=u care iar ]ncerc[ s[-l
sf[tuiasc[ s[ nu ]ntind[ coarda prea tare.
—
Dec`t m-ai ]nv[\a pe mine, mai bine ai pune =i dum-
neata m`na pe ceva, c[ m[n`nci p`inea lui Dumnezeu degea-
ba, mai r[u ca un tr`ntor! ]i strig[ feciorul cu dispre\.
Seara, ]nso\it de m[-sa, de Floarea, nevasta lui Macedon
Cerceta=u, =i de soacra primarului, o bab[ specialist[ la pe\ituri
=i tocmeli, se duse la Vasile Baciu care de altfel ]l a=tepta =i
chiar chemase pe Firoana =i pe nevasta dasc[lului Simion Bu-
tunoi, s[ poat[ \ine piept asalturilor. Ana ]ndulcise o cup[ de
rachiu, c[ci b[utura dezleag[ limbile =i ]mbl`nze=te inimile.
Toat[ t`rguiala fu reluat[ de la ]nceput cu mai mult[ r`vn[ =i
violen\[, fiecare parte urm[rind s[ p[c[leasc[ c`t mai tare pe
potrivnic. Cuv`ntul ]ns[ ]l aveau ]ndeosebi femeile care se cer-
tau \ig[ne=te =i, drept dovezi =i argumente, se oc[rau ]nt`i unele
pe altele, apoi pe Ion, pe Ana, pe Glaneta=u, pe Baciu =i toate
neamurile lor cunoscute =i necunoscute... }n loc de apropiere,
mai r[u se ]nr[ir[ =i se desp[r\ir[ hot[r`\i s[ nu mai re]nceap[
convorbirile, ceea ce, fire=te, nu-i ]mpiedic[ s[ se ]nt`lneasc[
iar peste c`teva zile =i iar s[ se certe f[r[ rezultat.
Deoarece, tot ciorov[indu-se, intraser[ ]n postul mare, Va-
sile Baciu se g`ndi c[ cununia nu se poate face ]n nici un caz
p`n[ dup[ Pa=ti, se l[s[ mai greu spre a c`=tiga timp pentru a
g[si mijlocul de a-=i ]n=ela ginerele. Dar nici Ion nu se gr[bea
deloc =i se pr[p[di de r`s c`nd Vasile vru totu=i s[-l sperie c[
nu-i mai d[ pe Ana... Apoi, cu dou[ s[pt[m`ni ]naintea
s[rb[torilor se ]nvoir[ ]ntr-o jum[tate de ceas, ]nc`t fl[c[ul se
mir[ c`t s-a f[cut Baciu de ]ng[duitor. Primi s[-i dea zestre

Liviu Rebreanu
226
toate p[m`nturile =i am`ndou[ casele, cer`nd doar s[ fie scri-
se, dup[ cununie, pe numele am`ndurora. Deocamdat[, dup[
cununie, Ana se va muta la Glaneta=u, ]mpreun[ cu o pereche
de boi, un cal, o vac[ cu vi\el, o scroaf[ cu =apte purcei, un
car nou =i altele mai m[runte ce se cuvin unei mirese =i neveste
tinere. }n aceea=i zi se duser[ la notar pentru ]n=tiin\[rile le-
gale =i pe urm[ la preot s[ fac[ strig[rile de cuviin\[ a=a fel ca
nunta s[ se serbeze chiar a doua duminic[ dup[ Pa=ti.
Din clipa aceasta Vasile Baciu tr[i ]ntr-o zbuciumare parc[
el ar fi fost mirele. Toat[ ziua nu-=i g[sea locul =i nu mai =tia
cum s[-=i ascund[ ner[bdarea. De team[ s[ nu scape vreo vorb[
tr[d[toare nu mai d[dea pe la Avrum, dar bea mai mult ca de
obicei acas[. Acum i se p[rea c[ vremea trece prea anevoie =i-l
rodea frica s[ nu-i strice cineva sau ceva socotelile.
4
Dup[ ]ntrevederea cu preotul rom`n, Titu se sim\ea alt om,
mai luminat, mai curat. Se g`ndi mult la via\a lui de p`n[ atunci
=i o g[si stearp[ =i ru=inoas[. Parc[ umblase prin lume cu ochii
]nchi=i, de nu v[zuse nimic. Pl[cerea lui de-a vorbi ungure=te
i se p[rea acum nespus de caraghioas[. Ce folos c[ m`zg[lise
poezii, c`nd sufletul lui fusese ]n\elenit de nesim\ire? Ce folos
c[ citea tot ce-i c[dea ]n m`n[ ]mpuindu-=i mintea cu g`ndurile
altora, dac[ nu c[utase s[ =tie ce se petrece ]n jurul lui? Ce s[
mai ]nchipuie=ti drame =i tragedii pentru glorie, c`nd ]n fa\a ta
se desf[=oar[ tragedia unui popor ]ntreg, mai dureroas[ ]n
mu\enia ei dec`t orice n[scociri romantice? „Menirea mea este
s[ tr[iesc ]n mijlocul neamului vitregit de soart[, s[-i alin
suferin\ele, s[-i simt durerile, s[ fiu sprijinul lui!“ ]=i zicea d`nsul
cu m`ndrie ]n clipele de ]nsufle\ire.
Seara st[tea tol[nit pe canapeaua ce-i slujea drept pat, nu
aprindea lumina =i f[cea zeci de planuri de viitor, care de care
mai vijelioase. Se vedea c`nd cu f[clia ]n m`n[, ]n fruntea unei
mul\imi imense de \[rani, c[l[uzindu-i spre lupta de dezrobi-

Ion
227
re, c`nd r[t[citor din sat ]n sat m`ng`ind jelaniile oamenilor
n[p[stui\i, ]nv[\`ndu-i cum s[-=i u=ureze traiul =i a\`\`nd ]n
sufletele lor focul n[dejdii de mai bine, c`nd ]n capul unui
grup de solda\i cu steagul tricolor f`lf`ind ]n v`nt... }=i zugr[vea
]n minte chinurile ce le va ]ndura viteje=te pentru poporul lui
=i foarte deseori se visa ]n fundul unei temni\e, legat ]n lan\uri
=i totu=i fericit ]n inim[, sim\indu-se martir care prin jertfa sa
trebuie s[ smulg[ izb`nda tuturor... +i ]nchipuirile acestea ]i
umpleau fiin\a de pl[ceri suflete=ti neb[nuite.
}n lumina zilei ]ns[ z`mbea de visurile ]ndr[zne\e ca ni=te
aiur[ri bolnave =i-=i zicea c[, ]n locul lor, ar fi mai frumos s[
f[ptuiasc[ acuma ceva. Toate planurile =i hot[r`rile nu fac doi
bani dac[ r[m`n ne]mplinite. }l rodea nevoia de a porni ]ndat[
=i se nec[jea c[ nu =tie ce ar putea face, parc[ sub aripile sufle-
tului i-ar at`rna picioare de plumb... Avu o bucurie c`nd ]i d[du
prin g`nd s[ rup[ orice rela\ii cu to\i ungurii =i s[ nu vorbeasc[
dec`t rom`ne=te. +i fiindc[ la cancelarie trebuia s[ scrie
ungure=te h`rtiile oficiale, ]l cuprinse sc`rba de slujba ce o f[cea.
Totu=i pe Roza Lang n-o uita =i chiar se g`ndea cum ar
putea-o a=eza =i pe ea ]n cadrul vie\ii lui noi, f[r[ a-=i ]ncur-
ca n[zuin\ele. }i era ru=ine ]ns[ c`nd ]=i amintea c[ i-a de-
clarat dragoste ]n ungure=te =i c[ ]nt`ia lui iubire p[tima=[ e
o unguroaic[. Se consola doar zic`ndu-=i c[ nu e imposibil
ca Roza s[ fie ovreic[, precum e =i Lang, iar atunci n-ar mai
sta nici o piedic[ ]n fa\a amorului lor, =tiut fiind c[ pentru
ovrei nu exist[ sentimentul na\ional... Deoarece trecuser[
c`teva s[pt[m`ni de c`nd se desp[r\ise de ea, acuma n-o mai
dorea cu at`ta ]nver=unare, dar era sigur c[, dac[ ar reve-
dea-o, ar iubi-o mai nebune=te. De aceea hot[r] c[ iubirea
aceasta nu e ]n contrazicere deloc cu planurile lui =i c[, ]n
general, ura niciodat[ nu poate cuprinde pe femeile asupri-
torilor. Spre a fi cu totul lini=tit, f[cu leg[m`nt c[ o va ]nv[\a
=i pe ea rom`ne=te.
Acuma, dup[ ce credea c[ =i-a tras o nou[ linie c[l[uzitoare

Liviu Rebreanu
228
]n via\[, notarul Friedman ]i era indiferent. }n inima lui ]l privea
de la o ]n[l\ime foarte mare =i-l considera mai pu\in ca pe un
bu=tean de carne. R[u ]i p[rea doar c[ notarul nu pricepea
schimbarea lui. Dac[ ar fi priceput, i-ar fi f[cut imput[ri, ceea
ce l-ar fi bucurat. Prinse ]ns[ simpatie de vajnicul student care
se ]nfuria c[ Titu nu mai vrea s[ vorbeasc[ deloc ungure=te =i
care nu-l mai scotea din „=ovinist“ =i „agitator“.
Avea remu=c[ri c[ n-a c[utat p`n[ acuma s[ cunoasc[
m[car din c[r\i Rom`nia, \ara spre care se ]ndreapt[ azi toate
g`ndurile lui ]naripate. Era nenorocit c[ nu-=i poate procura
nici cel pu\in c`teva vederi din „paradisul rom`nesc“, cum o
botezase d`nsul ]ntr-o discu\ie cu notarul. G[sea criminali pe
to\i dasc[lii rom`ni care nu sunt ]n stare s[ ]nfrunte opreli=tile
guvernului unguresc =i s[ ]nve\e pe elevi a respira aerul patriei
lor adev[rate.
Fiindc[ Friedman umblase =i chiar st[tuse ani de zile ]n
Rom`nia, Titu ]l zg`nd[rea mereu s[-i mai spun[ ce e pe-aco-
lo, f[r[ ]ns[ s[ se arate c[ el nu prea =tie bine nici pe hart[
cum e \ara. De obicei suferea auzind povestirile notarului, care
nu obosea zugr[vindu-i \[rani stor=i de s[r[cie al[turi de boi-
eri ce nu-=i cunosc num[rul mo=iilor, sate mai mizerabile ca
ni=te colonii de robi al[turi de ora=e otr[vite de lux =i desfr`u,
cl[ca=i ce se zv`rcolesc ]n bezn[, surtucari c[rora li-e ru=ine
s[ vorbeasc[ rom`ne=te =i se f[lesc sporov[ind fran\uze=te,
ciocoi spilcui\i care nu cunosc nici Dumnezeu, nici lege...
—
Dumneata vezi Rom`nia cu ochi ungure=ti, zicea tot-
deauna Titu, ]ncerc`nd s[-i opreasc[ oc[rile.
—
A=a crezi?... Dac[ vei trece vreodat[ pe acolo, ai s[-\i
aduci aminte de mine =i vei recunoa=te c[ n-am exagerat...
Dumneavoastr[, cei fanatici de-aici, nici nu v[ pute\i ]nchipui
ce ]nseamn[ Rom`nia. Eu s[ am puterea ]n m`n[, v-a= aduna
pe to\i =i v-a= trimite pe socoteala statului s[ sta\i m[car un an
]n paradisul dumitale. Sunt sigur c[ v-a= vindeca de ireden-
tism. C[ci, domnule, afl[ c[ cei de dincolo nici nu vor s[ aud[
de dumneavoastr[!

Ion
229
—
Asta-i culmea! s[ri Titu.
—
Nu vor s[ aud[, domnule, =i cei mai mul\i chiar v[ ur[sc,
fiindc[ i-a\i plictisit cu martirii dumneavoastr[!... De altfel
transilv[nenii au pe-acolo o porecl[ foarte caracteristic[. C`nd
]i zici dumneata „frate“, el ]\i zice „boanghin[“!
Fire=te, Titu nu credea nici o vorb[ din ce-i povestea de
r[u notarul, ci ]=i ]nchipuia tocmai contrarul. Iar dac[ Fried-
man sc[pa din ]nt`mplare =i c`te un cuv`nt mai bun, Titu se
m`ndrea ca =i c`nd lauda l-ar fi privit direct pe d`nsul.
Zi cu zi sim\ea ]ns[ c[ locul lui nu este aici, ]ntr-un cuib
unguresc, mai ales c[ e silit s[ ]ndeplineasc[ o slujb[ nenoro-
cit[, ]ndreptat[ tocmai ]mpotriva celor s[raci =i n[p[stui\i. Lipsa
lui de zel nu sc[pa notarului care, ]n urma c`torva neglijen\e, ]l
pofti s[ fac[ mai pu\in[ politic[ =i mai mult[ treab[, altminteri
va fi nevoit s[-=i caute un practicant mai harnic.
Aproape de Pa=ti, Friedman ]i ceru cu energie s[ ]nceap[
]ndat[ punerea sechestrului la cei ]n restan\[ cu plata d[rilor,
explic`ndu-i c[, din pricina t[r[g[nelilor lui, s-a ales cu un
avertisment fulger[tor, el, notar b[tr`n =i con=tiincios. Titu, jig-
nit, porni prin sat, umbl[ toat[ ziua, =i seara se ]ntoarse cu un
car de z[loage, adunate ]ns[ numai de la unguri. C`nd afl[
aceasta, Friedman se ro=i de m`nie =i-i declar[, de-abia
st[p`nindu-se:
—
Dumneata vrei s[ m[ amesteci ]n ]ncurc[turi politice,
mi se pare... A=a nu mai merge, regret... Trebuie s[ ne
desp[r\im!
—
Con=tiin\a mea e curat[, ]n orice caz! r[spunse Titu cu
o demnitate ]nso\it[ de un z`mbet modest.
}n aceea=i sear[ notarul ]i f[cu socoteala, ]i pl[ti patruzeci
=i cinci de coroane, iar a treia zi, fiind joi =i av`nd treburi ]n
Armadia, ]l duse =i pe Titu p`n[ la ber[ria Rahova, de unde ]l
luase odinioar[.
5
Macedon Cerceta=u, ]ndat[ ce ie=i din biseric[, aduse

Liviu Rebreanu
230
]nv[\[torului Herdelea =tirea c[ popa umbl[ s[ ]mpace pe Ion
cu Vasile Baciu =i c[ chiar i-a chemat la d`nsul acas[ pentru
dup[-amiaz[ s[-i puie fa\[-n fa\[. Herdelea nu zise nimica,
dar ]n sufletul lui se am[r]. Purtarea lui Belciug i se p[rea
revolt[toare. Caut[ adic[ s[ momeasc[ pe Ion ca s[-i fac[ s`nge
r[u? Sau poate astfel vrea s[ r[spl[teasc[ fl[c[ului vreo infa-
mie s[v`r=it[ fa\[ de binef[c[torul s[u?... }i veni ]n minte im-
putarea lui Ion =i acum ]n\elese de unde vine nerecuno=tin\a
lui: Belciug... „Vas[zic[ popa l-a ademenit s[ m[ tr[deze... Iat[
p`n[ unde merge murd[ria unui c[rturar! Se solidarizeaz[ cu
un \[ran ]mpotriva mea...“
De altfel, de c`nd ]l oprise judec[torul ]naintea liceului =i
mai ales de c`nd s-a ]nt`mplat obr[znicia lui Ion, ]nv[\[torul
era aproape sigur c[ primejdia ]l pa=te r[u din pricina jalbei
nenorocite. Blestema ]n ascuns ceasul care l-a f[cut s[ se
]nduio=eze de necazul fl[c[ului tic[los. Toat[ n[dejdea ]i fu-
sese ]n ancheta pe care i-o anun\ase Ghi\[ Pop. Dac[
judec[torul va fi g[sit c`t de pu\in vinovat, atunci Herdelea e
salvat. De=i lic[rirea aceasta era at`t de vag[, c[ =i lui i se p[rea
himeric[. C`nd ]ns[, dup[ obr[znicia lui Ion, a alergat ]n Ar-
madia =i a aflat de la Ghi\[ Pop c[ ancheta a trecut =i a con-
statat impar\ialitatea judec[torului, d`ndu-i toat[ dreptatea pen-
tru felul cum a procedat, ]nv[\[torul a ]nceput s[ se a=tepte la
orice. Copistul n-a fost ]n stare s[-i spun[ prea multe am[nunte,
c[ci cercetarea s-a f[cut ]n tain[, ca s[ nu zdruncine autori-
tatea justi\iei; dar at`ta tot a putut afla Herdelea c[, printre cei
dint`i, au fost asculta\i Belciug, Ion =i Simion Lungu... Cum
nici unul dintr-]n=ii nu i-a suflat lui nici o vorb[ despre ce s-a
petrecut, ]nseamn[ c[ trebuie s[ se fi petrecut ceva r[u pentru
d`nsul. Poate c[, dac[ ar fi vrut ]ntr-adev[r s[ =tie, Ion i-ar fi
m[rturisit tot, f[r[ ]nconjur. Herdelea, ]n realitate, nu dorea
siguran\a. Mai voia s[ cread[ c[ p`n[ ]n cele din urm[ se vor
]ndrepta toate ]n bine. Curiozitatea ]l a\`\a, iar frica ]l oprea.
}nchidea ochii =i c[uta s[ am`ne cel pu\in lovitura, dac[ n-o
poate ocoli, c[ci r[ul nu sose=te niciodat[ prea t`rziu... +i a=a,

Ion
231
]n loc s[ cerceteze la ob`r=ie unde ar fi putut g[si tot ce-l ro-
dea, b[tea adeseori drumul Armadiei iscodind mereu pe Ghi\[
Pop de la care =tia c[ nu poate culege nimic sigur.
Umbl`nd zadarnic pe la Ghi\[ Pop, ]ntr-o dup[ amiaz[
frumoas[, notarul Stoessel din Jidovi\a ]l strig[ pe fereastr[ s[-i
dea o cita\ie sosit[ de vreo trei zile =i pe care n-a avut ocazia
s[ i-o trimit[ acas[. Herdelea p[li. „S-a spart buba!“ ]=i zise
d`nsul, ]ncredin\at c[ cita\ia e ]n leg[tur[ cu afacerea
judec[torului.
Mai uluit fu ]ns[ v[z`nd c[ e vorba de o nou[ complica\ie.
Era p`r`t s[ pl[teasc[ o sum[ ]nsemnat[ firmei Bernstein din
Bistri\a de la care cump[rase acum trei ani mobila de salon ]n
rate lunare de c`te dou[zeci de coroane. Herdelea nu fusese
de p[rere s[-=i mai ]ngreuieze leafa cu asemenea datorii za-
darnice, mai ales c[ avea regulat re\ineri pentru alte avansuri
=i ]ncurc[turi pe urma c[rora creditorii ]ncasau ce li se cuve-
nea direct de la percep\ie. El zisese c[, precum au stat f[r[
salon at`\ia ani de zile, ar mai putea sta p`n[ se vor mai u=ura
pu\in. Dar fetele at`ta l-au cic[lit ]nc`t a trebuit s[ recunoasc[
]n cele din urm[ c[ au dreptate =i c[ e nevoie de o odaie mai
dr[gu\[ unde s[ poat[ primi pe viitorii pe\itori... Vreo doi ani
de zile a =i pl[tit ratele la vreme, c[ci Laura, de fric[ s[ nu
r[m`n[ iar f[r[ salon, nu l[sase niciodat[ s[ se adune mai mult
de dou[-trei =i se ducea chiar ea s[ pun[ banii la po=t[. De
c`nd a intervenit ]ns[ bobota m[riti=ului, Laura nu s-a mai in-
teresat, iar b[tr`nul, av`nd destule alte cheltuieli urgente, =i-a
zis c[ jidanul poate s[ mai a=tepte =i a ascuns soma\iile ce-i
veneau ]n fiecare lun[ tot mai amenin\[toare, ca s[ nu le vad[
fetele =i s[-i aprind[ paie ]n cap. Pe urm[, dup[ ce se adunar[
multe rate, ]=i g[si scuza c[ nu poate pl[ti o sum[ a=a de mare,
=i c[ va aranja lucrurile dup[ nunta Laurei, c`nd va mai sc[pa
de greut[\i... Acuma iat[ c[ firma a pierdut r[bdarea =i-i cere
s[ achite imediat at`t ratele din urm[, c`t =i pe cele viitoare,
conform contractului, peste trei sute de coroane.
—
Trei sute de coroane! murmur[ Herdelea cu un sur`s

Liviu Rebreanu
232
desperat. +i tocmai azi, ]n preajma nun\ii!
P`n[ acas[ cump[ni bine toat[ nenorocirea. C[ nu poate
pl[ti acum asemenea sum[, era sigur. Vas[zic[ trebuie s[ se
sileasc[ mai ales s[ c`=tige timp p`n[ dup[ nunta fetei. De
aici are s[ porneasc[ cu socotelile... }nt`i =i ]nt`i n-are s[ arate
acas[ cita\ia =i nici s[ pomeneasc[ despre judecat[, spre a evita
certurile, lacrimile, blestemele =i spaima familiei. Toate are s[
le descurce el lini=tit, f[r[ zv`cniri zgomotoase. Din nefericire,
termenul judec[\ii e ]nainte de Pa=te. Asta-i mai greu. Dar fi-
indc[ tot nu poate pl[ti =i nici n-are alt[ ap[rare, afar[ de
s[r[cie, de ce s-ar mai duce la judecat[. Las[ s[-l condamne.
Poli\a tot nu cunoa=te am`n[ri. Pe urm[ se va ]nvoi el cu avo-
catul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecat[
=i relu`nd ratele... P`n[ atunci trec s[rb[torile, trece nunta Lau-
rei =i se mai simplific[ lucrurile...
Intr[ acas[ vesel, ca =i c`nd ar fi c`=tigat la loterie. De=i
cita\ia ]l ardea ]n buzunar, lu[ pe d[sc[li\[ de mijloc, o ]nv`rti
de c`teva ori tinere=te =i o pup[ \oc[ind pe am`ndoi obrajii,
st`rnind r`sul fetelor =i indignarea doamnei Herdelea care,
smulg`ndu-se din bra\ele lui, ]l oc[r]:
—
Ho, nebunule!... Nu \i-i ru=ine, om b[tr`n =i f[r[ minte,
m[car de copiii [=tia care te v[d =i te judec[!
Cum nepl[cerile nu vin niciodat[ singure, ]n preziua
judec[\ii, pe ]nserate, tocmai c`nd se a=teptau mai pu\in =i chiar
vorbeau de c`t se jertfe=te bietul b[iat ]ntr-o slujb[ ingrat[ pen-
tru ambi\iile unui poet, iat[ c[ se deschide u=a =i apare ]nsu=i
Titu, z`mbitor aduc`nd =i po=ta din Jidovi\a ]mpreun[ cu o cir-
cular[ prin care Herdelea era ]n=tiin\at c[ inspectorul Cerna-
tony, protectorul lui, a trecut la pensie =i c[, p`n[ la numirea
titularului, a fost ]ns[rcinat subinspectorul Horvat s[-i \in[ locul.
„Se vede c[ s-au ]ngr[m[dit numai pe capul meu toate nenoro-
cirile!“ se g`ndi Herdelea posomor`t.
Titu ponegri din r[sputeri pe „jidanul din Gargal[u“ care
umbla s[-l fac[ unealta lui ]ntru ap[sarea rom`nilor din
comun[ =i se declar[ fericit c-a sc[pat teaf[r din cuibul ace-

Ion
233
la de str[ini unde la fiecare pas trebuia s[ ]ndure jigniri ]n
sentimentele lui cele mai sfinte. D[sc[li\a =i fetele ]l l[udar[
c[ bine a f[cut de n-a mai stat ]n serviciul unui renegat
nesim\itor. }nv[\[torul ]n\elegea ]ns[ numai at`ta, c[ t`n[rul
a fost concediat =i a r[mas iar f[r[ p`ine, ceea ce ]nsemna o
greutate mai mult pe capul lui c[run\it de necazuri, tocmai
acum c`nd grijile au ]nceput s[-l cople=easc[ mai r[u. Mai
dureroas[ era totu=i =tirea despre retragerea b[tr`nului Cer-
natony, c[ci ridica la orizont amenin\area ]ntregii lui cariere
d[sc[le=ti. Cernatony a fost om de suflet =i a trecut multe cu
vederea; Horvat, urma=ul lui, ]ns[ e un ungur furios care =i
p`n[ acuma a ]ncercat s[-i fac[ zile fripte, ve=nic nemul\umit
c[ copiii din Pripas nu vorbesc ungure=te.
Anevoie a putut ]nchide ochii Herdelea ]n noaptea aceea.
Grijile ]l n[p[deau ca ni=te stafii m`nioase, ]l ]mpresurau =i-l
chinuiau. Somnul s[n[tos al celorlal\i parc[ ]i m[rea suferin\a.
Cumplit e s[-\i por\i singur crucea, f[r[ m[car s[ te po\i m`ng`ia
]mp[r\ind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt a=a de aproape
=i totu=i nu pricep nimic... Poate niciodat[ povara vie\ii n-a
sim\it-o mai ap[s[toare =i viitorul mai ]ntunecat...
Diminea\a porni spre Armadia, nu ca s[ se prezinte la pro-
ces, ci s[ fie pe-acolo, s[ afle cel pu\in ce se urze=te ]mpotriva
lui. Titu ]l ]nso\i p`n[ la Jidovi\a, unde se opri s[ zic[ bun[
ziua cunoscu\ilor =i prietenilor pe care nu i-a v[zut de aproape
dou[ luni, d`ndu-i ]nt`lnire la pr`nz la ber[ria Rahova.
}nv[\[torul se ]nv`rti prin Armadia, ner[bd[tor, intr[ la Banca
Some=an[, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea s[ fie na=ul
Laurei =i cu care mai vorbir[ despre am[nuntele nun\ii. Titu
n-avu norocul s[ g[seasc[ pe Roza Lang =i astfel sosi cur`nd
=i el ]n Armadia; ]i veni nenorocita idee s[ fac[ o vizit[ Lucre\iei
Dragu =i fu primit foarte rece, deoarece domni=oara era acum
]n vorb[ serioas[ cu profesorul Oprea. Mai hoin[ri prin t`rgu=or,
sup[rat din pricina Lucre\iei, iar spre amiaz[, nemaiav`nd ce
face, se ]ndrept[ spre ber[rie, unde g[si pe tat[l s[u la o mas[,
singur, cu o bere dinainte, mohor`t. T`n[rul ]ncepu s[-i bat[

Liviu Rebreanu
234
capul cu p[\aniile lui din Gargal[u =i s[-i declame patetic de-
spre menirea lui, despre planurile lui =i despre revela\ia ce a
avut-o ]n fa\a primejdiei ungure=ti. Herdelea t[cu mult[ vreme
ab[tut, apoi v[z`nd c[ Titu nu mai ]nceteaz[, ]l ]ntrerupse cu
o imputare dureroas[:
—
Tu parc[ tr[ie=ti ]n alt[ lume, dragul tatii!... Tu alergi dup[
visuri =i nu bagi de seam[ c[ realitatea ne sugrum[, gata-gata
s[ ne doboare!
Titu r[mase o clip[ cu gura c[scat[ =i, nesim\ind
am[r[ciunea din vorbele b[tr`nului, urm[ cu un gest larg,
m[re\:
—
Dumneata niciodat[ n-ai ]n\eles av`nturile generoase!
+i ]n g`nd mai ad[ug[: „Nu degeaba sunt unii oameni prin
Armadia care spun c[ tata e cam renegat... Cam au ei drep-
tate, cum se vede!“
—
Dar nici tu n-ai ]n\eles greut[\ile noastre, cu toate c[
acum e=ti om ]n toat[ firea =i ar trebui s[ fii c`t de c`t sprijinul
meu =i al familiei, zise Herdelea cu aceea=i dojan[ ]n glas.
—
Ce ]nseamn[ grijile noastre m[runte fa\[ de nevoile cele
mari ale neamului! strig[ Titu cu gura plin[. Nu e rom`n, tat[,
cel ce pune interesele personale mai presus de cele ob=te=ti!
}nv[\[torul z`mbi trist =i, ]n vreme ce t`n[rul ]=i dezvolta
ideile na\ionale, se g`ndi c[ tot a=a a fost odinioar[ =i d`nsul,
demult, p`n[ ce n-a =tiut ce sunt sarcinile vie\ii, p`n[ ce nu a
dat piept cu lumea. De=teptarea a fost cr`ncen[. Visurile s-au
spulberat mai repede ca ]nchipuirea =i ]n locul lor s-a pomenit
cu lupta istovitoare pentru ziua de m`ine. +i, vorbind parc[ cu
sine ]nsu=i sau cu amintirea trecutului ]ndep[rtat, rosti domol:
—
Ce bine ar fi dac[ via\a s-ar potrivi cu visurile, dac[ omul
ar putea tr[i din visuri!
}n ber[rie era pu\in[ lume. Doar c`\iva profesori, care
sc[paser[ mai devreme de la liceu, =i vreo doi func\ionari de
la Banca Some=an[. To\i ]ntrebar[ pe Herdelea c`nd e nunta
domni=oarei Laura =i nu-l scoteau din „socrule“ =i din felicit[ri
zgomotoase. „At`ta mul\umire a= fi avut =i eu, =i acuma iat-o

Ion
235
]necat[ ]ntr-un potop de nenorociri! se g`ndea ]nv[\[torul
c[ut`nd s[ r[spund[ c`t mai vesel. Se vede c[ a=a mi-a fost
mie scris, s[ nu am ]n via\[ nici o bucurie deplin[!“
}n prag se ivi deodat[ judec[torul, ]ntov[r[=it de un avocat
ungur din Bistri\a, reprezentantul casei Bernstein. Cum ]l z[ri,
Herdelea tres[ri, se f[cu ca ceara =i, f[r[ s[ vrea, b[tu ]n mas[
cu paharul gol, murmur`nd:
—
Chelner, plata!
—
Mai stai, tat[, ce Dumnezeu, c[ doar nu arde! zise Titu
surprins c[ tat[l s[u vrea s[ plece tocmai c`nd ]ncepe s[ vie
lume mai bun[.
Judec[torul ]=i roti privirea prin sal[, v[zu pe Herdelea =i
avu un gest de nepl[cere pe care acesta ]l prinse, de=i numai
cu coada ochiului. Pe urm[ se a=ez[ la o mas[ aproape, toc-
mai ]n fata ]nv[\[torului, continu`nd a se ]ntre\ine cu avocatul
care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era s[-i explice
ceva. Herdelea nu ]ndr[znea s[ ridice ochii, dar sim\ea c[ pri-
virea judec[torului ]l sfredele=te. Nemaiput`nd-o suferi, ]=i lu[
inima ]n din\i =i se uit[ drept ]n ochii vr[jma=i, plec`nd apoi
capul ]n semn de salutare. Judec[torul nu r[spunse, ci-l m[sur[
cu aceea=i c[ut[tur[ rece.
+i pe c`nd d`nsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai sc[zut,
]i sporov[ia de poporul nostru, de idealul suprem, de chema-
rea imperioas[... Vorbele lui r[sunau ]n urechile b[tr`nului ca
un b`z`it obositor.
Peste c`teva minute judec[torul puse u=or m`na pe bra\ul
avocatului, ca s[-l ]ntrerup[, =i apoi ]i zise brusc lui Herdelea,
cu o voce moale, dar pe at`t mai p[trunz[toare:
—
+tii c[ =tiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot!
—
Cum? ]ntreb[ ]nv[\[torul n[ucit de spaim[.
—
Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am b[nuit
c[ numai opera dumitale poate s[ fie... Ei, acuma =tiu c[ nu
m-am ]n=elat ]n b[nuiala mea... Fire=te, nu face nimic. Eu te
onoram cu prietenia mea, pe c`nd dumneata m[ calomniai la
minister =i umblai s[-mi zdrobe=ti cariera. A, desigur, nu face

Liviu Rebreanu
236
nimic... Dar nu ]n\eleg de ce ai fost la= =i m-ai min\it c`nd
te-am ]ntrebat deun[zi? At`ta curaj puteai s[ ai =i dumneata!
—
Domnule judec[tor, trebuie s[ =ti\i... v[ rog... O explica\ie
sincer[, negre=it c[ va... C[ci nu se poate astfel s[... V[ rog
foarte mult! b`lb`i Herdelea foarte umil g`ndindu-se s[ se apro-
pie cu scaunul de masa judec[torului =i s[-i cear[ iertare; dar
limba de-abia i se mai mi=ca de fric[ =i sub asprimea privirii ]n
care sim\ea un clocot de ur[.
—
Las[, las[, nu te mai osteni! Explica\iile ai s[ le dai tribuna-
lului... Sper c[ nu te a=tep\i s[ fii cru\at, cum nici dumneata nu
m-ai cru\at pe mine! Sper! zise judec[torul cu un r`s ciudat =i
pun`nd iar m`na pe bra\ul avocatului ca s[-=i urmeze vorba.
Titu ascultase uluit obr[zniciile judec[torului =i se ru=in[
v[z`nd umilin\a =i groaza tat[lui s[u.
—
Ce-i, ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ de mai multe ori, tr[g`n-
du-l de m`nec[, f[r[ a primi vreun r[spuns, c[ci b[tr`nul
r[m[sese cu ochii \int[ la judec[tor, a=tept`nd parc[ s[-i mai
]nt`lneasc[ privirea, s[-l roage, s[-i arate toat[ dezn[dejdea =i
teama, =i s[-l ]mbl`nzeasc[. Judec[torul ]ns[ nu-l mai lu[ ]n
seam[, ca =i c`nd pentru d`nsul nici n-ar mai exista un Herde-
lea. }n schimb, dup[ un r[stimp, se ]ntoarse avocatul =i-i spuse
gr[bit, negustore=te:
—
A, domnul Herdelea!... Nici nu te v[zusem... Avem ceva
de vorbit ]mpreun[... De ce n-ai venit azi la proces?
}nv[\[torul ]=i croi ]n minte un r[spuns, dar, p`n[ s[ des-
chid[ el gura, avocatul ]=i reluase convorbirea cu judec[torul,
mai aprins[.
Herdelea sim\i o moliciune mare ]n tot corpul, iar vederea
i se tulbur[ ]nc`t i se p[ru c[ e apucat ]ntr-un v`rtej ame\itor
din care zadarnic se zbate s[ se desprind[. Auzea ca prin vis
]ntreb[rile lui Titu, curioase =i ner[bd[toare, „ce este, ce este?“
=i ]n acela=i timp vorbele avocatului, topite ]ntr-o uruial[ ]ntre-
rupt[ din c`nd ]n c`nd de glasul judec[torului, at`t de cuno-
scut =i at`t de ]ngrozitor. Cl[tina mereu din cap cu o ]nf[\i=are
desperat[ =i cu ni=te ochi ar=i de ]ntrebarea: „Ce vre\i cu mine?

Ion
237
Ce vre\i? Ce vre\i?“ V`rtejul ]ns[ vuia ne]ncetat ]n creierii lui.
}ntr-un t`rziu apoi uruitul vorbelor avocatului ]ncet[, judec[-
torul disp[ru =i lumea parc[ reintra ]n f[ga=ul ei obi=nuit. Pe
ferestrele mari, ]n odaia plin[ de miros de m`nc[ri =i b[uturi,
b[teau f`=ii largi de lumin[ alb[ prim[v[ratic[, ]nsenin`ndu-i
sufletul. Acuma toate mesele erau ocupate. }n aerul cald se
ciocneau cr`mpeie de convorbiri, r`sete zgomotoase, strig[te
fl[m`nde =i z`ng[niri de farfurii =i de tac`muri... +i la masa
lui, l`ng[ Titu, se a=ez[ avocatul ungur cu o figur[ nep[s[toare
care ]ns[ voia s[ par[ ]ngrijorat[ =i comp[timitoare.
—
Judec[torul e foarte sup[rat... Ai intrat ]n belea mare cu
d`nsul... +i e o fire c`inoas[ care nu iart[!
At`t Herdelea, c`t =i Titu ]ncercar[ s[ vorbeasc[, dar avo-
catul gr[bit nu le d[du r[gaz, ci continu[ ]ndat[ cu alt[ voce:
—
Pe urm[ de ce n-ai venit la proces, domnule?... Foarte
r[u! Foarte r[u! Poate c-am fi c[zut la ]nvoial[ cu mai pu\ine
cheltuieli... Acuma, ca s[ nu zici c[-s om f[r[ suflet =i c[ fug
de o ]n\elegere cinstit[, de=i sentin\a o am ]n geant[, totu=i ]\i
propun s[...
S[-i sechestreze mobila, s[ fixeze un termen de licita\ie —
toate numai de form[, ca s[ fie asigurat[ casa Bernstein c[ nu
va pierde banii ce i se cuvin de drept. Pe urm[ la licita\ie se va
prezenta numai el, avocatul, va cump[ra ]n numele firmei toat[
mobila pe pre\ul ce-i mai datoreaz[ Herdelea, f[r[ a ridica ]ns[
nimic din cas[, iar ]nv[\[torul va isc[li o poli\[ nou[ pentru toat[
suma ]mpreun[ cu cheltuielile de proces =i de licita\ie.
—
Ei, =i ca s[ vezi ce inim[ am, iac[, stabilim ziua sechestru-
lui pentru dup[ Pa=ti, joi, s[ faci =i dumneata s[rb[torile ]n tihn[.
Eu tot mai am joi =i alte afaceri ]n Armadia, a=a c[ te pot scuti de
cheltuiala c[l[toriei mele... Termenul licita\iei ]l vom fixa
atunci... A=a! Aide, d[ m`na! Ne-am ]n\eles, vas[zic[... A= mai
z[bovi, dar dup[-pr`nz, la cinci, am o licita\ie ]n Bistri\a, de la
care nu pot lipsi... Vas[zic[ joi dup[ Pa=ti, pe la nou[ diminea\a...
Din partea mea po\i fi lini=tit! M[car de-ar fi c[pc[unul de
judec[tor om de ]n\eles ca mine... Ei, la revedere pe joi!... D`nsul

Liviu Rebreanu
238
e fiul dumitale? }mi pare foarte bine!... La revedere!...
Herdelea nici nu apucase s[ deschid[ gura. De altfel nici
nu avea ce zice, c[ci era doar la discre\ia avocatului care, dac[
voia, ]l putea face de ru=ine tocmai ]n ajunul nun\ii Laurei,
v`nz`ndu-i cu toba tot din cas[.
—
Las[ c[-i bine a=a cum a zis ungurul, vorbi Titu v[z`nd
descurajarea tat[lui s[u =i ]n\eleg`nd acuma zbucium[rile lui.
Se pare om cumsecade... Cum ]l cheam[, tat[?
—
Cum, tu nu-l cuno=ti pe Lendvay? zise Herdelea,
ad[ug`nd apoi cu o team[ aproape copil[reasc[: Sechestru,
licita\ie... vai de capul meu! Ce-o s[ zic[ m[-ta? Ce-o s[ zic[
Laura?
—
Adic[, cum, ce-o s[ zic[? strig[ t`n[rul ]nfl[c[rat. Dar
nu le-ar fi ru=ine s[ mai zic[ ceva?... Pentru cine ai dumneata
necazurile astea acuma, dac[ nu pentru ele?... Ori crezi c[-s
a=a de proaste s[ nu priceap[ nici at`ta? M[ mir c[ te mai
g`nde=ti la ele... Apoi parc[ cine =tie ce lucru mare-i un seche-
stru =i o licita\ie de form[! C[ doar \i-a spus, =i de zece ori, c[
sunt numai de form[...
Merg`nd spre cas[ cu Titu, ]nv[\[torul ]=i mai u=ur[ inima
povestindu-i ce ]ntors[tur[ a luat pl`ngerea lui Ion =i c[ desi-
gur chiar Ion l-a p`r`t c[ i-a f[cut-o.
—
E o canalie =i Ion, fire=te! zise Titu din ce ]n ce mai
]nsufle\it, c[ci ]n afacerea aceasta el nu vedea dec`t c[ tat[l
s[u e un martir al iubirii pentru \[ranul rom`n. Dar ce are a
face, tat[! Trebuie s[ fii m`ndru c[ suferi fiindc[ ai ap[rat pe
un rom`n, chiar dac[ rom`nul s-a ]nt`mplat s[ fie un mi=el...
E o fapt[ superb[!
—
Dar tu nu-\i ]nchipui ce urm[ri grele poate s[ aib[! gemu
b[tr`nul pu\in mai ]mb[rb[tat, g`ndindu-se la cuvintele judec[-
torului despre „calomnie“ =i „tribunal“.
—
Cu c`t vor fi mai grele, cu at`t te vei ridica mai sus ]n
stima tuturor! zise t`n[rul invidios c[ nu este el ]n locul
]nv[\[torului, s[ se poat[ l[uda pretutindeni cu sacrificiile lui
pentru cauza neamului.

Ion
239
D[sc[li\a =i fetele, auzind de sechestru =i de licita\ie, se
a=ternur[ pe bocete =i vaiete c[ ru=inea aceasta nemaipome-
nit[ are s[ distrug[ norocul Laurei, fiindc[ Pintea are s[ afle =i
s[-i ]ntoarc[ spatele... Ca s[ arate c`t sunt de convinse c[ a=a
are s[ fie, fetele nici nu mai continuar[ ]n ziua aceea lucrul la
trusou, l[s`nd ]n ma=ina de cusut un cear=af de plapum[
aproape ispr[vit, cu sumedenie de ajururi =i dantele =i cu mo-
nograma ei brodat[ frumos ]ntr-un col\. Titu se sili toat[ dup[-
amiaza =i toat[ seara s[ le explice c[ sunt proaste dac[ nu vor
sau nu pot s[ ]n\eleag[ c[ e vorba numai de o form[. Femeile
]ns[ nu admiteau nici o l[murire =i Laura nu se lini=ti dec`t
zic`ndu-=i c[ ea nu va mai fi aici s[-i crape obrajii de ru=ine
c`nd vor veni cu toba s[ p`ng[reasc[ salona=ul ]n care =i-a
\esut ea visurile ei de fat[... Fire=te c[ ]n asemenea atmosfer[
nici Herdelea =i nici Titu nu mai ]ndr[znir[ s[ le mai pun[ ]n
curent =i cu amenin\[rile judec[torului, de=i t`n[rul se l[udase
c[ are s[ le spun[ tot din fir ]n p[r.
Av`nd acuma un suflet cu care putea vorbi de temerile ce-l
ap[sau, ]nv[\[torul se sim\i mai ]nviorat =i mai u=urat. P`n[
una-alta ]ns[ trebuia s[ vad[ mai de aproape de =coal[, c[ci
se putea lesne ]nt`mpla s[-i pice o vizit[ a subinspectorului
care, dup[ retragerea lui Cernatony, se va ar[ta desigur =i mai
zelos ca ]n trecut, ]n n[dejdea c[ o s[ fie numit el inspector.
De aceea mai citea, nu lipsea de la =coal[, ca s[ fie preg[tit
pentru orice ]mprejurare. R`vna aceasta de altfel ]i f[cea bine
risipindu-i pu\in g`ndurile mohor`te.
}ntr-adev[r, ]n ultima zi ]nainte de vacan\ele Pa=tilor, se opri
o calea=c[ falnic[ ]n fa\a =colii. Era subinspectorul Horvat care
]nadins venise a=a de t`rziu =i pe nea=teptate. St[tu ]n clas[
vreo dou[ ore, cercet`nd tot, ascult`nd pe to\i copiii,
]ncurc`ndu-i numai pe ungure=te =i str`mb`ndu-se ur`t dac[
nu-l ]n\elegeau... }n sf`r=it isc[li jurnalul-program =i spuse lui
Herdelea, ]ncruntat:
—
Ar fi bine s[ te ocupi mai mult =i mai serios... }\i reco-
mand chiar s[ te ocupi, dac[ nu vrei s[ ne sup[r[m!

Liviu Rebreanu
240
Tr[sura plec[ cu d`nsul ]n goan[, vr`nd s[ inspecteze ]n
aceea=i zi =i =colile din Jidovi\a =i din Armadia.
Herdelea, cu p[l[ria ]n m`n[, ]=i f[cu cruce c`nd nu-l mai
v[zu =i murmur[ am[r`t:
—
O, bat[-te m`nia lui Dumnezeu, c[ acru mai e=ti!
Oft[, d[du drumul copiilor =i porni spre cas[ cu capul ]n
p[m`nt.
—
Asta-i r[splata dup[ treizeci de ani de munc[! se g`ndi
d`nsul ab[tut. Numai cinci ani... numai cinci ani s[-mi mai ajute
Dumnezeu! Pe urm[ ai dracului s[ fie to\i inspectorii din lume...
Din pensioara mea voi tr[i =i eu omene=te cu baba, c[ p`n[
atunci poate s[ se a=eze =i copiii, dac[ o vrea Atotputernicul.
El, care-=i b[tea joc de d[sc[li\[ pentru c[ bolborosea mereu
rug[ciuni, acuma, c`nd nevoile =i nepl[cerile se \ineau de
d`nsul ca scaiul de oaie, ]=i punea toat[ n[dejdea ]n puterea
cereasc[ =i-=i ]nt[rea inima ]n[l\`ndu-=i cugetul fierbinte =i
umilit spre Dumnezeu.
Seara, dup[ cin[, pe c`nd Herdelea povestea am[nun\it
vizita subinspectorului, se pomenir[ ]n cas[ cu Ion, cu o
]nf[\i=are foarte fericit[, r[sp`ndind parc[ numai bucurie ]n
jurul lui. Familia ]nv[\[torului r[mase tr[snit[ de ]ndr[zneala
aceasta. Titu, ]ncetul cu ]ncetul, spusese totu=i surorilor lui =i
apoi mamei cum a tr[dat Ion pe Herdelea =i c[ urmarea poate
s[ fie o mare nenorocire. Aceasta, precum =i purtarea fl[c[ului
]n vremea din urm[, f[cuse ca acuma s[ fie privit drept cel
mai netrebnic om din sat. Astfel, f[r[ a-i r[spunde la bun[ seara,
d[sc[li\a, tremur`nd de m`nie =i sc[p[r`nd sc`ntei din ochi,
se n[pusti asupra lui:
—
Gros obraz ai, becisnicule, dac[, dup[ tic[lo=iile pe care
le-ai f[cut ]nv[\[torului, mai ]ndr[zne=ti s[ ne treci pragul!
Ion ]ns[ nu se sfii deloc =i zise lini=tit =i supus, dar cu aceea=i
fa\[ mul\umit[:
—
Amu ierta\i-m[!... Z[u, doamn[, ierta\i-m[!...
—
Apoi da, acuma s[ te iert[m dup[ ce \i-ai b[tut joc de
noi cum \i-a pl[cut! strig[ doamna Herdelea. C`t te-am ajutat

Ion
241
noi =i te-am ogoit, nu-i vrednic capul t[u. Iar drept mul\umire
te-ai dus =i ne-ai v`ndut ca Iuda!
—
Ce-a fost a trecut, vorbi fl[c[ul iar[=i mai cald. A trecut...
Toate au trecut... C`te-am p[\it =i-am p[timit eu, numai Dum-
nezeu le =tie... Am gre=it, v[d bine, dar...
—
Gre=eala ta ]ns[ poate s[ m[ bage pe mine ]n temni\[ =i
s[-mi pierd tot rodul muncii de treizeci de ani! ]l ]ntrerupse
]nv[\[torul care, mai moale ca to\i, se =i ]mbl`nzise pu\in.
—
Ai s[ vezi dumneata cum oi ]ndrepta eu tot ce-am stri-
cat... Nu-\i fie fric[, domnule ]nv[\[tor! Am s[ stau eu ]n tem-
ni\[ oric`t, un an, zece, dar dumitale n-are s[ \i se sminteasc[
nici un fir de p[r! Crede\i-m[ =i pe mine ast[ dat[!... C[ azi
sunt =i eu fericit, domnule ]nv[\[tor! Amu am p[m`nt, am de
toate... Amu numai s[n[tate s[-mi dea Domnul!
—
S[-\i fie de bine! murmur[ iar Herdelea mai rece, amintin-
du-=i c[ ]nvoiala dintre Ion =i Vasile s-a f[cut ]n urma interven\iei
lui Belciug.
Fl[c[ul ]ntoarse ochii pe r`nd spre fiecare din cas[ parc-ar
fi cerut ajutor, dar to\i t[ceau ]ntuneca\i. Dup[ o pauz[ ]ncur-
cat[, tot el trebui s[ re]nceap[:
—
Apoi uite de ce-am venit amu, domnule ]nv[\[tor =i
doamn[!... Am venit s[ v[ spun c[ nu m[ mi=c de-aici p`n[
nu-mi f[g[dui\i s[ m[ cununa\i dumneavoastr[!
Toat[ familia protest[ ]ntr-un singur glas, de=i to\i fur[
mi=ca\i de rug[mintea tic[losului. Titu, care p`n[ atunci se
f[cuse c[ cite=te spre a nu fi nevoit s[ vad[ pe tr[d[torul lor,
acuma ridic[ pu\in nasul, se uit[ la d`nsul =i se mir[ c`t era
de schimbat la fa\[. P[rea mai smead =i mai hot[r`t. Pielea i
se lipea =i lucea pe umerii obrajilor, iar ]n ochi avea o lu-
min[ m`ndr[ de biruitor.
Herdelea se codi ]ndelung, c[ n[=itul ]nseamn[ cheltu-
ial[ mare, c[ tocmai =i el are sarcini multe cu nunta
domni=oarei, c[ de ce nu-l cunun[ popa... Dar Ion se jur[ c[
mai bine stric[ toat[ ]nvoiala, dec`t s[ se g`ndeasc[ la al\i
na=i, ]l ]ncredin\[ c[ nu trebuie s[ cheltuiasc[ nici un ban =i

Liviu Rebreanu
242
]n sf`r=it st[rui at`t de mult =i at`t de c[lduros ]nc`t ]nv[\[torul
fu nevoit s[ primeasc[:
—
Bine, Ioane, bine... S -o facem =i pe asta, c[ multe am
mai f[cut noi pentru tine =i de pu\in[ recuno=tin\[ am avut
parte... Dar poate de aci ]ncolo s[ fim mai noroco=i!
Ion, plec`nd, s[rut[ m`na, ]nt`i domnului =-apoi doamnei,
ceea ce ]ndemn[ pe d[sc[li\[ s[ zic[ mai potolit[:
—
E mare tic[los, dar cel pu\in are inim[ bun[, s[racul!
6
Titu iar p[\ea ca odinioar[: umbla dup[ Roza =i n-o putea
]nt`lni. Doar c[ azi parc[ nu mai era at`t de ner[bd[tor ca
atunci. Acuma avea o emo\ie stranie care-l f[cea s[ nu se
pr[p[deasc[ cu firea pentru a o vedea.
Dorea chiar s-o nimereasc[, de s-ar putea, ]ntr-o clip[ c`nd
s[ fie =i Lang acas[, sau oricine, numai s[ nu fie ]ndat[ singuri.
A doua zi dup[ vizita subinspectorului, Titu porni din nou
spre Jidovi\a =i b[tu la u=a ]n fa\a c[reia ]i tremurase inima de
fericire de at`tea ori. G[si pe Roza singur[, pl`ng`nd, ]ntr-un
halat murdar de stamb[, cu p[rul v`lvoi. „Asta s[ fie femeia
pe care am iubit-o cu at`ta patim[ acum abia dou[ luni?“ se
g`ndi d`nsul, s[rut`ndu-i m`na foarte jenat.
St[tu ]ncurcat c`teva clipe, iar femeia pl`nse mai cu foc,
parc[, rev[rs`ndu-=i durerea ]n fa\a lui, ar fi c[utat s[-i trezeasc[
mai mult[ comp[timire. Titu ]ns[ nu vedea dec`t o schimono-
sire a gurii pe care a s[rutat-o, =i-=i zicea ]ntruna uluit: „+i ce
frumoas[ mi se p[rea atunci!“
Apoi doamna Lang ]i spuse printre =iroaie de lacrimi c[ ea
e cea mai nenorocit[ fiin\[ pe lume fiindc[, dup[ toate celelal-
te, acuma a r[mas =i pe drumuri. Subinspectorul Horvat a sosit
ieri din senin =i, duc`ndu-se la =coal[, n-a g[sit acolo pe Lang
care sfor[ia acas[, deoarece venise diminea\a de la un chef
din Armadia. A trimis dup[ el =i l-a a=teptat aproape un ceas
p`n[ ce l-a de=teptat ea =i l-a momit s[ se ]mbrace =i s[ plece

Ion
243
la datorie. Dar cum l-a v[zut, subinspectorul l-a =i mirosit c[-
i beat =i nici nu l-a mai l[sat s[ intre ]n clas[, ci l-a izgonit
spun`ndu-i s[ se considere suspendat =i s[ se bucure dac[ nu
va propune ministerului s[-l ]ndep[rteze pentru totdeauna din
]nv[\[m`nt.
—
Ce-o s[ ne facem acuma! url[ Roza fr`ng`ndu-=i
m`inile. Unde s[ ne ducem? +i bietul Lang... bietul Lang!
Dumneata =tii ce suflet nobil are =i c`t e de bun!... N-a zis
nimic, nu s-a pl`ns nim[nui, dar eu v[d cum sufer[... O,
Doamne, Doamne! Spune dumneata dac[ asta e dreptate!
}i zicea „dumneata“ =i Titu sim\ea c[ a=a se cuvenea =i
parc[ se bucura c[ lucrurile au luat ]ntors[tura aceasta. }i spuse
c`teva cuvinte banale de ]ncurajare =i vorbind se g`ndea: „A
murit o femeie!... S -a stins o iubire ]n sufletul meu... Sau poate
c[ nici n-a fost iubire? De-ar fi fost adev[rat[, moartea ei m-
ar durea... Nu, nu, n-a fost iubire... Un foc de paie... N -am
iubit-o =i nu m-a iubit, =i cu toate acestea ne-am str`ns ]n bra\e,
ne-am jurat credin\[, ne-am min\it... Ridicol! Ridicol! Ridicol!“
}i venea chiar s[-i tr`nteasc[ =i ei cuv`ntul acesta, drept
m`ng`iere. Numai sosirea lui Lang i-a sc[pat din situa\ia care
i se p[rea mai mult plicticoas[ dec`t trist[. Lang era beat =i
z`mbea ca un filozof care a g[sit taina fericirii:
—
Ai auzit ce mi-a f[cut m[garul?... Ha, ha, =i crede el c[
m-a turtit pe mine!... El, pe mine!... Ce idiot!... Bah, un ho\, o
canalie, un mizerabil... gata! Nu-i pot face onoarea nici s[-l
]njur!... Rozica, mai e cumva vreun strop de rachiu? Aide, d[-ne
un p[h[rel!... Vivat, Titule! Tr[iasc[ victimele, jos c[l[ii!
C`nd spuse Titu acas[ ce-a p[\it Lang, doamna Herdelea
zise cu dispre\:
—
El ca el, vai de zilele lui... Dar ea-i o blestemat[ f[r[
pereche... Dac[ a fost ea ]n stare s[ se \in[ p`n[ =i cu practi-
cantul notarului... |i-e =i sc`rb[!
Titu se ro=i ca =i c`nd i-ar fi =fichiuit obrajii cu un bici de foc:
„Vas[zic[ ]n vreme ce eu o purtam ]n suflet =i ]n visuri, ea...“

Liviu Rebreanu
244
7
}n ziua c`nd veni avocatul Lendvay cu sechestrul, fetele =i
doamna Herdelea, ca s[ nu fie obligate a vedea asemenea
umilin\[, plecar[ ]n Armadia la doamna Filipoiu s[ se sf[tuiasc[
asupra ultimelor am[nunte privitoare la nunta Laurei =i s[ ia
de la tipografie invita\iile tip[rite pe h`rtie sidefat[, s[ le tri-
mit[ din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispr[vi toat[ aface-
rea ]n c`teva minute, ]nc`t Titu se pr[p[di de r`s seara, c`nd
femeile se ]napoiar[ din Armadia fr`nte de oboseal[.
}nfrigurarea nun\ii st[p`nea de-acuma toat[ casa... Rochia
de mireas[ era gata. O lucrase ]ns[=i Laura =i o f[cuse o
minun[\ie. }ncerc`nd-o ultima oar[, ]nainte de-a o pune ]n
dulap p`n[ ]n clipa cea mare, toat[ familia a izbucnit ]n
aplauze de admira\ie, at`t era Laura de frumoas[ ]ntr-]nsa...
Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile
=i hainele ]mpr[=tiate pe toate mobilele =i prin toate col\urile.
Cu trei zile ]nainte sosi George Pintea =i trase la hotel ]n
Armadia, dar st`nd de diminea\a p`n[ seara ]n Pripas, neclin-
tit de l`ng[ Laura. Am`ndoi erau foarte mi=ca\i =i vorbeau cu
o pl[cere amestecat[ cu groaz[ de ceremoniile care le vor da
dreptul s[ nu-=i mai ascund[ iubirea ]n fa\a nim[nui.
Laura sl[bise pu\in, dar a=a ]i =edea mult mai bine, ]ndeo-
sebi cu ochii ve=nic umezi =i str[lucitori de o ner[bdare
nel[murit[. Acuma toate ]ndoielile i se p[rea c-au p[r[sit-o =i
se sim\ea mul\umit[ v[z`nd pe Pintea al[turi de ea. }i tremura
inima ca sub o m`ng`iere bl`nd[. „Mi-e drag! se g`ndea d`nsa
]nduio=at[. S[r[cu\ul! +i cum nu-l puteam suferi odinioar[!
Mare neroad[ am fost!“
Ghighi, b[g`nd de seam[ c[-i face pl[cere, ]i repeta ]ntru-
na c[ o invidiaz[.
—
Spui adev[rat, Ghighi\[?... Crezi tu c[ voi fi fericit[?
—
O, c`t a= vrea s[ fiu ]n locul t[u! min\ea Ghighi care, ]n
sufletul ei, nu ]n\elegea cum poate s[ ia o fat[ frumoas[ =i rar[ ca
Laura pe un omule\ care nu =tie nici m[car s[ danseze ca lumea.

Ion
245
Pintea era foarte galant =i aducea mereu mai ales bom-
boane, fiindc[ Laura le ]mp[r\ea cu el, dup[ ce mu=ca din fie-
care cu guri\a ei, ]nc`t ]ndr[gostitul mire se jura c[ n-a mai
gustat niciodat[ asemenea bun[t[\i. }n ajunul nun\ii ]ns[ George
veni cu ni=te daruri care ]i uimir[ pe to\i: un inel cu un briliant
]mpresurat cu rubine ca ni=te v`rfuri de ace de foc, cercei de
aur cu stropi de diamante, =i un colan de platin[ cu o cruciuli\[
de aur av`nd la fiecare cap[t c`te-o stelu\[ de smaragd.
—
Pup[-l! strig[ ]nv[\[torul v[z`nd bog[\iile acestea
str[lucitoare, iar cum Laura, z[p[cit[ de bucurie, st[tea \intit[
locului, o lu[ de m`n[ =i ]i f[cu v`nt ]n bra\ele mirelui,
]ndemn`nd-o cu ]nsufle\ire: Pup[-l, Laura, n-auzi?... Pup[-l!
}n diminea\a cununiei sosir[ p[rin\ii lui George =i fra\ii lui
mai mici, Marcu =i Vasile. Ceilal\i, fiind ]mpr[=tia\i prea de-
parte prin lume, n-au putut veni, dar to\i au trimis telegrame
de felicit[ri pe care B[lan de la po=ta din Armadia avea grij[
s[ le transmit[ ]ndat[ la Pripas prin curieri ocazionali. Am`ndoi
fra\ii mirelui ]ndr[gir[ pe Laura =i f[cur[ curte Ghighi\ei, ]nc`t
ea ]i g[sea mult mai dr[gu\i ca pe George.
}n fa\a cuscrilor, care de altminteri nu veniser[ cu m`na
goal[, Herdelea oferi tinerilor „din partea b[tr`nilor“ un servi-
ciu de cafea cu lapte, modest =i frumos. Tot atunci Titu d[rui
lui George o tabacher[ de piele de crocodil, cump[rat[ din
banii lui.
—
Eu v[ dau ceva ce n-o s[ v[ dea nimeni, c[ci to\i se g`ndesc
numai la mireas[... Ei bine, eu m-am g`ndit la mire, fiindc[ mi-e
mai drag ca mireasa! vorbi d`nsul m`ng`ind pe Laura.
Ghighi se porni pe pl`ns v[z`nd c[ numai ea n-are ce s[
le ofere, p`n[ ce noul ei curtezan =i cumnat Marcu ]i spuse
c[, dimpotriv[, ea poate s[ le d[ruiasc[ lucrul cel mai de pre\
=i anume c`te o s[rutare miresei =i mirelui, sau, dac[ i-e ru=ine,
poate s[ le dea pe am`ndou[ miresei care ]ns[ s[ fie obligat[
a transmite una mirelui. }n Jidovi\a, notarul Stoessel primi pe
distin=ii nunta=i cu toate onorurile, oficiind mai patetic forme-
le cununiei civile. La sf`r=it ]=i ]ng[dui s[ \ie =i un mic discurs

Liviu Rebreanu
246
]n care spuse c[ e fericit c-a avut cinstea s[ ]mpreune cu arti-
cole de lege dou[ inimi at`t de tinere =i pline de speran\e.
Cununia fiind ]ntr-o duminic[, biserica cu dou[ turnuri din
Armadia se umplu de oameni care nu se mai s[turau l[ud`nd
frumuse\ea =i ging[=ia Laurei, dar =i ]nf[\i=area simpatic[ a lui
George. Rochia miresei st`rni entuziasmul cunosc[toarelor.
Toate prietenele ei erau ]n p[r, ]mpreun[ cu mamele invidioa-
se, dar mai mi=cate p[reau Elvira Filipoiu =i Lenica Sp[taru,
ele fiind =i domni=oare de onoare.
+ase preo\i, ]ntre ei =i Belciug pe care Herdelea ]l poftise
]nadins ca s[ nu mai observe =i armadienii ne]n\elegerile lor,
]n frunte cu protopopul b[tr`n, le binecuv`ntar[ leg[tura, iar
corul studen\ilor c`nt[ parc[ mai mi=c[tor ca ]ntotdeauna. C`nd
protopopul le puse ]ntrebarea solemn[, mirele r[spunse cu un
glas falnic de r[sun[ biserica; mireasa ]ns[ rosti un „da“ at`t
de mititel =i de timid, parc[ i-ar fi fost ru=ine s[ n-o aud[ lu-
mea. }n clipa aceea doamna Herdelea nu se mai putu st[p`ni
=i izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns, ceea ce ]nduio=[ pe to\i =i
f[cu chiar pe Laura s[ l[crimeze pu\in, ca s[ se adevereasc[
vorba c[ nu s-a pomenit mireas[ care s[ nu pl`ng[ pu\intel.
Nunta fu serbat[ la ber[ria Rahova, ]n sala de la etaj pe
care berarul o ]mpodobise feeric =i unde se adun[ toat[ dom-
nimea din Armadia =i ]mprejurimi. Mireasa z[bovi pu\in p`n[
se schimb[ ]ntr-o elegant[ toalet[ de c[l[torie, culoare cafenie,
=i o p[l[rioar[ foarte dr[g[la=[, c[ci era hot[r`t ca, ]ndat[ dup[
cununie, tinerii c[s[tori\i s[ plece spre parohia lui George, dar
cu un ]nconjur care s[ dureze cel pu\in o s[pt[m`n[,
s[pt[m`na de miere... Aici primir[ felicit[rile zgomotoase ]n
cursul c[rora Laura se ro=i p`n[-n v`rful nasului, deoarece dom-
nii mai ]ndr[zne\i ]i doreau ]ndeosebi odrasle numeroase. La
mas[ de-abia atinser[ m`nc[rile =i b[uturile. De altfel muzica
faimosului Goghi din Bistri\a le sporea am`ndurora emo\ia.
Apoi George =opti ceva Laurei =i am`ndoi se ridicar[.
L[utarii intonar[ un mar= nup\ial care-i petrecu p`n[ jos ]n
strad[ unde ]i a=tepta cea mai bun[ tr[sur[ din Armadia, s[-i

Ion
247
duc[ la Bistri\a, iar de-acolo s[-=i continue c[l[toria cu trenul.
Doamna Herdelea ]mbr[\i=[ lung pe Laura, ]nmuindu-se reci-
proc ]n lacrimi. Fiindc[ Ghighi pl`nsese c`te pu\in toat[ ziua,
acum izbuti s-o s[rute f[r[ bocete, de=i tremura de durere.
Desp[r\irile \inur[ vreun sfert de ceas, urm`nd la r`nd Herde-
lea =i Titu, apoi familia Pintea de Laura, apoi familia Herdelea
de George, apoi George de p[rin\ii =i fra\ii lui... +i tot timpul
\iganii c`ntau mar=ul nup\ial, pe c`nd sus, ]n ferestre, invita\ii
priveau curio=i =i mi=ca\i, iar jos, ]n strad[, o mul\ime de lume
c[sca gura =i asculta muzica.
}n sf`r=it mirii se suir[ ]n tr[sur[ =i vizitiul d[du bici cailor.
Batiste multe f`lf`ir[ ]n v`nt, noi valuri de lacrimi se rev[rsar[.
—
Drum bun!... S[ ne scrie\i!... De pretutindeni!...
Negre=it!... Adio!...
Tr[sura se dep[rt[ =i se mic=or[ repede. }ntr-]nsa o batist[
mic[ alb[ flutura neobosit[, ca o arip[ speriat[. Pe urm[ =o-
seaua ]nghi\i =i tr[sura =i batista... Rudele se ]ntoarser[ la
musafiri... }ncepur[ toasturile, urmar[ glumele =i veselia p`n[
ce deodat[ muzica atac[ un vals lin, leg[nat, care ademeni
tineretul... M`ndru =i ]nduio=at, Herdelea umbla mereu de ici-
colo, ciocnind cu unii, z`mbind cu al\ii, c[ut`nd s[ vad[ pe
to\i mul\umi\i. El era azi omul cel mai fericit de pe p[m`nt.
Ziua de m`ine cine =tie ce-o mai aduce. Grijile =i necazurile
sunt ve=nice, pe c`nd fericirea e at`t de nestatornic[...
}n vremea aceasta ]ns[ tr[sura cu tinerii c[s[tori\i alerga
gr[bit[, trecu iute prin Jidovi\a =i se ]ndrept[ spre Pripas. Laura
=edea buim[cit[, cu ochii drept ]nainte, ne]ndr[znind s[ se uite
la „b[rbatul“ ei. Inima i se topea ]ntr-o triste\e nel[murit[. Ve-
dea cum r[m`n ]n urm[ r`pile, livezile, lanurile, p[durile,
dealurile care au fost martorii tinere\ii ei, care i-au fost at`t de
dragi =i pe care ]i p[r[se=te acuma poate pentru totdeauna. Tot
hotarul se leg[na =i parc[-i zicea adio, mut =i totu=i ]n\eleg[tor...
George i se p[rea mai str[in ca oric`nd =i se mira cum pleac[
ea al[turi de un str[in ]ntr-o lume str[in[ =i necunoscut[, l[s`nd
aici lumea care o iubea =i pe care o iubea. Prin minte ]i fulgera

Liviu Rebreanu
248
]ntrebarea ]nfrico=at[: „Cine-i str[inul acesta?“
}n Pripas opri tr[sura ]n fa\a casei p[rinte=ti. Cobor] =i f[cu
c`\iva pa=i ]n ograd[, privind ]nsetat[ pere\ii albi cu ferestrele
speriate =i coperi=ul c`rpit ici-colo cu =indril[ nou[, ca =i c`nd
ar fi vrut s[ duc[ cu sine m[car cl[direa ]n lumina ochilor.
C`inele casei se gudur[ la picioarele ei =i-i linse v`rful panto-
filor, parc[ ar fi sim\it c[ pleac[ departe aceea care nu uita
niciodat[ s[-i arunce de m`ncare. Laura ]l m`ng`ie ca pe un
prieten =i =opti cu genele umede:
—
Adio, Hector, adio... Acuma plec...
Apoi tr[sura porni ]nainte. Peste c`teva clipe casa nu se
mai vedea. }n por\i \[ranii cunoscu\i se uitau mira\i dup[
domni=oara care se duce cine =tie unde, scoteau p[l[ria =i ro-
steau ur[ri pe care ea nu le auzea...
}n dealul de unde drumul coboar[ spre S[scu\a, Laura
]ntoarse capul s[ mai vad[ o dat[ satul ei ]mpr[=tiat ]ntre dea-
luri, ascuns sub o p`nz[ str[vezie de fum alb[strui. Apoi ]=i
]ndrept[ privirile numai ]nainte... +oseaua alb[, =erpuitoare,
se zv`rcolea sub picioarele cailor.
Ochii Laurei erau plini de lacrimi =i sufletul ei at`t de
]nc[rcat ]nc`t ]i venea s[ strige ajutor sau s[ sar[ jos din tr[sura
care o smulgea din lumea tinere\ii... Atunci ]ns[ sim\i cum ]i
cuprinde mijlocul un bra\ ocrotitor =i atingerea aceasta i se p[ru
bl`nd[ ca o alinare =i ca o tov[r[=ie ]n singur[tatea ce o ]ncon-
jura. }ntoarse fa\a spre George, ]n ochii c[ruia v[zu limpede
iubirea vie ce-i risipi deodat[ toate ]ndoielile. Pe buzele ei
]nflori un z`mbet ]n vreme ce lacrimile aninate ]n gene ]i
picurau pe obrajii ]mbujora=i.
—
Te iubesc! murmur[ b[rbatul, str`ng`ndu-i mai puternic
mijlocul.
Cuv`ntul r[scoli ad`nc sufletul Laurei. Se lipi de um[rul
lui George, d`ndu-=i seama acuma c[ vorba lui e ]n stare s[-i
vr[jeasc[ o lume nou[, tot at`t de drag[ =i poate mai bun[
dec`t aceea care a r[mas ]n urm[. +i buzele ei r[spunser[
]ncrez[toare:

Ion
249
—
Te iubesc!
8
Din clipa c`nd Vasile Baciu, ]n fa\a pe\itoarelor, ]i f[g[duise
tot, Ion fu cuprins de o adev[rat[ be\ie de fericire =i de ]ncre-
dere. Era at`t de plin de sine ]nsu=i ]nc`t se g`ndea numai la
p[m`nturile lui, pl[nuia cum s[ le munceasc[ mai bine, cum
s[ l[zuiasc[ un petic de p[dure, =i habar nu mai avea nici de
Vasile =i mai ales de Ana, parc[ ea n-ar fi \inut de zestre... Doar
c`nd ]i pomenea numele cineva, ]=i aducea aminte c[ =i ea
mai este pe lume, =i se ]ncrunta u=or.
}n schimb Ana nu se g`ndea dec`t la d`nsul. Uitate erau
ru=inea =i b[t[ile =i suferin\ele. Ea nu =tia nici de planuri, nici
de vicle=uguri... Sufletul ei dornic de iubire a=tepta ]mplinirea
visului ca o m`ntuire =i gura ei =optea numele lui cu aceea=i
ner[bdare pl[cut[ ca =i ]n nop\ile bune de odinioar[.
Nunta \inu trei zile, dup[ obicei... S`mb[t[ porni tot alaiul,
]n c[ru\e, la notar, ]n Jidovi\a. }n frunte c[l[re\ii pocneau mereu
din pistoale, pe c`nd ]n c[ru\a ]nt`i l[utarii ]=i fr`ngeau degetele
c`nt`nd =i totu=i nu se auzea dec`t groh[itul gordunei. Apoi
venea o c[ru\[ cu mirii =i cu dru=tele, apoi o bri=c[ cu na=ii
av`nd pe obraji gravitatea cerut[ de ]mprejur[ri, apoi alt[
c[ru\[ cu p[rin\ii mirilor =i c`teva fe\e mai sp[late, ]n mijlocul
c[rora Zenobia era cea mai zgomotoas[, apoi altele ]nc[rcate
cu fl[c[i =i fete ce chiuiau =i se zbenguiau.
De-abia acum ]n\elese Ion c[ ]mpreun[ cu p[m`ntul trebuie
s[ primeasc[ =i pe Ana =i c[, f[r[ ea, n-ar fi dob`ndit nicio-
dat[ averea. Nu mai schimbase cu ea nici o vorb[ de c`teva
luni. I se p[rea o str[in[ =i nu-i venea s[ cread[ c[ ]n p`ntecele
ei se pl[m[de=te o fiin\[ din s`ngele lui... O privea =i se mira
c-a putut el s[ruta =i ]mbr[\i=a pe fata aceasta uscat[, cu ochii
pierdu\i ]n cap de pl`ns, cu obrajii g[lbeji\i, cu pete cenu=ii, =i
care, ]mpopo\onat[ cum era ast[zi, p[rea =i mai ur`t[. }n
aceea=i vreme genunchii lui atingeau genunchii Floric[i, pe
care Ana =i-o alesese dru=c[ cu Margareta lui Cosma Cioc[na=.

Liviu Rebreanu
250
Florica era aprins[ ]n obraji, cu buzele ro=ii, umede =i pline,
cu ochii alba=tri =i limpezi ca cerul de var[ =i avea ]n toat[
]nf[\i=area o veselie s[n[toas[ pe care se silea =i nu izbutea
s-o ascund[. Ion ]=i aduse aminte cum a str`ns-o ]n bra\e ast[-
toamn[ =i mai ]nainte, c`t i-a fost de drag[ =i cum i-a f[g[duit
c-o va lua de nevast[. }i era ru=ine c[ acuma se ]nsoar[ cu alta
=i de ru=ine ]l bufnea un r`s prostesc =i nu-=i putea lua ochii
de la Florica. Privirea lui st[ruitoare pe fat[ o z[p[cea =i o f[cea
s[ vorbeasc[ mereu, foarte gr[bit[ =i aproape ]nfrico=at[, ba
cu mireasa care l[crima de fericire, ba cu Margareta care era
bosumflat[, ca totdeauna c`nd se m[rita vreo fat[ din sat, de-
oarece ]=i zicea c[ mirele ar fi luat-o pe ea, dac[ nu l-ar fi
ademenit altele.
Dup[ ce ]i ]nsemn[ ]n registru =i le citi pe ungure=te cele
cuvenite, notarul arunc[ ochii spre p`ntecele miresei, z`mbi
=i zise neoficial:
—
V[d c[ v-a\i gr[bit... Nu face nimic, s[ fie cu noroc!
Ion r`se cu poft[, ca =i ceilal\i b[rba\i, dar ]ndat[ ]=i lu[ sea-
ma =i, p[r`ndu-i-se c[ notarul a vrut s[-=i bat[ joc de ur`\enia
Anei, se uit[ repede la Florica ce st[tea cu ochii ]n p[m`nt,
st[p`nindu-se anevoie s[ nu izbucneasc[ ]ntr-un r`s zburdalnic.
Cobor`nd din cancelarie =i pe c`nd ]n curte trosneau pistoalele,
Ion se g`ndi deodat[: „Adic[ ce ar fi oare dac[ a= lua pe Florica
=i am fugi am`ndoi ]n lume, s[ scap de ur`\enia asta?“
Dar tot at`t de repede ]i venir[ ]n minte p[m`nturile =i
ad[ug[ ]n sine cu dispre\: „+i s[ r[m`n tot calic... pentru o
muiere!... Apoi s[ nu m[ tr[sneasc[ Dumnezeu din senin?“
Belciug, n[d[jduind mereu ]ntr-un dar mare pentru biseri-
ca cea nou[, f[cu o slujb[ frumoas[ ca la domni, de=i faptul
c[ cununau so\ii Herdelea ]i cam ciuntise ]ncrederea. Lui Ion i
se p[ru c[ =i popa s-a uitat batjocoritor la Ana, ceea ce iar ]i
r[scoli ]n inim[ dragostea cu Florica.
Osp[\ul era la socrul cel mic. C`teva vedre de rachiu ]ndul-
cit r[scolir[ cur`nd veselia oaspe\ilor. Ur[rile =i chiuiturile se
]ncruci=au =i se ciocneau ]n aerul ]ngro=at de mirosuri grele.

Ion
251
Vasile Baciu se ]mb[t[ cel dint`i, ]nc`ntat c[ i s-a ]mplinit
planul, strig`nd ]ntruna ginerelui s[u cu un glas ciudat =i
tr[g`nd =iret cu ochiul:
—
Las[ c[-\i dau eu \ie p[m`nt... N -ai grij[... }\i dau, ]\i
dau!...
Starostele nun\ii, Macedon Cerceta=u, vorbea numai ]n ver-
suri, cum =ade bine unui staroste iste\, amestec`nd ]ns[ ]n toate
nepre\uitele lui comenzi milit[re=ti... }n cas[, ]n tind[, ]n ograd[
juc[torii asudau, l[utarii ]=i alungau oboseala cu rachiu... Buc[t[-
reasa mare, mama Floric[i, suflecat[ p`n[-n genunchi =i cu un
linguroi uria= ]n m`n[, umbla printre mesele ]nc[rcate, l[ud`n-
du-=i m`nc[rile =i chiuind la ]ntrecere cu Zenobia care, de
m`ndr[ c[ era soacr[ mare, se ]mb[tase tun. Na=ii venir[ la osp[\
]mpreun[ cu Titu =i Ghighi, =i vorbir[ mult despre Laura cu
frunta=ii ce-i ]nconjurau, ciocnind totu=i ]n s[n[tatea mirilor =i
spun`nd tuturor c[ tinerii sunt foarte potrivi\i =i o s[ tr[iasc[ bine.
Pe la miezul nop\ii urma s[ joace pe bani mireasa. Fiindc[
Ana, cu sarcina ei, s-ar fi ostenit prea tare, ]i \inu locul dru=ca
]nt`i, adic[ Florica. Mirele o ]nv`rti de c`teva ori voinice=te =i
apoi arunc[ un zlot de argint ]n strachina ]nflorit[. Herdelea scoa-
se o h`rtie de dou[zeci de coroane, dar puse pe Titu s[ joace.
Pe urm[ venir[ to\i oaspe\ii, pe r`nd, d[ruind fiecare dup[ cum
]l l[sa inima =i punga... }n vremea aceasta Ana =edea pe lavi\[,
ru=inat[ c[ n-a putut juca ea, geloas[ pu\in c[ Ion ar fi str`ns pe
Florica, mai tare ca ceilal\i =i totu=i mul\umit[, plutind parc[ ]n-
tr-un nour de fericire at`t de mare c[ se sim\ea r[spl[tit[ pentru
toate suferin\ele.
C`nd se ispr[vi jocul miresei, Briceag ]ncepu o some=an[
piperat[, ]n care se amestecar[ b[tr`nii cu tinerii. Ion juc[ iar
cu Florica =i ]n v[lm[=agul asurzitor se pomenir[ cur`nd
aproape de u=[, unde era mai ]ntuneric. Nu deschisese gura
nici unul din ei; fata chiar nici nu ]ndr[znea s[-l priveasc[ ]n
ochi; el ]ns[ fierbea =i-=i ]ncle=tase degetele ]n =oldurile ei pline,
uit`nd de tot pe Ana, ]nchipuindu-=i c[ Florica e mireasa lui...
Deodat[ apoi ]i =opti r[gu=it, cu ochii ]nfl[c[ra\i:

Liviu Rebreanu
252
—
Numai tu mi-e=ti drag[ ]n lume, Floric[, auzi tu?... Auzi?
O str`nse n[valnic la piept, scr`=nind din din\i ]nc`t fata se
sp[im`nt[ =i se uit[ ru=inat[ ]mprejur.
}n aceea=i clip[ Ana tres[ri ca mu=cat[ de viper[. Sim\i c[
n[dejdile ei de fericire se risipesc =i c[ ea se pr[vale iar furtu-
nos ]n aceea=i via\[ nenorocit[. Se porni deodat[ pe pl`ns amar
care s[-i alunge presim\irile nemiloase... Cine ia ]ns[ ]n seam[
lacrimile unei mirese?... Ion, a=ez`ndu-se mai t`rziu l`ng[ ea,
]i zise nep[s[tor:
—
Amu ce te mai boce=ti? C[ doar nu mergi la sp`n-
zur[toare...
—
Norocul meu, norocul meu! murmur[ Ana mai ]n-
durerat[.
—
Oare c`t s-o fi str`ns? ]ntreb[ apoi Ion ]ncet, f[r[ s[ se
mai sinchiseasc[ de pl`nsul ei, uit`ndu-se lacom la farfuria cu
bani pe care na=ul ]i num[ra a doua oar[, ca s[ nu se ]nt`mple
vreo gre=eal[.
Ziua a treia osp[\ul se mut[ la socrii mari, unde mireasa se
duse acuma cu lada de zestre, urmat[ de at`ta amar de vite =i
gali\e c[ de-abia ]nc[peau ]n ograda Glaneta=ului.
Vasile Baciu era vesel ca =i c`nd ar fi sc[pat de o grij[ mare.
Se uita batjocoritor la Ion, care se umfla ]n pene sim\indu-se
biruitor, =i-=i zicea mereu mai mul\umit: „Stai, melena=ule, stai
s[ vezi tu cine-i Vasile Baciu!“

Liviu
ION
**
REBREANU

Grupul Editorial „Litera“
str. B . P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD -2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[
=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“ .
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu
Corector: Raisa Co=codan
Tehnoredactare: Marin Popa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 11412
CZU 821.135.1
-
3
R35
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii
Rebreanu, Liviu
Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.
col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).
—
(Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 235).
Vol. II. —200 1. — 256 [p].
ISBN 9975-74-375
-
7
821.135 .1.- 3
ISBN 9975-74-375
-
7
© LITERA, 2001
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev
Copert: Isai C`rmu
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE:
Ov. S . Crohm[lniceanu,
Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,
Alexandru Piru, Dumitru Micu,
Mircea Zaciu.

Ion
CUPRINS
GLASUL IUBIRII
CapitolulVII.Vasile....................................6
CapitolulVIII.Copilul .................................37
CapitolulIX. S[rutarea................................72
CapitolulX. +treangul...............................107
CapitolulXI. Blestemul ..............................127
CapitolulXII.George.................................166
CapitolulXIII.Sf`r=itul................................197
Referin\eistorico-literare ..............................225

Ion
5
GLASUL
IUBIRII

Liviu Rebreanu
6
Capitolul VII
VASILE
1
—
C`nd m[ri\i o fat[, e parc[ \i-ar arde casa! oft[ Herdelea
]ncheind socotelile nun\ii. Acu numai s[ fie cuminte =i fericit[!...
Casa p[rea pustie f[r[ Laura. To\i vorbeau mereu de ea,
ghiceau pe unde o fi ajuns =i ce-o fi f[c`nd, iar d[sc[li\a =i
Ghighi l[crimau c`nd d[deau peste vreun lucru=or r[mas de
la d`nsa.
Via\a ]ns[ ]=i relu[ chiar de-a doua zi mersul ei obi=nuit,
nep[s[toare nici de dureri =i nici de bucurii. O scrisoare
recomandat[ de la avocatul Lendvay vesti data licita\iei de
care avea groaz[ doamna Herdelea, oric`t ]i explica Titu
c[ e o simpl[ formalitate. }nv[\[torul, ]ngrijorat ]n tain[ ca
=i nevast[-sa =i doritor de comp[timire =i ]ncuraj[ri care s[-i
risipeasc[ temerile, c[ut[ =i g[si un prilej s[ povesteasc[ =i
lui Belciug toat[ ]ncurc[tura. De=i st[ruia ]ntre din\i r[ceala,
am`ndoi se pref[ceau c[ nu =tiu nimic, iar Herdelea tr[gea
n[dejdea acum s[-l ]nduio=eze =i s[ netezeasc[ drumul spre
o ]mp[care adev[rat[, din ce ]n ce mai ]nfrico=at s[ nu-i
fac[ vreo pozn[ cu locul casei. Belciug se mir[, ]l comp[timi
cu o p`lp`ire stranie ]n ochi =i pe urm[ ]i spuse c[ va veni
=i d`nsul la licita\ie s[-i dea o m`n[ de ajutor, dac[ va fi
nevoie. }nv[\[torul era mul\umit c[ l-a ]mbl`nzit =i astfel ]l
va ]ndupleca mai lesne de-acuma s[ fac[ actul de dona\iune
a locului, cum ]i f[g[duise c`nd s-a apucat s[-=i cl[deasc[
]ncrez[tor casa. Totu=i nu ]ndr[zni s[ se spovedeasc[ neves-
tei sale care r[m`nea neclintit[ ]n antipatia ei fa\[ de
„p[m[tuful“ viclean. De altfel ]ndat[ a intervenit t[r[boiul
cu nunta lui Ion, arunc`nd iar v[lul uit[rii vremelnice peste
necazurile zilei...
CUPRINS

Ion
7
}n vinerea fixat[, avocatul sosi de diminea\[, dar se opri
numai o clip[, s[ comunice ]nv[\[torului c[, av`nd o afacere
urgent[ ]n Armadia, s[-l a=tepte ]nspre amiaz[, la ]ntoarcere,
pentru descurcarea formalit[\ilor.
Acuma Herdelea se v[zu nevoit s[ spun[ =i familiei, cu
multe ]nconjururi =i menajamente, c[ Belciug, pentru orice
eventualitate, are s[ vie la licita\ie... D[sc[li\a ]n\elese
numaidec`t c[ nu poate fi la mijloc lucru curat.
—
Ai s[ vezi, b[rbate, c[ p[m[tuful umbl[ dup[ vreo potlo-
g[rie! zise ea c[tr[nindu-se . Ai s[ vezi! Pe cine nu sufer[ ini-
ma mea, s[ =tii c[-i suflet de c`ine!
}nv[\[torul se ]ncurc[, ]ndrug[ protest[ri timide ca „doar
n-o fi nici el a=a de haps`n, c[-i pop[ =i ar fi ru=ine“... Acestea
]ns[ ]nt[rir[ mai mult ne]ncrederea doamnei Herdelea, ]nc`t,
de=i f[cuse planul s[ se duc[ cu Ghighi prin sat s[ tocmeasc[
dou[ femei pentru s[patul gr[dinii =i una la rufe, se r[zg`ndi
=i r[mase acas[.
—
Barem s[ fiu aici =i eu, c[ tu, c`t e=ti de pap[lapte, ai fi
]n stare s[ ]nchizi ochii la toate neru=in[rile!
Belciug z[rise trec`nd tr[sura avocatului, se gr[bise, dar
ajunse totu=i prea t`rziu. Nepricep`nd, intr[ ]n cas[, z`mbitor.
Herdelea ]i explic[ lucrurile foarte z[p[cit, tr[g`nd mereu cu
ochiul spre d[sc[li\a care bufnea f[r[ s[ fi r[spuns m[car la
bine\ele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdi-
oas[, ]nv[\[torul se a=ez[ cu Belciug ]n pridvor la taifas, p`n[
se va ]ntoarce ungurul. Era o zi de prim[var[ minunat[, cu mires-
me de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o oglind[ fermecat[.
Peste drum, Hristosul de tinichea st[tea ]ncremenit pe cruce, cu
ochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potrivea
cu pofta mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.
Preotul se g`ndea mereu c-ar fi mai bine s[ plece, =i cu
toate acestea =edea parc[ l-ar fi \inut pe scaun. Vorbeau, dar
glasul am`ndurora suna at`t de rece, c[ nu se puteau privi ]n
ochi. Ca s[-l mai ]nc[lzeasc[, Belciug aduse vorba de Laura =i
de familia Pintea cu care ]i pl[cea lui Herdelea s[ se f[leasc[.

Liviu Rebreanu
8
—
Tu trebuie s[ fi cunoscut pe b[tr`nul Pintea mai demult,
c[ doar ai fost ]nv[\[tor ]n Lechin\a odinioar[? ]ncepu preotul.
—
Apoi stai, frate Ioane, — zise Herdelea ]ntr-adev[r ]nse-
ninat — c[ ]n lumea asta sunt mai multe Lechin\e. A mea a fost
un s[tule\ nenorocit prin fundul v[ii Diugului, iar a cuscrului e
un or[=el ]n toat[ forma...
}n vremea aceasta doamna Herdelea =i Ghighi, ]n salon,
revoltate, oc[rau =i blestemau pe Belciug, a=tept`nd s[ vie Titu,
care se repezise cu noaptea ]n cap p`n[-n Armadia s[ ridice
de la percep\ie un avans pe leafa ]nv[\[torului, deoarece
r[m[seser[ f[r[ un gologan ]n cas[.
Avocatul ]ns[ sosi mai cur`nd, ]nso\it de un copist b[tr`n,
de la judec[torie, foarte plictisit c[ va trebui s[ se ]ntoarc[ pe
jos ]n Armadia. Ungurul urc[ sprinten ]n pridvor, ]ncep`nd vor-
ba din uli\[:
—
Norocul ]mi iese ]n cale pretutindeni... Am ispr[vit mai
repede dec`t b[nuiam, a=a c[ acuma sper s[ fiu acas[ ]n Bistri\a
la vremea pr`nzului. Nevast[-mea \ine grozav la ora mesei =i
e ]nc`ntat[ c`nd m`nc[m ]mpreun[. Iat[ un mijloc ieftin de-a
ferici o femeie!
Doamna Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, ie=ir[ din salon.
Lendvay, foarte reveren\ios, le ]nt`mpin[ cu complimente la
care ]ns[, fiind spuse pe ungure=te, d[sc[li\a nu r[spunse, ci
se mul\umi s[ str`ng[ din buze, cu o ]nf[\i=are jignit[, ]nc`t
Herdelea se gr[bi s[ observe, ca s[ nu se supere avocatul:
—
Nevast[-mea nu =tie ungure=te...
—
Aa? Se poate? +i cu toate astea ziarele dumneavoastr[
\ip[ ca din gur[ de =arpe c[ sunte\i asupri\i, teroriza\i,
unguriza\i... Interesant!... Ei bine, crezi dumneata c[ ]n Germa-
nia sau ]n Fran\a s-ar tolera un ]nv[\[tor al statului a c[rui so\ie
s[ nu cunoasc[ limba oficial[? Nu \i-o spun ca o imputare, c[ci
pentru mine politica nu exist[. R[spundeam ]ns[ unui coleg
rom`n care adineaori, ]n Armadia, se pl`ngea c[ de pe-acum
au ]nceput presiunile =i samavolniciile fa\[ de s[rmanii rom`ni
]n vederea alegerii de deputat... Haha!... Foarte curios!...

Ion
9
Vorbea foarte repede, rotindu-=i ochii ca un uliu, spre a
nu-=i neglija ]ntre timp afacerile. Lui Belciug i se p[ru c[ avoca-
tul vrea s[-l loveasc[ =i pe d`nsul, =i r[spunse rom`ne=te,
umfl`ndu-=i gu=a:
—
Altele sunt ]mprejur[rile ]n Germania =i aiurea, domnule
avocat!... Noi aici suntem o na\iune b[=tina=[, despuiat[ de
drepturi =i ]mpov[rat[ numai de datorii...
—
Cine-i domnul? ]ntreb[ Lendvay mirat =i atins c[ i s-a
r[spuns rom`ne=te. Ce zice? Ce zice? ad[ug[ apoi, de=i
]n\elesese foarte bine.
Herdelea, ]nfrico=at s[ nu se ]nvenineze lucrurile pe spina-
rea lui, c[ut[ =i izbuti s[ schimbe vorba =i conduse pe Lend-
vay ]n odaia ]nt`i, unde erau dou[ paturi l`ng[ perete, o mas[
de sufragerie, o canapea de lemn, toate vechi =i hodorogite.
—
Aci n-avem nimic de seam[, nu-i a=a? zise avocatul
trec`nd, f[r[ s[ se opreasc[, ]ntr-o od[i\[ ]ngust[ =i lunguia\[,
cu o fereastr[ spre uli\[ =i un geam spre gr[din[. Vas[zic[ s[
]ncepem aici!... }ncepem, stimate domn! strig[ c[tre copistul
care se a=ez[ ursuz la biroul lui Herdelea =i scoase dintr-o
geant[ roas[ ni=te h`rtii.
Din mobila ]mpricinat[, aici se afla o mas[ l[cuit[, cu pi-
cioarele strunjite, acoperit[ cu o fa\[ tricolor[, lucrat[ de ]ns[=i
doamna Herdelea pe c`nd era fat[, =i un pat frumos, perechea
celui din salon ]n care dormiser[ fetele.
P`n[ s[-=i aranjeze copistul h`rtiile, avocatul se uit[
b[nuitor la Belciug care z`mbea blajin =i speriat pu\in de pri-
virile du=m[noase ale d[sc[li\ei din odaia dint`i.
—
Amator, amator? ]ntreb[ deodat[ Lendvay, ironic.
—
+i prieten! murmur[ preotul.
—
Desigur, prieten care cump[r[ ce poate de la prietenii
]n nevoie! f[cu avocatul, dispre\uitor, =i apoi, ]ntorc`ndu-se
spre copist: Ei, merge?
—
Gata. Vas[zic[ avem... morm[i func\ionarul ]ntreb[tor.
—
Masa =i patul, sf`r=i Herdelea pu\in r[gu=it =i cu ochii la
Lendvay ca =i c`nd i-ar a=tepta aprobarea.

Liviu Rebreanu
10
—
Una mas[ de nuc, dou[zeci =i trei coroane! citi copistul
din h`r\oagele lui, cu glas mai r[spicat.
—
Dou[zeci =i patru! zise avocatul, f[c`ndu-i semn s[ scrie.
Belciug ]ns[ se apropie de mas[, ridic[ fa\a, o pip[i =i apoi
rosti candid:
—
Dou[zeci =i =ase!
Toate privirile ]l izbir[ ca ni=te s[ge\i, iar doamna Herde-
lea, ]n cealalt[ odaie, bolborosi ceva, ro=indu-se . Lendvay,
dup[ o clipa de =ov[ire, strig[:
—
Treizeci!
—
Treizeci =i dou[! zise preotul cu ochii lipi\i pe mas[.
—
Depune\i banii imediat, nu-i a=a? bufni acuma avocatul
]nt[r`tat.
—
Da, da, fire=te, f[cu Belciug sco\`nd portofelul din re-
verenda bo\it[.
—
Atunci eu renun\! spuse Lendvay str`ng`nd din umeri,
cu o privire nedumerit[ spre Herdelea care, uluit =i sp[im`ntat,
avea fa\a str`mbat[ de un sur`s amar.
Preotul st[tu p`n[ la cap[t, ca o amenin\are, pip[ind =i
cioc[nind toate mobilele, dar f[r[ s[ se mai amestece. C`nd
se sf`r=i, avocatul puse pe Herdelea s[ isc[leasc[ poli\ele =i
pl[ti copistului diurna cuvenit[.
—
Cel pu\in de-aci ]nainte s[ fii exact cu ratele, domnule
Herdelea! zise str`ng`ndu-i m`na. E p[cat de cheltuieli, de=i partea
leului o bag eu ]n buzunar... Ei, la revedere! Bun[ ziua, doamn[,
=i-mi pare r[u c[ nu =tiu rom`ne=te! r`se apoi c[tre ]nv[\[toarea
care, ]n\ep`nd cu o privire furioas[ pe Belciug, r[spunse:
—
Mai bine s[ nu =tii rom`ne=te =i s[ fii om de treab[!
—
Ce zice, ce zice? ]ntreb[ avocatul pe Herdelea ie=ind
]ns[ f[r[ s[ mai a=tepte t[lm[cirea.
}n pridvor preotul se desp[r\i de ]nv[\[tor zic`ndu-i ]ncet:
—
Apoi m`ine o s[ viu s[-mi iau masa, Zaharie...
—
S-o iai?... S -o iai... da, da, b`lb`i Herdelea.
—
V[d c[ doamna-i sup[rat[ foc, dar n-am nici eu ]nco-
tro, c[ tocmai ]mi lipsea o mas[ ca asta! Ei, servus, Zaharie!

Ion
11
Ie=ind ]n uli\[, ochii lui ]nt`lnir[ chipul lui Hristos pe cruce,
care acuma se zv`rcolea pl`ng[tor. Belciug se ]nchin[ =i trecu
cu pa=i m[sura\i, cu privirea ]n jos ca totdeauna =i cu o
mul\umire ad`nc[ ]n suflet c[ ]n sf`r=it a putut da o lec\ie bun[
=i meritat[ Herdelenilor...
De-abia acuma se revolt[ ]nv[\[torul, dar totu=i f[r[ a mai
spune ]n cas[ c[ Belciug vrea s[ ridice ]ntr-adev[r masa. De
altfel credea c[ popa umbl[ doar s[-l sperie, fiindc[ nu se poate
s[ mearg[ a=a de departe cu neru=inarea.
A doua zi ]ns[, pe c`nd el era la =coal[, iar Titu ]nc[ ]n pat,
b[tu la u=[ Belciug. Doamna Herdelea deschise =i v[zu la spa-
tele preotului un \igan b[tr`n, b[rbos, cu p[l[ria ]n m`n[.
—
Pentru mas[! murmur[ Belciug ar[t`nd spre \igan.
—
Bine... bine... poftim! bolborosi d[sc[li\a perplex[.
}ncepu s[ goleasc[ sertarul mesei, aproape f[r[ s[-=i dea
seama ce face. Numai m`inile ]i tremurau, ]ncolo parc[ ]i ful-
gerase toat[ judecata... C`nd ]ns[ d[du s[ puie la loc sertarul,
gol, ]=i reveni brusc =i, ca trezit[ din vis, ]ntreb[ pe Belciug:
—
Ce vrei s[ faci dumneata cu masa? Preotul st[tea reze-
mat de u=cior, z`mbind nevinovat.
—
Apoi a=a m-am ]n\eles cu Zaharia, zise d`nsul domol.
Doamna Herdelea =ov[i. Se f[cu o t[cere scurt[. Belciug
ridic[ privirea, v[zu pe d[sc[li\a apropiindu-se cu ochii
str[lucitori, =i ]ndat[ ]=i pierdu z`mbetul.
—
Cum s-ar zice, vii s[-mi furi lucru=oarele din cas[? strig[
deodat[ doamna Herdelea. S[ ie=i afar[ de-aici, ho\ule, c-alt-
fel ]\i sucesc g`tul! Afar[, tic[losule!... Nu \i-e ru=ine obrazu-
lui s[-\i fie! A=a-s popii, porcule?... Ie=i... ie=i!... Afar[!...
D[sc[li\a r[cnea ca scoas[ din min\i, c[ut`nd cu ochii
ceva ca s[ sparg[ capul omului care vrea s[-i fure mobila.
Belciug, sp[im`ntat, ie=i afar[ f[r[ s[ spun[ o vorb[. Atunci
femeia z[ri m[tura =i se repezi cu ea ]n pridvor unde \iganul
st[tea nedumerit. Fiindc[ preotul nu-i era la ]ndem`n[, croi
pe \igan, \ip`nd:
—
Mar=!... Afar[ de-aici, t`lharilor!...

Liviu Rebreanu
12
|iganul o zbughi pe poart[, ]n vreme ce doamna Herdelea
striga ]ntruna, amenin\`nd cu m[tura pe preotul ce p[=ea foarte
gr[bit:
—
Mutule!... Am s[ te ]nv[\ eu omenie dac[ n-ai ]nv[\at la
tat[l t[u! P[m[tufule! Pam[tufule!
Zenobia, peste drum, auzind g[l[gia, ie=i ]n prag =i ]ntreb[:
—
Da ce-i, doamn[? Ce-i cu domnul p[rinte?
—
S[ se bage dracu-n pielea lui de ho\! zise d[sc[li\a cu
ochii ro=ii de m`nie, dar totu=i mai r[corit[.
2
Dou[ s[pt[m`ni, dup[ nunt[, mul\umirea st[p`ni trufa=[
]n sufletul lui Ion. Se sim\ea omul cel mai fericit din lume. }n
fiecare sear[ \inea sfat cu Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ana. Ce
s[ cumpere din banii str`n=i la nunt[? Un juncan? Ar fi bine,
c[ci, ]mpreun[ cu vi\elul ]n\[rcat adus ]n zestre de Ana, peste
doi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion ]ns[ ar fi vrut mult
s[ cumpere perechea calului, dac[ s-ar ajunge banii... }n
aceea=i vreme i-ar mai fi pl[cut s[ p[streze =i ceva gologani la
chimir ca s[ aib[ la ]ndem`n[ de s-ar ivi cumva p[m`nt bun
de v`nzare, s[-=i m[reasc[ mai mult mo=ia =i gospod[ria... Sfa-
turile acestea ]l ]n[l\au =i-l ]nc`ntau, mai ales c[ to\i b[teau ]n
struna lui =i-l lingu=eau ca pe un st[p`n.
De altfel =i fa\[ de s[teni c[uta s[-=i arate greutatea pe care
i-o d[dea sim\[m`ntul bog[\iei. Pe uli\[ umbla cu pa=ii mai
rari =i cu genunchii ]ndoi\i. Vorbea mai ap[sat cu oamenii =i
ve=nic numai de p[m`nt =i de avere. I se p[rea c[ chiar casele
=i gr[dinile ]l priveau acuma altfel, mai supuse =i mai
z`mbitoare.
Toat[ firea se ]mbr[case ]n haine de s[rb[toare parc[ ]na-
dins pentru a pr[znui biruin\a lui. O prim[var[ frumoas[ ca
totdeauna se statorea pe hotare. Copacii ]nmuguri\i, verdea\a
ce r[s[rea zi cu zi mai vie, ca un ve=m`nt fermecat cobor`t s[
acopere goliciunea neagr[ =i g[lbuie a p[m`ntului b[tr`n,

Ion
13
p[durile care se ]ncoronau cu frunzi=uri noi, mirosul aspru,
]mb[t[tor =i ]nvior[tor de glie, plutind mereu ]n v[zduh ca
respira\ia s[n[toas[ a unui uria= de=teptat dintr-un somn greu
—
toate ]mpr[=tiau vioiciune ]n suflete, tinere\e nou[ =i nou[
poft[ de via\[. Diminea\a plugurile sc`r\`iau trec`nd pe uli\[,
urc`nd coastele n[cl[ite =i apoi br[zdau ziua ]ntreag[ ogoarele
b[tute de rugina iernii. Pe-alocuri vitele se c[zneau s[ pasc[
]nt`ile firicele de iarb[ =i, m`nc`ndu-le, le curgeau balele de
pl[cere...
Ion ie=ea deseori ]n hotar s[-=i desfete sufletul ]n priveli=tea
p[m`nturilor lui. I se umflau n[rile sorbind aburii prim[verii =i
privea brazdele lucitoare cu dragoste p[tima=[, morm[ind
m`ndru de mul\umire:
—
Acum avem =i noi p[m`nt, slav[ Domnului, numai
s[n[tos s[ fiu s[-l muncesc!
Nu se gr[bea ]ns[ cu aratul =i sem[natul de prim[var[... }=i
f[cuse socoteala c[ nu va putea lucra singur at`tea locuri, ci
va trebui s[ tocmeasc[ ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftini
pe la sf`r=itul muncilor. Fiindc[ mai avea r[gaz o s[pt[m`n[,
dou[, se g`ndi s[ ispr[veasc[ mai ]nt`i cu socrul s[u, s[ fac[
h`rtiile de ]ntabulare pe numele lui, cum se ]nvoiser[... }i
spuse =i Anei c[ s`mb[t[ seara vor merge ]mpreun[ la Vasile
Baciu ca s[ ia ]n\elegere pentru duminic[. Femeia aproba mai
dinainte tot ce zicea el. Nu pricepea d`nsa planurile lui =i
nici nu c[uta s[ le priceap[. Era mul\umit[ c[ poate tr[i l`ng[
omul iubit =i numai n[lucirea ]mbr[\i=[rii cu Florica, la nunt[,
o rodea ]n fundul inimii, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[-=i
m[rturiseasc[ temerea.
V[z`nd-o plecat[ =i supus[, Ion se mira cum poate fi a=a
=i-i era parc[ mai ur`t[ ca ]nainte. Noaptea, ]n pat, sim\ea o
r[ceal[ al[turi de ea, iar =oaptele ei dr[g[stoase ]l sup[rau ca
=i respira\ia ei obosit[ de femeie ]ns[rcinat[. O r[bda totu=i =i
nici n-o bruftuluia, d`ndu-=i seama c[ numai printr-]nsa s-a
ridicat din s[r[cie. }n inim[ ]i r[s[rea ]ns[ deseori Florica,
]nnebunindu-i s`ngele...

Liviu Rebreanu
14
Joi se duser[ cu to\ii la b`lci ]n Armadia s[ cumpere jun-
canul, iar vineri horob[i pe-acas[, mai mult ca s[ piard[ vre-
mea.
Vasile Baciu ]i primi nep[s[tor, =tiind bine de ce vine Ion.
}l l[s[ s[ vorbeasc[ =i numai c`nd Ion pomeni de ]ntabulare,
s[ri fript, se ]nfurie, scuip[ =i apoi strig[:
—
Cum, ginere, apoi tu vrei ]nadins s[ m[ la=i pe mine pe
drumuri?
—
Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit a=a? ]ntreb[
Ion cu ochii c`t pumnul, sim\ind deodat[ ca o izbitur[ drept
]n frunte.
—
Ne-am tocmit, vezi bine, dac[ mi-ai pus m`na-n bere-
gat[. Dar tu nu te g`nde=ti c[ nu-i drept? Apoi dac[ \i-oi da eu
\ie =i p[m`nturile =i casele am`ndou[, mie ce-mi mai r[m`ne
=i din ce s[ tr[iesc? Ori ai poft[ s[ m[ vezi intr`nd slug[ la
b[tr`ne\e?
—
Ba s[ stai la noi f[r[ munc[ =i cazn[, s[-\i mai odihne=ti
ciolanele, c[ te-ai trudit destul, b`lb`i ginerele ]n[bu=it. C-a=a
ne-a =i fost vorba...
—
Adic[ s[-\i fiu eu slug[ \ie? Ai? r[cni iar Baciu scul`n-
du-se cu o privire viclean[ =i batjocoritoare.
—
De ce slug[?
—
M[i Ioane, eu =tiu una =i bun[, c[ ce-i ]n m`n[ nu-i
minciun[! f[cu Vasile Baciu ap[sat. Nu zic c[ nu-\i dau. }\i
dau, dup[ moartea mea. Atunci o s[ face\i voi ce =ti\i. C[ nici
]n groap[ nu mi-oi duce averea =i nici altora n-oi l[s[-o. .. C`t
tr[iesc ]ns[ nu scriu nimic pe numele vostru! A=a!...
—
Nimic, nimic? =opti Ion sp[im`ntat.
—
Nimic, b[iete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca s[ nu zici
c[-mi hr[ne=ti tu fata ori c[ \i-am dat-o goal[ pu=c[, m[car c[
nu \i-am dat-o eu, ci ai luat-o cu vicle=ug, te las s[-\i alegi cinci
locuri care-\i plac, =i s[ bagi plugul ]n ele chiar m`ine dac[
vrei. Lua\i-le, munci\i-le, sunt ale voastre. De scris ]ns[ nu le
scriu. Las[ s[ r[m`n[ pe numele meu, c[ nu cer de m`ncare.
Eu unul n-am s[ v[ scot din folosin\a lor, cum te-ai f[lit tu c[

Ion
15
ai s[ m[ sco\i pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cu
gr`u de toamn[. Po\i s[ le alegi sem[nate gata. Nu m[ sup[r.
Ori altele... Cum ]\i place \ie... Cinci! S[ nu zic[ nimeni c[
fata lui Vasile Baciu s-a m[ritat ca o \iganc[...
—
Dac[ \i-i a=a vorba, socrule, bine... S[ vedem ce-or mai
zice =i al\ii, r[spunse acum Ion mai lini=tit =i cu amenin\are
]n glas.
—
S[ vedem, cum nu... Dar s[ vedem ce-ar zice oamenii
de mine, dac[ mi-a= l[sa eu b[tr`ne\ele pe m`na ta!... + -apoi
cine m[ poate sili s[-\i dau, dac[ nu vreau, ori s[ m[ scoat[
din averea mea?... Hehe, Ionic[! Credeai c-ai s[ m[ ]nv`rte=ti
tu pe mine! Nu te-ai g[sit, copile, hehe!
—
Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion str`ng`nd din
umeri prostit.
—
Noroc, noroc, ginere!... +i r[m`nem a=a: cinci, auzi? strig[
Baciu batjocoritor. Mi-a venit =i mie r`ndul, c[ tu m-ai frecat
destul...
Ion ie=i, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba =i pe
care nici n-o luaser[ ]n seam[ potrivnicii. B[rbatul p[=ea greu,
t[cut, ]nc`t femeia nu ]ndr[znea s[ se apropie.
3
Roza Lang l[sase o d`r[ de triste\e ]n sufletul lui Titu. }ncer-
ca s-o ascund[ sau s-o ]n[bu=e, dar sim\ea c[ totu=i se ]ntinde
mereu, st[ruitor, ca apa ]n p[m`ntul nisipos. Nu se dumerea
cum a putut o iubire at`t de furtunoas[ s[ sf`r=easc[ at`t de
nea=teptat =i de ur`t. „Aventura“ aceasta, cum ]i zicea d`nsul
cu m`ndria t`n[rului care ]ncepe s[ aib[ un trecut, parc[-i
rupsese un v[l de pe ochi. Un cr`mpei de realitate crud[
p[trundea ]n inima lui plin[ de ]nchipuiri trandafirii. }l cu-
prinse ]ncetul cu ]ncetul un dezgust de via\[, ca =i c`nd nu
i-ar mai putea suporta povara. Lumea i se p[rea lipsit[ de
farmec. }n minte ]i ]ncol\ea din ce ]n ce mai des ]ntrebarea:
„Ce sunt eu?... De ce tr[iesc?“

Liviu Rebreanu
16
+i drept r[spuns i se ivea ]n fa\[ o p`nz[ nem[rginit[,
]n\esat[ de semne de ]ntrebare ce nu g[seau ]n sufletul lui dec`t
un gol chinuitor.
}=i d[dea seama c[ trebuie s[ aib[ o \int[ hot[r`t[ ]n via\[
=i se ]ngrozea neput`nd descoperi nici un sprijin ]n jurul lui.
Se uita ]n urm[ =i nu vedea nimic, iar ]naintea lui se ]nf[\i=a
acela=i nimic rece =i ]nfior[tor. „A=a s[ mi se depene oare toat[
via\a?... Atunci ce rost mai am ]n lume?“ ]=i zicea dezn[d[jduit,
seara mai ales, ]n patul din salon, unde se mutase el de c`nd
s-a m[ritat Laura, fiindc[ Ghighi se temea s[ doarm[ singur[.
Toate zilele hoin[rea prin Jidovi\a =i prin Armadia, crez`nd
s[-=i alunge din suflet nelini=tea. Dar ]ntreb[rile ]l ]nso\eau pre-
tutindeni, tot mai nes[turate. }n fa\a lor i se p[reau copil[rii =i
versurile lui, =i pozele de poet, =i iubirea lui ucis[ de gelozie, =i
]nfl[c[rarea lui na\ional[... Peste acestea se ridicau mereu
zbucium[rile: „Unde merg? Unde vreau s-ajung =i de unde vin?“
Ca s[ poat[ r[spunde se g`ndi s[ citeasc[, s[ ]nve\e =i s[
afle din c[r\i ce nu g[sea singur. „}n mintea mea e un haos...
Numai haosul arunc[ la suprafa\[ ]ntreb[ri dureroase...“
C`teva s[pt[m`ni se cufund[ ]n c[r\i. Tat[l s[u avea, din
vremurile de demult, o bibliotec[ foarte mic[, ]n care se
r[t[ciser[ c`teva volume de =tiin\[, de teologie, de pedago-
gie. Titu se repezi la ele, cu at`t mai mult[ l[comie cu c`t p`n[
acuma le ocolise. Mai adun[ =i de prin Armadia, de pe la pri-
eteni, ce se nimeri... Le sorbi gr[bit, ca =i c`nd ar fi c[utat leacul
unei boli necunoscute, dar sim\i cur`nd c[ haosul, ]n loc s[ se
limpezeasc[, cre=tea mai mare. }n mijlocul fr[m`nt[rilor sin-
gura raz[ de m`ng`iere ]i era credin\a c[ el este cel dint`i om
chinuit de asemenea g`nduri.
}n cele din urm[ ]ns[ o oboseal[ stranie ]l lu[ ]n st[p`nire.
}n inim[ nu-i mai r[m[sese dec`t o nem[rginit[ p[rere de r[u:
„De ce nu-i aici Roza, indiferent dac[ ar fi s-o ]mpart cu prac-
ticantul de la Stoessel?“
Apoi parc[ =i creierii i se oprir[ ]n loc, cople=i\i de o ap[
str[vezie din care \`=neau r[spunsuri ca ni=te fl[c[ri mici,

Ion
17
izb[vitoare: „Adic[ ce-mi pas[ mie de unde vin =i ce-o fi m`ine?
E nerozie s[ te perpele=ti cu ]ntreb[ri f[r[ sf`r=it... Unde te duce
via\a, acolo trebuie s[ mergi, =i ce-\i porunce=te ea trebuie s[
faci! Numai nebunii umbl[ s[-i st[vileasc[ mersul, s-o abat[
din calea ei, s[ se ]mpotriveasc[ voin\ei celei mari care e una
=i milioane de milioane, care e oarb[ =i totu=i urm[re=te o \int[
sigur[, necunoscut[ de infima pricepere omeneasc[... Voin\a
cea mare sunt eu, precum e =i vaca lui Ion sau c`inele nostru,
ori viermele ce se a=az[ singur sub talpa mea ca s[-l strivesc,
sau chiar bolovanul pe care-l izbe=ti cu piciorul, precum tot
ce este =i cerul, =i ceea ce este dincolo de cer =i de stele, =i
dincolo de acest dincolo, mereu p`n[-n nesf`r=itul
nesf`r=itului... Atunci? Via\a singur[ =tie ce vrea, sau poate pen-
tru c[ nu =tie nici ea mi se pare c[ =tie... Unde merge ea e
bine, c[ci merge tot ]nainte, peste pr[p[stii, peste mun\i, mereu
]nainte. Cine cade din carul vie\ii e pierdut... }nainte! }nainte!
}nainte!“
Se bucur[, parc-ar fi g[sit piatra filozofal[. Z`mbi de
]ntrist[rile lui zbuciumate. Acuma le ]n\elese ob`r=ia. „At`ta
nelini=te pentru c[ Roza Lang a plecat =i mai ales pentru c[, ]n
lipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... +i din pricina asta
credeam c[ mi-am zdruncinat rostul vie\ii!“
}n aceea=i noapte scrise o poezie care i se p[ru cea mai fru-
moas[ din tot ce-a f[cut p`n[ atunci. O dragoste nou[ de via\[
]i ]mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. }l intere-
sau =i-i pl[ceau toate, parc[ s-ar fi sculat dup[ o boal[ grea.
Schimba priviri amoroase cu „g`=tele“ de odinioar[. Vor-
bea iar cu entuziasm de rom`nii oropsi\i, de planurile lui
m[re\e... }ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sen-
tin\[ f[r[ apel:
—
Dac[ n-ar fi necunoscutul ]n lume, via\a omului n-ar
mai avea nici un farmec!
De altfel, ]n vremea aceasta, ]n Armadia se ]nt`mplase un
eveniment extraordinar: murise Ion Ciocan, deputatul
circumscrip\iei. Ciocan fusese mul\i ani directorul liceului

Liviu Rebreanu
18
rom`nesc, cochetase cu ungurii, le f[cuse concesii
introduc`nd, mai ales pe u=a din dos, limba ungureasc[ ]n pro-
gram, iar ]n schimb c`rmuirea ]l r[spl[tise cu un mandat de
deputat. Se alegea totdeauna sub firma independent[, dar era
dintre independen\ii care sunt cei mai vajnici sprijinitori ai tu-
turor guvernelor. Independen\a i-a mai c`=tigat pe urm[ cate-
dra de literatura rom`n[ la Universitatea din Budapesta =i i-a
p[strat reprezentan\a Armadiei ]n Parlament p`n[ a ]nchis ochii.
Fusese om t[cut, ursuz =i deci nu tulburase mult[ ap[ ]n
Capital[. R[ut[cio=ii povesteau cu mare lux de am[nunte cum,
]n cincisprezece ani, Ciocan o singur[ dat[ a c[scat gura, c`nd,
r[m`n`nd deschise dou[ u=i, ar fi strigat nervos: „U=a, dom-
nilor, c[ trage ]ngrozitor aici!“ pentru care improviza\ie ora-
toric[ toat[ Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ]ntrea-
ga avere =i-a ]mp[r\it-o ]ntre liceul din Armadia =i Astra din
Sibiu, c[ci so\ia ]i murise de c`\iva ani, iar alte rude nu avu-
sese, afar[ de doi fra\i \[rani, mor\i =i ei mai demult.
Pe scaunul lui Ciocan se ]ncingea o lupt[ cr`ncen[ ]ntre doi
candida\i: Victor Grof=oru, avocat foarte c[utat din Armadia,
sus\inut de toat[ rom`nimea, =i bancherul Bela Beck, =vab unguri-
zat din Budapesta, care se auzise c[ vrea s[ cheltuiasc[ chiar o
sut[ de mii de coroane =i, fiind guvernamental, mai avea la dispo-
zi\ie, cu o discre\ie eficace, concursul autorit[\ilor mari =i mici.
}n Armadia fierberea cre=tea zi cu zi. La ber[ria Rahova
discu\iile =i pronosticurile nu se mai sf`r=eau. Grof=oru
desf[=ura o activitate stra=nic[, secondat fire=te de to\i intelec-
tualii, care-=i luaser[ ]ns[rcinarea de agen\i electorali. Izb`nda
ar fi fost asigurat[ dac[ s-ar fi putut rupe voturile evreilor din
Jidovi\a, presupun`nd c[ preo\ii =i ]nv[\[torii ]=i vor face cu
to\ii datoria.
Titu, vindecat, se av`nt[ cu trup =i suflet ]n v[lm[=agul lup-
tei. De diminea\[ p`n[ seara era ]n Armadia, agit`ndu-se,
discut`nd mereu, ]mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu ]ns[
m`ndria =i mirarea c`nd, ]ntr-o zi, la ber[rie, Victor Grof=oru
veni glon\ la d`nsul, cu m`na ]ntins[:

Ion
19
—
Poete, dragule, vreau s[-\i cer un serviciu!... Pentru
dumneata e nimic, pentru cauza noastr[ e colosal!
Fiindc[ ber[ria era plin[ de lume ce-l privea ca pe un erou,
Titu se sim\i ]n culmea fericirii =i strig[ ]nfl[c[rat:
—
Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauz[ ]mi dau
bucuros =i via\a!
—
Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinz`ndu-l
prietene=te de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-\i pot spune aici...
Trebuie s[ vii pe la mine, s[-mi faci onoarea =i pl[cerea!... Deci
spune-mi repede: c`nd? Nu-\i ]nchipuie=\i c`t ]mi sunt de
]mp[r\ite toate minutele!
—
Imediat... sau dup[-pr`nz... E bine? f[cu Titu, deodat[
grav, v[z`ndu-se parc[ ini\iat ]n secretele zeilor.
—
Perfect! Atunci azi dup[-pr`nz, drag[ poete!
Grof=oru, ca to\i care-l sprijineau, era convins c[, ]ndat[
ce va ajunge el ]n parlamentul de pe malurile Dun[rii, poporul
rom`nesc va fi liber =i sc[pat de orice griji.
—
Dac[ m[ aleg eu, vom putea respira to\i, vom avea aer
rom`nesc! spusese d`nsul din capul locului, ]nc`t fraza aceasta
devenise lozinca lui electoral[.
Titu se ]nfiin\[ exact la ]nt`lnire =i ascult[ introducerea
avocatului cu ochii lucitori de admira\ie, arunc`nd numai din
c`nd ]n c`nd c`te o aprobare ]ntov[r[=it[ de: „domnule depu-
tat“, care pe candidat ]l m[gulea.
—
Ne lipsesc ovreii din Jidovi\a, poete! F[r[ de ei suntem
pierdu\i! sf`r=i Grof=oru, oft`nd cu o figur[ ]ntreb[toare =i ]ntris-
tat[ brusc.
T`n[rul nu vru s[ aud[ de asemenea oportunism. Succesul
trebuie s[ fie curat rom`nesc, nep[tat de nici un ajutor str[in:
—
Vom goli satele de oameni =i-i vom aduce pe to\i la urn[,
s[ dovedim lumii ]ntregi voin\a noastr[, porunca noastr[!
—
Da, da, dar ]n satele noastre sunt pu\ini cu drept de vot,
pe c`nd ovreii sunt to\i aleg[tori! observ[ avocatul care, chiar
]n v`rtejul visurilor na\ionale, nu uita realitatea.
Apoi ]=i complet[ g`ndul:

Liviu Rebreanu
20
—
Pentru a ne asigura voturile din Jidovi\a, e nevoie de
concursul lui Herdelea, care e iubit de to\i ovreii. Dac[ Herde-
lea ar vrea s[ fac[ pu\in[ propagand[ ovreiasc[, ar fi imposi-
bil s[ nu izbutim!
—
+tiu, =tiu ]n ce situa\ie ginga=[ se afl[ tat[l dumitale, se
gr[bi Grof=oru s[ adauge, ca =i c`nd s-ar fi a=teptat la vreo
obiec\ie a lui Titu. El, ca ]nv[\[tor al statului, trebuie s[ urle ca
lupii, vorba ceea... Dar cu dib[cia lui, ]n mod discret... Ce zici,
poete? }n mod foarte discret?
—
Pe fa\[, domnule deputat! strig[ Titu aproape indignat.
}n chestia aceasta nu pot exista rezerve =i compromisuri. }nainte
de a fi ]nv[\[tor, tata e rom`n!
—
Da, negre=it, rom`n... Cine se ]ndoie=te?... Dar greut[\i
sunt, =i eu le ]n\eleg =i le apreciez... Totu=i, cu bun[voin\[, s-ar
putea ]nl[tura piedicile, =tii, discret, foarte discret... }n aseme-
nea ]mprejur[ri discre\ia are mare importan\[. Guvernul
conteaz[ pe ovrei =i e sigur c[-i are ]n m`n[. Noi trebuie s[
lucr[m cu mult[ pruden\[, altfel se pot ivi noi rezisten\e... Vezi,
]n Pripas e mai u=or. Acolo suntem ]ntre noi, Belciug lucreaz[,
dumneata ]i vei da o m`n[ de ajutor la nevoie, iar tat[l dumi-
tale n-are s[ ni se pun[ de-a curmezi=ul... Nu-i a=a?... Dar ]n
Jidovi\a e delicat, e foarte greu, e... e. . .
Din Armadia p`n[-n Pripas, de obicei, Titu f[cea jum[tate
de ceas pe jos. Acuma ]n mai pu\in de un sfert fu acas[. Aler-
ga s[ spun[ mai cur`nd ce cinste mare au hot[r`t tat[lui s[u
frunta=ii mi=c[rii na\ionale.
—
Tat[, iat[ clipa c`nd po\i dovedi lumii ]ntregi c[ e=ti
adev[rat rom`n! r[cni d`nsul din u=[, speriind pe to\i cu fa\a-i
aprins[ de entuziasm =i de oboseal[.
Herdelea, ]n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiar
numai ]nchipuindu-=i c[ Armadia ar putea trimite la Budapes-
ta un deputat rom`n, dar rom`n adev[rat, pe fa\[, nu ca Cio-
can — de=i Ciocan ]i f[cuse lui pe ici, pe colea mici servicii,
Dumnezeu s[-l ierte. Totu=i se ferea s[-=i arate sentimentele,
de fric[ s[ nu-l p`rasc[ cineva... Apoi acuma, tocmai pe c`nd

Ion
21
Titu vorbea mai cu foc, ]=i aduse aminte, nu putea =ti de ce =i
cum, de ultima vizit[ a subinspectorului =i de amenin\[rile lui
ascunse.
—
Eu cred c[ cel mai bun lucru ar fi s[ nu se amestece de-
loc, nici ]ntr-un fel, nici ]ntr-altul, rosti doamna Herdelea serioas[
=i cu pu\in dispre\ ]n glas. D`nsul e om b[tr`n =i trebuie s[-=i
vad[ de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buie=tri. Parc[
mare isprav[ o s[ fac[ =i Grof=oru... }i =tim noi c`t le pl[te=te
pielea!... Dac[ pe urm[ ungurii vor prinde pizm[ pe d`nsul =i
se va pomeni f[r[ slujb[, crezi c-o s[-i dea Grof=oru ceva?
Titu s[ri revoltat de at`ta egoism:
—
Adic[ cum! Pentru o leaf[ mizerabil[, ungurii au pus
lac[t pe sufletul omului?... La=itatea asta ar ]nsemna tr[dare
na\ional[, ar ]nsemna s[-=i dea singur certificat de renegat!...
Cu ungurii tr[im noi aici, ori cu rom`nii?... Crezi c[ vom mai
scoate noi capul ]n lume, dac[ nu vom face nici m[car at`ta
pentru cauza rom`neasc[?
Ghighi ]mp[rt[=ea din inim[ p[rerile fratelui ei, mai cu
seam[ g`ndindu-se c[ altfel poate n-ar mai avea cavaleri la
baluri =i poate nici pe\itori mai t`rziu.
—
Ba ]n loc s[ umbli dup[ cai verzi, mai bine \i-ai c[uta =i
tu vreun post pe undeva, c[ e=ti c`t muntele =i vezi bine c`te
greut[\i avem pe cap! zise doamna Herdelea sup[r`ndu-se .
—
Apoi dumneata numai at`ta =tii, mam[, greut[\i =i iar
greut[\i! morm[i t`n[rul op[rit.
—
At`ta da, c[ eu am minte! se ]nfurie d[sc[li\a. Practicant
de notar nu-\i place s[ fii, ]nv[\[tor nu-\i place, dar la m`ncare
te ]mbulze=ti! Apoi a=a-i u=or s[ ai fumuri! Mai pune osul =i tu,
dragul mamii, c[ cu lenevia ai s[ r[m`i de r`sul lumii!
Numai Herdelea t[cea. Cu cotul rezemat pe col\ul mesei,
cu capul ]n palm[, se uita ]n ne=tire la gheata din piciorul st`ng.
Lumina l[mpii at`rnat[ de grind[ ]i c[dea drept ]n cre=tet, pe
p[rul alb-argintiu... }i venea mereu s[ ofteze =i se st[p`nea. +i,
]n vreme ce doamna Herdelea se h[r\uia cu Titu, i se perinda
]n g`nd toat[ via\a lui alc[tuit[ aproape numai din umilin\e,

Liviu Rebreanu
22
speran\e ve=nic spulberate, necazuri necurmate, via\a ]ntreag[
care =i-a b[tut mereu joc de d`nsul, impun`ndu-i mereu com-
promisuri, din pricina c[rora niciodat[ nu =i-a putut asculta
glasul sufletului, via\a care i-a ]ngr[m[dit ]n inim[ am[r[ciune
otr[vitoare... Dou[ lacrimi se zv`rcoleau ]n ochii lui bl`nzi,
pleca\i — regretul unei vie\i cheltuite ]ntr-o trud[ sisifian[.
—
Oh, oh! suspin[ d`nsul ]n sf`r=it, c`nd se f[cu o clip[
t[cere ]n cas[. Cumplit[-i via\a, cumplit[-i, z[u!
4
Vicle=ugul lui Vasile Baciu c[zuse at`t de nea=teptat pe
capul lui Ion, c[ ]n seara aceea s-a culcat t[cut =i a dormit ca
=i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Duminic[ diminea\a ]ns[,
ie=ind din cas[ =i arunc`ndu-=i ochii pe c`mp, ]=i aduse aminte
de vorbele socrului s[u =i-l p[trunse un fior de groaz[, c[ci ]n
minte ]i r[s[ri ]ndat[ g`ndul c[ toat[ truda lui a fost zadar-
nic[, de vreme ce a r[mas tot f[r[ p[m`nt... Se a=ez[ pe prisp[,
cotropit deodat[ de m`nie, de fric[, de nedumerire, de
dezn[dejde... }nt`i ]=i zise c-ar fi trebuit s[-l bat[ m[r pe Baciu,
s[-l ]nve\e cinste. Pe urm[ recunoscu c[ nici cu m`nia, nici
cu b[taia nu va putea face nimic ]n ]mprejurarea aceasta. Vina
este numai a lui ]nsu=i, fiindc[ ]n ultimul moment =i-a pierdut
min\ile de bucurie =i s-a cununat ]nainte de-a vedea h`rtiile
date la c[r\ile funduare.
}ntorc`ndu-se de la biseric[ =i g[sindu-l tot pe prisp[ =i
ab[tut, Zenobia b[nui ceva r[u =i, ca s[-i deschid[ gura,
]ntreb[:
—
Dar tu ce stai a=a, neprimenit, ]n loc s[ dai o rait[ prin
sat, dup[ lucr[tori, c[ azi-m`ine numai p[m`ntul t[u o s[
r[m`ie nearat!
—
D-adic[ dumitale ce-\i pas[? C[ de dat, slav[ Domnu-
lui, mi-ai dat numai s[r[cia =i necazul! \`=ni Ion, ursuz.
—
Apoi ce s[-\i mai d[m noi, c[ doar socru-t[u \i-a dat de
ajuns, zise Zenobia cu ochi de vulpe.

Ion
23
—
Cum s[ nu-mi dea. Vezi bine c[ mi-a dat, morm[i omul
am[r`t. Nu vezi dumneata c[ m-am =i g`rbovit de c`t mi-a
dat?
Zenobia nu-l mai sl[bi p`n[ nu afl[ tot =i apoi izbucni ]n
afurisenii care se ]nte\ir[ c`nd Ana ap[ru ]n ograd[, speriat[
de gura ei. }n vreme ce soacra ]=i blestema nora mai cu foc, ]n
sufletul lui Ion p[trunse o f`=ie luminoas[: prin Ana trebuie
s[-=i ]ndrepte gre=eala. Deocamdat[ nu =tia cum =i ]n ce fel,
dar sim\ea c[ numai ea poate s[-l scape.
—
+i ur`t[, =i calic[!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! strig[
Zenobia ]n gura mare.
—
Ho, cotoroan\[, ho! r[cni Ion deodat[ la maic[-sa . Ce
te v`ri ca musca-n b[ligar? Potrac[ni =ti\i s[ fi\i, dar s[rac m-a\i
l[sat, ai?... Ea-i de vin[?... Ce-i ea de vin[?... Apoi atunci ce te
r[ste=ti la d`nsa?... Piei d-aici c[ uite-acu vezi pe dracu!
Ana se uit[ la b[rbatul ei cu o dragoste de c`ine huiduit =i
ochii i se umplur[ de lacrimi, sim\indu-se vinovat[ fa\[ de
d`nsul fiindc[ ]n g`nd l-a b[nuit cu Florica, pe c`nd el e at`t
de bun =i o iube=te at`t de mult c[ bruftuluie=te chiar pe mama
lui pentru ea. Lacrimile ]i curgeau calde, m`ng`ietoare, dar
fa\a ei toat[ z`mbea de o fericire mare, mai ales c[ Ion veni la
ea =i-i zise bl`nd:
—
Ia nu mai pl`nge, Anu\[... Tu ]n ochii mei s[ te ui\i =i
]ncolo s[ nu-\i pese de nimeni!
Seara, ]n pat, Ion i se jelui apoi cu de-am[nuntul, ]i spuse c[
ea ar putea s[-l ]nduplece pe Vasile cu bl`nde\e s[ fie om
cumsecade =i s[ le dea ce-a f[g[duit fa\[ de at`\ia martori. Fe-
meia se sim\ea m[gulit[ de ]ncrederea lui, dar, g`ndindu-se la
b[t[ile suferite de la tat[l s[u, n-avea speran\e s[-l poat[ ]nmuia.
C`nd ]ns[ b[rbatul o ]nv[\[ cum s[-i vorbeasc[, credin\a lui o
cuceri =i pe ea, =i se jur[ c[ se va duce chiar m`ine diminea\[ =i
de bun[ seam[ nu se va ]ntoarce cu m`na goal[.
Ana plec[ ]ntr-adev[r cum se cr[p[ de ziu[. }ncrederea ]i
crescu c`nd, ajuns[ ]n uli\[, nevasta lui Macedon Cerceta=u ]i
ie=i ]n cale cu o doni\[ plin[ de ap[.

Liviu Rebreanu
24
Vasile Baciu tocmai ]njuga boii s[ porneasc[ la plug. V[z`n-
du-=i fata, o ]nt`mpin[ nep[s[tor:
—
Da ce, te-a alungat?
—
Cum s[ m[ alunge, taic[? se mir[ nevasta, ]ncep`nd
s[-i povesteasc[ ce v`nt o aduce, dup[ ]nv[\[turile lui Ion.
Baciu se holb[ la ea o clip[, apoi, ca un taur care vede
ro=u, se arunc[ =i-i ]nchise gura cu o droaie de pumni, url`nd:
—
V-a\i pus amu am`ndoi s[ m[ jefui\i =i s[ m[ l[sa\i
cer=etor?... Apoi stai c[ am eu leac de pielea ta, rapandul[, stai!
P`n[ ce se ]nv`rti d`nsul s[ apuce biciul s-o croiasc[, Ana
o lu[ la s[n[toasa, f[r[ s[ fi avut vreme s[ pl`ng[ de durere,
de=i obrazul st`ng i se ro=ise, iar din nas ]i curgea un fir de s`nge.
De-abia c`nd se apropie de-acas[ ]=i mai veni ]n fire =i se
]ntreb[: „Ce-a mai fost =i asta?... Avan de mine!...“
Ion o a=tepta ]n ograd[, cu inima ars[ de ner[bdare. O z[ri
de departe venind cu pa=i iu\i =i =terg`ndu-=i mereu nasul cu
m`necile c[m[=ii.
—
M-a b[tut, Ionic[, nici nu m-a l[sat s[-i spun nimic! Uite
cum m-a umplut de s`nge! bolborosi nevasta, parc[ i-ar fi cerut
s-o r[zbune.
B[rbatul ]ns[ sim\i deodat[ o ap[sare grozav[ ]n ceaf[. Se
uit[ la Ana cu ochii goi =i reci, ca =i c`nd ar fi v[zut o ar[tare
vr[jma=[. Pe pometele obrajilor pielea ]i st[tea s[ plesneasc[,
iar pe t`mple i se umflar[ vinele ca ni=te lipitori s[tule. Mintea
lui speriat[ ]i striga c[ toat[ nenorocirea i se trage numai din
femeia aceasta cu buza de sus murd[rit[ de s`nge =i cu privi-
rea de-o umilin\[ a\`\[toare. Bra\ele =i pulpele ]i zv`cneau f[r[
voie ]n vreme ce unghiile ]i t[iau pielea groas[ =i aspr[ ]n podul
palmelor. „Asta s-a ]n\eles cu tat[l ei s[ m[ ]n=ele!“ ]i fulger[
prin creieri, =i g`ndul ]l duru at`t de r[u, parc[ l-ar fi izbit cu
parul ]n moalele capului.
Atunci, cu o poft[ ne]nfr`nat[, ridic[ m`na =i o lovi greu
peste obrazul drept, =i apoi cu dosul palmei, repede, peste obra-
zul st`ng. Durerea stoarse din pieptul femeii un \ip[t at`t de
ascu\it c[ Ion auzi cum z[ng[nesc geamurile casei. O mai tr[sni

Ion
25
]ns[ =i peste ochii ce-l priveau cu spaim[, dar care chiar
sp[im`nta\i ]=i p[straser[ o clipire de bun[tate... Ana c[zu pe
prisp[, ame\it[ =i leg[n`ndu-=i corpul din mijloc ]n sus ca s[-=i
aline suferin\a.
—
+i tu m[ zdrobe=ti, Ionic[? gemu d`nsa. Nu \i-e mil[
nici \ie de mine?
Ion scuip[ spre ea, r[corit, =i intr[ ]n cas[, c[ci de peste
drum venea ]ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe c`nd ]n pri-
dvor la Herdelea parc[ ie=ise cineva s[ vad[ ce se ]nt`mpl[.
Ana suspina =i, suspin`nd, p`ntecele mare i se zb[tea ca o
mustrare. N[frama ]i alunecase din cap, p[rul i se ]nc`lcise =i
pieptul i se fr`ngea de pl`ns. }n inim[ ]nchipuirile ei de fericire
se topeau ]ntr-un noian de am[r[ciune din care r[s[rea numai
]ntrebarea ]ngrozit[: „Doamne, ce \i-am gre=it de m[ pedepse=ti
a=a de r[u?“
Nevasta lui Macedon Cerceta=u se a=ez[ l`ng[ ea, ]i
]ndrept[ basmaua pe cap, o m`ng`ie pe obrajii uda\i de lacrimi
=i-i zise cu mil[, c[ut`nd s-o ostoiasc[:
—
Taci, draga lelii! Taci =i rabd[, c[ femeia trebuie s[ sufere
dac-a=a a l[sat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci!
Glasul ei era at`t de bl`nd c[ sufletul Anei se ]nc[lzi pu\in.
Apoi ]=i ascunse fa\a ]n poala femeii =i pl`nse mai u=urat[,
murmur`nd ]ns[ ]ntruna, ca =i ]n seara nun\ii:
—
Norocul meu, norocul meu!
5
P`n[ s[ conving[ pe tat[l s[u, Titu n-a vrut s[ stea cu
m`inile ]n s`n =i a pornit din cas[-n cas[, ]ndemn`nd pe \[ra-
nii aleg[tori sau nealeg[tori s[ mearg[ cu to\ii la o ]ntrunire ]n
Armadia, unde Victor Grof=oru avea s[-=i l[mureasc[ progra-
mul. Fiindc[ alegerea de deputat se apropia, prin sat umblau
acuma mai des patrule de jandarmi spre a pre]nt`mpina
tulbur[rile =i agita\iile ]mpotriva statului. Titu nu se sinchisea
de d`n=ii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, ]nchipu-

Liviu Rebreanu
26
indu-=i c[ astfel va dovedi lumii ]ntregi barbaria st[p`nirii
ungure=ti =i va contribui mai eficace la izb`nda candidatului
rom`n. Vorbea \[ranilor de jugul unguresc, de datoria na\ional[,
de limba str[mo=easc[, se izbea ]ns[ mereu de acelea=i
r[spunsuri:
—
Bine, domni=orule, a=a o fi... Dar n-avem p[m`nt =i
d[rile-s multe =i grele...
}nt`i se sup[r[ de at`ta nepricepere. Pe urm[ totu=i le d[du
dreptate. „Adev[rat, pe ei ]i strivesc sarcinile vie\ii =i eu le bat
capul cu fraze! Nici m[car speran\e nu le aduc!... Apoi, fire=te,
dac[ eu ]nsumi nu =tiu bine ce vrem!“
El b[nuia ce vrea, dar dorin\ele lui nu se potriveau cu ale
b[tr`nilor. El cu c`\iva studen\i =i profesori mai tineri visau uni-
rea grabnic[ a tuturor rom`nilor. Nu se g`ndeau dac[ se poate
ori nu se poate. Ei se uitau fermeca\i spre Rom`nia, a=tept`nd
de-acolo m`ntuirea. }n fa\a lor ]ns[ st[teau mai to\i frunta=ii
recunoscu\i, ]ntre care ]nsu=i Grof=oru, care spuneau c[ acestea
sunt idei primejdioase, c[ prin asemenea vorbe goale, bune nu-
mai pentru discu\ii de ber[rie, se poate compromite toat[ lupta.
—
Mijloacele noastre trebuie s[ fie legale! ]i spuse Grof=oru.
Numai prin legalitate se ob\in lucruri trainice! Politica serioas[
nu se poate ]ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... Ce ascunde
viitorul, nu se =tie... }n suflet putem nutri orice speran\e, dar
visurile nu trebuiesc amestecate ]n lupta politic[!
Titu se z[p[ci =i fu cuprins de o =ov[ire din care de-abia
cu sfor\[ri se putu smulge. Se cobor] iar ]ntre \[rani =i, cu
toat[ opreli=tea b[tr`nilor, le vorbi de „fra\ii no=tri“, de
„st[p`nirea rom`neasc[“ ce va veni ]n cur`nd. +i tresari de
bucurie c`nd +tefan Hotnog, bog[ta= din sat, ]n loc de
t`nguirile obi=nuite, r[spunse acuma ]n numele tuturor,
ridic`ndu-=i chimirul pe burt[:
—
S[ te aud[ Dumnezeu, domni=orule!
„Oportunismul =i la=itatea ucid av`nturile! se g`ndi Titu
mul\umit. Cu jum[t[\i de idealuri nu po\i lupta =i nici nu po\i
fi ]n\eles de nimeni!“

Ion
27
Str[daniile lui Titu au r[mas totu=i zadarnice, deoarece ]ntru-
nirea, ]ndat[ ce s-a anun\at oficial, a fost oprit[ de c[tre pre-
fectul jude\ului ]n urma raportului solg[bir[ului Chi\u care se
temea de tulbur[ri.
Tocmai c`nd Titu venea pleo=tit, cu vestea aceasta din Ar-
madia, b[tr`nul Herdelea a primit cita\ie de la tribunal ]n proce-
sul ce-l pornise judec[torul pentru ultragiu. De=i, ]ntre timp, un-
gurul se mutase din Armadia ]ntr-un or[=el din Ungaria, fiindc[
—
cum spusese d`nsul la plecare — nu se putea aclimatiza ]n
atmosfera nepatriotic[ de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase,
c[ci acuza\ia judec[torului s-a p[rut at`t de ]ntemeiat[ procu-
rorului, ]nc`t =i-a ]nsu=it-o din oficiu =i deci procesul trebuia s[
continue negre=it, chiar dac[ partea civil[ s-ar fi retras.
Herdelea strig[ pe Ion, care de asemenea primise cita\ie,
vr`nd s[ se sf[tuiasc[ ]mpreun[ cum s[ abat[ nenorocirea ce-i
amenin\a de-aproape. Ion ]ns[, ]n bobota necazurilor lui cu
socru-s[u, c[uta mereu s[ se pl`ng[ ce a p[\it =i cum a fost
]n=elat, iar de procesul care ]l durea pe ]nv[\[tor, parc[ nici
nu-i p[sa.
—
Ave\i s[ vede\i c[ becisnicul [sta are s[ m[ bage ]n temni\[
=i s[ ne nenoroceasc[ pe to\i! zise ]nv[\[torul pe urm[, dobor`t
de ]ngrijorare. |ine\i minte ce v-am spus eu azi! Ion e fatalitatea
noastr[... El se ciorov[ie=te cu Vasile Baciu pentru ni=te zdren\e
de p[m`nt =i nici nu vrea s[ =tie ]n ce pozn[ m-a ]nfundat!
Titu, v[z`nd spaima b[tr`nului =i ca s[ mai schimbe vor-
ba, g[si ]n\elept s[ povesteasc[ pe un ton de glum[ cum azi,
]nt`lnindu-se ]n Armadia cu Belciug, i-a spus c[ e foarte sup[rat
=i c[ nu va l[sa f[r[ r[spuns insultele doamnei Herdelea, pen-
tru care va trebui s[ dea seama ]n fa\a justi\iei... Efectul po-
vestirii lui ]ns[ fu tocmai contrar celui a=teptat de d`nsul,
st`rnind o ceart[ care nu se ispr[vi p`n[ noaptea t`rziu.
—
Apoi da, c[ at`ta-mi mai lipsea, s[ umblu acuma pe la
judec[\i =i pentru dumneaei, c[ n-am eu destule necazuri, zise
]nv[\[torul am[r`t. Mai bine-l l[sai dracului =i tu, ]n loc s[-mi
mai aprinzi paie-n cap =i cu el!

Liviu Rebreanu
28
Doamna Herdelea se ]nfurie imediat, f[cu pe so\ul ei
m[m[lig[ nes[rat[, pentru c[ ar fi ]n stare s[ se lase c[lcat ]n
picioare de toate n[t[fle\ele din lume, =i declar[ categoric c[
ea prefer[ s[ pl[teasc[ orice amend[ =i chiar s[ stea la pu=c[rie,
dec`t s[ rabde mojiciile „p[m[tufului“.
Ziua urm[toare aduse ]ns[ o n[dejde bun[, sub chipul unei
scrisori de la subinspectorul Horvat, care-l invita colegial pe
Herdelea s[-=i pun[ ]n cump[n[ toat[ influen\a pentru alege-
rea des[v`r=itului patriot ce este candidatul de deputat Beck.
„Am toat[ ]ncrederea ]n patriotismul dumitale ]ncercat =i s[ fii
sigur c[ oboseala dumitale va fi apreciat[ cum se cuvine“,
sf`r=ea subinspectorul. Mai ales sf`r=itul i se p[rea ]nv[\[torului
plin de mari f[g[duin\e.
—
Uite ce om de treab[ bietul subinspector! strig[ d`nsul
]nviorat. Ei, degeaba, s[ nu judeci niciodat[ pe nimeni dup[
aparen\e!... Iat[ b[rbatul care-mi place =i mie!... Bravo! Bra-
vo!
}ndat[ ]=i ]nsemn[ pe to\i aleg[torii din Pripas, ]n num[r de
unsprezece, =i chibzui ]ndelung pe cei care ar vota cum ]i va
sf[tui d`nsul. Apoi ]=i frec[ m`inile cu ]ncredere:
—
Vezi, Dumnezeu ]\i trimite ajutorul c`nd nici te a=tep\i!
Titu, afl`nd seara planurile tat[lui s[u, s[ri p`n[ ]n tavan
de indignare =i strig[ de nenum[rate ori „tr[dare“ =i „ru=ine“.
Dar Herdelea r[mase neclintit.
—
Pentru mofturi n-am s[-mi las eu b[tr`ne\ele pe dru-
muri... Ai v[zut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Cite=te bine!
Poftim! zise arunc`ndu-i m`ndru scrisoarea.
T`n[rul nu vru s[ citeasc[ nimic =i f[cu jur[m`nt c[ va lupta
din r[sputeri ]mpotriva acestei tr[d[ri nemaiauzite. Herdelea
se ]ntrist[ c[ feciorul lui se g`nde=te mai mult la str[inii de la
care nu va avea niciodat[ nimic, dec`t la d`nsul, a c[rui soart[
at`rn[ de bun[voin\a celor mari =i puternici.
—
Nu-\i ]nchipui tu c[ Horvat, dac[-i vom ]mplini dorin\a,
poate s[-mi fie de mult folos? N-ai v[zut cita\ia de ieri =i nu
=tii c[ m[ pa=te afurisitul de judec[tor? O vorb[ a subinspec-

Ion
29
torului c`nt[re=te greu la tribunal. C`nd va spune subinspec-
torul prezidentului c[ uite-a=a =i a=a, Herdelea e omul meu,
adic[ al nostru, crezi c[ prezidentul are s[ mai cr`cneasc[?
A=a se lucreaz[ ]n lume, b[iete... }n\elegi, ori nu ]n\elegi?
—
Nu vreau s[ ]n\eleg nimic! r[spunse Titu cu at`t mai
]nd`rjit cu c`t socotelile acestea i se p[reau =i lui cumin\i.
—
Atunci s[-\i fie ru=ine obrazului, c[ e=ti cal b[tr`n =i ai
putea ]n\elege at`ta lucru! strig[ Herdelea ad`nc m`hnit. Ru=ine
s[-\i fie, m[garule!
6
}n seara zilei c`nd Ion b[tuse ]nt`ia oar[ pe Ana, pic[ ]n
cas[, de-abia t`r`ndu-se, Dumitru Moarc[=, o rud[ ]ndep[rtat[
de-a Zenobiei, cer`nd ad[post p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[-l
str`ng[ din lume. Zenobia, afl`ndu-se ]n toane bune, pentru
c[ feciorul =i-a mu=truluit nevasta, ]l primi f[r[ a se burzului,
mul\umindu-se doar s[-l descoase pu\in:
—
Da ce-ai p[\it, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschi-
va, c[-i bine acolo?
—
Parc[ de bine fuge omul? murmur[ Moarc[=, mototolin-
du-se pe vatr[.
Era un mo=neag trecut de =aizeci, pipernicit =i pr[p[dit de
s[-l sufli de pe picioare. Nu mai avea nici un dinte ]n gur[ =i
vorbea greu, scuip`nd ]n toate p[r\ile. }n tinere\e a fost b[rbat
frumos =i cu stare =i se b[teau fetele dup[ d`nsul, dar ]n loc s[
se ]nsoare =i s[ se potoleasc[, i-a pl[cut s[ zboare ca albina
din floare-n floare, ]nc`t mul\i oameni =i-au ciom[git muierile
din pricina lui, c[ci de el nu ]ndr[zneau s[ se lege, fiind voi-
nic =i iute ca un lup. C[r[u=ia i-a fost mai drag[ dec`t p[m`ntul
=i tot c[r[u=ia i-a m`ncat capul. }ntr-o noapte, venind de la
Dej, o ceat[ de \igani l[ie=i au t[b[r`t pe d`nsul, l-au st`lcit =i
i-au furat caii. A z[cut vreo doi ani =i a r[mas beteag de picioa-
re. Boala i-a ]nghi\it averea. R[mas numai cu c[su\a =i gr[dina,
s-a aciuat pe l`ng[ Paraschiva, care era v[duv[ t`n[r[ =i r`vnea
mai mult la casa lui, crez`nd c[ nu mai are de tr[it cine =tie

Liviu Rebreanu
30
c`t. Dumitru ]ns[ se ]nc[p[\`na s[ nu moar[ =i o duse dou[zeci
=i doi de ani a=a, pr[p[dit cum a sc[pat, ]nc`t Paraschiva a avut
vreme s[ se obi=nuiasc[ cu sl[biciunile lui. S-au ]n\eles ei totu=i
destul de bine p`n[ acum c`teva luni, c`nd Dumitru s-a apucat
=i a v`ndut lui Avrum casa =i gr[dina f[r[ =tirea Paraschivei.
Degeaba i-a dat o sut[ de zlo\i de argint, femeia nu s-a mul\umit.
Ea era convins[ c[ a luat mai mult =i a ascuns banii undeva sau
la cineva. +i cum Dumitru nu mai putea s[ aib[ zile multe, Pa-
raschiva se ]nfuria c[ banii vor ajunge pe m`na altora, iar ea,
care l-a ]ngrijit at`\ia ani, se va alege cu nimica. Fiindc[ nici
Avrum nu voia s[-i spuie l[murit c`t i-a dat, Paraschiva s-a pus
pe mo=neag, mai ]nt`i cu sud[lmile, apoi cu b[taia, p`n[ ce ]n
sf`r=it azi l-a izgonit s[ nici nu-l mai vad[.
B[tr`nul povesti ce-a p[\it cu Paraschiva, dar f[r[ s-o
oc[rasc[, ba chiar cu o mare p[rere de r[u c[ a fost nevoit s[
plece de la ea =i s[ moar[ poate prin case str[ine.
—
Apoi las[ c-ai tr[it destul, ]i zise Zenobia drept
m`ng`iere.
Ion, ]mbufnat cum r[m[sese toat[ ziua dup[ ce plesnise
pe Ana, nu zise nimic, ci se uita doar uneori cu ur[ la noul
m`nc[u care-i cade ]n spinare din senin. Credea totu=i c[ Du-
mitru se va ]ntoarce acas[ m`ine-poim`ine, =tiindu-se c[ nu
poate tr[i f[r[ Paraschiva, singura femeie — se zice — pe care
a iubit-o el cu adev[rat =i care, de aceea l-a =i ]nv`rtit cum i-a
pl[cut. De altfel g`ndurile lui erau at`t de fripte de grija
p[m`nturilor, ]nc`t tot restul lumii i se p[rea c[ nu face un
ban g[urit. Se ]nfuria c`nd vedea pe Ana care, pe c`t ]i ]ng[duia
p`ntecele \uguiat, se sprintenea pe l`ng[ vatr[ s[ g[teasc[ cina,
=i era din ce ]n ce mai convins c[ femeia e ]n\eleas[ cu Vasile
Baciu s[-l trag[ pe sfoar[.
Se perpeli c`teva zile f[r[ s[ =tie ce s[ mai fac[. Apoi ]i
veni ]n minte Herdelea =i se bucur[ ca =i c`nd ar fi g[sit
sc[parea. Chipul ]nv[\[torului ]i juca ]naintea ochilor, str[lucitor
de speran\e. }l c[ut[ ]ndat[ =i, nimerindu-l la =coal[, ]l chem[
afar[. Herdelea era sup[rat =i-i imput[ c[ e nerecunosc[tor =i

Ion
31
c[, prin nep[sarea lui criminal[, ]i primejduie=te slujba =i cin-
stea. Ion ascult[ ner[bd[tor, ca =i deun[zi c`nd ]ncercase
]nv[\[torul s[ se sf[tuiasc[ cu d`nsul. Ce-i p[sa lui de grijile
altora? Pe el numai necazul lui cel mare ]l rodea =i-l chinuia,
=i, dup[ ce ]mbl`nzi pe Herdelea cu f[g[duin\e, i se pl`nse ca
un copil nepriceput, zic`nd mereu mai rug[tor =i mai st[ruitor:
—
}nva\[-m[, na=ule, c[ altminteri ori fac moarte de om =i
ajung la pu=c[rie, ori mi-oi pune singur =treangul de grumaz!
Se uita ]n ochii ]nv[\[torului, sorbindu-i r[spunsul, din care
]ns[ i se ]ntip[ri ]n creieri numai at`ta: „Fii lini=tit, finule, c[ ce
\i-a f[g[duit trebuie s[-\i dea... Duminic[ tu s[ vii la mine cu
Ana... Am s[ chem =i pe Vasile =-ave\i s[ v[ ]n\elege\i, fii lini=tit!“
Zilele p`n[ duminic[ trecur[ ca ceasurile. N[dejdea ]i ]mbr[ca
toate g`ndurile ]n trandafiriu. Se sim\ea iar st[p`nul p[m`nturilor
=i de-abia a=tepta s[ poat[ ie=i la lucru pe mo=ia lui.
Herdelea, iubitor de ]nvoieli unde fiecare parte s[-=i scad[
cerin\ele spre mul\umirea am`ndurora, pov[\ui pe Vasile Baciu
s[ dea acuma jum[tate din locuri, care s[ fie scrise pe numele
lui Ion, iar cealalt[ jum[tate s[ i-o f[g[duiasc[ ]n scris pentru
dup[ moarte. Pova\a lui ]ns[ ]i nemul\umi pe am`ndoi. Toate
n[dejdile lui Ion se pr[bu=ir[ auzind ce spune ]nv[\[torul. Apoi
dac[ ar fi fost vorba s[ lase d`nsul din drepturile lui, ce nevoie
de sfaturile na=ului? Lui nu-i trebuiau sfaturi, ci p[m`nturile,
toate p[m`nturile... }l cuprinse o m`nie s[lbatic[ ]mpotriva lui
Herdelea, care astfel vrea s[-l ]n=ele, ]n loc s[-l ajute... Vasile,
cu o lucire =ireat[ ]n privire, zise tacticos c[ el nu-=i ia vorba
]napoi =i d[ bucuros cele cinci locuri, pe ales. }n sinea lui ]ns[
era sigur =i el c[ Herdelea s-a ]n\eles cu Ion s[-i fure averea...
Pentru c[ nu ]ndr[zneau s[ se certe cu ]nv[\[torul, potrivnicii
schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva sud[lmi =i apoi, uit`nd orice
omenie, se luar[ de piept =i ]ncepur[ s[-=i care la pumni peste
cap, cu sete, groh[ind ca ni=te mistre\i prin=i ]n capcan[...
Herdelea =i Titu de-abia izbutir[ s[-i scoat[ din odaie, ]n vreme
ce d[sc[li\a, nespus de indignat[ c[ neru=ina\ii s-au ]nc[ierat
]n casa ei, ]i oc[ra cu ]nver=unare, iar Ghighi \ipa speriat[. Ana

Liviu Rebreanu
32
]ncremenise pe un scaun, ]n dosul u=ii, ]nc`t doamna Herde-
lea o dojeni =i pe ea bine =i apoi o d[du afar[.
Vasile =i Ion se mai zg`l\`ir[ pu\in ]n pridvor, se mai ghion-
tir[ p`n[-n poart[, dar ]n uli\[ se descotorosir[ =i-=i a=ezar[
hainele bo\ite, ]njur`ndu-se din ce ]n ce mai potoli\i. }n clipa
]ns[ c`nd s[ porneasc[ spre sat, ]n u=a casei ]v[\[torului se ivi
Ana, topit[ de ru=ine =i de spaim[, ca o ar[tare urzitoare a
tuturor relelor. O z[rir[ am`ndoi deodat[ =i furia lor se ]nte\i
iar, pumnii se amenin\ar[ ]n aer =i privirile ro=ii se loveau ca
dou[ s[bii. Ajuns ]n dreptul casei, Ion intr[ ]n ograd[ url`nd cu
o spum[ sub\ire alb[ ]ntre buze, care se muta =i se lipea c`nd
pe cea de sus, c`nd pe cea de jos:
—
S[-\i m[n`nci fript[ odrasla, t`lhar b[tr`n ce e=ti! Ana
d[du s[ intre =i ea, dar Ion se repezi ca uliul =i r[cni, r[gu=it,
sc[p[r`nd sc`ntei din ochi =i sco\`nd cu\itul din =erpar:
—
Fugi, fleandur[, fugi de-aici c[ uite-acu te trimit pe lu-
mea cealalt[!... +i s[ nu te mai prind prin ograda mea c[ te
spintec!... Hoa\[!... Ho\i =i t`lhari care umbl[ s[ m[ mai =i bat-
jocoreasc[!
Femeia vru s[ ridice m`inile s[-l roage, dar privirea lui o
]ngrozi, spun`ndu-i c[ ]ntr-adev[r e hot[r`t s-o omoare acuma .
+ov[i o clip[ =i apoi porni dup[ tat[l s[u care f[cea c`te doi-
trei pa=i, se oprea, se ]ntorcea, zv`rlea ginerelui c`te-o ]njur[tur[,
iar se urnea =i iar se oprea... C`nd ]ns[ Vasile o v[zu apropiin-
du-se, ]=i ]ndrept[ toat[ m`nia asupra ei =i, amenin\`nd-o cu
am`ndoi pumnii, strig[ cl[mp[nind din din\i ca o fiar[:
—
S[ nu vii la mine, rapandul[, c[-\i zdrobesc ciolanele!...
S[r[ntoc \i-a trebuit, de s[r[ntoc s[ ai parte!... Uite-l! Uite-l ce
m`ndru-i!... Amu s[-\i fie de cap! De cap! De cap! De cap!
P[=i mai iute, dar r[cnind ]ntruna „de cap“, ca =i c`nd n-ar
fi fost ]n stare s[ g[seasc[ o ocar[ mai grea...
Ana r[mase ]n mijlocul drumului, nemai=tiind ]ncotro s-o
apuce. Ion tot mai ]njura =i blestema ]n ograd[, iar Vasile Baciu,
dep[rt`ndu-se, \ipa mai tare, parc[ s[-l aud[ tot satul. Vecinii
ie=iser[ ]n uli\[ =i priveau, care mira\i, care r`z`nd, to\i dor-

Ion
33
nici s[ urm[reasc[ desf[=urarea poznei... Nemi=cat[, cu bra\ele
moarte, cu ochii r[t[citori =i cu sufletul cr`mpo\it de ]nfrico=are,
femeia se uita ]mprejur, f[r[ s[ mai =tie ce s[ fac[. „Acu unde
s[ m[ duc?“ se ]ntreba =i ]n minte ]i r[s[reau numai r[spunsuri
negre care o pironeau pe loc, sleindu-i voin\a =i ispitind-o s[-=i
curme singur[ toate suferin\ele, fiindc[ via\a ei e zadarnic[.
Tot Floarea, nevasta lui Macedon, s[ri iar, o lu[ de m`n[, o
duse acas[ la ea, o ]mb[rb[t[ p`n[ seara =i o culc[ dup[ cup-
tor, l[crim`nd de mil[:
—
Vai, s[r[cu\a de ea, s[r[cu\a!...
}n noaptea aceea ]=i d[du seama ]nt`ia oar[ Ana de
pr[pastia ]n care-=i zv`rcole=te ea via\a. +i atunci g`ndul mor\ii
i se cobor] ]n suflet ca o sc[pare fericit[. }l alint[ at`t de st[ruitor
c[, ]n cele din urm[, se minun[ c`t de bl`nd[ =i ademenitoare
i se ]nf[\i=eaz[, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri =i
nici n[dejdi... Deodat[ ]ns[ sim\i o zv`cnire ]n p`ntece, trezin-
d-o din aiurare. „Cum se mi=c[, s[rmanul!“ ]=i zise d`nsa
uit`ndu-=i toate necazurile =i ]n\eleg`nd c[ trebuie s[ tr[iasc[,
fiindc[ ]ntr-]nsa o fiin\[ nou[ bate la poarta vie\ii.
7
A doua zi Ion se mulcomi. }i p[ru r[u c[ s-a f[cut de r`sul
lumii =i c[ s-a h[r\uit cu socrul s[u tocmai ]n casa ]nv[\[torului,
de=i era convins c[ Herdelea s-a dat de partea du=manilor lui.
Trecu drumul la Macedon Cerceta=u =i aduse acas[ pe Ana,
dar f[r[ s[ aud[ m[car pove\ele Floarei c[ s[ fie mai milos cu
biata femeie c[ m`ine-poim`ine ]i sose=te ceasul =i cine =tie
ce se poate ]nt`mpla dac[ o huiduiesc to\i =i n-o cru\[ nimeni.
Apoi fu cuprins de desperare. Sim\ea un gol dureros ]n cap,
care voia ne]ncetat parc[ s[-i sparg[ \easta. Numai buzele ]i
=ov[iau ]ntruna:
—
Nu-i bine a=a... Nu-i bine... nu -i bine...
Se ducea prin Jidovi\a, se ]mb[ta =i se ]ntorcea mai
posomor`t.

Liviu Rebreanu
34
Dup[ o s[pt[m`n[ ploioas[ =i murdar[, care-l \inuse mai
mult ]n cas[, r[s[ri o zi aurit[, cald[, str[lucitoare, cum nu se
mai pomenesc dec`t ]n \inuturile muntoase ]n dricul prim[verii.
Ie=ind ]n ograd[, Ion se opri ca tr[snit =i, f[r[ s[ vrea, sorbi
lacom mirosul de verdea\[, s[lbatic =i umed, ce plutea ]n
v[zduh. Ca =i c`nd peste noapte tot p[m`ntul s-ar fi sp[lat cu
apa fermecat[, at`t se ]nf[\i=a de m`ndru ]n verdele deschis
pe care stropii de rou[ lic[reau ]n toate culorile curcubeului,
ca ni=te diamante pres[rate ]nadins de o m`n[ nev[zut[.
Priveli=tea aceasta ]l zgudui ca dintr-un somn greu =i-i umplu de-
odat[ creierii de g`nduri... +i porni, luminat, spre casa preotu-
lui Belciug, ]mpins de o ]ncredere mare. Numai popa poate
s[-i arate calea, precum tot d`nsul l-a dat pe brazd[ odini-
oar[. Dar acest „odinioar[“ era a=a de dep[rtat, parc[ ar fi trecut
ani =i ani de zile, de=i abia ieri se ]mpliniser[ cinci s[pt[m`ni
de la nunt[.
Belciug privea din cerdac cum adap[ caii vizitiul, un \[ran
somnoros =i plin de balig[ pe haine.
—
Ce mai veste-poveste, Ioane? zise d`nsul v[z`ndu-l
intr`nd pe porti\[, cu p[l[ria ]n m`n[.
—
Apoi mai mult r[u dec`t bine, domnule p[rinte, r[spunse
Ion vr`nd s[ z`mbeasc[, dar izbutind numai s[ se str`mbe =i
s[-=i arate din\ii galbeni, ca un c`ine care m`r`ie neputincios.
—
Am auzit... De, b[iete, dac[ uita\i pe Dumnezeu, cum
s[ nu v[ pedepseasc[? morm[i Belciug pu\in ]nnourat =i intr`nd
]n cas[ urmat de Ion.
Dumnezeu ]nsemna acum ]n Pripas biserica cea nou[ =i
preotul sim\ea m`na Cerului ]n ne]n\elegerile dintre ginerele
=i socrul care nici nu s-au g`ndit m[car s[ d[ruiasc[ ceva pen-
tru loca=ul Domnului.
Milostivenia cereasc[ i se ar[ta de altminteri preotului ]n
toate chipurile. Buclucul lui Herdelea cu judec[torul era o pe-
deaps[ grabnic[ =i cuvenit[ pentru c[ a uneltit ]mpotriva sluji-
torului lui Dumnezeu. Mai a=tepta doar manifestarea m`niei
divine fa\[ de doamna Herdelea, care l-a oc[r`t pe d`nsul, =i

Ion
35
apoi o lovitur[ deosebit[ pentru Herdelea fiindc[ chiar ieri a
aflat c[ umbl[ s[-i smulg[ c`\iva aleg[tori ]n favoarea candi-
datului de deputat ungur, de=i =tie bine c[ el dore=te s[ arunce
un bloc — mic, dar solid — ]n cump[na reprezentantului
rom`n. R[splata tuturor nepl[cerilor o g[sea totu=i mai ales ]n
hot[r`rea de a ]ncepe ]nc[ ]n vara aceasta lucr[rile noii bi-
serici. C[zuse la ]nvoial[ cu un arhitect din Bistri\a, care avea
gata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia s[ soseasc[ ]n
cur`nd =i, cu materialul adunat, s[ a=eze temelia. P`n[ la
toamn[ zidurile vor fi ridicate, iar ]n toamna viitoare noul loca=
va putea fi sfin\it cu toat[ solemnitatea. Belciug se g`ndea de
pe acuma la programul sfin\irii =i inima lui boln[vicioas[ tre-
mura de bucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea pu\in din suma
prev[zut[ la cheltuielile cl[dirii, str[daniile lui nu erau sf`r=ite.
De aceea nu pierdea credin\a c[, p`n[ la urm[, =i Ion va des-
chide punga =i deci se sili s[-l c`=tige prin bun[voin\[.
—
Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmur[ d`nsul
a=ez`ndu-se, b[t`ndu-=i genunchii cu palmele =i privind drept
]n ochii lui Ion, pe care-l l[sase ]n picioare.
Ion se spovedi prelung, cu glas ]nfundat, cu ochii ]n p[m`nt,
iar preotul ]l ascult[ cu b[gare de seam[ =i f[r[ s[-l ]ntrerup[.
Apoi c`nd ispr[vi, Belciug se scul[, se plimb[ de c`teva ori
de ici-colo cu pa=i mari, uit`ndu-se o dat[ cu mirare ]n od[i\a
de culcare unde patul era ]nc[ tot nef[cut, =i ]n sf`r=it se opri
l`ng[ mas[, se rezem[ de dung[ cu palmele ]ncruci=ate la spate
=i vorbi privind mereu ]ntr-un col\ al tavanului:
—
+tiu eu ce s[ te sf[tuiesc?... Greu... Prea greu... Numai
un avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu r[ul =i cu b[t[ile
nu se ]mpac[ oamenii niciodat[, asta-i de c`nd lumea. Dum-
nezeu a l[sat judec[torilor ]mp[r\irea drept[\ii p[m`nte=ti... Am
p[\it =i eu deun[zi, =tii bine, c[ m-a oc[r`t d[sc[li\a \ig[ne=te.
Puteam s[ m[ apuc de b[taie?... Nimeni s[ nu-=i fac[ singur
dreptate... N-am zis nimic =i nu m-am ]nfuriat... Dreptatea-i de la
Dumnezeu... M -am pl`ns =i eu ]n Armadia la judec[torie =i,
dac[-i bine =i drept s[ fiu hulit de poman[, hulit s[ r[m`n...

Liviu Rebreanu
36
Tu ]ns[ vei face cum crezi de cuviin\[. Numai at`ta s[ =tii: pum-
nul nu-i dreptate... }ntreab[ un avocat, roag[-l s[ te ]nve\e =i
f[ cum te-o ]ndrepta el... Eu n-am nici o putere...
Ion plec[ mul\umit. Bine a zis popa: legea s[ hot[rasc[...
Ajuns acas[, chem[ pe Ana =i-i vorbi foarte bl`nd:
—
Tu trebuie s[ te duci la tat[l t[u, Anu\[, c[ eu nu te mai
pot \inea, vezi bine =i tu, c[-s s[rac =i abia ne t`r`m =i noi
zilele... Dumnealui are destul[ avere... Amu c[ m-a ]n=elat,
nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede =i judec[. Dar eu trebuie
s[ m[ g`ndesc la pielea mea. Cu m`inile-n s`n n-oi sta, de
bun[ seam[, po\i s[-i spui!
Pe urm[ o duse de m`n[ p`n[ la poart[ =i ]nchise poarta dup[ ea.
Ana se mai uit[ ]napoi, dar el nu mai ]ntoarse capul.
—
Are dreptate... to\i au dreptate, =opti femeia podidit[ de
pl`ns. Numai eu n-am nici un rost ]n lume...

Ion
37
Capitolul VIII
COPILUL
1
Cu c`t se apropia alegerea de deputat, cu at`t Herdelea, tat[l
=i fiul, se ciorov[iau mai mult, ca =i c`nd toate necazurile =i toate
n[dejdile, ba chiar ]ns[=i soarta lor ar fi at`rnat de izb`nda rom`-
nului sau a ungurului. B[tr`nul, care purta ]n suflet groaza pro-
cesului cu judec[torul, credea din ce ]n ce mai tare c[, contri-
buind la alegerea candidatului guvernamental, va sc[pa teaf[r din
ce-l amenin\a. Se g`ndea ]n tain[ c[, ]n preajma judec[\ii, va ruga
pe ocrotitorii s[i, subinspectorul =i deputatul, s[ pun[ o vorb[
bun[ pentru d`nsul acolo unde trebuie. V[z`ndu-l cu asemenea
sprijinitori, judec[torul va trebui s[ se ]mbl`nzeasc[, iar tribunalul
s[ ]nceteze urm[rirea... +i, fiindc[ ]n cele din urm[ Titu r`dea
ne]ncrez[tor de speran\ele lui, Herdelea zicea convins:
—
Cine r`de la urm[ r`de mai bine, b[iete!
D[sc[li\a, de=i nu putea suferi neamul unguresc, r[mase totu=i
neclintit[ ]n p[rerea ei c[, mai presus de orice, omul trebuie s[
aib[ grij[ de pielea lui. De altfel ea =i cu Ghighi nu se sinchiseau
at`ta de mofturile alegerii, c`t se fr[m`ntau c[, ]n afar[ de c`teva
c[r\i po=tale ilustrate, n-aveau ]nc[ nici o scrisoare de la Laura,
m[car c[ acuma se ]mplineau aproape dou[ luni de la nunt[.
}=i f[ceau fel de fel de ]nchipuiri, c[utau explica\ii care s[ le
potoleasc[ nelini=tea, dar care mai mult le ]ntristau.
Titu se mistuia =i se chinuia de ]nsufle\ire. Dorea cu at`ta
]nver=unare izb`nda lui Grof=oru, c[ ]l durea chiar numai
g`ndul c[ ar putea c[dea. }ncepea aproape s[ urasc[ pe tat[l
s[u, mai ales c[ punea ve=nic ]nainte interesul personal.
—
Dac[ nu vrei s[ facem nici o jertf[, cum crezi c-o s[
triumf[m vreodat[? striga d`nsul desperat, scr`=nind din din\i =i
smulg`ndu-=i p[rul.
CUPRINS

Liviu Rebreanu
38
Egoismul acesta, de care se izbea de altminteri pretutindeni,
]l hot[r] s[ se g`ndeasc[ s[ plece oriunde, ]n lume, ]ncredin\at
c[ aiurea oamenii vor fi mai voio=i s[ se sacrifice pe altarul
unei idei. De=i striga ]ntruna c[ activitatea e mama succesu-
lui, continua s[ petreac[ zilele prin Armadia, la ber[ria Raho-
va sau la Grivi\a, unde, ]mpreun[ cu al\i tineri entuzia=ti, se
]mb[tau cu vorbe mari, visau ]nchipuind planuri ]ndr[zne\e =i
puneau la cale soarta poporului. Fiind siguri de succes, ]i um-
flau mereu propor\iile. Li se p[rea c[ alegerea lui Grof=oru va
revolu\iona nu numai \ara, ci toat[ Europa.
+tiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grof=oru va
ului Parlamentul =i vedeau limpede clipa c`nd Ardealul se va
ridica brusc ]n picioare =i va c[dea, ca un copil pierdut =i
reg[sit, ]n bra\ele Rom`niei, c`nd cei oropsi\i de at`tea vea-
curi ]=i vor lua locul ce li se cuvine ]ntre popoare, ca ni=te
urma=i vrednici ai st[p`nilor lumii...
Dup[ asemenea ]narip[ri, intr`nd seara ]n atmosfera
]mb`csit[ de realitate de acas[, Titu sim\ea c[ se pr[vale din
]n[l\imi =i se zv`rcolea neputincios. „Trebuie s[ plec de-aici,
altfel am s[ m[ ]n[bu=!“ ]=i zicea dup[ ce se certa cu tat[l s[u
care nu voia nici s[-i mai asculte argumentele.
Cu toat[ sila ce i-o f[cea slujba de subnotar, ]=i g[si singur
un loc ]n Lu=ca =i, ]ntr-o sear[, aproape de alegere, ]n urma
unei discu\ii mai violente, declar[ c[ are s[ se duc[ ]ndat[ ce
va afla rezultatul luptei, fiindc[ s-a s[turat de via\a aceasta f[r[
nici un ideal, m`njit[ numai de noroiul m[run\i=urilor zilnice.
Declara\ia voia s[ fie o r[zbunare ]mpotriva tat[lui s[u, care
]ns[ se bucur[ auzindu-l =i-l felicit[ c[ ]ncepe s[ se
cumin\easc[.
}n ajunul alegerii trecur[ prin Pripas dou[ companii de hon-
vezi care aveau s[ dea o m`n[ de ajutor jandarmilor
concentra\i din tot jude\ul spre a p[stra ordinea.
—
Uite ce sus\ine\i dumneavoastr[, cei cu pruden\a! zise
Titu c[tre Herdelea ar[t`ndu-i solda\ii ce de-abia-=i t`rau pi-
cioarele obosite. Drept argumente ne da\i baionete!

Ion
39
}n sf`r=it ziua cea mare r[s[ri frumoas[... Armadia fierbea
ca un stup ]n ceasul c`nd roie=te. Toat[ lumea era st[p`nit[
de ]nfrigurare. Din sus =i din jos soseau mereu cete de \[rani,
cu preo\ii =i cu ]nv[\[torii ]n frunte, unii pede=tri, plini de praf
=i de sudori, al\ii ]n c[ru\e, to\i veseli =i strig`nd mereu
„tr[iasc[“...
De la biserica cu dou[ turnuri, de-a curmezi=ul pie\ei, p`n[
la prim[rie, unde era biroul electoral, ]n dreapta =i ]n st`nga
str[zii se ]ntinser[ cordoane de jandarmi cu baioneta la arm[,
cu penele de coco= agitate ]n p[l[rii, r[stindu-se la mul\imea
ce se ]nghesuia ]n spatele lor, r[cnind deseori „]napoi“ =i
amenin\`nd cu pu=tile. }n mijlocul pie\ei, l`ng[ crucea ]ngr[dit[
cu uluci, un grup de elevi de liceu din clasele superioare,
]ncadra\i de c`\iva profesori tineri =i de studen\i ]ndr[zne\i,
c`ntau De=teapt[-te, rom`ne, ]ntrerup`ndu-se din c`nd ]n c`nd
ca s[ strige ]n cor: „Tr[iasc[ deputatul Victor Grof=oru!“ Gru-
pul ajungea p`n[ la cordonul de jandarmi; cei din fa\[
aplaudau pe aleg[torii rom`ni =i huiduiau pe ovreii =i ungurii
care se ]ndreptau spre prim[rie. Aici, chiar ]n spatele unui
jandarm voinic, cu must[\i mari =i sclipitoare de pomad[, st[tea
=i Titu, ro=u de entuziasm =i r[gu=it de c`t a c`ntat =i a r[cnit.
Toat[ pia\a gemea de \[rani nealeg[tori, adu=i ]nadins s[ mani-
festeze, url`nd „tr[iasc[“ sau „ru=ine“.
Belciug veni mai devreme, urmat de vreo dou[zeci de
prip[seni, dar ]n fa\a bisericii un ofi\er de jandarmi trimise ]n
dosul cordonului pe cei ce n-aveau c[r\i de aleg[tori, ]nc`t
preotul defil[ numai cu =ase in=i ]nspre localul de vot, z`mbind
amar la mul\imea care-l aplauda.
Titu strig[ ]nsufle\it „bravo, Belciug“, iar popa ]i r[spunse
m[gulit =i trist:
—
Nu-i vina mea c[ suntem numai at`\ia, =tii bine!
Soarele ardea. C[ldura cre=tea ne]ncetat. Oamenii, osteni\i
de c`t au stat ]n picioare, asudau, se ]nd`rjeau, se ]mbulzeau
spre cordoanele de jandarmi f[r[ s[ =tie de ce, iar jandarmii
se str`mbau, r[cneau =i izbeau ici-colo cu patul pu=tii, ]njur`nd.

Liviu Rebreanu
40
Pe la amiaz[ Grof=oru, ]nso\it de c`\iva prieteni, trecu pe
strad[, spre biseric[, s[-l vad[ mul\imea. }nsufle\irea izbucni ca
o flac[r[ dintr-un j[ratic peste care ai turnat ulei. C`ntecele,
uralele, \ipetele se topeau ]ntr-un zgomot n[prasnic. Lumea se
n[pusti peste cordoane s[-l vad[ mai bine. „Ura! Tr[iasc[ Vic-
tor Grof=oru!... Jos renega\ii!...“ Jandarmii se zb[teau, ]nv`rtind
armele s[ st[p`neasc[ valurile de oameni. Unul, cuprins de
m`nie fiindc[ norodul nu-l lua ]n seam[, ]mpunse cu baione-
ta ]n mul\ime, ]n\ep`nd pe un \[ran b[tr`n, care tocmai se lupta
s[ ias[ din v`ltoare =i care deodat[ ]ncepu s[ se vaiete.
—
Ru=ine!... Huo!... Jos cu ei! url[ gloata repezindu-se mai
d`rz[ asupra cordonului.
—
}napoi!... }napoi! \ipau jandarmii lovind cu arma ]n cei
care se av`ntau peste linia oprit[.
Grof=oru, care tocmai v[zuse cum a ]mpuns jandarmul, se
repezi la \[ranul r[nit =i-l ]mbr[\i=[ furtunos, ]n vreme ce
mul\imea vuia de entuziasm =i mul\i ]ntrebau: „Ce este? Ce s-a
]nt`mplat?“ Apoi, revenind ]n mijlocul str[zii, ]=i scoase p[l[ria,
]=i =terse n[du=eala =i ]ncepu cu glas vibrator:
—
Cet[\eni! A curs s`ngele nevinovat! Teroarea...
Nu izbuti s[ continue, c[ci un ofi\er de jandarmi ]l opri
scurt, declar`ndu-i c[ nu e voie s[ a\`\e lumea. Grof=oru se
ciond[ni un r[stimp cu ofi\erul protest`nd cu gesturi largi, pe
c`nd partizanii ]l sprijineau st[ruitor:
—
Tr[iasc[!... Tr[iasc[!...
}n clipele acestea sosi ]n pia\[ Herdelea, urmat de cinci
aleg[tori, cu fa\a luminat[ de un z`mbet sfios, uit`ndu-se pu\in
speriat ]n dreapta =i st`nga. C`\iva strigar[ „tr[iasc[“, dar ]ndat[
un glas gros r[cni: „Ru=ine! Renega\ii!... Jos!“ =i repede to\i
izbucnir[ ]n huiduieli, iar printre baionetele lucitoare pumni
]ncle=ta\i se scuturau amenin\[tori. Herdelea, ]nfrico=at, sim\i
un tremur ]n genunchi, dar z`mbetul nu-i disp[ru de pe buze
ca =i c`nd ar fi fost vopsit... Grupul de liceeni porni s[ c`nte
batjocoritor „Ve=nica pomenire“, cu glasuri ascu\ite =i false de
mascarad[, ]n timp ce al\ii r[cneau ne]ncetat „ru=ine“.

Ion
41
Titu, cuprins deodat[ de o mil[ mare, se piti la spatele
jandarmului, uit`ndu-se ]ngrijorat dup[ tat[l s[u, ]mb[tr`nit
prea ]nainte de vreme, a c[rui fa\[ acuma era alb[ ]nc`t
de-abia i se mai vedeau must[\ile mici =i c[runte.
—
Renegatule!... Ru=ine!... Tr[d[torule!... Jos! \ipau zeci de
voci ]n jurul lui Titu, care ridic[ m`inile, cople=it de emo\ie,
parc-ar fi vrut s[ opreasc[ oc[rile necru\[toare.
Grof=oru, care nu mai ispr[vea discu\ia cu ofi\erul, cum z[ri
pe Herdelea, se ]ntoarse =i-l apostrof[ indignat:
—
}mi pare r[u, domnule Herdelea, c[ tocmai dumneata...
}nv[\[torul se opri f[r[ s[ poat[ scoate o vorb[.
Ofi\erul ]ns[ interveni:
—
Pardon!... V[ rog s[ nu teroriza\i pe aleg[tori! Aici nu se
permite nici o presiune! zise pun`ndu-se ]ntre Grof=oru =i
Herdelea =i apoi ad[ug`nd, c[tre acesta: }nainte, ]nainte, dom-
nilor!
—
Protestez ]mpotriva acestei noi ]nc[lc[ri de lege! strig[
Grof=oru, deschiz`nd o nou[ ciorov[ial[ cu ofi\erul.
}n fa\a prim[riei, solg[bir[ul Chi\u str`nse m`na lui Herde-
lea =i-l prezent[ unui domn scurt =i gros, cu ochelari de aur =i
cu o musta\[ galben[ rar[:
—
Domnule candidat, iat[ unul din prietenii no=tri!... }mi da\i voie?
Candidatul d[du m`na ]nv[\[torului, zic`ndu-i ma=inal:
—
}mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozi\ia dumi-
tale... Totdeauna...
Herdelea, ]nviorat, primi cuvintele ungurului ca o u=urare
=i intr[ ]n biroul notarului unde, la o mas[ lung[, =edea un
judec[tor de la tribunalul din Bistri\a, uscat, cu nasul foarte
sub\ire, cu ni=te ochi mici, raut[cio=i =i cu un creion ]n m`n[.
}nv[\[torul ]l cuno=tea. Al[turi al\i doi, tot de la tribunal, scri-
au voturile ]n formulare tip[rite. Odaia era plin[ de oameni
care m[surau pe aleg[tori cu priviri b[nuitoare.
Herdelea se apropie de mas[ cu p[l[ria ]n m`n[, cu
z`mbetul pe fa\[. Judec[torul, pre=edintele comisiunii electo-
rale, ]l privi ]ntreb[tor.

Liviu Rebreanu
42
—
Votez pe domnul candidat Beck! zise ]nv[\[torul, reze-
m`ndu-se cu m`inile de dunga mesei =i uit`ndu-se ]n ochii judec[-
torului parc-ar fi vrut s[-l roage s[-l \in[ minte =i s[-l apere c`nd
va veni la proces.
Cei cu formularele ]i ]nsemnar[ numele, iar pre=edintele
rosti, indiferent =i obosit:
—
Altul?
}nv[\[torul se d[du pu\in la o parte, s[ fac[ loc tovar[=ilor s[i.
—
Tot din Pripas, murmur[ d`nsul c[tre judec[torul care
p[rea c[ nu-l aude, ci se sc[rpina dup[ ureche cu creionul =i
se uita la cei ce scriau voturile.
La =ase seara comisiunea declar[ ales pe candidatul Bela
Beck, cu o majoritate de cinci voturi.
Rezultatul se r[sp`ndi pe-afar[, prin mul\imea obosit[, care-l
primi cu strig[te de indignare =i cu c`ntece na\ionale. Pia\a totu=i
se goli cur`nd. C`rciumile ]ns[ se umplur[, ad[postind p`n[ noap-
tea t`rziu comentariile aprinse, felicit[rile, amenin\[rile...
Herdelea povesti acas[ ]nc`ntat cum i-a str`ns m`na de-
putatul =i cum i-a f[g[duit sprijinul pentru orice ]mprejurare,
cum i-a z`mbit judec[torul ]ncre\ind fruntea ca s[-=i ]ntip[reasc[
]n creieri numele lui.
—
De-acu nu mai am nici o grij[ cu procesul... De-acu pot
dormi lini=tit! zise d`nsul cu m`ndrie. Vezi acuma ce ]nseamn[
s[ =tii s[ te por\i cu oamenii? ad[ug[ apoi b[nuitor c[tre Titu.
—
Am v[zut... am v[zut! =opti t`n[rul istovit.
Auzindu-l =i v[z`ndu-l ]ns[ ]=i amintea r[cnetele mul\imii
]n pia\[, c`nd a trecut Herdelea, paloarea lui de-atunci =i mila
aceea dureroas[ ce-o sim\ise =i care i-a r[mas ]n inim[ parc[
mai ad`nc[. Era trist =i ab[tut, ca =i c`nd ar fi pierdut orice
n[dejde ]n lume. „Iat[ de ce at`rn[ ]nf[ptuirea ideii! se g`ndea
d`nsul. Cinci voturi! Adic[ tocmai voturile tatii... c[ s[-=i
u=ureze procesul! Dac[ nu era procesul, triumfa ideea... +i
barem procesul de-ar ie=i bine!... Iat[ ce hot[r[=te soarta unui
popor: un fir de tin[... +i totu=i ideea nu poate muri! Ideea e
sufletul omului.“

Ion
43
Profit`nd c[ notarul din Lu=ca era ]n Armadia, cu alegerea,
a doua zi plec[. „Dac-a= mai sta mult aici, ar trebui s[ m[ scu-
fund de tot ]n noroiul realit[\ii!“ ]=i zise Titu desp[r\indu-se.
2
—
M-a alungat, tat[... =opti Ana at`t de ]ncet c[ nici ea ]ns[=i
nu-=i auzi bine glasul, cu groaza ]ncuibat[ ]n ochi, a=tept`ndu-
se s-o zdrobeasc[.
Vasile Baciu pr`nzea. Avu o tres[rire, v[z`nd-o galben[ =i
tras[, cu burta la gur[. Mai sorbi din lapte o dat[, ]mbuc[ o
coaj[ de m[lai, pe urm[ se uit[ lung la Ana =i r[spunse
molf[ind:
—
Bine... Stai aici c[ ai unde... Vezi c[ eu m[ duc p`n[ ]n
Z[hat[, c[ am ni=te oameni la sap[... S[ iei seama pe-acas[...
Vorbea at`t de lini=tit c[ femeia se z[p[ci, crez`nd c[ n-a
auzit bine =i nu ]ndr[zni s[ se a=eze p`n[ nu-l v[zu plec`nd
aievea cu carul.
Baciu =tia c[ Ion are s-o izgoneasc[, dar nu-i p[sa. Las[ s[
vie fata, nu-i nimic. Acuma, c[-i m[ritat[ ]n lege, poate =edea
=i acas[. Mai bine a=a, dec`t s[ se plece el ]n fa\a t`lharului =i
s[-i dea mo=ia. La urm[ tot va trebui s[ vie b[rbatul =i s-o ia,
mul\umindu-se cu ce -o c[p[ta, c[ci n-are ]ncotro... Acum e
vorba de r[bdare. Cine o r[bda mai lung, r[m`ne deasupra.
Iar d`nsul poate a=tepta oric`t, c[ nu-l doare...
Ana era umilit[ =i t[cut[ ca un c`ine. Nu cr`cnea ]naintea
b[tr`nului =i doar uneori ]l privea rug[toare cu ochii ei
scufunda\i ]n cap =i ve=nic ro=ii. Zilele i se p[reau nesf`r=ite ]n
a=teptarea omului pe care inima ei ]l dorea cu at`t mai mult
c[ suferise greu pentru d`nsul.
Ion, chiar ]n ziua c`nd o alungase, se dusese ]n Armadia la
Victor Grof=oru, de care =tia c[-i avocat stra=nic, mai tare ca
mul\i din Bistri\a. Avocatul era foarte ]ncurcat atunci cu alege-
rea de deputat =i, afl`nd c[ Ion nu-i aleg[tor, vru s[-l am`ne
pentru alt[ dat[. Ion ]ns[, ]nc[p[\`nat, nu s-a l[sat p`n[ nu i-a

Liviu Rebreanu
44
povestit cu de-am[nuntul toat[ buba. Mirosind ceva mai de
pre\, Grof=oru ]ntreb[ mai ]nt`i:
—
Martori ai?
—
Am, domnule avocat, cum s[ n-am. . . Am pe... se gr[bi
\[ranul, ]n=ir`ndu-i pe to\i cei ce au fost la tocmeal[ =i care
auziser[ f[g[duielile socrului s[u.
Avocatul se ]ns[rcin[ s[-i scoat[ toate p[m`nturile, dar ]i
ceru ]nainte jum[tate din onorar. Dup[ ce Ion num[r[ banii,
Grof=oru ]i ]nchise ]ntr-o cas[ de fier, ]l sf[tui s[ aduc[ ]napoi
pe Ana ca s[ nu poat[ spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dar
s[ potriveasc[ lucrurile astfel ]nc`t s[ nu bage de seam[ c[
are nevoie de ea.
Ion ]=i f[cu cruce de mul\umire. Dac[ i-a luat avocatul ba-
nii, ]nseamn[ c[ trebuie s[ c`=tige. Ana are s[ se ]ntoarc[ ea
singur[... Numai c`nd trecur[ dou[ s[pt[m`ni ]ncepu s[ intre
]n grij[ s[ nu cumva s[ se primejduiasc[ procesul din pricina
femeii care nu vine acas[.
C`nd afl[ Vasile Baciu c[ Ion l-a tras ]n judecat[, se
]ntunec[. }i era fric[ de judeca\i, deoarece nu mai avusese nici-
odat[ =i v[zuse la al\ii c[ procesele ]nghit zadarnic mo=iile
oamenilor. }ncepur[ ]ndoielile. S[ nu se ]nt`mple ceva =i s[
piard[ tot. Avoca\ii c`te =uruburi nu ]nv`rtesc. Te bag[ ]n tem-
ni\[ cu dreptatea ]n m`n[. La urma urmelor poate c[ tot mai
bine ar fi s[-i arunce c`inelui jum[tate locurile =i c[su\a cea
veche, s[ scape de-o grij[... Se uita mai chior`= la Ana =i ar fi
fost bucuros s[-i g[seasc[ vreo pricin[ s-o goneasc[ ]napoi, la
t`lharul pe care =i l-a ales ea =i de care acuma nu mai =tie
cum s[ se scuture.
}n duminica a treia, Vasile Baciu, ca s-o poat[ alunga, se
hot[r] s[ se ]mbete. Dup[-amiaz[ c`rciuma era plin[, ca de
obicei. Avrum, negru de sup[rare, din pricina unei afaceri cu
notarul, servea totu=i rachiul mai prompt chiar dec`t alte d[\i.
Vasile n-apuc[ s[ se afume bine =i se pomeni cu Toma Bulbuc
l`ng[ d`nsul, foarte vesel =i mul\umit c[ pusese temelia casei
de piatr[ ce o cl[dea pentru George pe care avea de g`nd s[-l

Ion
45
]nsoare la iarn[. Din vorb[ ]n vorb[ Baciu se pl`nse c`t de r[u
a nimerit-o cu m[riti=ul fetei, cum st[ acuma acas[ la d`nsul,
parc[ nici n-ar avea b[rbat... Toma cl[tin[ din cap =i apoi
]ntreb[ binevoitor:
—
De ce nu v[ ]mp[ca\i voi, Vasile?... Oamenii trebuie s[
se ]nvoiasc[...
—
Da cu cine s[ te ]mpaci, omule? f[cu Baciu tr`ntind pa-
harul pe mas[ =i povestind iar[=i ce-a p[\it cu ginerele =i cum
vrea s[-l lase pe drumuri, cer=etor.
Atunci intr[ =i Ion ]n c`rcium[. Venea ]nadins, =tiind c[ e
socrul s[u, s[ ]ncerce o apropiere, dac[ s-ar putea, ca s[-=i ia
acas[ nevasta. Se a=ez[ ]ns[ la alt[ mas[, strig`nd cu un oftat:
—
Jup`ne!... M[i jup`ne!... D[-mi =i mie oleac[ de
strop=eal[!
P`n[ s[ vie Avrum cu rachiul, Toma se ]ntoarse repede:
—
Ia vino ]ncoace, Ioane! Vino, vino, c[ nu te m[n`nc[
nimeni...
Ion trecu greoi la masa lor, rostind ca din gura altuia:
—
Noroc bun, socrule...
—
Ce socrule, m[! s[ri Vasile, jum[tate glume\, jum[tate
furios. Eu s[-\i zic \ie „socrule“, c[ v[d c[ nevast[-ta-i mai mult
la mine dec`t la tine!
—
Vina mea-i? f[cu Ion, ]ndoindu-se de spinare ca un ca-
raghios.
—
Eu a= zice s[ v[ ]mp[ca\i ca oamenii de treab[, s[ nu v[
mai face\i de r`sul lumii! vorbi acuma Toma, tr[g`nd cu ochiul
]nt`i unuia, pe urm[ celuilalt. C[ z[u a=a! Ia =ezi, Ioane, =ezi colea!
Ion se a=ez[, a=tern`nd pe o banc[ o batist[ ro=ie cu flori
verzi, ca s[ nu-=i murd[reasc[ hainele. Toma puse ]ndat[ la
cale tocmeala. Alt[ dat[ s-ar fi aprins, ar fi ]njurat, ar fi r[gu=it
\ip`nd, acuma am`ndoi erau lini=ti\i, chibzui\i =i reci ca doi
negustori p[\i\i =i ]n=ela\i. Vasile sf`r=i ]mbiindu-i jum[tate lo-
curile =i casa cealalt[, pe care poate s[ le scrie oric`nd pe nu-
mele lor, s[ nu mai fie ne]n\elegere. Ion r[spunse c[ mai bine
s[ hot[rasc[ judecata, dac[ nu vrea s[-i dea ce s-a ]n\eles c`nd

Liviu Rebreanu
46
a luat fata; totu=i Ana poate s[ vie acas[ oric`nd, c[ci el cu ea
n-are nimic... Toma ]i ]ndemn[ s[ mai lase fiecare c`te ceva
=i-i sili s[ dea m`na.
—
Bine, a=a s[ fie cum zice\i, morm[i Ion cu ochii aprin=i.
Dar procesu-i proces... Amu, deocamdat[, fie dup[ voia dumnea-
voastr[, dar judecata s[-mi dea dreptul meu deplin! Dac[ dumnea-
ta ]mi dai de bun[voie c`t zici, ne-om judeca pe mai pu\in!
Vasile Baciu nu vru s[ aud[ de proces =i se sup[r[. Toma
]ns[ ]l f[cu s[ dea m`na a doua oar[, zic`nd blajin:
—
Las[, las[ cum zice, c[-i mai t`n[r =i mai f[r[ minte!
Las[... P`n[ la judecat[ mai trece vreme =i cine =tie ce-o mai
aduce Dumnezeu!
B[ur[ ald[ma=ul ]mpreun[ p`n[ pe ]nnoptat. Ion plec[
acas[ cu Ana de m`n[. Era beat, dar nu-=i ar[ta totu=i
mul\umirea. Doar ]n suflet se bucura c-a spart ghea\a.
A doua zi diminea\a Vasile Baciu veni, dup[ cum se
]n\eleseser[, =i se duser[ ]n Jidovi\a, la notar, s[ le fac[ h`rtiile
de ]ntabulare.
—
Da s[ scrii acolo, domnule notar, c[ procesul merge
]nainte! zise Ion ca o amenin\are.
Vasile Baciu ]ncerc[ s[ r[spund[, dar Ion se scul[ ]n picioare:
—
}mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... Tot
p[m`ntul!...
3
Dup[ plecarea lui Titu, casa Herdelea se lini=ti. }nv[\[torul
se mai l[uda din c`nd ]n c`nd cu lovitura lui de la alegerea de
deputat, dar doamna Herdelea =i Ghighi se g`ndeau tot mai
mult la Laura. Ca s[ se m`ng`ie, d[sc[li\a, ]ndat[ ce ispr[vea
lucrul, se a=eza ]n salona= =i citea rug[ciuni, singur[, cu glas
tare, din c[rticica rupt[, zdren\uit[, pe care i-o d[ruise odi-
nioar[, demult, unchiul ei Simion Munteanu.
}ntr-o sear[, tocmai aproape de cin[, Hector ]ncepu s[ la-
tre ]n ograd[, porti\a sc`r\`i prelung, ]n pridvor se auzir[ pa=i
greoi =i apoi un cioc[nit ]n u=[.

Ion
47
—
Scrisoare de la Laura! s[ri Ghighi aprins[ =i b[t`nd din
palme, ]n vreme ce Herdelea zise gros: Intr[!
Era ]ntr-adev[r straja Cosma Cioc[na= =i aducea po=ta din
Jidovi\a: o scrisoare pentru Herdelea, vreo dou[ pentru s[teni
de la feciorii osta=i, apoi c`teva ziare ale lui Belciug. }nv[\[torul
citi toate adresele, d[du scrisoarea Ghighi\ei =i vru s[ opreasc[
gazeta popii.
—
Nu pot, domnule ]nv[\[tor, z[u nu pot, b`lb`i straja
ru=inat. Mi-a poruncit domnul p[rinte s[ nu mai las la dumnea-
voastr[ nici o gazet[, c[ altminteri m[ proboze=te ]n biseric[...
—
Bine, Cosma, s[ fii s[n[tos! r[spunse Herdelea r`c`it de
curiozitate. +ezi pu\in =i te odihne=te, c[ p`n[ atunci v[d eu
repede ce mai spune ]n ele...
De la alegerea de deputat, Belciug rupsese orice leg[tur[
cu Herdelea; nu-=i mai vorbeau, nu se salutau, erau ca doi
str[ini. Prin Armadia mai erau mul\i care ]l oc[rau, ]ndeosebi
]ns[ Victor Grof=oru, care spunea pretutindeni c[ numai din
pricina „renegatului din Pripas“ o circumscrip\ie rom`neasc[
a trimis ]n Parlament un deputat ungur.
P`n[ s[ r[sfoiasc[ Herdelea ziarele, d[sc[li\a ]ncerc[ s[
citeasc[ scrisoarea de la Laura, ]mpreun[ cu Ghighi care,
ner[bd[toare, se silea s[ urm[reasc[ =i ea r`ndurile m[runte,
cu litere ascu\ite =i drepte. Dar emo\ia lor era a=a de mare, c[
nu putur[ s[ descifreze nimic.
—
Ia da\i-o-ncoace! zise Herdelea, dup[ ce ]=i ast`mp[rase
setea gazetei =i expediase pe Cosma.
—
Da, da, cite=te-o dumneata tare! strig[ Ghighi. }nv[\[torul
]=i puse ochelarii, se scul[ ]n picioare, ]ntinse scrisoarea l`ng[
lampa at`rnat[ de grind[ =i citi rar, ap[sat, b[tr`ne=te, cu glasul
tremurat pu\in pe alocuri:
„Mult iubi\ii =i dori\ii no=tri! Nu m-a= mira s[ crede\i c[
cine =tie ce ni s-a ]nt`mplat de nu v-am scris pe ]ndelete de
c`nd ne-am desp[r\it, ]n fa\a Rahovei =i cu lacrimi ]n ochi. Eu
]ns[mi m[ ]ntreb cum am putut fi at`t de neglijent[, c[ci dra-
gostea mea pentru dumneavoastr[ nu s-a mic=orat, de=i s-a

Liviu Rebreanu
48
]mp[r\it. Numai pun`ndu-v[ ]n situa\ia noastr[, ne ve\i ]n\elege
=i ne ve\i ierta. Sper ]ns[ c[ a\i primit multele c[r\i po=tale ce
vi le-am trimis de pretutindeni, pe unde am umblat? P`n[ s[
ne ]ncropim gospod[ria noastr[ mic[ =i dr[gu\[, am tot am`nat
scrisul, ca s[ v[ pot povesti din fir ]n p[r via\a nou[ ]n care am
intrat. }n sf`r=it iat[-m[ mai slobod[.
Nimeni nu-=i poate ]nchipui c`t amar ]mi str`ngea inima
]n clipa c`nd am pornit la drum. }mi s`ngera sufletul =i nici nu
puteam pl`nge m[car, c[ci George ar fi ]n\eles poate gre=it la-
crimile mele... Totu=i c[l[toria din Armadia p`n[ aici ]mi va
r[m`nea ve=nic neuitat[ =i pl[cut[. George a fost a=a de bun
c[ repede mi s-a risipit triste\ea =i mi-a c`=tigat, mai mult dec`t
iubirea, ]ncrederea.
Am stat dou[ zile ]n Bistri\a, fiindc[ eu m-am ]mboln[vit
u=or =i George n-a vrut s[ ne urc[m ]n tren p`n[ ce nu voi fi
zdrav[n[ de tot. C`t a fost George al meu de delicat =i de no-
bil, nici n-am cuvinte s[ v[ spun. (Nu v-a= scrie complimentele
acestea, dac[ n-a= fi sigur[ c[ el nu le va afla niciodat[; altfel
ar fi ]n stare s[-=i ia nasul la purtare, dragul meu drag!) A doua
sear[, ]nviorat[ =i g[tit[ cu rochia cea albastr[ ca cerul, care
George zice c[-mi =ade admirabil, am cinat la Gewerbeverein.
A fost o minune. C`nta muzica militar[. Era lume imens[ =i
elegant[. +i George era a=a de dr[gu\ =i vesel. M[ sfiam pu\in,
fiindc[ mereu ]mi s[ruta m`inile peste mas[, de=i pe de alt[
parte =tiam c[ acuma aveam dreptul s[ ne iubim f[r[ zgard[,
cum spune mereu George... }n sf`r=it am petrecut splendid =i
ne-a costat aproape dou[zeci de coroane, c[ci George chel-
tuia nebune=te, zic`nd ne]ncetat c[ numai o s[pt[m`n[ de
miere e ]n via\[. Mie ]ns[ ]mi era fric[ s[ nu ajungem f[r[ bani
]n Vireagul nostru =i s[ r[m`nem de r`sul lumii.
Miercuri am plecat din Bistri\a hot[r`\i s[ nu ne mai oprim
deloc p`n[-n S[tmar. Totu=i ]n Dej iar am poposit o noapte =i
o zi. George era neast`mp[rat =i voia s[-mi arate toate ora=ele
pe unde trecem, ca s[ avem amintiri comune de pretutindeni.
+i la Gherla am stat o zi =i am vizitat Episcopia, ]nt`lnind chiar

Ion
49
=i pe preasfin\itul nostru episcop, care a glumit cu noi =i ne-a
binecuv`ntat. Mi-a pl[cut mult Clujul, ora= mare =i frumos, dar
mi s-a p[rut straniu c[ n-am auzit nici o vorb[ rom`neasc[.
Am fost g[zdui\i la sora lui George, care-i m[ritat[ cu un avo-
cat de seam[, Victor Grozea; trebuie s[ v[ aduce\i aminte, c[
ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastr[, socrul meu. Am
fost =i la teatrul unguresc unde se juca nu mai \iu minte ce
comedie. N -am putut ]ns[ r`de deloc, ]nt`i c[ nu pricepeam
mai nimic din ce sporov[iau pe scen[, =i apoi mai ales pentru
c[ era a treia sear[ de c`nd ne oprisem la Cluj =i George toc-
mai ]mi m[rturisise c[ drumul nostru nici nu trece pe aici =i c[
m-a adus numai ca s[ m[ distreze pe mine =i s[-mi fac[ pl[cere.
Am pl`ns =i l-am certat c[ m-a ]n=elat astfel =i cu deosebire a
cheltuit at`\ia bani de nici nu ]ndr[znesc s[ v[ spun, c[ v-a\i
sp[im`nta. De aceea n-am putut r`de la comedia ungureasc[.
George ]ns[ zice c[ n-am r`s fiindc[ era prea proast[. La urma
urmelor poate s[ aib[ =i el dreptate.
+i a=a a trebuit s[ ne ]ntoarcem iar pe la Dej, s[ mai petrecem
acolo o noapte =i pe urm[ s[ o lu[m la miaz[noapte, spre S[tmar.
Adev[rat ]ns[ c[ nici nu ne-am mai clintit din tren p`n[ la S[tmar,
unde ne a=teptau de multi=or bagajele =i l[zile mele =i mai multe
ale lui George. }n ora= doar c[ ne-am odihnit c`teva ceasuri =i
]ndat[ am pornit la Vireag cu tr[surile ce ni le trimisese notarul
c[ruia George ]i telegrafiase din Dej c[ sosim.
Pe aici e numai =es =i iar =es, c`t vezi cu ochii, neted ca-n
palm[, cu lanuri nesf`r=ite de gr`u. Soarele frige n[prasnic,
iar nourii de praf dup[ c[ru\e r[m`n ]n v[zduh parc[ le-ar fi
lene s[ se mai coboare pe p[m`nt... O fi frumos, cui ]i place.
Mie ]ns[ mi-i dor mereu de dealurile noastre din Pripas, de
mun\ii no=tri alba=tri =i m[re\i!
Vireagul e sat rom`nesc, dar numai cu numele. Oamenii
spun, ce-i drept, c[-s rom`ni, dar o spun pe ungure=te, c[ci
alt[ limba nu pricep. Te =i doare inima c`nd ]i auzi. De altfel
sunt harnici, s[ritori, cre=tini buni. Nu-i de mirare c[ =i-au ui-
tat graiul str[mo=esc bie\ii oameni, c[ci Vireagul e tocmai ]n

Liviu Rebreanu
50
marginea neamului rom`nesc. Dincolo nu mai g[se=ti dec`t
unguri =i iar unguri, cu izmene largi ca poalele \[rancelor
noastre =i cu ni=te tichiu\e de p[l[rii ]n cap de-\i vine s[ r`zi.
Ghighi s-ar omor] de r`s p`n[ s-ar obi=nui cu d`n=ii... No-
tarul de aici e ungur =i, fire=te, n-are de unde s[ =tie rom`ne=te.
Chiar =i ]nv[\[torul vorbe=te foarte stricat, de=i =coala e con-
fesional[, sus\inut[ din banii bisericii. George i-a f[cut ]ndat[
imput[ri, dar d`nsul s-a scuzat c[ aici a=a-i obiceiul, c[ =i
r[posatul preot numai ungure=te vorbea, ba ne-a mai asigu-
rat c[ =i noi va trebui s[ ne d[m pe brazd[. Atunci George s-a
leg[tuit c[, orice s-ar ]nt`mpla, nu se va abate de la ]ndatori-
rile na\ionale =i i-a spus ]nv[\[torului c[ trebuie s[ ne silim s[
readucem la matc[ pe s[rmanii r[t[ci\i; a vorbit at`t de mi=c[tor
George al meu c[ ]nv[\[torul a pl`ns, precum am pl`ns =i eu...
}nv[\[torul e v[duv, iar notarul are o nevast[ b[tr`n[ =i
ar\[goas[ cu care n-am s[ m[ pot ]mprieteni niciodat[. E mai
bine, c[ci altfel, singur[, voi putea fi mai de folos b[rbatului
meu ]n marea oper[ de rede=teptare a acestor rom`ni
nenoroci\i. Am ]nceput s[ cunosc pu\in =i eu via\a, s[ ]n\eleg
c`t este de ap[s[toare. Ne-am a=ezat frumos casa. Am
cump[rat o mobil[ foarte dr[gu\[, din S[tmar, cam ca aceea
din salona=ul nostru. Suntem mul\umi\i =i ferici\i, =i ne rug[m
lui Dumnezeu s[ ne miluiasc[ tot a=a pe viitor. Ne g`ndim cu
drag c[ poate la anul vom avea un b[ie\el. Eu cred mult c[
vom avea =i chiar am ]nceput s[-i preg[tesc scufi\ele.
George a fost hirotonisit acum patru s[pt[m`ni. Cred c[-i
cel mai de seam[ preot din toat[ \ara =i c[ sluje=te cel mai
frumos dintre to\i. Nu pentru c[ George e al meu, ci pentru c[
a=a este.
Ei, dar v[d c[ m-am pornit ca mutul =i nu mai sf`r=esc. Dac[
]ns[ nu m[ opresc singur[, iat[ c[ m[ opre=te h`rtia care s-a
s[turat de m`zg[liturile mele... Acum cred ca v-am povestit
chiar prea multe. E r`ndul dumneavoastr[ s[-mi trimite\i o
scrisoare cel pu\in tot a=a de lung[. P`n[ atunci v[ ]mbr[\i=ez
de mii de ori cu dragoste mare pe to\i. — Laura.

Ion
51
P. S . Prin octombrie sper[m s[ ne repezim pu\in prin Pri-
pas. Atunci apoi am s[ aduc ]ncoace =i pe Ghighi\a mea
scump[ pe care o s[rut special cu mult dor. — Aceea=i.
Fiindc[ draga mea Laura nu mi-a l[sat loc de scris, eu v[
]mbr[\i=ez cum pot. Iubirea ne-a f[cut s[ ne g`ndim numai la
fericirea noastr[; de aceea ierta\i-ne .
—
George“.
Herdelea puse scrisoarea pe mas[ =i-=i =terse ochelarii
z`mbind mi=cat, cu dou[ lacrimi ]nflorite ]n col\urile ochilor.
Ghighi se arunc[ la scrisoare, o s[rut[ =i se ]nv`rti prin cas[
pl`ng`nd =i r`z`nd de bucurie, ]n vreme ce doamna Herde-
lea, ling`ndu-=i buzele cu v`rful limbii, rosti ]nduio=at[:
—
Dragii mamii, dragi!
4
V[z`ndu-se st[p`n al altor locuri, Ion, ]n loc s[ se ]mpace,
mai r[u se ]nt[r`ta. Se sim\ea din ce ]n ce mai ]n=elat =i se
g`ndea numai la p[m`ntul cel[lalt, care ar trebui s[ fie al lui
=i care e ]nc[ tot al lui Vasile Baciu. A=tepta procesul cu
]nc[p[\`nare =i se ducea mereu-mereu pe la Victor Grof=oru
s[-i dea zor, ]nc`t avocatul trebui s[-l oc[rasc[ =i s[-l amenin\e
s[ se ast`mpere.
Neput`ndu-se potoli altfel, b[tea deseori pe Ana. Acuma o
ura. Era convins c[ e ]n\eleas[ cu tat[l ei ca s[-l trag[ pe sfoar[.
Numai c`nd o vedea pl`ng`nd, se mai r[corea.
Femeia r[bda, supus[ =i fript[. }i trecea uneori prin creieri
g`ndul c[ Ion n-o fi iubind-o, dar ]l alunga ]nfrico=at[, ca o
primejdie ucig[toare. Mai des ]l dezvinov[\ea, ca =i odinioar[,
zic`ndu-=i c[ grijile =i necazurile ]l ]nd`rjesc. Apoi n[d[jduia
o m`ng`iere ]n copilul ce-l a=tepta din zi ]n zi. Copilul poate
s[-l mai ]mbl`nzeasc[ =i pe d`nsul.
Robotea ca o slujnic[. Zenobia, de c`nd avea nor[ ]n cas[,
nu catadicsea nici s[ mute un scaun de ici p`n[ colo; ]n schimb
]ns[ o d[sc[lea toat[ ziua, bruftuluind-o =i afurisind-o . Ana sin-
gur[ trebuia s[ duc[ ]n spinare toat[ gospod[ria. Ea g[tea

Liviu Rebreanu
52
m`ncarea =i tot ea o c[ra la c`mp, unde lucrau oamenii ]n
frunte cu Ion. Seara nu-=i mai sim\ea =alele, iar burta o ]mpov[ra
=i o n[bu=ea. }n pat g`f`ia at`t de greu c[ Ion o lovea cu cotul
]n coaste, ]njur`nd-o c[ nu-l las[ s[ doarm[ cu fonf[ielile =i
r`g`ielile care o apucau =i o \ineau ceasuri ]ntregi.
}n dricul verii, ]ntr-o zi Ana r[mase singur[ acas[, s[ fac[
de m`ncare =i s-o duc[ la pr`nz b[rba\ilor care, ]mpreun[ cu
Zenobia, secerau o hold[ de gr`u. }n vreme ce turna r`nta=ul
rumenit peste ciorba ce clocotea ]ntr-o oal[ zdrav[n[ de tuci,
femeia sim\i deodat[ ni=te junghiuri prin p`ntece at`t de dure-
roase, ]nc`t fruntea =i t`mplele i se ]ncununar[ cu sudori
fierbin\i. Se l[s[ pe vatr[, cu ochii speria\i, apuc`ndu-se cu
am`ndou[ m`inile de burt[ =i gem`nd. „Mi-o fi venit vremea“,
se g`ndi c`nd junghiul se mai mulcomi.
Gust[ m`ncarea, puse pu\in[ sare... Durerile ]ns[ o ]ncer-
car[ din nou, ]nt`i mai slabe, pe urm[ mai cr`ncene parc[ ar fi
]n\epat-o cu ace . P`n[ ]n amiezi s-a chinuit, dar ea tot nu s-a
l[sat, ci a ispr[vit m`nc[rile =i le-a pus ]ntr-un co=, s[ le poat[
trimite prin cineva, dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i fi h[r[zit Dumnezeu
s[ nasc[ ast[zi.
Tocmai pe la amiaz[ ]i ]ncetar[ toate junghiurile =i se sim\i
mai u=o[r[. Se ]nchin[, lu[ co=ul =i porni ]ncetisor, l[s`nd casa
]n paza b[tr`nului Dumitru Moarc[=, care se aciuase de-a bine-
lea la Glaneta=u, nemai]ndr[znind s[ se ]ntoarc[ la Paraschiva.
Holda din zestrea Anei era departe, spre Jidovi\a, pe l`ng[
drumul cel vechi. Soarele s[geta ]n r[scrucea cerului curat ca
lacrima. Z[pu=eala plutea ]n v[zduh, grea =i sugrum[toare, ca
o p`cl[ nev[zut[. C`mpul ]ng[lbenise sub ap[sarea ar=i\ei.
Doar ici-colo c`te un copac mai ]nverzea, cu frunzele neclintite
ca un scut ]mpotriva razelor aprinse. Femeia p[=ea leg[nat,
t`r`ndu-=i picioarele descul\e pe c[rarea crescut[ cu buruieni.
Sosi totu=i mai devreme =i de aceea se ]ndrept[ cu merin-
dea spre un m[r p[dure\ din marginea holdei, s[ a=eze acolo
co=ul =i s[ ia secera, s[ mai taie =i ea doi-trei snopi. C`nd se
plec[ ]ns[ s[ rezeme co=ul de trunchiul scorburos, o sfredeli

Ion
53
un junghi, at`t de dureros parc[ o secure i-ar fi despicat burta.
S-a pr[v[lit f[r[ putere pe p[m`ntul dogor`t =i cr[pat, str`ng`nd
din\ii de-i p`r`iau ca ni=te oase sf[r`mate, c[ut`nd s[-=i as-
cund[ suferin\a. Dar, cu toate ]ncord[rile ei, un \ip[t sf`=ietor,
prelung =i jalnic i se smulse din pl[m`ni, urmat de gemete grele
care-i uscau cerul gurii.
—
Tulai! O fi apucat-o durerile facerii! strig[ Zenobia,
]ndrept`ndu-se de spinare, cu secera ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[
cu un snop de spice, =i uit`ndu-se spre m[rul p[dure\. Da, da...
a=a-i, cum zic! Uite-o cum se zv`rcole=te!
—
Afurisit[ muiere! bomb[ni Ion, f[r[ m[car s[ se ]ntoarc[.
+tie c[-i sose=te ceasul =i vine s[ fete pe c`mp! Bat[-i Dum-
nezeu socotelile ei de toant[!
—
Taci, Ioane, c[ te-o tr[sni Dumnezeu din senin ca pe
popa din Runc! murmur[ Glaneta=u cu glasul ]necat de mil[.
—
D-apoi c[ z[u a=a, f[cu b[rbatul totu=i mai bl`nd.
Zenobia alerg[ la Ana care se zb[tea =i se leg[na, cu fa\a
]n sus, cu m`inile pe p`ntece ca =i c`nd ar fi vrut s[ ]n[bu=e
v`lv[taia n[prasnic[ ce o ardea. Prin umbra sub\ire a m[rului
lumina alb[ p`ndea tremur`ndu-=i petele str[vezii pe corpul
chinuit al femeii.
—
Da ce-i, An[?... Vai de mine, c[ =i tu, z[u... Nu puteai
=edea acas[ dac-ai sim\it c[ te ]ncearc[ durerile? zise Zenobia
miloas[, ]ngenunchind l`ng[ ea =i c[ut`nd s[-i aline suferin\a.
Ca mai toate b[tr`nele de la sate, Zenobia se pricepea la
mo=it, f[r[ s[-l fi ]nv[\at. }i desf[cu betele, ]i scoase zadiile =i-i
frec[ u=or p`ntecele de sus ]n jos. Gemetele Anei se ascu\eau
]n s`s`ituri prelungi, iar buzele-i uscate =opteau ]n r[stimpuri:
—
Soacr[, soacr[, mor... Mor!... Moor!...
—
Taci, c[ nu mori, maic[, taci, taci... Mai rabd[ =i taci c[
uite-acu scapi!
B[rba\ii secerau ]nainte. Glaneta=u tres[rea la fiece \ip[t al
Anei; Ion h`r=`ia mai aprig tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea =i
morm[ind m`nios ca s[-=i alunge mila ce i se furi=a ]ncetinel
]n inim[.

Liviu Rebreanu
54
—
Of, s[r[cu\a, s[r[cu\a! se cutremur[ b[tr`nul auzind
deodat[ un r[cnet mai p[trunz[tor.
—
Ei, a=a-i soarta femeii! zise Ion, vr`nd s[ par[ lini=tit, dar
cu glasul ]nmuiat.
Clipele se stingeau anevoie, ca ceasurile de groaz[. C[ldura
parc[ clocotea acuma ]n v[zduh. Hotarul ]ns[ era amor\it sub
s[rutarea p[tima=[ a soarelui. Primprejur nici \ipenie de om;
numai dincolo de =osea, pe lunca dinspre S[r[cu\a, furnicau
r[zle\i c`\iva viermu=ori albi. Frunzele porumbului sf`r`iau
r[sucindu-se ]n ar=i\[, iar spicele holdelor se leg[nau ame\ite,
ca =i c`nd ar fi c[utat s[ se fereasc[ de atingerea razelor aprinse.
Gemetele Anei ]ncetar[, ]nc`t bodog[neala Zenobiei se
auzea limpede:
—
Rabd[, puic[, rabd[ =i taci... }nc[ olecu\[... „Te
pomene=ti c[ moare!“ se g`ndi deodat[ Ion. G`ndul ]l
sp[im`nt[. Vru s[ se scoale, s[ alerge la ea, dar, p`n[ s[ se
hot[rasc[, v[zduhul parc[ se zgudui din temelii de un urlet
]nfior[tor, urmat ]ndat[ de ni=te \ipete sub\iri ca or[c[iala de
broa=te speriate sau ca sc`ncetul unui c[\el str`ns ]n u=[.
—
Copilul! zise Ion cu inima op[rit[, auzind glasul necu-
noscut care vestea intrarea unei vie\i noi ]n lume.
Suspinele Anei se mulcomir[, din ce ]n ce mai u=urate, pe
c`nd \ipetele cele noi se ]nte\eau, se ]nd`rjeau tot mai porun-
citoare.
Deodat[ Zenobia se apropie ]n goan[, cu m`inile ro=ii de
s`nge, cu fa\a desperat[, strig`nd furioas[:
—
Foarfece... Da\i-mi un briceag, c[ n-am cu ce t[ia bu-
ricul copilului!... Fuga, fuga!
Smulse custura Glaneta=ului =i se ]ntoarse gr[bit[ sub m`r,
c[ci pl`nsul copila=ului i se p[rea mai ]necat =i-i era fric[ s[
nu se ]nt`mple vreo nenorocire.
Am`ndoi b[rba\ii st[teau nemi=ca\i, ]n picioare, cu capetele
descoperite, cu ochii spre locul unde fiin\a nou[ ]=i cerea drep-
tul la via\[. Am`ndoi aveau ]n suflet uimirea =i smerenia ]n
fa\a minunii care se petrece zilnic sub privirea oamenilor =i pe

Ion
55
care totu=i omul n-a ajuns ]nc[ s-o ]n\eleag[ ]n toat[ m[re\ia
ei dumnezeiasc[. Glaneta=u se ]nchin[ cucernic, iar dup[
d`nsul =i Ion, sim\indu-se ca =i c`nd s-ar fi ]n[l\at, ]=i f[cu re-
pede cruce de trei ori.
Peste c`teva clipe v[zur[ pe Zenobia cobor`nd ]n vale cu
copilul ]n palme.
—
M[ duc s[-l scald ]n p`r`u... Mai ave\i grij[ de nevast[
p`n[ viu! strig[ ea spre b[rba\i cu fa\a ]mbujorat[.
—
Ce-i, mam[!... Ce-i? ]ntreb[ Ion ]ntinz`nd numai g`tul ]n-
tr-un gest instinctiv spre copila=ul care pl`ngea ]n m`inile
b[tr`nei, scutur`nd nervos din picioru=ele-i de p[pu=[.
—
B[ie\el! B[ie\el! r[spunse Zenobia disp[r`nd printre porum-
bi=ti, spre G`rla Popii ce curgea aproape, la poalele coastei.
Ion p[=i ]n ne=tire l`ng[ nevast[-sa . Al[turi de ea o pat[
mare negricioas[ parc[ se str`mba la b[rbatul n[ucit; p[m`ntul
]nsetat sorbise lacom s`ngele. Ana se t`r`se anevoie spre trun-
chiul m[rului =i se rezema cu spatele. Era alb[ =i ud[ de su-
dori ]n obraji. }n col\urile gurii r[m[seser[ dou[ buburuze de
spum[, dar buzele cr`mpo\ite =i ]nvine\ite se str`ngeau ]ntr-un
z`mbet de fericire.
—
Mult am suferit, Ionic[! murmur[ femeia bl`nd.
—
E b[iat! r[spunse Ion z[p[cit, cu ochii holba\i la fa\a ei
istovit[ =i totu=i str[lucitoare de bucurie.
—
Soacra zice c[ seam[n[ cu tine! relu[ Ana mai ]ncet, ]n
vreme ce pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumin[,
]nfrumuse\`ndu-i .
}n sufletul b[rbatului \`=neau remu=c[ri de-abia st[p`nite.
Privirea i se ]n[spri. Vru s[ ]njure =i vorbele i se st[vilir[ ]n
g`tlejul uscat. St[tea st`ngaci, cu secera ]n m`na, iar sudorile
]i curgeau de pe t`mple pe umerii c[m[=ii.
Zenobia reveni cur`nd cu copila=ul mototolit ]n zadia ei
dinapoi.
—
Uite-\i odorul! }l vezi ce dolofan e? zise ea
descoto=m[nindu-l =i ar[t`ndu-l lui Ion. Acu s[ v[ \ie Dumnezeu
s[-l cre=te\i mare!

Liviu Rebreanu
56
Ion se uit[ lung =i aproape ]nfrico=at la omule\ul c`t un
pumn, foarte ro=u, cu ochii ]nchi=i din pricina luminii, cu bu-
ricul negricios legat cu o a\[ murdar[. }ntinse bra\ele s[-l ia,
dar se opri deodat[ uimit, ]ntreb`nd:
—
Dar oare de ce-o fi av`nd cap a=a de lung[re\?
—
Nu-i nimic... A=a-i la copiii mici! zise Zenobia ap[s`nd
u=or \easta moale s-o mai rotunjeasc[.
—
D[-mi-l ]ncoace, soacr[, s[-l v[d =i eu! zise Ana cu o
privire lacom[, ]ntinz`nd m`inile.
—
Las[ c-o s[ te saturi de el, n-ai grij[! ]i r[spunse b[tr`na
a=ez`ndu-i copilul pe bra\e.
Un r[stimp st[tur[ to\i t[cu\i, ascult`nd \ipetele speriate ale
noului n[scut. Glaneta=u ]=i =tergea mereu n[du=eala cu
m`necile c[m[=ii, oft`nd =i morm[ind de emo\ie... Pe urm[
m`ncar[ gr[bi\i =i se apucar[ iar de lucru, l[s`nd pe Ana cu
copila=ul s[ se odihneasc[ p`n[ desear[ ca s[ poat[ merge
acas[.
Ion se posomor], f[r[ s[ ]n\eleag[ de ce. G`ndurile i se
zb[teau ]n minte ]ncurcate ca ]ntr-o plas[. Pl`nsul copilului
s[u ]l sup[ra =i-l bucura ]n acela=i timp. Sim\ea o m`ndrie c[
odrasla lui r[cne=te a=a de poruncitor, dar apoi ]ndat[ i se
l[murea c[ de-acuma, prin fiin\a aceasta g`ngav[, e ]nl[n\uit
pentru totdeauna de Ana. Atunci se ]nfuria =i i se ]nf[\i=a ]n
suflet chipul Floric[i, rumen, ademenitor, care ]l chema =i apoi
se stingea brusc, ca o speran\[ pierdut[ f[r[ sc[pare. }n locul
ei ]i \iuia ]n urechi sc`ncetul amenin\[tor, st[ruitor, ]n care se
amestecau mereu ostoirile Anei, molatice, dr[gostoase:
—
+===... Taci cu mama, puiul mamii, taci, taci... +===... +===...
5
}n Lu=ca, sat mare =i bogat, cu p[=uni grase =i vite multe,
Titu sosi am[r`t profund, ]ntocmai ca ]n vremea c`nd i se
zdrobise ]n inim[ Roza Lang. Se ar[ta el vesel ]n lume, dar
sufletul ]i era r[nit, de nu mai =tia cum s[-l vindece. Fu primit

Ion
57
bine de to\i surtucarii comunei, to\i rom`ni =i care auziser[
c[-i poet.
Notarul C`nt[reanu avea locuin\a ]n cl[direa mare =i
veche a prim[riei =i preg[tise pentru Titu o od[i\[ bun[, cu
intrare separat[, ]mpodobit[ dr[gu\ de ]ns[=i domni=oara Eu-
genia, care-l cuno=tea de pe la balurile =i seratele din Arma-
dia. Doamna C`nt[reanu, o femeie scund[, gras[, cu obrajii
negri =i cu f[lcile at`rnate ca ni=te pungi, ]i d[du din prima
zi s[ ]n\eleag[ c[ i-ar pl[cea s[-l aib[ ginere, dac[ s-ar hot[r]
s[ fac[ cursul de notar ca s[ vie ]n locul b[tr`nului care, surd
de-o ureche =i lene=, ofta mereu dup[ pensie, mai ales c[ nu
era ]n stare s[ ]nve\e ungure=te =i se temea s[ nu-=i piard[
slujba. Eugenia, istea\[ =i cochet[, ]i pl[cea lui Titu, totu=i
planurile not[resei i se p[reau caraghioase. }i venea s[ r`d[
singur g`ndindu-se c[ el poate fi privit candidat de
]nsur[toare, el care de-abia se str[duie=te s[-=i deschid[ o
p`rtie serioas[ ]n via\[.
Titu se ferea ]ns[ acuma de oameni, ca s[ poat[ tr[i numai
cu visurile lui. Sim\ea o nevoie mare de singur[tate, s[-=i ma-
cine am[r[ciunea. C`nt[reanu se minun[ v[z`ndu-l at`t de
harnic la munc[ =i l[s[ bucuros ]n seama lui toat[ cancelaria.
+i Titu, de diminea\[ p`n[ seara, ]mplinea slujba pe care o
ura, nemi=cat de la birou, f[r[ a r[spunde ciripirilor =i
t`rcoalelor domni=oarei Eugenia.
Tocmai peste o s[pt[m`n[ f[cu cuno=tin\[ cu ]nv[-
\[toarea Virginia Gherman, care venise la cancelarie ]ntr-o
afacere =colar[. Auzise de ea ]nainte de a sosi la Lu=ca. Se
vorbea pretutindeni c[ e o fat[ foarte cuminte =i devotat[
]nv[\[m`ntului. Nimeni n-a v[zut-o niciodat[ la vreun bal
sau la vreo petrecere... Era de vreo dou[zeci =i cinci de ani.
Se ]mbr[ca totdeauna simplu, dar orice hain[ ]i =edea bine.
Avea ni=te ochi mari, vis[tori =i o gur[ mic[ cu un z`mbet
fermec[tor.
—
C`t e=ti de frumoas[! ]i zise Titu, cucerit ]ndat[ de
dr[g[l[=ia ei =i ]nso\ind-o p`n[-n uli\[.

Liviu Rebreanu
58
Nu-mi plac complimentele, domnule Herdelea, mai ales
cele banale! r[spunse ]nv[\[toarea, ]n\epat[. Credeam c[
dumneata e=ti mai...
Titu ]i s[rut[ m`na respectuos, cer`ndu-i parc[ iertare. Dar
Virginia plec[ indiferent[, f[r[ s[ se arate impresionat[ de
izbucnirea lui.
}nt`lnirea aceasta puse cap[t m`hnirilor suflete=ti ale lui Titu.
Se g`ndi mult la Virginia. Gherman, la sur`sul ei dulce =i totu=i
rece, la ochii ei lucitori =i totu=i potoli\i. Se bucur[ afl`nd c[
sunt prietene bune cu Eugenia =i c[ vine deseori ]n familia
notarului. lar peste c`teva zile, c`nd Eugenia ]i spuse c[ se
duce la ]nv[\[toare, Titu se oferi s-o ]nso\easc[.
Virginia Gherman avea dou[ od[i, mobilate dup[ gustul ei,
cu multe scoar\e lucrate de m`na ei, cu multe m[run\i=uri de
art[ adunate de ea, =i cu o bibliotec[ ]n care se m`ndreau numai
c[r\i rom`ne=ti, colec\ii de reviste, toate legate frumos, cu
inscrip\ii =i ini\iale aurite. }n fa\a casei o gr[dini\[ de flori,
]ngr[dit[ cu uluci sub\iri, =i sub ferestre o banc[ pe care st[tea
seara ]nv[\[toarea vis[toare.
Se ]mprietenir[ cur`nd. Cu c`t o cuno=tea mai bine, cu at`t
Titu se sim\ea mai acas[ ]n Lu=ca. Virginia ]i m[rturisi ro=ind
c[, ]n orele libere, ]ncearc[ =i ea s[ f[ureasc[ stihuri. Le citir[
]mpreun[ =i Titu se scandaliz[ auzind c[ a b[tut cu ele la poarta
tuturor revistelor, zadarnic. Ea ]ns[ se m`ng`ia =i aproape se
f[lea c[ nu e ]n\eleas[... Se bucur[ ]ns[ c[ cel pu\in poetul ]i
apreciaz[ modestele c`ntece. C`nd apoi Titu, mai t`rziu, ]i
dest[inui fr[m`nt[rile visurilor lui, ]nv[\[toarea dr[g[la=[ d[du
trist din cap, semn c[ acelea=i zbucium[ri sunt =i ]n sufletul ei.
}n serile cu lun[ Titu se ducea glon\ la Virginia Gherman =i,
pe banca din gr[dini\a adormit[, ]=i dep[nau ]mpreun[ n[dejdile
]n a=teptarea zilei c`nd rom`nii vor fi st[p`ni pe p[m`ntul
str[mo=ilor, c`nd toat[ lumea va crede ca d`n=ii, c`nd... Vorbele
]i ]mb[tau pe am`ndoi.
„Ce fiin\[ extraordinar[! ]=i zicea Titu ]ntorc`ndu-se acas[.
Dac[ n[zuin\ele noastre au p[truns p`n[ ]n sufletul femeilor
alese, ]nf[ptuirea e aproape.“

Ion
59
Intra ]n cas[ cu pa=i de lup, ca s[ nu de=tepte pe C`ntareanu
care dormea vara cu ferestrele deschise. }n od[i\a lui apoi con-
tinua visurile cu ochii mari, l[crima\i. Pe geamurile date la perete
luna argintie ]l ]ncuraja. Se zbuciuma ca =i c`nd chiar m`ine ar
a=tepta izb`ndirea final[... O zugr[vea de pe acuma =i
]nchipuirea ]l ducea pe aripi furtunoase... Iat[-i ]n Cluj, unde a
fost o singur[ dat[ cu c`\iva ani ]n urm[. Pretutindeni numai
grai rom`nesc... =i ce grai! Parc[ toat[ lumea vorbe=te „ca-n
\ar[“, mai dulce ca inginerul Vasile Popa din V[rarea, care a
colindat Rom`nia ]ntreag[... Firmele magazinelor, str[zile,
=colile, autorit[\ile... tot, tot e rom`nesc... Statuia lui Matei
Corvinul z`mbe=te c[tre trec[tori =i le zice: „A=a-i c-a venit
ceasul drept[\ii?...“ =i solda\ii... cu c[ciuli... ]ntocmai cum auzise
el c[ sunt doroban\ii... Judec[torul care a fost at`t de obraznic
cu Herdelea ]n Armadia scoate p[l[ria p`n[ la p[m`nt dinaintea
lui. Titu vrea s[ fie m[rinimos, s[-i arate c[ st[p`nii rom`ni
sunt nobili =i iert[tori... }i ]ntinde m`na... Dar valul ]l gone=te
mereu ]nainte... Uite-l ]n Sibiu, ]n Bra=ov, ]n Oradea Mare, ]n
Arad, ]n Timi=oara!... Steaguri tricolore f`lf`ie m[re\e pe toate
palatele din basmuri... Jandarmii cu penele de coco= s-au topit...
Dar ce-i asta? Plutonierul, =eful postului de jandarmi din Lu=ca,
vine \an\o= spre d`nsul, cu o c[ciul[ neagr[ de doroban\ pe o
ureche, cu cocard[ tricolor[ ]n frunte... Titu ]=i aduce aminte
cum umbla odinioar[ plutonierul s[ se ]mprieteneasc[ =i cum
s-a obr[znicit pe urm[ c`nd a v[zut c[ un poet mic rom`n nu
se ]njose=te s[ dea m`na cu un jandarm ungur. „Unde-\i sunt
penele de coco=, cinstitule?“ ]l ]ntreab[ acuma cu m`ndrie.
„Ce pene? Ce coco=? se ro=e=te plutonierul. Eu sunt rom`n! Nu
m[ cuno=ti? Rom`n am fost totdeauna, dar via\a-i grea =i
slujba...“ „Renegatule!“ strig[ Titu indignat. Atunci plutonierul
se ]nfurie, ]ncepe s[ ]njure pe ungure=te =i-i zv`rle cocarda
tricolor[ ]n obraz. T`n[rul, scandalizat, se repede orbe=te s[-i
pun[ m`na ]n g`t... Piciorul ]ns[ ]i alunec[ =i cade gr[mad[...
„Ce-i cu mine? Aiurez?“ se ]ntreb[ Titu scutur`ndu-se deodat[
=i s[rind ]n picioare.

Liviu Rebreanu
60
Luna r`dea pe fereastra deschis[. Pe uli\[ glasuri aspre se
apropiau trufa=e. Titu p[=e=te la geam. Razele ]i albesc fa\a.
Dou[ siluete negre trec boc[nind. Baionetele str[fulger[ ]n lu-
min[, penele de coco= se clatin[ trufa=e, cu sclipiri de argint.
—
Oooh... patrula de jandarmi! b`lb`ie Titu ]ndurerat, parc[
i-ar fi rupt o bucat[ din inim[, =i adaug[ tr`ntind fereastra: Vi-
suri... visuri...
Totu=i acelea=i visuri ]l cuprindeau ]ndat[ iar ]n mrejele lor,
=i d`nsul nu li se mai putea ]mpotrivi. Ele ]l adormeau, ele ]l
de=teptau =i-l dezmierdau apoi toat[ ziua, ]ndrept`ndu-i pa=ii
mereu spre Virginia Gherman, singura fiin\[ care ]i ]n\elegea
deplin n[zuin\ele =i a=tept[rile...
„Poate c-o iubesc?“ se g`ndi d`nsul ]ntr-o zi,c`nd ]l chinu-
ia mai tare dorin\a de-a o vedea.
}nt`i se sp[im`nt[, parc[ s-ar fi prins singur asupra unei fapte
rele. Dar apoi se lini=ti. Iubirea are totdeauna un scop egoist. De
aceea, la sf`r=it, ]\i las[ un gol ]n suflet. }=i reamintea pe Roza.
De-abia acuma ]=i d[ seama bine c`t de fal=i au fost am`ndoi.
R`vneau ]mbr[\i=[ri, numai ]mbr[\i=[ri. Toate vorbele umflate,
c[utate, numai acolo \inteau... Pe c`nd Virginia parc[ nici n-ar fi
femeie frumoas[. De-ar fi ur`t[, sentimentele lui n-ar fi mai pu\in
vii. Asta este prietenia. Adev[rata prietenie, ]ntemeiat[ pe o comu-
nitate de idealuri... Ca un doctor, care observ[ o boal[ asupra lui
]nsu=i, Titu ]=i compara b[t[ile inimii de ast[zi cu ceea ce a sim\it
c`nd a fost ]ndr[gostit de Roza Lang sau de Lucre\ia Dragu. +i
conchidea m`ndru c[ nici nu poate fi vorba de o iubire ca toate
iubirile, ci de un sentiment mult superior, zic`ndu-=i ]nc`ntat:
—
Nu exist[ pe lume nimic mai pre\ios ca prietenia
adev[rat[ ]ntre un b[rbat =i o femeie!
Astfel c`nd ]ntr-o bun[ zi Eugenia, m`ncat[ de o gelozie
ascuns[, ]l ]nvinui c-a venit ]n Lu=ca numai pentru c[ iube=te
pe Virginia Gherman, Titu r[spunse cu superioritate:
—
O, nu... nu e iubire, domni=oar[! E mai mult dec`t iubi-
re... E prietenie izvor`t[ din acelea=i n[zuin\e altruiste!
+i se sup[r[ c[ Eugenia z`mbi m`hnit[ =i necrez[toare.

Ion
61
6
}n ziua de Sf`ntul Petru au botezat copilul =i l-au numit Pe-
tre. +i au f[cut veselie mare de s-a ]mb[tat p`n[ =i Dumitru
Moarc[=.
Pe urm[ ]ns[ toate au reintrat ]n f[ga=ul lor. Nici o
s[pt[m`n[ n-apuc[ s[ treac[ =i Ion g[si pricin[ s[-=i snopeasc[
iar nevasta.
Fericirea ce umpluse sufletul Anei, durerile na=terii se stin-
ser[ repede ca aburii ]n v`nt. Acum trebui s[-=i dea seama ]n
sf`r=it c[ Ion o ur[=te =i deodat[ se mir[ cum n-a ]n\eles-o p`n[
azi? Dac[ nici copila=ul nu l-a ]mbunat, ce s[ mai
n[d[jduiasc[? Se uit[ ]n urm[ =i se sp[im`nt[ c`t a fost de
oarb[. De ce s-a ag[\at de el, c`nd el numai zestrea i-o cerea?
A ]n=elat-o de cum s-a apropiat de ea. I-a sim\it sl[biciunea =i
a urm[rit-o ca un lup hain. }=i aduse aminte c`t ]i vorbea de
dulce la hor[ c`nd umbla s[-i suceasc[ mintea... Pref[c[torie
a fost dulcea\a, precum pref[c[torie a fost p`n[ =i ]mbr[\i=area
lui cea dint`i, ]n culcu=ul ei de pe cuptor, p`n[ ce a l[sat-o
]ns[rcinat[... p`n[ ce i-a m`ncat norocul =i toat[ via\a... Acu-
ma degeaba s-ar mai c[i. Acuma e prea t`rziu...
Sim\[m`ntul c[ ea e de prisos ]n lume ]ncepea s-o
urm[reasc[ pretutindeni. De mult o b[tea capul c-ar fi fost mai
bine s[ nu fie, dar speran\a copilului ]i oprise p`n[ azi porni-
rile ]ndemn`nd-o s[ rabde. Mai c[uta azi m`ng`iere ]n drago-
stea de mam[, dar n-o g[sea deplin[ nici aici. C`nd se ]ntreba
de ce mai tr[ie=te, valuri-valuri de g`nduri negre o cople=eau,
din care numai g`ng[velile bl`nde ale copila=ului ce se ad[pa
la pieptul ei o mai smulgeau c`te un r[stimp. }n cur`nd ]ns[ =i
dr[g[l[=iile lui i se p[rur[ un ]ndemn plin de durere, f[c`nd-o
s[-=i zic[ desperat[: „Barem de ne-ar str`nge Dumnezeu pe
am`ndoi deodat[!“
Totu=i necunoscutul mor\ii o ]ngrozea f[r[ s[-=i dea sea-
ma. Priveli=tea satului, cu hotarul ]nc[rcat de rod, cu p[durile
tainice, cu c[su\ele ]mpr[=tiate ca ni=te juc[rii printre pomii

Liviu Rebreanu
62
gr[dinilor, parc[-i spuneau c[ toate chinurile vie\ii sunt de o
mie de ori mai u=or de ]ndurat ca taina ]nfrico=[toare a beznei
]n care te arunc[ durerea mor\ii. Voin\a ei =ov[ia ]n fa\a por\ii
de aram[ z[vor`t[ cu mistere care a ]nghi\it at`tea milioane
de vie\i, f[r[ ca omul s[ fi izbutit a arunca dincolo m[car o
privire fugar[.
Vremea ]ns[ trecea nep[s[toare peste fr[m`nt[rile ei. Vara
se sf`r=ea =i lucrul c`mpului se ]mbulzea. Cu leag[nul ]n spi-
nare suia zilnic dealurile, c[r`nd de m`ncare muncitorilor,
r[spl[tit[ mereu numai cu oc[ri =i b[t[i.
Apoi duminica ]nt`i din septembrie, dis-de-diminea\[, Ana,
dup[ ce mulse vaca =i tocmai c`nd strecura laptele ]n oalele
de prins, auzi, din tind[ unde era, glasul lui Macedon
Cerceta=u, sugrumat de spaim[:
—
Domnule ]nv[\[tor, f[ bine =i ostene=te pu\in, c[ s-a sp`n-
zurat Avrum!
—
Nu mai spune! r[sun[ r[spunsul ]nv[\[torului care se
sp[la ]n cerdac, cum avea obiceiul.
—
S-a sp`nzurat, s-a sp`nzurat! repet[ Macedon parc[ mai
speriat.
Femeia se cutremur[, sim\ind un fior ciudat ]n spinare, ]nc`t
]i r[ci inima. Ion plecase adineaori ]n sat... Deodat[, suflecat[
=i neprimenit[ cum se g[sea, porni fugind spre c`rcium[, ca =i
c`nd ar fi vorba de ceva unde ea nu putea s[ lipseasc[ ]n ruptul
capului. }n poarta ogr[zii lui Avrum v[zu de departe un c`rd de
oameni care se ]mbulzeau, d[deau din m`ini =i ]ntindeau
g`turile. Ajunse g`f`ind =i c[ut[ s[-=i fac[ loc prin mul\ime, s[
vad[ mortul. Se izbi ]ns[ de Ion care o ]nt`mpin[ m`nios:
—
Da tu ce-\i mai bagi nasul? N-ai de lucru acas[? Ia s[ te
c[r[b[ne=ti de-aci, toanta dracului!
Ana nici nu-l lu[ ]n seam[. Se prelinse ca o =op`rl[ prin
v[lm[=agul de lume =i se pomeni ]ndat[ ]n ograd[.
Poarta =urii era deschis[ larg. O c[ru\[ de-un cal, cu ro\ile
pline de noroi uscat, ]ncremenise l`ng[ un perete cu oi=tile
ridicate drept ]n sus. De celalt perete era rezemat[ o scar[, cu

Ion
63
picioarele ]ntinse p`n[ la inima c[ru\ei, iar cu v`rful ]ngropat
ad`nc ]n f`nul nou =i foarte mirositor care at`rna din gura
pode\ului =i se ]n[l\a p`n[ ]n c[priori. }n la\ul f[cut dintr-un
c[p[stru vechi, legat de al =aptelea fu=tel, at`rna Avrum, cu
obrajii ro=ii-sfecl[, cu barba galben[ zb`rlit[, cu p[rul ciufulit
=i lipit pe fruntea =i t`mplele lucitoare de sudori, ]ntors cu fa\a
spre ograd[, privind parc[ nec[jit, cu ochii ie=i\i din orbite,
spre oamenii ce se gr[m[deau ]n poart[ s[-l vad[, ne]ndr[znind
s[ se apropie. Gura i se str`mbase ]n col\ul drept, iar limba,
cr`mpo\it[ ]ntre din\i, era vr`stat[ cu dunguli\e alburii.
—
}nc[ nu-i mort!... Unde-i Rifca?... S[ri\i de-i t[ie\i =trean-
gul! r[cni Trifon T[taru fr`ng`ndu-=i m`inile, dar f[r[ s[ se mi=te.
—
Ia taci, omule, c[-i rece! r[sunar[ c`teva glasuri os-
toitoare.
}ntr-un semicerc de vreo cinci pa=i, locul ]n jurul lui Avrum
r[m[sese gol. Pe jos, sf[r`mituri de f`n =i de paie, g[ina\i de
g`=te =i p[l[ria sp`nzuratului, cu fundul ]n afar[, ar[t`nd
c[ptu=eala lucioas[ =i soioas[.
Ana tremura ]ntre oi=tile c[ru\ei =i nu-=i putea lua ochii
de la Avrum. Nu mai v[zuse niciodat[ om mort, at`t de
aproape. Nu sim\ea nici groaz[, nici mil[, ci doar o dorin\[
aprig[ de a citi pe fa\a lui taina care o ]mpiedica pe d`nsa.
Se mira cum i-a r[mas neclintit[ pe ceaf[ tichiu\a de catifea
neagr[, =i mai ales c[ picioarele ]i at`rnau de p[m`nt, cu ge-
nunchii ]ndoi\i, iar cu m`na st`ng[ se \inea de scar[, =i nu-
mai dreapta se ]ntindea cu degetele r[sfirate, parc[ umbl`nd
s[ se aga\e de ceva.
—
Face\i loc! Hai, da\i-v[ la o parte! izbucnir[ deodat[ mai
multe glasuri, pe c`nd o m`n[ grea f[cu v`nt Anei aproape s-o
tr`nteasc[ ]n bra\ele sp`nzuratului.
—
Da cum de nu i-a t[iat nimeni funia? C[ doar nu-i c`ine,
ce Dumnezeu! strig[ Herdelea, zb[t`ndu-se printre oameni,
cu fa\a palid[.
}nv[\[torul se duse drept la scar[, pip[i pieptul lui Avrum
=i ]ndat[ strig[ poruncitor:

Liviu Rebreanu
64
—
E cald!... Iute!... Taie tu, Trifoane!... |ine\i-l bine s[ nu
se pr[v[leasc[!
C`\iva \[rani, ]ncuraja\i, se repezir[ ]mprejurul lui Herde-
lea =i, peste un minut, Ana v[zu cap[tul c[p[strului
b[l[b[nindu-se u=or ca o limb[ de ceasornic.
Femeia nu mai pricepea ce se ]nt`mpl[, c[ci mortul nu se
mai z[rea dintre oameni. De-abia ]ntr-un t`rziu deslu=i, uimit[,
c[ doi fl[c[i, ]ndemna\i de Herdelea, mi=cau picioarele =i bra\ele
sp`nzuratului, parc-ar fi vrut s[-l ]nvieze. +i ea se g`ndi cu triste\e:
—
Ce s-or mai fi nec[jind degeaba? Dac-a murit, barem s[
se odihneasc[ omul!
|[ranii glumeau =i r`deau de ]ncerc[rile ]nv[\[torului care,
dup[ un r[stimp, zise sup[rat:
—
Parc[ nici nu sunte\i cre=tini, m[i oameni! L-a\i l[sat s[
moar[ ]n fa\a voastr[, ]n loc s[-i fi t[iat ]ndat[ funia!... S -a
pr[p[dit numai de groaza mor\ii, c[ doar picioarele-i ajungeau
la p[m`nt... Bietul Avrum!
—
Apoi c`nd \i-e scris s[ mori, mori =i din senin, c-a=a a
l[sat Dumnezeu! strig[ primarul Florea Tancu, uit`ndu-se seme\
la ceilal\i, ca =i c`nd ar fi fost sigur c[ pe el Dumnezeu nu-l va
l[sa s[ moar[ niciodat[.
Toat[ lumea se ]nghesui acuma ]n jurul ]nv[\[torului, care
trebuie s[ =tie de ce s-a sp`nzurat Avrum. Mortul r[mase uitat
sub scar[, cu fa\a ]n sus, cu picioarele spre poart[, cu un ge-
nunchi ridicat =i cu c[ma=a descheiat[ la piept, privind cu ochii
reci spre podul =urii, nep[s[tor de-acuma de toate. George
Bulbuc, mai curios ca to\i, ]mbulzindu-se mereu, c[lc[ pe ghea-
ta noroioas[ a sp`nzuratului, se sperie, ]=i f[cu cruce =i,
zic`ndu-=i c[-i semn r[u, ie=i ]n uli\[.
}n sf`r=it Herdelea trebui s[ povesteasc[ pe ]ndelete ce =tia.
Notarul Stoessel ]ncurcase pe Avrum s[ cumpere ]mpreun[
P[durea Domneasc[ din hotarul Jidovi\ei. Afacerea p[rea bun[,
deoarece notarul spunea c[ a g[sit un mu=teriu c[ruia s[-i
rev`nd[ ]ndat[ contractul cu un c`=tig mare, ]nc`t ei n-au s[
scoat[ nici un ban din pung[, ci doar s[ isc[leasc[ =i s[ ia

Ion
65
diferen\a. Dup[ ce au isc[lit ]ns[, Stoessel a ]nceput s[ o lase
mai domol. Mu=teriul cu c`=tigul se evaporase. }n schimb data
c`nd ei trebuiau s[ depun[ pre\ul p[durii se apropia. Cu cine
vorbea Avrum, ]i spunea ritos c[ afacerea e nenorocit[, c[ toat[
p[durea nu face nici a cincea parte din c`t au cump[rat-o. ..
Astfel ovreiul vedea ]ngrozit c[ va fi nevoit s[-=i v`nd[ tot =i
s[ r[m`n[ ]n sap[ de lemn spre a putea pl[ti. De vreo dou[
s[pt[m`ni era ]ntr-un hal de desperare nemaipomenit. Ieri,
s`mb[t[, a fost la sinagog[ ]n Jidovi\a, unde to\i b[tr`nii i-au
spus c[ Stoessel l-a ruinat ]nadins. Avrum s-a dus la notar, a
]nceput s[ r[cneasc[, ]nc`t la urm[ Stoessel l-a dat afar[ ]n
pumni, strig`ndu-i: „Du-te =i te sp`nzur[ dac[ e=ti prost!“ A
venit din Jidovi\a ]nverzit. Herdelea a vorbit cu d`nsul, c[ci
tocmai avea s[-i pl[teasc[ contul pe luna august. L-a m`ng`iat,
i-a spus s[ aib[ ]ncredere... Zadarnic. Avrum o \inea lan\ c[,
dec`t s[-=i piard[ p[m`nturile =i averea pentru care a muncit
cu at`ta trud[ =i dec`t s[ ajung[ iar gol cum a fost c`nd a ve-
nit ]n Pripas, mai bine se sp`nzur[. Herdelea, fire=te, nu cre-
dea c[ vorbe=te serios =i-l ]ndemna s[ aib[ r[bdare, c[ nu se
=tie ce poate aduce ziua de m`ine. „Am s[ m[ sp`nzur! Am s[
m[ sp`nzur!“ r[spundea ]ns[ Avrum necontenit... +i s-a \inut
de cuv`nt.
—
C`nd ]\i vine ceasul te duci la moarte cum te-ai duce la
nunt[! murmur[ straja Cosma Cioc[na=, ]nchin`ndu-se cucernic.
Ana ascult[ ]nfrigurat[ povestirea ]nv[\[torului, dar mai ales
vorbele strajei o zguduir[. Se uit[ deodat[ la mortul p[r[sit =i
]n minte ]i r[s[ri ca o lumin[ g`ndul: „Ce iute moare omul
c`nd ]i sose=te ceasul!“
7
Cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte de sorocul procesului de la tri-
bunal, Herdelea munci o noapte ]ntreag[ s[ fac[ dou[ scrisori
frumoase, una subinspectorului Horvat, iar alta deputatului Bela
Beck, istorisindu-le pacostea cu judec[torul =i rug`ndu-i s[
pun[ o vorb[ bun[ unde cred d`n=ii c[ trebuie=te, f[g[duind

Liviu Rebreanu
66
]n acela=i timp c[-=i va ]mplini =i pe viitor, cu un devotament
]ndoit, datoriile patriotice.
Era foarte lini=tit =i sigur c[ scap[. A=tept[ r[spunsurile
r[bd[tor, f[r[ grij[. Pentru orice eventualitate tocmise =i avo-
cat, fire=te ungur, ca s[ fac[ impresie mai bun[, pe Lendvay,
cel cu sechestrul =i licita\ia. Peste o s[pt[m`n[, ]n locul
r[spunsurilor n[d[jduite, primi o ]n=tiin\are de la avocat c[ s-a
interesat de-aproape, afacerea pare destul de grav[ =i ar fi bine s[
pun[ pe cineva s[ ]mbl`nzeasc[ pe pre=edintele tribunalului.
—
Mare pi=icher ungurul! z`mbi Herdelea citind scrisoa-
rea lui Lendvay =i ]n\eleg`ndu-i ]ndoielile. Umbl[ s[ m[ mulg[
de bani c`t o putea mai bine. Hehe, avocatul tot avocat... =apte
piei \i-ar jupui...
Siguran\a ]i era de o\el. C`nd nu-i veni nici un r[spuns de
la protectorii lui p`n[ ]n ajunul procesului, ]=i zise mul\umit
c[ trebuie s[ fi vorbit am`ndoi cu pre=edintele, altfel desigur
l-ar fi prevenit s[-=i caute de necazuri cum va =ti.
Se ]n\elese cu Ion s[ mearg[ ]mpreun[ la Bistri\a, cu c[ru\a
lui de un cal ce-a c[p[tat-o ]n zestre. Seara ]l d[sc[li iar[=i ce
s[ spun[ la tribunal, ca s[ ias[ toate bine. Ion nu se prea sin-
chisea de grija ]nv[\[torului. Pe el ]l durea procesul cu socrul
s[u, care ]nt`rzia ]ns[ mereu. Totu=i asculta sfaturile lui Herde-
lea =i se jura din c`nd ]n c`nd c[ are s[ stea el ]n temni\[ ]n
locul dumnealui, ceea ce pe ]nv[\[tor ]l sup[ra, c[ci i se p[rea
o prevestire rea. Hot[r`r[ ca Ion s[ declare cum c[ ]n genunchi
a rugat pe Herdelea s[-i scrie jalba =i c[ Herdelea l-a refuzat de
cinci ori. Atunci Ion s-a apucat =i a f[cut-o el singur, cu m`na
lui, =i s-a dus apoi din nou la domnul ]nv[\[tor s[ i-o scrie
numai pe ungure=te, c[ci el nu =tie, dar Herdelea nici a=a n-a
vrut. }n sf`r=it, fiindc[ nu putea s[ ]ndure ]n ruptul capului ne-
dreptatea de a fi pedepsit f[r[ de vin[, ]ntr-o sear[ a venit la
Herdelea cu o sticl[ de rachiu tare ca spirtul =i au ]nchinat =i
au b[ut p`n[ ce ]nv[\[torul s-a ame\it bine, atunci apoi iar a
scos jalba =i a c[zut ]n genunchi =i l-a rugat cu lacrimi ]n ochi
s[ i-o fac[ pe ungure=te. Astfel Herdelea, am[git de b[utur[ =i

Ion
67
f[r[ s[-=i dea seama, i-a tradus pl`ngerea c[tre domnul minis-
tru, neav`nd ]ns[ nici at`ta vin[ c`t e negru sub unghie.
—
C[ doar chiar a=a este, Ioane, nu? zise Herdelea, la sf`r=it,
cu o privire bl`nd[ =i rug[toare.
—
A=a-i, a=a-i! aprob[ Ion, d`nd din cap. Ce-i drept, e drept.
M-ar bate =i Dumnezeu s[ zic altmintrelea...
Pornir[ ]n miez de noapte ca s[ soseasc[ din vreme la
Bistri\a. Calul lui Ion alerga bini=or, de=i era istovit de munca
c`mpului. C`nd r[s[ri soarele, urcau tocmai dealul Dumitrei,
la pas. Ion mergea pe jos, pe l`ng[ c[ru\[, povestind lui Herde-
lea despre necazurile lui cu Vasile Baciu =i cu Ana, lini=ti\i,
parc[ ar fi =i uitat de tribunal... Deodat[ o bri=c[ sprinten[ ]i
ajunse din urm[ suind panta ]n trap buiestru de-i sf`r`iau ro\ile.
Era preotul Belciug, citat ca martor ]n procesul ]nv[\[torului.
Ion ]=i scoase p[l[ria, respectuos, dar preotul se uit[ ]n alt[
parte, ]mbondorit p`n[ peste cap ]ntr-o blan[ de vulpe. Bri=ca
disp[ru cur`nd la cotitura cea mare din v`rful dealului.
—
R[u om! murmur[ Herdelea acuma, sim\ind deodat[ c[
]ncrederea =i siguran\a i se clatin[ pu\in ]n suflet.
Ion nu r[spunse. Am`ndoi t[cur[ apoi mult[ vreme. Calul
se opintea, iu\ea pa=ii c`te o postat[ bun[, pe urm[ se oprea
singur s[ r[sufle, pornind iar[=i singur ]nainte. |[ranul, pe mar-
ginea =oselei, mergea cu pa=i m[run\i, ]nv`rtind biciul deasu-
pra capului =i ]ndemna calul din c`nd ]n c`nd cu c`te un „hi,
cino=, hi“, dar f[r[ s[ se mai uite la ]nv[\[torul care, cu un
z`mbet ]nghe\at pe buze, clipea des din ochi, cuprins de o
nedumerire ap[s[toare. Parc[ un nour de ]ntristare s-ar fi cobor`t
peste d`n=ii, amu\indu-i =i uluindu-i.
Din v`rful dealului se deschidea o priveli=te m[rea\[. Valea
Bistri\ei, ocrotit[ sub o p`nz[ fin[ de cea\[ argintie, se de=tepta
din somn ]n m`ng`ierile calde ale soarelui tomnatic. Jos, ]n
fa\[, rezemat pe o spinare de p[dure cu frunze verzi =i ruginii,
ora=ul b[tr`n p[rea pl[p`nd ca o juc[rie de copii, iar turnul
bisericii s[se=ti un paznic uria= =i ursuz, ]mbr[cat ]n straie
str[vechi, cenu=ii, m`ncate de vreme.

Liviu Rebreanu
68
—
Uite Bistri\a! zise Herdelea ]nviorat, ]ntinz`nd bra\ul.
—
Bun p[m`nt... +i bine muncit! ad[ug[ Ion rotindu-=i pri-
virea peste cuprinsul v[ii bogate care p[rea o gr[din[ imens[
fermecat[.
}n r[coarea dimine\ii nem[rginirea firii se ]nf[\i=a mai
cople=itoare =i p[trundea ad`nc ]n sufletul ]nv[\[torului. }n fa\a
lumii mari ce se ]ntindea ]n ochii lui, se sim\i at`t de mic, c[-l
cuprinse o nelini=te dureroas[. Ce ]nseamn[ el, cu temerile =i
speran\ele lui, cu toat[ via\a lui, ]n v`rtejul ame\itor al vie\ii
celei mari? Nici c`t un fir de nisip pe care ]nt`mplarea ]l arunc[
de ici-colo. „Dumnezeu are grij[ =i de p[s[rile cerului =i de
nisipul m[rii, se g`ndi d`nsul vr`nd s[-=i m`ng`ie tulburarea
=i c[ut`nd din ochi, ]n noianul de case din vale, cl[direa tri-
bunalului. Acolo se hot[r[=te soarta viermilor!“ oft[ apoi
g[sindu-l tocmai ]ntre biserica rom`neasc[ =i cea s[seasc[.
—
Uite, fiule, uite colo-i tribunalul! }l vezi? strig[ ar[t`nd
cu degetul o cas[ greoaie, cu dou[ etaje =i cu ferestre mici ca
ni=te ochi vicleni.
+i de-acuma, cu c`t se apropiau de ora=, cu at`t ]ncrede-
rea i se topea. Sufletul ]i tremura =i totu=i pe buze ]i flutura un
z`mbet umil, ]nflorit parc[ de must[\ile-i albe, retezate. }n col\ul
ochilor ]i lic[rea c`te-un bob de lacrimi, care se cl[tinau, dar
nu se rostogoleau pe obrajii ]ncrusta\i cu multe cute m[runte
=i sub\iri ca ni=te desenuri m[iestrite... G`ndurile ]i alergau prin
creieri, neobosite, mereu mai gr[bite. Se mira cum a putut crede
c[ va sc[pa teaf[r din asemenea bucluc? +i, cu toate acestea,
nu-=i f[cea imput[ri =i nu-i p[rea r[u c[ a n[d[jduit. Ce-ar fi omul
dac[ nu l-ar ajuta n[dejdea ]n via\[?
—
Mi se pare, Ioane, c[ o p[\im ur`t de tot ast[zi! zise
Herdelea c`nd trecur[ vama de la intrarea ora=ului, cu un glas
glume\, dar care a=tepta o m`ng`iere.
—
Acu, ce-o vrea Dumnezeu! r`se Ion gros =i nep[s[tor.
Pe coridoarele ]ntunecoase =i ]ntortocheate ale tribunalu-
lui valuri de oameni forfoteau, gr[bi\i, vorbind tare sau =optind
tainic, pl`ng`nd =i r`z`nd, ]ngrijorat fiecare de durerea lui =i

Ion
69
nesim\itor de suferin\a celorlal\i... Egoismul omenesc nic[ieri
nu se r[sfa\[ mai sfid[tor ca ]n fa\a drept[\ii. |[rani, or[=eni,
b[tr`ni, tineri, femei =i chiar copii alergau, se opreau, se cer-
tau, se rugau... +i toate glasurile se adunau ]ntr-un zgomot
monoton, ap[s[tor, ]ntrerupt ]n r[stimpuri de c`te un \ip[t
ascu\it de clopo\el care chema pricina=ii ]n s[lile de judecat[...
}n mijlocul lumii fr[m`ntate numai avoca\ii, cu gen\ile umflate
de acte, p[=eau siguri, m`ndri, ca ni=te bondari ]ntr-un mu=uroi
de furnici speriate.
Herdelea se opri ame\it ]n v[lm[=agul de oameni, ]nfrico=at
c[-i fuge p[m`ntul de sub picioare. Din norocire d[du cur`nd
cu ochii de avocatul Lendvay care, z[rindu-l, se apropie strig`nd:
—
A, bine c[ sosi\i!... Bun[ ziua!... E=ti al =aselea... Sc[p[m
repede... Curaj! Cred c[ ie=im bine!... Ai pus pe cineva s[ vor-
beasc[ cu prezidentul?
Speran\a profesional[ din vorbele avocatului ]l umplu de-
odat[ de o nou[ ]ncredere. }ndat[ se sim\i iar om de seam[,
de a c[rui soart[ at`rn[ mersul lumii. De aci ]ncolo parc[ nu
mai vedea pe nimeni pe coridor, ca =i ceilal\i. Vorbea tare cu
Ion, r`dea =i se sup[ra c[ nu-i vine r`ndul mai degrab[.
}n sala de =edin\e se ]nt[ri =i mai mult v[z`nd la dreapta
pre=edintelui tocmai pe magistratul care fusese la alegerea de
deputat din Armadia. Trecu mai ]n fa\[ =i nu se ostoi p`n[ ce
nu-=i ]ncruci=[ privirea cu judec[torul care, descoperindu-l, avu
parc[ un z`mbet ]n ochi. }nsu=i pre=edintele, de=i nu-l cuno=tea,
se uit[ la d`nsul de c`teva ori =i privirea lui parc[-i spuse: „Fii
lini=tit! E bine! N-ai fric[!“
}n tot timpul procesului nu-=i mai pierdu st[p`nirea nici o
clip[. Vorbi ungure=te mai bine ca oric`nd, explic`nd am[nun\it
c`t e de nevinovat =i ad[ug`nd mereu c[ el e bun patriot.
Judec[torul reclamant nefiind de fa\[, Herdelea era sigur c[ n-a
venit ]nadins, ca s[ nu-l apese. Procurorul p[rea ]nver=unat, dar
Herdelea, chiar ]n asprimea lui, sim\ea mult[ bun[voin\[. Bel-
ciug a fost m[rinimos, declar`nd sus =i tare c[ nu =tie nimic de
pl`ngerea ]mpricinat[. „Se vede c`t de colo c[ ocrotitorii mei

Liviu Rebreanu
70
=i-au f[cut datoria cu v`rf =i ]ndesat, s[racii!“ ]=i zise Herdelea
]n vreme ce Lendvay perora cu foc =i cu gesturi largi.
De altfel toat[ afacerea n-a \inut mai mult de o jum[tate de
ceas. Pe urm[ pre=edintele s-a sf[tuit pu\in cu magistratul din
dreapta, s-a sculat ]n picioare =i, ]n numele regelui, a anun\at
c[ Ion Pop-Glaneta=u este condamnat la o lun[ ]nchisoare =i o
sut[ coroane amend[, iar Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor ]n Pripas,
la opt zile ]nchisoare =i cincizeci coroane amend[. Herdelea a
ascultat z`mbind mereu =i numai dup[ ce =i-a auzit os`nda s-a
uitat ]mprejur parc-ar fi vrut s[ ]ntrebe pe to\i: ce-i asta?
—
Facem apel, nu-i a=a? ]i =opti avocatul.
—
Negre=it... apel... fire=te, b`lb`i Herdelea cu aceea=i
nedumerire pe fa\[.
}n coridor ]ns[, ]n mijlocul mul\imii zgomotoase, ]l pridi-
di deodat[ o sl[biciune grea. Trebui s[ se a=eze pe o banc[,
l`ng[ o femeie b[tr`n[ care pl`ngea cu sughi\uri. I se p[rea
c[ toat[ lumea se clatin[ =i-i era fric[ s[ nu se pr[bu=easc[
tribunalul peste d`nsul. Auzea ]ns[ foarte l[murit pl`nsetul
femeii =i, pe c`nd se ]ntreba de ce-o fi pl`ng`nd, auzi =i glasul
lui Ion, care se \inea dup[ d`nsul ca un c`ine, dar nu putea
]n\elege ce spune.
—
Nu-i nimic... apel... desigur... ce nedreptate! r[spunse totu=i
lui Ion, f[r[ s[-=i dea seama ce zice =i f[r[ s[-=i aud[ vocea.
Apoi se scul[ anevoie, cutremur`ndu-se =i ag[\`ndu-se de
um[rul \[ranului.
— Am ispr[vit, Ioane... Hai s[ mergem! murmur[ d`nsul r[gu=it.
Atunci se pomeni iar cu avocatul Lendvay, care-i vorbi re-
pede, pref[c`ndu-se sup[rat =i vr`nd s[-l ]ncurajeze:
—
Nu fi deloc nelini=tit, domnule Herdelea! Deloc! Fii si-
gur c[ la apel r[m`i numai cu amenda. Bine c-a fost cum a
fost. }mi era fric[ de mai mult. Pre=edintele [sta e un tic[los
f[r[ suflet... Trebuie s[ te a=tep\i ]ns[ c[ sentin\a, de=i neexe-
cutorie, s[ fie comunicat[ autorit[\ii dumitale superioare, adic[
inspectorului. Asta ]nseamn[ c[ vei fi suspendat din slujb[. Dar,
fire=te, provizoriu. P`n[ la judecarea apelului... A=a c[ s[ n-ai

Ion
71
nici o grij[, o s[ fie bine, c[ci numai sf`r=itul conteaz[ tot-
deauna... De, ce s[ faci? Greut[\ile pentru oameni sunt...
—
Da, da... nimic... f[r[ grij[... Suspendat! bolborosi Herde-
lea, t`r`ndu-=i picioarele de plumb spre ie=ire.
}n strad[ sur`dea trist soarele de toamn[. Dup[ g[l[gia din
coridoarele tribunalului, uli\a p[rea t[cut[ =i pustie, iar tr[surile
rare parc[ duceau mor\i, numai mor\i.
—
Haidem acas[, Ioane!... Suspendat! Vezi? Suspendat! zise
d`nsul sim\ind deodat[ pe obraji dou[ =iroaie fierbin\i, ustur[-
toare. Lacrimile i se prelingeau prin musta\a c[runt[. Un strop
]i picur[ pe buzele uscate, ]nmuindu-le ca un balsam s[rat.
Ion se uit[ ]ncurcat la Herdelea. Voia s[-i vorbeasc[ =i nu
=tia ce. Se sc[rpina ]n cap, ]njura, bodog[nea neputincios.
—
Suspendat... Suspendat... morm[ia mereu ]nv[\[torul =i
cuv`ntul acesta r[suna at`t de jalnic, c[ Ion, de=i nu-l ]n\elegea,
]ncle=t[ pumnii =i amenin\[ furios cl[direa greoaie cu dou[
etaje =i cu ferestre mici ca ni=te ochi vicleni.

Liviu Rebreanu
72
Capitolul IX
S{RUTAREA
1
—
Nu le-ar ajuta Dumnezeu =i Maica Precista! Bat[-i m`nia
=i urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine! blestem[ doam-
na Herdelea c`nd afl[ os`nda.
—
Vai de mine, ce-o s[ zic[ lumea c[ tata va =edea ]n tem-
ni\[ ca =i Lauren\ din B`rg[u! Cum s[ mai scot eu capul ]n
lume. Doamne! se v[ieta Ghighi, sigur[ c[ la serata din oc-
tombrie vor ocoli-o to\i dansatorii.
}nv[\[torul ]ncercase dintru ]nt`i s[ se arate nep[s[tor =i s[
se f[leasc[ chiar c[ are s[ ]nve\e el pe domnii de la tribunal
cum se ]mparte dreptatea... Dar sub z`mbetele lui silite, ]n pri-
virea lui trist[, ca =i ]n toat[ ]nf[\i=area lui umilit[ =i ]ndure-
rat[, se vedea o ]nfrico=are at`t de st[p`nitoare c[ ]ns[=i doam-
na Herdelea, c`t era de proclet[ la sup[rare, ]l cru\[ instinctiv,
v[rs`ndu-=i focul numai asupra celor ce au judecat a=a de
tic[los ]n Bistri\a.
—
Te pomene=ti c[ m[ mai suspend[ =i din slujb[! gemu
Herdelea, dar abia a treia zi. Asta ar pune capac tuturor m`r=[-
viilor!
—
O s-ajungem pe drumuri, v[d eu bine c[ acolo o s-a -
jungem, din pricina unui \[r[noi mi=el c[ruia i-ai f[cut numai
bine! izbucni mai revoltat[ d[sc[li\a, ]mp[r\indu-=i de-acuma
afuriseniile ]ntre Ion =i ungurii de la tribunal.
Vestea condamn[rii lui Herdelea s-a r[sp`ndit ca p[catul
prin Armadia =i de-acolo mai departe prin toate satele dimpre-
jur. Mul\i ]l comp[timeau, dar mai mul\i spuneau ]n gura mare:
—
Iat[ cum bate Dumnezeu pe renega\i!... V-aduce\i aminte
cum a umblat contra lui Grof=oru, la alegeri? Acum uite r[splata
ungurilor! S[-i fie de ]nv[\[tur[!
CUPRINS

Ion
73
C`nd ]l v[zur[ ]ns[ prin Armadia, adus pu\in de spinare, cu
p[rul mai alb, cu ochi bl`nzi =i sfio=i, c[ut`nd un loc=or unde
s[ munceasc[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[ fie suspendat, chiar =i
Grof=oru ]i str`nse m`na iert[tor =i ]ntreb`ndu-l ce mai face Titu.
Herdelea nu mai n[d[jduia acum nimic bun. Era sigur c[
va fi suspendat =i c[ nici de ]nchisoare nu va sc[pa. Se obi=nui
cu g`ndul acesta, cum se obi=nuie=te omul cu orice durere ]n
via\[. Numai ceea ce va urma dup[ acestea ]l ]ngrozea =i-l
gonea pe drumuri ne]ncetat ]ntru dibuirea unui ad[post de
vreme rea. }n a=teptarea suspend[rii =i venind mereu acas[ cu
m`na goal[, cu sufletul am[r`t de umilin\e, c[uta s[ fie vesel
=i ]ncrez[tor; povestea cu am[nunte c`t de bine l-a primit cu-
tare =i cutare, care i-a oferit tot sprijinul, =i c`t e de sigur c[
toat[ nenorocirea aceasta e spre binele lui. Ceasuri ]ntregi se
sf[tuia cu d[sc[li\a cum ar fi mai potrivit s[ fac[: s[ se mute ]n
Armadia, s[ intre la cutare avocat sau ]n cutare birou, ori s[
r[m`n[ pe loc p`n[ i se va ridica suspendarea, ceea ce nu
poate d[inui mai mult de dou[, maximum trei s[pt[m`ni sau,
]n cazul cel mai r[u, o lun[ de zile. Dar pe c`nd doamna
Herdelea se ]nsufle\ea cu ]ncredere, inima lui se zb[tea ca o
bucat[ de carne vie pe toc[tor, g`ndindu-se cum a b[tut p`n[
acuma zadarnic la toate u=ile.
}ntr-una din zilele acestea sosi pe nea=teptate Laura, sin-
gur[, c[ci Pintea nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiind
tocmai vremea ]nceperii anului =colar pe care voia s[-l inaugu-
reze cu mare pomp[ rom`neasc[.
—
M-am repezit pentru o s[pt[m`n[... }mi era dor de to\i!
zise Laura dup[ ce schimb[ cuvenitele ]mbr[\i=[ri =i lacrimi
cu fiecare ]n parte.
Din primele ei cuvinte ]ns[ sim\ir[ to\i c[ Laura nu mai este
cea de odinioar[. Mai era ea bun[, bl`nd[ la vorb[, dar f[r[ a
mai fi pasionat[ de micile nevoi =i preocup[ri care cimenteaz[ =i
]nvedereaz[ unirea familiei. +tirea despre rezultatul procesului
n-a mi=cat-o at`t de mult c`t se temeau ei. }nainte ar fi jelit =i s-ar fi
chinuit s[pt[m`ni ]n =ir; acuma clipi doar din gene de c`teva ori.

Liviu Rebreanu
74
—
Greu va fi dac[ te va suspenda, tat[... Eu \i-am spus,
ad[-\i aminte, de multe ori, s[ nu te tot amesteci ]n treburile
altora =i s[-\i vezi mai bine de necazurile dumitale... Acuma,
ce-o s[ se aleag[ de casa asta, bunul Dumnezeu =tie! zise ea
cu un glas at`t de rece ]nc`t Herdelea se sim\i mai ru=inat ca
]n fa\a unui str[in =i nici nu-i mai r[spunse.
De altfel ea ]ncepu ]ndat[ s[ vorbeasc[ de George,
l[ud`ndu-l p`n[ ]n cer, de greut[\ile lor, de planurile =i
speran\ele lor... C`nd ]=i aduse iar aminte c[-i ]n Pripas, la
p[rin\ii ei, c[ut[ pricin[ lui Herdelea pentru c[ n-a votat pe
Grof=oru, spun`nd c[ =i George a aflat =i e sup[rat c[ socrul
s[u e un renegat. Ba mai t`rziu, aprinz`ndu-se mai r[u de in-
dignare, g[si c[ bine i-au f[cut ungurii de l-au os`ndit =i c-a=a
trebuie s[ p[\easc[ to\i renega\ii.
Herdelea avu o clip[ de m`nie, dar =i-o st[p`ni repede.
A=a-s copiii c`nd cresc mari =i se ]nstr[ineaz[. Parc[ el n-a
fost a=a? S-a dus la ]nmorm`ntarea tat[lui s[u, dar nu s-a de-
ranjat niciodat[ s[-l vad[ c`t a z[cut, =apte s[pt[m`ni. +i doar
era numai colea, al patrulea sat. Pe maic[-sa, de c`te ori vine
pe aici, o cinste=te cu rachiu dulce. }ncolo parc[ nici n-ar fi.
Grijile =i dragostea le p[streaz[ cu zg`rcenie pentru c[minul
lui. Atunci ce s[ se mire c[ pe Laura n-o mai dor durerile lui?...
Asta-i via\a. E trist[. Cine s[-i schimbe rostul? Via\a trece peste
cei b[tr`ni, peste cei slabi. Via\a e a celor tineri =i puternici.
Egoismul e temelia vie\ii.
Laura era ]ns[rcinat[ =i se l[uda c[ are sarcin[ grea. Str`mba
mereu din nas, se v[ita c[-i vine r[u =i cerea pove\e doamnei
Herdelea cum s[ se preg[teasc[ pentru na=tere... Ghighi se sfia
]n fa\a ei =i-=i potolea anevoie av`nturile zburdalnice.
—
Mult te-ai schimbat, ]i zise cu o foarte u=oar[ imputare ]n glas.
—
Da, simt =i eu, r[spunse Laura cu m`ndrie neascuns[.
N-a= mai putea tr[i acuma cum am tr[it ]nainte. M[ =i mir cum
am putut tr[i aici, f[r[ a cunoa=te pe George at`ta vreme!
—
+i c`nd te g`nde=ti c[ nici nu-l iubeai =i c[ tata =i mama
aproape te b[teau s[ nu-l respingi!

Ion
75
—
Fiindc[ aveam g[rg[uni ]n cap =i-n inim[...
—
Dar Aurel? ]ntreb[ Ghighi deodat[.
—
Copil[rii de care r`dem deseori cu George, z`mbi Lau-
ra. O, mult m-am schimbat, bine spuneai tu. Fata nici nu tr[ie=te
p`n[ se m[rit[. De aceea trebuiesc st`rpite fumurile din min-
tea fetelor... Altceva e via\a! ad[ug[ ea cu o ]nsufle\ire subit[,
cu m`inile ]ncruci=ate pe p`ntecele ce i se rotunjea u=or sub
halatul de l`n[, ro=u =i cu broderii negre. +i copilul, murmur[
apoi. Copilul! Parc[ de-abia acuma am =i eu o \int[ ]n lume!
Se duse o singur[ dat[ ]n Armadia s[ vad[ familia Filipoiu,
na=ii ei. Pe urm[, de-a treia zi, ]ncepu s[ se plictiseasc[ =i s[-i
fie dor de George. A cincea zi se c[r[b[ni, lu`nd =i pe Ghighi,
ca s[ fie al[turi de ea c`nd ]i va sosi ceasul. Ghighi umplu de
pl`ns trei batiste la plecare. Laura ]ns[ nici nu l[crim[.
B[tr`nii r[suflar[ u=ura\i c`nd au v[zut-o dus[.
—
Nu mai e a noastr[, am pierdut-o! zise Herdelea r[mas
singur cu baba lui.
—
A=a-s copiii cei r[i =i nesim\itori, morm[i d[sc[li\a, stri-
vind ]ntre gene dou[ lacrimi de amar.
}n vatr[ s`s`iau lemnele verzi puse ca s[ \in[ focul. De afar[,
pe geamurile ude, str[b[tea lumina cenu=ie, ploioas[, aduc`nd
]n cas[ priveli=tea c`mpului zgribulit =i ple=uvit, a satului oplo=it
sub pav[za bolbocirilor de fum alb[strui. Ceasornicul, ag[\at
]n perete sub portretul ]mp[ratului, \[c[nea aspru, aproape
amenin\[tor. Herdelea, pe canapeaua veche, se uita g`nditor
pe fereastr[, cu pipa stins[ ]n col\ul gurii. D[sc[li\a, l`ng[ cup-
tor, pe un scaun cu speteaza ]nalt[, cu bra\ele str`nse pe piept,
asculta dus[ v`j`itul v`ntului de toamn[. +i am`ndoi parc[
auzeau cum trece vremea peste ei, f[r[ a se putea ]mpotrivi,
cutremur`ndu-se doar uneori ca =i c`nd ar fi frig ]n odaie.
—
Ur`t[ vreme! =opti ]ntr-un t`rziu ]nv[\[torul domol,
]nfrico=at parc[ s[ nu de=tepte sau s[ nu tulbure zgomotul surd
=i ne]ndurat al unei ma=ini ce nu se opre=te niciodat[.
Glasul lui ]ns[ p[ru doamnei Herdelea at`t de dulce ]nc`t
z`mbi. Locul negru al unui dinte pierdut acum doi ani o

Liviu Rebreanu
76
]nfrumuse\a ]n ochii ]nv[\[torului care-i r[spunse tot cu un sur`s
bl`nd, resemnat. +i z`mbetele lor, unite, ]nveselir[ ]ndat[ casa
r[sp`ndind prin toate col\urile o c[ldur[ ]nvior[toare. Se pome-
nir[ vorbind de lucruri vechi, uitate, din tinere\ea lor. Prezen-
tul, cu nevoile =i de=ert[ciunile lui, se topi ca un vis ur`t ]n
vraja amintirilor... Herdelea se apropie de vatr[, ]=i dogor]
m`inile la foc, m`ng`ie obrajii zb`rci\i ai femeii lui, o s[rut[
u=or pe frunte =i zise oft`nd:
—
Ei, b[buc[, b[buc[, tot noi b[tr`nii...
Un cioc[nit aspru ]n u=[ f[cu pe Herdelea s[ sar[ fript, ca
un ]ndr[gostit surprins de mama iubitei... }n odaia plin[ de
c[ldura trecutului intr[, ca o vijelie care strive=te tot ]n cale,
Ion Glaneta=u cu vestea c-a primit sentin\a.
2
Ion cerea mereu ]nv[\[torului s[-l ]ndrepte cum s[ fac[ s[
ia asupra lui cele opt zile de ]nchisoare. El era ]mp[cat =i nu-i
p[sa de condamnare. Se bucura chiar c-a sc[pat de o grij[ =i
se va putea \ine numai de necazul lui cu Vasile Baciu. Fiindc[
se fixase ziua ]nf[\i=[rii lor la judecat[, Ion ]ncepea s[ aib[
visuri ur`te: ba c[ s-a b[tut cu socrul s[u =i a r[mas dedesubt,
ba c[ Grof=oru l-a p[r[sit =i a trecut de partea lui Vasile, ba c[
Ana a cerut desp[r\enia =i s-a mutat la tat[l ei, cu copil cu tot,
l[s`ndu-l pe el cu buzele umflate... Mai ales cel cu Ana i se
]nfipse ]n cap ca un =urub. Iar c`nd Herdelea ]i spuse c-ar fi
r[u dac[ Ana s-ar desp[r\i de d`nsul, ]=i schimb[ purtarea fa\[
de ea, trec`nd deodat[ de la b[t[i la m`ng`ieri =i r[sf[\uri,
]nc`t =i vecinii se ]ntrebar[: ce-o mai fi pl[nuind feciorul
Glaneta=ului?
Pe Ana ]ns[ dragostea lui n-o mai putea ]nc[lzi. }ntre d`n=ii
parc[ se ridicase un zid de piatr[ a=a de ]nalt c[ nici o m`n[
omeneasc[ nu l-ar mai fi putut d[r`ma. Acuma era p[truns[
p`n[ ]n m[duva oaselor c[ ea nu e dec`t o unealt[ ]n m`inile
b[rbatului ]n care-=i pusese toat[ iubirea =i chiar via\a.

Ion
77
Con=tiin\a aceasta o f[cea nep[s[toare. Tr[ia, dar f[r[ nici o
n[dejde, privind via\a ca o povar[. Muncea din greu, ne]ncetat,
ca o ma=in[ stricat[ care se ]nv`rte=te singur[, duduie =i se
mistuie p`n[ ce ]ntr-o clip[ nea=teptat[ se sf[r`m[ zgomotos.
Era sf`r=itul toamnei, cu lapovi\e friguroase, cu fulguiri de
z[pad[ din ce ]n ce mai dese. Zenobia pierdea vremea prin
sat, pe la femei, b`rfindu-=i nora ori pe al\i oameni de treab[.
Glaneta=u ]=i petrecea veacul pe la c`rcium[, mai cu seam[
de c`nd a murit Avrum, c[ci ovreica ]i d[dea rachiu pe dato-
rie. Ion, din pricina har\ei lui cu Vasile Baciu, mai mult se g[sea
pe drumuri dec`t acas[. Astfel Ana r[m`nea mereu singur[,
cu copila=ul care era r[u, =i cu Dumitru Moarc[=, care-i mai
d[dea c`te o m`n[ de ajutor =i se pl`ngea c[ Paraschiva nu-l
cheam[ acas[ =i c[ va pieri printre str[ini. Cu Dumitru se ]nvo-
iau. Nu schimbau nici trei vorbe toat[ ziua. B[tr`nul era ur-
suz, boscorodea singur, vr[jm[=ea g[inile =i le h`=`ia de zeci
de ori din tind[ ]n ograd[. Iubea ]ns[ p[tima= copilul =i-l leg[na
=i-l giugiulea ca o doic[. Ba de c`teva ori c`t p-aci s[ se bat[
cu Ana ca s[-l lase s[-l ]nfe=e d`nsul. De altfel, de c`nd se
ad[postise ]n casa Glaneta=ului, sl[bise mai tare, tu=ea =i moc-
nea ca un t[ciune gata s[ se sting[.
}ntr-o zi ]ns[ Dumitru prinse at`ta chef de taifas, c[ Ana nu
mai =tia cum s[ se cotoroseasc[ de el.
—
Ce-i, v`jule, de-\i umbl[ gura ca o moar[ stricat[? ]i zise
nevasta ]n cele din urm[, sc[ld`nd copila=ul. Ia seama c[ nu-i
a bine. |i-o fi venit ceasul mor\ii...
—
Mi-o fi venit, de ce nu? r`nji b[tr`nul la picioarele albiei,
g`dil`nd cu degetul t[lpile copilului care g`g`ia mul\umit, cu
ochii ]nchi=i, ]n apa c[ldicic[. Las’ s[-mi vie c[ am tr[it destul...
—
Ia mai las[-n pace copilul, mo=ule, =i d[-te la o parte c[
tot te stropesc!
Dumitru se a=ez[ pe lavi\[, t[cu =i apoi se porni s[-i pove-
steasc[ din fir ]n p[r p[\ania lui cu \iganii, pe care-i pl[cea
mult s-o povesteasc[ oricui ]l asculta. Ana nu-l lua ]n seam[,
dar aceasta pe el nu-l ]mpiedica s[-i mai spuie =i alte ]nt`mpl[ri

Liviu Rebreanu
78
din via\a lui, r`z`nd copil[re=te, parc[, istorisind, s-ar fi re]ntors
aievea ]n tinere\ea-i vesel[ =i f[r[ griji.
Dup[-amiaz[, cu toate ]mpotrivirile Anei care se nec[jea
c[ o ]ncurc[ ]n cas[ de nu-=i poate vedea de treburi, ]i tr[sni
prin cap s[ se rad[. At`rn[ o oglinjoar[, p[tat[ de mu=te ]nc[
de azi-var[, de bumbul cercevelei de la fereastr[, lu[ ap[ cald[
]ntr-un blid, ]l puse bini=or pe lavi\[; ag[\[ cureaua de la cioa-
reci ]n \`\`na geamului =i petrecu prelung briciul ruginit,
]ncerc`ndu-l ]n c`teva r`nduri pe ni=te fire de p[r smulse de
dup[ ureche. Pe urm[, cu s[punul ce-l ]ntrebuin\a Ana la scalda
copilului, ]=i m`ng`ie u=or barba =i ]ncepu s[ se frece aprig
prin p[rul aspru =i rar ca \epu=ele... +i toat[ vremea gura ]i
tor[ia verzi =i uscate cu at`ta voio=ie c[ mai t`rziu =i Ana se
]nsenin[ =i, d`nd \`\[ copilului, ]ntoars[ cu spatele spre el, se
]ntinse la vorb[.
—
Acu ce te mai razi =i dumneata, c[ doar e=ti b[tr`n =i nu
mai umbli dup[ fete, ]l ]ntrerupse femeia cu mil[.
—
Eu nu mai umblu, dar dup[ mine umbl[ una... una cu
o coas[ mai ascu\it[ ca briciul [sta... Umbl[ =i umbl[, =i nu-
mai un semn a=teapt[ ca s[ fac[ h`r=! =i s[ m[ duc[ drept ]n
fa\a lui Dumnezeu, s[ m[ judece cum =i ce am dres ]n lumea
p[m`nteasc[, morm[i Dumitru pu\in ciudat, ca un dasc[l care
cite=te la prohod.
—
+i nu \i-e fric[ de moarte, mo=ule? ]ntreb[ Ana ]ntorc`nd
fa\a spre el.
—
De ce s[-mi fie fric[, fata mo=ului?... Omul tr[ie=te ca
s[ moar[. +i cum tr[ie=te a=a moare. Dac[ tr[ie=te r[u, moar-
tea-i bun[ =i bl`nd[ ca o s[rutare de fat[ mare. Dac[ tr[ie=te
bine, ehehe, atunci =i moartea-i rea =i coasa nu taie =i te
chinuie=te =i te suce=te mai dihai ca-n p`ntecele iadului...
—
Avai, cum vorbe=ti! f[cu nevasta a=ez`ndu-se pe mar-
ginea patului =i leg[n`nd copilul adormit.
Senin[tatea cu care vorbea Dumitru despre moarte o nedu-
merea. S[tul trebuie s[ fie de via\[ cine e at`t de preg[tit de
moarte. Pe ea g`ndul mor\ii =i azi o mai sp[im`nta =i-i amintea

Ion
79
pe Avrum, ]n =ur[, cu fa\a-n sus, p[r[sit =i chinuit chiar dup[
ce a trecut ]n lumea cealalt[.
—
Te doare r[u c`nd mori? ]ntreb[ ea iar[=i, cu ochii mari.
Dumitru ]=i cl[lbucea mereu barba. Acum se opri =i se uit[
lung la Ana.
—
Nu =tiu, r[spunse apoi ridic`nd din umeri. Poate c[ nu
doare...
—
Dar c`nd te na=ti, de ce suferi?
—
C`nd te na=ti?... Da cine =tie dac[ suferi? Apoi a=a nu
=tie nici omul c`nd moare. Numai Dumnezeu =tie! murmur[
b[tr`nul scul`ndu-se ]n picioare =i ]ncep`nd s[-=i rad[ falca
st`ng[ ]ncetinel, c[ci ]i tremura tare m`na.
Ana r[m[sese g`nditoare, cu m`inile ]n poal[. I se p[reau
at`t de stranii =i totu=i at`t de adev[rate vorbele mo=ului, ]nc`t
]i era ru=ine c[ p`n[ azi de-abia l-a luat ]n seam[. }n odaie nu
se mai auzea dec`t h`rj`itul briciului =i s`s`itul focului ]n
vatr[... }n tind[ porni deodat[ s[ cotcod[ceasc[ o g[in[
m`nioas[. Ana tres[ri, se g`ndi c[ are s[ se trezeasc[ copi-
lul, apoi c-ar trebui s[ vad[ c`te ou[ s-au adunat ]n cuibar,
pe urm[ c-ar fi bine s[ mearg[ s[ dea drumul g[inii, c[ci u=a
tinzii e ]nchis[... Dar nu se mi=c[ din loc. Cu ochii pironi\i
]n spatele mo=neagului, asculta sc`r\`itul briciului =i-i pl[cea
zgomotul acesta a=a de mult c[ ]ndat[ nu mai auzi nici g[ina,
nici v`ntul care zg`l\`ia ferestrele, nici picurii de ploaie care
pliceau ]n geamuri.
Dumitru se ]ntinse brusc din =ale =i se ]ntoarse spre ea cu
fa\a jum[tate ras[, jum[tate umflat[ de cl[buci albi.
—
Anu\[, Anu\[... mor! b`lb`i d`nsul l[s`ndu-se pe lavi\[,
cu briciul deschis ca o furc[ ]n degetele dreptei =i cu un sur`s
bl`nd ]n privire.
Femeia s[ri n[uc[ ]n picioare, f[r[ s[ ]n\eleag[ bine.
—
Lum`nare... =opti mai ]ncet mo=neagul.
Gura ]i r[mase deschis[, neput`ndu-=i sf`r=i g`ndul. Ana ]i
v[zu to\i din\ii de deasupra =i gingiile goale dedesubt, str`nse
parc[ ]ntr-un r`s nep[s[tor.

Liviu Rebreanu
80
—
Mo=ule... vai de mine! bolborosi nevasta z[p[cit[ =i
fulger`ndu-i prin minte: „Zice c[ moare =i parc[ r`de!...“
Apoi deodat[ fugi afar[, ]n ograd[, ]n ploaia b[tut[ de v`nt,
l[s`nd u=ile deschise larg =i fr`ng`ndu-=i m`inile se porni s[
\ipe desperat[:
—
Tulai!... S[ri\i!... Tulai!... Moare!... Tulai!...
G[ina zbucni afar[ din tind[, cotcod[cind speriat[, =i se
repezi tocmai ]n v`rful gunoiului din dosul casei... Floarea lui
Macedon Cerceta=u, de peste drum, auzi \ipetele Anei =i veni
]ndat[ crez`nd ca iar a b[tut-o Ion.
—
Moare... moare badea Dumitru! strig[ Ana mai potolit[
pu\in la apropierea unui suflet omenesc.
G[sir[ pe Dumitru rece, rostogolit jos de pe lavi\[. M`na
dreapt[ cu briciul o \inea ]n sus, parc[ ]n clipa c`nd a c[zut
s-a ferit s[ nu se taie. }n ochii holba\i, cu lumina ]nghe\at[,
r[m[sese ]nscris[ o dorin\[ mare, iar pe buzele ]ntredeschise
parc[ mai flutura =oapta „lum`nare“. Floarea se cutremur[, se
]nchin[ =i zise:
—
Aprinde fuga o lum`nare!... Doamne fere=te! A murit ca
un p[g`n, f[r[ lum`nare!
P`n[ aprinse Ana o lum`n[ric[ de cear[, cealalt[ se c[zni
s[-l ridice pe lavi\[. Nu izbuti.
—
E greu ca bolovanul, Doamne iart[-m[! murmur[ ea
f[c`ndu-=i iar cruce.
Peste c`teva clipe sosi =i soacra primarului, din vecini. }i
luar[ briciul din m`na ]n\epenit[ =i apoi, toate trei, ]l a=ezar[
pe lavi\[, cu lum`narea aprins[ la c[p[t`i. Macedon Cerceta=u,
pic`nd mai t`rziu, se gr[bi s[ rad[ obrazul pe care mortul nu
mai apucase s[ =i-l rad[ singur.
Pe urm[ ]ncetul cu ]ncetul casa se umplu de femei =i b[rba\i.
Tocmai c`nd se sf[tuiau cu to\ii cum s[-l scalde =i s[-l ]mbrace,
n[v[li =i Paraschiva, o femeie c-o fa\[ ce parc[ mereu r`dea,
de=i ve=nic era m`nioas[ =i tr`ntea =i r[bufnea ca un voinic.
—
Vas[zic[-i adev[rat c-a murit, ai? zise ea ]nghesuin-
du-se printre oameni. Nu degeaba i-am spus eu c-o s[-l

Ion
81
tr[sneasc[ Dumnezeu, nu, nu! Uite-l c[ s-a pr[p[dit ca
cer=etorii, de ]ncurc[ lumea =i dup[ moarte!... Dar oare cum
o s[-l duc eu de-aici, p[catele mele!
}n fa\a mortului ]ncepu s[ boceasc[ foarte jalnic, f[r[ la-
crimi, ca s[ arate lumii durerea ei mare. Boci astfel c`teva
minute, frec`ndu-=i ochii cu pumnii p`n[-i ro=i, =i str`mb`ndu-
se ca o maimu\[ indignat[. Apoi, deodat[, se opri, oft[ cu poft[
=i zise ]n gura mare:
—
Vai de mine ce-am mai pl`ns!... Uf! M-a apucat =i dure-
rea de inim[!
+i pe urm[ ]ndat[ p[=i l`ng[ mort =i-l c[ut[ prin buzunarele
pieptarului de oaie. G[si b[=ica de tutun de care at`rna scobi-
toarea pentru luleaua ce se ascundea ]n celalt buzunar. Ridic[
pieptarul =i deschise chimirul, dar nu-=i putu v`r] m`na. }l de-
scheie ]ncet, puse =erparul pe mas[ =i, scormonindu-l bine,
d[du peste un bilet de cinci zlo\i, ]nvelit ]ntr-o h`rtie bo\it[.
R[sturn[ chimirul, ]l ]ntoarse pe dos =i, nemaidescoperind ni-
mic, s[ri \ip`nd:
—
Uita\i-v[, oameni buni, cum =i-a b[tut joc de mine care
l-am str`ns de pe drumuri =i l-am sp[lat =i l-am ]ngrijit ca pe-un
om de omenie!... Uita\i-v[! Cinci zlo\i!... A v`ndut jidovului
bun[tatea de c[su\[, a b[ut b[ni=orii =i eu am r[mas cu cinci
zlo\i pentru toat[ truda mea cea mare!
—
Taci, lele Paraschiv[, c[-i p[cat...
Paraschiva se aprinse =i mai avan =i, z[rind pe Ana, se
n[pusti la ea:
—
S[ tac, ai?... S[ tac, c[ vou[ ce v[ pas[ dac[ i-a\i luat ce-a
fost mai bun!... Nu v[ satur[ Dumnezeu, de r`vni\i =i la s[r[cia
altora, dare-ar Dumnezeu s[ v[ ]ngropa\i cu ce i-a\i luat!
Ana ro=i =i nu putu r[spunde, ]nd`rjind mai r[u pe Paras-
chiva, care r[cni:
—
Mi-a\i furat b[ni=orii, t`lharilor! Mi-a\i m`ncat sudoarea
b[tr`ne\ii, nu v-ajute Maica Domnului =i...
Intr[ Ion, venind din Armadia, nec[jit, c[ci Grof=oru ]l gonise
=i-i spusese s[ nu mai calce pe la d`nsul p`n[-n ziua procesu-

Liviu Rebreanu
82
lui; pe drum aflase c-a murit Dumitru =i se sup[rase mai tare
g`ndindu-se c[ va trebui s[ cheltuiasc[ cu ]nmorm`ntarea. Pa-
raschiva deschise gura s[-l oc[rasc[ =i pe d`nsul...
—
Ie=i afar[, becisnic[! m`r`i Ion scurt, apuc`nd-o de spate
=i repezind-o tocmai ]n u=[.
Paraschiva se opri =i ]n tind[, =i-n ograd[, =i-n uli\[, =i se
r[cori afurisindu-i ]n toate chipurile, dar ]n sf`r=it se c[r[b[ni,
]nnod`nd bancnota ]n col\ul n[framei =i pun`nd-o bine ]n s`n,
mul\umit[ totu=i c-a putut salva m[car at`ta =i c[ i-a ]njurat
cum li se cuvine.
Ion ]nnegri de necaz afl`nd c[ Paraschiva a g[sit cinci zlo\i
]n chimirul mortului =i era mai s[ plesneasc[ pe Ana c-a l[sat-o
s[-i =terpeleasc[. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenin\[rile
lui. }n urechile ei r[sunau vorbele mo=neagului =i-n ochi p[stra
numai ]nf[\i=area lui senin[ =i mul\umit[ din clipa mor\ii...
3
Iarna veni brusc ca o furtun[. Tot p[m`ntul se albi ]ntr-o
singur[ noapte. Pe urm[ d[du un ger cumplit de p`r`iau gar-
durile ]nghe\`nd, iar focul ]n vetre trosnea =i scuipa sc`ntei.
Z[pada c[dea mereu, c`nd ]n fulgi grei, lene=i, care ]ntune-
cau v[zduhul, c`nd ]n bobi\e m[runte, aspre, v`ltorite de vis-
cole n[prasnice.
}ntr-o zi, c`nd ningea mai vr[jma=, pe la pr`nzul cel mic,
Vasile Baciu, ]mbr[cat cu cojocul alb de oaie, cu c[ciula alb[
de miel ]nfundat[ p`n[ pe ochi, ie=i din cas[, hot[r`t s[
sf`r=easc[ cu Ion. }n via\a lui, de=i era om aproape de cinci-
zeci de ani, n-a umblat pe la judec[\i; =-acuma poim`ine are
]nf[\i=are cu ginere-s[u. S-a \inut, s-a ]mpotrivit, c[ doar-doar
]l va ]nmuia. Cu c`t se apropia ]ns[ sorocul, cu at`t frica-i se
]ncuiba ]n inim[. S -ajung[ el la b[tr`ne\e s[-l m[n`nce pro-
cesele =i avoca\ii! I se p[rea o ru=ine nesuferit[. Numai derbe-
deii bat drumurile judec[toriilor. Mai bine s[-=i dea =i sufletul
din oase dec`t s[ mai mearg[ a=a ]nainte.

Ion
83
Se opri la poarta Glaneta=ului =i, oft`nd o dat[ greu, strig[:
—
M[i Ioane!... Ioaneeee!... Acas[ e=ti?
Nu-i r[spunse nimeni. De sub acoperi=ul de paie care ge-
mea de povara z[pezii de dou[ palme, de sub stre=inile tivite
cu \ur\uri sclipitori de ghea\[ =i prin cr[p[turile u=ii ]nchise
r[bufnea un fum v`n[t ce se ]mpr[=tia ]ndat[ ]n =uierele vis-
colului. Trecu un r[stimp bun. Apoi ]n u=a tinzii se ivi Ion, ]n
capul gol, ]ntreb`nd:
—
Cine-i?
—
Eu, eu, f[cu repede Vasile. Ia hai cu mine, Ioane, p`n[-n
Jidovi\a! ad[ug[ pe urm[, dup[ o scurt[ =ov[ire, cu un glas
parc[ vorbele ]l ]necau.
Ion st[tu c`teva clipe nedumerit.
—
Da ce-i cu Jidovi\a? gr[i d`nsul, privindu-l b[nuitor.
—
Vii ori nu vii? se r[sti atunci Baciu peltic din pricina
must[\ilor ]nghe\ate. C[ n-am vreme acum s[ m[ sf[desc cu
tine...
—
Bine, socrule, stai c[ viu! r[spunse Ion disp[r`nd un
minut, ]n vreme ce b[tr`nul se ]n\epeni ]n mijlocul drumului,
rezemat ]n b[\ul ce nici nu se vedea de sub cojoc.
—
Hai c[-s gata! murmur[ ginerele revenind cu sumanul
]ntre umeri.
—
Hai!
Se m[surar[ o clip[ cu priviri du=m[noase. Apoi pornir[
vajnic ca doi oameni care se duc ]ntr-o b[t[lie pe via\[ =i pe
moarte. Ninsoarea aspr[ ]i plesnea peste obraji, ]i ]n\epa ]n
ochi, iar v`ntul le s`s`ia ]n urechi, amenin\[tor. Mergeau al[turi,
cu pa=i ]ntin=i, p`ndindu-se cu coada ochiului parc[ s-ar fi te-
mut unul de altul. Z[pada scr`=nea sub opincile lor. Hotarul
]ntreg era alb ca un giulgiu curat; numai ici-colo c`te-un pom
p[dure\ ]nnegrit de frig ]=i fr`ngea trupul cer`nd ajutor...
Ci=meaua Mortului se f[cuse o ]ncol[citur[ de ghea\[ peste
care o vini=oar[ verzuie de ap[ se prelingea totu=i ]nfrunt`nd
gerul. P[durea Domneasc[, g`tuit[ de om[t, cu copacii
desfrunzi\i, goi =i sub\iri, pl`ngea =i gemea, implor`nd parc[

Liviu Rebreanu
84
mila celor doi b[rba\i ce mergeau sufl`nd greu, t[cu\i, cu fe\ele
n[p[dite de promoroac[.
Ion ghicise c[ socrul s[u caut[ o ]nvoial[ =i se g`ndea mereu
s[ nu-l biruie cu vreun nou vicle=ug. Ar fi vrut s[-l descoase,
dar ]ngrijorarea nu-i d[dea r[gaz s[ g[seasc[ cuvintele potri-
vite... Apoi Vasile Baciu t[cea =i uneori morm[ia ca un urs scor-
monit din somn. Acum ]i p[rea r[u c[ s-a pornit s[-=i dea ave-
rea de bun[voie =i, apropiindu-se de Jidovi\a, ]l b[tea g`ndul
tot mai st[ruitor s[ se ]ntoarc[ acas[ =i s[ lase s[ hot[rasc[
judecata. V`ntul sufla din fa\[ =i-l zg`l\`ia parc[ ]nadins =i-l
]ndemna s[-=i ia seama p`n[ mai e vreme.
Sosir[ la ultima cotitur[ de drum. Se iveau coperi=urile
]nc[rcate de z[pad[ =i mai ales casa cea dint`i pe m`na
dreapt[, ]nalt[, cu ferestre mari, cu pere\ii galbeni. Era casa
notarului =i cancelaria comunal[. Vasile Baciu sim\i o str`ngere
crunt[ ]n inim[ =i se opri brusc. Din hornul ]nalt, sub\ire, se
ridica un nour de fum gros =i negricios pe care nici viscolul
nu-l putea ]mpr[=tia, ci trebuia s[-l ]nv`rteasc[ mai ]nt`i =i apoi
s[-l tr`nteasc[, uluit, pe coasta de mesteac[ni ce pornea pie-
zi= chiar din spatele casei. Vasile sufl[ pe n[ri, se uit[ furi=
dup[ Ion care-l ]ntrecuse cu vreo doi pa=i, f[r[ s[ bage de
seam[ c[ s-a oprit, =i apoi porni iar ]nainte bomb[nind furios.
C`nd s[ intre ]n Jidovi\a, ginerele ]ntreb[ cu glas foarte
r[gu=it:
—
Da unde ne ducem, socrule?
Vasile Baciu mai f[cu c`\iva pa=i, f[r[ a-i r[spunde, =i pe
urm[ c`rni ]n curtea cancelariei, urmat de Ion. Urcar[ sc[rile
de piatr[ scutur`ndu-=i opincile. }n coridorul larg v`ntul
adunase un noian de om[t. La u=a cu geam Vasile se opri. Vru
s[ ridice m`na s[ apese clan\a =i parc[ m`na-i era moart[ ori
clan\a aprins[. }=i scoase c[ciula =i o b[tu de genunchi. Se lini=ti
=i deschise totu=i.
Intrar[ ]n biroul practicantului, care servea =i drept cance-
larie pentru \[rani; ]n odaia notarului nu se primeau dec`t dom-
nii =i frunta=ii satelor ce \ineau de circumscrip\ie.

Ion
85
R[maser[ am`ndoi l`ng[ u=[, scutur`ndu-se ]ntruna de
z[pad[. }n birou era numai practicantul Hornstein, ]ncovoiat
peste un registru ]n care scria cu o gravitate solemn[ =i cu
obi=nuita-i tremurare din cap, =i straja din S[r[cu\a, l`ng[ soba
de teracot[, ]nc[lzindu-se c`nd ]n spate, c`nd ]n fa\[.
—
Trebuia s[ v[ scutura\i afar[, nu s[ umple\i cancelaria
de om[t! morm[i practicantul ]ntr-un t`rziu, str`mb`nd m`ndru
din nas =i f[r[ a ridica ochii din registru.
Vasile Baciu vru s[ vorbeasc[, dar nu =tia cum s[ ]nceap[,
]ncurcat mai r[u de dojana func\ionarului. T[ceau to\i. Se auzea
sc`r\`itul chinuit al peni\ei practicantului =i b`z`itul unei mu=te
mari, trezit[ din somnu-i de iarn[, care zbura speriat[ de pe
un perete pe altul, neg[sindu-=i locul.
—
Ce pofti\i? vorbi Hornstein dup[ o pauz[ lung[,
m`ng`ind cu tamponul =i privind cu admira\ie ceea ce scri-
sese. Pe urm[ ]ntoarse pagina cu b[gare de seam[ =i o netezi
cu palma. Capul ]i tremura mereu, buza de jos, mai groas[ =i
scoas[ ]n afar[, se sub\ia o clip[, mu=cat[ de ni=te din\i foarte
albi, ]n vreme ce, dup[ ureche, tocul amenin\a ]ntocmai ca
o suli\[ gata s[ str[pung[. Iute, iute, c[ eu n-am vreme s[
a=tept p`n[ desear[! Trebuia s[ v[ socoti\i de afar[ ce vre\i,
]i gr[bi practicantul, lu`nd tocul de la ureche =i potrivindu-l
]ntre degete.
—
Domnul notar nu-i acas[? ]ntreb[ Vasile cu o lic[rire de
n[dejde c[ poate lipse=te notarul =i astfel nu va mai da nimic.
—
Domnul notar are de lucru... Pute\i s[-mi spune\i =i mie
ce vre\i, zise Hornstein, jignit c[ \[ranii mai ]ntreab[ de notar,
de=i ]l v[d aci pe d`nsul care cunoa=te lucr[rile de birou tot
a=a de bine ca =i Stoessel.
Se f[cu iar t[cere. Vasile Baciu se muta de pe un picior pe
celalt, muncit de g`ndul s[ ias[ afar[, s[ lase toate balt[,
]nt`mpl[-se ce s-o ]nt`mpla. Totu=i zise pe urm[:
—
Am face un contract, domni=orule... a=a... un contract...
—
Bine. Stai jos! pufni practicantul sup[rat. Du-te, m[i
straj[, cheam[ pe domnul! Spune-i c[-i un contract! Auzi?

Liviu Rebreanu
86
Se a=ezar[ pe o banc[, unul l`ng[ altul. +i am`ndoi se ui-
tau g`nditori la Hornstein, a c[rui peni\[ sc`r\`ia parc[ mai
aspru, pe c`nd musca b`z`ia acuma mul\umit[, lipit[ pe soba
cald[, ca o pat[ de cerneal[ pe o coal[ ministerial[.
—
Ce contract vrei, Vasile? zise notarul intr`nd repede, cu
p[l[ria moale pe ceaf[, frec`ndu-=i m`inile =i trec`nd drept la
sob[, s[ se ]nc[lzeasc[. Iar vrei s[ mai dai ceva ginerelui?
ad[ug[ apoi cu un z`mbet, v[z`nd =i pe Ion.
Stoessel era un b[rbat de vreo treizeci =i cinci de ani, cu
ochii mici, negri =i vioi, care se ]nv`rteau =ire\i ]n orbite, cu nasul
gros =i cu urechi mari. Avea totdeauna o vorb[ bun[ sau o glum[
pe buze =i de aceea \[ranii ]l iubeau, m[car c[ era ovrei.
Vasile =i Ion se scular[ ]n picioare. Z`mbetul notarului alun-
gase parc[ deodat[ toat[ mohoreala din inima lui Vasile. Vor-
bi deschis, cu fa\a ]nseninat[, ca =i c`nd ar fi fost vorba de un
bilet de vite:
—
Apoi ce s[ facem, domnule notar? Trebuie s[ ne ]nvoim,
c-a=a-s vremurile... Ce s[ mai cheltuim cu judec[\i, cu drumuri...
—
Da, da, prea bine, aprob[ Stoessel sco\`nd p[l[ria =i
a=ez`ndu-se pe un scaun ]n fa\a practicantului care scria ne-
tulburat.
—
Amu eu am ]mb[tr`nit =i cine =tie c`te zile m-a mai \ine
Dumnezeu... Am muncit destul =i m-am trudit. Amu-i r`ndul
tineretului... Noi am ispr[vit cu lumea... Nu zic bine?
—
Bine, bine!
—
A=a c[ m-am g`ndit s[ le mai dau =i ce mi-a r[mas, s[
=tiu cel pu\in c[ am dat tot =i nu mai am nici o grij[, sf`r=i
Vasile cu un sur`s trist, privind drept ]n ochii notarului.
—
Am ]n\eles... +i c`te locuri sunt?
—
Apoi opt ar mai fi, domnule notar! interveni brusc Ion. E
porumbi=tea cea mare din Lunci, apoi patru delnicioare cu ov[z
]n Z[hat[ =i apoi trei holde de prim[var[ ]n hotarul S[scu\ii...
Dar mai e =i casa, =i...
—
Iac[, d`nsul le =tie mai bine ca mine, zise b[tr`nul cu
acela=i z`mbet trist, dar cu glasul mai aspru.

Ion
87
—
Dar tu din ce-o s[ tr[ie=ti? ]ntreb[ notarul scobindu-se
]n din\i cu unghia lung[ =i ]ngrijit[ de la degetul cel mic.
—
Oi tr[i =i eu cum a vrea Dumnezeu, murmur[ Vasile
cobor`nd ochii ]n p[m`nt.
—
Asta-i ceva problematic... Opre=te-\i =i tu barem folosin\a
p`n[ la moarte... Ce-i ]n m`n[ nu-i minciun[! zise Stoessel
acuma serios.
—
Apoi doar nici noi nu suntem p[g`ni, domnule notar,
s[ri Ion, dar, ]nt`lnind ochii batjocoritori ai notarului, se opri
scurt parc[ i-ar fi retezat glasul c-un fir de a\[.
—
Tot, tot... s[ se ispr[veasc[! zise iar Vasile ]n[bu=it.
Stoessel ceru practicantului formularele trebuincioase, puse
pe Ion s[ isc[leasc[ pentru el =i pentru Ana, iar Vasile, ne=tiind
carte, ap[s[ cu degetul pe cruce.
—
De bun[voie, Vasile? mai ]ntreb[ notarul ]nsemn`nd ]n-
tr-un carnet.
—
De bun[voie, vezi bine c[ de bun[voie! zise Baciu ]nfu-
riat deodat[ =i de-abia st[p`nindu-se .
—
A=a... Peste c`teva zile e gata, ]ncheie Stoessel frec`n-
du-=i m`inile. Apoi, b[t`nd pe Vasile pe um[r, ad[ug[ glume\: +i
uite-a=a, ai venit aci om bogat =i acuma pleci cer=etor! Haha...
Am`ndoi \[ranii se ]ntunecar[. Gluma notarului ]i izbi drept
]n inim[. Ie=ir[ =i se ab[tur[ la c`rciuma Zim[lei. Mai ales Va-
sile sim\ea o sete ustur[toare care-i r[scolea s`ngele... C`rciuma
era goal[, c[ci afar[ viforni\a fierbea mai m`nioas[. B[ur[ un
r[stimp t[cu\i. Ion apoi, v[z`ndu-l tot nepotolit, ]ncepu s[-i
spuie s[ n-aib[ nici o grij[ c[ vor tr[i ]mpreun[ ca ]n rai. Va-
sile ascult[ mult[ vreme, iscodindu-l ]ns[ ne]ncetat. }n ochii
ginerelui biruin\a str[lucea at`t de a\`\[toare c[, ]n cur`nd,
Vasile o sim\i p[trunz`ndu-i ]n creieri =i cl[tin`ndu-i temeliile.
—
T`lharule, t`lharule, m-ai l[sat pe drumuri! izbucni deodat[
Vasile Baciu, otr[vit de furie, =i-=i ]nfipse m`inile ]n g`tul ginerelui.
Ion, lini=tit, parc[ ar fi a=teptat de mult atacul, se smulse
din str`nsoarea b[tr`nului, =-apoi ]i tr`nti numai un pumn ]n
piept, dar at`t de zdrav[n c[ ]l dobor] de pe scaun.

Liviu Rebreanu
88
—
Mi-ai furat p[m`ntul, ho\ule! M-ai omor`t, ho\ule! url[
Vasile furios =i neputincios, t[v[lindu-se pe podelele murdare.
}nfierb`ntat de mul\umire, Ion pl[ti =i plec[ acas[ prin vis-
col, nep[s[tor. B[tr`nul ]ns[ se a=ez[ la b[utur[, am[r`t de
moarte, povesti Zim[lei ce a p[\it cu t`lharul =i sf`r=i jalnic:
—
Am r[mas cer=etor...
4
Fiindc[ suspendarea ]nt`rzia, ]n sufletul lui Herdelea se
furi=[ ]ncetul cu ]ncetul iar o raz[ de ]ncredere. Optimismul
omului nu e ]n stare s[-l st`rpeasc[ nici o cruzime a vie\ii. Se
g`ndea c[ desigur subinspectorul Horvat, primind ]n=tiin\area
tribunalului, =i-a adus aminte de serviciile patriotice ale lui =i
a pus la dosar chestia suspend[rii p`n[ la pronun\area apelu-
lui care ]l va sp[la de orice vin[.
Cu at`t mai mare ]i fu mirarea =i durerea c`nd pe la sf`r=itul
lui noiembrie i se aduse ]n=tiin\area oficial[ c[, ]n urma de-
ciziunii tribunalului, este suspendat din serviciu pe timp ne-
limitat =i c[ domnul Nicolae Z[greanu ]l va ]nlocui cu ]ncepere
de la ]nt`i decembrie.
—
Ei, nu-i nimic... Parc[ nu m[ a=teptam? zise Herdelea
]ng[lbenit =i tremur`nd. Eram doar sigur... M[ mir c-a ]nt`rziat at`ta...
D[sc[li\a pl`nse amarnic. Ea avea presim\irea c[ au s[
moar[ de foame acum la b[tr`ne\e. Se m`ng`ia numai c[ nu
sunt acas[ copiii, care desigur s-ar topi de ru=ine. Herdelea,
ca s-o lini=teasc[, min\i c[ chiar m`ine, dac[ vrea, poate s[ ia
o slujb[ la un avocat sau oriunde. Apoi se r[corir[ oc[r`nd pe
Z[greanu, parc[ numai el ar fi pricina nenorocirii lor. }l
cuno=teau. Era b[iatul unui \[ran c[r[u= din Armadia, absol-
vent al =colii normale de stat din Deva. }l l[uda toat[ lumea,
c[ci avusese burs[ de la stat =i ie=ise totdeauna ]nt`iul ]n clas[.
Se zicea c[-l protejeaz[ mult subinspectorul, c[ruia i-a fost
recomandat special de c[tre directorul =colii normale =i care
i-a f[g[duit s[-l propun[ ministerului ]n cel dint`i loc vacant,
deoarece t`n[rul nu voia s[ se ]nstr[ineze din jude\ul lui. }l

Ion
89
cuno=teau =i fetele. }ncercase chiar s[ fac[ curte Ghighi\ei =i-i
trimisese de la Deva c`teva ilustrate.
A doua zi Herdelea se repezi ]n Armadia s[ caute neap[rat o
slujb[. Seara se ]ntoarse acas[ vesel, cu un teanc de h`rtii la sub-
suoar[. }i d[duse Stoessel s[-i fac[ ni=te contracte r[mase ]n urm[.
—
Vezi, bab[, c[ nu ne las[ Dumnezeu? strig[ ]nv[\[torul
]nsufle\it. Foarte de treab[ notarul... El singur mi-a oferit c`nd
a v[zut c-am fost suspendat... + -apoi s[ mai zic[ lumea c[
ovreii nu-s oameni de inim[! Dintr-at`\ia rom`ni g`nditu-s -a
vreunul la mine?
La ]nt`i decembrie, diminea\a, Z[greanu b[tu la u=[. Veni-
se s[-=i ia =coala ]n primire. Doamna Herdelea ]l m[sur[ cu o
privire at`t de dojenitoare c[ t`n[rul se ]ncurc[, ]=i ceru mii
de scuze c[ el nu-i de vin[ =i-i pare foarte r[u, dar... Era de-
abia de dou[zeci =i doi de ani, sub\irel, cu obrajii de fat[, pu\in
palizi, cu ochii alba=tri sfio=i =i cu o frunte deschis[, cuminte...
Nu-l pofti nimeni s[ =ad[. Tocmai fiindc[ p[rea simpatic,
d[sc[li\a ]l ur] mai mult, zic`ndu-=i c[, dup[ ce a scos pe
Herdelea din p`ine, acuma se mai =i preface... Herdelea, ca
un coleg mai b[tr`n, ]ncerc[ s[ glumeasc[ cu d`nsul, de=i ]n
suflet era zdrobit. Numai de clipa c`nd va trebui s[ se despart[
de =coal[ i-a fost fric[. +i iat[ c-a sosit =i clipa aceea.
Pornir[ ]mpreun[ spre =coal[. De ce se apropiau, de aceea
Herdelea p[rea mai vesel =i de aceea inima lui gemea mai
sf`=iat[. Spunea r`z`nd c`t se bucura c[ mai scap[ pu\in de
povara =colii, dup[ ce =i-a tocit pl[m`nii treizeci =i at`\ia de
ani cu at`tea sute de copii nebunatici, =i ]n g`nd ]=i zicea c[
nici o meserie nu-i mai frumoas[ pe p[m`nt ca aceea de-a
des\eleni mintea tinerelor vl[stare omene=ti.
C`nd intrar[ ]n =coal[, g[l[gia zburdalnic[ amu\i =i copiii
s[rir[ ]n picioare. Herdelea ]i cuprinse pe to\i =aizeci ]ntr-o pri-
vire duioas[, parc[ to\i ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, ]ntr-o
t[cere ]ntrerupt[ doar de c`te-o =oapt[ speriat[ sau de vreun
r`s ]nfundat, Herdelea predete t`n[rului cheia dulapului cu
biblioteca =i arhiva =colii. +i ]n vreme ce Z[greanu r[sfoi prin

Liviu Rebreanu
90
condici, b[tr`nul, cu inima str`ns[, ]=i mai arunc[ ochii la copiii
nedumeri\i, la pere\ii ]mpodobi\i cu tabele colorate, la b[ncile
murdare =i crestate de m`inile =trengarilor care au trecut prin
ele, la ma=ina de socotit, p`n[ =i la ulcica albastr[ de b[ut
ap[, a=ezat[ pe cofi\a cu capac ]n dosul tablei de scris... }=i
petrecu m`na prin p[ru-i argintiu. Trebui s[ fac[ sfor\[ri s[
nu-l podideasc[ lacrimile... Pe urm[ ]=i lu[ p[l[ria =i d[du
m`na cu Z[greanu care strig[ sever, pe ungure=te:
—
Scula\i!
Merg`nd spre u=[ nu mai avu puterea s[ se uite la copii.
Z[greanu ]l ]nso\i ]n capul gol p`n[ afar[... Herdelea r[mase
singur ]n curtea =colii. Auzi zgomotul =ederii elevilor. }n uli\[
se opri iar, cu ochii la harabaia cea lung[ =i alb[ pe care a
crezut-o a lui =i ]n care a l[sat mai mult de cincisprezece ani
din via\a lui... Glasul ascu\it, poruncitor al noului ]nv[\[tor r[suna
acuma ]ntr-]nsa, =terg`nd urmele str[duin\elor lui... Nu se mai
putu st[p`ni. Lacrimile ]i ardeau obrajii.
C`teva zile parc[ avu o piatr[ pe suflet. Mai cu seam[ dimi-
nea\a, c`nd clopotul chema copiii la =coal[, ]l cuprindea un
dor chinuitor. St[tea ]n fereastr[, cu privirea spre locul unde era
=coala, =i i se p[rea c[ aude sosind copiii veseli, g[l[gio=i, =i-i
vede b[t`ndu-se cu cocolo=i de z[pad[, cu obrajii ]mbujora\i...
Apoi deodat[ se cutremura. Pe urm[ trecea gr[bit Z[greanu, cu
p[l[ria pe ochi, venind din Armadia, de-acas[, cu un pache\el
]n m`n[, merindea pentru dejun. T`n[rul ]nv[\[tor se uita foarte
atent la casa b[tr`nilor, s[-i salute respectuos dac[ ar z[ri pe
cineva. Herdelea ]ns[ se retr[gea repede ]napoi din fereastr[,
se plimba prin odaie ab[tut =i posomor`t.
}ncepu s[ bat[ iar drumurile Armadiei, f[r[ mult[ speran\[, ]n
c[utarea unei slujbe, numai ca s[ lin=teasc[ pe doamna Herdelea
care nu ]nceta cu presim\irile ei sinistre. C`nd se zb[tea mai greu,
veni Ion, ]n dup[-amiaza zilei ]n care fusese cu Vasile ]n Jidovi\a.
—
De-amu pot sta la gherl[ =-un an, necum o lun[! zise
d`nsul at`t de vesel cum nu se mai pomenise de aproape doi
ani de zile.

Ion
91
Voia s[ opreasc[ procesul cu socrul s[u =i ]ndeosebi s[ nu
mai pl[teasc[ nimic lui Grof=oru. Herdelea ]l l[muri c[ trebuie
s[ mearg[ la judec[torie s[ declare c[ s-au ]mp[cat. Pentru
at`ta lucru n-are nevoie de avocat. De altfel Grof=oru poate
s[-i ierte ceva din pre\, dar s[ se duc[ negre=it s[-l roage =i s[-i
spun[ s[ nu se mai oboseasc[ la ]nf[\i=are.
—
+tii ce, na=ule? Hai =i dumneata cu mine, barem s[ facem
isprava ]ntreag[! strig[ Ion mai bucuros.
Herdelea se uit[ lung la \[ranul care l-a t`r`t ]n at`tea buclu-
curi. Propunerea ]l minuna. Adic[ s[ mearg[ la Grof=oru, toc-
mai el care l-a vr[jm[=it ]n alegeri, el care ar putea zice c[ l-a
tr`ntit, din pricina c[ruia azi nu e deputat! Iac[, la asta nu s-a
g`ndit nici o clip[. }l saluta pe Grof=oru, ca =i ]nainte, =i
Grof=oru ]i r[spundea, dar at`t. Adev[rat c[ i-a dat m`na o
dat[, dup[ nenorocirea lui de la tribunal; aceasta ]ns[ n-a
schimbat ]ntru nimic leg[turile dintre d`n=ii. }n Armadia sunt
patru avoca\i; la trei a umblat =i a cerut un loc=or de scriitor,
fire=te zadarnic; la al patrulea nici n-a ]ndr[znit s[ viseze, c[ci
era Grof=oru... +i cu toate acestea, Ion are dreptate, de ce nu
s-ar duce? Cu parul n-are s[-i dea ]n cap.
—
Dac[-mi pl[te=ti cinci zlo\i, merg, finule, cum s[ nu merg,
r[spunse Herdelea hot[r`t.
—
Pl[tesc, na=ule, c[ mai voios ]\i dau dumitale cinci, dec`t
s[-i dau lui de poman[ cincizeci! f[cu Ion b[t`nd palma.
Victor Grof=oru era om de=tept =i =iret ca to\i politicienii
]ntre care r`vnea s[ ajung[. V[z`nd pe Herdelea ]n sala de
a=teptare, st[tu dou[ clipe pe g`nduri =i apoi merse spre el cu
m`na ]ntins[:
—
A, adversarul meu!... Ei, bine-ai venit!... Degeaba, tot al
meu e=ti dumneata, oric`t m-ai comb[tut odinioar[!... Dar
ce-are a face politica! S-o d[m ]ncolo... Ia spune-mi mai bine
ce v`nt te-aduce? Adic[, vino-n birou! Te rog!... S[ st[m de
vorb[ dou[ minute...
}l lu[ de bra\ =i-l duse ]n cabinetul s[u, mobilat luxos, ca s[
fac[ impresie clien\ilor. }l a=ez[ ]ntr-un fotoliu englezesc, ]i

Liviu Rebreanu
92
oferi o \igar[... Herdelea era at`t de z[p[cit c[ puse \igara cu
focul ]n gur[.
—
Te ascult! zise Grof=oru z`mbind mul\umit de ]ncurc[tura
]nv[\[torului. Spune-mi tot ce te doare =i te asigur c[ am s[
fac tot ce se poate.
Grof=oru, \intind s[-=i sporeasc[ din vreme simpatiile ]n
vederea viitoarelor alegeri, era ]ntr-adev[r hot[r`t s[
mul\umeasc[ pe Herdelea c`nd i se va prilejui. Astfel c`=tiga
un partizan =i ]n acela=i timp se ridica ]n ochii ]ntregului \inut...
Cum s[ nu se aleag[ deputat acela care ]ntinde o m`n[ de
ajutor chiar =i adversarului de ieri?
De=i uluit, Herdelea se g`ndi deodat[ c[, deoarece Grof=oru
se arat[ at`t de binevoitor, ar fi mai bine s[-=i dezv[luie neca-
zurile lui =i s[ dea dracului pe Ion. Dar nu ]ndr[zni =i spuse
avocatului c-a venit pentru finul s[u. Grof=oru, spre a-i dovedi
bunele sentimente, declar[ ]ndat[ c[ renun\[ la jum[tate din
onorariul cuvenit, ad[ug`nd ]ns[ de mai multe ori, foarte
prietene=te: „Numai ]n hat`rul dumitale, numai pentru c[ mi-o
ceri dumneata“.
Herdelea b`lb`i mul\umit =i se scul[. Iar se g`ndi s[ vor-
beasc[ =i de necazul lui =i iar i se ]n[bu=i ]n g`t rug[ciunea.
St[tea umil =i ab[tut, nevr`nd s[ plece p`n[ nu va ]ncerca =i
totu=i nesim\ind nici un fel de curaj ]n inim[. Atunci Grof=oru
]i zise deodat[:
—
Am auzit ce p[time=ti cu ungurii dumitale... Foarte trist...
foarte, foarte trist... Nu-\i ]nchipui c`t te comp[timesc...
}nv[\[torul se uit[ ]nsp[im`ntat la d`nsul, parc-ar fi vrut s[-i
cear[ iertare.
—
Trebuia s[ vii la mine cu procesul! Eu te sc[pam... R[u
ai f[cut c[ m-ai ocolit...
Grof=oru t[cu, a=tept`nd s[-l roage, ca astfel s[ aib[ prile-
jul de-a fi m[rinimos. Herdelea ]n\elegea bine, se c[znea =i
totu=i nu putea scoate nici o vorb[.
—
Ai s-o duci greu f[r[ leaf[, relu[ Grof=oru dup[ o pauz[.
O, ]mi ]nchipuiesc... foarte greu...

Ion
93
Iar mai a=tept[ =i, neprimind nici un r[spuns, urm[ brusc:
—
Eu din parte-mi sunt gata s[ te ajut... N -am nimic
]mpotriva dumitale, c[ci eu nu-s r[zbun[tor... =i-apoi, mai
ales, suntem rom`ni, a=a-i?... Dac[ vrei, ]\i pot oferi un loc
de scriitor ]n cancelaria mea... +tiu c[ e=ti priceput ]n
lucr[rile de birou... De la Anul Nou, de pild[, cu pl[cere...
}n privin\a salariului cred c[ o s[ ne ]nvoim... =tiu c[ ai
greut[\i =i...
—
Domnule Grof=oru... eu. . . nu .. . acuma . .. Iart[-m[! Iar-
t[-m[! murmur[ deodat[ Herdelea cu ochii plini de lacrimi.
Iart[-m[!... Nu-s vrednic...
Se cl[tin[ pe picioare. Fa\a-i era ]nseninat[ de bucurie. Nu
]ndr[znea ]ns[ s[ clipeasc[ din ochi de fric[ s[ nu-i curg[ lacri-
mile pe obraji.
Grof=oru sim\i toat[ emo\ia acestui suflet muncit =i bun, =i
fu cuprins de comp[timire adev[rat[. }i apuc[ m`na dreapt[
=i i-o str`nse c[lduros cu am`ndou[ m`inile. Apoi ]l b[tu
fr[\e=te pe um[r, =optindu-i ]nduio=at:
—
Curaj!... Curaj!... Rom`nul nu piere!
P`n[-n Pripas, Herdelea alerg[ mai mult dec`t merse, ca s-ajung[
mai repede, s[ spun[ „babei“ lui vestea cea bun[. +i pe drum
vorbi lui Ion numai despre Grof=oru cu at`ta ]nsufle\ire parc-ar
fi vorbit despre Dumnezeu.
—
Nu exist[ ]n toat[ Europa alt om ca Grof=oru, auzi tu,
Ioane? ]i striga dup[ fiecare replic[.
Doamna Herdelea ]l puse s[-i povesteasc[ de cinci ori din
fir ]n p[r, tot, tot: ce i-a vorbit, cum i-a f[g[duit, cum era
]mbr[cat... Apoi pl`nse cu hohot de bucurie =i numaidec`t zise
o rug[ciune special[, pe care =i-o mai amintea din copil[rie,
pentru oamenii binef[c[tori, implor`nd fierbinte pe Atotputer-
nicul s[-i h[r[zeasc[ lui Grof=oru s[n[tate, noroc =i ]ndeplini-
rea tuturor dorin\elor.
—
+i tocmai pe omul [sta l-am comb[tut eu la alegeri, de
dragul unor unguri blestema\i!... }mi vine s[ m[ izbesc cu capul
de to\i pere\ii! se v[ieta ]nv[\[torul, ros de remu=c[ri.

Liviu Rebreanu
94
—
Mare prost ai fost, b[rbate, a=a este! zise d[sc[li\a =terg`n-
du-=i gura cu dosul m`inii. N-ai vrut tu s[ m[ ascul\i pe mine...
Dar Dumnezeu a auzit rug[ciunile mele =i nu ne-a l[sat...
5
Viata i se p[rea un vis lui Titu ]n Lu=ca de c`nd se apropi-
ase de Virginia Gherman. Cu nimeni nu se ]n\elesese ]nc[ at`t
de bine, nici cu prietenii din Armadia, nici chiar cu surorile
lui, cum se ]n\elegea cu ]nv[\[toarea aceasta de=teapt[ =i
]nc`nt[toare. Fata notarului C`nt[reanu ]l plictisea fiindc[ era
geloas[, dovedind astfel c[ nu e ]n stare s[ aprecieze o leg[tur[
ideal[ dintre dou[ suflete cinstite.
Pe la ]nceputul toamnei, ]ntr-un amurg, alerg`nd ]nsufle\it
la Virginia, Titu g[si ]n cas[ pe plutonierul de jandarmi. R[mase
uimit. Ce caut[ plutonierul ungur la o rom`nc[ at`t de m`ndr[?
+eful postului de jandarmi ]ncercase din prima zi s[ se ]mprie-
teneasc[ cu d`nsul, dar el se ferise ca de foc. Prietenia cu un
jandarm ungur i se p[rea cea mai mare ru=ine... + -acuma iat[-l
la Virginia Gherman, la tovar[=a lui de visuri, la fiin\a care-i
]mp[rt[=e=te n[zuin\ele!... }nv[\[toarea ro=i =i zise ungure=te:
—
Nu v[ cunoa=te\i?
—
Ba foarte bine, r[spunse ungurul ]ntinz`nd m`na lui Titu.
Plutonierul ]ns[ mai st[tu doar c`teva minute =i apoi plec[,
s[rut`nd degetele, foarte reveren\ios, Virginiei Gherman.
Titu, care nici nu deschisese gura, izbucni ]ndat[ ce se ]nchise u=a:
—
Dumneata... prime=ti ]n cas[ pe c[l[ul nostru?
—
E un om cumsecade... De ce exagerezi? Fiindc[-i un-
gur? r[spunse ]nv[\[toarea atins[.
—
Dumneata... vorbe=ti a=a?
—
Fugi c[ e=ti ridicol! se indign[ Virginia. Visurile noastre
sunt una, iar oamenii sunt alta. Cunoa=te toat[ lumea senti-
mentele mele, dar asta nu ]nseamn[ s[ nu v[d realitatea...
Titu f[cu o ]ncercare timid[ de a-i l[muri c[ nepotrivirea
dintre sentimentele =i faptele omului e o crim[ fa\[ de ideal,

Ion
95
dar trebui s[ se dea b[tut repede. }nv[\[toarea c[dea din ce ]n
ce mai jos ]n sufletul lui. „O decep\ie mai mult! ]=i zise d`nsul
]ntorc`ndu-se acas[ ca un soldat ]nvins ]ntr-o b[t[lie
hot[r`toare. Se pare c[ via\a toat[ e un =ir lung de ne]ntrerupte
deziluzii, o lupt[ cr`ncen[ ]ntre vis =i realitate!“
Domni=oara Eugenia, v[z`ndu-l indispus =i afl`nd pricina,
]i spuse r`z`nd ironic:
—
Dumneata e=ti at`t de ]ndr[gostit de Virginia, c[ trebuie
s[ fii singurul om ]n sat care nu =tie c[ plutonierul ]i face curte,
=i ]nc[ dinaintea dumitale...
Toat[ noaptea o petrecu pe g`nduri, cu ochii deschi=i,
c[ut`nd s[-=i l[mureasc[ sufletul. }=i zicea ]ngrozit c[, dac[ ar
iubi-o, dac[ ar fi adev[rat ce crede fata notarului =i ce cred
poate =i al\ii, atunci s-ar fi l[f[it at`tea luni ]ntr-o minciun[
resping[toare, murd[rindu-=i p`n[ =i visurile lui... Atunci poate
c[ nici visurile lui ]nsu=i nu sunt sincere, sau nu sunt mai sin-
cere ca ale ]nv[\[toarei care le potrive=te prea lesne cu priete-
nia ungurului?... Durerea ce o sim\ea i se p[rea izvor`t[ din
gelozie, ca =i odinioar[ c`nd, din pricina Rozei Lang, a crezut
c[ s-a d[r`mat lumea... +i totu=i, cum s-o fi iubit dac[ nicio-
dat[ n-a dorit aievea nici m[car s-o ]mbr[\i=eze?... Ori poate
tocmai aici e gre=eala? El ]i vorbea de n[zuin\ele neamului,
pe c`nd ea r`vnea iubire... Da, da!... +i deodat[ v[zu c`t a
fost de nepriceput. El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. +i, fiindc[ el
umbla prin stele, ea s-a ]nt`lnit cu ungurul pe p[m`nt.
Se potoli chiar de a doua zi. Se ]nt`lni cu Virginia Gher-
man =i ro=i ca un vinovat. Ar fi vrut s[-i spun[ o vorb[ dr[g[la=[,
dar nu izbuti, ca =i c`nd ar fi rupt firul ce-i lega ]mpreun[. Era
o str[in[ pentru d`nsul =i nici barem nu-i p[rea r[u. „Uite do-
vada c[ n-am iubit-o =i n-am fost mincinos fa\[ de mine ]n-
sumi!“ se g`ndi d`nsul mul\umit.
Apoi v`rtejul vie\ii ]l smulse brusc =i pe el din lumea ]nchi-
puirilor =i-l zv`rli ]n mijlocul realit[\ii. }ntr-o diminea\[, intr`nd
]n cancelarie, o g[si plin[ de \[rani furio=i care ]nconjurau pe
vreo zece sa=i din P[uni= =i-i ]njurau din r[sputeri... }n uli\[ o

Liviu Rebreanu
96
ciread[ de boi gra=i parc[ a=teptau un verdict... }n c`teva cu-
vinte primarul ]i povesti ce s-a ]nt`mplat. Lu=canii sunt ]n con-
flict cu sa=ii din P[uni= din pricina ima=ului. De cincizeci de ani
se judec[ =i tot n-au ajuns la o hot[r`re definitiv[. Ast[-
prim[var[ p[uni=enii au dob`ndit o sentin\[ ]n favoarea lor,
dar lu=canii au atacat-o c[ ei au folosin\a ima=ului din mo=i-
str[mo=i... Acuma sa=ii au intrat cu boii ]n ima=ul bucluca=, c-ar
fi al lor. Lu=canii au adus ]n sat toat[ cireada =i vor s[ amen-
deze pe sa=i pentru c[ au p[truns pe mo=ia lor... Titu, ]ntrebat,
spuse c[ dreptatea e de partea rom`nilor =i astfel sa=ii, dup[ o
ciorov[ial[ ]nver=unat[ de dou[ ceasuri, plecar[ bodog[nind
=i amenin\`nd, ]nso\i\i de huiduielile lu=canilor care se b[teau
cu pumnii ]n piept c[ nu vor da drumul boilor... Peste vreun
sfert de or[ ]ns[ p[uni=enii revenir[ ]mpreun[ cu plutonierul
de jandarmi. +i se ]ncinse o nou[ discu\ie de alte dou[ cea-
suri, c[ci ungurul d[dea dreptate sa=ilor. }n cele din urm[, Titu,
sup[rat c[ tocmai plutonierul ]l combate, ]i zise ]n\epat:
—
Nu ]n\eleg ce te amesteci dumneata? Dumneata n-ai
dreptul s[ judeci ]n asemenea pricini!
—
Cum, cum? s[ri jandarmul ]nfuriat.
—
N-ai dreptul =i nu e de competen\a dumitale! repet[
Titu rece.
—
Sunt dator s[ p[strez ordinea, domnule! strig[ plu-
tonierul. Iar dumneata e=ti dator s[ respec\i ordinea, altfel voi
face rapoartele de cuviin\[ ca s[ fii pus la locul dumitale!
}n cur`nd sa=ii plecar[ cu boii, ceea ce ]n Lu=ca st`rni o
fierbere mare. +i, peste c`teva zile, prim[ria primi =tirea c[ cine-
va a ]mpu=cat un bou s[sesc pe ima=ul cu pricina. }n aceea=i
noapte plutonierul f[cu sumedenie de perchezi\ii prin casele
oamenilor mai g[l[gio=i, c[ut`nd arme. Fiindc[ nu g[si, se ]nfu-
rie, b[tu crunt pe doi-trei \[rani, la ]nt`mplare, =i ]n sf`r=it are-
st[ pe Vasile Lupu, om voinic =i ]ndr[zne\, care st[tea ]n capul
satului dinspre P[uni= =i care, pe vremea c`nd s-a petrecut poz-
na, nu fusese acas[. Dup[ interogatoriile =i b[taile obi=nuite, ]l
trimise sub escort[ la parchetul din Bistri\a... Pe urm[ ]ncepu

Ion
97
goana dup[ dovezi. }ntr-o odaie goal[ de la cancelarie defilau
pe r`nd b[nui\ii. Titu ]i vedea intr`nd, auzea r[cnetele plutonie-
rului, apoi zgomot de lovituri grele, gemete ]nfundate... A treia
zi, t`n[rul nu se mai putu st[p`ni, n[v[li ]n[untru:
—
Ceea ce faci dumneata e revolt[tor! De ce schingiuie=ti
oamenii?
—
Ce te prive=te? se str`mb[ plutonierul sfid[tor.
—
Nu pot suferi nedreptatea! strig[ Titu. N-am v[zut de
c`nd sunt at`ta brutalitate f[r[ rost...
—
Da?... Acuma ]n\eleg fierberea s[tenilor! f[cu jandarmul
luminat. Acuma =tiu de unde porne=te a\`\area... Foarte bine.
Am luat not[. Dar aici sunt ]n exerci\iul func\iunii =i te poftesc
s[ p[r[se=ti odaia imediat!
Peste o s[pt[m`n[ veni ]n Lu=ca un locotenent de jandarmi,
chemat de raportul plutonierului c[ ]n comun[ a izbucnit o
r[zvr[tire care amenin\[ s[ ia propor\ii. Ofi\erul sosi la opt
diminea\a, iar la nou[ Titu se pomeni cu un jandarm care-l
poftea ]ndat[ la cazarm[.
—
Dumneata e=ti agitatorul? ]l ]nt`mpin[ locotenentul.
Titu auzea ]nt`ia oar[ imputarea pentru care au suferit at`\ia
oameni ]n Transilvania. Se sim\i deodat[ m`ndru =i puternic. De
c`nd tot viseaz[ el s[ fac[ o jertf[ pentru ideea ce-l st[p`ne=te!
Acuma e momentul... Z`mbi batjocoritor =i nu r[spunse.
—
Te poftesc s[ r[spunzi! se ro=i ofi\erul s[rind ]n picioare.
Ce ]nseamn[ indolen\a aceasta?
—
Care indolen\[? ]ntreb[ Titu calm.
—
E=ti obligat s[ r[spunzi la ]ntreb[rile ce \i le pun, alt-
minteri...
—
Altminteri? repet[ t`n[rul cu acela=i sur`s nep[s[tor.
—
Te voi da ]n judecat[, ai ]n\eles? Te voi b[ga ]n pu=c[rie!...
Nu permit s[ z`mbe=ti c`nd ]\i vorbesc eu =i s[ m[ iei peste
picior! Nu permit! url[ locotenentul asud`nd de m`nie.
—
Domnule ofi\er, v[d c[ ai fost r[u informat! zise Titu
mereu lini=tit. Altfel ai =ti c[ nu sunt surd, ci, dimpotriv[, aud
prea bine.

Liviu Rebreanu
98
Furia locotenentului se ]ndoi. C[sc[ gura s[ ]njure, f[cu doi
pa=i spre Titu, se opri, se ]ntoarse =i b[tu cu pumnul ]n mas[...
Apoi se a=ez[ brusc pe scaun =i, cu un glas n[bu=it, zise:
—
Domnule... Te rog... ia loc!
—
Mul\umesc! r[spunse Titu serios, =ez`nd pe sofaua din
fa\a biroului.
—
Da... da... adic[... murmur[ locotenentul f[r[ s[-l
priveasc[. }n raportul acesta dumneata e=ti desemnat ca insti-
gatorul tulbur[rilor de-aici... Te rog s[-mi spui ce ai de spus!
—
Cu pl[cere, domnule locotenent! vorbi Titu bl`nd =i respec-
tuos, r[spunz`nd astfel schimb[rii de ton a ofi\erului care tot mai
morm[ia, cu nasul ]n h`rtiile de pe mas[. Dar, ]nainte de-a spune
ceva, d[-mi voie s[ ]ntreb despre ce tulbur[ri e vorba?
—
Tulbur[rile din comuna Lu=ca... Ori nu suntem aici ]n
Lu=ca?
—
Eu nu =tiu s[ fi fost vreo tulburare aici, domnule locote-
nent, de=i, prin modesta-mi slujb[, =tiu tot ce se ]nt`mpl[ ]n sat.
—
Raportul e precis, domnule...
—
Raportul da, desigur. De ce nu vrei s[ vezi ]ns[ dac[
raportul e =i adev[rat?
—
Crezi c[ e mincinos?
—
Nu =tiu, domnule locotenent, c[ci nu-l cunosc. Dar
tulbur[ri ]n Lu=ca?... Tulburare ar fi ceva asem[n[tor cu revolta,
nesupunerea, dezordinea... C`nd jandarmii bat =i tortureaz[
zeci de oameni de toate v`rstele, dintr-un simplu exces de zel
sau dintr-o trist[ pornire de-a descoperi cu orice pre\ dovezi,
complici sau agitatori — ]nseamn[ aceasta tulburare?
Locotenentul, potolit, ]l privea acuma cu ochii mari. }i zise
deodat[ aproape amical:
—
Vorbe=ti foarte bine ungure=te?
—
Da, c`nd nu pot vorbi rom`ne=te, r[spunse Titu plec`nd
capul.
Ofi\erul ]l mai privi c`teva clipe, apoi se ridic[, se plimb[
de dou[ ori ]n odaie =i se a=ez[ l`ng[ Titu pe sofa, ]ntreb`nd
cu glas domol:

Ion
99
—
De ce e=ti dumneata indignat, domnule? Ce nemul\umire ai?
—
M[ doare nedreptatea! zise Titu ad`nc, din r[d[cinile
inimii.
Locotenentul z`mbi =i-l b[tu pe um[r.
—
Domnule, domnule, t`n[r e=ti =i nefr[m`ntat ]n via\[.
Te ]nc`nt[ vorbele ca =i c`nd ar fi realit[\i. Dar bine, vorbele
sunt numai vorbe. Vorbele tocmai ascund fa\a realit[\ii. E
copil[rie s[ cl[de=ti ceva pe vorbe... Nedreptate, dreptate!...
Nu vezi dumneata c[ astea-s numai vorbe, f[r[ nici un cu-
prins pozitiv?... +i pentru asemenea lucruri goale m[ sile=ti pe
mine s[ m`zg[lesc coli ]ntregi de procese-verbale, rapoarte,
prostii... }\i spun prietene=te c[-mi pare r[u! Mai ales c[ vorbe=ti
a=a de frumos ungure=te... C`nd e=ti inteligent =i vorbe=ti bine
ungure=te, ce nevoie s[ te amesteci ]n daravere care nu te
privesc? Jandarmii au fost s[lbatici, au maltratat c`\iva \[rani —
admis. Cred ce spui dumneata, de=i rapoartele de colo m-ar
obliga s[ nu te cred... Ei bine, ce-\i pas[ dumitale de nimi-
curile astea? De ce nu-\i ]ntrebuin\ezi de=tept[ciunea pentru
lucruri folositoare?... Dar a=a sunte\i dumneavoastr[, degea-
ba. +i pe urm[ \ipa\i, v[ pl`nge\i de nedreptate, de jug, de asu-
prire... Crezi dumneata c[ dreptatea e bun[ la ceva? Nu ob-
servi dumneata c[ dreptatea trebuie s[ fie totdeauna a celui
ce o ]mparte, altfel s-ar duce dracului orice st[p`nire, orice
ordine... N-am eu dreptate, spune?
—
Ai, de vreme ce reprezin\i st[p`nirea, z`mbi trist Titu.
La desp[r\ire locotenentul ]i str`nse m`na spre mirarea
plutonierului care-=i f[cuse preg[tirile s[-l g[zduiasc[ la arest
cel pu\in o noapte.
Trecu o s[pt[m`n[ =i satul ]=i relu[ ]nf[\i=area obi=nuit[
parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Oamenii b[tu\i salutau mai
cu respect pe plutonierul care p[=ea \an\o= pe uli\[, ca un coco=
biruitor.
—
Cine =tie? Poate c[ ]ntr-adev[r are dreptate locotenen-
tul, ]=i zicea umilit Titu, v[z`ndu-l =i sim\ind c[ se duce la Vir-
ginia Gherman.

Liviu Rebreanu
100
Un \[ran b[tr`n, dintre cei snopi\i de jandarmi, cu musta\a
alb[ pleo=it[ =i cu ni=te ochi c[prui cumin\i, venind ]ntr-o zi la
cancelarie =i povestind c`t a p[timit, sf`r=i totu=i cu o clipire d`rz[:
—
Ei, domni=orule, ne-au zdrobit ei, ne-au chinuit, au dat
dreptate sa=ilor, dar ima=ul tot al nostru a r[mas =i azi nu mai
calc[ picior de p[uni=an pe p[m`ntul nostru!
Lui Titu ]i veni deodat[ s[-l ]mbr[\i=eze. }nc[p[\`narea ce-o
sim\ea ]n glasul \[ranului parc[-l ]n[l\a =i-n acela=i timp ]i
ad`ncea picioarele ]n p[m`nt ca ni=te r[d[cini pe care nici o
putere nu le poate nimici. „Aici e n[dejdea! se g`ndi Titu. Nici
eu, nici Virginia, nici Grof=oru, nici unul n-avem r[d[cini
adev[rate =i nu suntem ]n stare s[ ne ]nd`rjim =i s[ suferim. Pe
noi v`nturile ne arunc[ de ici-colo. De aceea tot ce facem e
p[pu=erie. Numai ei =tiu s[ se jertfeasc[ pentru p[m`nt, c[ci
numai ei simt c[ p[m`ntul e temelia...“
Din clipa aceea ]ns[ se sim\i f[r[ rost =i str[in ]n Lu=ca. Ce
mai caut[ el printre lupt[torii ace=tia t[cu\i, neobosi\i? Aici nu
e loc pentru vis[tori. Nici aici, nici ]n Pripas, nic[ieri ]n toat[
]mprejurimea. }n b[t[lie e nevoie numai de oameni o\eli\i.
Ceilal\i sunt amenin\a\i s[ tr[iasc[ din compromisuri, s[-=i rup[
]ncetul cu ]ncetul c`te-o buc[\ic[ din suflet ca s[ se potriveasc[
nevoilor zilnice... +i deodat[ dorin\a de a pleca ]n |ar[ ]i r[s[ri
poruncitoare. Acolo e locul lui... Teama de necunoscut, care-i
str`nsese inima p`n[ acum c`nd se g`ndea s[ treac[ dincolo
de Carpa\i, ]i disp[ruse.
—
Am s[ plec ]n Rom`nia, domni=oar[, spuse ]n aceea=i zi
Eugeniei. Cur`nd, foarte cur`nd o s[ plec... Doar s[-mi str`ng
ceva b[ni=ori de drum...
De aci ]ncolo tr[i numai cu speran\a aceasta, m`ng`ind-o
=i ]mpodobind-o zi cu zi. }=i f[cu socoteli de c`\i bani ]i trebuie
=i nu mai cheltui nimic, pun`ndu-=i la o parte toat[ lef=oara ce
o primea de la C`nt[reanu. Astfel se apropie Cr[ciunul... Num[-
r`ndu-=i economiile v[zu ]ns[ c[ nici ]n trei ani nu va putea
aduna aici suma trebuincioas[. Atunci, afl`nd c[ ]n M[gura a
fost ales notar Alexe C[ld[raru, un prieten al lui din liceu, ]i

Ion
101
scrise c`teva r`nduri. R[spunsul veni prompt: condi\ii incom-
parabil mai bune ca ]n Lu=ca. }nainte ]ns[ de-a trece ]n M[gura,
]l lovi dorul s[ se duc[ pe acas[. Nenorocirile tat[lui s[u le
cuno=tea =i sim\ea nevoia s[ le ]mp[rt[=easc[ m[car cu vor-
ba. }n ziua plec[rii din Lu=ca domni=oara Eugenia ]i spuse c[
Virginia Gherman s-a logodit cu plutonierul de jandarmi. Titu
se duse totu=i la d`nsa s[-=i ia r[mas bun. +i, felicit`nd-o cu
glas banal, se g`ndi: „Cine =tie? Dac[ n-a= pleca, poate c[ m-a=
]nsura ]n cele din urm[ =i eu cu o unguroaic[...“
6
Titu sosi acas[ tocmai c`nd b[tr`nii ]i sim\eau lipsa ca s[
le dea o solu\ie ]ntr-o chestie pe care o dezb[teau de mult f[r[
a putea c[dea la ]nvoial[. Herdelea avea s[ ]nceap[ slujba la
Grof=oru la ]nt`i ianuarie. Dar cum s[ mearg[ d`nsul din Pri-
pas p`n[ ]n Armadia, ]n fiecare zi, fie ger, fie ninsoare, fie vreme
bun[, s[ stea acolo p`n[ dup[-amiaz[ t`rziu =i s[ se ]ntoarc[
iar acas[? Negre=it, Z[greanu a=a f[cea, dar Z[greanu e un
b[ie\andru de dou[zeci =i doi de ani, pe c`nd Herdelea a b[tut
cincizeci =i alerg[tura aceasta l-ar dobor] ]n c`teva luni, de tot.
S[ se mute singur ]n Armadia =i s[ lase pe d[sc[li\[ singur[ ]n
Pripas, ar ]nsemna cheltuial[ dubl[. Dac[ s-ar muta cu totul ]n
Armadia, cum ar r[m`ne casa aici? „P[m[tuful“ poate c[ nu-
mai at`ta a=teapt[, ca s[ pun[ m`na pe ea, fiindc[ Herdelea s-a
]ncrezut ]n cuv`ntul =i prietenia lui, =i a cl[dit-o pe loc str[in.
—
Ce mare chibzuial[! zise Titu ]ndat[. Nu mai sta pe
g`nduri deloc, ci du-te chiar ast[zi la Belciug, arat[-i
]mprejur[rile =i cere-i s[ face\i h`rtiile trebuincioase! Nu-mi
]nchipuiesc s[ fie at`t de hain s[ te refuze, tocmai acum c`nd
e=ti la aman...
Herdelea se codi pu\in, c[ nu mai vorbesc ]mpreun[ de
at`ta vreme, c[ n-are s[ fac[ nici o isprav[, c[ mai bine ar
merge Titu pe care-l iube=te ponihosul... D[sc[li\a ]ns[ t[b[r]
cu gura asupra lui =i trebui s[-=i ia inima ]n din\i s[ porneasc[.

Liviu Rebreanu
102
Belciug tr[ia acuma ]ntr-o bucurie continu[. Temelia noii
biserici o pusese ast[-prim[var[, precum n[d[jduise. }n cur-
sul verii s-au ridicat pere\ii =i turnul, iar p`n[ s[ dea ploile de
toamn[ s-a pus =i coperi=ul de tinichea lucitoare. Visul vie\ii
lui se ]mplinea v[z`nd cu ochii. Era o izb`nd[ mare, datorit[
numai str[duin\elor lui neobosite. Mul\umirea nem[rginit[
parc[-l ]nzdr[venise =i trupe=te: mai f[cuse pu\in[ carne, obrajii
i se mai coloraser[... De Herdeleni ]ns[ nu mai voia s[ aud[.
}i =tersese din suflet, ca =i c`nd nu i-ar fi cunoscut niciodat[.
Doar trec`nd pe dinaintea casei i se reaprindea ura, amintin-
du-=i cum l-au jignit. Mai a=tepta procesul pentru insult[, care s[
pedepseasc[ =i pe d[sc[li\[, c[ci pe Herdelea m`nia lui Dum-
nezeu l-a ajuns cum nu se poate mai r[u.
Se mir[ =i se ]nfurie c`nd ]i b[tu ]nv[\[torul la u=[, dar ]l
primi totu=i cu z`mbetu-i obi=nuit, zic`ndu-i cucernic:
—
Ce-i, Zaharie? Ai mai venit pe la mine?
—
Bine, Ioane, bine, tot bine, r[spunse Herdelea ru=inat.
Vorbir[ ]nt`i de noul ]nv[\[tor pe care Belciug ]l l[ud[ mult,
de=i nu-i pl[cea fiindc[ nu era at`t de cuviincios cum s-ar fi
c[zut s[ fie un tinerel f[r[ nici un merit deosebit, afar[ c[ a
]nv[\at ceva carte. C`nd Herdelea pomeni de cas[, popa t[cu,
puse ochii ]n p[m`nt =i-=i m`nc[ unghiile c`teva minute.
—
De ce te pripe=ti, Zaharie? zise pe urm[ tot bl`nd. Mai e
vreme... Parc[ fugim noi din Pripas?
—
Nu-i lucru mare =i pe mine m[ scapi de o grij[...
—
Dac[ ar at`rna numai de voin\a mea, n-a= =ov[i, Zaha-
rie, vezi tu bine... Dar locul e al bisericii, =tii. Pot eu s[ ]mpart
averea bisericii?
—
Tu s[ vrei, Ioane, c[ biserica...
—
Mai ]ng[duie, Zaharie, mai ai r[bdare!... Ce-\i pas[ \ie,
dac[ eu nu zic nimic =i ]nchid ochii? f[cu Belciug cu o privire
]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[. Nu m[ pot obli-
ga... mi-e peste putin\[, frate Zaharie!
Se desp[r\ir[ tot z`mbind, dar cu mai mult[ ur[ ]n suflet.
Preotul ]=i zicea c[ mai bine d[ruie=te locul oric[rui \[ran, dec`t

Ion
103
s[ r[m`n[ ]n st[p`nirea familiei du=manilor lui tic[lo=i. Herde-
lea ar fi fost ]n stare s[-i dea cu parul ]n cap omului care umbl[
s[-i fure rodul muncii lui de ani de zile.
Boboteaza risipi orice n[dejde de apropiere. Familia Herde-
lea a=tepta s[ vie Belciug cu crucea =i cu Iordanul, dup[ dati-
na cre=tineasc[. Preotul, ]ncep`nd din celalt cap[t al satului,
ajunse dup[-amiaz[ ]n Uli\a Mare. }l v[zur[ intr`nd la prima-
rul Florea Tancu, apoi la Glaneta=u, apoi ocolind casa
]nv[\[torului =i trec`nd la Macedon Cerceta=u, apoi
]ndrept`ndu-se iar...
—
Uite c[ nu vine la noi, murmur[ doamna Herdelea speri-
at[ ]nt`i.
O indignare f[r[ margini se ]ncinse ]n casa ]nv[\[torului.
—
Asta-i nemaipomenit! se cruci Titu. Un preot cumsecade
nici n-ar visa asemenea murd[rie!
—
Acuma ]ns[ nu-l mai iert! se leg[tui Herdelea furios. Nu-l
iert nici mort! Chiar azi am s[-l reclam la episcopie... }n toiul ve-
rii are s[ vie cu crucea, afurisitul!... De minunea lumii am s[-l fac!
}nv[\[torul se a=ez[ ]ndat[ s[ scrie pl`ngerea. Ochelarii ]i
tremurau pe nas de m`nie. Doamna Herdelea =i Titu oc[rau
cu ]nver=unare.
—
L[sa\i-l pe m`na mea! strig[ Herdelea de la masa de
scris. Ne-a f[cut el pocinogul, dar =i eu am s[-l joc s[ m[
pomeneasc[... +i s[ pofteasc[ s[ se ating[ de cas[, c[-i ar[t
eu lui cine-s eu! S[ pofteasc[ mort[ciunea! }nchid, pun lac[te
=i sigilii, =i s[ ]ndr[zneasc[ s[ intre ]n lipsa noastr[, s[
]ndr[zneasc[. Porcul =i c`inele de p[m[tuf!
7
„Uite via\a! se g`ndi Titu v[z`nd necazurile ce se
gr[m[deau pe capul tat[lui s[u, gata s[-l striveasc[. Groazni-
c[-i via\a =i ne]ndur[toare!“
Parc[ de-abia azi ]n\elegea aievea chinurile =i zbucium[rile
m[runte care, amestecate, ]n=irate =i nea=teptate, alc[tuiesc

Liviu Rebreanu
104
totdeauna rostul p[rin\ilor lui ]n lume. }ncrederea lor, ve=nic
nou[ =i nezdruncinat[, i se p[rea eroic[ =i totu=i ]l umplea de
mil[. Lupta aceasta umil[ =i spinoas[, necontenit[ =i f[r[ nici
o \int[, cu acelea=i poticniri =i acelea=i speran\e, ]l sp[im`nta.
Se g`ndea ce-ar fi dac[, ]ntr-o bun[ zi, tat[l s[u ar vedea deo-
dat[ limpede, ar p[trunde z[d[rnicia sfor\[rilor lui istovitoare?
Se desp[r\i ]ndurerat, s[rut`ndu-le m`na cu evlavie ca unor
p[stori neprih[ni\i. Iar ei erau mul\umi\i c[ feciorul porne=te
serios pe calea vie\ii.
Plec[ spre M[gura cu c[ru\a lui Ion, o c[ru\[ nou[, cu doi
cai buni, primi\i de cur`nd de la socrul s[u. Pe drum, Ion ]i
povesti cu mare m`ndrie cum a biruit pe Vasile Baciu.
—
Dac[ nu m-ai fi ]nv[\at dumneata, domni=orule,
r[m`neam mai r[u ca un \igan! sf`r=i \[ranul ]ntorc`nd capul
spre Titu cu o privire recunosc[toare.
—
Adic[ cum te-am ]nv[\at eu? f[cu t`n[rul, uimit.
—
Vai de mine, mi se pare c[ dumneata ai uitat de tot? zise
Ion. Nu \ii minte c`nd mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape,
c[ trebuie s[ silesc pe badea Vasile s[-mi dea pe Ana?
Titu tres[ri. Niciodat[ nu se g`ndise c[ o vorb[ aruncat[ la
]nt`mplare poate st`rni o ]ntors[tur[ ]n via\a unui om. Purta-
rea lui Ion fa\[ de Ana =i Vasile Baciu i se p[ruse ur`t[ =i
ne]n\eleas[.
—
Dar socrul t[u?... }l l[sa=i s[rac? ]ntreb[ d`nsul, sim\in-
du-se complicele tuturor nes[buin\elor lui.
—
Tot p[m`ntul e al meu, domni=orule! r`nji Ion cu
mul\umire p[tima=[. C`t p[m`nt!... Numai s[-mi dea Dum-
nezeu s[n[tate s[-l st[p`nesc, c[-i al meu!
Patima din glasul lui ]nfior[ pe Titu. }nd`rjirea, egoismul =i
cruzimea cu care omul acesta a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite
]n dreapta sau ]n st`nga, ]l ]nfrico=au, dar ]l =i mi=cau. Se g`ndi
la =ov[irile lui din vremea aceasta, la zigzagurile neputincioa-
se, la alerg[rile lui dup[ \eluri de-abia ]ntrez[rite, =i se sim\i
mic ]n fa\a \[ranului care a mers drept ]nainte, trec`nd
nep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd neobosit, ]mpins de o

Ion
105
patim[ mare. El se fr[m`nt[ cu dorin\e nel[murite, f[ure=te pla-
nuri peste puterile lui, tr[ie=te cu visuri fermecate, =i al[turi de
d`nsul via\a ]nainteaz[ vijelios. Un sim\[m`nt de sl[biciune ]i
str`nse inima.
—
Numai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\ul
adev[rat vie\ii! murmur[ d`nsul ]ntristat =i d`ndu-=i seama c[ el
n-a fost ]n stare s[ urm[reasc[ f[r[ preget o singur[ \int[.
8
Vremea se dezmor\ea. Iarna, istovit[ ca o bab[ r[ut[cioas[,
se zg`rcea mereu, sim\ind apropierea prim[verii din ce ]n ce
mai dezmierd[toare. Haina de z[pad[ se zdren\uia dezvelind
trupul negru al c`mpurilor.
Ion de-abia a=teptase zilele acestea. Acuma, st[p`n al tutu-
ror p[m`nturilor, r`vnea s[ le vad[ =i s[ le m`ng`ie ca pe ni=te
ibovnice credincioase. Ascunse sub troienele de om[t, degea-
ba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mo=iei.
Dorea s[ simt[ lutul sub picioare, s[ i se aga\e de opinci, s[-i
soarb[ mirosul, s[-=i umple ochii de culoarea lui ]mb[t[toare.
Ie=i singur cu m`na goal[, ]n straie de s[rb[toare, ]ntr-o luni.
Sui drept ]n Lunci, unde era porumbi=tea cea mai mare =i mai
bun[, pe spinarea dealului... Cu c`t se apropia, cu at`t vedea
mai bine cum s-a dezbr[cat de z[pad[ locul ca o fat[ frumoas[
care =i-ar fi lep[dat c[ma=a ar[t`ndu-=i corpul gol, ispititor.
Sufletul ]i era p[truns de fericire. Parc[ nu mai r`vnea nimic =i
nici nu mai era nimic ]n lume afar[ de fericirea lui. P[m`ntul se ]n-
china ]n fa\a lui, tot p[m`ntul... +i tot era al lui, numai al lui acuma...
Se opri ]n mijlocul delni\ei. Lutul negru, lipicios, ]i \intuia
picioarele, ]ngreuindu-le, atr[g`ndu-l ca bra\ele unei iubite
p[tima=e. }i r`deau ochii, iar fa\a toat[ ]i era sc[ldat[ ]ntr-o
sudoare cald[ de patim[. }l cuprinse o poft[ s[lbatic[ s[ ]mbr[-
\i=eze huma, s[ o cr`mpo\easc[ ]n s[rut[ri. }ntinse m`inile spre
brazdele drepte, zgrun\uroase =i umede. Mirosul acru, proasp[t
=i roditor ]i aprindea s`ngele.

Liviu Rebreanu
106
Se aplec[, lu[ ]n m`ini un bulg[re =i-l sf[r`m[ ]ntre degete
cu o pl[cere ]nfrico=at[. M`inile ]i r[maser[ unse cu lutul cleios
ca ni=te m[nu=i de doliu. Sorbi mirosul, frec`ndu-=i palmele.
Apoi ]ncet, cucernic, f[r[ s[-=i dea seama, se l[s[ ]n ge-
nunchi, ]=i cobor] fruntea =i-=i lipi buzele cu voluptate de
p[m`ntul ud =i-n s[rutarea aceasta gr[bit[ sim\i un fior rece,
ame\itor...
Se ridic[ deodat[ ru=inat =i se uit[ ]mprejur s[ nu-l fi v[zut
cineva. Fa\a ]ns[ ]i z`mbea de o pl[cere nesf`r=it[.
}=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-=i linse buzele sim\ind
ne]ncetat atingerea rece =i dulcea\a amar[ a p[m`ntului. Satul,
]n vale, departe, p[rea un cuib de p[s[ri ascuns ]n v[g[un[ de
frica uliului.
Se vedea acum mare =i puternic ca un uria= din basme care
a biruit, ]n lupte grele, o ceat[ de balauri ]ngrozitori.
}=i ]nfipse mai bine picioarele ]n p[m`nt, ca =i c`nd ar fi
vrut s[ potoleasc[ cele din urm[ zv`rcoliri ale unui du=man
dobor`t. +i p[m`ntul parc[ se cl[tina, se ]nchina ]n fa\a lui...

Ion
107
Capitolul X
+TREANGUL
1
Herdelea g[si o locuin\[ bun[ =i ieftin[ ]n Armadia, cu cer-
dac =i cu gr[din[, ]n casa lui Ghi\[ Pop, scriitorul de la
judec[torie, =i astfel ]ndat[ dup[ Boboteaz[ se mutar[ cu tot
calabal`cul, seara „ca s[ nu mai vad[ str[inii toate boarfele“,
cum zicea d[sc[li\a. C[su\a lor din Pripas r[mase goal[ =i
p[r[sit[ ca un s[rman cadavru necunoscut.
P`n[ se obi=nuir[ pu\in, se visau mereu ]n Pripas =i se ]ntris-
tau de=tept`ndu-se ]ntr-o odaie str[in[. Li-erau mai dragi \[ra-
nii din Pripas care se ab[teau pe la d`n=ii c`nd veneau prin
Armadia. }i ]ntrebau nes[\io=i de nout[\ile de acas[ =i ascultau
cu pasiune: c[ feciorul cel mai mare al lui Trifon T[taru, care s-a
]ntors ast[-toamn[ din c[t[nie, umbl[ s[ se ]nsoare, c[ George
al lui Toma Bulbuc s-a =i logodit cu Florica v[danei lui Maxim
Oprea, c[ copilul lui +tefan Ilina =i-a scr`ntit piciorul pe
lunecu=ul de la poart[, c[ dasc[lul cel nou pune pe copii s[
vorbeasc[ numai ungure=te =i-i snope=te r[u dac[-i aude
rom`ne=te, a=a c[ bie\ii de ei stau ca mieii prin ograda =coalei
=i nu pot vorbi... Chiar =i doamna Herdelea, c[reia nu-i pl[cea
s[ se coboare ]ntre prostime, acuma ]i primea cu inima deschis[
ca pe ni=te neamuri scumpe, r`dea cu ei, ]i poftea s[ =ad[ pe
scaunele cele bune, nu se uita c[-i murd[resc scoar\ele cu opin-
cile lor n[cl[ite de noroaie, se pl`ngea =i oc[ra Armadia =i pe
cei ce au silit-o s[-=i p[r[seasc[ ea odihna =i lini=tea din Pripas.
Herdelea avea cam mult de lucru, dar muncea bucuros,
c[ci, ]n afar[ de leaf[, Grof=oru ]i trecea =i unele venituri mai
mici, ]nc`t nu se pomenea zi s[ nu soseasc[ str[lucitor de la
birou, s[ arunce pe mas[ banii c`=tiga\i, strig`nd cu m`ndrie:
—
Na, b[buc[!... E=ti mul\umit[?
CUPRINS

Liviu Rebreanu
108
Mul\umirea lor cea mare era ]ns[ Grof=oru. Herdelea nu
mai contenea cu remu=c[rile c[ s-a purtat at`t de r[u cu cel
mai bun om din lume. De altfel =i Grof=oru ]l ]ndr[gi, aievea,
mai ales conving`ndu-se c[ e un muncitor priceput =i harnic.
Uneori ]ns[, mai ]n glum[, mai ]n serios, tot ]i zicea „renega-
tule“, ca o imputare pentru trecut.
—
Las[, domnule avocat, c[ mai sunt alegeri! Nu mori
dumneata p`n[ nu te facem deputat! r[spundea Herdelea cu
c[in\[ =i f[g[duin\[.
Grof=oru atunci z`mbea m[gulit, c[ci ]ntr-adev[r a=tepta
mult alegerile viitoare. Era suflet milos. Nenorocirea
]nv[\[torului, dup[ ce ]l cunoscu mai bine, ]l mi=c[ ad`nc.
}ncepu s[ povesteasc[ tuturor p[\ania lui, ]nflorit[, ]mpodo-
bit[, na\ionalizat[. Herdelea deveni cur`nd „martirul“, „inimo-
sul ap[r[tor al \[ranilor“, „victima r[zbun[rii ungure=ti“. Mul\i
]l opreau pe strad[, ]i str`ngeau m`na puternic =i-i =opteau:
—
Am auzit, mi-a spus Grof=oru ce-ai tras... Of, c`inii,
c`inii!
Se bucura el, dar totu=i cl[tina trist din cap, c[ci toate ace-
stea nu-l ]mpiedicau de a fi suspendat din ]nv[\[m`nt, de a fi
nevoit s[-=i lase ]n voia soartei c[su\a lui, de a munci din greu
pentru o buc[\ic[ de p`ine =i de a-=i vedea primejduit[ lini=tea
b[tr`ne\ilor.
C`nd sosi noul termen de judecat[ cu Belciug, Herdelea
vru s[ ia iar[=i un certificat medical precum c[ p`r`ta doamna
Herdelea e bolnav[ =i nu se poate prezenta. Grof=oru ]ns[,
c[ruia ]i povestise =i neru=inarea de la Boboteaz[, ]l sf[tui dim-
potriv[, strig`nd:
—
Las[-l s[ ne judec[m, s[ \i-l scutur de s[ te \ie minte!
+i, ]ntr-adev[r, Grof=oru ]l suci =i-l ]nv`rti p`n[ ce Belciug
f[cu fe\e-fe\e, ]nghi\ind ]n sec, iar ]n cele din urm[ declar[ sin-
gur c[-=i retrage pl`ngerea. Apoi c`nd avocatul ar[t[ pe recla-
mant ca o fire r[zbun[toare care, ]n ciuda obliga\iilor sale
preo\e=ti, nu s-a dus cu sf`nta cruce ]n casa unor buni cre=tini,
pentru care fapt[ de altfel va trebui s[ dea socoteal[ autorit[\ilor

Ion
109
biserice=ti competente, doamna Herdelea se aprinse at`t de
mult c[ nu se st[p`ni s[ nu murmure chiar ]n fa\a judec[\ii:
—
P[m[tuful!
Grof=oru ]ndemn[ apoi pe Herdelea s[ n-aib[ grij[ nici ]n
privin\a sentin\ei de la tribunal. Se ]ns[rcineaz[ el s[-l scoat[ ca
lamura. Suspendarea e un moft. Ba e =i o onoare s[ fii suspendat
pentru ]ndeplinirea unei obliga\ii na\ionale, cum este ap[rarea
\[ranului oropsit. A avut noroc judec[torul c[ s-a transferat, alt-
minteri o p[\ea ur`t de tot p`n[ la sf`r=it, c[ci prea a fost tic[los =i
voise s-o ia razna, ungure=te. +i fiindc[ Herdelea, ca omul p[\it,
se ]ndoia =i nu credea, Grof=oru se ]nfuria, se jura =i striga c[ „s[-i
taie must[\ile dac[ n-are s[-l fac[ achitat de orice pedeaps[“.
}nsemn[tatea acestei promisiuni lua propor\ii =tiindu-se ]n toat[
Armadia c[ Grof=oru \inea la must[\i mai mult dec`t la lumina
ochilor, c[ ]n fiecare zi venea acas[ la d`nsul b[rbierul s[ i le
spele, s[ i le ung[ cu pom[duri, =i s[ i le frizeze =i s[ le r[suceasc[.
La vreo lun[ dup[ ce se stabilir[ ]n Armadia, sosi =i Ghighi
din Vireag, de la Laura, care n[scuse o feti\[. Ghighi se ]nduio=[
pu\in c-a r[mas pustie c[su\a din Pripas, dar apoi se ]mp[c[
repede. Aici ]=i vedea zilnic prietenele de sindrofie, se ducea
pe la ele, veneau ele pe la ea; de asemenea tinerii Armadiei o
puteau vedea mai des, o ]nconjurau, o complimentau, ]i mai
d[deau c`te-o serenad[... La serata dansant[ de la sf`r=itul lui
februarie se duse ]mpreun[ cu b[tr`nii =i petrecu admirabil.
Z[greanu ]i d[du t`rcoale toat[ vremea =i, m[car c[ la ]nceput
ea a fost rece cu d`nsul, ca unul care e vinovat de nenoroci-
rea familiei, ]n cele din urm[ se convinse c[ e b[iat cult, a=ezat,
dr[gu\ =i cavaler, ceea ce recunoscu =i doamna Herdelea.
De c`nd sosi Ghighi ]ncepu de altfel =i Z[greanu s[ vin[
mai deseori pe la Herdelea s[-i cear[ sfaturi =i ]ndrum[ri ]n
chestiuni de =coal[ =i, fire=te, la sf`r=it, nu uita s[ mai stea de
vorb[ =i cu domni=oara, devenind foarte melancolic =i
suspin`nd ]n r[stimpuri.
De altfel Ghighi, c`t st[tuse la sora ei, se schimbase, se
f[cuse adev[rat[ fat[ mare, de=i ]nc[ n-avea dou[zeci de ani.

Liviu Rebreanu
110
Crescuse, se ]mplinise, pierduse copil[ria =i-=i p[strase veselia
comunicativ[. Ochii ei alba=tri ]ns[ luceau mai puternic =i
parc[ ascundeau dorin\e nel[murite... Povestea b[tr`nilor cu
mare ]nsufle\ire via\a fericit[ =i armonioas[ ce o duce Laura
cu Pintea. }n patru luni =i jum[tate nu i-a auzit niciodat[
cert`ndu-se, nici barem ne]nvoindu-se . George e delicat, iar
Laura nu-i iese din vorb[ =i a ajuns s[-i ghiceasc[ =i g`ndurile.
Feti\a le-a botezat-o protopopul din Baia Mare; i-au zis Maria,
dup[ numele doamnei Herdelea. La var[ au s[ vie negre=it
prin Armadia, ca pe urm[ s[ mearg[ cu to\ii la b[i la S`ngeorz,
unde e vorba s[ soseasc[ =i rudele din Rom`nia.
2
M`ndru =i mul\umit ca orice ]nving[tor, Ion sim\ea totu=i
un gol ciudat ]n suflet. Se g`ndea =i pl[nuia cum s[-=i mun-
ceasc[ mo=ia =i ]n aceea=i vreme inima ]i umbla parc[ aiurea,
cercet`nd, adulmec`nd nelini=tit[... Apoi c`nd prinse de veste
c[ se m[rit[ Florica v[danei lui Maxim cu George Bulbuc, ]l
zgudui un fior de durere. „Cum se m[rit[ =i de ce?“ ]=i zise
furios ca =i c`nd cineva i-ar fi furat cea mai bun[ =i mai mare
delni\[ de p[m`nt.
}n v[lm[=agul goanei dup[ mo=ie nu se mai sinchisise de
nimeni =i de nimic ]n lume. I se p[ruse c[ nici nu se poate
]nt`mpla altceva =i c[ tot satul trebuie s[ stea ]n loc, s[ ia parte
sau cel pu\in s[ priveasc[ la lupta lui cumplit[. Acum se mira =i
se m`nia v[z`nd c[ oamenii =i-au c[utat de nevoile lor precum
=i-a c[utat el de-ale lui, c[ lumea =i-a urmat mersul ei, parc[ el
nici n-ar fi fost.
Se cutremur[ ca de=teptat dintr-un vis. }=i aduse aminte c`t
i-a fost de drag[ odinioar[ Florica =i nu pricepea de ce vrea
d`nsa s[ se m[rite cu altul, c`nd el e aici =i o iube=te ca =i
atunci? }=i reamintea cum i-a spus, ]n noaptea nun\ii, c[ tot ea
i-e drag[ =-apoi totu=i nici nu s-a mai g`ndit pe urm[ la ea, ca
=i c`nd ar fi ]nghi\it-o p[m`ntul... P[reri de r[u ]i rodeau ini-

Ion
111
ma. }i trecea prin creieri s[ alerge la Florica, s[-i spun[ c[ tot
drag[ i-a r[mas =i s[-i porunceasc[ s[ nu se m[rite... Dar se
dezmeticea ru=inat. Om ]nsurat, cu copil, l-ar huidui lumea =i
l-ar alunga Florica... Ei, dac[ n-ar fi Ana...
Dru=tele =i col[carii venir[ s[-l cheme la nunt[ =i el f[g[dui
bucuros c[ va merge de bun[ seam[.
}nsur[toarea feciorului lui Toma cu o fat[ s[rac[ lipit[
st`rnise de altminteri v`lv[ ]n Pripas. Mai ales tocmai calicii ]i
oc[rau c[ ia o calic[ =i spuneau ]n gura mare c[ George are
s[ pape repede averea b[tr`nului. Toma auzea zvonurile =i
r[spundea ne]ntrebat:
—
Eu nu m[ bag, nu m[ amestec... Parc[ eu am s[ tr[iesc
cu ea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, f[ ce vrei =i ce-\i
cere inima. C[ noi la avere nu ne uit[m, c-avem, slav[ Dom-
nului, =i nu suntem muritori de foame... Dac[-i place lui fata
=i i-e drag[, s[ fie s[n[to=i. C[ dec`t s[ tr[ie=ti cu o cium[-n
cas[, mai bine s[ te arunci ]n Some= cu capul ]n jos...
George nu-=i ]nc[pea ]n piele de m`ndrie. Avea mul\umirea,
ce-l m[gulea grozav, c[ a cucerit pe Florica =i ]nsur[toarea i
se p[rea ]ncoronarea unei biruin\e nemaipomenite.
De c`nd se cununase Ion Glaneta=u cu Ana, el r[m[sese
fruntea fl[c[ilor, ceea ce-l r[spl[tise pu\in pentru ]nfr`ngerea
ce o suferise atunci. De=i ar fi fost timpul s[ se ]nsoare =i d`nsul,
nu se putea hot[r]. Tat[l s[u ]l zorea, iar el am`na mereu, ca
s[ se bucure ]n tihn[ de pl[cerea de-a fi c[l[uz[ tineretului ]n
bine =i-n r[u, la petreceri =i la b[t[i. De altfel spunea cu fal[
c[ nici o fat[ din sat nu-i destul de vrednic[ de d`nsul. F[r[
s[-=i dea seama, vorbea chiar adev[rat. C[ci ca s[-i plac[ vre-
una, trebuia ]nt`i s[ vad[ c[ place =i altuia, =i c[ lu`nd-o
pricinuie=te necaz cuiva.
Toamna trecut[ ]ns[ George primise o lovitur[ ]n m`ndria
lui de cap al tinerimii. Atunci se ]ntorsese de la oaste Nicolae
T[taru, feciorul lui Trifon, voinic, aspru la ]nf[\i=are =i bl`nd la
inim[. Era b[iat cu ]nv[\[tur[: umblase trei ani la liceul din
Armadia =i nu continuase fiindc[ repetase de dou[ ori clasa a

Liviu Rebreanu
112
doua. Din =coal[ r[mase totu=i cu dragostea de carte =i, c`nd
a crescut mai mare, s-a abonat la Foaia poporului, s[pt[m`nal[,
din care citea duminica, pe prisp[, p[rin\ilor =i vecinilor dor-
nici de a afla ce se petrece prin lume. }n armat[ a ]naintat ser-
gent =i se f[lea c[ i-ar fi propus ]nsu=i c[pitanul s[ se reanga-
jeze. Venise mai dezghe\at din c[t[nie, vorbind mai r[spicat,
parc-ar fi comandat mereu, umbl`nd ca bradul =i av`nd ve=nic
pe limb[ c`te-un also =i c`te un mar= sau ruic, prin care ui-
mea pe fl[c[ii =i chiar pe b[rba\ii din sat. Macedon Cerceta=u
]l ]mbr[\i=a ]n fiecare duminic[ la c`rcium[ =i se pl`ngea c[
feciorul lui a fugit de trei ori de la o=tire, de-l face de r`sul
lumii. Cu toate acestea Nicolae era a=ezat, potolit =i se g`ndea
s[ se ]nsoare c`t mai cur`nd, deoarece cei de v`rsta lui aveau
=i copii. Dar, pentru c[ avea vreo =ase fra\i mai mici ca d`nsul,
c[uta o fat[ cu zestre, la care s[ se poat[ muta, ca s[-=i u=ureze
p[rin\ii. P`n[ s[ g[seasc[ ce dorea, se \inea de Florica v[danei
lui Maxim, cu care-\i era mai mare dragul s[ te ar[\i la hor[,
fiind frumoas[ =i de=teapt[, de=i ca degetul de gola=[.
George sim\i cur`nd c[ i se ]ntunec[ steaua din pricina lui
Nicolae. +i atunci, ca s[-i dea o lovitur[ zdrav[n[, v[z`ndu-l
c[ umbl[ cu Florica =i zvonindu-se chiar c-ar fi vorba s-o ia
de nevast[, se hot[r] repede, o pe\i =i f[cu ]ndat[ tocmeala,
vesel c[ i-a suflat-o.
Florica se topea de fericire. Nu n[d[jduise ea niciodat[ norocul
s[ o ia feciorul unui „bocotan“ ca Toma Bulbuc. Cum ]mplinise
dou[zeci de ani =i, afar[ de ni=te boarfe, zestre n-aducea, s-ar fi
ag[\at bucuroas[ de oricine, numai s[ se vad[ la casa ei.
Nunta se f[cu ]n casa cea nou[ a lui George, zidit[ anume
pentru d`nsul. Trei popi slujir[ la biseric[, iar Toma nu s-a l[sat
p`n[ nu i-a oprit pe to\i =i la osp[\, izbutind chiar s[ ]mbete
leuc[ pe cel din S[r[cu\a, cu bere, c[ci cump[rase ]nadins
trei butoaie pentru fe\ele sp[late. Na= mare a fost Stoessel care,
ca notar, de=i ovrei, i se p[ruse tot ce se poate mai distins.
Stoessel a venit cu bri=ca lui cea nou[, galben[, ]mpreun[ cu
not[reasa =i cu to\i copiii, =i a stat toat[ noaptea, iar ]n talgerul

Ion
113
miresei a zv`rlit o h`rtie de o sut[ coroane, nu ca popa din
S[r[cu\a care a pus un biet zlot de argint =i ]nc[ v[it`ndu-se
c[ biserica lui e cea mai s[rac[ de pe valea Some=ului.
George era foarte vesel =i m`ndru, =i se uita din c`nd ]n c`nd
la Nicolae T[taru s[-l surprind[ c`t e de sup[rat. Rotindu-=i ]ns[
privirea la oaspe\ii prea cinsti\i, ]nt`lni deodat[ ochii lui Ion
Glaneta=u, ]nfip\i ca ni=te lipitori ]n Florica. Ochii ace=tia d`rji,
aprin=i =i tulburi ]l sp[im`ntar[ =i parc[ ]i spuser[ c[ din-tr-]n=ii
porne=te primejdia. }ncerc[ s[ se bucure c[ Ion ]i r`vne=te pe
Florica =i vru s[ simt[ o r[zbunare pentru cele ce a trebuit s[
]nghit[ odinioar[ din pricina lui. Dar nu izbuti s[-=i ]mpr[=tie
teama nici d`nd de du=c[ un pahar de rachiu. Numai ]ntorc`n-
du-se la Florica se mai lini=ti pu\in, c[ci ea =edea cu ochii pleca\i
=i pl`n=i, cum se cuvine unei mirese, =i doar pe buzele sub\iate
=i ro=ii ]i juca un z`mbet de pl[cere. Se g`ndi s[ nu se mai
sinchiseasc[ de Ion, =i totu=i ]ndat[ se pomeni iar p`ndindu-l. +i
Ion nu-=i lua ochii de la mireas[, ca =i c`nd i s-ar fi lipit de ea
]ntr-o s[rutare at`t de p[tima=[ c[ nici o putere din lume s[ nu-i
mai poat[ desp[r\i... Al[turi de el, George descoperi ]ntr-un t`rziu
pe Ana, g[lbejit[ =i uscat[ la obraji, =ez`nd ca pe ghimpi =i
sur`z`nd ru=inat[. Ea, ]nt`lnind privirea mirelui, spuse ceva la
ureche lui Ion care, f[r[ a ]ntoarce capul, m`r`i ar[t`ndu-=i din\ii,
ca un dul[u gata s[ mu=te. Z`mbetul pe fa\a femeii se =terse o
clip[, pentru a reveni ]ns[ ]ndat[ mai ]nghe\at.
Ana sim\ise de la ]nceputul osp[\ului c[ Ion pofte=te pe Flo-
rica. Odinioar[ s-ar fi pr[p[dit de durere; acuma numai o ru=ine
cr`ncen[ ]i ardea sufletul, c[ to\i oaspe\ii o v[d batjocorit[...
+i, ]ncetul cu ]ncetul, ru=inea se schimb[ ]ntr-o grea\[
n[bu=itoare. I se p[rea c[ toat[ lumea, cu tot ce e ]ntr-]nsa, se
scufund[ ]n ni=te ape tulburi, at`t de murdare ]nc`t sc`rba sin-
gur[ plute=te deasupra ei ca o iazm[ otr[vitoare. }nchidea ochii
=i totu=i vedea ne]ncetat apa spre care o ]mpingea o m`n[ grea,
ca spre un liman care spal[ urmele =i p[rerile de r[u.
}n zori, merg`nd acas[, cu picioarele de plumb, cu cizme-
le nou[ pl`ng`nd pe z[pada ]n[sprit[ de ger, un frig ]nfrico=[tor

Liviu Rebreanu
114
]i ]nghe\a inima. Ion p[=ea rar, sufl`nd pe n[ri ca un taur lacom,
cu capul ]n v`nt pe care c[ciula st[tea \an\o=[ ca o creast[ nea-
gr[ de coco=. Mergea parc[ pe ea nici n-ar cunoa=te-o, f[r[ s[-i
arunce o privire... Am[r[ciunea o sugruma. Se pomeni zic`n-
du-i tare, f[r[ voia ei, ]nc`t se minun[ singur[, auzindu-=i glasul:
—
Am s[ m[ omor, Ioane!
B[rbatul nu se uit[ la ea. Se ]nfurie ]ns[ deodat[, ca =i c`nd
l-ar fi trezit dintr-un vis dulce.
—
Da omoar[-te dracului c[ poate a=a am s[ scap de tine!
morm[i apoi nep[s[tor, sco\`nd pe gur[ =i pe nas fuioare albe
de aburi, ca un balaur ]nt[r`tat.
Ana se cutremur[. Se opri o clip[ s[ r[sufle. P[m`ntul se
]nv`rtea =i se leg[na ca zguduit brusc din temelii. +i parc[ apa
tulbure, gre\oas[ de adineaori se ]ntindea peste tot, amenin\`nd
s-o smulg[ =i pe ea, s-o arunce ]n v`rtejul f[r[ fund. }ntinse
m`inile c[ut`nd un reazem care s-o apere de cutropire. Vru s[
strige ajutor =i buzele ei =optir[ desperate:
—
Am s[ m[ omor...
Dar nici nu-=i mai recunoscu glasul.
3
„A= fi putut c`=tiga =i mi-ar fi venit u=or s-o pedepsesc chiar
cu temni\[... Dar cum s[-mi pun eu mintea c-o muiere? Ajunge
c-am speriat-o bine de tot, s[ se ]nve\e minte“, ]=i zise preotul
Belciug dup[ procesul lui cu doamna Herdelea, observ`nd c[
nu e furios, de=i a ie=it ]nfr`nt.
De altfel, de c`nd s-au mutat Herdelenii ]n Armadia, m`nia
lui ]mpotriva lor parc[ sc[zuse, f[c`nd loc unei l`ncezeli pe
care nu putea s-o ]n\eleag[. P`n[ atunci toate nenorocirile
]nv[\[torului i se p[ruser[ binemeritate =i se sim\ise m`ndru
c-a contribuit =i d`nsul la st`rnirea lor, ad[ug`nd, ca o culme
egal[ cu excomunicarea, refuzul lui de-a intra cu sf`nt[ cruce
]n casa unde s-au urzit tic[lo=iile ]mpotriva slujitorului Dom-
nului. Acuma ]ns[ ]ncepea s[-=i dea seama c[ ne]n\elegerile

Ion
115
dintre ei au pornit din de=ert[ciuni m[runte, aproape
copil[re=ti, =i-=i zicea c[ pedeapsa a fost poate prea mare pentru
gre=elile s[v`r=ite. „Poate c-am fost prea aspru, dar lec\ia o
meritau“, se m`ng`ia d`nsul ]n nop\ile lungi de iarn[, c`nd se
zv`rcolea f[r[ somn ]n a=ternut.
}=i amintea serile pl[cute de-acum c`\iva ani. Herdelea ve-
nea =i jucau durac sau =edeau de vorb[ p`n[ t`rziu, ca ni=te
fra\i. Alteori se ducea el la Herdelea =i jucau loton cu toat[
familia, p`n[ dup[ miezul nop\ii, pe nuci, sorbind cu poft[
numeroase ceaiuri cu mult rom. C`nd s-a ]ntors din Cluj, dup[
opera\ia de rinichi, fiind sl[bit =i av`nd mare nevoie de m`ncare
mai bun[, doamna Herdelea ]i trimitea ]n fiecare zi pe Ghighi,
care era mititic[, cu sup[ de g[in[ =i c`te alte bun[t[\i...
Amintirile bune i le ]ntunecau ]ns[ nu uneltirile de mai t`rziu
ale Herdelenilor, ci ]nv[\[torul cel nou pe care Belciug a ajuns
foarte repede s[-l numeasc[ ]n sinea lui „b[iatul viclean =i re-
negat al unui \[ran de treab[“... Preotul vorbise numai de vreo
c`teva ori cu Z[greanu, dar ]l =i catalogase. Tinerelul z`mbise,
parc[ ar fi vrut s[-l ia de sus... Cu Herdelea f[cuse Belciug o
]n\elegere s[-=i adune ]ntr-o singur[ dup[-amiaz[ toate orele
de religie, iar c`nd n-avea vreme, s[ lase pe c`te-un b[iat mai
m[ri=or s[ citeasc[ din Catechism =i s[ p[zeasc[ lini=tea ]n clas[.
}n cea dint`i miercuri dup[ pr`nz, venind la =coal[, Belciug g[si
la mas[ pe Z[greanu, cu ceasornicul dinainte, ]nt`mpin`ndu-l
cu „ai ]nt`rziat bini=or, domnule p[rinte“. Ba mai st[tu ]n spina-
rea lui toat[ vremea, ascult`nd cum face lec\ia, ca un controlor.
Preotul se sup[r[, ]nverzi, asud[, se g`ndi mereu s[-l ia de gu-
ler =i s[-l scoat[ afar[, dar se st[p`ni =i doar la plecare nu-i d[du
m`na. Peste c`teva s[pt[m`ni, av`nd o ]ntrevedere cu arhitec-
tul noii biserici, Belciug uit[ de ora de religie. Spre sear[ se pome-
ni acas[ cu Z[greanu care-l rug[ politicos s[ nu mai lipseasc[...
C`nd mai afl[ apoi c[ veneticul vrea cu orice pre\ s[ sileasc[
copiii s[ vorbeasc[ numai ungure=te =i c[ pune la gloab[ grea
pe p[rin\ii care nu-=i pot trimite odraslele la =coal[, preotul
]ncepu s[ regrete pe Herdelea.

Liviu Rebreanu
116
Totu=i Z[greanu =i Herdelea nu-l preocupau dec`t ]n unele
ceasuri de plictiseal[, c[ci altminteri tr[ia ni=te vremuri feri-
cite. }n Uli\a Mare, pe locul cel mai frumos din sat, aproape
de casa lui, zidurile noii biserici a=teptau doar prim[vara ca
s[ re]nceap[ lucrul, s[ se ]nf[ptuiasc[ deplin visul lui. P`n[
atunci avea dese ]nt`lniri, sfaturi =i chiar certuri cu arhitectul,
un om ]nc[p[\`nat, cu o barb[ lung[, stufoas[, care voia s[
=tie mai bine ca d`nsul cum s[ ]mpodobeasc[ iconostasul =i
interiorul sf`ntului loca=.
Ca o minune cereasc[, tocmai ]n clipele de greu zbucium,
venise la d`nsul o deput[\ie de \[rani din S[scu\a s[ cumpere
bisericu\a veche, s-o mute la ei. Belciug se cutremur[ de
m`ndrie, c[ci astfel dob`ndea mai mult dec`t ]i trebuia spre a
acoperi toate cheltuielile cl[dirii celei noi.
—
Mult m-am str[duit =i Dumnezeu nu m-a l[sat! murmur[
el ]nchin`ndu-se cucernic. O, dac[ to\i ar face ca mine, dac[
fiecare ar face m[car at`ta, cum s-ar ]n[l\a neamul nostru ]n
lume =i ]n fa\a Atotputernicului!
Belciug era rom`n ]nfl[c[rat, dar f[r[ parad[ =i nevr`nd
m[riri. „}mi fac datoria ]n cuibul meu“, ]=i zicea cu o modestie
bisericeasc[ ]n care dormea poate =i o p[rere de r[u. Senti-
mentele ]ns[ =i le p[stra mai mult ]n suflet, ferindu-se s[ aib[
ciocniri cu st[p`nirea. Numai la petreceri ]=i d[dea drumul
uneori, de=i a doua zi se c[ia c[ n-a pus lac[t gurii, cum scrie
de altfel =i ]n c[r\ile sfinte.
P`n[ a ]nceput cl[direa bisericii, avusese obiceiul s[ spun[
c[, dup[ ce o va vedea sfin\it[, va muri bucuros. Acuma ]=i
mai deschidea un termen: s[-i dea Dumnezeu zile s[ poat[
vedea =i d`nsul Rom`nia, „mama visurilor noastre“, pe urm[
va muri ]mp[cat. }n a=teptarea mor\ii ]ns[ se c`nt[rea de c`te
ori umbla prin Armadia =i, c`nd se pl`ngea c[ n-are s[ mai
tr[iasc[ mult, se sup[ra dac[ ]i b[teai ]n strun[. }n schimb se
]nsenina c`nd i se spunea c[ e rezistent =i c[ are s[
]nmorm`nteze tot satul p`n[ s[-i vie lui r`ndul. Atunci ]=i
m`ng`ia barba zb`rlit[ =i ofta cu ochii spre cer:

Ion
117
—
Speran\e de=arte, vai, prea de=arte! Viitorul e ]n m`na
lui Dumnezeu... Noi s[ vedem prezentul!
Prezentul lui erau socotelile bisericii cu arhitectul, grijile
gospod[riei, slujba bisericeasc[, Z[greanu, Herdelea, s[tenii...
Se nec[ji c`nd ]=i d[du seama c[ prea a ]nceput s[ se
g`ndeasc[ la Herdelea =i s[ ]ntrez[reasc[ chiar putin\a de
]mp[care, dac[ ar avea norocul s[ se mai re]ntoarc[ ]n Pripas.
„At`ta mi-ar lipsi acuma! se m`nie c[ut`nd s[-=i ]mpr[=tie
g`ndurile acestea. Asta-mi lipse=te, vezi dumneata... Parc[ de
]mp[c[ri ]mi arde azi...“
4
Numai dorin\a de-a str`nge banii de drum ]l ]nviora pe Titu
]n M[gura. De aceea muncea din r[sputeri, silindu-se s[-=i
gr[beasc[ plecarea...
De altminteri nici n-ar fi putut face altceva ]n satul acesta
aruncat pe o vale str`mt[, ]n creierii mun\ilor, cu casele r[zle\ite
pe coaste. Cu C[ld[raru a v[zut repede c[ n-ar fi chip s[ lege
nici un fel de ]n\elegere sufleteasc[. Au fost ei tovar[=i de banc[
]n liceul din Armadia, dar de atunci nu s-au prea v[zut p`n[
acum c`nd C[ld[raru era notar, ]nsurat, ]nst[rit, iar Titu un
vis[tor, cu capul plin =i cu buzunarele goale... Apoi C[ld[raru
se schimbase de nerecunoscut. Mititel, voia s[ par[ grav =i se-
rios, ca s[-l respecte \[ranii. }ntrebuin\a sumedenie de pomezi
ca s[-i creasc[ must[\ile =i era nenorocit c[, fiind sp`n, de-
abia avea ici-colo c`te-o \epu=[. }=i scotea burta ]n afar[ =i pen-
tru c[ din fire r[m`nea cam supt, ]=i f[cea vesta =i pantalonii
largi ]n br`u ca s[ par[ mai gros =i p`ntecos. Ochii mici, vii,
negri, i se ]nv`rteau ]n orbite ca la veveri\[. Vorbea tare =i ap[sat
=i se ferea ca de foc s[ r`d[ ]n fa\a oamenilor. Era ]nsurat de
cur`nd cu fata subprimarului din sat, \[ran bogat care pusese
um[rul pentru alegerea lui C[ld[raru, de=i rivalii lui, mai
b[tr`ni, fuseser[ sus\inu\i de ]nsu=i solg[bir[ul Chi\u. Toat[ fa-
milia socrului s[u ]l privea ca pe un fenomen rar =i ]l l[uda
pretutindeni, speriindu-se mai ales c[ „e numai de dou[zeci

Liviu Rebreanu
118
=i =ase de ani =i e notar“, parc[ mai t`rziu ar fi fost menit s[
ajung[ cel pu\in fi=pan.
Titu ]i spuse din prima zi c[ vrea s[ plece ]n Rom`nia =i c[
a venit aci numai s[-=i adune cheltuiala de c[l[torie. C[ld[raru
\inu ]ndat[ s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fac[ prostia de a pleca
nic[ieri, ci s[ stea la d`nsul, s[ c`=tige o practic[ bun[, apoi
s[-=i dea examenele ce-i mai lipseau =i s[ se ]nscrie la cursul de
notari de pe l`ng[ universitate. }i pream[ri apoi profesiunea de
notar comunal, neuit`nd a se da drept pild[ pe sine ]nsu=i, care
a ajuns a=a de bine prin munc[ =i st[ruin\[. Titu se sim\i mic=orat
c[ prietenul s[u vrea s[-i pozeze ]n ocrotitor, dar nu-i f[cu im-
putare, ci ]=i ]nte\i doar hot[r`rea de-a pleca mai repede.
}n sufletul lui zbucium[rile se lini=tir[ sub privegherea speran-
\ei. Din clipa c`nd dorin\a vag[ de-a trece dincolo s-a transfor-
mat ]n pasiune, via\a i s-a u=urat, ascunz`ndu-=i parc[ toate
m[run\i=urile ur`te. Visurile care p`n[ ieri clocoteau ]ntr-]nsul,
c[ut`nd s[ izbucneasc[ neap[rat =i s[ schimbe realitatea, s[
cucereasc[ pe to\i =i s[-i fac[ s[ tresalte la fel, acuma st[teau
sfioase ]n col\ul cel mai cald al inimii lui, ca ast`mp[rate de un
farmec atotputernic. Acolo le m`ng`ia ]n clipele de reculegere,
le r[sf[\a =i le ferea cu grij[ de ochii lumii ne]n\eleg[toare.
+i astfel n[zuin\ele i se p[reau mai pre\ioase =i mai dragi,
ca o comoar[ nestemat[.
Odat[ C[ld[raru, v[z`ndu-l retras =i ursuz, vru s[-l descoa-
se. Titu ]i r[spunse verde:
—
Ce s[ pricepi tu? Ce ideal s[ nutre=ti tu? Te-ai ]nsurat, e=ti
notar, ce-\i mai lipse=te? Copii? Ai s[ faci, c[ doar nu-i a=a mare
lucru... Pe urm[? Idealul t[u, drag[, e s[ fii apreciat de domnul
solg[bir[u. De aceea nu scapi nici o s`mb[t[ f[r[ s[-i trimi\i
daruri, de-aceea te isc[le=ti „Kaldarar“, de-aceea pui pe nevast[-
ta s[ ]nve\e ungure=te =i ai fi ]n stare s[ ]nve\i ungure=te =i pe
bietul tat[-t[u...
—
Te rog, te rog, se umfl[ notarul. Eu sunt om cumsecade...
—
De ce te superi?... Apoi parc[ eu ce-\i spun? Tocmai pen-
tru c[ e=ti prea cumsecade, faci ce faci. +i poate c[ bine faci...

Ion
119
Dar dac[ eu nu sunt ]n stare s[ fiu ca tine =i ca miile de al\ii ca
tine? Nu sunt, dragul meu, =i nu pot... +i vezi, de aceea n-am
ce c[uta nici aici, nici ]n alt jude\, nic[ieri ]n \ara asta, ci trebuie
s[-mi iau lumea ]n cap.
Dup[ aceasta =i altele, C[ld[raru se c[i c[ s-a ]ncurcat cu
un z[p[cit care nu =tie s[-l stimeze. I -ar fi c[utat vreo vin[ =i s-ar
fi cotorosit de d`nsul, dar Titu muncea c`t =apte =i-i ducea ]n
spinare toat[ cancelaria, ]nc`t n-ar fi fost u=or s[-l ]nlocuiasc[.
Spre prim[var[ Titu primi o scrisoare de la Laura care-l
umplu de bucurie. }i spunea ]n scrisoare c[ la var[ vor veni la
S`ngeorz negre=it =i rudele din Rom`nia ale lui George. Se sim\i
acuma at`t de aproape de fericire, ]nc`t ]i venea s[ ]ntind[
m`na s-o str`ng[ ]n bra\e.
5
De la nunta lui George Bulbuc, ]n fiin\a Anei se statornici
o sil[ grea pentru tot ce o ]nconjura. Zilele i se p[reau nesf`r=ite
=i tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci =i al c[rei miros
]n[bu=itor ]i r[m[sese ]n n[ri ca o ispit[. Sim\ea mereu c[-i
lipse=te ceva =i r`vnea din ce ]n ce mai mult o lini=te mare. Se
oprea deseori pierdut[, cu bra\ele moarte, cu ochii aiurea, f[r[
s[ vad[ =i f[r[ s[ aud[. Zenobia, c`nd o surprindea a=a, o oc[ra
c[ doarme ]n picioare =i c[ pute locul de lene pe unde trece.
Nici o bucurie nu mai g[sea ]n lume. Copilul ]ncepea a
g`nguri =i sem[na at`t de bine cu Ion ]nc`t ea, care se ]ngro-
zea de b[rbatul ei, ]i ocolea privirea de fric[ s[ nu vad[ ]ntr-
]nsa ochii din noaptea osp[\ului, cei ce-au p[truns ca ni=te
s[ge\i aprinse ]n carnea celeilalte femei. Apoi =i Petri=or era
r[u, pl`ngea mult p`n[ ]nvine\ea, iar c`nd ]i d[dea \`\a ]n gur[,
mu=ca sf`rcul cu gingiile parc-ar fi vrut s[ se r[zbune c[ maic[-
sa n-a s[rit mai cur`nd. M`ng`indu-l =i hr[nindu-l, Ana ]=i zi-
cea de multe ori:
—
Numai Ion e pricina...
}=i sim\ea inima seac[ =i goal[ ca o pung[ zv`rlit[ ]ntr-o
margine de drum de un trec[tor nep[s[tor. }ncetul cu ]ncetul

Liviu Rebreanu
120
=i mintea i se stinse, parc[ toate cutiu\ele s-ar fi de=ertat spre a
l[sa locul slobod numai pentru dou[ chipuri tot mai deslu=ite,
care i se plimbau de ici-colo, greoaie, ap[s[toare =i dureroa-
se, silindu-i sufletul s[ se ]mpace cu el =i chiar s[ le ]ndr[geasc[:
Avrum =i Dumitru. +i am`ndoi se ar[tau ve=nic a=a cum ]i
v[zuse ultima oar[: ovreiul cu =treangul de g`t, cu p[rul umed
de sudoare, cu genunchii ]ndoi\i sub scara din =ur[, iar
mo=neagul cu briciul deschis ca un compas =i ridicat sus ca s[
nu se taie, =i cu o falc[ alb[ de spum[ de s[pun. Chipurile
acestea o sp[im`ntau =i ]i st`rneau o ]ntrebare pe care n-o putea
]mbr[ca ]n cuvinte =i nici m[car n-o putea l[muri bine. Vedea
doar limpede c[ oamenii, care au tr[it =i au suferit ca =i d`nsa,
au p[strat ]n ochii reci at`ta lini=te =i ]mp[care ]nc`t ]i era parc[
necaz c[ nu poate dob`ndi =i ea nep[sarea lor alinat[.
C`nd se desprim[v[r[, Ana ]=i f[cu obiceiul de-a se duce
]n fiecare zi pe la tat[l ei, pe-acas[. Nu-=i d[dea seama de ce
se duce =i nici n-o ]ntreba nimeni. Ion era bucuros c[ nu-i mai
zbiar[ copilul ]n creieri =i c[ nu mai e nevoie s-o vad[ ve=nic
bosumflat[ ca o prevestire de r[u... Vasile Baciu rareori schimba
c`te-o vorb[ cu d`nsa; o afurisea ]ns[ c[ din pricina ei a trebuit
s[ ajung[ averea lui pe m`inile unui t`lhar care azi-m`ine poate
s[-l scoat[ =i din cas[.
De la Glaneta=u p`n[ la tat[l ei, o postat[ buni=oar[, Ana,
cu copilul ]n bra\e, mergea ca o n[luc[, f[r[ s[ se uite ]n
dreapta ori ]n st`nga, trec`nd pe l`ng[ oameni f[r[ s[ dea
bine\e =i bolborosind cine =tie ce... Cei ce o ]nt`lneau ]=i f[ceau
cruce; prin sat se =optea ca s-a smintit la minte s[rmana fe-
meie, iar unii mai milo=i oc[rau pe Ion =i pe Vasile c-au b[-
tut-o p`n[ au n[ucit-o de tot... Ea intra ]n cas[, se ]nv`rtea
pu\in, ca =i c`nd ar fi c[utat ceva pierdut de mult, apoi se a=eza
pe o lavi\[, ]=i al[pta copilul, mut[, cu ochii ]n gol, pe urm[
deodat[ se scula =i pleca precum venise.
Odat[ ]ns[, merg`nd spre casa p[rinteasc[, un glas b`lb`it
=i hodorogit o trezi din aiureal[:
—
Ana!... Ana!... Stai... vino-ncoa!...

Ion
121
Femeia se opri speriat[. Savista-oloaga, ]n poarta ogr[zii
lui Trifon T[taru, ]i f[cea semne desperate cu m`na. Ziua era
cald[, alintat[ de soare. Noroiul pe uli\[ se zbicise. Ramurile
pomilor, sp[late de rugina iernii, ]=i ]nverzeau mugurii.
Ana se mir[ v[z`nd pe Savista.
—
Aici e=ti? o ]ntreb[.
—
Aici... Venit dinadins pentru tine... S[-\i spun, clef[i oloa-
ga r`njind, dar cu privirea m`nioas[ =i d`nd din m`ini parc-ar
fi vrut s[ se ridice ]n picioarele ei sub\iri =i corcite.
Nevasta =tia c[ Florica, de c`nd s-a m[ritat, luase pe Savis-
ta la d`nsa. Ba auzise cum George s-ar fi l[udat c[tre oameni
c[ oloaga are s[-i poarte noroc ]n cas[, asta drept r[spuns ce-
lor ce, voind s[-=i bat[ joc, spuneau c[ Florica n-are zestre,
afar[ dac[ n-o str`nge pe Savista ca s[-i cer=easc[ pomana
trec[torilor. „De ce s-o fi ]ntors oloaga ]napoi la Trifon T[taru?“
se g`ndi Ana apropiindu-se .
Savista ]i spuse ceva c[sc`nd gura c`t o =ur[, g`f`ind =i silin-
du-se ]n acela=i timp s[-=i mulcomeasc[ glasul s[ n-o aud[ cum-
va cineva, de=i nu se z[rea \ipenie de om primprejur =i numai
]n =an\ul de peste drum scormonea groh[ind un mascur legat
de-un picior cu sfoar[ de un par din gard. Ana asculta =i nu
pricepea nimic.
—
Mai rar, Savist[, murmur[ ea rug[toare.
Oloaga rosti rar dou[ vorbe, dar apoi urm[ mai repede =i
mai b`lb`it. Din ce ]n ce ]ns[ ]i lucea mai aprig privirea =i ]n
col\urile gurii ]i cl[buceau spume g[lbui.
—
Nu vie Ion... Pozn[ mare... Florica nu... George omoar[,
url[ d`nsa foarte iute, amenin\`nd cu pumnii =i ]nv`rtind ]n
orbite ochii aproape albi de holba\i.
Apoi deodat[ Ana plec[, l[s`nd pe Savista cu gura plin[,
zv`rcolindu-se ]n l[muriri aprinse. }n urechile Anei p[trunsese
„Ion, Florica, George“ din care ]n\elese de ajuns. Oloaga ]ns[
se ]nfurie mai r[u v[z`nd-o c[ se dep[rteaz[, =i r[cni dup[ ea
scutur`nd pumnii:
—
+i pe tine omoar[, t`rf[... Tu la=i pe Ion...

Liviu Rebreanu
122
F[cu o sfor\are mare s[ se repead[ ]n urma Anei, dar pi-
cioarele betege ]i r[maser[ \intuite pe loc =i doar cu fa\a se
plec[ p`n[-n p[m`nt, \ip`nd mai gros:
—
Ion vrea Florica... George omoar[... To\i, to\i, to\i!...
Ana nu mai auzea dec`t: Ion, Florica, George... +i merse
ca alt[dat[, drept ]nainte, p`n[ la casa ]n care a copil[rit. Tat[l
ei nu era acas[. Lu[ cheia de sub grind[, unde =tia c[ o as-
cundea, deschise u=a =i se a=ez[ pe lavi\[. Copilul sc`ncea. }l
leg[n[ pu\in ]n bra\e, apoi ]i acoperi gura cu \`\a.
}=i sim\ea capul greu ca plumbul. }n ne=tire str`ngea la piept
copilul care \oc[ia lacom. Se uita mirat[ prin cas[ parc-ar fi v[-
zut-o ]nt`ia sau ultima oar[. Nimic nu era schimbat. Patul,
masa, lavi\ele, scaunul, dulapul cu vase, doni\a de ap[, lampa
sp`nzurat[ ]n tavan... Toate ca totdeauna. Numai cuptorul
p[rea mai negru, cu gura-i mare, f[r[ fund... Privind cuptorul,
o s[geat[ ]i trecu prin minte =i deodat[ parc[ s-ar fi ]ntors ]na-
poi pe o cale spinoas[... Parc[ e ]ntuneric bezn[... Lespedea
rece ]i g`dil[ talpa cum se suie pe cuptor =i inima-i bate s[-i
sparg[ coastele... Se urc[ ]ncet s[ nu-i f`=`ie c[ma=a, s[ nu
de=tepte pe tat[l ei care sfor[ie beat ]n pat... }n culcu= e cald...
O m`n[ b`jb`ie, ]i atinge glezna u=or =i ea =tie c[ e m`na lui
Ion, c[ruia ]i p`r`ie oasele suind =i lungindu-se l`ng[ ea... +i
inima-i bate mereu... Cum ]i bate...
Apoi deodat[ se cutremur[ =i, dezmeticindu-se, ]=i aduce
aminte, f[r[ s[-=i dea seama de ce, c[ ]ndat[ dup[ nunt[, Ion s-a
]mprietenit ca un frate de cruce cu George, c[ merge deseori pe
la d`n=ii, c[ ve=nic se sf[tuiesc ]mpreun[, la c`rcium[ beau
]mpreun[, umbl[ =i prin Jidovi\a ]mpreun[... De unde =tie ea
toate acestea? Habar n-are, dar =tie sigur... i -a spus cineva... Chiar
Ion a spus-o acas[ Zenobiei, l[ud`ndu-se =i l[ud`nd pe George...
+i atunci i se p[ru c[ gura cuptorului se casc[ mai mare =i
se apropie de ea. Copila=ul sc[pase sf`rcul s`nului =i sc`ncea...
Ana se scul[ brusc, ]ncuie u=a, puse cheia bine. Din spate
sim\ea amenin\area gurii uria=e, fl[m`nde, ]nc`t nu mai
]ndr[zni s[ se uite ]napoi.

Ion
123
Savista era tot unde o l[sase. Trec`nd prin fa\a ei, o v[zu
cum scuip[ =i o auzi cum r[cne=te mai avan:
—
Omoar[ George to\i... Ru=ine... Hu... Huo!...
Ana ]ns[ se gr[bea ca =i c`nd ar a=tepta-o cineva acas[. Opin-
cile ei plesc[iau pe uli\a uscat[ =i soarele o frigea ]n spinare.
C`nd intr[ ]n ograd[, porti\a sc`r\`i at`t de jalnic c[-i zg`rie
inima. Ion cioplea o oi=te, cu m`necile suflecate, h`c[ind de
c`te ori izbea cu toporul; se opri o clip[, se uit[ dup[ ea =i
lucirea ochilor i se potoli v[z`nd-o, parc[ s-ar fi ]ntrerupt din
vedenia celeilalte. Ana ]ns[ trecu pe l`ng[ el f[r[ a ]ntoarce
capul. U=a tinzii era deschis[, neagr[: pe pragul de sus se
prelingea o perdea de fum albastru. }n cas[, pe pat, se odih-
nea Glaneta=u, cu fa\a-n tavan, cu gura c[scat[, horc[ind. La
vatr[, Zenobia sufla ]n foc cu ochii ro=ii umfla\i; z[rindu-=i nora,
o lu[ ]ndat[ la oc[ri, dar ne]ncet`nd de-a scormoni t[ciunii =i
de-a sufla:
—
Ai ]nceput s[ forfote=ti toat[ ziulica prin sat, tu nevast[...
fuuuu... ffff .. . fff. . . =i colea-s toate balt[... ff. . . Parc-ai fi din \i-
gani, nu din oameni de omenie... V[d c[ nu mai ai... fffuufff...
nici un pic de ru=ine... fff . .. nici obraz...
Femeia auzea vorbele =i nu le pricepea rostul. Toate i se
p[reau ca prin vis. St[tu pu\in ]n mijlocul casei. Copila=ul
g`ngurea. Pe urm[, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte, a=ez[ copilul
cu b[gare de seam[ la picioarele Glaneta=ului, ]l ]mbondori
bine ]n c`rpe =i-l ]nchin[ de trei ori... F[c`nd aceasta parc[ iar
uit[ ce vruse =i iar r[mase pierdut[, cu ochii ]ntreb[tori... Apoi
tres[ri =i ie=i brusc ]n tind[, unde cotrob[i prin toate ungherele,
foarte am[r`t[ c[ nu g[sea ce c[uta. Porni ]n ograd[ =i-n prag
o lovi drept ]n fa\[ lumina vie a soarelui prim[v[ratic, silind-o
s[ clipeasc[ aiurit[ din ochi. Cu obrajii galbeni, sup\i, cu nasul
sub\iat, cu barba ascu\it[, p[rea ]ns[=i desperarea. }i venea
s[-=i fr`ng[ m`inile =i nu putea... Un g`nd nou ]i r[s[ri ]n creieri
=i fugi drept ]n grajd...
Acolo, p`n[ s[ se obi=nuiasc[ cu ]ntunericul, b`jb`i pu\in.
Apoi v[zu pe Joiana, vaca ei de zestre, cu spinarea osoas[ =i

Liviu Rebreanu
124
cu =oldurile largi, ie=ite afar[ ca dou[ lope\i, parc[ ve=nic ar fi
fost fl[m`nd[, =i cu ugerul at`rn`ndu-i p`n[ aproape de
p[m`nt. Joiana se uit[ la ea cu ochii mari, lini=ti\i =i melanco-
lici, ca =i c`nd ar fi ]ntrebat-o: ce vrea? Ana ]i m`ng`ie =oldul,
dar Joiana, nemul\umit[, ]ntoarse capul =i-=i v`r] botul ]n
r[m[=i\ele de ogrinji, sufl`nd puternic pe n[ri spre a ]mpr[=tia
praful din fundul ieslelor... Al[turi rumega Dumana lui Ion, iar
mai departe, tot pe m`na dreapt[, doi cai sl[bu\i nechezau cu
n[dejde. }n st`nga erau boii, culca\i, somnoro=i.
Ana ]ns[ ]nt`rzia mereu. Se oprea, uit`nd ce c[uta, =i
pornea iar doi pa=i, reamintindu-=i. Ajunse la cote\ul unde
\inuse vi\elul pe care Ion l-a v`ndut ca s[ pl[teasc[ avocatu-
lui. Pe un st`lp, ]ntr-un cui de lemn, at`rna =treangul nou-nou\,
cu care lega vi\elul c`nd ]l alegea la muls. Lu`ndu-l =i
]ntinz`ndu-l ]n m`ini, z`mbi cuprins[ de bucurie mare. Pe urm[
se uit[ ]mprejur. Tavanul er[ foarte jos, aproape s[-l atingi cu
degetele, =i se odihnea pe grinzi groase, necioplite. Trecu
cap[tul =treangului pe dup[ cea dint`i dinspre u=[, l`ng[ Jo-
iana, =i ]l leg[ cu un nod ]ntreit. L[rgi bine la\ul din cel[lalt
cap[t =i-i d[du drumul, privind cum se leag[n[ de ici-colo,
din ce ]n ce mai u=or. Privind a=a ]i ap[ru ]n minte din senin
Avrum =i se mir[ c[ sp`nzuratul n-o mai sp[im`nta, ci parc[
z`mbea straniu ca o chemare.
—
O, Doamne fere=te, c[ =i eu... murmur[ Ana ]ntorc`ndu-se
=i f[c`nd un pas, hot[r`t[ s[ ias[ din ]ntunericul n[bu=itor.
Printr-o cr[p[tur[ a u=ii p[trundea o dung[ de raze gal-
bene ]n care jucau =i se ]ntreceau mii de firi=oare ]n toate
culorile. De-afar[ auzi izbiturile de topor ale lui Ion =i un
ciripit zgomotos =i cert[re\ de vr[bii multe. Vru s[ mai fac[
un pas =i deodat[ v[zu limpede ]n dunga de lumin[ pe Du-
mitru cu briciul ]n m`n[, tremur`nd ca =i c`nd i-ar face
semn... Speriat[, se uit[ ]napoi. +treangul nu se mai mi=ca;
st[tea drept, ]ntins parc[ de-o greutate mare. C`nd se g`ndi
de ce-o fi ]ntins, deslu=i ]n la\ capul lui Avrum, cu un r`njet
care o ]nfurie.

Ion
125
}ncet, tacticos, ]=i scoase n[frama =i o puse pe parul ce
desp[r\ea pe Joiana de Dumana. Se duse apoi furioas[ sub
=treangul care-i venea p`n[ la ochi. Se ]ntinse ]n v`rful picioa-
relor, prinse la\ul cu am`ndou[ m`inile =i-=i v`r] capul. Se
c[zni mult s[-=i potriveasc[ funia pe g`tul gol, \in`nd cu o
m`n[ =treangul =i cu cealalt[ la\ul. Picioarele o dureau de
c`t st[tuse ]ncordat[; sim\ea c[ e aproape s[ amor\easc[...
}nchise ochii =i ]ncerc[ s[ nu se mai \in[ cu m`inile de funie.
De altfel nici nu mai putea de picioare; i se zg`rceau ge-
nunchii. La\ul se str`ngea din ce ]n ce mai tare. N -o durea,
dar i se p[rea c[ tot nu l-a potrivit bine =i-i era necaz c[ s-a
pripit. Sim\i o g`dilitur[ ]nc`t trebui s[ ca=te gura =i ochii.
Deodat[ ]i trecu prin minte c[ acuma are s[ moar[, se ]ngro-
zi =i vru s[ se ]ntind[ s[ ating[ p[m`ntul, s[ fug[ de moarte.
Dar degeaba mi=ca picioarele, c[ci nu g[sea nici un sprijin.
Atunci se sp[im`nt[ =i o cuprinse o ]nec[ciune arz[toare. Lim-
ba i se umfl[, ]i umplu gura, ]nc`t trebui s-o scoat[ afar[...
Apoi un fior o furnic[ prin tot corpul. Sim\i o pl[cere gro-
zav[, ame\itoare, ca =i c`nd un ibovnic mult a=teptat ar fi
]mbr[\i=at-o cu o s[lb[ticie ucig[toare... }ncerc[ s[ \ipe, dar
nu izbuti dec`t s[ horc[ie de dou[ ori ]n[bu=it... Se mole=i,
l[s`ndu-se s[ at`rne ]n voie. Ca o fulgerare ]i mai trecu prin
creieri noaptea, cuptorul, durerea, pl[cerea... Pe urm[ toate
se ]nc`lcir[... Ochii holba\i nu mai vedeau nimic. Doar lim-
ba cre=tea mereu, sfid[toare =i batjocoritoare, ca o r[zbunare
pentru t[cerea la care a fost os`ndit[ toat[ via\a...
Joiana, nemaisim\ind nici o mi=care, ]ntoarse capul =i se
uit[ nedumerit[. D[du din coad[ =i atinse cu mo\ul de p[r poa-
lele Anei. +i fiindc[ Ana r[mase \eap[n[, Joiana ]=i ]nfund[
limba verzuie, ap[sat, ]nt`i ]ntr-o nar[, apoi ]n cealalt[ =i por-
ni s[ rumege domol, plictisit[...
De-abia ]ntr-un t`rziu se auzi glasul m`nios al Zenobiei:
—
An[!... M[i An[!... Vai, m`nca-te-ar relele, puturoas[
=i netrebnic[! C[ toat[ ziulica bate uli\ele =i copilul mi-l las[
pe cap s[ urle =i s[ m[ asurzeasc[... An[!... Fire-ai a dracului

Liviu Rebreanu
126
cu cine mi te-a f[cut nor[! Vedea-te-a= moart[ s[ te v[d,
neru=inat[ =i...
—
Mi se pare c-am v[zut-o intr`nd ]n grajd, morm[i Ion
f[r[ s[ se opreasc[ din cioplit. Ia vezi c-o fi adormit acolo!
Zenobia se repezi =i deschise larg u=a grajdului. Lumina
n[v[li vesel[ ]n[untru... }n aceea=i clip[ ]ns[ femeia s[ri la o
parte ]ngrozit[ =i \ip`nd ca din gur[ de =arpe:
—
Tulai!... Ajutor!... S[ri\i!... Ionic[!... S-a sp`nzurat Ana!...
Vai de mine =i de mine, tulai!... S -a sp`nzurat!...

Ion
127
Capitolul XI
BLESTEMUL
1
C`nd v[zu Ion pe Ana moart[, sim\i parc[ o lovitur[ de
ciocan ]n moalele capului. St[tu ]n fa\a sp`nzuratei, uluit,
str`ng`ndu-=i gura cu palma, =i o durere necurmat[ ]l ap[sa
pe creieri, ca un bolovan. Acuma ]=i aduse aminte amenin\area
ei din noaptea nun\ii lui George cu Florica. Mila stranie,
alc[tuit[ din groaz[ =i mirare, ce te cuprinde instinctiv ]n fa\a
mor\ii, ]l zgudui o clip[. Dar pe urm[, obi=nuindu-se pu\in cu
fa\a schimonosit[ cumplit a femeii, ]l munci ]ntrebarea cum a
putut el tr[i aproape un an ]n acela=i pat cu ea =i sf`r=i zic`n-
du-=i c[ bine a f[cut c[ s-a omor`t... Dup[ un r[stimp ]ns[ se
r[sti la Zenobia, aproape f[r[ s[-=i dea seama:
—
Unde-i copilul, mam[?... Vezi de copil!... Ia du-te la copil!...
Grija de copil ]i umplu toat[ mintea =i nici nu-l mai p[r[si.
Vasile Baciu veni spre sear[, g[sind pe Ana a=ezat[ pe mas[,
sc[ldat[, ]mbr[cat[, cu m`inile ]ncruci=ate. Se uit[ lung la ea,
]nghi\i un nod ce i se urcase ]n piept =i apoi schimb[ c`teva
vorbe cu Ion, dar f[r[ s[ se priveasc[ ]n ochi. Zenobia ]ns[ ]i
povesti am[nun\it cum a venit Ana din sat, cum a pus copilul
pe pat, cum a ie=it afar[, cum nici n-ar fi dat peste d`nsa dac[
nu pl`ngea copila=ul...
La prohod se adun[ mai tot satul, ]nc`t oamenii umpleau
=i uli\a. Praporii fluturau alene ]n adierea de prim[var[ care
ducea departe mirosul de t[m`ie =i aducea ]n schimb valuri
de miros dulce de flori de m[r. C`te-o femeie izbucnea ]n pl`ns
din c`nd ]n c`nd, iar preotul Belciug morm[ia pe nas c`ntecele
de ]nmorm`ntare =i scutura mereu c[delni\a. Ion ]ngenunchea
deoparte, Vasile de cealalt[ parte a co=ciugului, am`ndoi cu
capetele goale, plecate, ca ni=te vinova\i. Zenobia ]n genunchi
CUPRINS

Liviu Rebreanu
128
\inea copilul ]n bra\e, leg[n`ndu-l ca s[ nu sc`nceasc[, =i se
uita ]mprejur parc[ s-ar fi m`ndrit cu frumuse\ea de
]ngrop[ciune. Glaneta=u, zdrobit, cu obrajii ]n palme, pl`ngea
cu sughi\uri, bolborosind dureros:
—
Draga tatii... Draga tatii...
Ion asculta ca prin vis c`ntecele popii =i r[spunsurile
dasc[lului. G`ndurile lui r[t[ceau ]n zigzaguri stranii, s[rind
de la Ana la copil, apoi la Vasile Baciu, iar la moarta din sicri-
ul de brad ]nvelit cu z[branicul aspru, =i pe urm[ deodat[ la
Florica, revenind la copilul din bra\ele Zenobiei. +i de c`te ori
]i venea ]n minte copilul, avea o tres[rire de spaim[ ne]n\eleas[.
Pe c`nd preotul citea o rug[ciune lung[, ]=i aduse aminte
c[, ]nainte de-a scoate din cas[ co=ciugul, au sosit aci George
cu Florica, cu fe\ele triste, =i i-au spus c[ a=a a vrut Dumnezeu,
dar omul s[ fie tare, c[ toate trec pe lumea asta... Privirea
nevestei ]l pironise ]ntruna, posomor`t[ =i doritoare =i plin[ de
imput[ri, dar totu=i parc[ r[sfr`ng`nd asupra lui o dragoste
mare, de-abia st[p`nit[. Lui i-a fost fric[ s[ nu bage de seam[
George =i a plecat ochii... Iar acuma sim\ea privirea aceea ]n
creieri, i se plimba ]n ]nchipuire tot mai st[p`nitoare,
cople=indu-i inima de o am[r[ciune din care totu=i ]ncol\e=te
repede o n[dejde nou[.
Pe la sf`r=itul prohodului, ridic`nd ochii, ]nt`lni peste co=ciug
privirea lui Vasile Baciu, care-l sfredelea cine =tie de c`nd. Ion
]ng[lbeni, ]ncerc[ s[ plece iar capul =i nu mai putu. Privirea
socrului s[u era ca a unui =arpe uria= ce-=i ame\e=te prada ]nainte
de a o ]nghi\i. }n ochii lui ]ns[ Ion citi mai ales o ]ntrebare, ]nt`i
]ntunecoas[, =-apoi ]ndat[ limpede ca lumina zilei: „Unde-s
p[m`nturile?... }n p[m`nt se duc toate p[m`nturile...“
Atunci deodat[ ]=i d[du seama de ce se g`nde=te el at`ta
la copil. Adic[ prin moartea Anei ar pierde tot =i degeaba s-ar
fi luptat, dac[ n-ar fi copilul... Adic[ numai ]n sufletul copilu-
lui \ine averea lui, numai c`t \ine sufletul copilului \ine =i
mo=ia... Vru s[ se uite spre Zenobia cu copilul, dar privirea lui
Vasile nu-i d[dea drumul =i ]ncepu s[-l frig[ =i s[-l sf`=ie, c[ci

Ion
129
]ntr-]nsa se vedea pe sine ]nsu=i ca ]ntr-o oglind[: galben, spe-
riat, tremur`nd de frica amenin\[rii... Iar socrul s[u parc[ avea
fa\a uns[ cu un z`mbet batjocoritor de biruin\[.
P`n[ s-a cobor`t ]n groap[ sicriul Anei, ochii lui Vasile Baciu
l-au urm[rit ne]ndur[tori, izgonindu-i din suflet privirea Floric[i,
f[c`ndu-l s[ uite tot, chiar prohodul ]nsu=i, afar[ de copilul de
care at`rna parc[ toat[ soarta lui.
}ntorc`ndu-se de la cimitir, smulse copilul de la Zenobia,
ca cuprins de team[ s[ nu i-l r[peasc[ cineva. }l str`nse la piept,
acoperindu-l cu bra\ele-i osoase. Petri=or sc`ncea, iar el ]l ogoia
ca o doic[ iscusit[, g`ndindu-se mereu c[ duce ]n bra\e tot
p[m`ntul c`=tigat cu st[ruin\e =i zbucium[ri at`t de ]ndelungate.
Oamenii care p`n[ acuma ]l oc[rau =i spuneau c[ din pricina
lui s-a sp`nzurat Ana, v[z`ndu-l cu copilul, se ]nduio=ar[ =i-=i
ziser[ c[ nu poate fi vinovat el de moartea femeii.
—
Ia seama, ginere, s[ nu cad[ bolnav nepo\elul! morm[i
]n urechea lui un glas r[ut[cios, c`nd cotir[ ]n Uli\a Mare.
Ion se cutremur[ =i ascunse copilul sub suman, parc-ar fi
c[utat s[-l apere de privirea lui Vasile Baciu.
Apoi, dup[ pomeni, se sf[tui mult[ vreme cu maic[-sa ce
s[ fac[ cu copilul =i cum s[-l ]ngrijeasc[ =i se mai lini=ti c`nd
Zenobia ]l ]ncredin\[ c[ b[ie\elul e destul de m[ri=or, c[ tot
era s[-l ]n\arce azi-m`ine, c[ m[n`nc[ de toate, c[ are s[
creasc[ c`t muntele, numai zile s[ aib[ de la Dumnezeu, =i
c[ nici n-o s[ bage de seam[ p`n[ s-o pomeni cu el mare =i
bun de trimis cu vitele la ima=.
—
Ia seama, mam[! zise Ion totu=i, r[gu=it. Ia bine seama,
c[ mi se pare c[ Petri=or e cam pl[p`nd.
—
Vai de mine, omule, dar nu-l vezi c`tu-i de ro=covan =i
de voinic?
—
Bine, bine... Dar dac[ se ]mboln[ve=te =i moare, Doamne
fere=te, apoi s[ =tii c[ n-ai trai cu mine!... Copila=ul [sta-i via\a
mea, mam[!
—
Proclet mal e=ti, Ionic[, =i s[lhui, z[u a=a! protest[
b[tr`na.

Liviu Rebreanu
130
—
Eu at`ta-\i spun, ca s[ nu zici c[ nu \i-am spus... Ca ochii
din cap s[ mi-l ]ngrije=ti =i s[ mi-l ocrote=ti!
—
Da ce-i cu tine, m[i b[iete? Parc[ cobe=ti a r[u, Doamne
iart[-m[! se ]nchin[ Zenobia g`ndindu-se c[ mult mai trebuie
s[-=i fi iubit nevasta Ion, m[car c[ nu s-a ar[tat, dac[ se
pr[p[de=te a=a cu firea din pricina plodului ei.
2
—
Rom`nul, c`nd e bun din fire, e ca prietenul meu Herde-
lea! striga Grof=oru cu at`t mai des cu c`t termenul apelului
se apropia =i Herdelea devenea tot mai mohor`t =i mai
ne]ncrez[tor.
Sorocul era hot[r`t pentru mijlocul lui aprilie, la curtea de
apel din T`rgu-Mure=ului. Herdelea num[ra zilele ca =colarii
la venirea vacan\elor, dar el, de ce sc[deau, de aceea se ]ntrista
mai mult, muncit de presim\irea c[ i-e scris lui s[ fie ]nfierat =i
s[-=i piard[ pensia pentru care a muncit ca robul peste trei-
zeci de ani. +i azi nici m[car n[dejde adev[rat[ nu mai putea
nutri, cu toate asigur[rile zgomotoase ale lui Grof=oru, c[ci =i
n[dejdea l-a ]n=elat at`t de cr`ncen r`ndul trecut.
Grof=oru ]i f[g[duia ]n fiecare zi =i se jura c[ se va duce la
curte =i nici nu se va ]ntoarce f[r[ achitare deplin[. }n sf`r=it,
ca s[-i dea o dovad[ des[v`r=it[ de c`t ]l iube=te =i-l stimeaz[,
cu vreo trei s[pt[m`ni ]nainte de termenul procesului, b[u
bruder=aft cu d`nsul la ber[ria Rahova, de fa\[ fiind toat[ dom-
nimea din Armadia, pup`ndu-l =i pe urm[ strig`ndu-i triumf[tor:
—
Acuma mi-e=ti frate, be\ivule, =i dac[ mai ]ndr[zne=ti s[
te ]ndoie=ti =i s[ te mai ar[\i cu mutra asta pl`ng[toare, apoi
s[ =tii c[ e=ti de pozn[ cu mine!
To\i aplaudar[ gestul, iar cei ce ]nc[ nu se tutuiau cu Herde-
lea urmar[ pilda avocatului, ]ncep`nd cu directorul liceului =i
sf`r=ind cu con\opistul de la notarul public.
}n ziua aceea Herdelea s-a sim\it ]ntr-adev[r fericit, s-a
]mb[tat zdrav[n, ]nc`t d[sc[li\a a trebuit s[-i puie prosoape

Ion
131
ude la cap =i s[-l oc[rasc[ toat[ noaptea... Dar a doua zi triste\ea
i-a revenit aceea=i, ca o umbr[ ce nu te p[r[se=te dec`t p`n[
c`nd stai ]n ]ntuneric. Se g`ndea mult la Ion =i la jalba lui. Iac[,
Ion =i-a v[zut de ale lui, s-a =i ]mbog[\it... Pentru Ion jalba a fost
un accident u=or, din care scapi teaf[r =i mai bucuros de via\[.
Ce-i pas[ lui c[ va =edea la r[coare o lun[ de zile? Poate e =i
mul\umit c[ astfel are prilejul s[-=i odihneasc[ pu\in ciolanele...
Pe c`nd pentru d`nsul jalba a fost lovitura grea care i-a schim-
bat brusc linia vie\ii. Un lucru de nimic cum hot[r[=te soarta
omului, cum ]i r[v[=e=te tot mersul vie\ii! Piatra mic[ r[stoarn[
carul mare... Un fir de nisip care s-a mi=cat din loc =i a pr[v[lit
st`nca ]ntreag[... +i parc[ totdeauna lucrurile m[runte =i
ne]nsemnate pricinuiesc pr[bu=irile grele, ca =i c`nd omul,
m`ndru =i ]ncrez[tor ]n puterile lui, ar fi o juc[rie =i poate mai
pu\in ]n m`na unei tainice =i ]nfrico=[toare fiin\e st[p`nitoare...
Tocmai cu c`teva zile ]nainte de ]mplinirea soartei, Herde-
lea se pomeni iar cu Ion care venea cu vestea mor\ii Anei =i
cu rug[mintea s[-i fac[ ceva s[-=i poat[ isp[=i os`nda ]n
]nchisoarea judec[toriei din Armadia, ca s[ nu se mai dep[rteze
pe la Bistri\a...
—
S[-\i fac, Ioane, cum s[ nu-\i fac! zise ]nv[\[torul am[r`t,
roz`ndu-=i unghiile ca s[-=i st[p`neasc[ pornirea. C[ \i-am mai
f[cut =i alt[dat[, =i vezi bine pe unde am ajuns, vezi, pe dru-
muri, om b[tr`n... Dar s[-\i fac, fire=te...
Ion se uit[ drept ]n ochii lui, cu o emo\ie sincer[ ]n toat[
]nf[\i=area, ca =i c`nd cuvintele lui Herdelea i-ar fi atins ]n su-
flet o coard[ care n-a vibrat de mult.
—
Sunt tic[los, na=ule, rosti apoi d`nsul molcom. Suntem
r[i =i pro=ti, vai de p[catele noastre... M-a b[tut Dumnezeu,
mai r[u nu se poate. |i-am gre=it, v[d bine... Dar Dumnezeu
ajut[ pe omul bun... Dumnezeu are s[ te m`ng`ie pentru
gre=eala mea...
—
M[ mir cum m-am luat eu dup[ n[t`ngiile tale, Ioane?
Trebuia s[ te dau pe u=[ afar[, nu s[ m[ potrivesc \ie, mur-
mur[ ]nv[\[torul, ]nduio=at =i cu ochii umezi.

Liviu Rebreanu
132
—
A=a-i omul c`nd ]i ia Dumnezeu mintea, f[cu Ion cu alt
glas, mai aspru, ]n care se sim\ea p[rerea de r[u c[ s-a l[sat o
clip[ ]nvins de sl[biciune pentru grijile altora. Dar dumneata
s[-mi faci acuma o jalb[ frumoas[, cum zic, c[-\i pl[tesc,
na=ule...
Herdelea ]i f[cu peti\ia cuvenit[. Vorbele schimbate cu omul
care i-a pricinuit toat[ nenorocirea de azi ]i s[dir[ ]n inim[ un
bob de ]ncredere. }=i zicea „pe omul bun ]l ajut[ Dumnezeu“,
=i g[sea parc[ m`ng`iere. Avea ]ns[ =i remu=c[ri c[, ]n nero-
zia =i z[d[rnicia lui, de multe ori =i-a b[tut joc de cele sfinte.
+i de-aci ]ncolo, seara, ]ntins ]n pat, dup[ ce stingea lampa,
cu fa\a-n sus =i cu m`inile ]mpreunate pe piept, se ruga ]n g`nd
fierbinte s[-i ierte Dumnezeu r[t[cirile =i s[-l scape =i acuma,
ca totdeauna, din impasul ]n care l-a aruncat propria-i vin[.
Grof=oru avea s[ plece singur la T`rgu-Mure=ului, la jude-
carea apelului. Herdelea trebuia s[ r[m`n[ la cancelarie, acas[,
c[ci nu era obligat s[ se prezinte =i ar fi cheltuit bani mul\i za-
darnic... De=i, plec`nd din Armadia la amiaz[, seara ajungea la
\int[, s-au f[cut mari preg[tiri de drum. Doamna Grof=oru, o
femeie dr[gu\[, gr[sun[, gospodin[, umplu un cuf[ra= numai
cu merinde, ca s[ aib[ omul ]n tren ce s[ m[n`nce. Doamna
Herdelea, cu care se ]mprietenise bine, i-a fost de mult ajutor.
Chiar ideea merindei de la d[sc[li\a pornise =i fusese g[sit[ mi-
nunat[... La plecare erau de fa\[ am`ndou[ familiile, ]n care
intrau cei cinci copii ai avocatului. Se v[rsar[ lacrimi abunden-
te, numai Grof=oru se uimi tare =i porunci lui Herdelea s[ fie
absolut lini=tit =i s[ aib[ ]ncredere ]n el =i ]n Dumnezeu.
Nevasta avocatului, d[sc[li\a =i Ghighi hot[r`ser[ ]n tain[
s[ ajuneze toat[ ziua procesului... Seara, familia Herdelea st[tu
p`n[ t`rziu, l[ud`nd pe Grof=orenii care-s ni=te oameni cum
nu s-au v[zut mai de inim[, =i dr[m[luind fel de fel de n[dejdi.
C`nd se culcar[, ]n ]ntuneric se auzi limpede =o=[itul buzelor
tuturor trei rug`ndu-se din inim[ s[ binecuv`nteze Atotputer-
nicul ziua de m`ine =i s-o ]ntoarc[ spre binele celor n[p[stui\i...
Chiar ]n aceea=i vreme murmura =i doamna Grof=oru un Tat[l

Ion
133
nostru pentru bietul cre=tin, dup[ ce pusese pe to\i cinci copiii
]n genunchi s[ zic[ o rug[ciune anume pentru „mo= Herdelea“.
F[r[ s[ =tie de planul femeilor, ]nv[\[torul ]=i propusese =i
el s[ ajune ]n ziua cea mai grea din via\a lui. Se trezi ]n zorii
zorilor =i nu mai putu adormi de grij[ =i de emo\ie. Ca s[-i
treac[ vremea, vru s[-=i aprind[ luleaua, dar ]=i aduse aminte
la timp c[ nu te po\i spurca cu t[m`ia dracului c`nd jertfe=ti o
zi lui Dumnezeu. Se perpeli ]n pat, fr[m`ntat numai de
presim\iri rele. Plec[ mai cur`nd la cancelarie =i nici acolo nu
g[si lini=te. La pr`nz nici nu se duse acas[, spre sup[rarea
doamnei Herdelea care ]l a=tepta cu masa ca de obicei.
}n sf`r=it pe sear[ veni o telegram[. Herdelea, singur ]n bi-
rou, o rupse =i o citi tare ]nc`t ]l auzi =i factorul: „Achitat —
Ura“. B[tr`nul oft[ o dat[ din fundul sufletului, ca =i c`nd i s-ar
fi ridicat brusc o piatr[ de moar[, =i apoi ]ndat[ se porni pe un
pl`ns cu hohote; po=tarul, care a=tepta un mic bac=i=, o =terse
repede ]n v`rful picioarelor. Dup[ ce se r[cori cu lacrimile,
Herdelea trecu la doamna Grof=oru, locuin\a avocatului fiind
]n aceea=i cas[. Doamna Grof=oru, ]ncerc`nd s[ r`d[, se pomeni
de asemenea pl`ng`nd de bucurie. Mai vru s[-=i laude pu\in
b[rbatul, pe care-l iubea mult, de=i era cam =trengar, dar Herde-
lea nu avea r[bdare. Sim\ea nevoia s[ comunice tuturor cunos-
cu\ilor =i necunoscu\ilor vestea minunat[. La ber[rie prietenii ]l
felicitar[ =i-l ]mbr[\i=ar[, ]ndemn`ndu-l apoi s[ stropeasc[ cu o
b[utur[ zdrav[n[ asemenea izb`nd[ str[lucit[, ]nc`t ]i trebui o
sfor\are titanic[ s[ refuze, voind s[-=i respecte deplin ajunarea...
Sosi acas[ pe ]nnoptat, obosit mort de bucurie. Doamna Herde-
lea ]l primi bosumflat[ c[ n-a venit la mas[, dar c`nd v[zu tele-
grama, ]ncepu s[ se boceasc[ dimpreun[ cu Ghighi de r[suna
casa, parc-ar fi murit cine =tie ce rud[ scump[. Cu mare greu
izbuti ]nv[\[torul s[ le ostoiasc[, spre nenorocirea lui, c[ci
d[sc[li\a ]l lu[ la zor: de ce n-a poftit la pr`nz =i a f[cut s[ se
strice at`tea bucate degeaba? Nici chiar c`nd ]i m[rturisi c-a aju-
nat, doamna Herdelea nu se ]mp[c[ de tot, ci doar ]n sufletul
ei se sim\i mul\umit[ c[ =i „p[g`nul“ s-a ]ntors la Dumnezeu.

Liviu Rebreanu
134
Se culcar[ acuma devreme. }n cas[ st[p`nea o fericire mare. +i
totu=i Herdelea parc[ niciodat[ n-a avut noapte mai alb[. }i era
foame =i mai ales ]l chinuia meteahna tutunului. Se ]nv`rti ceasuri
peste ceasuri ]n patul fierbinte, cu genele mai grele ca plumbul... =i
nu era chip s[ adoarm[. De-abia spre ziu[ ]l birui somnul
binef[c[tor =i at`t de ad`nc c[ diminea\a trebui s[-l scuture de dou[
ori d[sc[li\a p`n[ s[-l de=tepte, ca s[ nu ]nt`rzie tocmai acuma
c`nd avocatul nu-i acas[ =i toat[ cancelaria e ]n seama lui.
La amiaz[ f[cur[ cu to\ii o plimbare p`n[-n Jidovi\a s[
a=tepte pe Grof=oru... Copiii auzir[ cei dint`i clopo\eii cailor.
Tr[sura se opri =i avocatul s[ri jos str[lucitor. }nainte de a-=i
s[ruta nevasta, se repezi la Herdelea =i, ]mbr[\i=`ndu-l furtu-
nos, ]i zise:
—
Ai v[zut, renegatule, ce poate face un rom`n?... Apoi de-
acuma s[ mai pofte=ti s[ nu crezi c`nd ]\i f[g[duiesc eu ceva!
3
Un copist pirpiriu lu[ din m`na lui Ion h`rtia prin care
tribunalul ]i ]ng[duia s[-=i fac[ pedeapsa de o lun[ la ]nchisoa-
rea judec[toriei din Armadia, o suci, o ]nv`rti, c[ut[ prin dosa-
re, se uit[ la d`nsul cl[tin`nd din cap dojenitor, apoi scrise ceva
]ntr-un registru pr[fuit, ]i d[du un bilet galben =i-l trimise: „]n
fundul gangului, unde vezi o t[bli\[ neagr[ cu chei multe“.
Din gang Ion se pomeni deodat[ ]n curtea ]nchisorii. O
recunoscu numaidec`t, nu degeaba a v[zut-o doar a=a de bine
odinioar[, c`nd a avut pozna cu Simion Lungu. Str`ngerea de
inim[ de atunci ]i ]ng[lbeni fa\a =i acuma. Curtea str`mb[ era
pustie. Pardoseala de piatr[, tocit[, r[sfr`ngea lucirea soare-
lui. Ferestrele cu z[brele ]ncruci=ate sc`nteiau ]n b[taia razelor
calde. }ntr-un geam, un cap tuns, cu barba ]nnegrit[ de \epi
nerase de mult, st[tea nemi=cat, parc[ ochii, singuri vii, s-ar fi
]mb[tat sorbind lumina zilei. Ion se cutremur[ u=or =i-=i f[cu
cruce, ridic`nd apoi privirea spre cerul albastru pe care ici-
colo albea c`te un noura= ]ncremenit ]n v[zduhul limpede.

Ion
135
B[tu la u=a cu chei multe =i din[untru auzi un glas aspru,
gros, m`nios. Intr[ ]ncet, strecur`ndu-se parc[ s[ nu fac[ zgo-
mot. }n od[i\a luminoas[ v[zu pe paznicul de odinioar[, care-l
]nt`mpin[ cu un dispre\ fulger[tor, ]n vreme ce altul, =ez`nd
la o mescioar[, ]ntinse m`na dup[ biletul galben, ca unul ce
=tia c[ aici nimeni nu vine f[r[ asemenea h`rtie.
—
Numero cinci! morm[i cel ce ]i ceruse biletul, pe
rom`ne=te, ca s[ ]n\eleag[ =i Ion despre ce e vorba.
Paznicul cel[lalt ]i lu[ briceagul, chimirul =i traista cu me-
rinde ce i-o preg[tise maic[-sa, zbor=indu-se:
—
Aici nu m[n`nc[ nimeni extra, bre!
Ion vru s[-=i apere mai ales merindea, g`ndindu-se c -ar fi
p[cat s[ se strice ori s[-i m[n`nce paznicii at`tea bun[t[\i, dar
o team[ ciudat[ ]l str`ngea de beregat[ =i nu putu scoate nici
un cuv`nt. Urm[ ca un miel pe paznicul ursuz care-l v`r] ]ntr-o
celul[ str`mt[ =i-i porunci s[ p[streze cur[\enia =i s[ nu fac[
g[l[gie. Apoi r[mase singur ]ntre patru ziduri goale =i auzi cheia
]ntorc`ndu-se ]n broasc[ de dou[ ori, cu un sc`r\`it strepezi-
tor. St[tu c`teva clipe uluit, uit`ndu-se ]mprejur. Inima ]i b[tea
ca =i c`nd nu =i-ar fi g[sit locul. Apoi ]ncepu s[ umble de colo
p`n[ colo tot mai repede, ca o fiar[ prins[ ]n cu=c[, cu ochii
]ns[ mereu la fereastra prin care nu vedea dec`t o palm[ de
cer foarte dep[rtat.
Dup[ un r[stimp ]ns[ se potoli brusc =i ru=inat de at`ta tul-
burare. „Ei, parc[ nu =tiam eu c-a=a trebuie s[ fie!... Amu ce-o
vrea Dumnezeu!“ ]=i zise d`nsul oprindu-se ]n mijlocul celulei.
}=i ]mp[turi cu b[gare de seam[ sumanul, ]l potrivi pe
du=umea ]n col\ul de l`ng[ u=[ =i se lungi jos. Se sim\ea trudit
ca =i c`nd ar fi tras la jug. }nchise ochii =i adormi bu=tean.
Pe la amiaz[ se de=tept[ ]n r[cnetele paznicului care-l
zg`nd[rea ]n coast[ cu v`rful cizmei.
—
Sus, he! Sus, c`ine! Aici nu se doarme, bre! Aici se lu-
creaz[!
Fu trimis, ]mpreun[ cu al\i trei os`ndi\i, s[ taie lemne acas[
la domnul judec[tor.

Liviu Rebreanu
136
De-a doua zi se obi=nui. Era mul\umit. O ducea bine:
m`ncare avea, somnul destul, munc[ mai mult pentru fa\[...
Totu=i i se f[cea dor de-acas[ =i ]ndeosebi ]ncepu s[-l cuprind[
grija de copil. Toat[ noaptea se visa ]n Pripas, dar niciodat[
acas[ cu copilul, ci totdeauna la George, primprejurul Floric[i.
}i era necaz =i abia a=tepta ziua de joi, c`nd trebuia s[ vie Ze-
nobia cu ve=ti =i cu m`ncare.
—
Ce face b[iatul? o ]ntreb[ d`nsul r[stit =i b[nuitor.
—
Face bine c[-i s[n[tos — r[spunse mam[-sa, ve=nic
ne]mp[cat[ c[ se pr[p[de=te at`ta cu firea din pricina st`rpiturii
celeia, iar azi ad`nc sup[rat[, fiindc[ paznicul n-o l[sase s[
se apropie de Ion cu merindea.
C`t era treaz, toat[ ziua numai la Petri=or se g`ndea. Aici
avea at`ta vreme s[-=i depene ]nchipuirile ]nc`t parc[-=i stor-
cea creierii. Dar cu c`t se zbuciuma mai mult, cu at`ta n[=teau
mai grele ]ntreb[ri la care nici nu ]ndr[znea s[ r[spund[. De-
seori auzea limpede glasul socrului s[u de la ]nmorm`ntarea
Anei, iar privirea lui o avea mereu ca un spin. „C`t sunt eu
aici, poate s[ mi-l omoare, ca s[-mi ia p[m`nturile!“ ]i tr[sni
deodat[ prin minte ca o lovitur[ de cu\it.
De atunci zidurile ]l ]n[bu=ir[ =i zilele trecur[ mai anevoie.
}i venea s[ se repead[ la z[brelele groase din ferestre, s[ le
smulg[ =i s[ alerge acas[ la copil, s[-l apere.
Noaptea ]ns[ visurile ]l purtau numai pe la Florica. Se ve-
dea cu s[pt[m`ni ]n urm[, ]nainte de moartea Anei, duc`ndu-
se pe la George, vorbind de mo=ie, de munc[, pl[nuind lu-
cruri de care d`nsul nici nu se sinchisea. Se ducea mereu, de=i
ura pe George ca pe un t`lhar care i-a r[pit cea mai scump[
comoar[. Se ducea fiindc[ numai a=a putea sta aproape de
comoara lui. Nu schimba o vorb[ cu ea, nici m[car o privire,
=i totu=i se sim\ea fericit \i vesel. Nu =tia ce vrea, nici nu se
]ntreba nimic. Se mul\umea s-o =tie aproape =i n[d[jduia. De
c`nd s-a stins Ana, s-a dus mai rar, dar cu mai mult[ n[dejde
ascuns[ ]n inim[... +i acuma, c[ nu poate merge =i nici nu
vrea s[ se g`ndeasc[ la ea, tot ea ]i st[p`ne=te visurile...

Ion
137
C`nd se trezea din somn, Ion sim\ea totdeauna o m`ng`iere
peste care ]ns[ lumina zilei arunca iar[=i p`nza grijilor de copil.
}n dou[ s[pt[m`ni g`ndurile =i visurile ]l sl[bir[ ca un ogar.
Fa\a i se ]ng[lbeni, fruntea i se zb`rci de g`nduri. Numai ]n
ochi ]i ardea parc[ mai mult[ patim[ =i hot[r`re.
4
Peste vreo zece zile Herdelea primi telegrafic ordinul de la
inspectorul din Bistri\a s[-=i reia imediat serviciul la =coala din
Pripas. Totodat[ era ]ncuno=tiin\at c[ s-au trimis cuvenitele
adrese la percep\ia din Armadia s[-i pl[teasc[ leafa ce i-a fost
re\inut[ pe timpul suspend[rii.
—
Dumnezeu te bate =i tot Dumnezeu te m`ng`ie, zise
]nv[\[torul at`t de cople=it de fericire c[ b[u dou[ sticle de
bere la Rahova =i mai aduse =i acas[ un litru de vin pe care s[-l
fiarb[ baba cu zah[r =i scor\i=oar[ spre a s[rb[tori ]n familie
cum se cuvine ziua aceasta nu mai pu\in mare ca ziua c`nd a
sc[pat de amenin\area os`ndei.
Doamna Herdelea se sup[r[ ni\el cum era obiceiul ei, ]l oc[r]
c[-i be\iv, dar apoi totu=i fierse =i puse vinul pentru dup[ cin[,
f[c`ndu-l a=a de bun c[ Herdelea vru s[ sileasc[ pe Ghighi s[
bea barem un p[h[rel, ceea ce ea fire=te refuz[ cu ]nver=unare,
deoarece nu se cade unei fete s[-=i p`ng[reasc[ guri\a.
}mb[ta\i de bucurie =i, ]n ce prive=te pe Herdelea, de vin, dup[
mas[ \inur[ un lung consiliu de familie. Suma de bani ce le pica
plea=c[, se ]n\eleser[ repede, cu toate ro=elile domni=oarei Ghighi,
s-o ]ntrebuin\eze pentru trusoul ei de mireas[ de care nimeni nu
=tie c`nd poate fi nevoie. Pe urm[ veni iar pe tapet chestia
dezb[tut[ odinioar[ ]n ]mprejur[ri triste: s[ se mute oare ]napoi
]n Pripas sau s[ r[m`ie cu casa aici =i numai Herdelea s[ mearg[
diminea\a =i s[ se ]ntoarc[ seara, ca =i Z[greanu? Doamna Herde-
lea, care avea sl[biciunea c[su\ei, sus\inu un r[stimp c[ trebuie
s[ se mute, argument`nd ]ndeosebi cu teama ca nu cumva
„p[m[tuful“ de Belciug, de necaz c[ au ie=it triumf[tori din toate

Liviu Rebreanu
138
]ncerc[rile, s[ le fac[ tocmai acuma pocinogul cu locul. Herde-
lea, de=i de acord ]n principiu, se g`ndea c[ ar fi bine s[ poat[
vedea =i de =coal[, dar s[-i p[streze =i leafa de la Grof=oru, ]nvoin-
du-se cu d`nsul s[-i lucreze dup[-amiaza sau seara. Ar fi p[cat s[
scape din m`n[ o leaf[ =i alte venituri frumoase, c[ci n-ar strica s[
se g`ndeasc[ =i la zestrea Ghighi\ei. Fata cu zestre e de dou[ ori
mai c[utat[. Laura a trecut ca =i c[\elul prin ap[, fiindc[ a nimerit
un b[iat cum rar se g[sesc. Dar unde se poate =ti norocul Ghighi\ei?
Fata se sup[r[ =i, fire=te, se jur[ c[ nu se va m[rita nicio-
dat[... At`ta fu de ajuns ca s[ se ]n[spreasc[ tonul sfatului.
Doamna Herdelea s[ri numaidec`t s-o ]nvinov[\easc[ vehe-
ment c[ =i ea umbl[ cu fumuri ca Laura, d`nd drept pild[ fap-
tul c[ nu ia ]n seam[ ]ndeajuns pe Z[greanu, care-i un b[iat
eminent =i pare a o iubi, ci se \ine de alte mofturi, parc[ ea ar
fi cea fat[ de solg[bir[u. Ghighi protest[, l[crim[, ]=i astup[
urechile s[ nu-i aud[ cum ]i pomeneau de Laura care „vezi ce
bine e a=ezat[ dac[ ne-a ascultat pe noi“.
—
Dar venit-a s[ m[ cear[? strig[ Ghighi ]n cele din urm[,
desperat[. Ori a\i vrea s[-l pe\esc eu pe dumnealui, fire-ar al
dracului!
Ideea c-ar putea pe\i ea pe Z[greanu i se p[ru at`t de cara-
ghioas[, c[-i trecu dintr-o dat[ sup[rarea =i pufni de r`s, ceea
ce f[cu =i pe doamna Herdelea s[ z`mbeasc[.
Astfel consiliul se sf`r=i ]n veselie, de=i f[r[ a fi luat vreo
hot[r`re. Deocamdat[ r[mase ca ]nv[\[torul s[ se duc[ singur
]n Pripas, ca =i Z[greanu. Pe urm[ va vorbi cu Grof=oru =i pe
urm[ se va vedea ce-i de f[cut.
Singur[ Ghighi se culc[ mai tulburat[. Ea ]nc[ nu se g`ndise
serios la Z[greanu. }i era simpatic, adev[rat, dar s[ se m[rite
cu el? Adormi zic`ndu-=i: „Ciuda\i mai sunt =i b[tr`nii! Ei
numaidec`t la m[riti= se g`ndesc...“
}n noaptea aceea vis[ pe Z[greanu =i r`se prin somn a=a
de tare c[ doamna Herdelea se de=tept[ =i se ]nchin[.
Herdelea, pentru reluarea =coalei ]n primire, se r[sese =i se
dichisise ca un pe\itor. Porni mai de diminea\[, agale, duc`n-

Ion
139
du-=i ]n m`n[ leg[turica cu merinde pentru amiaz[. }ns[=i vre-
mea parc[ voia s[ s[rb[toreasc[ ]ntoarcerea lui triumfal[. O
zi minunat[ de mai, cu soare blajin, m`ng`ietor. +oseaua spre
Pripas era alb[, l[ptoas[, ]n umbra P[durii Domne=ti care-=i
frem[ta domol =i fermec[tor c`ntecu-i de diminea\[, lu`ndu-se
la ]ntrecere cu mierlele ce zbur[t[ceau prin holdele =i
porumbi=tile fragede... Cu c`t se apropia de sat, cu at`ta ini-
ma =i emo\ia ]i cre=teau ]nv[\[torului. }nt`lnea \[rani care mer-
geau la lucru, care-i z`mbeau =i c[rora le r[spundea z`mbind.
Sub R`pile Dracului se ]nt`lni cu Toma Bulbuc, se opri =i-i po-
vesti cum nu l-a l[sat Dumnezeu. Toma cl[tin[ din cap =i se
bucur[ din ochi, zic`ndu-i:
—
S[ ni te \ie Dumnezeu, domnule ]nv[\[tor, c[ci e=ti de-
al nostru =i ne =tim mai bine necazurile!...
Se mai opri cu Trifon T[taru, cu primarul Florea Tancu, cu
straja Cosma Cioc[na=, povestindu-le tuturor izb`nda cu
aceea=i m`ndrie naiv[. C`nd intr[ ]n sat, se uit[ la ceas. A so-
sit prea devreme. „Am venit bini=or de tot, se g`ndi d`nsul cu
o fericire nem[rginit[ pe fa\[. Las[, nu face nimic! C[ tot vreau
s[ v[d ce face =i c[su\a noastr[, s[raca... Bine c[ luai cheile!“
Casa cu cele dou[ ferestre mici dinspre hotar parc[-l privea
cu drag.
—
Ei, s[r[cu\a! Cum a stat ea pustie at`ta amar de vreme!
murmur[ Herdelea ]nduio=at. Ehe, mai mult de cinci luni...
Nu-i glum[!
}n ograd[ buruienele crescuser[ ]n voie. Gr[dina, ne]ngrijit[,
se s[lb[ticea. Sub stre=ini se ]mp`nzise droaie de p[ianjeni,
iar tencuiala pe pere\i ]ncepuse s[ plesneasc[ pe ici-colea.
Cheia se ]nv`rti greu ]n broasc[. Din[untru ]l izbi ]n fa\[ un
aer greu, z[pu=it. Od[ile goale r[sunau trist de zgomotul pa=ilor
]nv[\[torului care se opri ]n fiecare, cercet`nd =i suspin`nd.
„Ar fi trebuit s-o aerisim, s-o mai ]ngrijim, dar c`nd e omul
nec[jit, nu se mai g`nde=te la nimic“, ]=i zise Herdelea ie=ind ]n
cerdac =i r[sf[\`ndu-=i ochii ]n priveli=tea satului ]nve=m`ntat
]n floare =i verdea\[.

Liviu Rebreanu
140
B[tr`nul Glaneta=u, din ograda lui, ]i zise respectuos „bun[
diminea\a“, ridic`nd tacticos p[l[ria, ca =i alt[dat[. Zenobia,
ie=ind cu nepo\elul care urla din r[sputeri, ]ncepu s[ bla-
gosloveasc[ pe domnul ]nv[\[tor, c[ bine l-a adus Dumnezeu,
c[ vai r[u a fost f[r[ om ]nv[\at ]n sat, c[ popa-i tot cu biseri-
ca lui... Herdelea le povesti =i lor cum a primit porunca prin
telegraf s[ vie ]ndat[ la =coal[ fiindc[ nimeni nu =tie ca d`nsul
s[ ]nve\e pe copii ce trebuie. Macedon Cerceta=u =i apoi al\i
vecini se apropiar[ pe r`nd, ascult`nd glasul lui cu gura c[scat[
de mirare =i mul\umire, c[ci to\i se pl`ngeau de ]nv[\[torul
cel t`n[r c-ar fi luat-o prea razna.
—
Ei, dar Ion pe unde-i, Alexandre? ]ntreb[ Herdelea pe
Glaneta=u.
—
Apoi dumneata nu =tii? se amestec[ Zenobia, d`nd la o
parte pe b[rbatul ei. C[ doar dumneata i-ai f[cut rugarea s[-l
lase s[ =ad[ ]n Armadia...
—
O s[-i ajute Dumnezeu =i lui, zise Glaneta=u, ca s[ nu
r[m`n[ de ru=ine c[ i-a astupat muierea gura.
—
A=a-i, Alexandre. Temni\ele-s pentru oameni, r[spunse
]nv[\[torul d`nd din cap. Numai s[n[tos s[ fie =i ca m`ine-i aici!
Acuma sosi =i Z[greanu din Armadia, \[n\o=el, ]nv`rtind ]n
dreapta umbrela de ploaie de care nu se desp[r\ea niciodat[,
urm`nd astfel de aproape tradi\ia d[sc[leasc[ de-a nu pleca de
acas[ f[r[ umbrel[ cum nu pleac[ soldatul f[r[ baionet[. T`n[rul
salut[ z`mbind pe Herdelea =i vru s[ treac[ ]nainte spre =coal[.
—
A=teapt[-m[, colega, s[ mergem ]mpreun[, c-avem
acela=i drum! ]l opri Herdelea jovial.
—
Cu pl[cere, domnule colega! r[spunse Z[greanu politicos.
—
Tot trebuie s[-mi dai ]n primire =coala, ad[ug[ Herde-
lea cobor`nd ]n uli\[, ]n vreme ce \[ranii ascultau t[cu\i con-
vorbirea domnilor.
—
Da? zise t`n[rul ro=indu-se deodat[ p`n[-n v`rful ure-
chilor. Nu =tiam nimic... Eu n-am fost... ]n=tiin\at...
B`lb`ia, foarte ]ncurcat. +i mai ales se ru=in[ ]n fa\a \[ranilor
care acum z`mbeau batjocoritor.

Ion
141
—
Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic... Dac[ te vedeam prin
Armadia, te preveneam! zise Herdelea sco\`nd telegrama =i
ar[t`ndu-i-o cu cruzimea biruitorului. Uite, colega! E isc[lit
chiar de inspectorul cel nou...
—
Da... da... desigur... mergem... Predau... cum nu.. . mur-
mur[ Z[greanu neput`ndu-=i veni ]n fire de emo\ie... M[ mir
]ns[ c[ pe mine nu m-a ]n=tiin\at... Ce are a face? Probabil c-o
s[-mi vie pe cale oficial[... Nu-i nimic, m[ rog...
—
Negre=it, fire=te, trebuie s[-\i vie, aprob[ b[tr`nul cu
superioritate.
La =coal[, copiii avur[ bucurie ]n ochi v[z`nd c[ intr[
Herdelea care-i =i trimise ]n curte s[ se joace p`n[ ce ia d`nsul
]n primire averea statului. Pe urm[, dup[ ce plec[ Z[greanu,
]ncepu lec\iile cu at`ta pasiune =i emo\ie, ca =i c`nd ar fi fost
pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a unei clase. Deschise u=a, s[ intre aerul
proasp[t, ]nvior[tor al prim[verii. +i copiii nepricepu\i ascul-
tau =i r[spundeau u=ura\i, parc[ ]n locul tat[lui vitreg s-ar fi
re]ntors tat[l lor cel bun =i adev[rat.
}n pauza de la amiaz[ Herdelea, vr`nd s[-l vad[ ]ntreg satul,
porni pe Uli\a din dos, schimb`nd c`te-o vorb[ la fiecare ograd[,
=i ie=i ]n cap[tul dinspre S[r[cu\a. Belciug era ]n cerdacul casei
sale, cu hainele p[tate de var =i de tencuial[, c[ci adineaori ve-
nise =i el de la biserica nou[ unde zidarii lucrau de zor.
—
Noroc, Ioane! Voinic, s[n[tos? ]i strig[ Herdelea cu glas
cald, prietenesc.
—
Mul\umesc lui Dumnezeu, Zaharie! M[ mai t`r[sc =i eu
cum pot, r[spunse preotul z`mbind =i apropiindu-se de porti\[.
—
+tii c[ mi-am luat iar =coala ]n seam[, zise ]nv[\[torul
cu o m`ndrie pe care nici nu ]ncerca s-o ascund[.
—
Bine c[ te-ai ]ntors, Zaharie, slav[ Domnului! C[
Z[greanu era o primejdie pentru to\i! murmur[ Belciug serios
=i sincer.
}=i str`nser[ m`na, dar nu-=i mai ziser[ nimic. Herdelea ]=i
urm[ calea spre cas[, unde voia s[-=i m[n`nce merindea, iar
Belciug se uit[ dup[ el o clip[, g`nditor.

Liviu Rebreanu
142
5
C`nd ]i d[dur[ drumul din ]nchisoare, Ion parc-ar fi sc[pat
din pu=c[. }i b[tea inima, str`ns[-n cle=te de presim\irile rele.
„Barem de n-ar fi copilul“, se g`ndea mereu, alerg`nd pe =o-
seaua dintre Jidovi\a =i Pripas.
Intr`nd pe poart[ ]ns[ auzi limpede pl`nsul r[gu=it =i sl[bit
al copilului. „Uite... uite... A=a m[ bate Dumnezeu din senin!“
Petri=or, culcat pe spate, de-a curmezi=ul patului, gemea
cu ochii ]nchi=i l[crima\i. }n r[stimpuri ridica m`nu=i\ele, le
apropia =i le tremura parc[ s-ar fi c[znit s[-=i smulg[ o durere
mare... Zenobia, la vatr[, alegea c[rbuni aprin=i, tocmai vr`nd
s[-i desc`nte de deochi; Glaneta=u ]ns[, mai ]ntristat, =edea
pe marginea patului, =o=[ind:
—
Taci cu mo=ul, taci, taci, taci!
Ion ]=i arunc[ tot calabal`cul pe lavi\[ =i p[=i l`ng[ pat.
—
S-a dus, degeaba, s-a ispr[vit! zise d`nsul uit`ndu-se o
clip[ ]n fa\a supt[ =i bolnav[ a copilului.
—
Amu las[ c[ n-a mai fi nimic... Pesemne l-a deocheat
cineva, c[ oameni r[i sunt destui! r[spunse Zenobia, de la vatr[,
sufl`nd ]n j[ratic.
Glasul ei lini=tit schimb[ deodat[ groaza lui Ion ]ntr-o furie
n[prasnic[. I se p[ru c[ maic[-sa ]nadins vrea s[-i ucid[ copi-
lul. Se ]ntoarse la ea ca un nebun, ]i puse m`na ]n p[r =i ]ncepu
s[-i care la pumni cu sete, r[cnind:
—
}mi omori copilul, ai?... }ntr-adins... mi l-ai... omor`t!...
De spaim[, dintru-nt`i Zenobia nici nu se g`ndi s[ se vaite,
ci se f[cu ghem, h`c`ind sub lovituri. Trebui s[ sar[ Glaneta=u,
s-o scape din m`inile feciorului, lu`nd astfel =i d`nsul c`teva
ghionturi ]n ]nv[lm[=eal[.
—
Tulai, c[ m-a omor`t t`lharul! zbier[ acuma Zenobia zbu-
ghind-o afar[ ]n ograd[, cu p[rul v`lvoi. Tulai, oameni!... Tulai!...
}=i potrivi n[frama pe cap =i apoi se ]ntoarse iar ]n cas[,
blestem`nd vajnic pe Ion care, r[corit, se a=ezase la mas[, cu
ochii la copil, f[r[ s[ aud[ altceva, afar[ de pl`nsul neputincios
ce-l sf`=ia ca ni=te ]mpuns[turi de pumnal.

Ion
143
Zenobia, c[ut`nd totu=i s[-l ]mbuneze, urm[ preg[tirile de
desc`ntec ]n care de altfel era mare me=ter[. Aduse de la f`nt`n[
o cofi\[ de ap[, lu[ o ulcic[ plin[ =i o a=ez[ pe vatr[. Apoi cu
cle=tele ]n m`na st`ng[ apuc[ un c[rbune =i-l slobozi ]n apa
ne]nceput[, f[c`nd ]ndat[, cu un cu\it ce-l avea ]n dreapta, sem-
nul crucii ]n ulcic[, murmur`nd „nou[“. Puse alt c[rbune, f[cu
alt[ cruce =i num[r[ „opt“ =i a=a mereu p`n[ ajunse cu
num[r[toarea la unu. Jarul sf`r`ia ascu\it =i b[tr`na =opti tr[g`nd
cu ochiul spre Ion:
—
Avai de mine c[ r[u l-a mai deocheat cineva, plesni-i-ar
ochii s[-i plesneasc[!
}n picioare =i b[t`nd mereu cruci ]n ap[ cu cu\itul, rosti pe
urm[, domol, t[r[g[nat, abia ]n\eles:
—
Preasf`nt[ Maic[ Precist[, de-i deocheat Petri=or cu
unu, dedeochi cu doi; de-i deocheat cu doi, dedeochi cu
trei; de-i deocheat cu trei, dedeochi cu patru; de-i deocheat
cu patru, dedeochi cu cinci; de-i deocheat cu cinci, dede-
ochi cu =ase; de-i deocheat cu =ase, dedeochi cu =apte; de-i
deocheat cu =apte, dedeochi cu opt; de-i deocheat cu opt,
dedeochi cu nou[, cu m`inile mele cu-am`ndou[! Petri=or
s[ saie, s[ r[saie, ca aurul strecurat, ca argintul luminat!... +i
de-i deocheat de ochi c[prii, =i de-i deocheat de ochi negrii,
=i de-i deochiat de ochi mierii — desc`ntecul din gura mea,
leacul de la Dumnezeu!...
Picur[ cu v`rful cu\itului c`\iva stropi de ap[ desc`ntat[ ]n
gura deschis[ a copilului, apoi ]=i muie degetele ]n ulcic[ =i-i
f[cu trei cruci pe frunte, trei pe b[rbie, trei pe piept =i c`te trei
]n fiecare talp[... +i ]ndat[ Petri=or ]ncet[ de-a mai pl`nge. Gemu
]ns[ greu, cu ochii mari, speria\i parc[ de o vedenie ur`t[.
—
To\i c[rbunii au picat la fund, morm[i Zenobia v[rs`nd
dintr-o dat[ apa din ulcic[ pe \`\`na u=ii. A fost deocheat
b[ie\a=ul dare-ar Dumnezeu s[ fie sub p[m`nt de trei st`njeni
ochii care nu las[-n pace suflete nevinovate!
Ion r[mase nemi=cat pe lavi\[ cu cotul pe mas[ =i nici nu
se atinse de m`ncarea ce i-o puse dinainte mam[-sa . Capul ]i

Liviu Rebreanu
144
fierbea de g`nduri negre... }ntr-un t`rziu, arunc`ndu-=i ochii
pe fereastr[, v[zu trec`nd pe Herdelea. S[ri ]n picioare, parc[
l-ar fi op[rit.
„Dumnezeu mi l-a trimis!“ ]=i zise d`nsul repezindu-se ]n
ograd[, cu capul gol, ca un z[natic.
Herdelea ]l z[ri =i se opri bucuros, ]ntreb`nd:
—
C`nd ai sc[pat, Ioane?... Bine c[ \i-a ajutat Dumnezeu...
Iaca, =i eu m[ ]ntorsei la slujb[... Tocmai de la =coal[ viu, c-am
dat drumul copiilor de pr`nz...
—
}mi moare b[ie\elul, domnule ]nv[\[tor, gemu Ion ]n loc
de orice r[spuns. Mi se pr[p[de=te, na=ule... +i dac[ moare, ce
s-alege de mine? Ce s[ m[ fac?
—
Ce s[ moar[?... A=a se ]mboln[vesc copiii...
—
Moare, moare, na=ule, simt c[ moare, st[rui \[ranul cu
at`ta convingere c[ Herdelea ]=i pierdu z`mbetul de pe buze.
—
Atunci cheam[ doctorul, finule!
—
Degeaba-i, na=ule... Ce s[ fac[ doctorul dac[-i m`na
lui Dumnezeu la mijloc? oft[ Ion uit`ndu-se drept ]n ochii
]nv[\[torului cu o privire stins[ de spaim[. Asta-i pedeapsa mea,
na=ule... Asta-i .. . Nu \i-am spus eu deun[zi?
—
R[u, f[cu Herdelea g`nditor. Dac[-i a=a, e r[u...
—
+-amu eu r[m`n iar pe drumuri, na=ule, a=a-i?... Toate
p[m`nturile se ]ntorc ]napoi de unde au venit, a=a-i? ]ntreb[
\[ranul at`rn`ndu-=i ochii pe buzele ]nv[\[torului ]n a=teptarea
unei dezmin\iri m`ntuitoare.
—
De... Bine nu-i, nici vorb[, zise Herdelea ]ncet, =ov[ind.
Dar nici tocmai a=a de r[u nu-i, cum te temi tu... C[ doar e=ti
tat[l copilului =i ]n caz de moarte, Doamne fere=te, tu e=ti, tata
e mo=tenitorul... Cel pu\in a=a cred eu...
—
Dar socrul? Vasile Baciu? se holb[ Ion necrez[tor.
—
Apoi de... =i el ar putea zice multe... C[ ce a dat, pentru
fata lui a dat... Dac-a murit fata =i ar muri =i copilul, te
pomene=ti c-o s[ cear[ s[-i ]napoiezi averea... De, =tiu eu?...
Dar mai bine s[ c[uta\i s[ v[ ]n\elege\i, c[ vezi bine cum umbl[
judec[\ile, numai cu ponoase.

Ion
145
Ion r[mase totu=i mul\umit. Dac[-i vorba de ]nvoial[, apoi
]nseamn[ c[ nu-i poate lua nimeni nimic f[r[ lupt[.
}n cas[ Petri=or pl`ngea iar, mai dureros. Dar lui Ion nu i se
p[rea a=a de sf`=ietor pl`nsul ca adineaori.
A doua zi veni Vasile Baciu, care auzise c[ copilul trage s[
moar[. Ion ]i p`ndi toate mi=c[rile. Vasile Baciu era lini=tit; ]l
m`ng`ie pu\in =i sf[tui pe Zenobia s[ pun[ pe p`ntecele um-
flat al bolnavului t[r`\e c[ldicele muiate ]n lapte dulce de la o
vac[ cu ]nt`iul vi\el. Numai la plecare spuse lui Ion:
—
Nu trebuia s[-l ]n\[rca\i a=a de micu\... Amu dac[ moare,
ce te faci?
Avea ]n privire ceva iscoditor. Ion ]ns[ r[spunse nep[s[tor:
—
Ce s[ fac, socrule? O s[-l ]ngrop[m... Dac[ nu i-a dat
Dumnezeu zile, putem noi s[-i d[m?
Vasile Baciu tu=i pu\in, parc-ar fi vrut s[ zic[ ceva =i s-ar fi
r[zg`ndit.
—
Apoi pace bun[! murmur[ d`nsul scurt, ie=ind.
Ion ]ncepu de-acum s[ se g`ndeasc[ la ]nmorm`ntare, so-
cotind c`t va trebui s[ cheltuiasc[ =i hot[r`nd s[-l a=eze l`ng[
Ana, c[-i loc mai frumos =i mai larg.
Apoi Petri=or se topi ceas cu ceas. A patra zi nu mai avu pl`ns,
ci doar un horc[it aspru, ca =i c`nd tragi cu fer[str[ul ]ntr-un lemn
prea tare... Atunci Ion aduse din Armadia pe doctorul Filipoiu.
C`nd sosi ]ns[ cu doctorul, g[si copilul rece. V[z`ndu-i burta
umflat[ =i v`n[t[ ca o tob[, Filipoiu str`nse din umeri:
—
L-a\i otr[vit cu cine =tie ce bazaconii de m`nc[ri... Dac[
m-a\i fi chemat p`n[ a nu se umfla, poate c[-l sc[pam...
Dup[ ]nmorm`ntare Vasile Baciu, ]ntunecat =i posomor`t,
veni ]ndat[ la Ion care ]l a=tepta:
—
Amu, ginere, s[ ne ]n\elegem omene=te, zise d`nsul f[r[
mult ]nconjur. Ana a murit, copilul a murit... Dumnezeu s[-i
ierte, c[-n m`na lui ni-i soarta =i via\a... Zestre \i-am dat destul[,
Ioane. +i c`t[ nu \i-am dat, mi-ai luat-o tu cu puterea, c-a=a ai
vrut. Ai v[zut c[ n-am zis nimic =i \i-am dat tot. C[ doar copi-
lului meu ]i d[deam... Nu gr[iesc bine, Ioane?

Liviu Rebreanu
146
Ion t[cu, cu ochii ]n alt[ parte. Vasile Baciu urm[, tot lini=tit:
—
Bine... Dar acuma, dac[ a murit =i Ana =i copilul, cu-
vine-se ca ce-a fost al lor s[ se ]ntoarc[ ]napoi la mine. A=a-i
legea =i omenia... De aceea am venit, s[ n-avem pe urm[ sfad[
=i ocar[...
—
Da de ce s[ se ]ntoarc[ la dumneata ce-i al meu, socrule?
zise Ion rece. Ce-i al meu, de ce s[ nu r[m`n[ tot al meu?
—
Ce-i al t[u, al t[u s[ r[m`ie. Mie s[-mi ]ntorci numai ce-i
al meu... S[-mi ]ntorci p[m`ntul...
—
Nu-\i mai strica gura degeaba, socrule, z[u a=a, ca doar
e=ti om b[tr`n! r`se deodat[ Ion, ]ntrerup`ndu-l .
Pe Vasile Baciu r`sul ]l ]nfurie. Se st[p`ni ]ns[ =i r[spunse
cu glasul mereu potolit, dar pu\in mai gros:
—
Eu am vrut s[ m[ ]nvoiesc cu tine, ca cu un om de
omenie. Dar nu... V[d c[ e=ti tot cum te-am =tiut. Ho\ ai fost,
ho\ ai r[mas. Nu degeaba nu-i nici o s[pt[m`n[ de c`nd ai
sc[pat din temni\[...
—
A=a-i, socrule, a=a-i iar cum zici dumneata, r`se Ion
r[ut[cios. Mai bine s[-mi zici dumneata mie c[-s ho\, dec`t
s[-\i zic eu dumitale. Mai bine!
—
Nu-i nimic, se scul[ Vasile. Dac[ tu nu vrei s[ ]n\elegi
de vorb[ bun[, ai s[ ]n\elegi de r[u... N -am umblat cu judec[\i
de c`nd sunt, dar amu nu te mai iert de-a= =ti de bine c[-mi
v`nd =i c[ma=a de pe mine!
Ion r`se mereu, ]nso\indu-l p`n[-n ograd[. Dar c`nd r[mase
singur, sim\i c[ ]nd`rjirea st[p`nit[ a b[tr`nului i-a cam cl[tinat
]ncrederea...
6
Herdelea raport[ din vreme inspectorului, dup[ cum se ce-
rea, c[ examenul de sf`r=itul anului se va \ine ]n Pripas ]n a
doua duminic[ din iunie... De=i felicitase ]ntr-o scrisoare re-
spectuoas[ pe Horvat cu prilejul ]naint[rii lui ca inspector,
Herdelea avea totu=i o fric[ de examenul de-acuma, cum n-a
avut niciodat[. Prinsese de veste c[ noul inspector se duce s[

Ion
147
supravegheze examenele la =colile unde i se p[rea c[ nu s-au
f[cut destule progrese ]n limba statului, =i astfel era sigur c[
are s[ vie =i la Pripas. }=i aducea aminte de inspec\ia de-acum
un an, de avertismentul de-atunci, =i-=i zicea ]ngrijorat:
—
Scurt[-i fericirea ]n via\a omului...
C`t fusese suspendat d`nsul, Z[greanu, av`nd alt[ metod[,
mai mult ]ncurcase copiii. }n mai pu\in de dou[ luni, deci, ar fi
trebuit s[ macine materia pentru un an. }=i pusese el tot sufletul
s[ v`re ]n min\ile tinere c`t mai multe cuvinte ungure=ti. Venea
la =coal[ de c`nd se f[cea ziu[ =i st[tea p`n[ ]nsera, numai s[
ias[ bine, s[ poat[ mul\umi pe domnul inspector... Ba mai tre-
mura =i pentru Belciug care, ]nv`rtindu-se toat[ vremea cu bi-
serica cea nou[, nu d[dea deloc pe la lec\iile de religie.
—
Ia seama, frate Ioane, c[ vine inspectorul la examen =i o s[
p[\im ur`t! ]i spunea Herdelea glume\, dar muncit ]n suflet de griji.
—
Parc[ nu mai pot eu de inspectorul vostru... Dac-ai ve-
dea tu ce trag cu zidarii de la biseric[, nici nu mi-ai mai pomeni
de inspector, z[u, Zaharie!
Nu se iubeau, dar nici nu se mai du=m[neau. Nu se c[utau,
dar nici nu se mai ocoleau =i, c`nd se ]nt`lneau, schimbau
c`te-o vorb[, dou[ despre treburile oficiale, ferindu-se totu=i
de-a lungi conversa\ia =i mai ales de-a aduce pe tapet ceva
din daraverele lor trecute.
S`mb[t[, ]n ajunul examenului, Herdelea ie=i cu to\i copiii
la p[dure, aduse verdea\[ =i flori, =i ]mpodobi =coala cu ghir-
lande. Sosi acas[ ]n Armadia t`rziu dup[ amiaz[, fr`nt de
oboseal[, de-abia t`r`ndu-=i picioarele. Tocmai se pl`ngea
d[sc[li\ei c`t a muncit, c`nd ]n fa\a casei se opri o tr[sur[ =i
Ghighi n[v[li ]n odaie, speriat[:
—
Tat[, tat[!... Inspectorul!
Herdelea ]=i uit[ deodat[ orice oboseal[ =i se repezi afar[.
—
O, bat[-l Dumnezeu, c[ nu te mai las[ nici s[ r[sufli!
morm[i doamna Herdelea.
Peste dou[-trei minute ]ns[ ]nv[\[torul intra ]n cas[ cu
inspectorul.

Liviu Rebreanu
148
—
Te-am c[utat ]n Pripas... Nu =tiam c[ nu stai acolo... Eu,
spun drept, nu-mi pot ]nchipui o =coal[ bun[ condus[ de un
]nv[\[tor din alt[ comun[... Dar, ]n sf`r=it, o s[ vedem m`ine...
Herdelea morm[i ceva ne]n\eles. C`nd era mi=cat =i ]ncur-
cat, vorbea foarte prost ungure=te. Trase un scaun inspectoru-
lui, =terg`ndu-l cu batista ca s[ nu fie cumva murdar.
—
Mul\umesc, zise Horvat acrit de schimonoselile limbii
oficiale ]n gura unui ]nv[\[tor al statului. Mul\umesc!... Voiam
numai s[ te anun\ c[ am venit ]nadins pentru examenul dumi-
tale... +tiu de r`ndul trecut c[ n-ai prea str[lucit =i vreau s[
v[d c`t progres ai f[cut... Acuma ]ns[ a= vrea s[ g[sesc pe aici
un hotel sau a=a ceva pentru noaptea asta...
—
Avem dou[, domnule inspector, dar mai bine e la ber[ria
Rahova... Curat =i ieftin! se gr[bi Herdelea s[-l l[mureasc[ ]n
n[dejdea s[ scape mai cur`nd de d`nsul.
D[sc[li\a r[mase netulburat[ pe canapea, l`ng[ fereastr[,
c`rpind ni=te pantaloni de-ai b[rbatului, ca s[ nu-=i mai strice
hainele cele bune la cancelaria lui Grof=oru, unde avea de g`nd
s[-=i reia serviciul mai temeinic ]ndat[ dup[ examen. Ghighi,
nedezb[rat[ de spaim[, st[tea cu buzele uitate ]ntr-un z`mbet
timid =i nu-=i putea lua ochii de la inspectorul care, ]n orice
cas[ de ]nv[\[tor, e privit ca un idol ]nfrico=[tor.
—
Familia dumitale? ]ntreb[ Horvat.
—
Da, da, zise Herdelea frec`ndu-=i m`inile cu respect.
Mai aveam o fat[, care e ]ns[ m[ritat[, cu ajutorul lui Dum-
nezeu... +i un fecior... de asemenea nu-i acas[...
—
Cu gospod[ria, doamn[, nu-i a=a? se adres[ inspectorul
d[sc[li\ei cu o galanterie impun[toare. Foarte frumos!
Gospod[ria e cea mai frumoas[ podoab[ a femeii!
—
Eu nu vorbesc ungure=te, zise doamna Herdelea, f[r[
m[car s[ ridice nasul din lucru, cu o lini=te care pe b[rbatul ei
]l ]ngrozi.
—
Cum?... Nu-n\eleg! se mir[ inspectorul.
—
Pricep eu ce zice\i, dar nu vreau s[ vorbesc ungure=te!
Nu-mi place mie s[ m[ str`mb tr[nc[nind ]ntr-o limb[ str[in[,

Ion
149
c`nd nici n-am nevoie! sf`r`i d[sc[li\a cu o superioritate zd-
robitoare =i str`ng`nd din buze, parc[ numai g`ndul c-ar putea
vorbi ungure=te ]i strepeze=te din\ii.
Inspectorul Horvat nu ]n\elesese tot ce cuv`ntase doamna
Herdelea. Vedea ]ns[ c[ femeia aceasta, so\ia unui ]nv[\[tor
al statului, nu =tie ungure=te. +i era ad`nc indignat. Se mai
]ntoarse spre Ghighi cu un z`mbet desperat:
—
Poate c[ nici domni=oara nu vorbe=te?
—
Niciodat[... nu.. . n-am vorbit! r[spunse Ghighi speriat[
c-o ia =i pe ea la zor =i schimonosind cuvintele ungure=ti at`t
de ]ngrozitor, c[ inspectorul se cutremur[ de durere.
—
A... da, da... Dumneavoastr[ desigur nu vorbi\i ungure=te
]n familie? ]ntreb[ Horvat pe Herdelea.
—
Nu... adic[... ar fi greu... Femeile n-au de unde s[... M[
rog... B[iatul ]ns[ vorbe=te mai abitir ca un ungur... Da... A
uimit toat[ Armadia cum =tie de bine, murmur[ ]nv[\[torul
sf`r=ind cu un suspin.
Inspectorul plec[ st[vilindu-=i ]n g`t revolta. Dup[ ce se
sui ]n tr[sur[ ]ns[, spuse foarte grav lui Herdelea:
—
Asta-i nemaiauzit, domnule! Dac[ nu po\i fi ]n\eles cu
limba noastr[ nici ]n casa unui ]nv[\[tor, care trebuie s[ fie un
propov[duitor sincer, atunci cum s[ progreseze ]nv[\[m`ntul
ungar? Cum, domnule?... Ce-am v[zut la dumneata m-a uimit
=i m-a ]ntristat... }n orice caz m-ai f[cut s[ fiu foarte curios de
examenul de m`ine...
Doamna Herdelea =i Ghighi avur[ ce oc[r] toat[ seara pe
socoteala inspectorului; ]nv[\[torul ]ns[ t[cu, nu-=i prea g[si
culcu= ]n pat, iar a doua zi, merg`nd ]n Pripas, se ]nchin[ =i
bolborosi toate rug[ciunile c`te =i le aduse aminte.
C`nd b[tu ora opt, inspectorul intr[ ]n clas[, ]naintea lui
Belciug, care veni de-abia pe la nou[, cu urmele de zid pe
haine. Examenul fu o tortur[ pentru ]nv[\[tor =i elevi. Horvat
se amesteca ]ntruna, ]ncurca ]ntreb[rile =i, de ]ndat[ ce un copil
gre=ea, ]ncrunta din spr`ncene =i se uita triumf[tor la Herde-
lea. Ba de c`teva ori zise tare:

Liviu Rebreanu
150
—
Cum s[ =tie, dac[ nu cunosc limba!... Nici unul nu
vorbe=te cumsecade ungure=te! To\i se b`lb`ie, se str`mb[...
Scandal!...
Herdelea ]ncepu s[ se scuze c[ copiii nu pot =ti perfect lim-
ba, de vreme ce n-o vorbesc acas[ =i c[, de altfel, rezultatele
nu sunt cum ar putea fi din pricin[ c[ el a fost ]nlocuit luni de
zile cu un t`n[r care venise cu obiceiuri noi. Dar, fiindc[ in-
spectorul nici nu voia s[-l asculte, se resemn[ mai ]n urm[, ]=i
rec[p[t[ s`ngele rece =i nu se mai sinchisi de d`nsul, examin`nd
parc-ar fi singur cu =colarii, g`ndindu-se doar mereu:
—
Acu fie ce-o vrea Dumnezeu din cer! Acolo-i toat[
n[dejdea!
La sf`r=it veni r`ndul preotului, cu religia. Copiii, ]nviora\i,
r[spundeau limpede =i cu glas tare, ca =i c`nd de-abia =i-ar fi
st[p`nit bucuria c[ li-e ]ng[duit s[ rosteasc[ vorba pe care o
pricep.
—
A= dori s[-mi spun[ un elev pe ungure=te Tat[l nostru! zise
Horvat, la sf`r=it, nemul\umit c[ nu mai auzea limba statului.
Belciug, parc[ n-ar fi ]n\eles bine, ]ntreb[ mirat:
—
Poftim?
—
Zic c-a= dori s-aud Tat[l nostru ]n ungure=te conform
planului de ]nv[\[m`nt! repet[ inspectorul deodat[ mai sever.
—
Asta nu se poate! r[spunse preotul, hot[r`t =i scurt,
]mbujor`ndu-se de m`ndrie.
—
Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de tonul r[spunsului.
—
Nu se poate, vorbi Belciug cu o franche\e care-l ]n[l\a,
pentru c[ elevii nu =tiu rug[ciunile pe ungure=te pentru c[ eu
i-am ]nv[\at ]n limba lor matern[, pentru c[ nici eu nu le =tiu
pe ungure=te, c[ci nici pe mine nu m-a ]nv[\at nimeni s[ le
zic pe ungure=te, cum n-am ]nv[\at nici eu pe nimeni!
—
M[ surprinde =i culoarea, =i ]n\elesul cuvintelor dumitale,
p[rinte! zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede c[ ]n =coli-
le statului religia s[ se predea paralel ]n limba matern[ a elevilor
=i ]n limba oficial[ ungar[. Vas[zic[ cer minimul posibil c`nd
m[ mul\umesc cu Tat[l nostru. M[ rog, te-am convins?

Ion
151
—
Domnule inspector, eu unul prefer s[ nu mai predau re-
ligia ]n =coala aceasta dec`t s[-mi p`ng[resc con=tiinta =i s[
z[p[cesc sentimentele credincio=ilor mei! Orice s[-mi cere\i,
domnule, dar asta nu! M[car credin\a s[ ne r[m`n[ neatins[!
M[car at`ta drept s-avem =i noi ]n \ara asta, ]n care ne-am
n[scut =i s-au n[scut p[rin\ii no=tri =i p[rin\ii p[rin\ilor no=tri!
—
Observ ]ns[ c[ limbajul dumitale nu se prea deosebe=te
de cel al agitatorilor care st`rnesc z`zanie ]ntre na\iunea un-
gar[ unitar[ =i ungurii de buze rom`ne? rosti inspectorul as-
pru, ]ncheindu-=i haina ca s[-=i sporeasc[ autoritatea. |in s[
te previn, p[rinte, c[ statul nu d[ ajutoare celor ce lucreaz[
]mpotriva intereselor patriotice!
—
Dac[ respectul credin\ei mele str[mo=e=ti =i ]mplinirea cin-
stit[ a datoriei mele de preot ]nseamn[ agita\ie, domnule inspec-
tor, primesc bucuros orice urm[ri! Dar de la ceea ce cred c[ este
datoria mea, nu m[ voi abate, ]n nici un caz! declar[ Belciug at`t
de energic c[ Herdelea se f[cu mititel de admira\ie =i de fric[.
—
Bine... Foarte bine... Iau not[... Probabil c[ din pricina
aceasta nu progreseaz[ =coala de-aici deloc... Foarte proba-
bil!... Prea bine!... Voi lua m[surile de cuviin\[, negre=it, mur-
mur[ inspectorul ]nghi\indu-=i m`nia ca s[ nu dea spectacol
]n fa\a =colarilor; apoi, ]ntorc`ndu-se brusc la Herdelea, urm[:
Dumneata trebuie s[ fii cam obosit, nu? Se vede c[ e=ti obo-
sit!... C`\i ani de serviciu ai?
—
Treizeci =i doi, b`lb`i ]nv[\[torul sp[im`ntat.
—
Da? Treizeci =i... A, e destul! Te sf[tuiesc s[ ceri ]ndat[
s[ te scoatem la pensie!... Te sf[tuiesc mult!... Vei avea o pen-
sie frumoas[ =i te vei putea odihni, c[ci ai mare nevoie de
odihn[... Vas[zic[ s[-mi trimi\i peti\ia! Din partea mea vei avea
tot concursul s[ fie rezolvat[ c`t mai grabnic!
Belciug r[mase cu Herdelea ]n curtea =coalei dup[ pleca-
rea inspectorului, am`ndoi descoperi\i, ]n soarele vesel =i
fierbinte. Din clas[ glasurile copiilor, dezghe\ate de frica prin
care au trecut, veneau molcom =i topite ]ntr-un zumzet de al-
bine harnice. St[teau t[cu\i, g`nditori =i tulbura\i. Apoi deo-

Liviu Rebreanu
152
dat[ privirile lor se ]nt`lnir[ =i fiecare citi ]n fa\a celuilalt aceea=i
zbuciumare.
—
E greu de tot, Ioane! S-au pus pe capul nostru s[ ne do-
boare! zise Herdelea trist =i nehot[r`t.
—
Nici pe Dumnezeu nu ni-l cru\[, p[g`nii!... Vor s[ ne
ucid[ sufletul, nu le ajunge c[ ne-au ]nc[tu=at limba! murmur[
Belciug cu o ]nd`rjire ad`nc[ =i st[p`nit[.
T[cur[ iar. Primejdia parc[-i ]mprejmuia tot mai str`ns,
acoperindu-i =i ]nduio=`ndu-i. Ochii lor se ]ndulcir[ privin-
du-se . +i ]n acela=i timp inimile lor se umpleau de iubirea care
]nfr[\e=te pe osta=i ]n fa\a du=manului.
—
+i noi suntem vinova\i, Zaharie! zise preotul cu glas care
iart[ =i cere iertare.
—
Gre=eala iertare a=teapt[, ad[ug[ ]nv[\[torul.
}=i str`nser[ m`inile ca =i c`nd ar fi f[cut un leg[m`nt.
7
Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, dup[ examen, Ghighi st`nd ]n
gr[dini\a din fa\a casei, v[zu o tr[sur[ pr[foas[ apropiindu-se,
care i se p[ru cunoscut[. Dar numai c`nd se opri, ]ncepu s[
\ipe de bucurie copil[reasc[:
—
Laura!... Pintea!... Mam[, a venit Laura!...
Alerg[ la tr[sur[, se s[rut[ de nenum[rate ori cu Laura,
r`z`nd, pl`ng`nd =i ciripind ne]ncetat:
—
Nici nu ne-a\i telegrafiat c[ sosi\i...
—
Am vrut s[ v[ facem surpriz[...
—
Te-ai mai ]ngr[=at, Laura scump[... =i ce bine-\i =ade a=a!
—
Tu te-ai f[cut iar mai frumoas[...
—
Ei, destul, destul! strig[ Pintea glume\. Mai treci de m[
s[rut[ =i pe mine!
Herdelea ie=i f[r[ hain[, cum era, =i ]mbr[\i=[ ]nt`i pe
George, ]n vreme ce, ]n urma lui, d[sc[li\a cu lacrimi ]n ochi
=i cu r`sul pe buze murmur[ z[p[cit[ de emo\ie:
—
O, dragii de ei... Le-o fi foame =i noi n-avem nimic gata...
Dac[ =tiam, t[iam vreo doi pui... Dragii mamii, dragi!...

Ion
153
O servitoare dolofan[ cobor] tacticos din tr[sur[ cu feti\a
Laurei ]n bra\e. Speriat[ de g[l[gie, copila ]ncepu s[ pl`ng[.
Mam[-sa se repezi:
—
D[-o-ncoace, Ilona!
Vru s[ o ia, dar Ghighi s[ri s[ i-o dea ei. }n bra\ele ei ]ns[
feti\a pl`nse mai tare.
—
Nu te cunoa=te, Ghighi\o, de-aceea pl`nge, zise Laura,
m`ndr[. S[ vezi ]ns[ pe noi cum ne cunoa=te =i cum r`de! |i-e
mai mare dragul...
—
D[-mi-o mie, c[ eu sunt obi=nuit[ cu copiii! f[cu doamna
Herdelea, lu`nd pe micu\a Maria de la Ghighi =i ogoind-o: Taci
cu mama t`n[, taci, draga m[mi\ii scump[ =i dulce...
Fetita se lini=ti ]ntr-adev[r, spre admira\ia tuturor. Herdelea
profit[ de ocazie =i-i pofti ]n cas[, comand`nd milit[re=te:
—
}nainte... mar=! }n cas[!... A\i tr[nc[nit destul ]n uli\[!
}n cas[ urmar[ noi lacrimi =i mai ales se ]ncinse o vorb[raie
care nu se sf`r=i p`n[ la miezul nop\i. Laura povestea minun[\ii
despre Pintea, Pintea despre Laura =i am`ndoi despre odorul
lor; Herdelea zugr[vi pe inspectorul care a fost tic[los la exa-
men, dar f[r[ a spune c[ i-a cerut s[ ias[ la pensie; d[sc[li\a =i
Ghighi ]ntre\inur[ pe Laura cu nout[\ile din Armadia, ]ntre care
cea mai de seam[ era logodna Lucre\iei Dragu cu profesorul
Oprea... }ntre timp ]ns[ doamna Herdelea g[si destul[ vreme
s[ doboare trei pui mari ]n onoarea dragilor musafiri =i s[ le
serveasc[ la amiaz[ un paprica= cum n-au pomenit ei nici la
Bistri\a.
Dup[ mas[ ]ns[ George st`rni o furtun[ c`nd spuse c[ chiar
m`ine vor s[ plece cu to\ii mai departe, la S`ngeorz.
—
Nu se poate! Trebuie s[ sta\i =i la noi barem o s[pt[m`n[!
protest[ Herdelea ad[ug`nd apoi cald: C[ doar =i noi vrem s[
ne f[lim pu\in cu voi la armadienii [=tia, ce Dumnezeu!
—
La ]ntoarcere, la ]ntoarcere! zise Pintea ne]nduplecat.
Acum nu-i vreme! Ceilal\i ne a=teapt[ ]n S`ngeorz de o
s[pt[m`n[!
—
Care ceilal\i?

Liviu Rebreanu
154
Laura l[muri c[ „ceilal\i“ sunt Alexandru, fratele lui George,
profesor ]n Rom`nia, la Giurgiu, care a venit ]mpreun[ cu Gogu
Ionescu, so\ul Eugeniei...
—
+i Ionel, alt frate, contabil din Cern[u\i, o complet[
Pintea. Suntem at`\ia fra\i =i surori c[ numai tata =tie pe dina-
far[ ]ntreg pomelnicul!... De altfel, aduce\i-v[ aminte, vi l-a
]n=irat odinioar[ pe ]ndelete...
—
Au luat vila Mara =i o s[ petrecem pl[cut to\i ]mpreun[,
mai zise Laura. Numai s[ nu uit[m s[ telegrafiem lui Titu s[ vie
=i el neap[rat, de=i eu i-am scris... dar ca s[ =tie c-am sosit...
}n sf`r=it se ]nvoir[ =i spre sear[ Herdelea cu George toc-
mir[ dou[ tr[suri pentru a doua zi, p`n[ la S`ngeorz.
C[l[toria fu vesel[, cu opriri scurte prin toate satele, pe la
cunoscu\i =i prieteni. Valea Some=ului se str`mta mereu, =o-
seaua se pitula pe sub st`nci =i r`pi tot mai piezi=e, iar r`ul
]nsu=i g`lg`ia din ce ]n ce mai m`nios... Uli\a B[ilor cote=te
din =oseaua cea mare ]n mijlocul S`ngeorzului, comun[ bogat[
=i nesf`r=it de lung[. Un p`r`u gure= roade necurmat drumul
ce urc[ u=or printre case \[r[ne=ti p`n[ ajunge la b[ile a=ezate
]ntr-un cazan ]mpresurat de dealuri ]mp[durite. Vile cochete
sunt risipite =i ascunse printre brazi b[tr`ni, ]n jurul unui d`mb
ca o tidv[ uria=[ ]n v`rful c[ruia chio=cul alb pare o tichiu\[
de clovn. La picioarele d`mbului, v[z`ndu-se de departe, din-
tr-un perete t[iat ]n piatr[, izvorul Tam[duirii bolboce=te prin
guri numeroase, adun`ndu-=i borvizul ]ntr-un canal ar[miu
care-l duce ]n cl[direa scaldelor. }n fa\a izvorului e o teras[
prundit[, de unde pornesc zeci de c[r[ri, p[zite de brazi, spre
vilele =i c[su\ele dimprejur. La o margine a terasei ]ns[ un ho-
tel-restaurant nou, parc[ st[p`ne=te =i ispite=te toat[ lumea.
Sosir[ pe la asfin\itul soarelui ]n fa\a vilei Mara care albea
cu ferestrele deschise. George strig[ din uli\[:
—
Oaspe\i primi\i, oameni buni?
Un c[p=or frumos de femeie se ivi ]ntr-o fereastr[, dar
disp[ru ]ndat[ cu un \ip[t ]n[bu=it:
—
George... A venit George!

Ion
155
}ntr-un antreu larg, pu\in ]ntunecos, se ]nt`lnir[ toate rudele
=i se cunoscur[. Voiau s[ par[ veseli, =i totu=i to\i erau st`njeni\i.
}nsu=i George nu se sim\ea prea la largul lui cu neamurile din
Rom`nia; fusese aproape copil c`nd v[zuse ultima oar[ pe
Alexandru, =i chiar Eugenia se schimbase mult ]n trei ani. Ca
s[ scape mai u=or, George c[ut[ s[ glumeasc[ =i s[ adauge la
numele fiec[ruia c`te-o codi\[ hazlie; ba la sf`r=it se ]nv`rti =i
]ntr-un picior, strig`nd:
—
Ei, mai sunt rude de recomandat? Ca mi s-a ur`t de c`nd
nu mai ispr[vesc!
Vorbele acestea li se p[rur[ at`t de =ugube\e c[ to\i izbuc-
nir[ ]n r`sete care mai sparser[ ghea\a pu\in. Atunci interveni
Atena, so\ia lui Alexandru, o femeie nalt[, usc[\iv[, cu tr[s[turi
fine =i cam reci, dar cu voce foarte cald[ =i simpatic[:
—
Bine, Georgel, se poate s[ ui\i tocmai pe nepo\ii t[i?...
Veni\i aci, copii!... Pofti\i, mo=tenitorii no=tri dragi!... Alecu,
Ionic[, Zoe!...
To\i Herdelenii se aruncar[ asupra copiilor, ]n[bu=indu-i ]n
s[rut[ri. Mai ales d[sc[li\a, care se sim\ea op[rit[ ]n fa\a at`tor
necunoscu\i, g[si o adev[rat[ salvare ]n copii =i se retrase cu
ei ]ntr-un col\ ca s[-i m`ng`ie.
}ncetul cu ]ncetul ]ns[ r[ceala se topi. Alexandru era un
b[rbat bl`nd, cu ochii dulci =i barbi=on negru, =i se ]mprieteni
cur`nd cu Herdelea, vorbind de =coal[ =i de unguri. Gogu
Ionescu era mai b[tr`n, aproape de v`rsta lui Herdelea, dar
fiindc[ nevast[-sa era prea t`n[r[, umbla spilcuit, ]mbr[cat
dup[ ultima mod[, se r[dea ]n fiecare zi, =i nu purta must[\i;
vorbea ]n fraze alese, parc[ fiece cuv`nt ar fi fost pentru Moni-
torul Oficial, de=i la Camer[ nu deschisese gura niciodat[, fiind
mameluc guvernamental. Laura =i Ghighi nu mai conteneau cu
frumuse\ea Eugeniei care, ]ntr-adev[r, avea ochi mari foarte
alba=tri =i m`ng`ietori, cu gene lungi =i dese care, c`nd clipeau,
parc[ oftau, cu o gur[ c`t o cirea=[ coapt[, ve=nic sur`z[toare,
cu obrajii catifela\i care n-au nevoie de dresuri, cu talia
ml[dioas[, tras[ prin inel, cu o rochie simpl[ =i totu=i de o ele-

Liviu Rebreanu
156
gan\[ ademenitoare... Fire=te c[ =i Eugenia descoperea mereu
noi calit[\i Laurei =i Ghighi\ei, cer`nd din c`nd ]n c`nd =i p[rerea
so\ului ei:
—
Elle est ravissante, Gogule, n’est-ce pas?1
Gogu aproba foarte politicos, de=i el era at`t de ]nc`ntat de ne-
vast[-sa, pe care o luase f[r[ zestre =i numai pentru frumuse\ea ei,
]nc`t toate femeile din lume i se p[reau mai mult sau mai pu\in slute.
George umbla de la un grup la altul, str[lucitor de
mul\umire, azv`rlind c`te-o vorb[ =i ]n sf`r=it statorindu-se
l`ng[ doamna Herdelea care se mai ]nc[lzise pu\in discut`nd
de greut[\ile casnice cu Atena, ea ]ns[=i mare gospodin[ =i
mam[ iubitoare.
}n v[lm[=agul prezent[rilor uitaser[ pe feti\a Laurei. Cu at`t
mai mult fu purtat[ din m`n[ ]n m`n[, rasf[\at[ =i s[rutat[,
p`n[ ce micu\a g[si de cuviin\[ s[-=i ude scutecele tocmai ]n
bra\ele Eugeniei, spre marea veselie a tuturor.
—
Bine c[ nu \i-a p[tat rochia! strig[ Ghighi.
—
E semn bun pentru o nevast[ t`n[r[! glumi Herdelea.
—
A, =tii c[ a sosit =i Ionel, zise Alexandru c[tre George,
c`nd se mai potoli zgomotul. Noi l-am g[sit aici. Zice c-a venit
de vreo zece zile. Dar crezi c[ po\i face ceva cu ursul cela?
Nici m[car nu vrea s[ stea cu noi. Are odaie la hotel =i toat[
ziua bate dealurile =i p[durile...
}n sf`r=it Atena, ca gazd[, puse cap[t taifasurilor:
—
Acuma haide\i to\i ]n camerele voastre!... +i ]ntr-o
jum[tate de or[ s[ fi\i gata, c[ mergem s[ ne plimb[m ni\el cu
muzic[, iar pe urm[ vom lua masa la restaurant!... Ei, la reve-
dere! }n cur`nd!
Peste c`teva minute to\i se g[teau =i ]n toate od[ile se schim-
bau p[reri despre noile cuno=tin\e. To\i erau ]nc`nta\i, afar[ de
Gogu, care nu putea uita rochia doamnei Herdelea, croit[ dup[
moda de-acum dou[zeci de ani, =i care se sim\ea jignit, de=i nu
voia s[ se arate, c[ str[inii ace=tia nu-l respect[ ]ndeajuns.
}n amurgul ]n[sprit de mirosuri de brad =i de r[=in[, muzi-
ca l[utarilor r[suna alin[toare. Pe teras[ =i pe c[r[rile dimpre-

Ion
157
jur furnica o lume voioas[ pe care valsurile =i roman\ele o fer-
mecau. La izvorul T[m[duirii era ]mbulzeal[ de pahare, iar
prin ]nserarea brazilor =oaptele de dragoste se ]ntreceau =i se
stingeau ]n aerul ce ]nviora inimile... }ntr-o poieni\[ ascuns[
grupul de neamuri d[du ]nt`mpl[tor peste Ionel, =ez`nd pe o
banc[, cu \igara ]n col\ul gurii, nep[s[tor =i lini=tit. Muzica =i
zgomotul lumii de-abia ajungeau aici ca o adiere bl`nd[. }l
silir[ s[ mearg[ s[ m[n`nce ]mpreun[.
—
De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace? zise Ionel, urnin-
du-se anevoie. Mie nu-mi place g[l[gia =i lumea...
}n ]ntunericul ]nstelat restaurantul str[lucea de lumin[. Te-
rasa mai toat[ era acuma acoperit[ de mese, iar ]n parfumul
brazilor se amestecau mirosuri de m`nc[ri =i b[uturi.
—
Uite Ungureanu! strig[ George tocmai c`nd erau aproape
de masa ce li se rezervase, oprindu-se. Ce faci pe-aici, prietene?
Aurel v[zu pe Laura ]n mijlocul celorlal\i, ]=i scoase p[l[ria
=i zise ]ncurcat:
—
Bun[ seara, stimat[ doamn[!
Laura r[spunse d`nd din cap serios, urm`ndu-=i calea f[r[
nici o tres[rire. Doar c`nd se a=ez[ la mas[ se g`ndi z`mbind
c[ odinioar[ a putut simpatiza pe b[ie\oiul [sta...
Erau pe la mijlocul cinei c`nd deodat[ ap[ru Titu pe teras[.
Se uit[ ]mprejur pu\in jenat, apoi, v[z`nd masa cea mare, veni
drept =i salut[ parc[ pe to\i i-ar fi cunoscut de c`nd lumea.
—
Am primit t`rziu telegrama =i de-abia adineaori am pu-
tut sosi!
Laura, care nu-l mai v[zuse de la cununie, ]l ]mbr[\i=[
pl`ng`nd =i murmur`nd cu drag:
—
Titule! Titule!
So\ii Herdelea se sim\ir[ mai m`ndri, observ`nd c[ feciorul
lor a f[cut impresie bun[ asupra noilor neamuri.
—
Aici, aici, l`ng[ mine, c[ mie-mi sunt mai dragi poe\ii!
strig[ Alexandru d`ndu-=i scaunul mai la o parte.
La dreapta lui Titu =edea Eugenia, care-l privea curioas[.
Titu ]i s[rut[ m`na inelat[ =i parfumat[, =i a=ez`ndu-se ]i zise:

Liviu Rebreanu
158
—
Superb[ sor[ are George, iar eu ]nc`nt[toare cumn[\ic[!
—
Opre=te, tinere, av`ntul! r`se Alexandru. S[ nu te apuci
s[-i faci curte c[ b[rbatu-s[u e gelos ca un harap!
Gogu, de peste mas[, z`mbi cu o nep[sare c[utat[, ]n vreme
ce ceilal\i r`ser[ cu poft[. Eugenia ]ns[ se ro=i pu\in =i r[spunse:
—
Cu toate astea ]mi place s[ mi se fac[ curte!
—
Aha! aha! strig[ iar Alexandru. Carevas[zic[, o invita\ie
]n toat[ forma?... Gogule, s[ fii cu ochii ]n patru, c[ t`n[rul e
primejdios!
R`sul =i buna dispozi\ie au domnit toat[ seara...
Titu fu g[zduit, fire=te, tot ]n vila Mara. Se scul[ ]ns[ mai
de diminea\[ ca to\i, s[ se poat[ plimba =i s[-=i r[coreasc[
creierii ]nfierb`nta\i de emo\iile ce i le-au st`rnit oamenii din
\ara unde n[zuia =i el. Se sim\ea fericit =i-i suna mereu ]n urechi
mai ales graiul lor gr[bit =i dulce. D`ndu-=i seama c[ Alexan-
dru ]l simpatiza, voia s[ c`=tige =i prietenia lui Gogu care, fi-
ind deputat, ]l va putea ajuta mai ales c`nd va ajunge =i d`nsul
]n Rom`nia. Apoi Eugenia ]l fermecase a=a ]nc`t o =i visase,
dar acum trebuia s[-=i ast`mpere admira\ia, zic`ndu-=i c[ nu-i
timpul s[ se \in[ de n[luciri.
La izvor se ]nt`lni cu Ionel Pintea care bea foarte cump[tat,
dintr-o cea=c[, borviz cu lapte ]n care ]nmuia chifl[.
—
Asta-i cura mea, zise Ionel z`mbind silit.
Pornir[ ]mpreun[ ]ntr-o p[dure deas[ de molif\i. Ionel nu
era prea ]nc`ntat, c[ci petrecea mai bine singur. Titu totu=i se
ag[\[ de d`nsul, dornic s[ afle ce-i ]n Bucovina, fiind ]nt`iul
om de-acolo cu care putea vorbi. }ntreb[rile lui st[ruitoare ]ns[
pe Ion Pintea ]l plictisir[, ]nc`t ]n cele din urm[ ]i spuse r[spicat:
—
Dumneata vrei s[ m[ faci s[ vorbesc de lucruri care pe
mine nu m[ intereseaz[ sau cel pu\in nu m[ pasioneaz[. Eu
azi sunt un simplu contabil, cople=it de munc[ =i care n-am
nici vreme =i nici poft[ s[ m[ amestec ]n z`zaniile politice.
Orice politic[ mi-e indiferent[... Prostiile astea, iart[-m[ c[ zic
a=a, le-am f[cut pe c`nd eram prin liceu =i nu le-am mai luat
cu mine ]n via\[, s[ mi-o ]mpov[rez... +i pe urm[, mai cu seam[

Ion
159
la noi ]n Bucovina, politica ]nseamn[ numai ceart[, h[r\uial[,
scandal, murd[rie... mai mare ru=inea! Suntem pu\ini =i totu=i
dezbina\i ]n at`tea partide =i bisericu\e, ]nc`t nimeni nu se
g`nde=te la interesul general, ci to\i se g`ndesc numai la
ambi\iile lor m[runte... A, mi-e =i sc`rb[!... Eu cred c[ liber-
tatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt
s-o aib[. De aceea dumneavoastr[ aici sunte\i mai ferici\i, oric`t
v[ pl`nge\i =i v[ burzului\i... A=a este, domnule! Aici ungurii,
nerozi, v[ s`c`ie, v[ persecut[, v[ ]ngenuncheaz[ — adev[rat.
Asta-i norocul dumneavoastr[, c[ci asta v[ face d`rji, solidari
=i puternici. }n clipa c`nd vi s-ar da libertatea, a\i face =i dum-
neavoastr[ ceea ce se face la noi. Ungurii sunt pro=ti =i v[
]nt[resc vr`nd s[ v[ sl[beasc[. V-ar distruge ]ns[ ]ndat[ ce s-ar
dezlega lan\urile!
Titu r[mase cu gura c[scat[, f[r[ s[ mai poat[ r[spunde.
—
Ei, acuma ai aflat? sf`r=i Ionel acru. Adev[rul e totdeau-
na dureros...
Titu murmur[ ceva, mai merse c`\iva pa=i, apoi deodat[ ]i
zise bun[ ziua =i se desp[r\i tulburat.
—
Nu se poate... Vorbe... Astea-s aiur[rile unui ursuz! se g`ndi
d`nsul sim\indu-se totu=i obosit ca dup[ o noapte nedormit[.
—
}nc[ unul care-i cu mintea plin[ de fumuri! murmur[
Ionel singur, bucuros c-a sc[pat de un tovar[= prea curios.
Titu fu posomor`t toat[ ziua, parc[ de cele ce i-a spus Ionel
at`rna fericirea lui ]ntreag[. }=i amintea fiece cuv`nt =i-l durea
ca o mare nenorocire. Laura ]i =opti c`nd g[si prilej:
—
Ce ai, drag[ Titule? Nu fi ur`cios! E vorba de viitorul
t[u. George a vorbit cu Alexandru despre tine =i despre
dorin\ele tale... Ia seama s[ nu-i indispui pe to\i!
Dup[-pr`nz, st`nd cu to\ii de vorb[ ]ntr-un chio=c, la umbr[,
Herdelea povesti am[nun\it rudelor c`te a p[\it. Voind s[-=i
preg[teasc[ mai frumos ie=irea la pensie, o ]ntoarse pe coarda
na\ional[, ar[t`ndu-le cum toate i se trag din faptul c[ a luat
ap[rarea unui biet \[ran rom`n fa\[ de samavolnicia unui
magistrat ungur, apoi st[ruind mai ales asupra examenului c`nd

Liviu Rebreanu
160
inspectorul i-a cerut s[ nu mai lase pe copii s[ cr`cneasc[ pe
rom`ne=te, =i sf`r=ind melancolic:
—
Dar dec`t s[-mi unguresc sufletul la b[tr`ne\e =i s[-mi v`nd
con=tiin\a, mai bine s-ajung salahor muritor de foame! Mai bine!...
De aceea m[ =i bate capul s[ ies la pensie cur`nd-cur`nd...
Rudele din \ar[ fierbeau de indignare. Chiar =i Gogu se
]nc[lzi =i, c`nd Herdelea spuse c[, de-ar fi mai t`n[r, s-ar duce
=i el ]n Rom`nia ca Titu, numai s[ scape de urgia st[p`nirii
ungure=ti — se repezi ]nsufle\it la Titu =i-i str`nse m`na:
—
Bravo, tinere! Vino la noi, la libertate!... De ce-ai sta =i
dumneata ]ntre barbarii ace=tia cutropitori de con=tiin\e!
Titu se ]nsenin[, mai cu seam[ c[ Gogu ]i oferi ]ndat[ s[
trag[ la d`n=ii ]n Bucure=tii, ad[ug`nd:
—
La noi po\i sta toat[ ziua, s[ m[n`nci =i s[ faci poezii
c`te-\i place!
—
S[ vii negre=it la noi! O s[-mi faci mare pl[cere! spuse
=i Eugenia privindu-l cochet =i convins[ c[ melancolia de azi
a t`n[rului a fost din pricina ei.
Alexandru ]l pofti s[ mai mearg[ =i pe la d`nsul, prin Giur-
giu, dac[ i se va ur] la Bucure=ti.
—
S[ vii numai, c[ n-ai s[ r[m`i pe drumuri ]n Rom`nia!
sf`r=i Atena.
—
Cu at`tea protec\ii mari, ministru trebuie s[ ajungi, Ti-
tule! strig[ Herdelea uit`ndu-=i grija lui, de mul\umire c[-=i
vede feciorul fericit.
}ntr-una din zilele urm[toare Gogu =i Alexandru, vorbind
de Titu, socotir[ ca ar fi poate =i mai nimerit s[-i g[seasc[ vreun
temei oarecare, ca s[ nu se simt[ jenat st`nd degeaba. +i
hot[r`r[ ]ndat[ s[-l ad[posteasc[ la un ziar; Gogu, ca depu-
tat, are s[-i fac[ loc barem la jurnalul partidului.
—
O, da, la o gazet[! zise Titu str[lucind de bucurie, c`nd
afl[. A=a ceva visam =i eu... Tocmai a=a ceva...
Perspectivele trandafirii ]i =terser[ din creieri r[spunsul lui
Ionel ce-l ]ntunecase un r[stimp. Cu privirea la \inta care lu-
cea mai aproape, via\a i se p[rea plin[ de comori.

Ion
161
De altfel Gogu prinse dragoste mult[ pentru „t`n[rul cu
ochii aprin=i, de o lumin[ stranie =i ]n[l\`toare“, cum ]i zicea.
Umblau mult ]mpreun[, discut`nd politic[ na\ional[ =i uneori
chiar literatur[ rom`neasc[, de=i acas[ Gogu se m`ndrea c[
n-a citit ]n via\a lui dec`t numai fran\uze=te. Al[turi de Titu,
deputatul se sim\ea cuprins de ]nfl[c[rare:
—
Trebuie s[ mai ave\i r[bdare, s[ mai lupta\i, s[ mai rezista\i!
Va veni =i m`ntuirea! Trebuie s[ vie!... Crede\i c[ pe noi, dinco-
lo, nu ne doare via\a voastr[ de suferin\e?... Voi sunte\i speran\a
noastr[, precum noi trebuie s[ fim speran\a voastr[!
—
De ce nu face\i m[car un gest ca s[ ne ]ncuraja\i? ]ntreb[
Titu pe care g`ndul acesta ]l fr[m`ntase mult.
—
V[ dorim ]n ad`ncul inimii noastre, dar gura trebuie s[
fie mut[! zise deputatul rom`n grav. O, politica!... Ce stupid
lucru e politica ]n lume!
8
Ion auzi cur`nd c[ Vasile Baciu a umblat pe la un avocat
din Bistri\a =i c[ l-ar fi tocmit s[-i scoat[ toate p[m`nturile de la
ginere-s[u. Se sp[im`nt[ mai ales sim\indu-se sl[bit ]n ]nd`rjirea
lui de c`nd i-a murit =i copilul. De=i vedea primejdia, g`ndurile
nu-i mai erau ]ndreptate numai asupra ei, ci hoin[reau neputin-
cioase ba ]ncoace, ba ]ncolo. }=i zicea c[ n-are s[ dea nici un
petic deloc, =-apoi ]ndat[ iar[=i c[ n-ar fi r[u s[ cad[ la o ]nvo-
ial[ cu Vasile, s[-i astupe gura... }n schimb inima ]i b[tea mereu
mai ner[bd[toare, fr[m`ntat[ de un dor ]n[bu=it prea mult[
vreme care azi st[tea s[ izbucneasc[. C`nd ]i venea ]n minte
Florica, uita de toate, chiar =i de socru-s[u, ]ntocmai precum
odinioar[ a uitat-o pe ea din pricina p[m`ntului.
A doua zi dup[ ce afl[ cum a fost Vasile Baciu la avocat,
v[zu pe Florica trec`nd cu dem`ncare la oameni, sprinten[,
z`mbitoare =i d`ndu-i bine\e parc[ l-ar fi chemat la d`nsa:
—
Ce mai faci, Ionic[!... Noroc bun!
—
Noroc bun! morm[i el ]ngrozindu-se cum i se scurg ochii
dup[ ea.

Liviu Rebreanu
162
}n aceea=i sear[, venind de la c`mp, se opri ]n poarta lui
George s[-l ]ntrebe ce s[ fac[ cu socru-s[u? Dar ]n vreme ce
George ]i spunea =i-l ]nv[\a ce credea, d`nsul vedea numai pe
Florica ]n tind[, ]nv`rtindu-se la vatr[, preg[tind cina, =i de-
abia se st[p`nea s[ nu se repead[ la ea, s-o cuprind[ ]n bra\e
=i s-o duc[ de-aici, s[ n-o mai ating[ nimeni, nici s[ nu i-o
r`vneasc[.
Ziua urm[toare se g`ndi s[ se duc[ iar la George, dar nu mai
]ndr[zni de fric[ s[ nu-i vad[ ]n ochi patima. +i, fiindc[ totu=i
trebuia barem s-o vad[, alerg[ ca un smintit p`n[ ce =tirici la care
hold[ secer[ Florica =i-=i f[cu drum prin apropiere =i o z[ri.
Se mira =i se afurisea c[ a l[sat-o s[ se m[rite cu altul =i c[
n-a luat-o el, =-apoi se m`ng`ia singur, zic`ndu-=i: „Mie mi-a
fost scris[ Florica, degeaba...“
}ncerca s[ se smulg[ din lan\ul ce-l str`ngea tot mai tare ca
s[-=i ]ntoarc[ toate g`ndurile la mo=ia lui amenin\at[ de
]nd`rjirea lui Vasile. Dar c`nd se mustra c-o s[-=i piard[ ave-
rea pentru o muiere blestemat[, cum se mustrase =i alt[dat[,
acum i se ad[uga ]n creieri, nechemat[, ]ntrebarea: ce folos
de p[m`nturi, dac[ cine \i-e pe lume drag nu-i al t[u? +i pe
urm[ g`ndurile se ]nl[n\uiau. Barem de-ar fi tr[it copilul, s[
=tie =i d`nsul pentru cine munce=te =i se sfarm[... Dar a=a, cui
ar r[m`ne mo=ia lui, dac[ l-ar str`nge Dumnezeu ]ntr-o bun[
zi, c[ci omu-i trec[tor ca adierea v`ntului.
Din pricina alerg[turilor zadarnice r[m[sese ]n urm[ cu
munca p[m`ntului. Toat[ lumea ispr[vise seceratul, dar el mai
avea ]nc[ dou[ holde ]n picioare. Numai dup[ o ceart[ mare
cu mam[-sa, se urni s[ trimit[ pe Glaneta=u cu trei lucr[tori la
locul cel mai mare, iar delni\a de l`ng[ drumul cel vechi s-o
doboare d`nsul.
Era ]ntr-o joi. De unde muncea Ion se vedea drumul pe care
treceau ne]ncetat femei cu co=uri =i desagi, merg`nd la b`lciul
s[pt[m`nal ]n Armadia. M[rul p[dure\ sub care n[scuse anul
trecut Ana era ]nc[rcat de rod =i f[cea o umbr[ groas[, de=i o
porumbi=te verde ]l acoperea p`n[-n ramuri.

Ion
163
Ion lucra cu o voie bun[ cum nu mai avusese de mult, ca
=i c`nd ar fi presim\it o bucurie n[valnic[. Se uita rareori spre
drum, ca s[ nu-l \ie de vorb[ nimeni. De altfel pe la pr`nzul
cel mic nu mai trecea pui de om... }ncepu s[ lege snopi =i,
c`nd ispr[vi =i-i a=ez[ ]n picioare, ]=i arunc[ ochii spre Pripas.
Atunci v[zu departe o femeie, venind gr[bit[, cu ni=te desagi
pe um[r. Tres[ri =i privi ]mprejur, bucuros c[ e singur c`t e
hotarul de mare.
—
Florica! murmur[ d`nsul apoi cu ochii spre femeia care
se apropia mereu.
O sorbea cu c`t se apropia =i i se p[rea din ce ]n ce mai
frumoas[. Florica avea o n[fram[ alb[ ]n cap, legat[
=treng[re=te. }l z[ri =i ea, mirat[ =i cuprins[ de o str`ngere de
inim[. Dar nu-=i pierdu firea =i, c`nd ajunse ]n dreptul lui, ]i
strig[ z`mbitoare:
—
Am s[ sosesc la spartul t`rgului, Ionic[!... De, omul cu
multe griji anevoie iese din cas[!
Ion ar fi vrut s[-i r[spund[ =i limba parc[ i se ]n\elenise.
Florica ]ns[ nu se opri. +i atunci ]l apuc[ o fric[ cumplit[ c[
nici acuma, de=i ar avea prilej bun, nu e ]n stare s[-i vorbeasc[,
s[-=i de=arte sufletul... P[=i spre drumul pustiu =i izbucni
aproape desperat:
—
Unde fugi a=a, Florico?... Mai stai oleac[, stai c[ am s[-\i
spun ceva... +i vino mai ]ncoace c[ doar n-o s[ piar[ t`rgul...
Femeia parc-ar fi a=teptat chemarea. Se ]ntoarse din cale =i
veni spre d`nsul, cu fa\a aprins[, dar zic`nd molatic:
—
Vai de mine... numai s[ nu m[ \ii mult de vorb[, Ioane,
c[ m[ omoar[ George...
Iar c`nd fu l`ng[ Ion, ad[ug[ mai ]ncet:
—
M[ duceam s[ v`nd ni=te pere oarz[ne, c[ ne trebuiesc
bani... +i George nu m[ las[ nici s[...
Ion o privea t[cut =i sim\indu-se jignit c[ ]i vorbe=te de
George. Nevasta, ridic`nd ochii ei alba=tri ]ntreb[tori =i
ad`ncindu-i ]n ochii lui tulbura\i, ]n\elese, ]=i curm[ g`ndul =i
murmur[ ginga=:

Liviu Rebreanu
164
—
Ce vrei, Ioane?...
B[rbatul zise, cu din\ii str`n=i, ]nfrico=at parc[ s[ nu-i zboare
spre d`nsa tot sufletul ]nnebunit de patim[:
—
Mai odihne=te =i tu... De ce nu vrei s[ te odihne=ti?
Privirile lor se ]mpleteau fermecate.
Florica =opti mai domol:
—
}s gr[bit[, Ionic[... z[u a=a... Las[-m[... s[-mi v[d de
drum... z[u a=a...
Dar ]n acela=i timp p[=ea al[turi de Ion, cu um[rul lipit
de um[rul lui. Trecur[ prin porumbi=te =i se oprir[ sub p[rul
p[dure\ unde sumanul b[rbatului era a=ternut pe jos la
umbr[, ca un culcu= preg[tit ]nadins. Se a=ezar[ privindu-se
]n ochii str[lucitori de o fericire mult a=teptat[. Ion vru s[-i
impute c[ i-a pomenit de George, sufl[ greu pe nas =i de-
abia putu g`f`i:
—
Ehei, Florico...
—
Uf, ce cald mi-e . . . m -a topit c[ldura, zise femeia d`nd
mai la o parte desagii cu pere. Dar aici e bine c[-i r[coare...
z[u a=a... r[coare...
—
R[coare, b`lb`i Ion ]n ne=tire peste c`teva clipe. Apoi
t[cur[, ascult`ndu-=i b[t[ile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiar[,
o cuprinse de subsuori =i-i mu=c[ buzele. Apoi Florica se l[s[
pe spate, moale, gem`nd...
—
Tot a mea trebuie s[ fii tu! zise b[rbatul pe urm[ c`nd
Florica ]=i lega n[frama, gata de plecare. S[ =tii de bine c[ fac
moartedeom=itotameaais[fii!
—
Ei, Ionic[, multe zice omul! r[spunse femeia f[r[ s[-l
mai priveasc[. C`nd s-a putut, n-ai vrut; c`nd vrei tu, nu se
mai poate!
Ion r[mase =ez`nd pe suman, cu ochii dup[ Florica ce se
pierdea prin porumbi=te.
—
Ba se poate, murmur[ singur, ca o ]ncurajare. S[ =tiu de
bine c[...
}=i retez[ deodat[ vorba. Frunzele m[rului fo=neau ca o
imputare. +i imputarea ]i aducea aminte de Ana. S[ri ]n pi-

Ion
165
cioare parc[ l-ar fi ]n\epat o viper[. Nu mai ]ndr[zni s[ se uite
spre m[rul sub care, acum un an, cealalt[ i-a n[scut copilul.
Se duse la secer[, f[r[ a ]ntoarce capul, ca =i c`nd din spate
l-ar fi amenin\at o m`n[ nev[zut[.
Florica se dep[rta pe drum leg[n`ndu-se m`ndr[ ]n =olduri.
Inima lui Ion tres[lta de noi fiori, ]n vreme ce buzele-i =opteau
d`rz:
—
Ba se poate!... S[ =tiu de bine c[ fac moarte de om!

Liviu Rebreanu
166
Capitolul XII
GEORGE
1
Precum fl[c[ii se duc pe la fete ]n fiecare sear[, pe viscol
ca =i pe vreme frumoas[, fr`n\i de munca zilei ca =i dup[ odih-
na de s[rb[tori, tot astfel se ducea acum Ion pe la George,
nesmintit, ca spre un frate bun, c`nd s[-i cear[ un sfat, c`nd
s[-i dea el o pova\[, g[sind totdeauna o pricin[ care s[-i
]ndrept[\easc[ venirea... Nu se mai sfia de George =i uneori
schimba c`te-o vorb[ =i cu Florica, ]n treac[t, cum se cuvine
s[ te por\i cu orice muiere ]n casa omului.
Iar George se sim\ea m[gulit c[ vine =i se m`ndrea c[-i
caut[ sfaturile un b[rbat de=tept ca Ion care, prin minte =i
=iretenie, s-a ]nst[rit de unde mai ]nainte era calic ca =oarecele
din biseric[.
Numai Savista-oloaga, care tr[ia pe l`ng[ casa lui George,
bufnea =i se burzuluia din ce ]n ce mai n[stru=nic[. Fiindc[
George a str`ns-o de pe drumuri =i glumea uneori cu d`nsa =i
mai ales fiindc[ nu uita niciodat[, c`nd aducea rachiu, s[-i
dea =i ei c`te-un p[h[rel, Savista ]l iubea cu o furie s[lbatic[,
at`t de caracteristic[ estropia\ilor, =i ar fi fost ]n stare s[ str`ng[
de g`t pe oricine pentru d`nsul. }n schimbul m`nc[rii n-avea
alt[ ]ndatorire dec`t s[ stea toat[ ziua pe prisp[ =i s[ h`=`iasc[
g[inile ca s[ nu intre ]n tind[. Ba joia, c`nd era frumos, George
]i mai d[dea voie s[ se t`rasc[ p`n[-n Uli\a Mare, s[-=i
cer=easc[ =i c`te ceva gologani, s[ aib[ =i ea banii ei... Cu
aceea=i patim[ ura ]ns[ pe Ion de c`nd a sim\it c[ umbl[ dup[
Florica =i c[ astfel vrea s[ ]n=ele pe George. Se lini=tise un
r[stimp, dup[ ce oc[r`se pe Ana, v[z`nd c[ venirile lui Ion s-
au oprit brusc, =i fusese chiar m`ndr[ c[ ea a putut abate o
primejdie ce amenin\a pe idolul ei. Dar acuma, c[ Ion venea
CUPRINS

Ion
167
mai des ca totdeauna, ]ngrijor[rile o zbuciumau =i o f[ceau s[
nu mai a\ipeasc[ nici ]n dup[-amiezile cele mai dogor`toare.
De cum sosea Ion, ea se lipea pe prisp[ ca o broasc[, ciulind
urechile ca s[ nu-i scape nici o vorb[, ochii ]i luceau straniu,
ca dou[ m[rgele de sticl[, urm[rindu-i fiece mi=care =i pri-
vire, f[r[ a pierde din vedere nici pe Florica ]n care n-avea
nici o ]ncredere, neuit`nd c[ odinioar[ era s[ se m[rite chiar
cu Ion, dac[ el ar fi vrut-o s-o ia... Se ]nfuria c[ nu putea sur-
prinde nimic la Ion =i c[ doar Florica se z[p[cea =i se ro=ea
pu\in, ]nc`t oalele ]i d[deau deseori ]n foc, umpl`nd toat[ casa
cu aburi =i miros de r`nta= ars.
Plictisit[ de at`ta p`nd[ z[darnic[, ]ntr-o zi, fiind numai
Florica acas[, avu o izbucnire de furie, url`nd =i amenin\`nd:
—
Spun tot lui George... Tu e=ti rapandula... tu... tu... Ce
vine Ion? A? Ce-i Ion? B[rbat?... Ptiu?... Tffss!...
Scuip[ spre Florica, se ]nvine\i de m`nie neputincioas[, ]=i
smulse smocuri de p[r din cap =i ochii i se umplur[ de s`nge
r[cnind:
—
Ru=ine!... Rapandul[!... Omoar[ George!...
Femeia se sperie ]nt`i, crez`nd c-a dat boala rea peste ea,
dar pe urm[, ]n\eleg`nd unde bate, o huidui. +i oloaga se po-
toli ]ndat[, parc[ i-ar fi turnat ap[ rece ]n cap. }i p[ru r[u c[
s-a tr[dat =i, ca s-o dreag[, vru s[ arate c-a glumit =i ]ncepu s[
r`d[ cu din\ii ei lungi =i galbeni:
—
Glum[, f[... Z[u... D[ -mi ciorb[!... Foame...
Odat[ ]ns[ Ion pic[ pe la pr`nz, c`nd George lipsea. Savista
]ncremeni pe prisp[ v[z`ndu-l c[ intr[ ]n ograd[. +i c`nd Ion
zise nep[s[tor, oprindu-se l`ng[ poart[:
—
Noroc, noroc, Savisto! Tot voinic[?... Da George-i
pe-acas[?
—
Numai Florica acas[! r[spunse ea repede, arz`nd de dor
s[-l fac[ s[ se apropie de nevast[ ca s[ se adevereasc[ b[nuiala ei.
Ion st[tu pe g`nduri c`teva clipe, =-apoi zise mai ]ncet,
arunc`ndu-=i ochii fulger[tor spre tind[:
—
Aveam cu George o vorb[... P[cat c[ nu-i =i el aici...

Liviu Rebreanu
168
+i plec[, ]ntristat, cl[tin`nd din cap, uit`ndu-se ]napoi din uli\[.
Savista fierbea de bucurie. Era sigur[ c[ Ion venise la Flori-
ca, ]nadins pentru c[ o =tia singur[. +i de-aci ]ncolo, c`nd nu
era George acas[, nu mai st[tu l`ng[ u=a tinzii, ci tocmai ]n
col\, ascuns[ dup[ o gr[mad[ de coceni de porumb,
a=tept`ndu-l s[ mai pice.
Peste c`teva zile Ion ]ntr-adev[r veni iar, tot pe vremea
pr`nzului. }nainte de a deschide porti\a ]ns[ se uit[ prin ograd[.
Oloaga, din ascunz[toare, vedea c[ pe ea o caut[. Apoi Ion
intr[ repede =i disp[ru ]n tind[. Savista se t`r] c`t mai f[r[ zgo-
mot spre u=[. +i auzi glasul lui Ion, dr[g[stos, =i pe al Floric[i,
]nfrico=at. Tremura totu=i at`t de grozav de bucurie, c[ nu
]n\elese nimic, de=i cei doi ]n tind[ vorbeau destul de tare.
Ion ie=i cur`nd, v[zu pe Savista =i p[li. Dar ]si reveni re-
pede =i-i zise u=or:
—
Am venit iar =i iar n-am dat de George... N-am noroc =i
pace! R[m`i s[n[toas[, lele Savist[!
Oloaga nu r[spunse; ]n privirea ei ]ns[ f`lf`ia at`ta ur[, c[
Ion plec[ f[r[ a mai ]ntoarce capul. Era fericit[ =i de-abia a=tepta
s[ vie seara, s[-i spun[ tot lui George...
—
Bade... bade!... Vino-ncoa! ]l ]nt`mpin[ c`nd ]l z[ri.
George, de=i ostenit r[u, se duse spre ea la gr[mada de coceni.
—
Ei? Ce pozn[-i cu g[inile? o ]ntreb[ ]n glum[.
Savista ]ncepu foarte ]ncet =i rar; dar apoi, cuprins[ de
emo\ie, spumeg[ ]nc`t nu mai era chip s-o priceap[ nimeni.
—
Ion?... Ei, ce vrea Ion?... A fost aici? o ]ntrerupse b[rbatul
=terg`ndu-=i de pe obraji n[du=eala fr[m`ntat[ de praf.
—
Ion... fost... Florica.... fost... T`lhari... Omoar[, omoar[!
gemu oloaga desperat[, podidind-o lacrimile =i ]nec`ndu-se
de sughi\uri.
—
Bine, Savist[, bine... Las[ c[ =tiu... bine! f[cu George
lini=tit.
De-abia dup[ cin[, c`nd se culc[ ]n pat l`ng[ Florica, se
g`ndi mai bine la vorbele Savistei =i se cutremur[, c[ci deo-
dat[ ]=i aminti privirea lui Ion de la nunt[, privirea care l-a

Ion
169
]nsp[im`ntat atunci =i pe care totu=i a uitat-o. Cum a putut-o
uita oare?
„Apoi dac[-i a=a, ]l omor!... Amu nu mai iert... }l omor!“ ]=i
zise George hot[r`t, m`ng`ind corpul femeii care-i a\`\a s`ngele.
2
Doamna Herdelea nu voise s[ fac[ ceart[ ]n fa\a oamenilor str[ini,
]n S`ngeorz, dar cum ajunser[ acas[, ]l lu[ pe Herdelea la zor:
—
Nu =tiu, nebun e=ti ori nu e=ti ]n toate min\ile, de vor-
beai ]ntruna c[ ie=i la pensie. Se vede c[ \i s-a ur`t cu binele...
Apoi de aceea ne-am c[znit =i am suferit, ca acuma, dup[ ce
ai sc[pat cu fa\a curat[, s[ cau\i singur s[r[cia?
Ghighi era de aceea=i p[rere, anume c[ retragerea ar fi o
umilire. C`t prive=te c[ inspectorul cere s[ ]nve\e pe copii nu-
mai ungure=te, d[sc[li\a r[spunse prompt, potrivindu-=i p[rerile
dup[ ]mprejur[ri, ca totdeauna:
—
Ei =i? Te ]nc`n\i de lingu=irile rom`nilor, parc[ din vorbe
frumoase ai putea m`nca? Lumea =tie c[ suntem rom`ni, dar
=ovinismul nu-i a bun[ niciodat[. Adic[ ce-o fi dac[ o s[-i
]nve\e ungure=te? Las[-i s[ ]nve\e, c[-i bine azi c`nd =tii o limb[
str[in[, c[ vezi bine c[ f[r[ ungureasc[ nici nu te mai po\i
mi=ca din loc... Dac[-s vremurile a=a, noi s[ le schimb[m?
Herdelea ]nsu=i se sim\ea nenorocit c[ trebuie s[ se despart[
de =coal[, dar totu=i se ru=ina s[ spun[ chiar =i acas[ c[ in-
spectorul ]l sile=te s[ ias[ la pensie. +i de altfel mai spera ]n
sine c[ p`n[-n cele din urm[ se va mai ]nt`mpla ceva =i nu va
trebui s[ plece. De aceea am`na mereu =i nu f[cea peti\ia.
Totu=i, pe de alt[ parte, pentru orice eventualitate, r[sp`ndea
=i prin Armadia =tirea c[, fa\[ de persecu\iile tot mai cr`ncene
ale ungurilor, se g`nde=te s[-i dea dracului =i s[ se retrag[.
R[spunsul i-l d[du Grof=oru, la ber[rie, ]n gura mare:
—
Prietene =i frate! Mai bine s[ mori dec`t s[ fii c[l[ul copi-
ilor no=tri!
+i fraza aceasta f[cu ocolul Armadiei, c`=tig`nd simpatii
am`ndurora =i chiar lui Belciug, pe care Herdelea ]l lua ve=nic

Liviu Rebreanu
170
ca martor =i care ]ng[lbenea de indignare c`nd venea vorba
de inspectorul Horvat.
Dup[ asemenea ]ncuraj[ri, ]nv[\[torul iar venea hot[r`t
s[-=i scrie ]ndat[ cererea de pensie. Acas[ ]ns[ g[sea ]mpotri-
virea d`rz[ a d[sc[li\ei care ]i schimba tot planul. Doamna
Herdelea, sf[tuindu-se toat[ ziua cu Ghighi, descoperea mereu
argumente mai temeinice.
—
Uite pe Z[greanu! =tii bine, c[ tu mi-ai spus, c`t a fost
]n Pripas i-a ]nnebunit cu ungureasca... +i cu toate astea nu-i
zice nimeni nimic, ba-l laud[ toat[ lumea =i-i prezice viitor
mare!... Fiindc[ a=a =i este!
Herdelea, ]ncerc`nd s[ profite de simpatiile lor pentru Z[greanu,
spuse c[ ar fi cuminte s[-i cedeze lui locul din Pripas, fire=te dac[
are inten\ii serioase cu Ghighi. Pe c`nd fata protesta ]mpotriva
acestui plan infernal, declar`nd c[-i e ur`t Z[greanu (]n S`ngeorz
]ns[ m[rturisise ]n tain[ Laurei c[ e b[iat foarte dr[gu\, m[car c[
e numai ]nv[\[tor), doamna Herdelea zise neclintit[:
—
Las[, nu te ]ngriji tu de el... }i g[se=te lui loc inspectorul,
c[ =tii doar c`t ]l iube=te =i-l protejeaz[...
Prin august, ]ntr-o dup[-amiaz[, Z[greanu veni mai mi=cat
ca alte d[\i, de=i Ghighi nu era acas[. Herdelea trecu ]n
gr[dini\[ cu d`nsul, s[ stea de vorb[. +i t`n[rul spuse ]ndat[
c[ sose=te tocmai de la Bistri\a =i de aceea e plin de praf. Nici
n-a fost ]nc[ s[ se schimbe. A v[zut pe domnul inspector...
Apoi nu mai putu continua. Herdelea ]l privi ]ntreb[tor.
—
Mi-a spus multe, relu[ Z[greanu mai ]ncurcat, parc[
neg[sind cuvintele potrivite. Mi-a f[g[duit... c`te-n lun[ =i
stele... Mi-a f[g[duit...
—
Te are drag inspectorul, zise Herdelea lini=tit. E bine s[
fii bine cu inspectorul, foarte bine... Numai s[-\i dea o =coal[
bun[, ]ntr-un sat bun...
—
Apoi vezi, domnule colega, da, da, b`lb`i t`n[rul. E
greu... Nu =tiu c`nd s-o putea... Da... Domnul inspector zice
c[ vrea s[-mi dea Pripasul...
—
Pripasul? f[cu Herdelea cu o s[geat[ ]n inim[.

Ion
171
—
Da... adic[... zice c[ dumneata n-ai s[ mai stai mult,
c[-\i trebuie odihn[, c[ ai servit destul... c[... ]n sf`r=it...
Z[greanu nu ]ndr[zni s[-i mai spuie c[ inspectorul i-a po-
runcit s[ reaminteasc[ b[tr`nului ]nv[\[tor s[ trimit[ imediat
cererea de pensie, altfel ]l va scoate din oficiu, c[ ]n nici un
caz nu va mai ]ng[dui s[ ]nceap[ tot d`nsul noul an =colar.
Herdelea r[mase pierdut. }n\elese ceea ce nu ]ndr[znise
s[-i m[rturiseasc[ Z[greanu =i se sim\ea dureros ru=inat.
—
Adev[rat, foarte adev[rat, murmur[ apoi cu glas tremu-
rat. Am servit destul, prea destul... N -am s[ mai stau... Nu, nu,
fie lini=tit inspectorul! Fii =i dumneata lini=tit...
}n aceea=i sear[, dup[ ce se culc[ doamna Herdelea =i
Ghighi, el se a=ez[ la birou =i scrise p`n[ t`rziu de tot. Stric[
multe coale de h`rtie =i toate le ud[ cu lacrimi. }nchipuirea c[
de-acuma p[r[se=te pentru totdeauna =coala lui, iubirea lui, ]i
sf`=ia inima. C`nd i-a venit suspendarea, a plecat cu o sc`nteie
de n[dejde de ]ntoarcere; azi pleac[ f[r[ nici o n[dejde. De
azi ]ncolo nu mai e ]nv[\[tor.
—
S-a sf`r=it, s-a sf`r=it, =optea d`nsul fr`nt, ca femeia c`nd
trebuie s[-=i dea seama c[ a ]mb[tr`nit.
3
Vasile Baciu fusese la trei avoca\i ]n Bistri\a =i to\i trei ]i
spuseser[ la fel: legea zice c[ copilul mo=tene=te pe tat[ =i tata
mo=tene=te pe copil. Asta ]nseamn[ c[ s[ nu-=i mai toceasc[
opincile ]n zadar. Cu toate acestea el amenin\a mereu pe Ion
cu judecata, n[d[jduind s[-l sperie, cum s-a speriat =i d`nsul
odinioar[. Sufletul lui ]ns[ era toropit de am[r[ciune =i se re-
volta ]mpotriva legii care ]ng[duie ca un t`lhar s[ vie s[-i
ademeneasc[ fata, s[-i smulg[ mo=ia =i pe urm[, dup[ ce bag[
]n groap[ femeia, s[ r[m`n[ cu p[m`nturile =i averea luate cu
japca... G`ndindu-se mereu la nedreptatea lumii, ajunse la
b[nuiala =i apoi la convingerea c[ Ion a omor`t pe Ana, ]na-
dins ca s[-i r[m`ie mo=ia =i s[ se poat[ ]nsura a doua oar[.

Liviu Rebreanu
172
Oamenii c[rora le ]mp[rt[=ea credin\a aceasta credeau sau nu
credeau, dar to\i pizmuiau pe Ion c[ s-a ales cu at`ta p[m`nt
pe urma Anei... De sup[rare =i de necaz, Vasile Baciu se a=ternu
mai r[u pe b[utur[.
Nemai=tiind ]ncotro s-o apuce, ]ntr-o diminea\[ se duse la
popa Belciug =i i se pl`nse. Preotul, cump[nind =i chibzuind,
avu o idee cucernic[ =i zise at`t:
—
Bine... Am s[ v[ chem pe am`ndoi...
+i duminica urm[toare Belciug cheam[ pe Vasile =i pe Ion,
]mpreun[ cu mai mul\i frunta=i ai satului.
—
Oamenii de omenie trebuie s[ se ]nvoiasc[! vorbi preo-
tul frec`ndu-=i m`inile. S[ c[ut[m =i noi, cu to\ii dimpreun[,
o ]nvoial[ omeneasc[! A=a-i bine =i a=a-i frumos!
Ion, lini=tit, ridic[ glasul:
—
Eu nu-s nici c`ine, nici f[r[ suflet, domnule p[rinte...
Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! }n cas[ ]l las s[ =ad[ c`t o tr[i,
m[car c[-i a mea dup[ lege =i poate mi-ar face trebuin\[. Dar
]l las c[-s om =i nu str`ng pe nimeni de g`t... Trei locuri a vrut,
trei le-a arat, le-a sem[nat, le-a cules. Puteam s[ i le iau c[-s
ale mele. Nevoie de ele n-are c[ bucatele ]n loc s[ le m[n`nce,
le vinde =i le bea... Dar zic, las[-l s[ aib[ =i s[ bea, c-a muncit
destul =i sup[r[ri l-au ars destule... Apoi amu, vede\i =i dum-
neavoastr[, oameni buni, dac[-l las eu s[ tr[iasc[, dumnealui
nu vrea s[ m[ lase pe mine s[ tr[iesc!
Vasile Baciu, aprins ca omul f[r[ dreptatea legii, s[ri cu
r[spunsul:
—
Adic[ cu ce drept s[-mi iai tu averea mea? Cum s[-\i
r[m`ie \ie p[m`nturile mele!... C[ fata mi-ai omor`t-o, copi-
lul \i l-ai omor`t!... Cu ce drept?
Vinele i se umflau pe t`mple ca ni=te r`me.
Dar vremea trecea, vorbele c[deau =i ]nvoiala nu se apro-
pia. Atunci Belciug g[si clipa binevenit[ s[ intervie. }=i drese
glasul =i rosti grav, ca la predic[:
—
Oameni buni =i drept-credincio=i, dreptatea-i ve=nic cu
dou[ t[i=uri, ca palo=ul ]n m`na osta=ului viteaz... Dreptate

Ion
173
are Ion, c[ci legile lumii spun c[ averea copilului se cuvine
p[rintelui care l-a z[mislit =i l-a crescut. Dreptate are =i Va-
sile, c[ci dup[ moartea fetei lui =i a copilului ei, cuveni-s -ar
ca mo=ia s[ se ]ntoarc[ la cel care a agonisit-o ... Acuma mie,
paznicul sufletesc al vostru, dragi ]mi sunte\i am`ndoi deo-
potriv[ =i dornic a= fi s[ dob`ndi\i deopotriv[ fericirea pe
p[m`nt ca =i ]n ceruri, dimpreun[ cu fe\ele luminate cu care
ne-am silit, c`t am putut, s[ v[ ]mp[c[m cum e mai bine.
D`rzi =i ne]ndupleca\i sunte\i ]ns[ ca dou[ s[bii ce nu ]ncap
]ntr-o teac[. De aceea iat[ ce-am socotit eu ascult`ndu-v[:
st[p`ni\i am`ndoi ce cuprinde\i ]n ziua de azi, tu, Vasile, casa
=i locurile pe care \i le las[, iar tu, Ioane, averea care \i-a
h[r[zit-o mila cereasc[. Dar iar[=i socot c[ drept n-ar fi s[
ajung[ mo=ia ]n m`ini str[ine. Via\a omului e ca floarea
c`mpului. Azi e, m`ine nu-i... Poate c[ azi-m`ine, Ioane, ai
s[ te ]nsori, s[ ai copii, dar poate, Doamne fere=te, s[ =i ]nchizi
ochii c`nd ai crede c[ e=ti mai voinic... Apoi, a=a, n-ar fi p[cat
de Dumnezeu s[ r[m`n[ averea ta cui nici nu te-ai a=tepta?...
+-atunci a= crede c-ar fi ]n\elept =i frumos s[ v[ leg[tui\i
am`ndoi s[ l[sa\i ce st[p`ni\i sfintei biserici ]n cazul c`nd,
Doamne p[ze=te, v-a\i pr[p[di f[r[ mo=tenitori direc\i, adic[
f[r[ copii... F[c`nd astfel, ]nt[ri\i puterea Domnului pe
p[m`nt ca =i Domnul s[ v[ primeasc[ sufletele ]n vecii
vecilor!
Preotul t[cu brusc, cobor`nd ochii ]n jos, a=tept`nd parc[
efectul cuv`nt[rii sale asupra celor de fa\[. Apoi c`nd ]n\elese
c[ to\i sunt de p[rerea lui, se retrase ]n od[i\a de culcare,
l[s`ndu-i s[ conving[ =i pe cei doi pricina=i. Dup[ mult[
vorb[rie frunta=ii izbutir[ s[-i fac[ s[-=i dea m`na... Belciug
reveni atunci cu o declara\ie scris[. V[z`nd h`rtia, Ion mai
=ov[i o clip[, dar totu=i isc[li, g`ndindu-se c[ asta-i un moft
f[r[ valoare, deoarece d`nsul are s[ se ]nsoare cur`nd =i s[
fac[ copii care s[-l mo=teneasc[. Vasile se bucur[ c[, dac[ nu
se ]ntoarce la d`nsul, mo=ia barem nu se va risipi nici printre
neamurile Glaneta=ului.

Liviu Rebreanu
174
—
A=a! zise preotul ]mp[turind frumos actul. De pe amvon
am s[ dau de =tire satului ]ntreg hot[r`rea voastr[ cre=tineasc[...
Dumnezeu s[ v[ binecuv`nteze!
Vasile Baciu pe urm[ se opri la c`rcium[, se ]mb[t[ =i se
b[tu cu straja Cosma Cioc[na=. Ion ]ns[ se duse la George, s[-i
povesteasc[ ce-a f[cut. +i pe urm[ se g`ndi numai la viitoarea
lui nevast[.
5
Titu socotea s[ treac[ grani\a cu trei sute de coroane. Suma
aceasta o avea, dar ]i mai trebuia =i ceva m[run\i= care s[-i
ajung[ p`n[ la trecere. P`n[ ce nu cunoscuse rudele din
Rom`nia, se ]nfuriase g`ndindu-se c[ porne=te ]n lume cu trei
sute de coroane; acuma mergea la sigur, ca =i c`nd ar fi plecat
din Pripas ]n Lu=ca, ori ]n M[gura... M[run\i=ul ]ns[ ]l ]ncurca,
fiindc[ oricum se silea, nu sporea, =i-i amenin\a rotunjimea
celor trei sutare.
Salvarea ]i veni sub forma unei idei, citind ]ntr-un ziar c[
„Asocia\ia pentru cultura =i literatura poporului rom`n“ va \ine
adunarea general[ la Sibiu ]n luna septembrie... Deoarece, pe
c`nd citea, v[zu pe mas[ Tribuna Bistri\ei, un ziar s[pt[m`nal
local, se g`ndi deodat[: ce-ar fi s[ se duc[ d`nsul ca reprezen-
tant al ziarului la serb[rile Astrei? Ar fi mai ]nt`i c[ ar face
economii de cheltuieli, =i al doilea c[ ar cunoa=te dintr-o dat[
toat[ „inteligen\a“ rom`neasc[ din Ardeal, ]nainte de a-l p[r[si,
cine =tie pentru c`t[ vreme... Tribuna Bistri\ei de altfel ]i re-
produsese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite despre
„distinsul poet al V[ii Some=ului“... Se a=ez[ ]ndat[ =i scrise
c`teva r`nduri bine sim\ite directorului gazetei, un avocat f[r[
clientel[ =i mare na\ionalist, cer`ndu-i un bilet de legitima\ie
=i banii de cheltuial[ trebuincio=i. R[spunsul directorului sosi
peste trei zile, aduc`ndu-i biletul de legitima\ie, dar =i vestea
trist[ c[ ziarul de-abia-=i t`r[=te via\a de la o s[pt[m`n[ la alta
=i c[ prin urmare „distinsul poet“ ar face o fapt[ nobil[
rom`neasc[ reprezent`ndu-l, dac[ se poate, pe propria-i chel-

Ion
175
tuial[... }ntre timp, Titu, ]nchipuindu-=i cum va fi ]nconjurat =i
r[sf[\at d`nsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ]ntreg \inut
de rom`ni, se ]nsufle\ise at`t de mult de ideea de a reprezenta
Tribuna Bistri\ei, ]nc`t nici nu se mai sinchisi c[ nu a primit
bani =i c[ deci socotelile lui r[m`neau tot ]ncurcate cu
m[run\i=ul.
Cu o s[pt[m`n[ ]nainte de plecare veni acas[ spre a se
preg[ti ]n tihn[ =i a-=i lua r[mas bun de la to\i cunoscu\ii, c[ci
omul =tie c`nd porne=te, dar numai Dumnezeu =tie c`nd se
]ntoarce. C[ld[raru, la desp[r\ire, l-a ]mbr[\i=at =i n-a uitat s[-i
spuie c[ tot mai e timp s[ se r[zg`ndeasc[, =i Titu i-a mul\umit
z`mbind pentru pova\[.
}n Armadia toat[ lumea =tia c[ Titu vrea s[ plece ]n
Rom`nia =i to\i se mirau de ]ndr[zneala lui. C`nd se afl[ ]ns[
c[ va lua parte =i la serb[rile Astrei, la care singur profesorul
Sp[taru a putut merge odat[, demult, =i mai ales c[ se ducea
ca reprezentant al Tribunei, mul\i ]l invidiar[ =i-l felicitar[.
Doamna Herdelea pl`ngea sp[l`ndu-i =i c[lc`ndu-i rufele,
iar Ghigi ]i f[cea ]n fiecare zi geamantanul spre a-l desface a
doua zi, ca s[-l fac[ mai bine =i mai frumos, s[ nu r`d[ de el
fra\ii din Rom`nia. Seara, Herdelea tat[l =i fiul se sf[tuiau seri-
os. Deoarece Titu, av`nd ]nc[ ]ncurc[turi cu recrutarea, nu
putea ob\ine pa=aport pentru str[in[tate, Herdelea ]i explic[
cum s[-=i fac[ rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odat[
ajuns dincolo nu-i mai trebuie nici un pa=aport... }ntre altele
]ns[ b[tr`nul ]i m[rturisi c[ a =i expediat cererea de pensie,
iar Titu ]l aprob[ din toat[ inima, ba se ]ns[rcin[ s[ comunice
=tirea =i doamnei Herdelea; o f[cu ]ntr-adev[r cu at`ta iscusin\[
c[ d[sc[li\a mul\umi lui Dumnezeu c[ ]n sf`r=it Zaharia a as-
cultat pove\ele ei ]n\elepte. Drept recuno=tin\[ c[ l-a sc[pat
astfel dintr-un impas greu, Herdelea duse a doua sear[ pe Titu
la ber[ria Rahova, ca s[ se ]nt`lneasc[ acolo cu to\i domnii
din Armadia =i s[-=i ia adio cum se cuvine.
La ber[ria Rahova se improviz[ o adev[rat[ serbare, cu chef
=i cu lacrimi. }ntreb[rile, ur[rile, felicit[rile zb`rn`iau ]n ure-

Liviu Rebreanu
176
chile t`n[rului ]ndr[zne\. Herdelea ]i ceru biletul de la gazet[,
s[-l arate tuturor =i mai ales lui Ghi\[ Pop, copistul de la
judec[torie, care nu voia s[ cread[ c[ Titu este aievea reprezen-
tantul Tribunei la adunarea Astrei. Profesorul Sp[taru \inu =i un
discurs, culmin`nd ]n fraza c[ Titu trebuie s[ fie „veriga de unire
]ntre fra\ii de dincoace =i de dincolo de Carpa\i“. La miezul nop\ii
]nsufle\irea fu a=a de mare ]nc`t to\i c`ntar[ De=teapt[-te,
rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u, fiind =i el mi=cat, ]nchise ochii,
nevr`nd s[ strice buna dispozi\ie a societ[\ii, mai ales c[ Titu
nu trebuia s[ plece cu impresii ur`te despre slujba=ii Ungariei...
P`n[ la sf`r=it se ame\ir[ bine cu to\ii. Herdelea, de sup[rare,
b[u at`ta c[ Titu abia ]l duse acas[, unde d[sc[li\a ]l oc[r] bine
]n g`nd, dar f[r[ a deschide gura, spre a nu-=i strica somnul.
Cu c`t se apropia ziua, cu at`t Titu era mai tulburat. Se sim\ea
fericit =i totu=i glasul ]i tremura. Niciodat[ casa p[rinteasc[ nu i
se p[ruse mai cald[. I se str`ngea inima g`ndindu-se c[ de-acu-
ma va tr[i ]ntre oameni pe care nu i-a mai v[zut, ]ntr-o lume
necunoscut[ ]n care cine =tie ce-l a=teapt[?
Se duse pe la familiile prietene s[ le zic[ r[mas bun. La
Dragu g[si pe Lucre\ia ]mpreun[ cu Oprea, azi so\ul ei.
Felicit`ndu-l ]=i aduse aminte de iubirea lui, versurile ]n care
se chinuise s[ eternizeze ochii ei verzi. Acum iat-o a=ezat[,
cu via\a croit[ drept, f[r[ cotituri deosebite, ca a tuturor oa-
menilor cumin\i... Pe c`nd el se arunc[ ]n valurile lumii, ca
]ntr-o mare f[r[ margini...
}n ajunul plec[rii, dup[-amiaz[, f[cu o plimbare p`n[-n
Pripas, s[ mai vad[ c[su\a unde a copil[rit =i s[ se despart[ de
Belciug, care-i „cam acru =i viclean, dar tot om de treab[“,
cum ]i spusese tat[l s[u, ]ndemn`ndu-l s[ nu cumva s[ nu
mearg[ pe la d`nsul... Preotul ]l s[rut[ =i-l blagoslovi cu la-
crimi ]n ochi, f[g[duindu-i c[-l va cerceta negre=it la Bucure=ti,
deoarece sper[ s[ mearg[ =i el foarte cur`nd, peste un an sau
doi. }l ]nso\i apoi s[-i arate biserica cea nou[, gata, bun[ de
sfin\it. }l plimb[ prin toate col\urile, se suir[ ]mpreun[ ]n turn,
la ceas, =i-i zise cu mult[ duio=ie:

Ion
177
—
Foarte r[u ]mi pare c[ nu e=ti aici la sfin\irea care va fi
peste vreo dou[ s[pt[m`ni! Facem o sfin\ire minunat[. Va veni
=i episcopul... O s[ fie o adev[rat[ s[rb[toare na\ional[!
Titu ]i promise c[-i va trimite c[r\i po=tale cu vederi din
Rom`nia =i mai ales din Bucure=ti, „care trebuie s[ fie o mi-
nun[\ie“...
Belciug ]l mai petrecu pe urm[ p`n[ ]n dreptul c`rciumii
=i-l mai ]mbr[\i=[ o dat[ ca un frate.
Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goal[ =i trist[. Titu o
privi pe dinafar[, amintindu-=i f[r[ s[ vrea cr`mpeie din fericirea
tr[it[ aici =i nepre\uit[ la vremea ei. Urc`nd ]n pridvor, se pome-
ni cu Ion.
—
Am auzit c[ vrei s[ pleci departe, domni=orule?
—
M[ duc =i eu s[-mi g[sesc un rost ]n lume! r[spunse
Titu serios. Anii trec =i omul trebuie s[ fac[ ceva ]n via\[, altfel
nu-i vrednic s[ tr[iasc[... Nu-i a=a?
—
A=a-i, domni=orule, vezi bine c[-i a=a! zise Ion. Apoi s[
te duc[ Dumnezeu s[n[tos =i s[-\i d[ruiasc[ noroc pe unde-i
umbla, c-ai fost tare de omenie!
—
S[ tr[ie=ti =i tu, Ioane! |ie de altminteri \i-a ajutat Dumne-
zeu =i te-ai ]nst[rit frumos... P[cat numai c[ n-ai avut parte de
Ana =i de copil...
—
Apoi ce s[ facem? f[cu \[ranul rece. A=a a vrut Dum-
nezeu...
—
Ei, =-acuma, ce mai ai de g`nd, Ioane? C[ doar n-ai s[
r[m`i v[duv toat[ via\a, c[ doar e=ti t`n[r...
—
A=a-i, a=a-i, vezi bine! morm[i Ion ]ntunec`ndu-se.
Titu cobor`se spre d`nsul =i se rezem[ de st`lpul por\ii, cu
p[l[ria pe ceaf[. }n asfin\it soarele se m`nia =i ]mpro=ca cu
raze aprinse. Umbra M[gurii Cocorilor se ]ntindea peste sat
p`n[ la picioarele crucii de la marginea drumului, pe care Hris-
tos st[tea neclintit ca un martor mut al tuturor tainelor. Ion se
uit[ lung la domni=orul care i se p[rea c[ se schimbase mult
de c`nd nu l-a mai v[zut. Voia s[-i cear[ o ]nv[\[tur[, ca =i
odinioar[, =i ]i era fric[ s[ nu-l oc[rasc[.

Liviu Rebreanu
178
—
M-am zb[tut =i m-am fr[m`ntat s[ ies la liman, ]ncepu
iar Ion dup[ o t[cere ap[sat[. +i nu mi-a dat Dumnezeu nici o
bucurie...
—
Dar p[m`ntul? ]ntreb[ Titu privindu-l cercet[tor.
—
P[m`ntul... de... p[m`ntul... Bun e p[m`ntul =i drag mai
\i-e c`nd e al t[u... Dar dac[ n-ai pentru cine s[-l munce=ti,
parc[... z[u a=a...
—
Trebuie s[ te ]nsori, Ioane!
—
A=a-i, chiar a=a-i, domni=orule, murmur[ \[ranul cu ochii
stin=i. Dar dec`t s[ te ]nsori cu oricine... Am p[\it-o o dat[,
domni=orule...
T[cu, a=tept`nd parc[ o ]ntrebare sau o aprobare. Cum ]ns[
Titu nu zise nimic, urm[ din ce ]n ce mai vioi:
—
Amu dumitale pot s[-\i spun, c[ mi-e=ti mai bun ca un
p[rinte =i m-ai ]nv[\at numai bine... Pot... +i nu =tiu cum s[-\i
spun, domni=orule? C[ dumneata pleci departe =i poate nici
n-ai s[ mai auzi de mine =i de necazurile noastre... O, Doamne...
Mare-i lumea!... C`nd crede omul c-a nimerit mai bine, atunci
ia seama c[-i tot de unde a pornit... Uite-a=a-i, domni=orule!
A=a m[ muncesc =i m[ c[znesc, =i nu =tiu ce s[ fac, cum s[
fac?
—
Azi, c`nd ai avere, ce-\i trebuie s[ te mai perpele=ti? Nici
prea haps`n s[ nu fie omul, c[ l[comia stric[ omenia. P[m`nt
ai destul...
—
Destul nu-i niciodat[, domni=orule... Dar pe cine vreau
eu s[ iau nu se poate. +i pe alta nu pot s-o iau...
—
Pe cine vrei?
—
Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspr[ ]n privire.
—
Care-i m[ritat[ cu George-a -Tomii?
—
Aia!
—
De, Ioane, se vede c[ Dumnezeu \i-a dat c-o m`n[
mo=ia, =i \i-a luat cu cealalt[ mintea! vorbi Titu. C`t e satul de
mare nu g[se=ti tu dec`t pe nevasta lui George?
—
Nu-mi trebuie alta, domni=orule! scr`=ni Ion deodat[
furios =i cu o hot[r`re s[lbatic[ ]n ochii sticlitori.

Ion
179
—
Hm, f[cu Titu aproape ]nfrico=at de glasul lui... De...
Nu-\i trebuie...
—
Dumneata ce m[ ]nve\i s[ fac? urm[ Ion iar[ mai bl`nd
=i rug[tor.
—
Nimic... S[ te ast`mperi!
—
Dar dac[ nu pot?
—
Atunci f[ ce =tii!
—
Nu =tiu nimic! b`lb`i Ion zv`rcolindu-se ]ntre m`nie =i
neputin\[.
—
Nici eu... Dar at`ta totu=i pot s[-\i spun: ast`mp[r[-te!
Pe Ion r[spunsurile lui Titu ]l umpleau de fiere. Dest[inuia
]nt`ia oar[ fr[m`ntarea lui cuiva =i, ]n loc de ]ncurajare, g[sea
]mpotrivire. }l ustura inima c[ nu poate sc[pa de nehot[r`re.
+i totu=i patima lui crescuse at`t de puternic[, ]nc`t sim\ea bine
c[ are s[-l mistuie dac[ nu va nimeri calea spre potolirea ei.
—
Trebuie, domni=orule, trebuie! gemu d`nsul st[p`nin-
du-=i focul.
Titu, sp[im`ntat de ]nd`rjirea ce i-o citea ]n fa\[, tres[ri. +i
repede ]i d[du m`na zic`ndu-i:
—
R[m`i s[n[tos, Ionic[!... +i ast`mp[r[-te, ascult[-m[ pe
mine!...
Ion morm[i ceva =i r[mase ]n mijlocul drumului, uit`n-
du-se dup[ el p`n[ coti la R`pile Dracului. Apoi scuip[ cu
sc`rb[, b`iguind:
—
Las[ c[ =tiu eu ce-i de f[cut...
Titu petrecu seara la Grof=oru, ]mpreun[ cu p[rin\ii =i sor[-
sa. +i a doua zi porni cu tr[sura la Monor, de unde avea s[ ia
trenul spre Sibiu.
6
Din clipa c`nd Savista i-a deschis ochii, George parc[ s-ar
fi trezit dintr-un somn ad`nc. Acuma ]n\elegea de ce ]i tot d[
Ion t`rcoale, de ce-i cere sfaturi =i-i vine mereu prin cas[. Adic[
pentru Florica. Cu toate acestea =i de atunci ]ncolo l-a primit.
Vorbea =i r`dea cu d`nsul ]nc`t toat[ lumea ar fi jurat c[ sunt

Liviu Rebreanu
180
prietenii cei mai buni. }l ura =i r`vnea s[-l prind[, s[ se
r[fuiasc[. }i era fric[ =i lui de r[fuiala dorit[ =i totu=i o c[uta.
Pleca lini=tit de-acas[, c[ci Savista era o paznic[ nepre\uit[
=i-i raporta ]n fiecare sear[ fiece pas al nevestei...
Ion ]nsu=i sim\ise de mult vr[jm[=ia Savistei =i deseori ]i
venea s-o sugrume, ca s[-=i deschid[ drumul la Florica. Ura
]ns[ numai pe George, din ce ]n ce mai r[u, fiindc[ numai din
pricina lui nu e slobod[ femeia. Dac[ n-ar fi luat-o el, poate
c[ ea l-ar fi a=teptat =i azi n-ar mai trebui s[ se zbuciume =i s[
nu =tie cum s[ se apropie de d`nsa.
Chiar ]n ziua c`nd Titu plec[ din Armadia Ion, afl`nd c[
George nu-i acas[, ]nspre amiaz[ se repezi la Florica,
n[d[jduind s[-i mai poat[ vorbi m[car o clip[ ]ntre patru ochi.
Savista, pe prisp[, ]l z[ri de departe =i, nemaiput`ndu-se t`r]
la locul ei de p`nd[ dup[ gr[mada de coceni, se rezem[ ]ndat[
de perete, ]nchise ochii, deschise gura =i ]ncepu s[ sfor[ie u=or,
parc[ ar dormi dus[. Ion intr[ ]n ograd[, o v[zu =i o strig[ pe
nume. Oloaga ]ns[ nu r[spunse. Atunci Ion se apropie =i-i zise
iar, mai ]ncet, cu inima tremur`nd de bucurie, vr`nd s-o ]ncerce
dac[ doarme aievea:
—
Savist[!...
Oloaga ]ns[ sfor[ia nemi=cat[, de=i vreo trei mu=te i se plim-
bau pe obrajii scof`lci\i =i asuda\i, pe gingiile alburii, pe din\ii
lungi =i galbeni.
—
Doarme, slav[ Domnului! murmur[ Ion, trec`nd ]n v`rful
picioarelor ]n tind[.
Savista ]=i ascu\i urechile. N-auzi dec`t =oapte =i apoi glasul
Floric[i, ]ndemn`ndu-l s[ plece.
—
Savista doarme ca iepurele, ia seama.
Oloaga fierbea de mul\umire c-a g[sit, f[r[ s[ vrea, mijlocul
de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindc[ de-afar[ nu auzea bine
ce vorbesc ei ]n[untru, nu mai ie=i pe prisp[, ci de azi ]nainte
se ghemui ]ntr-un col\ ]n tind[, p[zind de-acolo s[ nu treac[
g[inile pragul. Mo\[ia toat[ ziua =i deseori sfor[ia. Florica, cu
grija casei, nici nu b[g[ de seam[ c[ Savista =i-a schimbat locul.

Ion
181
Dar c`nd a auzit-o horc[ind, s-a g`ndit c[ poate s[ fie bolnav[
=i-a ]ntrebat-o:
—
Ce te doare pe tine, Savist[, de te-ai ]nmuiat a=a?
Oloaga se pref[cu. Se frec[ la ochi cu pumnii, parc[ de-abia
s-ar trezi, =i blodogori mohor`t[:
—
Nimic... Somn, somn...
Florica cl[tin[ din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o
fi ]mb[tr`nit =i de aceea o apuc[ mole=eala mai des.
Trecur[ c`teva zile. Ion nu se mai ar[t[. Savista clocotea
de ner[bdare.
Apoi vineri seara George, sf[tuindu-se cu Florica, ]i spuse
c[ duminic[ noaptea va pleca cu tat[l s[u la P[durea Fulgera-
t[, s[ aduc[ c`te-un car de lemne ]nainte de a-i n[p[di c[ratul
bucatelor de pe hotar. +i tocmai a doua zi veni iar Ion. Savista
sfor[ia dus[ ]n ungherul ei. Ion, care n-o z[rise ]n ograd[, se
sperie v[z`nd-o aici:
—
Noroc, Floric[... Dar ce-i cu Savista? zise d`nsul ]ncet,
cu glasul tremurat.
—
Apoi a=a face de-o vreme ]ncoace... O fi bolnav[... =tie
Dumnezeu... Da =ezi, mai =ezi la noi, Ioane!
—
Mul\umesc, c-am tot =ezut! r[spunse Ion uit`ndu-se la
Savista =i apoi ad[ug[: Da George nu-i pe-aici?
—
Nu-i, c[-i la porumb cu lucr[torii...
—
Mhhm...
—
Numai duminicile de-l mai prinzi pe-acas[ acu, dac[
ne-a ]mbulzit munca... Da poate nici duminic[ s[ nu fie... c[
tocmai duminic[ seara vrea s[ plece la p[dure...
Ion se cutremur[, parc[ l-ar fi zg`l\`it deodat[ o m`n[
n[prasnic[. S`ngele i se aprinse ]n inim[ ca ]ntr-un ibric pus
pe j[ratic. O privi cu ochi at`t de mari ]nc`t i se p[rea c-o
vede sub m[rul p[dure\, ]n bra\ele lui, =i-i sim\ea carnea
fierbinte. Florica nu se uit[ la d`nsul ca =i c`nd ar fi ghicit la
ce se g`nde=te. +i Ion =opti aspru, poruncitor:
—
Duminic[, dup[ ce pleac[ d`nsul, s[ =tii c[ vin!... Auzi tu?
Femeia t[cu.

Liviu Rebreanu
182
—
S[ ie=i ]n ograd[! Auzi?... Negre=it s[ ie=i, altfel...
Florica t[cea mereu.
—
De-atunci n-am mai schimbat o vorb[ ca oamenii... +i
nu mai pot...
—
Dac[ afl[ George, ne omoar[! zise Florica foarte ]ncet,
f[r[ a-l privi.
Ion scr`=ni, ]nc`t pe femeie o trecu un fior.
—
S[ ie=i, Floric[!... S[ nu faci cumva s[ nu ie=i, c[...
}n clipa aceea am`ndoi ]ntoarser[ privirile deodat[ la Savista
care horc[ia cu gura c[scat[ =i ]nghi\ea din c`nd ]n c`nd. O
privir[ ]nfrico=a\i, cu o presim\ire ur`t[, care ]ns[ trecu repede
ca o n[lucire.
—
Doarme, doarme, murmur[ Florica.
Savista respira greu. Sudorile ]i curgeau =iroaie pe t`mple,
pe obraji. Roi de mu=te b`z`iau ]mprejurul ei...
7
Titu nu se mai s[tura privind p[m`ntul Ardealului care fu-
gea, se ]ndoia, r[m`nea ]n urm[, se ]ntindea departe, se apro-
pia iar[=i... +i trenul trecea trufa= pe l`ng[ satele rom`ne=ti,
pe unele spintec`ndu-le chiar ca un tiran ne]ndur[tor, =i doar
pe-alocuri se oprea c`te-o clip[, ]nsemn`ndu-=i oprirea cu
vorbe aspre ungure=ti care zoreau sau huiduiau ve=nic pe \[ra-
nii drume\i sau slujitori. Pretutindeni aceia=i \[rani, umili,
voinici, r[bd[tori: pe =oselele albe, al[turi de care silitoare,
pe c`mpiile galbene, r[scolite de bra\ele lor =i udate de su-
doarea lor, prin satele s[race, stoarse de vlag[. Unde era
munca, erau numai ei. Pe urm[ veneau g[rile mari, anti-
camerele ora=elor, =i \[ranii nu se mai z[reau. }n schimb,
ap[reau surtucari gr[bi\i, g[l[gio=i, ner[bd[tori, vorbind
poruncitor numai ]n grai str[in.
„Noi muncim ca s[ benchetuiasc[ ei! se g`ndea Titu ]ne-
cat de o revolt[ din ce ]n ce mai mare. Asta-i ilustra\ia
nedrept[\ii =i oropsirii noastre!“

Ion
183
}n Armadia str[inii de-abia se observau ]n mul\imea mare
rom`neasc[. Dar ora=ele acestea parc[-i luau un v[l de pe ochi,
ca =i odinioar[ ]n Gargal[u cocioabele de pe la margini. I se
p[reau ni=te cuiburi uria=e de tr`ntori du=mani care ]nghit,
ve=nic nes[tura\i, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur.
La Cluj schimb[ trenul. De-abia izbuti s[ se ca\[re ]ntr-un
vagon ticsit de oameni, s[-=i a=eze geamantanul pe coridor.
At`ta vorb[ ungureasc[ ]i ]nnegrea sufletul. Se sim\ea parc[
s-ar fi oprit deodat[ ]ntr-o mocirl[.
„O, ce bine-i c[ plec... Cel pu\in nu voi fi nevoit s[ v[d =i
s[ aud mereu lucrurile acestea revolt[toare!...“ }n aceea=i vreme
]ns[ ]i era ru=ine c[ fuge din lupt[. }=i zicea c[ cinstit ar fi s[
stea ]n v`rtejul ciocnirii, iar nu s[ lase pe miile celea de umili
]n ghearele hr[p[re\e, f[r[ ap[rare =i f[r[ n[dejde... Dar ]ndat[
ce se uita ]mprejur, curajul ]i pierea =i ]n\elegea c[ r[zboiul
acesta nesf`r=it cere voinici v`njo=i, d`rzi, ne]mp[ca\i, care
lupt[ f[r[ a-=i da seama =i f[r[ ]ncetare. |[ranii din Lu=ca...
cei ce sufer[ b[t[i, umilin\e, temni\e, =i nu se ]nmoaie...
Se ]nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de sc`ntei se
]mpr[=tiau ]n r[stimpuri peste ogoarele negre, lic[rind ]n
v[zduh ca o ploaie de stele c[z[toare... Titu, pierdut ]n g`nduri,
privea ]n ]ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestrei
deschise. Curentul amestecat cu fum ]i v`lvoia p[rul... }n vagon
oamenii se lini=tiser[. R[m[sese singur ]n coridor cu c`teva
cufere. }l cuprinse foamea =i-=i aduse aminte c-ar fi trebuit s[
m[n`nce la Cluj, dar l-a z[p[cit v[lm[=agul de lume =i de zgo-
mot. Scoase din geamantan merindea ce i-o pusese acas[. Pe
c`nd se lupta cu un picior de g[in[ fript[, conductorul, care
ispr[vise controlul biletelor, veni s[ se mai odihneasc[ pu\in
=i, v[z`ndu-l m`nc`nd, ]i zise „poft[ bun[“ pe ungure=te. Titu
]ns[ r[spunse ursuz:
—
Nu =tiu ungure=te!...
Atunci conductorul se uit[ ]mprejur =i, nemaifiind nimeni,
murmur[:
—
+i io-s rom`n, domnule!

Liviu Rebreanu
184
Titu se ]nsenin[ deodat[. }i oferi o bucat[ de friptur[, zic`nd
]ntruna:
—
E=ti rom`n... e=ti rom`n... poftim... e=ti rom`n!...
+i conductorul ]i povesti c[ se cheam[ +tefan Popa, dar c[
=i-a schimbat numele ]n Pap Istvan, fiindc[ a=a i-au cerut c`nd
l-au pus ]n serviciu, c[ e ]nsurat cu o unguroaic[ =i are opt copii,
c[ joac[ =i el cum c`nt[ cei mari, altfel ar r[m`ne pe drumuri.
„Adic[ acela care vrea s[ ias[ din robia de la \ar[, trebuie
s[-=i robeasc[ sufletul la ora=, s[ devie la r`ndul lui o prime-
jdie pentru robii care l-au n[scut!“ se g`ndi Titu c`nd r[mase
iar singur. Cel ce se dep[rteaz[ de satul lui trebuie s[ cad[ ]n
mrejele lor...
Adormi pe geamantan, istovit mai mult de g`nduri dec`t
de oboseal[... }l de=tept[ un junghi ]n spinare. Soarele tocmai
str[lucea ]ntristat. +i trenul huruia mereu, mereu...
Pe peronul g[rii din Sibiu a=tepta un grup de domni cu
br[\are tricolore, care se ]mpr[=tiar[ la u=ile vagoanelor: erau
organizatorii ]ns[rcina\i cu primirea oaspe\ilor din toate \inu-
turile rom`ne=ti... Titu s[ri jos =i se cruci v[z`nd c`t[ lume care
vorbe=te rom`ne=te cobora din trenul ]n care d`nsul se sim\ise
at`t de str[in. +i totu=i ]n tren nu vorbiser[ rom`ne=te! De ce
n-o fi vorbit nimeni ]n tren rom`ne=te?... Acuma to\i se
]mbr[\i=au, se chemau, ]nc`t Titu se sfia c[ el, ]n mijlocul at`tor
rom`ni, nu cunoa=te pe nimeni. Vru s[ se apropie de un or-
ganizator, c`nd deodat[ auzi un glas tare:
—
Herdelea Titu!... Herdelea!...
Se uit[ nedumerit =i v[zu pe cel care-i striga numele: un
domn bine f[cut, ro=u la obraz, cu ochelari de aur, ras de
must[\i.
—
Aici! strig[ Titu pu\in r[gu=it de mirare. Eu sunt Titu
Herdelea!
Domnul se repezi la d`nsul foarte prietenos, ]ntinz`ndu-i
am`ndou[ m`inile.
—
Bine c[ te g[sii, domnule!... Nu m[ cuno=ti... Pintea...
Doctor Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu c[ vii la Astra,

Ion
185
dar nu mi-a scris c`nd sose=ti. Ei bine, ca s[ nu te scap, de
dou[ zile p`ndesc toate trenurile, \ip`nd ca un nebun: Titu
Herdelea... }n sf`r=it, bine c-ai venit!
—
Aa, fratele lui George? murmur[ Titu. Da, vezi, le scri-
sesem, dar nu m-am g`ndit c[ o s[ te ]n=tiin\eze. Nu-\i ]nchipui
ce bine-mi pare c[...
—
Da, fratele lui George... Suntem at`\ia fra\i c[ nu exist[
col\ de p[m`nt rom`nesc, unde s[ nu fie r[t[cit unul-doi. Aici,
de pild[, suntem chiar doi...
—
Doi?
—
Doi, drag[. De ast[-prim[var[. E =i Liviu, c[pitanul. Mili-
tar teribil, de la statul-major. M`ine-poim`ine ]l vedem gene-
ral... Da-i ciufut r[u. Nu =tiu cui seam[n[. Ne face neamul de
r`s. Nici nu s-arat[ printre noi. Ve=nic numai cu militarii lui,
cu nasul ]n c[r\i =i h[r\i... Am s[ te duc totu=i s[-l cuno=ti. Dar
s[-l iei cum este...
Virgil Pintea era bun de gur[ =i vesel =i vioi ca un copil. Toat[
lumea din Sibiu ]l cuno=tea =i-l iubea, fiind un medic priceput =i
dezinteresat =i un rom`n inimos. G[zdui pe Titu la d`nsul. Avea
un apartament pl[cut, ]ntr-un cartier frumos. D[du musafirului
dormitorul, r[m`n`nd ca el s[ se culce ]n birou pe un divan.
Dup[ ce Titu se primeni, ie=i ]mpreun[ cu Pintea, care ]l
prezent[, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de f[g[duin\e =i
reprezentant al Tribunei Bistri\ei. }l primir[ cu obi=nuita simpatie
ocazional[. Unii ]=i aduser[ aminte de ni=te versuri ale lui Titu
din Familia. Mai ales ]ns[ Barbu Luca, un t`n[r sl[bu\ =i mititel,
el ]nsu=i poet =i redactor la un ziar din Sibiu, se ]mprieteni cu Titu
=i se oferi s[-i fie c[l[uz[ credincioas[ =i nep[rtinitoare.
Mai t`rziu Titu leg[ cuno=tin\[ =i cu c[pitanul Pintea, care
st[tea ]ntr-o odaie simpl[ =i aproape s[r[c[cioas[, pe l`ng[
comandamentul corpului de armat[ unde avea serviciu. }l
g[sir[ ]ntre h[r\i, s[bii, tunici =i cizme, ]n pijama scurt[, la bi-
rou, cu un teanc de acte ]n fa\[, pe care le ]nchise cu cheia ]n
sertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era un om ]nalt, cu
fruntea lat[, cu p[rul rar, ochii alba=tri-o\el =i pielea bronzat[.

Liviu Rebreanu
186
—
}\i aduc pe cumnatul nostru, zise Virgil, intr`nd. Te pre-
vin ]ns[ c[ Titu e poet rom`n =i deci s[ nu-i ba\i capul cu ideile
tale renegate, s[-l sile=ti s[ se supere!
C[pitanul z`mbi =i str`nse engleze=te m`na lui Titu, zic`nd
politicos:
—
Dac[-i poet, ]nseamn[ numaidec`t c[-i =i iredentist!...
De altfel s[ nu iei ]n seam[ clevetirile fratelui meu... Sunt rom`n
=i eu, dar mai-nainte de a fi rom`n, sunt ofi\er =i servitor al
maiest[\ii sale ]mp[ratului. Ca atare, fire=te, nu pot admite
n[zuin\ele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiul
c[tre Bucure=ti =i spre Rom`nia. }n mintea mea a=a ceva nu se
cheam[ politic[ na\ional[, ci tr[dare de \ar[...
Vorbea foarte lini=tit, av`nd ]n voce energia omului care, dup[
fr[m`nt[ri grele, =i-a stabilit o linie de conduit[ ]n via\[ =i o ap[r[
cu o convingere rece, hot[r`t[. Titu ]l asculta uimit. El ]nc[ nu
]nt`lnise p`n[ azi un adversar cump[tat, cu argumente sigure,
care nu se speria de fraze. Se sim\i ]ndat[ ]ntr-o inferioritate
sup[r[toare. Obi=nuit s[ r[spund[ la contraziceri cu vorbe pe
care, de=i izvorau dintr-un sentiment ]nver=unat, nu le putea
str`nge ]ntr-o ordine de b[taie logic[ — nu ]ndr[zni mult[ vreme
nici s[ deschid[ gura. Din norocire Virgil cuno=tea prea bine
ideile fratelui s[u =i le r[sturna cu u=urin\[, dobor`ndu-i =i acum
dovezile cele mai grele prin c`te o glum[ aruncat[ ca o piedic[
groteasc[ ]ntre picioarele unui lupt[tor netemut.
St[tur[ ]mpreun[ vreun ceas. La sf`r=it =i Titu se ]ntrem[ =i
puse c[pitanului ]ntrebarea:
—
Dumneata adic[ nu dore=ti unirea noastr[ a tuturor?
—
O, asta deocamdat[ e utopie!
—
Ce ]nseamn[ la dumneata „deocamdat[“?
—
Ei, c`teva secole s[ zicem... }n orice caz c`t timp pute-
rea noastr[ militar[ e vie =i viguroas[, zv`rcolirile iredentiste
r[m`n simple visuri utopiste.
—
Dar dac[ ar veni un r[zboi?
—
R[zboiul n-ar putea realiza visurile dumneavoastr[. Se
=tie doar c[ Rom`nia e aliata noastr[. Deci...

Ion
187
—
Alian\ele ]ns[ nu sunt eterne!
—
Vrei s[ zici c[ Rom`nia s-ar putea ]ntoarce ]mpotriva
noastr[? z`mbi c[pitanul. Gre=it[ socoteal[. Foarte gre=it[. Pe
care Rom`nia nici nu va face-o niciodat[, c[ci toate interese-
le ei o silesc s[ fie al[turi de noi. O silesc! Accentuez special:
o silesc!
—
Dar dac[ totu=i n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci dum-
neata?
—
Curioas[ ]ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-a= face,
evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici prin
g`nd nu mi-ar trece vreodat[ s[ =ov[iesc m[car o clip[ ]n fa\a
unui du=man al ]mp[ratului, oricine ar fi du=manul!
—
Fra\ii no=tri...
—
Aici nu ]ncape fr[\ie. C`nd fratele \i-e du=man =i vrea
s[-\i r[peasc[ \ie casa ta =i ograda ta ca s[ =i le m[reasc[ pe
ale sale, ei bine, ]i dai la cap ca =i altui du=man =i nici nu-\i mai
pas[ c[ \i-a fost c`ndva frate!
Virgil ascultase z`mbind dialogul dintre Titu =i Liviu. El
f[cuse de mult acelea=i ]ntreb[ri =i primise acelea=i r[spunsuri,
de=i ]i demonstrase =ubrezenia temeliei lor. Dar, fiindc[ =tia
c[ pe c[pitan ]l s`c`ie =i-l tulbur[ totdeauna asemenea discu\ie,
Virgil era bucuros c[ Titu ]l ]ncol\e=te.
—
Las[-l, dragul meu, c[ n-o sco\i la cap[t cu d`nsul! strig[
]n cele din urm[ medicul r`z`nd, deoarece vedea c[ Titu se
posomor[=te. E renegat de tot... E pierdut pentru noi... Are s[
se schimbe ]ns[ c`nd ]l vom face general ]n Rom`nia Mare.
Liviu Pintea z`mbi dispre\uitor:
—
Cred c-ar fi fost mai pl[cut s[ fi vorbit de altceva...
—
Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei, zise Vir-
gil r`z`nd.
—
Mi-ar fi f[cut mult[ pl[cere s[ cunosc =i eu operele
cumnatului nostru, continu[ c[pitanul, f[r[ s[ asculte gluma
fratelui s[u, ]ntorc`ndu-se spre Titu. Nu vorbesc rom`ne=te at`t
de bine c`t a= dori, fiindc[ am stat numai ]ntre str[ini =i n-am
avut ocazie s[ vorbesc limba mea natal[, dar citesc cu drag,

Liviu Rebreanu
188
c`nd am r[gaz, c[r\i rom`ne=ti. }n general ]ns[ m[ intereseaz[
romanele =i nu pot suferi poeziile...
—
Atunci tocmai ai nimerit-o! strig[ medicul. C[ci Titu scrie
numai poezii!
—
Ce are a face? Cel mult n-am s[-l citesc...
De=i convorbirea fusese \inut[ tot timpul ]ntr-un ton de intimi-
tate prieteneasc[, totu=i Titu ie=i plouat din locuin\a c[pitanului
Liviu Pintea. Argumentele ofi\erului se r[zboiau ]n sufletul lui
cu convingerile sale entuziaste =i-i ]nte\eau ]n creieri ]ntrebarea
]nfrico=[toare: dar dac-o fi av`nd c[pitanul dreptate? Din fericire,
Virgil nu-i d[du vreme s[ se zbuciume =i-i zise serios:
—
V[zu=i c`te baliverne s[l[=luiesc ]ntr-un spirit str`mt de
militar?... Primejdia asta ne amenin\[ ]ns[ pe to\i, dac[ nu ne
vom ap[ra din r[sputeri sufletele de invazia str[in[!
Sibiul avea o ]nf[\i=are de s[rb[toare. Str[zile gemeau de
lume rom`neasc[, sosit[ de pretutindeni: preo\i, ]nv[\[tori cu
nelipsita umbrel[ subsuoar[, profesori, avoca\i, \[rani... Cu tot
caracterul s[u german, ora=ul p[rea azi o re=edin\[ rom`neasc[.
}n marea de rom`ni, str[inii disp[ruser[.
„Parc[ miile de robi muncitori =i harnici ar fi pus st[p`nire
pe cuiburile tr`ntorilor!“ se g`ndea Titu re]nsufle\it la vederea
furnicarului de rom`ni.
Seara avu la Hotel Traian un banchet de cuno=tin\[. Titu
=edea la masa reprezentan\ilor presei, pe c`nd Virgil Pintea,
ca unul din frunta=ii Astrei, trecuse aproape de b[tr`nul
pre=edinte. }ntre gazetarii g[l[gio=i, Titu se sim\ea str[in. To\i
se cuno=teau, ]=i povesteau p[\aniile na\ionale, procesele, ar-
ticolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputa\ii rom`ni de la
Budapesta, de guvernul unguresc, de procurori... O lume nou[
]=i deschidea tainele ]n fa\a t`n[rului reprezentant al Tribunei
Bistri\ei. +i lumea aceasta ]l z[p[cea =i-i r[cea speran\ele. }n
toate vorbele ce le auzea mi=unau preocup[rile m[runte, per-
sonale, interesate. Nici unul nu rostea un cuv`nt despre vreun
ideal superior. Fiecare p[rea ]nc`ntat de sine ]nsu=i =i ]ngrijo-
rat ve=nic s[ se ridice deasupra celorlal\i cu orice pre\... Vecinul

Ion
189
lui din dreapta era Barbu Luca, t`n[rul poet care ]ns[ acuma
de-abia se sinchisea de d`nsul =i alerga mereu s[ ciocneasc[ ba
cu „ilustrul asesor consistorial“, ba cu „magnificen\a sa Cutare“
=i, de c`te ori se ]ntorcea la locul s[u, =optea ]n treac[t lui Titu:
—
E o canalie ilustrul, dar trebuie s[-i faci curte, c[ci altfel
nu po\i tr[i!
Pe la sf`r=itul banchetului, dup[ multele discursuri umflate,
Titu ]=i sim\i inima at`t de m`ncat[ de am[r[ciune, c[-i venea
s[ pl`ng[ cu hohot.
„Pretutindeni egoismul, o, Doamne!“ ]=i zicea privind cu
ochii r[t[ci\i la fe\ele ro=ite de b[utur[, cu r`suri pref[cute pe
buzele umede.
—
Titule, Titule! ]l de=tept[ deodat[ glasul lui Virgil de la
spate. Ia vino ]ncoace!... Ce-i cu dumneata, poete? Ce e=ti a=a
de trist c`nd toat[ lumea e vesel[?
De-abia acas[ ]=i dezv[lui nedumerirea, cu lacrimi ]n ochi,
ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ]nt`ia oar[
c`nd a p[=it ]n lumea larg[. Virgil Pintea ]l ascult[ pe g`nduri,
d`nd din cap ]n\eleg[tor.
—
To\i am trecut prin am[r[ciunile dumitale de acuma, zise
d`nsul apoi, ca un p[rinte bl`nd. Dar via\a a=a e, dragul meu.
Via\a e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-=i poate p[stra visurile
]n ciuda cruzimilor vie\ii, numai acela nu va pierde ]ncrederea
niciodat[... Fire=te c[ spectacolul nu e ]n[l\[tor, dac[ intri ]n
culise s[ vezi sforile... Nu te uita ]ns[ la indivizi, c[ci indivizii
sunt m[run\i, sunt oameni care totdeauna ]=i caut[ rosturile lor.
Prive=te departe =i atunci ai s[ vezi cum se va schimba pano-
rama... Serb[rile astea, de pild[! Nu te uita la oameni, la discur-
surile lor, la conferin\ele =i procesele-verbale ]n care fiecare caut[
s[-=i arate meritele reale sau ]nchipuite... Nu! Astea sunt nimi-
curi... Dumneata ]ncearc[ s[ vezi ansamblul! +i atunci vei sim\i
]n toate manifest[rile acestea, bune, rele, ]n[l\[toare sau josnice,
civilizate sau s[lbatice, vei sim\i b[taia pulsului unui popor care
vrea s[ tr[iasc[ =i care se lupt[ cr`ncen ca s[ poat[ tr[i... }ntr-o
b[t[lie numai rezultatul are ]nsemn[tate hot[r`toare. Ce-mi pas[

Liviu Rebreanu
190
mie cum beau =i m[n`nc[ solda\ii ]n vremea r[zboiului prelung?
Istoria nu va =ti dec`t: am biruit sau am fost birui\i... +-apoi iar[=i,
lupta noastr[ e o defensiv[ activ[, cum ar zice fratele meu
c[pitanul. Du=manul ne atac[ prin toate mijloacele moderne
de cutropire, prin cultura lui, prin =coala lui, prin arta lui, prin
banii =i prin munca lui... Noi trebuie s[ d[m din m`ini ca ba-
rem s[ nu ne ]nec[m. At`t. Dac[ ne men\inem la suprafa\[, am
izbuti. |inta este s[ nu p[trund[ du=manul ]n cetatea noastr[.
Ei, =i \inta aceasta, cu toate m[run\i=urile omene=ti care pe dum-
neata te ]ntristeaz[, e c`=tigat[. Asta-i m`ndria noastr[. +i trebuie
s[ fie =i m`ndria dumitale =i a oricui i-e drag aievea neamul!
Trei zile c`t \inur[ serb[rile, Titu lu[ parte la toate =edin\ele,
conferin\ele =i banchetele festive, lini=tit, mul\umit, r[sun`ndu-i
]n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de c`te ori vreun am[nunt
]ncerca s[-l tulbure. }nsufle\irea ]ns[ nu-l mai st[p`ni p`n[ a
treia sear[, la balul care ]ncheia solemnit[\ile... Toate doam-
nele erau ]n costume na\ionale din toate \inuturile, oferind un
spectacol impresionant. +i, spre miezul nop\ii, toate domni\ele
acestea frumoase ca z`nele =i ginga=e ca florile se prinser[ ]ntr-o
hor[ imens[, fredon`nd ]n cor, cu glasuri dulci, ]nv[luitoare,
cuvintele unui c`ntec popular pe care Virgil Pintea, ]mbr[cat
\[r[ne=te, ]l c`nta din fluier ]n mijlocul lor... Hora aceasta i se
p[ru lui Titu un simbol al ]ntregii vie\i ardelene=ti, leg[tura ]ntre
mul\imea cea mare, umil[ =i ostenit[, =i conduc[torii ei, ie=i\i
tot din s`nul ei =i neuit`ndu-=i ob`r=ia.
—
Tr[iasc[ rom`nii! izbucni deodat[ Titu nemaiput`ndu-=i
st[p`ni emo\ia.
Strig[tul fusese ]n sufletul tuturor, c[ci ]ndat[ toat[ sala se
umplu de glasuri ]nfl[c[rate:
—
Tr[iasc[ rom`nii!... Tr[iasc[ doamnele rom`ne!... Nea-
mul rom`nesc!
Poli\aiul ora=ului interveni discret pe l`ng[ b[tr`nul
pre=edinte al asocia\iei s[ potoleasc[ entuziasmul primejdios.
Glasul pre=edintelui ]ns[ se pierdu ca o chemare neputincioa-
s[ ]n v`rtejul unui uragan zguduitor.

Ion
191
}n aceea=i noapte Titu vru s[-=i scrie articolul pentru Tribu-
na Bistri\ei, dar nu izbuti s[ lege nici dou[ vorbe. Inima ]i era
at`t de plin[ de fericire ]nc`t mereu trecea ]n birou la Virgil
s[-=i ]mp[rta=easc[ impresiile.
—
Ce minunat[-i via\a rom`neasc[! zicea ]ntruna. Ce mare
e neamul nostru! Nu exist[ ]n lume popor mai bun, mai har-
nic, mai m`ndru, mal puternic... Nu poate s[ existe!
}n culmea ]nsufle\irii ]=i aduse deodat[ aminte c[ m`ine
trebuie s[ plece de-aici, dincolo. Dar ]=i zise cu hot[r`re:
—
Nu mai plec nic[ieri! R[m`n aici!... Ar fi o tr[dare s[
plec de-aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevoie mai mare
ca oriunde!
Adormi foarte decis s[ se opreasc[ la Sibiu, s[ intre la vreo
gazet[, ]n sf`r=it s[ se fac[ folositor norodului. A doua zi se
de=tept[ fr`nt de osteneal[, pe c`nd Virgil Pintea ]l scutura din
r[sputeri:
—
Sus! Sus, lene=ule!... E ora zece =i trenul n-are s[ te
a=tepte pe dumneata, stimate poete, s[-\i mistui ]n somn im-
presiile na\ionale!... Haidem, s[ nu ]nt`rziem de la poli\ie,
unde trebuie s[ scoatem biletul de trecere a frontierei, altfel
r[m`i aici...
—
Cum s[ r[m`n aici? s[ri Titu, biruindu-=i deodat[ obo-
seala. Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... S -ar putea s[
mai r[m`n aici, odat[ ce am pornit la drum?... Dincolo e ferici-
rea cea adev[rat[... Acolo trebuie s[ fie!
8
George turba... Dintru-nt`i ]i venise s[ se n[pusteasc[ la
Florica =i s-o zdrobeasc[. Dup[ ce a scos-o din s[r[cie =i din
noroi, dup[ ce nu e ]n stare s[-i fac[ barem un copil, acuma
umbl[ s[-l =i necinsteasc[? Se opri ]ns[ g`ndindu-se c[ Ion e
capul tuturor relelor =i c[ deci cu d`nsul trebuie s[ se
r[fuiasc[... Al Glaneta=ului i-a f[cut destul r[u, numai r[u, =i
f[r[ nici o pricin[...

Liviu Rebreanu
192
Toat[ ziua de s`mb[t[ ]=i ascunse m`nia parc[ nici n-ar
b[nui nimica-n lume. +i, fiindc[ Ion n-a venit pe la ei, seara s-a
dus la c`rcium[ unde l-a =i ]nt`lnit. Vorbir[ mai prietenos ca
alt[ dat[ =i George ]i spuse c[ m`ine se va duce la p[dure, =i
spun`ndu-i ]l privi at`t de senin ]nc`t v[zu bine bucuria din
ochii lui Ion care, ca s[-l descoase, ]ntreb[:
—
Da c`nd vrei s[ porne=ti, George?
Glasul lui, tocmai pentru c[ voia s[ par[ nep[sator, avea o
tremurare u=oar[ de mul\umire pe care George o sim\i foarte
bine. R[spunse lini=tit:
—
Apoi c`nd o ]nsera mai bine, ca s[ mergem pe r[coare.
Duminic[ dup[-amiaz[ trecu iar pe la c`rcium[ =i iar ]nt`lni
pe Ion, =i iar aduse vorba c[ desear[ trebuie s[ plece la p[dure.
Ion era ame\it pu\in de rachiu =i chiuia =i horea parc[ toat[
lumea ar fi fost a lui. }n ochii lui str[lucea sfid[toare bucuria
bucuriilor. Apoi c`nd s[ ias[ George, Ion ]i ur[ drum bun =i
mai ceru o sticl[ de b[utur[, s[-=i ast`mpere focul.
Pe Florica ]ns[ George degeaba o iscodise. }=i vedea de
treburile ei prin cas[, ca totdeauna, ]nc`t b[rbatul se g`ndi c[
poate ea nici nu e vinovat[. }i preg[ti merinde ]n traist[ =i ea
]ns[=i ag[\[ traista de loitr[. C`nd ]ncepu s[ se ]ntunece, Toma
Bulbuc opri cu carul ]n uli\[, ]n fa\a casei. George ]njugase
boii =i-l a=tepta. O slug[ de-a lui Toma veni ]n carul feciorului,
s[-i mai \ie de ur`t pe drum. C`nd ]=i f[cur[ cruce s[ porneasc[,
sluga strig[:
—
Da topor nu-\i iei, bade George?
George tres[ri. }nadins nu luase, g`ndindu-se c -o s[-i
trebuiasc[ acas[. S[ri jos din car =i alerg[ ]n tind[. Savista, care
se t`r`se pe prisp[, nepricep`nd cum poate pleca d`nsul c`nd
ea i-a spus c[ are s[ vie Ion Glaneta=u, b`igui pl`ng[tor:
—
Nu duce, bade... Stai aci...
—
S[ nu p[\e=ti ceva, George, c[ te-ai ]ntors din cale, mur-
mur[ Florica.
—
Vezi mai bine tu s[ nu se ]nt`mple pe aici vreo pozn[! zise
b[rbatul tare, de fric[ s[ nu aud[ nevasta cum ]i bate lui inima.

Ion
193
—
N-ai nici o grij[, c[ doar m[ cuno=ti =i m[ =tii! r[spunse
femeia lini=tit[.
Carele se urnir[. }ntunericul le ]nghi\i cur`nd, l[s`nd ]n urm[
numai sc`r\`itul ro\ilor, din ce ]n ce mai molcom.
Pe bolta v`n[t[ stelele se aprindeau pe r`nd ca ni=te
lumini\e fricoase. Peste sat se cobora o cea\[ pl[p`nd[, alburie,
care parc[ sub\ia bezna =i o r[corea.
George tremura ]n car ca =i c`nd l-ar fi zgribulit frigurile. De
vorbea, ]i d`rd`iau din\ii. Ie=iser[ din sat =i suiau pe coast[, prin-
tre ogoare t[cute pe care cl[ile ]nnegureau ca t`lharii la p`nd[...
Dou[ zile pl[nuise d`nsul ce-o s[ spuie tat[lui s[u c`nd va sosi
clipa, =i acuma nu-i venea nimic ]n minte. I se p[rea c[ a plecat
de-acas[ de un veac =i vedea mereu pe Ion cum se furi=eaz[ ]n
ograd[, cum se a=az[ ]n pat l`ng[ Florica... Apoi deodat[ gemu:
—
Parc[ nu mi-e bine... M[ ]ntorc...
O lu[ drept peste c`mp. Auzi cum strig[ tat[l s[u ceva, dar
nu ]n\elese nimic. Vru totu=i s[ r[spund[ „bine, bine“, =i n-avu
glas. C`nd nu mai auzi carele, ]ncepu s[ alerge. Se rostogoli
de vreo dou[ ori prin =an\uri, peste haturi. }i era cald de se
n[bu=ea. Un strop de sudoare ]i c[zu pe m`n[ =i-l ]nvior[ parc[
l-ar fi atins un c[rbune aprins. Cu c`t se apropia, cu at`t ]i era
mai fric[ s[ n-ajung[ prea t`rziu.
S[ri gardul porumbi=tii din dosul casei, ie=i ]n gr[dini\a din
fa\[ =i de-aci ]n ograd[. Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ ca
o matahal[ moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori,
iar ]n balta din vale broa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecere
a\`\[toare... Vru ]nt`i s[ intre buzna, dar se r[zg`ndi ]nainte
de a porni spre tind[. Poate c[ Ion totu=i n-a venit ]nc[, =-atunci...
B[tu ]n u=[, u=or, cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[i
r[spunse ]ndat[, limpede, nedormit:
—
Cine-i?
George t[cu. Glasul femeii ]i z`rn`ia ]n creieri, spun`ndu-i:
—
Vezi, nu dormea... }l a=tepta...
Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de
fo=netul c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot.

Liviu Rebreanu
194
—
Tu e=ti? =opti ea.
—
Eu, eu, morm[i George intr`nd repede.
Nevasta recunoscu glasul, se d[du la o parte ca plesnit[ de
un bici. Dar, ]nainte ca George s[-i fi sim\it spaima, se reculese
=i, pun`nd z[vorul, ]ntreb[ ]ngrijorat[:
—
Vai de mine, George, dar ce-i de te-ai ]ntors a=a?
—
Nu prea mi-e bine... Dar las[, c[ nu-i nimic... Culc[-te
tu! P`n[ m`ine-mi trece, zise b[rbatul ]ncet, ca =i c`nd i-ar fi
fost team[ s[ nu de=tepte pe cineva.
Florica vru s[ mai ]ntrebe ceva, dar r[spunsul lui =optit =i
tremurat parc[-i puse un c[lu= ]n gur[. Se urc[ ]n pat, se ]nveli
=i c[ut[ s[ vad[ prin ]ntuneric ce face George. Nu vedea ni-
mic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-se
gr[bit. C`nd se ]ntinse l`ng[ ea, sub cear=af, un fior ]i trecu
prin spinare, c[ci George era un sloi de ghea\[.
—
Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul cu un glas
gros =i greu ca un dang[t de clopot.
—
Ce s[-mi fie... M-a cuprins frigul c`nd \i-am deschis...
Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii
nemi=ca\i, oprindu-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine orice
urm[ de zgomot, ]ntr-o a=teptare amor\it[. De-afar[ p[trundea
ca prin puf or[c[itul broa=telor, ]ndulcit, ca un c`ntec de dra-
goste. Geamurile ]ns[ se stingeau ]n ]ntuneric ]ncetul cu
]ncetul, ar[t`nd c[ vremea totu=i trece =i c[ cerul se ]nnou-
reaz[ treptat-treptat. O stea verzuie, care mai clipea singurati-
c[, disp[ru deodat[, acoperit[ parc[ de o perdea neagr[, tras[
de o m`n[ tainic[.
Cine =tie c`t[ vreme s-a scurs astfel?
Se g`ndeau acum am`ndoi, aproape ]n acela=i timp.
„Poate c[ nu mai vine...“
+i pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind
foarte u=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cu
mare b[gare de seam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[ind
iar de dou[ ori. C`ntecul broa=telor se curm[ scurt ca =i c`nd
arunci un bolovan ]n ap[.

Ion
195
George =i Florica ]ncremenir[. Peste un minut pa=ii ]n
ograd[ se mai apropiar[ pu\in. Apoi iar urm[ t[cerea,
ap[s[toare ca o piatr[ de morm`nt... +-apoi t[cerea fu cl[tinat[
brusc de un fulger orbitor, ]n lumina c[ruia ]=i v[zur[, am`ndoi,
ochii sticlitori de ]ncordare. }n aceea=i clip[ ]ns[ r[sun[ un
=uierat lin ca o chemare veche... Atunci George se ridic[ ]n
pat =i ascult[, iar dup[ un r[stimp =opti stins:
—
Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[!?
—
Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[.
—
M[ duc s[ v[d! morm[i repede George scul`ndu-se =i
trec`nd cu pa=i hot[r`\i ]n tind[.
C`nd atinse z[vorul, ]i tr[sni prin creieri c[ nu poate ie=i afar[
cu m`na goal[. Se g`ndi s[ ia toporul, dar ]=i aduse aminte c[
toporul l-a l[sat ]n car. Tot atunci ]=i mai aminti c[ ]n col\ul tin-
zii, dup[ u=[, trebuie s[ fie sapa cea nou[ pe care a cump[rat-o
joia trecut[ ]n Armadia =i c[reia numai ieri i-a pus coad[. }ncet,
s[ nu se ]mpiedice de Savista =i s-o scoale, pip[i ]n ungher =i o
g[si... Pe urm[ deschise u=a =i p[=i pe prisp[ cu sapa ]n dreapta.
Vru s[ izbeasc[ ]ndat[, dar nu v[zu nimic de ]ntuneric... Zise
aspru =i tare:
—
Cine-i?... Cine-i?
Un v`nt rece se porni deodat[, de=teptat parc[ de glasul
omului, f`=`ind trist prin frunzele pomilor =i tr`ntind poarta
ogr[zii, care r[m[sese cr[pat[. Atunci George prinse ]n mar-
ginea gr[dini\ei din fa\a casei o mi=care nevrut[, dup[ care
auzi ]ndat[:
—
Ssst... ssst... ssst...
George f[cu c`\iva pa=i spre gr[din[, ]nd`rjit. +i ]ntreb[ iar
mai ap[sat:
—
Cine-i?
—
Ssst!... ssst... st! r[spunse acuma mai aproape.
Cu am`ndou[ m`inile George ridic[ sapa =i izbi. Sim\i c[
fierul a p[truns ]n ceva moale =i ]n g`nd ]i r[s[ri ]ntrebarea:
„Unde l-oi fi lovit?“ Dar numaidec`t se auzi iar[=i, mai ]ncet
=i rug[tor:

Liviu Rebreanu
196
—
Ssst... ssst...
George izbi a doua oar[. Sapa v`j`i ]n aer. Apoi un p`r`it
surd, urmat de un zgomot n[bu=it ca =i c`nd se pr[vale un sac
plin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie mai crunt pe George.
Parc[ tot ]ntunericul s-ar fi schimbat dintr-o dat[, ]ntr-o balt[
de s`nge ]nchegat, care-l asmu\ea. Lovi a treia oar[, f[r[ a-=i
mai da seama unde...
Or[c[itul broa=telor re]ncepu brusc, speriat, amenin\[tor,
ca o v[ic[real[ v`ltorit[ ]n v[zduh de v`ntul ce sufla mereu
mai m`nios =i mai ]n\epat. George tres[ri, ca =i c`nd deodat[
=i-ar fi revenit ]n fire, =i intr[ grabnic ]n tind[, z[vor`nd bine
u=a =i a=ez`nd sapa la locul ei.
}n cas[ Florica st[tea acuma ghemuit[ de groaz[, pe lavi\[,
l`ng[ fereastr[.
—
Ce-ai f[cut, omule? murmur[ femeia ]ntinz`nd bra\ele
spre d`nsul, ca o ap[rare sau ca o rug[ciune.
—
L-am omor`t! r[spunse scurt George.

Ion
197
Capitolul XIII
SF~R+ITUL
1
Ion se pr[bu=i sub lovitura a doua care-i cr[pase \easta.
Lovitura urm[toare n-o mai sim\i, precum nu sim\ise durere
nici la cea dint`i... Venise de-a dreptul de la c`rcium[, ame\it
]ns[ mai mult de fericire dec`t de rachiu, de=i b[use at`ta de
speriase pe v[dana lui Avrum. Venind, fluiera vesel ca pe vre-
mea c`nd era holtei =i se ducea la fete, ]nainte de-a fi avut
vreun g`nd de ]nsur[toare. Dar sufletul ]i era a=a de plin de
bucurie, c[ se st[p`nea s[ nu sar[ s[ ]mbr[\i=eze gardurile pe
l`ng[ care trecea =i c`inii care-l l[trau ici-colo. Strecur`n-
du-se ]n ograda Floric[i, trase o ]njur[tur[ ]n[bu=it[ fiindc[
poarta sc`r\`ise pu\in =i-i era fric[ s[ nu se trezeasc[ Savista.
De altfel se hot[r`se ca, dac[ oloaga s-ar de=tepta =i ar cr`cni,
s-o cotonogeasc[ f[r[ mult[ vorb[. L[s[ poarta deschis[ ]na-
dins ca s[ nu mai sc`r\`ie c`nd va pleca. Toate le potrivise cu
mare grij[, numai la George nu se g`ndise deloc, parc[ nici n-
ar fi fost pe lume.
C`nd se deschise u=a tinzii cu zgomot, i se ]ncuib[ ]n minte
s[ fac[ „ssst“, tot din pricina Savistei. Dup[ pa=i cunoscu ]ns[
c[ nu e Florica. Avu o str[fulgerare de gelozie: o fi ]mbr[\i=at
altul pe femeia inimii lui... Dar la George nu se g`ndea. Nu
apuc[ s[ scr`=neasc[ din din\i, c`nd auzi glasul lui George.
Iar glasul acesta ]l ului at`t de mult c[ i se mole=i toat[ fiin\a
de parc[ nici m`na nu =i-ar mai fi putut-o mi=ca. }n creieri
totu=i ]i r[mase uitat acel „ssst“ pe care sim\ea nevoia s[-l ros-
teasc[ proste=te, f[r[ voia lui.
}n aceea=i clip[ ]=i d[du seama deodat[ c[ i-a sosit ceasul.
Mintea i se lumin[, de=i gura-i boscorodea ]ntruna „ssst“, tot
mai domol =i mai nesigur. A=tepta loviturile, ]ngrijorat doar cu
CUPRINS

Liviu Rebreanu
198
ce o s[-l tr[sneasc[? Auzi foarte l[murit v`j`ind ]n aer ceva,
sim\i o izbitur[ ascu\it[ ]n bra\ul drept, dar f[r[ durere =i ur-
mat[ doar de o fierbin\eal[ ciudat[, care parc[-i topea creierii,
]nc`t ]ncepu s[-=i aminteasc[ repede, ca ]ntr-o aiurare, cum
se ducea la liceu ]n Armadia, cum a fugit de la =coal[ ca s[
umble cu vitele pe c`mp =i s[ \in[ coarnele plugului, apoi dra-
gostea lui dint`i cu fata dasc[lului Simion Butunoiu, m[ritat[
acum cu unul din S[scu\a, apoi dragostea lui s[ aib[ p[m`nt
mult, =i Ana, =i copilul, =i Florica, =i Titu cu toat[ familia Herde-
lea =i cu c`ntecele cele frumoase, seara ]n pridvor, =i-i p[rea
r[u c[ toate au fost degeaba =i c[ p[m`nturile lui au s[ r[m`ie
ale nim[nui... V`j`i iar ca o vijelie ]ngrozitoare ]ntr-un pustiu
f[r[ margini, =i ]n\elese c[ iar ]l love=te... Apoi deodat[, ca =i
cum sufli ]n lum`nare, se f[cu ]ntuneric deplin.
Pe urm[ se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea c`t
st[tuse ]n nesim\ire =i nici ce se ]nt`mplase. Numai c`nd ]=i
auzi propriile-i gemete, ]=i aduse aminte... Era ud leoarc[. Se
sim\ea parc-ar z[cea ]ntr-o balt[ murdar[. „O fi s`ngele meu!“
se g`ndi d`nsul. Vru s[ pip[ie, dar nu-=i putu clinti m`na
dreapt[. De-abia deschise ochii obosi\i. Ploua m[runt. Picurii
]i c[deau pe obraji =i-l ]n\epau, c[ci carnea lui ardea. V[zduhul
era cenu=iu, ca =i c`nd se apropie zorile, dar cerul era ]n[bu=it
de nouri, =i ploaia cernea mereu, m[runt[, rece, unsuroas[.
Dureri cumplite ]i \`=neau de pretutindeni =i-i clocoteau ]n cap
ame\itor. Chiar gemetele ]i ]mpl`ntau cu\ite ]n piept. Se g`ndea
]ns[ numai la b[ltoaca ]n care se b[l[cea, care-l sc`rbea =i
din care voia s[ scape cu orice pre\. „Mor ca un c`ine!“ ]i
trecu apoi deodat[ prin mintea aprins[ de desperare.
+i ]ndat[ ]ncepu s[ se t`rasc[ din r[sputeri, sprijinindu-se pe
m`na st`ng[, ]n ciuda suferin\elor ]ngrozitoare ce-i sf`=iau tru-
pul. Gemea cu gura ]ncle=tat[ =i se t`ra mereu, mereu. Poate un
sfert de ceas s[ fi \inut sfor\area cr`ncen[ care-l duse p`n[ sub
nucul b[tr`n de l`ng[ gardul dinspre uli\[. Mai avea vreo doi
pa=i ca s[ ajung[ la poart[. Sub nuc ]ns[ i se ]ntunec[ iar[=i tot.
Doar gemetele ]n[bu=ite se mai zv`rcoleau ]n corpul cr`mpo\it...

Ion
199
Apoi ploaia st[tu. Din pomi =i de pe stre=ini picura din ce
]n ce mai rar. Nourii se ]mpr[=tiau. Cerul alb[strea proasp[t,
sp[lat. O vac[ mugi undeva prelung, puternic, ]nc`t c`inii
de=tepta\i din a\ipeal[ pornir[ deodat[ ]n tot satul s[ latre
speria\i. Cucuriguri vioaie ]=i r[spundeau cu ]nver=unare. Oa-
menii ie=eau prin ogr[zi, frec`ndu-=i somnul din ochi sau
]ntinz`ndu-=i oasele. Pe uli\a cea mare ]ncepeau a urui carele
pornite la c`mp.
Paraschiva r[posatului Dumitru Moarc[= trecu cea dint`i
pe dinaintea casei lui George, descul\[, zgribulit[, leop[ind
gr[bit[ prin noroi moale =i rece, str`ng`ndu-=i n[frama la g`t
=i pe gur[. Un horc[it greu o opri, ca tr[snit[. Se ]nchin[ de
spaim[, dar totu=i se apropie de gard =i, printre nuiele, v[zu
pe Ion plin de s`nge. }ncepu s[ \ipe parc-ar fi c[lcat-o t`lharii:
—
S[ri\i!... Tuuulai!... S[ri\i...
Florica ie=i ]ndat[ ]n u=[, ]n c[ma=[, nepiept[nat[. A=a
veghease toat[ noaptea, pe lavi\[, ascult`nd gemetele
]nfior[toare din ograd[, a=tept`ndu-=i parc[ r`ndul ]n fiece
minut, cu ochii \int[ la George care, pe urm[, se a=ezase pe
dunga patului, sufla aspru, tres[rea uneori =i poate c[ f[urea
ceva ]n mintea lui ]nfierb`ntat[. Era alb[ la fa\[ ca varul stins
=i picioarele-i tremurau =i de-abia o \ineau. V[zu b[ltoaca de
s`nge l`ng[ gr[dini\[, aproape de prisp[, apoi d`ra ro=iatic[,
sp[l[cit[, ce se ]ntindea p`n[ sub nuc, unde Ion z[cea ca o
gr[mad[ de carne. Lumea se ]nv`rtea cu ea, dar n-avea putere s[
stoarc[ nici un glas =i nici o lacrim[. R[mase pe prisp[, ca o
stafie surprins[ de lumina zilei.
Ograda se umplu repede cu oameni care se minunau, stri-
gau, se ]nchinau, ]njurau, pe c`nd printre picioarele lor copiii
cu p[rul ciufulit se ]mbulzeau curio=i cercet`nd s`ngele ca ni=te
copoi nestruni\i. }n cur`nd sosi =i primarul Florea Tancu, sf[tos
c[ se g[se=te ]n treab[ oficial[, r[cni s[ se dea la o parte toat[
lumea, se uit[ la mort cu gravitate, f[r[ s[-=i fac[ cruce ca
ceilal\i oameni, =i declar[ solemn c[ nimeni n-are voie s[ se
apropie p`n[ ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei Cosma

Liviu Rebreanu
200
Cioc[na= s[ ia un cal din grajdul lui George =i s[ plece ]n goan[
spre Jidovi\a.
Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot =i soarele ]ncepu s[
zbiceasc[ umezeala. Fiindc[ mu=tele b`z`iau tot mai
obraznice, primarul ceru o velin\[ s[ acopere cadavrul. Flori-
ca aduse un cear=af nou =i alb ca floarea. Atunci ie=i afar[ =i
George, sl[bit la fa\[, cu ochii r[t[ci\i ]n fundul capului.
Z[rindu-l, lumea care p`n[ aci se interesase numai de mort,
se g`ndi =i la uciga=. Florea Tancu ]ntreb[ simplu:
—
Tu l-ai omor`t ?
+i George nu r[spunse, dar plec[ fruntea-n p[m`nt.
Glaneta=u veni mai t`rziu, alerg`nd, ]mpreun[ cu Zenobia care
bocea =i afurisea de r[suna tot satul.
Spre pr`nz ]n sf`r=it sosi notarul Stoessel cu judec[torul cel
nou din Armadia, cu medicul circumscrip\iei =i cu doi jandarmi.
Paraschiva spuse judec[torului cum a auzit pe Ion horc[ind,
dar doctorul care se uitase la cadavru, r`se ironic zic`nd:
—
Palavre, muiere!... Dup[ asemenea lovitur[ nenorocitul
n-a mai horc[it dec`t cel mult ]n fa\a lui Dumnezeu, c`nd i-a
citit sentin\a prin care i-a hot[r`t loca=ul ]n rai sau ]n iad, dup[
cum s-a purtat aici pe p[m`nt!
Medicul, ]ntre dou[ v`rste, ovrei, vorbind rom`ne=te, ca
un rom`n, avea sl[biciunea glumelor =i calambururilor, chiar
]n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe to\i
sfin\ii din calendar c-a auzit horc[itul, doctorul se gr[bi s[ re-
constituie crima =tiin\ifice=te: mortul a fost t`r`t de cineva, pro-
babil de uciga=ul ]nsu=i, de la prisp[ p`n[ aproape de poart[,
spre a induce ]n eroare justi\ia... Judec[torul ]i ]ntrerupse
explica\iile, adres`ndu-se primarului:
—
Se =tie cine l-a omor`t ?
—
Eu l-am omor`t! p[=i George hot[r`t ]n fa\a judec[torului.
—
Cum l-ai omor`t ?
—
Cu sapa...
—
+idece?
—
Pentru c[ venise la nevast[-mea =i...

Ion
201
—
Destul! ]l opri judec[torul, ad[ug`nd c[tre jandarmi: Este
arestat!
}ntre timp doctorul ]=i scoase haina, ]=i sumese m`necile
c[m[=ii, iar acuma se apuc[ s[ fac[ repede autopsia cadavru-
lui. Jandarmii goliser[ ograda de lume. Numai George r[m[sese
s[ priveasc[ cum taie medicul carnea moart[, =i Florica, l`ng[
prisp[, ]nlemnit[.
T[ind =i forfec`nd, doctorul guraliv ar[ta r[nile =i explica
judec[torului care fuma \igar[ dup[ \igar[, spre a-=i alunga
grea\a:
—
Uite asta, domnule judec[tor, asta a fost cea mai grea...
L-a pocnit ]n cre=tetul capului, dar osul a fost destul de rezis-
tent c[ doar a plesnit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovi-
tura n-a fost prea de tot puternic[. Ori=icum e o minune s[ dai
cuiva ]n cap cu sapa =i \easta s[ nu se sparg[. A=a ceva numai
printre \[rani se g[se=te... }n schimb patru coaste rupte com-
plet... Lovitur[ mortal[ =i asta, fire=te... Poftim cum i-a deschis
co=ul, mai-mai s[-\i ]ncap[ degetele ]n ran[... +i ce lung[...
Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, e zdrobit =i
bra\ul, dar nu prea r[u... Asta n-ar fi avut importan\[... se vin-
deca... cel mult bra\ul r[m`nea cu bete=ug... Desigur ]ns[ c[ a
fost ultima lovitur[, c`nd uciga=ul a mai pierdut din furie...
Apoi, ispr[vind =i sp[l`ndu-se pe m`ini, declar[ hot[r`t:
—
A fost un om ca o\elul!... Putea s[ tr[iasc[ o sut[ de ani!
Judec[torul porunci jandarmilor s[ porneasc[ cu George.
Florica acum se dezmetici =i str`nse repede merinde ]ntr-o traist[
pe care b[rbatul o lu[, ]ntunecat, cu inima chinuit[. Apoi ridic[
ochii ]ntrista\i spre d`nsa =i-i ]nt`lni ochii mari alba=tri privindu-l
drept, cu o imputare =i o mil[ care nu =tia dac[ sunt pentru el
sau pentru celalt. Avu un ]nceput de mi=care ca =i c`nd ar fi
vrut s-o ]mbr[\i=eze sau barem s[-i ]ntind[ m`na... Dar se opri,
ru=inat s[-=i deschid[ sufletul ]n fa\a at`tor oameni ce-i p`ndeau
toate gesturile. Privirea i se mohor] iar =i zise poruncitor:
—
Vezi, Floric[, ia seama... C[ eu cine =tie c`nd m-oi
]ntoarce...

Liviu Rebreanu
202
Femeia ]i r[spunse d`nd din cap cu resemnare. Vegherea
=i emo\iile ]i =terser[ bujorii din obraji =i-i desenaser[ cearc[-
ne vinete sub ochi. A=a ]ns[ p[rea mai frumoas[, ]nc`t George,
tulburat, se ]ntoarse brusc spre poart[, urmat de jandarmii
t[cu\i.
Savista, care toat[ vremea st[tuse pitulat[ pe prisp[ ca o
g[in[ speriat[, izbucni ]ntr-un sc`ncet prelung:
—
Bade George... bade, bade, badeee!
George ajunse ]n mijlocul uli\ei. }ntoarse capul, dar ochii
lui m`ng`iar[ pe Florica. Apoi porni cu pa=i rari =i disp[ru.
—
Credin\a mea este c[, dac[ n-ar exista femeia, n-ar mai
fi nevoie de justi\ie criminal[! zise judec[torul pe ungure=te
medicului =i notarului, privind cu mare aten\ie la Florica. Fe-
meia este ]nceputul tuturor p[catelor!
—
+i chiar sf`r=itul, ad[ug[ doctorul r`z`nd, ]ncredin\at
c-a f[cut un spirit.
Notarul Stoessel, ca mai mititel, se gr[bi s[ z`mbeasc[, spre
a fi pe placul tuturor, =i apoi ]ntreb[ respectuos:
—
Dac[ dori\i, putem face actele la prim[rie, unde-i mai
comod =i mai curat...
Propunerea fu primit[ =i se suir[ cu to\ii ]n tr[sura ce a=tepta
]n uli\[. Atunci primarul Florea Tancu se apropie cu p[l[ria ]n
m`n[ =i ]ntreb[ ce s[ fac[ cu mortul.
—
S[-l ]ngropa\i! strig[ medicul. Ce ]ntrebare caraghioas[...
Ei, haidem! D[-i drumul, c[ m[ a=teapt[ clien\ii acas[...
Mortul era acoperit cu cear=aful ]ns`ngerat. Un roi de mu=te
zbur[t[cea primprejur. Zenobia n[v[li acuma =i ]ncepu s[-l
boceasc[ hohotind, iar dup[ ce se s[tur[ de pl`ns, blestem[
pe George cu tot neamul lui, pe Florica, pe doctor =i mai ales
pe judec[torul care n-a pus jandarmii s[ taie ]n buc[\ele pe
uciga=ul b[tr`ne\ilor ei. Blestemele i le curm[ numai sosirea
Glaneta=ului, cu carul, ]n care fu ridicat cadavrul. B[tr`nul,
cu capul gol, o lu[ ]nainte, boii cu carul mortuar dup[ el,
=-apoi Zenobia, ]nconjurat[ de mul\ime de femei care l[crimau
]n[bu=it.

Ion
203
Florica, ]n mijlocul ogr[zii, se uita dup[ car, cu ochii mari,
]ncremeni\i. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacrimile i se
pornir[ singure, =iroaie, arz`ndu-i obrajii ca h`rtia.
2
}n Pripas nu se pomenise omucidere de c`nd se \inea minte.
Acum oamenii fierbeau =i se cruceau. Vestea a alergat degrab[
]n Jidovi\a, ]n Armadia, ]n toate ]mprejurimile. +i toat[ lumea
comp[timea =i l[uda pe Ion, c-a fost a=a =-a=a de bun =i de
harnic... Totu=i nici pe George nu-l oc[ra nimeni, =i-i doreau
s[ scape mai u=or din pacostea ce-a dat peste d`nsul. Numai
Vasile Baciu spunea pe ici, pe colo:
—
Dumnezeu nu bate cu b`ta... Iaca, mi-a furat p[m`nturile
=-acu l-a s[turat Dumnezeu de p[m`nt!
Toma Bulbuc, tat[l lui George, sosi acas[ abia seara, cu
carele de lemne. A aflat pe drum nenorocirea =i avea remu=c[ri
c[ nu s-a ]ntors =i el c`nd a v[zut c[ se ]ntoarce feciorul. Descu-
su pe Florica =i pe Savista, iar a doua zi, ]n zori, fu ]n Armadia.
Nu i se d[du voie s[ vorbeasc[ cu George =i nici m[car s[-l
vad[. Un paznic de la temni\[ ]ns[ ]i spuse c[, foarte cur`nd,
va fi transportat la Bistri\a, ]nchisoarea tribunalului, deoarece
vina lui merge la curtea cu jura\i. Atunci Toma se repezi la
Herdelea s[-i cear[ sfaturi. Familiei ]nv[\[torului ]i adusese
zvonul ]nc[ de ieri o femeie din Pripas =i Ghighi pl`nsese toat[
seara pe „bietul Ion“, dar erau dornici de am[nunte =i Toma
Bulbuc trebui s[ le povesteasc[ mai ]nt`i tot ce =tia. Herdelea
]l sf[tui apoi s[ ia pe Grof=oru, care-i cel mai stra=nic avocat
din lume. Se duser[ ]mpreun[ la Grof=oru c[ruia Toma ]i
f[g[dui toat[ averea lui, numai s[-i scape b[iatul din belea.
—
Bine-ar fi s[ \i-l scap cu doi-trei ani, mo=ule! r[spunse
avocatul. }n orice caz eu voi face ce-mi st[ ]n putin\[...
Preotul Belciug v[zu o milostivire cereasc[ ]n ]nt`mplarea
aceasta s`ngeroas[. }i p[rea r[u de Ion, dar ]n aceea=i vreme
se bucura c[ biserica va c`=tiga prin moartea lui. Se felicita

Liviu Rebreanu
204
pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirat[ de Dumnezeu de-a
asigura pe seama sf`ntului loca= o avere at`t de frumoas[.
Hot[r] s[ fac[ o ]nmorm`ntare deosebit de solemn[ omului
care a l[sat de bun[voie bisericii tot ce a st[p`nit ]n valea
pl`ngerilor. D[du voie ca groapa lui Ion s[ fie s[pat[ chiar ]n
curtea noii biserici =i f[g[dui s[-i ridice, pe socoteala sa, o piatr[
pe morm`nt spre a eterniza cre=tineasca danie a celui r[posat
]ntru Domnul.
La ]nmorm`ntare se str`nse mai tot satul. So\ii Herdelea cu
domni=oara Ghighi venir[ ]nadins s[ ]nso\easc[ la groap[ pe
Ion care, de=i le f[cuse buclucul cu jalba lui, a fost om s[ritor
=i de isprav[. De altfel prilejul era bun s[ ]ncerce =i o ]nvoial[
cu „p[m[tuful“ ]n privin\a locului c[su\ei lor.
Belciug sluji cum =tia el mai frumos =i mai mi=c[tor. Dar
mai ales printr-o cuv`ntare funebr[ ]nduio=[ =i inimile cele mai
]mpietrite. Mul\i oameni ]=i ziceau c[ Ion =i-a sim\it moartea
de c`nd =i-a d[ruit bisericii averea. Preotul ]l d[du drept pild[
tuturor bunilor cre=tini:
—
Biserica este leag[nul nostru, unde ne ]ntoarcem c`nd
ne-a obosit via\a, unde ve=nic g[sim m`ng`iere =i ]n[l\are, este
scutul neamului nostru credincios =i asuprit. Cine d[ruie=te bi-
sericii, d[ruie=te poporului =i cine d[ruie=te poporului,
preasl[ve=te pe Dumnezeu. C`t[ vreme biserica noastr[ va fi
mare =i statornic[, toate vijeliile =i urgiile lumii le vom ]nfrun-
ta cu t[rie...
Nici un ochi nu r[mase ]ns[ uscat atunci c`nd, prin gura
preotului, Ion ]=i lu[ r[mas bun de la p[rin\i, de la to\i priete-
nii =i cunoscu\ii. Iar c`nd ]n sf`r=it pomeni pe George care i-a
curmat via\a p[m`nteasc[, =i-i zise „te iert, c[ci n-ai =tiut ce
faci“, tot norodul izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns =i Zenobia,
n[ucit[ de jale, se izbi cu capul de dunga co=ciugului, ]nc`t
de-abia o potolir[ cei dimprejur.
Pe urm[ Ion fu cobor`t ]n p[m`ntul care i-a fost prea drag,
=i oamenii au venit pe r`nd s[-i arunce c`te o m`n[ de lut
umed care r[bufnea greu =i trist pe sc`ndurile odihnei de veci.

Ion
205
Glaneta=u f[cu pomeni bogate la care familia Herdelea, mai
popular[, trebui s[ ia parte =i chiar s[ guste din toate m`nc[rile
„de sufletul lui Ion“. Preotul Belciug, boln[vicios ca totdeau-
na, a venit doar spre a cinsti amintirea „m`ndrului cre=tin
r[posat“, dar n-a luat ]n gur[ nici m[car o pic[tur[ de rachiu
]ndulcit cu sec[rea.
Dup[ pomeni Belciug pofti acas[ la d`nsul pe Herdelea,
]mpreun[ cu stimata doamn[ =i dr[g[la=a domni=oar[, s[ se
mai odihneasc[ pu\in ]nainte de-a pleca ]n Armadia care, ori-
cum, e o plimbare zdrav[n[ pentru ni=te „dame delicate“.
Fire=te c[ familia primi invita\ia cu pl[cere; doar doamna
Herdelea, fiindc[ nu uita a=a de lesne uneltirile oamenilor r[i,
cam str`ngea din buze =i r[spundea cu monosilabe preotului,
care-=i ]nflorea cuvintele cu z`mbete bucuroase, parc[ nici un
nour n-ar fi ]ntunecat vreodat[ prietenia dintre frunta=ii Pri-
pasului. Astfel ]i veni u=or ]nv[\[torului s[ aduc[ vorba de locul
cu pricina, iar r[spunsul lui Belciug ]nsenin[ deodat[ chiar =i
pe d[sc[li\[.
—
Negre=it, frate Zaharie, zise popa frec`ndu-=i m`inile.
Cum s[ nu ne iubim noi, rom`nii, unul pe altul? Nu-i destul
c[ ne m[n`nc[ inspectorii afurisi\i, s[ ne mai ciorov[im =i noi
pentru nimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! S[ =tii c[ joia vii-
toare, c`nd vin prin Armadia, trec pe la tine =i mergem ]mpre-
un[ s[ facem actele cum se cuvine ]ntre fra\i...
C`nd vorbeau ]ns[ mai ]n tihn[, se pomenir[ cu Vasile
Baciu, ciupit bine de la pomeni, reclam`nd preotului
p[m`nturile lui Ion, care i se cuvin lui acum dup[ orice drep-
tate omeneasc[. Belciug se sup[r[:
—
Ba s[-\i fie ru=ine, m[i omule, s[ mai umbli dup[ avere,
c`nd v[d c[ ai ajuns de r`sul satului cu be\iile! Omul mai bea
c`teodat[, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosin\a
p[m`nturilor, pe care \i le-a l[sat r[posatul, fie iertat, am s[ \i-o
las =i eu, dac[-i fi om de treab[. Dar dac[ n-ai s[ o sl[be=ti cu
c`rciuma, apoi s[ =tii c[ eu te scot =i din cas[, Vasile! A=a c[,
ori te faci om de omenie, ori de unde nu...

Liviu Rebreanu
206
Vasile Baciu vru s[-l ]ntrerup[, ceea ce ]ns[ pe Belciug ]l
]nfurie at`t de r[u, c[ ]l lu[ de m`n[ =i-l scoase afar[:
—
Hait, hait... aici mie nu-mi trebuie be\ivi neru=ina\i!...
La c`rcium[ s[ fii obraznic, becisnicule!
Familia Herdelea ]i ]mp[rt[=ea indignarea.
—
{sta-i cel mai tic[los din tot satul! zise doamna Herde-
lea, cea mai revoltat[ de ]ndr[zneala \[ranului.
3
C`teva zile pe urm[ ]n casa Herdelea numai de Ion =i de
Belciug se vorbea. Doamna Herdelea se ]nduio=a mai ales
amintindu-=i cu c`t[ sfin\enie o asculta bietul Ion c`nd c`nta
ea seara ]n pridvor, iar ]nv[\[torul nu mai era sup[rat de
am[r[ciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba r[posatul, ba chiar spuse:
—
Cine =tie? Poate c[ ne-a fost spre bine, c[ de c`nd ne-am
mutat ]n Armadia parc[ toate ne ies ]n plin!
Belciug devenise omul cel mai de treab[ din lume. D[sc[li\a
g[sea c[, orice s-ar zice, e un preot f[r[ pereche, care nu umbl[
dup[ blestem[\ii, de=i e ]nc[ destul de t`n[r =i v[duv de at`\ia
ani, =i c[ prip[senii nici nu merit[ asemenea pop[, c[ci sunt
criminali care se ucid unii pe al\ii ca s[lbaticii. Iar c`nd odat[
Ghighi, vorbind de d`nsul, sc[p[, f[r[ s[ vrea, porecla
„p[m[tuful“, care avusese at`ta c[utare p`n[ atunci, doamna
Herdelea o dojeni c[ nu-i frumos s[ oc[rasc[ o fat[ cuminte
pe un slujitor vrednic al lui Dumnezeu.
}n acela=i timp Herdelea a=tepta ve=ti de la Titu, care trebuia
s[ fi sosit ]n Rom`nia. Citise ]n Gazeta Transilvaniei, la Grof=oru,
darea de seam[ despre str[lucitele serb[ri de la Sibiu =i inima-i
s[rise din loc de bucurie v[z`nd printre reprezentan\ii presei
=i pe Titu Herdelea („Tribuna Bistri\ei“). Umbl[ cu ziarul ]n
buzunar dou[ zile =i-l ar[t[ tuturor prietenilor, dup[ ce avu-
sese grija s[ sublinieze cu creion ro=u numele fiului s[u. Totu=i,
fiindc[ nu primise ]nc[ nici o =tire de la el, ]i era fric[ s[ nu fi
p[\it ceva la trecerea grani\ei.

Ion
207
—
Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zise
d[sc[li\a c`nd afl[ ]ngrijorarea so\ului ei. +i apoi e d`nsul iste\
de ajuns...
—
O, Titu e un b[iat rar! De-ar fi =i al\ii ca el...! murmur[
Ghighi oft`nd vis[toare.
De altfel Ghighi, de o vreme ]ncoace, era ]ntr-o stare su-
fleteasc[ ciudat[. Aici ]i venea s[ pl`ng[, aici s[ r`d[, f[r[ nici
un motiv aparent. +i deoarece mai t`rziu observ[ c[ m`hnirile
ei sunt ]n str`ns[ leg[tur[ cu zilele c`nd nu venea Z[greanu s[
se consulte cu Herdelea asupra unor foarte ]nsemnate =i inter-
minabile chestiuni pedagogice, fata se ru=in[ c[ s-a ]ndr[gostit
prea mult =i ]ncepu s[ declare p[rin\ilor ei tot mai deseori c[
nu-l poate suferi. Declara\iile acestea apoi fur[ punctul de ple-
care al unor controverse zgomotoase, mult asem[n[toare celor
ce au zguduit casa Herdelea ]n Pripas, pe timpul apari\iei lui
George Pintea. At`ta doar c[ nici ]nv[\[torul =i nici mai ales
doamna Herdelea nu luau pe Ghighi ]n serios ca odinioar[ pe
Laura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighi =i mai r[u =i o
]nt[r`ta ]mpotriva lui Z[greanu, ]nc`t cur`nd spuse c[ mai de-
grab[ s-ar m[rita cu un m[tur[tor de strad[ dec`t cu d`nsul.
Degeaba ]i reamintea Herdelea norocul Laurei. Dar unde scrie
c[ =i ea are s[ nimereasc[ negre=it ca sor[-sa? Cine poate s[ =tie ce
fel de caracter are Z[greanu ? Sub masca lui de b[iat model se
poate prea bine s[ se ascund[ un ipocrit, sau un be\iv, sau alt
stricat. S-au mai v[zut destule cazuri. +i barem de-ar fi din vreo
familie de seam[, dar tat[l lui e un simplu c[r[u=...
—
Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu m`ndrie. + -apoi
sta\i s[ vedem ]nt`i c`nd va fi numit undeva =i pozna asta de
Z[greanu! P`n[ atunci are s[ curg[ ap[ mult[ pe Some=...
Singur argumentul cu numirea lui li se p[rea b[tr`nilor
cump[nitor. Herdelea se mira c[ nu mai vine nici un r[spuns
la cererea lui de pensie =i-i era chiar fric[ s[ nu se fi r[zg`ndit
inspectorul. De c`nd se obi=nuise cu g`ndul c[ e pensionar,
era ner[bd[tor s[-=i aib[ patalamaua la m`n[. }nceputul anu-
lui =colar b[tea la u=[ =i, dac[ nu se rezolv[ repede pensiona-

Liviu Rebreanu
208
rea lui, ]nseamn[ c[ iar s[ bat[ drumurile ]n fiecare zi p`n[-n
Pripas, ]n loc s[-=i vad[ de slujba ce-o avea la Grof=oru =i
s[-=i ]ncaseze ]n tihn[, lunar, pensioara cuvenit[. Mereu ]ntreba
pe Z[greanu ce mai =tie, dar t`n[rul, mai ]ngrijorat, nu =tia dec`t
ceea ce-i f[g[duise inspectorul: c[ locul din Pripas e al lui.
Deocamdat[ ]ns[, fiindc[ se apropia joia c`nd Belciug avea
s[ vie s[ sf`r=easc[ cu locul casei, so\ii Herdelea se sf[tuir[ =i
se ]nvoir[ s[ ]ntabuleze averea lor din Pripas pe numele
Ghighi\ei, pentru orice eventualitate. Nu-i amenin\a nici un
sechestru sau vreo alt[ nenorocire, dar e bine ca fata s[ aib[
oleac[ de zestre, nu ca s[rmana Laura. Ei ]n=i=i vor tr[i cu ce
au, iar dac[ Herdelea nu va mai putea munci la Grof=oru, nu-i
nimic, se vor ajunge =i din pensioar[, c[ lor nu le mai trebuie
nici fumuri, nici m[riri, ci doar c`t s[ bage ]n gur[ =i s[-=i \ie
zilele b[tr`ne.
Preotul Belciug trase cu bri=ca chiar la d`n=ii. Era obosit de
alerg[turile pentru biserica cea nou[, dar totu=i bucuria ]i lu-
cea ]n ochi c[ ]n sf`r=it \inta vie\ii lui e ]nf[ptuit[. Povesti cu
]nsufle\ire ce preg[tiri a f[cut pentru sfin\irea care va avea loc
duminic[, cum a invitat pe episcopul din Gherla =i cum epis-
copul a r[spuns c[ va veni negre=it, cum are siguran\a c[ to\i
preo\ii din jude\ vor fi de fa\[, ]mpreun[ cu toat[ „inteligen\a“
rom`n[ din Armadia =i ]mprejurimi, c[ va fi =i o petrecere cu
dans unde desigur domni=oara Ghighi va avea rolul principal
=i c[ ]n sf`r=it Pripasul va deveni ]n ziua aceea un adev[rat
centru rom`nesc de n[dejdi frumoase.
}n privin\a locului care-l interesa pe Herdelea preotul veni-
se ]narmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toate
formele. Plecar[ ]mpreun[ la judec[torie, pe la notarul public,
pe la c[r\ile funduare... P`n[ la amiaz[ ispr[vir[ tot, ba avur[
vreme s[ treac[ =i la Grof=oru care se ]ns[rcin[, gratuit, s[ tran-
scrie grabnic averea r[posatului Ion Glaneta=u pe numele bi-
sericii rom`ne din Pripas.
}n aceea=i sear[ =i cu ]nvoirea d[sc[li\ei, Herdelea f[cu o
]n=tiin\are episcopiei cum c[ ]=i retrage pl`ngerea ]mpotriva

Ion
209
preotului Belciug, declar`nd c[ eminentul p[rinte sufletesc al
Pripasului numai dintr-o sc[pare din vedere, iar nu din rea-
voin\[, n-a venit cu crucea la Boboteaz[.
Chiar a doua zi sosi apoi =i comunicarea inspectorului c[
ministerul a binevoit s[-i ]ncuviin\eze trecerea la pensie, mul\u-
mindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdelea tremur[ ci-
tind adresa =i se ]ng`mf[ de mul\umirile ministrului. Fire=te c[,
p`n[ seara, toat[ Armadia afl[ regretele guvernului de-a fi pier-
dut un ]nv[\[tor at`t de harnic ca Herdelea =i toat[ lumea se
minun[ de asemenea distinc\ie rar[. La ber[ria Grivi\a, unde
intr[ s[ bea o bere, Herdelea ]nt`lni pe Z[greanu care tocmai
primise =i el numirea.
—
Bravo, urma=ule! strig[ Herdelea ar[t`ndu-i adresa
inspectorului. +i-\i doresc s[ cape\i =i dumneata, peste treizeci
de ani, o h`r\oag[ ca asta colea!
}n cinstea acestor ve=ti, Herdelea ciocni c`teva pahare cu
Z[greanu, sper`nd ]n sinea lui c[ t`n[rul, av`nd numirea ]n
buzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Z[greanu ]ns[ se
posomor] de tot, suspin[ foarte des =i nici m[car nu se uit[ ]n
ochii lui Herdelea.
—
Mi se pare mie c[ Z[greanu vostru e cam ho\oman! zise
Herdelea acas[, povestind mu\enia t`n[rului.
—
Ei, acuma vede\i c-am avut dreptate! strig[ Ghighi,
c[ut`nd s[ par[ triumf[toare, de=i inima ]i tremura ca varga.
4
}nainte de pr`nz, pe c`nd Ghighi ]=i potrivea rochia de bal
]n care voia s[ mearg[, a doua zi, la sfin\irea bisericii din Pri-
pas, veni Z[greanu, mai g[tit ca de obicei =i mai grav.
..Vrea s[-mi cear[ m`na“, se g`ndi Ghighi, speriat[ de ru=ine
=i ne]ndr[znind s[ sufle un cuv`nt.
Z[greanu ]ntreb[ pe doamna Herdelea dac[ nu-i acas[ cum-
va „domnul colega“ =i, afl`nd ceea ce =tia, se uit[ la Ghighi,
ro=i, vru s[ plece ]ndat[ =i ]n sf`r=it ]i s[rut[ m`na =i-i zise:

Liviu Rebreanu
210
—
Domni=oar[... cred c[ veni\i la sfin\ire ]n Pripas?...
—
Da... tocmai m[ preg[tesc s[... murmur[ fata.
—
Atunci... atunci la revedere ]n Pripas! b`lb`i Z[greanu
z[p[cit, ie=ind repede f[r[ a-=i lua r[mas bun de la doamna
Herdelea.
„Ori e viclean, ori e fricos, ]=i zise d[sc[li\a, cl[tind din
cap, f[r[ ]ns[ a se sup[ra cum s-ar fi sup[rat alt[dat[. Barem
de-ar da Dumnezeu s[ fie bine...“
}ndat[ dup[ mas[ Ghighi colind[ toate pr[v[liile ca s[
g[seasc[ ni=te p[nglicu\e f[r[ de care rochia ei n-ar fi avut
nici un farmec. Voia s[ fie m`ine cea mai dr[gu\[ din toate
fetele, mai ales c[-=i zicea ]n g`nd melancolic[: „Poate c[ e
ultima mea petrecere de fat[!...“ Trec`nd pe la po=t[, auzi o
b[taie ]n geam. Era B[lan, care-i f[cea semn s[ intre.
—
Scrisori!... +i una chiar de la Bucure=ti! zise B[lan cu
z`mbetul lui blajin pe o fa\[ rotund[ =i umed[ de sudoare.
Adineaori au sosit... Tocmai m[ g`ndeam cum s[ vi le trimit
mai repede, c[ =tiu c`t trebuie s-o a=tepta\i... Poftim,
domni=oar[, =i iart[-m[ c[ te-am oprit din drum!
—
De la Titu! strig[ Ghighi, apuc`nd scrisorile =i repezin-
du-se afar[, z[p[cit[.
Uit[ p[nglicu\ele =i nu se opri p`n[ acas[, fr[m`ntat[ de
bucurie, ]nv`rtind ]n m`ini scrisoarea de la Titu =i totu=i nedes-
f[c`nd-o .
—
Titu! Scrisoare! \ip[ d`nsa aprins[.
—
Bravo! Bine c-a dat Dumnezeu! Mi s-a luat o piatr[ de
pe suflet! zise Herdelea, pun`ndu-=i ochelarii ca totdeauna
c`nd citea ceva deosebit. Ei, ia s[ vedem ce spune
bucure=teanul nostru!
Citi:
„Iubi\ii mei, sunt numai de dou[ s[pt[m`ni ]n Rom`nia =i
parc-a= fi de c`nd lumea. O via\[ nou[ s-a deschis ]n fa\a mea.
O fi mai bun[, o fi mai rea, cine ar putea spune? Deocamdat[
m[ simt uluit =i at`t de mic c[ ve=nic mi-e fric[ s[ nu fiu strivit
de v`rtejul ce m[ ]nconjoar[. Mul\umit aievea sunt numai c`nd

Ion
211
m[ ]ntorc cu g`ndul acas[, ]ntre d-voastr[ care-mi sunte\i cei
mai dragi! ]n lumea asta mare =i str[in[...“
—
S[racul! bolborosi d[sc[li\a, cu gura pung[ =i ochii umezi.
„Ce-a fost =i ce-am f[cut ]n Sibiu, a\i citit desigur ]n gazete.
Ar fi trebuit s[ scriu =i eu ceva pentru Tribuna Bistri\ei, dar unde
am avut r[gaz de scris c`nd m[ frigeau grijile trecerii grani\ei?“
—
Ba ar fi fost bine s[ fi scris, c-ar fi v[zut =i domnii de pe-
aici! se ]ntrerupse Herdelea, privind peste ochelari la d[sc[li\a,
ca =i c`nd i-ar fi cerut p[rerea.
—
S[racul! =opti doamna Herdelea.
„C[ci u=or n-a fost de trecut ]n |ar[, f[r[ pa=aport, =i dac[
nu era Virgil Pintea, nu =tiu z[u cum a= fi ajuns la Bucure=ti.
Nu v[ pute\i ]nchipui ce om de treab[ e Virgil! Dr[gu\, s[ritor,
energic — o adev[rat[ comoar[. Laura poate fi m`ndr[ cu ase-
menea cumnat...“
—
Mi se pare c[ scrisoarea cealalt[ e tocmai de la Laura,
zise Ghighi.
—
Las[, c-o vedem pe urm[, =i t[ce\i acuma! f[cu Herdelea.
„Virgil a fost salvarea mea. Eu, c`nd am v[zut c`te greut[\i
=i primejdii sunt de biruit, era s[ renun\ de-a mai ]ncerca. De
altfel ]ndr[gisem Sibiul =i m[ g`ndeam s[ m[ opresc acolo.
Virgil ]ns[ nici n-a vrut s-aud[ de una ca asta. Cum s[ te
]mpotmole=ti la jum[tatea drumului?... Ne-am dus ]mpreun[
la poli\aiul ora=ului care a refuzat categoric. Acela=i r[spuns
l-am primit =i la comandantul poli\iei de frontier[... }n sf`r=it
primarul, un sas b[tr`n, simpatic, prieten cu Virgil, s-a ]ndurat
de mine, ]n urma spuselor lui Virgil c[ sunt ziarist, c[ a= vrea
s[ profit de ocazie s[ v[d Bucure=tii =i altele... M-am ]nchinat
c`nd m-am v[zut cu biletul de trecere ]n buzunar...
P`n[ la Turnu-Ro=u m-a ]nso\it =i Virgil Pintea. Niciodat[
n-am fost mai mi=cat ca ]n jum[tatea de or[ c`t m-am plimbat
acolo, pe prundi=ul g[rii care parc[ pl`ngea sub pa=ii no=tri.
M[ durea inima =i-n g`nd ]mi ziceam ]ntruna c[ n-am s[ mai
v[d poate c`t voi tr[i p[m`ntul Ardealului care mi-e at`t de
drag, mai drag ca orice ]n lume. Apoi sirena locomotivei a =uie-

Liviu Rebreanu
212
rat prelung, duios, zguduindu-mi sufletul. M-am ]mbr[\i=at cu
Virgil =i am pl`ns am`ndoi...“
—
S[racul mamii ]nstr[inat! murmur[ doamna Herdelea,
=terg`ndu-=i nasul.
„Pe urm[ nici nu =tiu cum m-am pomenit ]n C`ineni...
Rom`nia! |ara! Doamne-ajut[!... Graiul unguresc disp[ruse.
Pretutindeni =i toat[ lumea, rom`ne=te: func\ionarii g[rii, vame=ii,
conductorul trenului, c[l[torii, casele... tot =i to\i... Pentru mine,
obi=nuit cu str[inii la toate autorit[\ile de seam[, schimbarea
aceasta a fost o minune. Auzeam =i nu credeam, =i m[ sim\eam
at`t de fericit c[-mi venea s[ ]mbr[\i=ez pe to\i oamenii.
Dar fericirea nu e nic[ieri statornic[. Am sosit ]n Bucure=ti
noaptea =i am tras la hotel. Vroiam s[ m[ duc a doua zi la
rudele care m-au poftit la S`ngeorz s[ viu la d`n=ii ca acas[.
M-am dus =i n-am g[sit dec`t ni=te slugi obraznice. Boierii ]nc[
nu s-au ]ntors de la b[i. Se vede c[ de la S`ngeorz au mai
trecut =i aiurea. A treia zi mi-am c[utat o odaie mobilat[, ief-
tin[, c[ci hotelul mi-ar fi m`ncat repede b[ni=orii cu care am
ajuns ]n \ara visurilor mele. Apoi din dou[ ]n dou[ zile am
trecut pe la casa deputatului =i voi mai trece. Speran\ele se
destram[ ]ns[ mereu. Via\a-i via\[ pretutindeni, cu acelea=i
de=ert[ciuni, cu acelea=i a=tept[ri =i mai ales cu aceea=i fa\[
sp[im`nt[toare care reteaz[ scurt aripile av`ntului. Visurile sunt
tot at`t de f[r[ pre\ aici, ca =i dincolo. Numai cei ce nu le au
sunt mul\umi\i, c[ci numai ei =tiu s[ stoarc[ pl[cerile vie\ii.
Se poate totu=i s[ fie din vina mea am[r[ciunea care m[
chinuie=te. Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care =i-l
zugr[ve=te omul ]n sufletul s[u. Raiul unuia poate s[ fie iadul al-
tuia. Fericirea e cl[dit[ de ]nchipuirea fiec[ruia =i fiecare =i-o
potrive=te ca o hain[. Poate c[ eu sunt croitor prea ne]ndem`natic.
+i poate c[, din pricina aceasta, niciodat[ n-o s[-mi g[sesc haina
r`vnit[... Dar, ]n locul n[dejdilor stinse, r[sar ve=nic altele noi,
mai ademenitoare, mai str[lucitoare, deschiz`ndu-\i drumuri noi,
n[zuin\e noi. Necunoscutul e singurul ]ndemn trainic ]n lume,
fiindc[ ]ntr-]nsul se ascund toate tainele ce dau pre\ vie\ii.

Ion
213
+i astfel, ]n a=teptarea viitorului, m[ m`ng`i cu trecutul.
V[lm[=agul ]n care am c[zut ]mi ]ndreapt[ g`ndurile tot mai des
]napoi. P`n[ s[-mi g[sesc un loc=or ]n lumea nou[, mi-e dor de
cea veche pe care am p[r[sit-o. De aceea v[ rog s[-mi scrie\i des
=i mult despre tot ce se petrece la noi, c[ci toate m[run\i=urile
]mi sunt mai dragi acuma ca atunci c`nd tr[iam ]n mijlocul lor.
Sufletul meu r[t[ce=te aici ]ntr-un de=ert f[r[ popasuri ca o pas[re
ce =i-a pierdut cuibul... V[ s[rut pe to\i cu mult[ iubire — Titu“.
C`nd ispr[vi Herdelea, r[mase o t[cere ca ]ntr-o biseric[
goal[. De-abia t`rziu d[sc[li\a b`lb`i amar:
—
Vai s[racul b[iat, cum s-a mai ]nstr[inat!... Of, Doamne,
Doamne!
—
Ce ]nstr[inat? zise Herdelea, c[ut`nd s[-=i ascund[
emo\ia. A=a-i omul c`nd pic[ ]n alt[ \ar[... Las[ c[ se
obi=nuie=te d`nsul, c[ doar e b[rbat, nu c`rp[!
Se ]ntinser[ la vorb[ to\i trei, ]nc`t uitar[ cealalt[ scrisoare.
De altfel Laura nu spunea nimic nou, afar[ de vestea c[ iar e
grea =i c[ sper[, cu ajutorul lui Dumnezeu, s[ fac[ un b[iat.
Doamna Herdelea vru s[ scrie ea ]ns[=i lui Titu, s[-l
m`ng`ie, povestindu-i despre to\i =i toate, =i mai cu seam[ cum
s-a pr[p[dit Ion Glaneta=u, =tiind c`t de mult a \inut el odini-
oar[ la „bietul Ion“. Herdelea ]ns[ o f[cu s[-=i am`ne planul
p`n[ dup[ sfin\irea din Pripas, zic`nd:
—
Cine =tie, poate c[ =i de-acolo vom avea de scris ceva...
B[tr`nii schimbar[ o privire plin[ de ]n\eles: „ceva“ ]nsem-
na Z[greanu. Ghighi auzi =i nu protest[, ca de obicei, fie c[
nu voia s[ se supere dup[ scrisoarea lui Titu, fie c[ avea =i ea
oarecare speran\e aninate de sfin\irea bisericii lui Belciug. Ba
mai t`rziu spuse enigmatic:
—
Am s[-i scriu =i eu, ca s[ =tie tot.
5
Duminic[... Satul parc-a ]ntinerit =i s-a primenit ]n a=teptarea
zilei mari. E curat =i vesel, nu degeaba poruncise preotul ca

Liviu Rebreanu
214
fiecare om s[ m[ture uli\a ]n fa\a casei, s[ cure\e ogr[zile =i s[
]mpodobeasc[ por\ile cu verdea\[. }nsu=i Dumnezeu s-a mi-
lostivit s[ ]ng[duie o vreme frumoas[, vr`nd parc[ s[
r[spl[teasc[ astfel str[daniile slujitorului s[u. Toat[ lumea
]mbr[case haine albe de s[rb[toare. Soarele de toamn[,
cump[tat =i ve=ted, ]mpr[=tia lumin[ cald[ =i pl[cut[.
Belciug, fr`nt de oboseala preg[tirilor, nu mai sim\ea dec`t o
emo\ie grozav[, alc[tuit[ dintr-o mul\umire f[r[ seam[n =i o
ner[bdare din ce ]n ce mai dureroas[. Fiindc[ de s`mb[t[ seara
au ]nceput a sosi \[rani de prin satele mai dep[rtate, de-abia a
]nchis ochii toat[ noaptea. }n zorii zorilor apoi a fost ]n picioare,
a dat o rait[ pe la =coal[, unde avea s[ fie banchetul „inteligen\ei“,
pe la Todosia, v[dana lui Maxim Oprea, unde va petrece poporul,
pe la biserica nou[, s[ fie toate ]n bun[ ordine. }=i pip[ia mereu
inima, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu ]nceteze deodat[ a mai bate
tocmai c`nd s[ culeag[ roadele tuturor silin\elor sale.
Acuma dinspre Jidovita =i dinspre S[scu\a, tr[surile uruiau
mereu pe Uli\a Mare. Cale=ti frumoase sau hodorogite, ]n[lbite
deopotriv[ de praf, bri=ti u=oare, docare iu\i, cupeuri grele
aduceau domnimea, pe c`nd \[ranii de pe departe sau mai cu
stare veneau ]n c[ru\e acoperite cu scoar\e pestri\e, iar cei de
primprejur, sp[la\i =i primeni\i, ]n cete g[l[gioase, pe jos...
C`rciuma ]ncepu s[ aib[ c[utare, cu toate opreli=tele preotu-
lui care ceruse prip[senilor s[ nu ia nimic ]n gur[ p`n[ dup[
sf`nta liturghie. Rifca, v[duva lui Avrum, ajutat[ de Aizic, avu-
sese grij[ s[-=i umple toate butoaiele cu rachiu, ca nu cumva
s[ se ispr[veasc[ b[utura ]ntr-o zi a=a de mare =i cu at`\ia
mu=terii. Taraful lui Goghi din Bistri\a sosi ]n trei c[ru\e; ]n cea
din urm[ se ]n[l\a gorduna, falnic[ =i prevestitoare de veselie.
Belciug nu uitase s[ tocmeasc[ el ]nsu=i l[utari pentru popor;
Briceag, ]mpreun[ cu tovar[=ii lui, Holbea =i G[van, ]nchinau
la c`rcium[ ]n a=teptarea ]nceputului serb[rii. Preotul Belciug
fu mai fericit c`nd picar[ Herdelenii.
—
Of, bine c[ v-a adus Dumnezeu! suspin[ d`nsul z`mbind cu
m`na la inim[. C`t[ emo\ie... Of, barem de-ar merge strun[ toate!

Ion
215
Doamna Herdelea =i Ghighi fur[ rugate ]ndat[ s[ inspec-
teze ]mpodobirea bisericii =i apoi mai ales preg[tirile f[cute la
=coal[ pentru banchetul domnimii. M`nc[rile erau servite de
ber[riile Rahova =i Grivi\a din Armadia, dar totu=i ochiul fe-
meii e mai ager ca al celui mai iscusit restaurator din lume.
Herdelea ]ns[ trebui s[ r[m`ie cu Belciug, s[-i dea ajutor la
primirea oaspe\ilor.
Episcopul sosi pe la zece, ]ntr-un cupeu ]nchis, tras de patru
cai, ]nconjurat de o ceat[ de fl[c[i prip[seni, c[l[ri, care ]l
a=teptaser[ la podul de peste Some=, dup[ ordinele preotului.
Cupeul era urmat de vreo =ase alte tr[suri ]n care se g[sea suita
episcopului, alc[tuit[ din ]nalte fe\e biserice=ti.
Doi preo\i tineri se repezir[ s[-i ajute s[ coboare din cu-
peu. C`nd p[=i episcopul pe scar[, tr[sura se ]ndoi, aproape
s[ se r[stoarne. Era b[tr`n =i foarte gras, dar cu o fa\[ bl`nd[,
cu ni=te ochi alba=tri =i limpezi de copil =i cu o barb[ nins[ ]n
care se amestecau p[rul lung =i must[\ile g[lbejite. Avea obra-
jii ro=covani =i sufla greu.
—
Foarte cald, murmur[ d`nsul sur`z`nd silit ]mprejur =i
ridic`nd degetele s[ binecuv`nteze mul\imea descoperit[.
Pe fruntea larg[ care se pierdea ]n cre=tetul ple=uv =i luci-
tor, lic[reau bobi\e de sudori. Sim\i c[-i vine s[ str[nute =i se
acoperi repede. Avea groaz[ de guturai =i de aceea se ferea
ve=nic de curent =i r[ceal[.
Belciug ]=i f[cu loc cu coatele prin ]nghesuial[, =optind
]ntruna mi=cat „da\i-mi voie, v[ rog“ p`n[ ce ajunse cu mare
greutate ]n fa\a episcopului. Aici tu=i u=or, ca s[-=i alunge
emo\ia din g`t, =i apoi rosti cele c`teva cuvinte de bun[ ve-
nire pe care le ]nv[\ase ]n fa\a oglinzii, ]ncurc`ndu-se totu=i
de mai multe ori, ceea ce ]ns[ parc[ spori solemnitatea clipei.
—
Bine... bine, g`f`i episcopul plictisit. Tare frumos... R`vna
sfin\iei tale m[ bucur[ foarte... Preotul... p[storul Domnului...
Da... A=a... Dar ]nainte de-a ]ncepe programul, a= dori s[ m[
odihnesc pu\in... M[car zece minute... M -a pr[p[dit c[l[toria...
+-apoi am dormit foarte prost azi-noapte ]n Armadia...

Liviu Rebreanu
216
Protopopul din Armadia, la care dormise episcopul =i care-i
f[cuse un pat ]mp[r[tesc, p[li, dar se f[cu c[ nu aude.
Arhiereul intr[ ]n cas[ cu Belciug, ceru ap[, se a=ez[ ]n-
tr-un jil\ =i st[tu neclintit vreun sfert de ceas, cu ochii trudi\i
]nchi=i, mi=c`nd doar buzele din c`nd ]n c`nd f[r[ glas, Bel-
ciug r[mase l`ng[ d`nsul, t[cut =i respectuos. Afar[ ]ns[ lu-
mea porni spre biseric[.
Cincizeci =i doi de preo\i, cu episcopul ]n frunte, slujir[
sfin\irea. Ve=mintele b[tute cu fir umpleau biserica de str[lucire.
Mirosul de t[m`ie se urca p`n[-n tavan =i se cobora p`n[-n su-
fletele care-l sorbeau lacome, ]mb[tate de evlavie. O tain[
ad`nc[, cople=itoare =i pl[cut[, fr[m`nta toate inimile =i min\ile.
Din clipa c`nd trecu pragul bisericii, ]nf[\i=area episcopului s-a
schimbat ca prin farmec. Ochii lui m[ri\i p[reau sc[lda\i ]ntr-o
bl`nde\e cuceritoare =i pe toat[ fa\a ]i plutea un z`mbet bun, ne-
vinovat =i cucernic, ce-i tremura u=or barba argintie. Glasul obosit
r[suna dulce =i lin, p[trunz`nd drept ]n suflete, ]mbr[\i=`ndu-le =i
]n[l\`ndu-le ]n alt[ lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte
p[rea o cununi\[ de diamante sau o aureol[ nedesp[r\it[.
}n sf`r=it se sui ]n amvonul str`mt, p[=ind anevoie pe treptele
]n spiral[, g`f`ind foarte tare ]nc`t se auzea p`n[ ]n cor. Lini=tit
]=i roti privirea peste tot cuprinsul bisericii, m`ng`ind parc[
icoanele noi, tavanul pictat cu stele, din care at`rna un cande-
labru cu zeci de lum`n[ri albe aprinse, ca o f[clie uria=[, al-
tarul daurit, fumul alburiu de t[m`ie =erpuind deasupra mul\imii
de oameni care se ]nghesuiau t[cu\i, cu fe\ele ro=ii asudate, cu
ochii mari ridica\i spre amvon, amesteca\i de-a valma, domni
]n haine negre, \[rani cu c[ma=a ca z[pada, femei ]n catrin\e
pestri\e... Apoi, ca un mo=neag obosit de anii vie\ii =i ]ntrez[rind
fericirea cea mare, vorbi rar, domol, f[r[ ]nflorituri =i f[r[ ges-
turi, despre Dumnezeu, despre oameni, despre rom`ni, despre
=coal[ =i credin\[, despre Belciug, despre toate, neme=te=ugit,
]ncheind cu o blagoslovenie simpl[, ca o rev[rsare a unui duh
viu. O t[cere lacom[ ]i ]nghi\ea cuvintele, picur`ndu-le ]n ini-
mile oamenilor ca un balsam atotputernic...

Ion
217
Doamna Herdelea, care la ]nceput nu-l putuse suferi,
p[r`ndu-i -se prea gras =i lumesc, din care pricin[ nici nu se
]mbulzise s[-i s[rute m`na, de=i se zice c[ asemenea s[rutare
poart[ noroc toat[ via\a — acuma, =ez`nd ]n stran[, av`nd la
st`nga pe Ghighi =i la dreapta pe doamna Filipoiu, se ]mbl`nzi
=i sim\i din ce ]n ce mai mult[ simpatie pentru omul b[tr`n
at`t de schimbat la fa\[, parc[ ar fi v[zut pe Dumnezeu. C`nd
se ispr[vi predica, =opti poc[it[ doamnei Filipoiu:
—
Uite-a=a ]mi ]nchipuiesc c[ trebuie s[ fi fost =i apostolii!
Oameni cu sl[biciuni ]n fa\a oamenilor, =i sfin\i cuprin=i de
duhul sf`nt ]n fa\a lui Dumnezeu...
—
Da, da, f[cu doamna Filipoiu, ]ntorc`ndu-se speriat[,
f[r[ a fi auzit =oapta, c[ci, ]n vremea c`t vorbise episcopul, ea
se g`ndise cu triste\e la Elvira ei care n-a avut ]nc[ nici un
pe\itor.
}ndat[ dup[ s[v`r=irea slujbei, episcopul ceru s[ i se aduc[
repede cupeul, s[ plece, dornic s[ ajung[ negre=it acas[ de-
sear[, la p[tuceanul lui ]n care s[-=i odihneasc[ oboselile dru-
mului. Belciug de-abia l-a putut ]ndupleca s[ guste ceva la
iu\eal[ =i s[ ]nchine un pahar de vin pentru viitorul parohiei
din Pripas. }mpreun[ cu episcopul plecar[ fire=te =i fe\ele si-
mandicoase, venite numai ca s[ arate c[ nu lipsesc de la cere-
moniile na\ionale =i religioase.
Ceilal\i oaspe\i ]ns[ r[suflar[ sc[p`nd de prezen\a
st`njenitoare a vl[dicii. }n c`teva minute toat[ domnia se g[si
la banchet, ]nt`mpinat[ cu De=teapt[-te, rom`ne de c[tre is-
cusitul Goghi. Mesele erau ]ntinse ]n =coala golit[ de b[nci =i
]nfrumuse\at[ cu verdea\[. Grof=oru \inu ]nt`iul toast pentru
„vrednicul preot Belciug“, av`nd grij[ s[ accentueze la urm[
c[ „datoria acestui col\ rom`nesc este s[ trimit[ ]n viitor depu-
tat rom`n ]n Camera de pe malul Dun[rii“. +i de-aci ]ncolo toas-
turile urmar[ lan\ dou[ ceasuri, ]nc`t tinerii de ambele sexe, dori-
tori de dans, ]ncepur[ s[ murmure. Belciug primea felicit[rile,
mul\umea tuturor, d[dea ordine chelnerilor, neobosit ca =i c`nd
fericirea care-i ]nflorise obrajii i-ar fi ]ndoit =i puterile.

Liviu Rebreanu
218
Ghighi b[use o jum[tate de pahar de vin ro=u, ciocnind
mereu cu Z[greanu care se f[cuse ca racul, ]i angajase toate
dansurile, ]=i d[dea ochii peste cap, neg[sind vorbele care s[-i
]mbrace g`ndurile, ]=i desf[=ura planurile de viitor ce preve-
deau negre=it =i ]ndeosebi o nevast[ dr[gu\[, cuminte, cult[...
„]ntocmai ca dumneata, stimat[ domni=oar[“.
—
Dansul! Dansul! se auzi ]n sf`r=it tot mai des printre cava-
lerii ner[bd[tori, r[spl[ti\i cu priviri recunosc[toare de c[tre
domni=oarele sfioase, ]n bun[ parte odrasle de preo\i, ahtiate
dup[ dans deoarece vara aceasta n-a fost nici o petrecere de
seam[ ]n ]mprejurimi.
}n sf`r=it Z[greanu ]ncepu ni=te tratative misterioase cu
Goghi, pe care le ]ncheie cu o str`ngere de m`n[, neuit`nd s[
aib[ ]n palm[ o h`rtie de zece coroane. Rezultatul fu o
some=an[ zv[p[iat[ care st`rni un ropot de aplauze tinere=ti.
}ntr-o clipire c`\iva \[rani scoaser[ afar[ at`tea mese ]nc`t
jum[tate =coala se pref[cu ]n sal[ de dans. Z[greanu, fericit,
alerg[ la Ghighi, care ro=i de m`ndrie c[ are cinstea de-a des-
chide balul, pe c`nd prietenele ei din Armadia =edeau ]ngrijo-
rate. Doamna Herdelea, \in`nd carnetul de dans =i evantaiul
Ghighi\ei, ]=i lu[ cuvenitul loc pe un scaun l`ng[ perete, ]ntre
doamna Filipoiu =i doamna Grof=oru, dezb[t`nd greut[\ile
vie\ii. Vorbind ]ns[ nu sc[pa din ochi de loc pe Ghighi, care
dansa ca o z`n[, se ml[dia, z`mbitoare, primea multe com-
plimente =i ciripea cu Z[greanu, ocolindu-i privirile rug[toare.
}n cealalt[ jum[tate de =coal[ domnii continuau banchetul
=i toasturile. Popa din V[rarea se chercheli cur`nd, ca =i doc-
torul Filipoiu =i profesorul Maiereanu. }n cele din urm[, cu toat[
]mpotrivirea lui Sp[taru, \inu un mic discurs =i solg[bir[ul Chi\u,
subliniind ]n treac[t liberalismul st[p`nirii care ]ng[duie
bucuroas[ prop[=irea tuturor popoarelor credincioase patriei.
Silvicultorul Madarasy dob`ndi s[rutarea vajnicului Sp[taru
pentru un ]nfl[c[rat „tr[iasc[ rom`nii“. Herdelea, ]nt`lnind
printre preo\i mul\i prieteni din copil[rie pe care nu-i v[zuse
de ani de zile, b[u cu fiecare c`te un p[h[rel =i povesti tuturor

Ion
219
cum dup[ treizeci =i doi de ani de zile de slujb[, av`nd nevoie
de odihna binemeritat[, a primit mul\umiri de la ]nsu=i minis-
trul =coalelor. }n acela=i timp ]ns[ l[uda c[tre to\i pe Belciug
care-i „un pop[ f[r[ pereche =i un om cum nu se poate mai
de treab[“. Belciug de asemenea ]mpuia urechile tuturor
sl[vind pe Herdelea, „prieten nepre\uit =i rom`n vrednic de
stima ob=teasc[“.
Aproape de asfin\itul soarelui, preotul propuse lui Herde-
lea s[ mearg[ pu\in ]n mijlocul \[ranilor, zic`nd:
—
E datoria noastr[, Zaharie, s[ purt[m de grij[ poporului!
—
A=a-i, Ioane, a=a-i .. . Prea bine... Dar s[-mi iau =i baba!
r[spunse Herdelea clipind din ochi foarte jovial.
Doamna Herdelea nu putea s[ lase singur[ pe Ghighi.
Atunci ]=i aduse aminte =i Z[greanu c[, fiind ]nv[\[torul comu-
nei, are obliga\ia s[ mearg[ =i d`nsul, mai ales c[ f[r[
domni=oara Ghighi nu face dou[ parale toat[ petrecerea.
Ghighi era de asemenea bucuroas[ s[ plece, fiindc[ Z[greanu
devenise iar melancolic, se ]nc[p[\`na s[ vorbeasc[ tot mai
st[ruitor de ochii ei =i chiar ]ncep`nd de c`teva ori s[-i de-
clare: „Domni=oar[, te...“, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[ sf`r=easc[:
„...iubesc!“ Mai g[sindu-se =i al\i doritori de a vedea petrece-
rea poporului, se adun[ repede un grup vesel care porni spre
casa Todosiei lui Maxim Oprea.
Ograda gemea de oameni... B[tr`nii, cu primarul Florea Tan-
cu ]n frunte, st[teau ]n poarta deschis[ =i, privind cum joac[
tineretul, vorbeau despre biseric[, despre cules =i despre d[rile
grele. Toma Bulbuc, mohor`t, ofta des =i de-abia arunca uneori
c`te-un cuv`nt, c[ci g`ndurile lui erau mereu la George, care
acuma =edea ]n temni\a din Bistri\a, a=tept`nd judecata cur\ii
cu jura\i. Mai la o parte, stingher, b[tr`nul Glaneta=u tr[gea cu
urechea, mai umilit ca odinioar[; moartea lui Ion ]l ]nc[run\ise
de tot =i-i s[dise ]n ochii bl`nzi o triste\e statornic[.
Straja Cosma Cioc[na= fusese ]ns[rcinat de Belciug cu
]mp[r\irea celor trei vedre de rachiu gratuit, prev[zute ]n pro-
gramul pentru s[rb[toarea sfin\irii noii biserici. }=i ]ndeplinea

Liviu Rebreanu
220
slujba cu at`ta nep[rtinire c[ bruftului pe unii fl[c[i care voi-
ser[ s[ ia dou[ por\ii, iar cu Macedon Cerceta=u ajunsese chiar
la o u=oar[ =i trec[toare p[ruial[.
—
Tot omul are dreptul la o litr[ de b[utur[! A=a-i porun-
ca! Cine nu se satur[, s[ mai cumpere =i de la c`rcium[! striga
Cioc[na=, sf[tos, din c`nd ]n c`nd, ]n gura tinzii, unde trona
cu o p`lnie ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[ cu o m[sur[ de tinichea,
]mprumutate de la v[duva lui Avrum.
L`ng[ prisp[ s-a str`ns un p`lc de b[rba\i ]mprejurul lui
Simion Butunoiu, care povestea minciuni din b[tr`ni, tu=ind
=i str[nut`nd zgomotos. Macedon Cerceta=u, tr[snit r[u, um-
bla de ici-colo, comand`nd nem\e=te =i d`nd din m`ini spre
marea veselie a copiilor care ]l salutau milit[re=te.
L[utarii c`ntau ]nv`rtita cu foc. Fl[c[ii trop[iau \an\o=, iar
fetele se r[suceau ca sf`rlezele, cu z`mbete mul\umite pe fa\[.
Umbra nucilor b[tr`ni de l`ng[ =ur[ se ]ntindea din ce ]n ce,
sub\ire, cuprinz`nd aproape toat[ ograda.
C`nd sosi grupul de domni, jocul se opri brusc, ]n semn de
respect. To\i b[tr`nii se descoperir[, iar primarul cu b[tr`nii
]nconjurar[ pe Belciug =i pe Herdelea, vorbind de solemnitatea
sfin\irii care a prilejuit at`ta cinste satului ]ntreg =i ]ndeosebi pre-
otului. Ilie Onu, care, de c`nd s-a ]nsurat =i Nicolae T[taru cu
fata lui +tefan Hotnog, a r[mas capul fl[c[ilor, se apropie de
Z[greanu =i-l pofti s[ joace, oferindu-i pe cea mai frumu=ic[ fat[
din Pripas, pe Maria lui Trifon T[taru, pe care =i-o ochise d`nsul
s-o ia de nevast[ cu c`=legi. Z[greanu, nedezlipit de Ghighi,
refuz[ z[p[cit. Atunci Ilie chem[ pe domni=oara la joc, ceea ce
pe doamna Herdelea o umplu de revolt[, iar pe Ghighi o f[cu
s[ z`mbeasc[ de ru=ine. }n sf`r=it primarul, cu consim\[m`ntul
preotului, porunci fl[c[ilor s[ continue jocul, s[ vad[ =i domnii
c`t sunt de frumoase petrecerile prostimii.
Toma Bulbuc izbuti cur`nd s[ ia deoparte pe Herdelea, s[
se mai sf[tuiasc[ cu d`nsul despre George. Nevasta lui Toma,
mai uscat[, cu ochii mici, veseli, mai ad`nci\i ]n cap =i cu glasul
mai pl`ng[tor, veni l`ng[ ei, ]=i fr`nse m`inile =i se jur[ c[

Ion
221
numai farmecele rele au putut face pe b[iatul lor s[ cad[ ]n
asemenea n[past[. Herdelea ]l ]ncuraj[ s[ aib[ deplin[ ]ncre-
dere ]n Grof=oru, c[ci nu-i avocat ca el nic[ieri.
—
Mi se pare c[ p`n[ s[ vie acas[ George, nevast[-sa o
s[-l a=tepte cu copila=ul ]n bra\e. Zice c[-i grea... O fi, c[ as-
ta-i menirea femeii, rosti mai t`rziu Toma, ]nseninat pu\in.
Prin sat ]ns[ umbla zvonul c[ Florica ar fi r[mas ]ns[rcinat[
cu Ion. Nimeni nu =tia de unde a ie=it vorba aceasta, dar mul\i
o credeau. Unele babe mai lacome de b`rfeli ispiteau pe Savis-
ta, care acum se mutase ]napoi la Trifon T[taru =i cer=ea iar ]n
Uli\a Mare, deoarece Florica o vedea ca sarea ]n ochi. Oloaga
]ns[ nu r[spundea nim[nui, era ve=nic acr[ =i m`nioas[, ]nc`t
lumea spunea c[ trebuie s[ fi intrat ]n anul mor\ii.
Tocmai c`nd se ispr[vi jocul, veni g[l[gios Vasile Baciu
care, dup[ ce ]ncercase zadarnic s[ conrup[ pe Cosma
Cioc[na=, se dusese la c`rcium[ s[-=i potoleasc[ mai bine
setea. Cum z[ri pe Belciug, se ]ntunec[ =i se ]ndrept[ glon\
spre d`nsul zic`ndu-i:
—
+i a=a, domnule p[rinte, vrei s[-mi iei mo=ia cu tot dina-
dinsul?
Preotul ]ncerc[ s[ nu-l bage ]n seam[, ca s[ nu-=i strice
dispozi\ia. Vasile ]ns[ nu-l sl[bi =i se ]nd`rji tot mai r[u. Atunci
Belciug, sup[rat, ]i zise tare, s[ aud[ ]ntreg norodul:
—
Ai ajuns ru=inea satului, m[i Vasile, =i tot nu te mai sa-
turi de blestem[\ii?... P[m`nt mai mult ]\i trebuie ca s[ po\i
bea mai mult?... N-ar fi p[cat de Dumnezeu s[ ]ncap[ ]n
m`inile tale mo=ia, s-o pr[p[de=ti prin c`rciumi?... Apoi
p[m`ntul nu-i pentru be\ivi =i lene=i, Vasile! Nu, nu! P[m`ntul
a=teapt[ munc[ =i trud[, nu lenevie!... Ion, ginere-t[u, fie iertat,
da, merita mo=ia, c[-i era drag[ =i punea osul s-o munceasc[.
Bine te-a cunoscut de n-a vrut ]n ruptul capului s[ o lase s-ajung[
iar pe seama ta... C`nd vei vrea s[ munce=ti omene=te =i s[ te
la=i de be\ie, atunci s[ vii la mine s[ mai vorbim! Deocamdat[
=i c`t ai e prea mult... A=a!... P`n[ atunci ]ns[ s[ piei din ochii
mei, satan[ afurisit[!

Liviu Rebreanu
222
Dojana preotului, mai ales fiind st[p`nit[, g[si aprobarea
tuturor s[tenilor. Chiar =i Vasile Baciu parc[ se dezmetici, c[ci
]ndat[ ]ncepu s[ se ]nchine, morm[ind:
—
Apoi dac[-i a=a, am s[ fac jur[m`nt ]n biserica cea nou[
=i n-am s[ mai iau ]n gur[ nici un strop de rachiu, c`te zile-oi
mai tr[i...
Belciug auzi f[g[duin\a, mul\umit, dar totu=i nu vru s[ mai
]ntind[ vorba cu d`nsul, ci se ]ntoarse spre un grup de \[rani
din S[scu\a, care veniser[ la sfin\ire dornici s[ poat[ muta c`t
mai degrab[ biserica cea veche, s[ aib[ =i ei bisericu\a lor ca
toate satele cre=tine.
Fiindc[ se ]nsera =i mai ales fiindc[ Herdelea ]ncepuse s[
]nchine p[h[rele cu \[ranii, doamna Herdelea hot[r] c[, f[r[ a
mai trece pe la =coal[, unde continua petrecerea domneasc[, e
vremea s[ plece direct acas[, ]n Armadia. Zadarnice fur[ st[ruin-
\ele preotului, care de-abia acuma voia s[ se a=eze serios la chef
cu Herdelea, zadarnice rug[min\ile lui Z[greanu, care se jura
c[ lipsa Ghighi\ei r[pe=te tot farmecul balului — doamna Herde-
lea r[mase ne]nduplecat[. Belciug atunci le oferi bri=ca lui cea
bun[, regret`nd ]ns[ mereu c[ doamna nu binevoie=te s[ mai
z[boveasc[ barem un ceas. Ca s[-i arate c[ nu-i sup[rat[, doam-
na Herdelea ]l pofti s[ trag[ totdeauna la d`n=ii, c`nd va veni ]n
Armadia, ceea ce preotul primi foarte bucuros.
—
Mare p[cat ]ns[ c[ nu vom mai lucra de-acuma ]mpre-
un[, drag[ Zaharie! ad[ug[ Belciug cu duio=ie ]n glas.
—
Ce are a face, Ioane ?... N -ai colea pe prietenul Z[greanu,
care-i tot de-al nostru ?
—
A=!... Z[greanu!... Noi doi anevoie o s[ ne ]n\elegem,
morm[i Belciug, ]nnour`ndu-se .
—
Las[ c[-i b[iat bun, z[u e bun, zise Herdelea ]nv[luind
pe Z[greanu ]ntr-un z`mbet de ]ncredere.
—
Poate numai dac-ar avea norocul s[-=i g[seasc[ o neves-
tic[ bun[, rom`nc[ verde, uite-a=a ca domni=oara Ghighi,
poate c[ atunci ar pricepe care i-e chemarea ]n mijlocul nos-
tru! rosti preotul mai grav.

Ion
223
Ghighi era s[ le=ine de ru=ine. Z[greanu ]ns[ fu cuprins de
o ]ndr[zneal[ extraordinar[, ]nc`t zise repede:
—
Dac[ domni=oara m-ar vrea, eu... eu .. .
—
M[ rog, m[ rog, asemenea lucruri serioase nu se pun la
cale ]n uli\[! ]l ]ntrerupse doamna Herdelea cu o bl`nde\e
neobi=nuit[. Vino pe la noi, =i te primim cu drag[ inim[...
Totu=i Z[greanu, spre a-=i potoli av`ntul, apuc[ m`na
Ghighi\ei =i o s[rut[ prelung.
Bri=ca porni la pas, c[ci Z[greanu ]i ]nso\ea pe jos. }n fa\a
casei lor din capul satului se oprir[ pu\in. Zenobia, care =edea
posomor`t[ pe prisp[, veni la tr[sur[, vorbi despre Ion, pl`nse
cu sughi\uri =i ]n cele din urm[ afurisi pe George =i tot neamul
lui Toma.
—
Bietul Ion! zise doamna Herdelea. Iute s-a mai pr[p[dit...
Se vede c-a=a i-a fost scris!
Zenobia se ]ntoarse acas[, l[s`nd ]n urm[-i o d`r[ de jale.
Pe urm[ ]ns[ se uitar[ cu to\ii la casa lor mereu goal[, mereu
]ncuiat[, cu ograda n[p[dit[ de buruieni.
—
Casa v[ a=teapt[ s-o st[p`ni\i, murmur[ Herdelea pri-
vind ]ncrez[tor ]n ochii urma=ului s[u.
Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu
fa\a poleit[ de o raz[ ]nt`rziat[, parc[ ]i m`ng`ia, zuruindu-=i
u=or trupul ]n adierea ]nser[rii de toamn[.
Z[greanu r[mase ]n mijlocul uli\ei, urm[rind cu priviri
dr[g[stoase tr[sura ce se dep[rta ]n trapul cailor. Ghighi,
=ez`nd pe sc[unelul din fa\[, ]l vedea =i-l g[sea mai dr[gu\ ca
orice alt b[rbat din lume.
La R`pile Dracului b[tr`nii ]ntoarser[ capul. Pripasul de-
abia ]=i mai ar[ta c`teva case. Doar turnul bisericii noi,
str[lucitor, se ]n[l\a ca un cap biruitor. Z[greanu ]ns[ era tot
]n drum, ]n fa\a crucii, cu capul gol =i, cum st[tea acolo a=a,
parc[ f[cea un jur[m`nt mare.
Apoi =oseaua cote=te, apoi se ]ndoaie, apoi se ]ntinde iar
dreapt[ ca o panglic[ cenu=ie ]n amurgul r[coros. }n st`nga
r[m`ne ]n urm[ Ci=meaua Mortului, pe c`nd ]n dreapta, pe

Liviu Rebreanu
224
hotarul ve=ted, delni\ele se urc[, se ]mpart, se ]ncurc[ p`n[
sub p[durea V[rarei. Apoi P[durea Domneasc[ ]nghite uruitul
tr[surii, v`ltorindu-l ]n ecouri zgomotoase...
Satul a r[mas ]napoi acela=i, parc[ nimic nu s-ar fi schim-
bat. C`\iva oameni s-au stins, al\ii le-au luat locul. Peste
zv`rcolirile vie\ii, vremea vine nep[s[toare, =terg`nd toate ur-
mele. Suferin\ele, patimile, n[zuin\ele, mari sau mici, se pierd
]ntr-o tain[ dureros de necuprins[, ca ni=te tremur[ri pl[p`nde
]ntr-un uragan uria=.
Herdelenii tac to\i trei. Numai g`ndurile lor, a\`\ate de
speran\a ]mpodobitoare a tuturor sufletelor, alearg[ ne]ncetat
]nainte. Copitele cailor boc[nesc aspru pe drumul b[t[torit =i
ro\ile tr[surii uruie mereu, monoton, monoton ca ]nsu=i mer-
sul vremii.
Drumul trece prin Jidovi\a, pe podul de lemn, acoperit, de
peste Some=, =i pe urm[ se pierde ]n =oseaua cea mare =i f[r[
]nceput...
CELOR MUL|I UMILI!
Martie 1913—iulie 1920

Ion
225
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
Cre`ndu-l pe Ion, Rebreanu a ezitat ]ntre dou[ impulsuri contra-
dictorii. Pe de o parte, s[ ]nf[\i=eze un personaj tipic pentru drama
\[ranului intrat ]ntr-un proces acut de dezumanizare datorit[ feti=iz[rii
p[m`ntului, act la care-l oblig[ rela\iile capitaliste, pe de alt[ parte s[
construiasc[ — a=a cum observa =i E. Lovinescu — o figur[ simbolic[ a
plugarului rom`n, ceea ce implic[ ]ns[, fatal, absolutizarea condi\iei ero-
ului. Talentul scriitorului a obiectivat ]ns[ ]n oper[ determin[rile ideo-
logice. Sugestiile naturaliste, nu sub forma atavismelor simplificatoatre,
ci a impulsurilor umane obscure, ad`nci =i violente au fost integrate, ca
o experien\[ rodnic[, unui realism evoluat, modern, demitizant, crud,
atent la zonele de umbr[ ale vie\ii, la viclenia instinctelor =i la poezia
for\elor stihiale care decid prin jocul lor orb destinul indivizilor.
Ov. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967,
p. 293.
|[ranul s[rut`nd p[m`ntul, imagine surprins[ ]n adolescen\[ la
hotarul satului Prislop, s-a asociat cu elanurile ]nc[ nerealizate ale
t`n[rului Liviu Rebreanu. Peste mul\i ani, ]n scena cunoscut[ din Ion,
scriitorul va figura, ]ntr-un fel, =i speran\a de atunci ]ntr-o victorie re-
alizat[ p`n[ la urm[: mitul supremei posesiuni. Va figura propriile sale
temeri =i n[dejdi, ]nfr`ngerea propriilor sl[biciuni de tinere\e. S[
spunem totul: a piedicilor care st[teau ]n calea ]nf[ptuirii idealului s[u
de mare scriitor. Este metafora luptei =i a izb`nzii finale.
Ca =i eroul s[u, Rebreanu „a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite ]n
dreapta sau ]n st`nga“, =i a realizat-o . V[z`nd scena de la hotarul sa-
tului Prislop, el ]=i va fi spus ca =i t`n[rul Titu Herdelea contempl`nd
zig-zag-ul existen\ei sale de p`n[ atunci, lipsa de \el a vie\ii sale: „Nu-
mai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\ul adev[rat
vie\ii!“ =i va fi ]ntrez[rit c[ pentru sine numai arta este o astfel de pa-
siune unic[ =i de nezdruncinat. Trebuie s[ fi fost clipa de cump[n[,
c`nd t`n[rul Rebreanu se va fi sim\it „mic“ ]n fa\a „\[ranului care a
CUPRINS

Liviu Rebreanu
226
mers drept ]nainte, trec`nd nep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd ne-
obosit, ]mpins de o patim[ mare“. Destinul scriitorului va fi acela al
personajelor sale, energice, voluntare, capabile s[ lupte, s[ ]nfrunte
via\a. Sentimentul lui Ion fa\[ de p[m`nt ]l are scriitorul ]nsu=i ]n fa\a
vie\ii pe care =i-o supune, ]n oper[. Via\a aceasta ]l atrage — ca pe Ion
p[m`ntul — cu „bra\ele unei iubite p[tima=e“. }n fa\a ei ]ngenunche
„cucernic“, ca ]n fa\a miracolului existen\ei.
Pentru Ion, cum se =tie, nucleul originar este scena cu \[ranul care
]ngenuncheaz[ =i s[rut[ p[m`ntul. Dup[ numai o s[pt[m`n[ de la
]nregistrarea ei f[r[ scop deosebit, o ]nt`mplare petrecut[ ]n Prislop:
un \[ran ]nst[rit ]=i bate fata care „gre=ise“ cu „cel mai bicisnic fl[c[u
din sat“. „Ru=inea“ omului era mai amar[: „afar[ de gre=eala fetei,
trebuia s[ se ]ncuscreasc[, el, cu pleava satului =i s[ dea o zestre bun[
unui pr[p[dit de fl[c[u care nu iubea p[m`ntul =i nici nu =tia s[-l
munceasc[ cum se cuvine“. F[r[ a sta pe g`nduri, scriitorul preface
]nt`mplarea ]ntr-o nuvel[ (Ru=inea) a c[rei idee este c[ fata (Rodovi-
ca o chema) devine „negre=it o victim[ a iubirii“.
Prima scen[, cea de la hotar, ]l uimise numai, interes`ndu-l doar
a=a, „ca o bizarerie, ca o ciud[\enie \[r[neasc[“. }nt`mplarea cu Ro-
dovica ]ns[ l-a impresionat: Rodovica era o victim[ a iubirii etc. |[ranul
din scena bizar[ evident c[ iubea p[m`ntul; fl[c[ul „bicisnic“ care furase
fericirea Rodovic[i era, ]n schimb, lene=, nu iubea p[m`ntul =i nu-i
pl[cea s[-l munceasc[. Dar scriitorul ]nc[ nu intuia c[, ab[t`ndu-se
de la ]mprejurarea cunoscut[, ar putea pune pe cel dint`i ]n locul celui
de-al doilea =i nu b[nuia resursele dramatice =i interesul mai acut al
acestei posibile substituiri.
Tot atunci intervine un lucru care-i d[ mai mult de g`ndit, =ocul
care-l ajut[ deodat[ s[ interpreteze altfel ]nt`mpl[rile anterioare. St[
de vorb[ cu „un fl[c[u din vecini, voinic, harnic, muncitor =i foarte
s[rac“, numit Ion Pop. Ce-i spunea acest Ion? „Mi se pl`ngea fl[c[ul de
diversele-i necazuri a c[ror pricin[ mare, grozav[, unic[, el o vedea ]n
faptul c[ n-are p[m`nt. £. ..¤ Pronun\a, de altfel, cuv`ntul «p[m`nt»
cu at`ta sete, cu at`ta l[comie =i pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o
fiin\[ vie =i adorat[.“
Convorbirea cu Ion Pop al Glaneta=ului comunic[ o identitate \[ra-
nului dint`i, un con\inut concret, =i motiveaz[ bizarul gest. P`n[ aici
o suit[ ]nt`mpl[toare de fapte, acum ]ns[, pentru prima oar[, acestea,
acumul`ndu-se, ating un alt prag al semnifica\iilor; virtualul romanci-
er intuie=te cine putea fi, adic[ cine era, de fapt, ]n planul artei, un
plan mai ad`nc al adev[rului, mai esen\ial — \[ranul dint`i: el putea

Ion
227
fi acest Ion Pop; dac[ „fl[c[ul acesta“ (Ion Pop) „ar ajunge s[
dob`ndeasc[ o bucat[ de p[m`nt, ar fi ]n stare s[-l ]mbr[\i=eze el, ca
=i cel pe care l-am surprins eu, poate chiar cu mai mult[ ardoare“.
Gestul ar avea con\inut plauzibil, ]ncet`nd de a fi „bizarerie \[r[neasc[“,
prea =ocant.
Prin reac\ii asociative ]n lan\, scriitorul integreaz[ ]n corela\ie =i
]nt`mplarea cu Rodovica. Se „pomene=te“ stabilind o leg[tur[ ]ntre cele
trei momente: Ion al Glaneta=ului, cel ]nsetat de p[m`nt, el trebuie s[
fi sucit capul bietei Rodovica, ]nadins =i numai ca s[ sileasc[ pe tat[l ei
s[ i-o dea de nevast[, ]mpreun[ cu p[m`ntul de zestre ce se cuvine
unei fete de om bogat. B[tr`nul va trebui s[ cedeze p`n[ la urm[, =i
atunci „fl[c[ul, devenit ]n sf`r=it st[p`nul p[m`ntului, ]l va s[ruta drept
simbol al posesiunii“. Ce elemente noi — calit[\i noi — au intervenit?
Mai ]nt`i: motivarea realist[ a gestului; ]n al doilea r`nd, ]nlocuirea
fl[c[ului bicisnic cu Ion, fl[c[ul harnic. Lucrurile c[p[tau brusc alt[
perspectiv[. }n al treilea r`nd: din victim[ a iubirii (plan str`mt, sen-
timentalist, cli=eu demonetizat ]n literatura timpului), fata (Rodovica,
]n roman Ana lui Vasile Baciu) devine o expresie determinat[ a rela\iilor
umane, „victima“ lor neputincioas[: la ea, problema iubirii nici nu se
pune, voin\a =i sentimentele ei nu intereseaz[.
Faptele s-au cimentat astfel ]ntr-o schem[ indestructibil[, ]n linii
de strict[ tipicitate. Acesta e momentul decisiv al elabor[rii romanu-
lui. Scriitorul poveste=te c[ numaidec`t =i-a notat subiectul pe c`teva
pagini ]ntr-un caiet anume destinat, pe coperta c[ruia indicase titlul
provizoriu: Zestrea. +i-a notat apoi scene, gesturi, convorbiri, nume de
oameni =i locuri. Dar „scheletul“ era ]nc[ vizibil; a urmat inevitabila
„]ndoial[“; i se p[rea c[ subiectul e „banal“. Interveneau =i „grijile co-
tidiene“ ale vie\ii; totu=i, „peste toate ]ndoielile =i grijile, povestea con-
tinua s[ m[ preocupe, de=i f[r[ st[ruin\a dint`i“. Schema odat[ ]ntoc-
mit[, hot[r`t[, ap[reau probleme noi, f[r[ solu\ionarea c[rora lucrul
nu putea s[ ]nainteze. „A=a cum mi se ar[ta atunci, eroul meu nu avea
calit[\i reprezentative.“ Fusese g`ndit[ o singur[ latur[ a caracterului
s[u, real[, dar lipsa unui fundal puternic risca s[ compromit[ eroul.
Anume, ]n aceast[ faz[, Ion „era un fl[c[u iste\ =i mai ales =iret, care,
printr-o ]n=el[ciune vulgar[, ajunge ginerele unui \[ran ]nst[rit“. Prac-
tic, scriitorul era pus ]n fa\a urm[toarei alternative: s[ mearg[ pe dru-
mul =tiut, s[ fie epigonul viziunii marilor autori naturali=ti, sau,
experiment`nd solu\ii noi, s[-i concureze de la o ]n[l\ime egal[. +ire\i,
iste\i =i vulgari erau eroii lui Zola, ai lui Balzac, ai lui Maupassant.
Aveau s[ fie la fel =i cei din Ion? Rebreanu a decis s[-i arate nu numai

Liviu Rebreanu
228
sub puterea alien[rii, dar =i sub un aspect inalterabil uman =i ]ntr-un anume
]n\eles s[ fac[ din ei ni=te eroi grandio=i, m[sur`ndu-se ]ntr-o ]nfruntare
de propor\ii epopeice. Moartea lui Ion nu va fi, astfel, lipsit[ de un sens
tragic. Ion nu putea fi un simplu =i vulgar ]n=el[tor, ambi\ia sa era
traversat[ de o mare pasiune, =i chiar de un suflu al revoltei vitale.
Dac[ Ion r[m`nea un \[ran =iret, f[r[ patimi supreme, f[r[ o mare
nevoie de a iubi, care ]nvinge instinctul posesiunii, =i-l umanizeaz[,
romanul pierdea ]nalta perspectiv[, patosul.
„Nu se justifica aievea nici m[car s[rutarea p[m`ntului — observ[
cu fine\e scriitorul — f[r[ a mai spune c[ ]ns[=i logica estetic[ nu putea
admite ]n=el[ciunea lui nepedepsit[, oric`t asemenea cazuri sunt
frecvente ]n via\a real[.“ Ceea ce a urmat n-a fost doar o ]ntregire a
romanului. Dup[ ce eroul va fi dob`ndit „cu aprig[ lupt[ p[m`ntul
r`vnit, i se va rede=tepta ]n inim[ dragostea adev[rat[...“ P`n[ la acest
punct al elabor[rii, pasiunea pentru p[m`nt a eroului avea ]nc[ destule
elemente abstracte. S[rut[ p[m`ntul, ]=i zdrobe=te dragostea, ]n=eal[
]ncrederea Anei, e de o viclenie sumar[... Putea fi el absolvit de rigorile
eticii umane, care-l condamnau, dac[ ac\iunii sale, pasiunii pentru
p[m`ntul „pe care s-a n[scut, pe care tr[ie=te =i moare“ — scriitorul
nu i-ar fi dat o dimensiune major[, un suflu aproape mitic =i deopo-
triv[ ]ntreaga motivare social[? Ad`ncirea acestei motiv[ri reprezint[
pasul hot[r`tor ]n „umanizarea“ eroului, tot a=a de important ca
izb`nda ]n sufletul s[u a glasului iubirii.
Era vorba de a rezolva problema: de ce vrea Ion p[m`ntul cu at`ta
ardoare, ce este reprezentativ ]n aceast[ dorin\[ a sa. Caracterul larg
reprezentativ ]l d[ motivarea setei de p[m`nt, la care Rebreanu a ajuns
prin ]n\elegerea intuitiv[ a contradic\iilor sociale: dorin\a de a avea
p[m`nt este =i expresia revoltei \[ranului. Evenimentul social care-i va
fixa definitiv punctul de vedere asupra problemei \[r[ne=ti va fi r[scoala
din 1907. Aceasta avea loc ]n perioada c`nd Rebreanu era fr[m`ntat
de romanul Ion, d`nd preocup[rilor sale o direc\ie social[. „Era cur`nd
—
scrie el — dup[ r[scoalele \[r[ne=ti de la 1907, care zguduiser[
grav statul rom`n =i r[sp`ndiser[ mult[ ]ngrijorare =i ]n Ardeal. Mi-au
c[zut ]n m`n[ diferite volume =i bro=uri, ]n care se discutau cauzele
r[scoalelor. Lecturile acestea au deschis pentru romanul meu ]n embri-
on orizonturi mai largi.“ Acum „problema p[m`ntului mi se ar[ta mai
vast[, mai variat[ =i mai trainic[ dec`t o privisem, schi\`nd povestea
lui Ion Glaneta=u“.
Scriitorul va recunoa=te c[ brusca deschidere de orizonturi, provo-
cat[ de ]n\elegerea problemei p[m`ntului ]ntr-un context adecvat, a

Ion
229
dat un nou sens romanului: „De aici apoi a ie=it un plan de roman cu
totul de alte propor\ii =i dimensiuni, dec`t cel schi\at ]n caietul meu. M[
g`ndeam acum la un roman care s[ cuprind[ ]ntreaga problem[ a
p[m`ntului.“ Ap[ruse ]ntre timp firul unei noi intrigi. Scriitorul ]l
]ncruci=eaz[ cu tema fundamental[: „}n anii ace=tia s-a n[scut =i ideea
de a completa simpla ceart[ ]ntre \[rani, pentru p[m`nt, care ar fi fost
prea monoton[, cu o ac\iune secundar[, c`nd paralel[ =i c`nd ]mpletit[
cu cea principal[, o ac\iune care s[ priveasc[ p[tura intelectual[ din
Ardeal =i, ]n primul r`nd, familia ]nv[\[toreasc[ =i preo\easc[“.
Cele dou[ planuri, c`nd paralele, c`nd ]mpletite, urmeaz[, cum
s-a spus, tehnica contrapunctului; ele au =i importante consecin\e de
con\inut: familia Herdelea tr[ie=te epopeea vie\ii curente. Ion, dimpo-
triv[, este eroul unei epopei tragice, de neg`ndit ]n mediu mic-burghez;
ceea ce ]ns[ obseda mai mult pe scriitor era s[ ob\in[ impresia unei
desf[=ur[ri unitare, organice.
}ncep`nd, ]n martie 1913, s[ lucreze din nou la Ion, dup[ vreo trei
luni, citind cele ce a=ternuse pe h`rtie, m[rturise=te c[ a r[mas „crunt
decep\ionat“. Pricina decep\iei o constituia, ]n primul r`nd, tocmai li-
psa acestei r`vnite organicit[\i. „Ie=ise ceva cu des[v`r=ire neorganic.“
Personajele, episoadele nu se „legau“ ]ntre ele, „nu decurgeau din ac\iunea
conduc[toare“. C`nd citim opera definitiv[, ne izbe=te tocmai des[v`r=ita
coeziune a episoadelor cu ]ntregul, senza\ia de lucru viu, organic, crista-
lizat ca sub puterea unei necesit[\i absolute. Decep\ia era de ]n\eles. Or-
ganicitatea construc\iei decurge din adev[rul situa\iilor =i condi\ioneaz[
acest adev[r. Totul trebuia s[ fie a=a, =i nu altfel... E o ]nt`mplare c[
George, de pild[, nu se poate ]ndr[gosti de o femeie dec`t dac[ constat[
a\`\at c[ femeia aceasta place mai ]nt`i altuia, =i c[ pentru el e o ches-
tiune de ambi\ie — specific[, de fapt, unui om slab — s[ ia aceast[ fe-
meie, s[ =i-o ]nsu=easc[, a=a cum e obi=nuit s[-=i ]nsu=easc[ =i s[ posede
totul numai ]n virtutea puterii sale sociale? Dar s[ lu[m un detaliu, ori-
care, ]n spiritul cel mai exact cu putin\[ este ]n=urubat la locul s[u. }n
noaptea mor\ii sale, Ion vine ame\it de b[utur[ s[ se ]nt`lneasc[ cu Flo-
rica. Ar fi inutil s[ motiv[m c[ tocmai a=a, =i nu altfel, trebuia s[ se
]nt`mple =i c[, dac[ n-ar fi fost ame\it, uciderea sa de c[tre George ar fi
fost un act mai pu\in verosimil dec`t este ]n roman. Ion nu putea s[
cad[ dec`t ]n condi\ii de inegalitate. Concep\ia lui Rebreanu este, deci,
aceasta, c[ un roman trebuie s[ constituie un „organism viu =i unitar“.
}n noaptea de august 1916, „cea mai fecund[ din via\a mea“, el a
g[sit „tonul“ ]ntregului roman, atunci a scris capitolul ]nt`i din Ion =i parte
din al doilea.

Liviu Rebreanu
230
}ntreb`ndu-se, cincisprezece ani mai t`rziu, care este explica\ia aces-
tei „rodnicii excep\ionale“, Rebreanu ne ofer[ un r[spuns concludent.
Tonul, care odat[ g[sit („creat“) va str[bate ]ntregul roman, apare ]n-
tr-un moment c`nd scriitorului lumea i s-a dest[inuit excep\ional de
clar =i totodat[ ]ntr-un fel misterios. F[r[ aceast[ comunicare cu pro-
pria-i biografie interioar[, construc\iei i-ar lipsi elanul =i via\a. „Aproape
toat[ desf[=urarea din primul capitol este, de fapt, evocarea primelor
amintiri din copil[ria mea. Voi ad[uga ]ns[, imediat, c[ nici prin g`nd
nu mi-a trecut, c`nd am scris capitolul acesta, s[-mi scriu amintirile
copil[riei =i cred c[ nimeni nu ar putea descoperi, ]n zugr[virea obiec-
tiv[ a tuturor celor ce se petrec acolo, note subiective. +i totu=i!“
Revela\ia tonului este g[sirea acelui punct unic, nerepetabil, ]n care
via\a se ]ncruci=eaz[ cu arta, fic\iunea comunic[ cu realitatea, deschi-
derea prin care realitatea p[trunde ]n roman. }n\elegem c[ deschide-
rea prin care via\a inund[ romanul este, de fapt, drumul (descris ]n
prima pagin[ a lui Ion), care se desprinde din =oseaua principal[, „trece
r`ul peste podul b[tr`n de lemn £...¤, apoi cote=te brusc pe sub R`pile
Dracului, ca s[ dea buzna ]n Pripas“. Pe acest drum via\a trece ]n art[.
Dup[ o ]ncercare nereu=it[ de distribuire, pe capitole, „am ]ncercat
un aranjament dup[ trebuin\ele evolu\iei ac\iunii =i dup[ respira\ia natu-
ral[ (s. n .) a ]nt`mpl[rilor. Materialul s-a grupat aproape de la sine
(s. n .) ]n treisprezece capitole mari...“ Aceast[ „respira\ie natural[“,
urmat[ ]ntocmai, ne d[ cheia construc\iei romanului. Scriitorul se
c[l[uze=te dup[ „respira\ia natural[“ a ]nt`mpl[rilor; aceast[ respira\ie
exist[; =i o sim\im tocmai datorit[ „construc\iei“, a c[rei menire este
s[ ]nl[ture toate obstacolele din calea ei, a respira\iei naturale. Nu de
a ad[uga ceva, ci de a deschide drum liber, de a face ca opera s[ re-
spire ]n voie, ca =i o fiin\[ vie ]n natur[. Arta construc\iei const[ =i ]n
aceasta c[ scriitorul =tie s[ dea senza\ia c[ lucrurile se ]nl[n\uie —
cum zice el — „de la sine“.
}ntr-o noapte de august 1916 „am reluat Zestrea s-o scriu din nou.
«Am reluat» e un fel de a vorbi; de fapt, nici nu m-am mai uitat ]n
prima versiune. Am ]nceput s[ scriu din nou, ca =i c`nd nici n-a mai
existat textul cel dint`i.“ Indica\iile acestea readuc ]n memorie o re-
marcabil[ intui\ie c[linescian[:
„C`nd ideea poetic[ nu cristaliza bine, Eminescu o p[r[sea spre a o
arunca din nou (s.n .) ]n foc“, scopul fiind acela de a cristaliza ideea
c`t mai aproape de „momentul genetic“. Varianta la Eminescu nu
urm[re=te „]mbun[t[\irea formei, ci g[sirea adev[ratei mi=c[ri a ideii“.
„Poetul ia de la cap[t ideea ]n alt ritm, nu repar[ am[nuntele, ]nc`t se

Ion
231
]nt`mpl[ ca, la fiecare reluare, s[ apar[ alte asprimi de turn[tur[.“
„Este gre=it, dar, s[ se cread[ c[ Eminescu ]ngrijea forma, fiindc[ ]n
]n\elesul acesta, de combina\ie, forma nu-l intereseaz[ deloc.“
1
Nici Rebreanu, cum u=or s-ar fi dedus =i ]n absen\a m[rturiei aduse
de el ]nsu=i, nu „]ngrijea“ cuminte „forma“, nu sta s[ ]ndrepte prea mult,
meticulos ca un me=te=ugar, variantele, el f[cea mereu variante noi p`n[
c`nd ideea =i tonul cristalizau laolalt[ ]ntr-un mod satisf[c[tor. Rebreanu
nu ]ndreapt[ textul, ci re-face opera, o na=te din nou, mai bine.
Prin nealterata obiectivitate, ale c[rei origini nu se v[d =i ale c[rei
explica\ii se estompeaz[ pe m[sur[ ce le c[ut[m, =i se pierd ]n mister,
scrierile de tinere\e anticipeaz[ crea\iile definitive. S-a observat c[ aceast[
]nsu=ire (care-l diferen\iaz[ pe Rebreanu) apare foarte devreme =i se
men\ine ]n virtutea unui enigmatic mecanism interior „]nc[ ]n lucr[rile
cu tendin\e romantico-sentimentale“
2
. Tonul de obiectivitate va putea fi
p[strat ]n voie pe ]ntinderi epice mari, unde e mai potrivit, dar va dis-
pare tendin\a (romantic[, sentimental[, sau de orice alt[ culoare) =i mai
ales va cre=te nem[surat senza\ia de curgere ne]ntrerupt[ a vie\ii, ]n stare
s[ anuleze golurile dintre evenimente, care ]n nuvelistic[ se resimt.
R[fuiala este nucleul romanului Ion, dar: „Renun\area Rafilei la drago-
stea pentru T[nase, acceptarea c[s[toriei cu Toma, atitudinea fl[c[ului
s[rac ]n momentul c`nd iubita ]l p[r[se=te pentru averea celuilalt, pre-
cum =i probabilele fr[m`nt[ri suflete=ti prin care el a trecut de la
desp[r\ire =i p`n[ la ]nt`lnirea ]nt`mpl[toare de la nunt[ — toate aces-
tea r[m`n spa\ii par\ial sau total goale, ceea ce sl[be=te construc\ia nu-
velei ]n ansamblul ei“3
. Pentru ca literatura rebrenist[ s[ fie absolvit[ de
aceste goluri, de aceste spa\ii albe, a trebuit s[ apar[ Ion.
Nuvelele inspirate de lumea satului reprezint[, cum s-a spus,
exerci\ii, desene fragmentare prin care se preg[te=te „p`nza enorm[“ a
lui Ion. Dar, ]n acela=i timp, se poate observa c[ ]n roman Rebreanu,
chiar de va repeta situa\iile, nu va relua viziunea. }n nuvele, el reface
ca pentru sine, ]n linii sumare =i repezi, experien\a ]ntreag[ a scriito-
rilor interesa\i s[ introduc[ o not[ lucid[, necru\[toare, ]n reprezenta-
rea vie\ii \[ranului. }n spiritul uniform al literaturii imitate (tip Mau-
1 G. C[linescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV, Funda\ia pentru literatur[
=i art[, Buc., 1936, p. 223—225.
2 V. Ana Giambruno, Un naturalisto romeno: Livio Rebreanu.
3 Al. Bistri\eanu, Nuvelistica lui Liviu Rebreanu, ]n „Studii =i cercet[ri de
istorie literar[ =i folclor“, nr. l, 1960.

Liviu Rebreanu
232
passant) — din ele lipse=te poezia grav[ a existen\ei, cenu=iul atitudi-
nii confund`ndu-se f[r[ surprize cu aspectul invariabil mohor`t al su-
biectelor =i al realit[\ii ]nregistrate cu ostentativ[ fidelitate. Etapa aceas-
ta va fi dep[=it[ ]n roman, =i scriitorul, eliberat, prin verific[ri proprii,
de atare ]ngr[diri ce puteau duce la exasperant[ monotonie, va inte-
gra rezultatele experien\ei consumate, deprinderea lucidit[\ii, oroarea
de conven\ional etc. ]ntr-o viziune epopeic[ solemn-dramatic[ a vie\ii,
de care p[reau a se lipsi scriitorii francezi ai satului =i Rebreanu ]nsu=i
]n faza incipient[. }ntre nuvelele de perspectiv[ realist[, limitat[ ]ns[
de aspectul voit posomor`t, ce amenin\a s[ se prefac[ ]ntr-un
conven\ional cu semn schimbat, dar la fel de uniform ca acela de tip
idilic, se deta=eaz[ Pro=tii, aproape o capodoper[, prin observarea, ]n
atitudini de mare claritate tipologic[, a mentalit[\ii \[r[ne=ti ]n cioc-
nirea cu o lume absurd[, buim[citoare.
Din Pro=tii ]ns[ linia duce direct spre R[scoala (pare una din acele
scene de poten\are, de motivare a mi=c[rii populare, care fac t[ria volu-
mului ]nt`i al romanului, ]ndeosebi prin izbucnirea final[, zv`cnind
de revolt[, a \[ranului: „— Nu v-ajute Dumnezeul, sf`ntul...“) =i doar
tangen\ial =i fragmentar anticipeaz[ pe Ion, co=marul tr[it de erou la
ora=, ]n fa\a judec[torului, a autorit[\ilor. Originea romanului, cu toate
c[ aici intervine, cum spuneam, o perspectiv[ nou[, care, dup[ ce
dep[=ise din vreme conven\ionalul idilic, las[ ]n urm[ =i pe acela cenu=iu
„pesimist“, o g[sim ]n R[fuiala, ]n Nevasta, ]n Ofilire; nuvele, desigur,
onorabile, care valoreaz[ destul =i ]n sine, f[r[ de stabilirea vreunei
analogii cu crea\ia grandioas[ din Ion =i R[scoala. Func\ioneaz[ =i ]n
ele un apel brutal la realitate. Dar mai semnificative sunt deosebirile.
Aparent se schimb[ ]n trecerea de la nuvel[ la capitolul corespunz[tor
din roman doar c`te un detaliu, se modific[ identitatea social[ a unui
erou. Dar aceste modific[ri aproape imperceptibile sunt hot[r`toare.
Trec`nd de la nuvel[ la roman, Rebreanu a ]nv[\at mai cur`nd ce s[
evite, dec`t ce s[ dezvolte, s[ amplifice etc. =i ]n primul r`nd a hot[r`t
s[ ]ndep[rteze situa\iile =i rezolv[rile banale, cu un pronun\at caracter
literar, f[cute parc[ s[ treac[ nemijlocit din via\[ ]n art[. }n R[fuiala
—
anticipare direct[ a lui Ion — fata iube=te fl[c[ul s[rac, dar trebuie
s[ ia pe cel bogat, continu[ s[-l iubeasc[ pe fl[c[ul s[rac, care ]n cele
din urm[ cade r[pus de m`na so\ului gelos. Totul cu un aer previzibil,
de lucru „de la sine ]n\eles“ =i prin aceasta coeficientul de tipicitate,
]mpotriva aparen\ei contrarii, este mai sc[zut. }n roman, aspectul de
fabul[ binecunoscut[ dispare. Ion se ]ntoarce la Florica, dup[ moartea
Anei, c`nd nu mai e fl[c[ul s[rac, f[cut s[ ]ntruneasc[ de la sine sim-

Ion
233
patiile cititorului. Situa\ia trece ]ntr-un plan obiectiv, f[r[ implica\ii
sentimentale. }n R[fuiala — relatarea unei ]nt`mpl[ri dramatice, desi-
gur, ]n Ion — via\a surprins[ ]n durata continu[, majestuoas[, =i o
cov`r=itoare impresie de destin.
Aspect de fabul[ cunoscut[ are =i nuvela Ofilire: fata de \[ran, lo-
vit[ ]n buna ei credin\[, ]n=elat[ de feciorul popii, se arunc[ ]n iaz
c`nd afl[ c[ acesta se ]nsoar[, fire=te, cu alta. Situa\ie banal[ =i totu=i de
o tipicitate firav[, ]ntr-un fel care ilustreaz[ foarte bine deosebirea din-
tre ceea ce este caracteristic =i ceea ce este (numai) banal. Descrierea
rece ascunde ]n roman un plan mai ad`nc, o re\inut[ cutremurare ]n
fa\a destinului, aparent analog, al Anei lui Vasile Baciu. Absen\a ati-
tudinii sentimentale ]n fa\a mor\ii leag[ scenele fundamentale din Ion
de nuvela Nevasta, care, ]n maniera Maupassant, arat[ femeia de la
\ar[ tr[ind un sentiment de u=urare, de eliberare, la moartea so\ului.
Str[in conven\iei este Rebreanu =i ]n roman, dar aici, spre deosebire de
nuvel[, ]n\elege c[ nu trebuie s[ reduc[ din marea reculegere, s[ anu-
leze solemnitatea tragic[ a mor\ii. }n roman, scriitorul integreaz[ po-
lemica fa\[ de viziunea conven\ional[, dar se ridic[ peste limitele
fatale ale polemicii. }n nuvelistica \[r[neasc[, cu toate meritele incon-
testabile, Rebreanu practic[ un realism elementar, ]n roman va izbuti
sinteza major[, realismul de factur[ epopeic[ =i simbolic[.
Lumea nou[ a crea\iei lui Liviu Rebreanu se cristalizeaz[ sub pute-
rea pasiunii. Hora care deschide romanul Ion ne introduce, de la ]nceput,
]ntr-un climat torid, de o comprimat[ electricitate. T[cerea stranie,
z[pu=eala sufocant[, aparenta letargie se rezolv[ ]n izbucnirea frene-
tic[ a jocului. Savista, oloaga, nici ea nu poate sta locului =i nu are
ast`mp[r de patima care clocote=te ]n jur, asmu\it[ mereu de cei trei
l[utari tocmi\i „s[-=i rup[ arcu=urile“, s[ mai spun[ o dat[ c`ntecul ce
„salt[ aprig, ]nfocat“. Hristosul de tinichea ruginit[ zace departe de
g`ndurile celor prin=i ]n v`rtejul patimei dogor`toare. Tropotul
juc[torilor bate cu putere ritmul Some=anei =i nu vrea cu nici un chip
s[ se potoleasc[. |iganul s-ar opri s[-=i mai trag[ sufletul, dar fl[c[ii
se reped la el amenin\[tor. C`\iva pa=i mai departe, fetele nepoftite la
joc, r`z`nd silit; printre ele se r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[. Copiii
se las[ la p[m`nt s[ contemple picioarele dezgolite ale dansatoarelor.
Ion str`nge pe Ana, cer`ndu-i aprins „s[ vie“, =tie ea. Z[re=te pe Flori-
ca =i, ca s[ =i-o alunge din minte, din sim\uri, fiindc[ a=a trebuie, trage
din sticla cu rachiu. Anei ]i =opte=te cuvinte corect-pasionale, puterea
din care cresc acestea nu e a dragostei adev[rate, c[ci se vede prea bine

Liviu Rebreanu
234
de pe acum, el nu o vrea pe Ana, vrea p[m`nturile lui Vasile Baciu, pe
c`nd ea, Ana, tremur[ de emo\ia iubirii. O str`nge ]n bra\e, dar salu-
tul nea=teptat, batjocoritor, al lui Ilie Onu: „Noroc, noroc, Ioane“ vine
ca o dezv[luire rece.
Este Ion un iremediabil scelerat? Aceasta este p[rerea preotului Bel-
ciug =i nu pu\ini critici literari o ]mp[rt[=esc.
Duminic[, de la amvon, popa Belciug, anticip`nd opiniile criticii,
amenin\[ pe scelerat cu m`nia lui Dumnezeu: „Dojana preotului ]l
=fichiuia ca un bici de foc. Numai tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii
]ntregi. Dar el de ce e tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare,
pentru c[ vrea s[ fie ]n r`ndul oamenilor? (s.n., L.R .). }i ardeau obrajii
=i tot sufletul de ru=ine =i de necaz...“ }nd`rjit de dispre\ul celor ]nst[ri\i,
dup[ b[taia cu George, dup[ ]nfruntarea cu Vasile Baciu, dup[ predica
lui Belciug din biseric[, aceea care-l f[cuse de r`sul satului, fl[c[ul ]n\elege
ce are de f[cut; are un singur lucru de f[cut, numai o cale.
„Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de tot sim\irea, se l[ud[ c[
n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana de nevast[, numai ca s[-i arate
el popii c[, dac[-i la adic[telea, nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume.“ Alt
drum care s[-l scoat[ din ru=ine =i umilin\[ nu are ]naintea sa. A doua
zi ]=i zice c[ are dreptate preotul, nu e cuminte ce vrea s[ fac[, el pe
Florica o iube=te, dar, dup[ aceea, ]=i ia seama, =i hot[r`rea de a trece
peste orice =i a lua de nevast[ pe Ana lui Vasile Baciu ]l obsedeaz[ cu
putere tot mai mare, c[ci, f[r[ p[m`nt, nu va putea vreodat[, oric`t
ar fi de harnic, s[ ias[ la un liman, ]n r`nd cu oamenii. „}=i zicea din
ce ]n ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[ =i
el ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[ munceasc[
spre a ]mbog[\i pe al\ii?... M`ine-poim`ine ]l vor cople=i poate copiii.
Cu ce-i va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte?... +i-l vor
blestema copiii precum blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[l
s[u, pentru c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa pentru c[
nu i s-a ]mpotrivit.“ Va tr[i f[r[ dragoste =i ce fel de via\[ va fi aceas-
ta, dec`t ]ntunecat[, rece =i neomeneasc[? Dar =i ce fel de dragoste va
fi aceea petrecut[ ]n umilin\[, terorizat[ zi cu zi de griji, de ru=ine =i
nedreptate? El are nevoie de p[m`nt ca s[ tr[iasc[, dar p[m`ntul ]l
]mpiedic[ s[ tr[iasc[ omene=te, cu patim[ =i bucurie. Este dilema ]n
care va trebui s[ se zbat[. }n demonstra\ia acestui drum ]nchis, Rebrea-
nu a exprimat toat[ fr[m`ntarea \[ranului prins ]n re\eaua unor ra-
porturi determinate, necesare. Izbucnirea pasional[ care deschide ro-
manul, cu toate c[ se manifest[ ]n forme limitate, este frenetic ome-
neasc[, chiar dac[ elementar-omeneasc[, dar ]n calea ei se ridic[ o pu-

Ion
235
tere nou[, rece, s[lbatic[. Din ]nfruntarea aceasta, f[r[ solu\ie, Ion nu
va ie=i viu. Indiscutabil c[ ]n hot[r`rea ]nd[r[tnic[ de a-=i schimba
soarta, de a sfida lipsa de noroc, este =i un act de revolt[, dar unul prin
care, fatal, se automutileaz[. Nu e gest care s[ nu fie ]nsemnat de aceast[
contradic\ie. Ion tr[ie=te ]ntr-o lume ]n care gestul posibil „frumos“,
abandonarea planului de a lua ca nevast[ pe Ana, =i odat[ cu ea
p[m`nturile lui Vasile Baciu, nu are nici o pondere real[, n-are con -
sisten\[. Este gratuit, abulic =i de altfel nici nu-i red[ libertatea, ci ]l
]nc[tu=eaz[ =i mai mult. A p[r[si g`ndul c[s[toriei cu Ana ]nseamn[,
practic, a ]nmul\i p[m`nturile lui George, =i ]ndeosebi g`ndul acesta
oprim[ pe Ion. A renun\a la Ana nu ]nseamn[ a face un gest „nobil“, ci
un gest caritabil fa\[ de George, =i a da acestuia temei s[-l umileasc[
=i mai mult. A renun\a la Ana lui Vasile Baciu, a lega o c[s[torie dez-
interesat[ cu Florica ]nseamn[ a pune um[rul pentru George, a cola-
bora, ]n chip nea=teptat, cu nedreptatea. Dar el nu poate, nu e f[cut s[
urmeze sugestiile Hristosului1 de tinichea uitat de to\i undeva la mar-
ginea satului. „}i venea s[ turbeze — motiveaz[ scriitorul — g`ndindu-
se c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu vor ]nmul\i averea lui George, iar el
va r[m`ne tot calic, mai r[u chiar dec`t o slug[...“
F[r[ p[m`nt, „tot calic“, slug[ la al\ii, ajuta\i de el, ca de un
binef[c[tor absurd, Ion nu va putea tr[i al[turi de Florica, =i faptul c[
respinge aceast[ solu\ie, numai abstract „moral[“, nu-l face „scelerat“.
Bucuria omeneasc[, voio=ia, senza\ia de libertate, din clipa ]nt`lnirii
cu Florica, acestea sunt st[ri ]ntrev[zute, ]ns[ cu neputin\[ de perma-
nentizat. }n condi\ii reale, de care firea sa activ[, pozitiv[, nu poate s[
nu \in[ seama, valorile acestea reprezint[ doar n[dejdi fugare, um-
brele unei fericiri neaderente la situa\ia dat[. De ajuns s[-i dispar[ o
clip[ din minte datele realului cu puterea lor rece, metalic[ =i at`t de
constr`ng[toare ]nc`t va trebui s[-i cedeze, de ajuns s[ ignore o clip[
existen\a lui George, nevoia de p[m`nt, umilin\a, c[ci numai cu pre\ul
acestei ignor[ri se poate din nou apropia de Florica — =i bucuria
adev[rat[ ]i p[trunde „]n inim[, mereu vie =i st[p`nitoare...“ Numai
schimb`nd ]n minte sau ignor`nd datele realului, poate spune „deo-
dat[, cu glas r[gu=it, ca =i cum o m`n[ du=man[ i s-ar fi ]ncle=tat ]n
1 Ce sens are imaginea aceasta ]n roman se dezv[luie, clar, mai t`rziu: „Era
o zi de prim[var[ minunat[, cu miresme de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o
oglind[ fermecat[. Peste drum, Hristosul de tinichea (suntem ]n ziua „licita\iei“
de care profit[ necre=tine=te p[rintele Belciug — n .n.) st[tea ]ncremenit pe cruce,
cu ochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potrivea cu pofta
mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.“

Liviu Rebreanu
236
beregat[: — Florico, ascult[, s[ =tii c[ te iau de nevast[ m[car de-ar fi
orice!...“ Dar totul nu dureaz[ dec`t o clip[, ]ntruc`t este evident c[
scriitorul n-a vrut s[ conceap[, ]n Ion, un erou care s[ ignore datele
realit[\ii =i s[ ac\ioneze ]mpotriva intereselor sale, a ceea ce este real =i
plin de vitalitate social[ ]n fiin\a sa. Dac[ Ion ar fi cedat ]n acest punct
patimii sale umane, ]nainte de a intra ]n st[p`nirea p[m`ntului,
existen\a sa ]n planul fic\iunii realiste =i-ar fi pierdut ]nsu=irea capi-
tal[ a organicit[\ii. Obiec\ia unor critici, dup[ care Ion este un perso-
naj neconsecvent realizat, ar fi fost ]ndrept[\it[, dac[ el, conceput ca
erou reprezentativ, ar fi urmat de la ]nceput glasul inimii. Din modul
cum urm[re=te realizarea hot[r`rii lui Ion de a avea p[m`nt, ]n\elegem
c`t de ad`nc[ era ]n scriitor intui\ia unit[\ii fluide a organicit[\ii per-
sonajului, =i c`t de pu\in ]ndrept[\it[ ideea unor critici c[ Rebreanu ar
folosi ]n exclusivitate formele elementare ale observa\iei, ignor`nd
posibilit[\ile analizei fine, ale psihologiei diferen\iate. Un scriitor al vizi-
unii „fruste“ n-ar fi avut la ]ndem`n[ observa\ia, de un rafinament
strict ]ntemeiat pe adev[r (=i deci infinit mai greu de realizat), c[
hot[r`rea lui Ion de a avea p[m`nt, de a lua pe Ana, de a-=i urma
f[r[ =ov[ire \inta =i planul s[u, se ]nso\ea (odat[ aceast[ hot[r`re luat[
]ntr-un chip definitiv) cu un soi de absen\[, cu o ]nstr[inare de scopul
propus =i care, ]n realitate, reprezint[ manifestarea paradoxal[ a
concentr[rii sale asupra scopului. Hot[r`t s[ mearg[ f[r[ ezitare pe
drumul ales, Ion ]ncepe a tr[i parc[ dincolo de realit[\i, ca =i cum s-ar
desprinde de raporturile practice ale vie\ii. Forma particular[ a obsesiei,
scriitorul nu ]nt`rzie s[ o fixeze, printr-o tr[s[tur[ de expresivitate prea
pu\in obi=nuit[, ]n scena ]nt`lnirii eroului cu Titu Herdelea. Alegere
semnificativ[ tocmai pentru c[ Titu Herdelea, spre deosebire de Ion,
este desprins de realit[\i, cu toate c[ face pe omul serios, bine
]nr[d[cinat ]n solul prozaic.
Judec[\ile „de existen\[“, ca =i obiec\iile adresate romanului, vin
din dou[ direc\ii divergente; ]nt`lnindu-se, se combat =i — f[c`nd inu-
tile alte dovezi suplimentare — se anuleaz[. S-a spus c[ eroul nu este
tipic, c[ reprezint[ o deformare a realului, o excep\ie etc. S-a spus dim-
potriv[ c[ Ion „sufer[“ de prea mare tipicitate, c[ el =i ceilal\i eroi din
roman, fiind exponen\i prea tipici =i deci abstractiza\i ai unei „pasi-
uni“, ]nceteaz[ de a tr[i ca individualit[\i. Oric`t ar fi de r[sp`ndit[
ideea c[ literatura, ]n ansamblul ei specific, opereaz[ cu sinteze de ti-
pic =i individual, practic astfel de sinteze se realizeaz[ rar, tipicitatea
abstractizeaz[, anuleaz[ nu o dat[ individualul, iar individualul ade-
sea se sustrage legii tipice. Primul caz este frecvent ]n arta „clasicilor“,

Ion
237
al doilea — la scriitorii „naturali=ti,“ tortura\i de particular. Rebreanu
evit[ aceste excese, fiind ]n literatura rom`n[ cel mai mare creator de
via\[, dar de via\[ caracteristic[, un adept al realismului sintetic, care
sistematizeaz[ datele vie\ii, f[r[ a c[dea ]n abstrac\ii, =i le men\ine ]n
marginile adev[rului f[r[ a renun\a la sistematizarea lor. Personajele
din Ion nu dispar sub povara tipicit[\ii lor. „Stilizarea“ ]n direc\ia ti-
picului realizat[ de Rebreanu o urm[resc foarte mul\i scriitori, dar o
realizeaz[ sacrific`nd, ]n procesul stiliz[rii, via\a concret[, multiform[.
Personajele tr[iesc ]n condi\ii de o tipicitate at`t de departe ]mpins[,
]nc`t ar fi putut s[ le primejduiasc[ fiin\a individual[. Scena pe\itului
Anei lui Vasile Baciu, ne]n\elegerile dintre popa Belciug =i ]nv[\[torul
Herdelea etc. sunt practic verosimile, =i ]n acela=i timp at`t de tipice
]nc`t produc impresie de ritual. Un act este verosimil ]n raport cu datele
personale, cu logica particular[ a eroului, a categoriei social-psihologice,
=i totodat[ reprezentativ. }ns[ ]ntr-un fel care nu pericliteaz[ via\a con-
cret[, unicitatea sa ]n timp =i spa\iu. Acest echilibru, chiar =i scriitori
de m[rimea ]nt`i ]l realizeaz[ rar. Rebreanu ]nsu=i, numai ]n fazele de
apogeu ale crea\iei.
Imprim`nd destinului lui Ion direc\ia =tiut[, conduc`nd eroul pe
un drum fatal la deznod[m`nt, aplic`ndu-i
—
indirect — sanc\iunea
care ]l „pedepse=te“ pentru abaterea de la legea moral[, dar ]l =i rea-
biliteaz[ dramatic ]n planul uman, Rebreanu afirm[ c[ satisface „logi-
ca estetic[“, =i nu se ]n=al[. P[=im, st[ruind asupra semnifica\iei actu-
lui final =i a modului cum Rebreanu ]l motiveaz[, ]ntr-o zon[ ad`nc
revelatoare pentru leg[tura scriitorului cu ]ntreaga tradi\ie a litera-
turii transilv[nene =i ]n acela=i timp pentru saltul realizat de el ]n ra-
port cu tradi\ia. +tim c[ Rebreanu ]nsu=i consider[ c[ ]n literatura ar-
delenilor eticul are o pondere cert[, foarte specific[. Proza lui
Ag`rbiceanu, de exemplu, ilustreaz[ deplin aceast[ mentalitate; analiz`n-
du-i manifest[rile multiple, un critic citeaz[ urm[torul fapt semnificativ
]n leg[tur[ cu Ion Slavici, exponentul ei cel mai tipic: „}ntr-o cronic[
dramatic[ consacrat[ de Slavici premierei Nop\ii furtunoase, autorul lui
Popa Tanda ]i atr[gea aten\ia dramaturgului £...¤ c[ adulterul Vetei
trebuia s[ imprime comediei orientarea c[tre dram[ =i c[ el era obligat
s[ sanc\ioneze prin deznod[m`nt c[lcarea legii morale“
1
.
Credincios acestei recomand[ri, se pare c[ Rebreanu nu procedeaz[
altfel dec`t s-ar fi cuvenit (dup[ p[rerea lui Slavici) s[ procedeze Cara-
1 „A=a a v[zut =i Ag`rbiceanu misiunea moral[ a literaturii...“ (+erban Ciocu-
lescu, Marginalii la opera lui Ion Ag`rbiceanu, „Via\a rom`neasc[“, nr. 9, 1962.)

Liviu Rebreanu
238
giale, el „sanc\ioneaz[ prin deznod[m`nt“ c[lcarea de c[tre Ion a „legii
morale“. Rebreanu preface logica etic[ ]n logic[ estetic[. Propria
m[rturie a scriitorului (logica estetic[ l-a obligat s[ sanc\ioneze eroul)
n-ar constitui o prob[ suficient de conving[toare, dar fapt este c[ rea-
litatea romanului o confirm[. La marii arti=ti sensibilitatea etic[ nu
se manifest[ ca atare, ci devine sensibilitate estetic[, necesitate interi-
oar[ a structurii artistice. Fa\[ de „tradi\ie“, de care e de altfel str`ns
legat, Rebreanu face, ]n aceast[ direc\ie, pasul ]nainte, care „emanci-
peaz[“ romanul rom`nesc.
Discu\ia ]n jurul lui Ion devine steril[ dac[ o reducem la stricta
precizare de termeni ]n planul etic, aplic`nd personajului un criteriu
absolut al omeniei, de la care este evident c[ el, constr`ns de raportu-
rile reale ce alc[tuiesc substan\a epic[ a romanului, se ]ndep[rteaz[.
Din punctul de vedere al moralei patriarhale, Ion este desigur „brut[“
etc., dar scriitorul s-a ferit, dintr-o ad`nc[ intui\ie realist[, s[ adopte
un punct de vedere ce ar fi cobor`t cu siguran\[ romanul ]n banalitate.
Energia cu care eroul lupt[ s[-=i realizeze \inta este o realitate explica-
bil[ sub aspectul social ca =i sub aspectul psihologic, este verosimil[ ]n
planul superior al fic\iunii =i dovada cea mai concludent[ o constituie
coeziunea artistic[ a personajului, faptul c[ personajul tr[ie=te, c[ el
exist[. Cum nu tr[iesc =i nu exist[ „tinerii“ fantomatici din Gorila, cu
toate c[ =i acolo li se atribuie o energie ]nd[r[tnic[. Rebreanu nu „ide-
alizeaz[“, realismul s[u nu cedeaz[ discontinuit[\ii. Ion este un erou
organic, adev[rul s[u respinge atributul ideal. Fenomenul se delimiteaz[
de unghiul de vedere din care a fost observat. }n Ion se poate distinge
rezisten\a opus[ de scriitor realit[\ii ca atare, sugestiilor ei, planul su-
biectiv reflect[ planul obiectiv ]n liniile sale esen\iale, ]n tendin\a sa,
dar nu se confund[ cu aparen\a sa, ]ntr-un mod care s[ ne ]ndrept[\easc[
a vorbi de „idealizare“ £...¤
Ceea ce constituie un temei al viabilit[\ii romanului este tocmai
natura conving[tor realist[, din punct de vedere social, =i f[r[ concesii
fa\[ de explica\iile biologiste, etniciste etc. a eroului, st[p`nit de „in-
stinctul“ posesiunii p[m`ntului. Faptul a fost observat ]nc[ de la apari\ia
romanului: „Ion £...¤ este un fl[c[u ce ]ntrupeaz[ lupta p[tima=[ dus[
]ntru cucerirea p[m`ntului de acei care au fost ursi\i s[-l lucreze nu-
mai ... (s. n .) Cititorul acestui roman poate r[m`ne la un moment dat
surprins, dac[ nu chiar =i indignat, de felul cum Ion g[se=te de cuvi-
in\[ s[ lupte pentru cucerirea p[m`ntului... }n patima sa de a c[p[ta
p[m`nt =i, trebuie s[ adaug, c`t mai mult p[m`nt, nu prea ]=i alege
arme leale, ca s[ nu zic morale“; „£eroul porne=te de la¤ premisa cum

Ion
239
c[, oric`t de mult ar munci, oric`t de avan s-ar str[dui, nu va putea
s[-=i ]ndeplineasc[ dorin\a-i p[tima=[...“
1
A=adar, nu o „l[comie obscur[“, „dat biologic“ etc., ci dezvoltarea unei
premise, ]nainte de toate, sociale. Substituind socialul prin biologic etc.,
Rebreanu n-ar fi izbutit s[ se ridice, a=a cum aprecia critica ]n anii di-
naintea r[zboiului, „la o ]nalt[ viziune epic[ a proceselor sociale
fundamentale caracteristice satului rom`nesc de atunci“
2
. Dorin\a de a
avea p[m`nt, care obsedeaz[ pe Ion, ia forma instinctului numai ]n sensul
c[ se ad`nce=te ]n fiin\a sa l[untric[, ca o realitate veche, statornic[.
S-a observat cu toat[ ]ndrept[\irea c[, ]n condi\iile satului capita-
list, p[m`ntul r`vnit cu patim[ de Ion nu trebuie privit ca obiect ex-
clusiv al „arivismului“, ]ntruc`t ]n condi\iile respective p[m`ntul repre-
zint[ „un ideal fundamental“. („P[m`ntul pentru Ion ]nsemna =i situa\ie
social[, demnitate uman[, posibilitatea de a munci cu folos etc.“
3) Mai
apropiate de adev[r, astfel de interpret[ri cad parc[ ]n ispita de a „dis-
culpa“ eroul, de a justifica pas cu pas actele sale. (O justificare ]n planul
moral nu urm[rea nici scriitorul, mai ciudat ar fi s-o urm[rim noi...)
Rebreanu nu se limiteaz[ la explicarea sociologic[ =i psihologic[ a actelor
lui Ion, nu se m[rgine=te a ar[ta c[ Ion face ceea ce este constr`ns s[
fac[, ci dep[=e=te acest nivel prea „terestru“, care l-ar confunda cu ero-
ul, tinz`nd la o viziune mai ]nalt[ a vie\ii.
Ca prob[ sigur[ a ne]nzestr[rii eroului, pentru care chiar =i
„no\iunea de ambi\ie e prea complicat[“, actele sale nefiind „de fapt
dec`t viclenii ale unei fiin\e reduse“, s-a invocat ]mprejurarea c[ Ion
accept[, cu naivitate, s[ cread[ ]n promisiunile lui Vasile Baciu =i c[,
f[r[ a ]ncheia acte ]n regul[, se cunun[ cu Ana, ca s[ constate apoi c[
socrul refuza s[-i dea „locurile“ f[g[duite. „Ion seduce pe Ana ca s[
sileasc[ pe viitorul socru s[-i dea p[m`nt, neg`ndin-du-se, totu=i, s[
treac[ peste simpla f[g[duial[ la constr`ngerea unui act dotal. Evi-
dent (s.n .), socrul ]l chinuie cu ]nd[r[tniciile lui.“ }n aceast[ viziune
critic[, Ion apare ca un individ josnic, spre deosebire de Vasile Baciu,
v[zut cu mai mare indulgen\[ doar ca un ins cam ]nd[r[tnic, care „evi-
dent“ chinuie pe ginere, refuz`nd s[-=i \in[ f[g[duiala etc. Scriitorul ar
1 Mihail Sorbul, „Lamura“, nr. din decembrie 1920.
2 Ilie Constantinovski, De la R[scoala la Gorila, „V. R .“ nr. 12, 1938.
3 Paul Georgescu (Prefa\[ la Ion, E.P.L., 1963) observ[ ]n continuare c[ „nici
ceilal\i (]n afar[ de Ana, care-l iube=te pe Ion) nu procedeaz[ altfel, c[ tat[l
fetei ca =i p[rin\ii b[iatului privesc problema c[s[toriei ca o problem[ strict eco-
nomic[“. Violen\a lui Ion „e forma pe care o ia, ]n condi\iile date, o energie
exasperat[ de a nu se fi putut exprima altfel...“

Liviu Rebreanu
240
fi neconsecvent, oblig`nd un personaj calculat, ambi\ios, viclean s[ cread[
c[ Vasile Baciu ]i va da ]ntr-adev[r „locurile“. }n realitate, aceast[ ne-
consecven\[ — care e real[ —, aceast[ absen\[ ]n felul de a proceda al
lui Ion — are un rost bine determinat, de a dezv[lui o ultim[ dat[, =i
irevocabil, c[ el este aproape constr`ns s[ fie imoral pentru a avea, ]n
sf`r=it, p[m`nt; alt drum, ]n situa\ia dat[, nu exist[. Dar aceast[ in-
consecven\[ demonstreaz[ nu numai c[ Ion este silit s[ procedeze, pen-
tru a avea p[m`ntul r`vnit, a=a cum procedeaz[, c[ el trebuie s[ urm[-
reasc[ planul s[u f[r[ s[ se uite ]n st`nga =i-n dreapta, dar c[ este de-
ajuns, ]n lumea sa, s[ aib[ o clip[ de sl[biciune, s[ fie o clip[ numai
]ncrez[tor, sau pur =i simplu absent, ca \inta r`vnit[ s[-i dispar[
fulger[tor din cale =i el s[ se ]ntoarc[ iar[=i la punctul de unde a por-
nit. Evident (dar de ast[ dat[ cu ceva mai mult[ ]ndrept[\ire), Ion se
abrutizeaz[, devine mai nep[s[tor, mai cinic. Nu este nimic neexplicat
]n „caracterul“ lui Ion.
Fixat de scriitor ]n culori aspre, procesul de alienare, cu toat[ degra-
darea moral[, cu egoismul =i lipsa de scrupule etc. — a co nstituit pentru
unii critici, tenta\i s[ absolutizeze ]n lumea satului sediul moralit[\ii pa-
triarhale, un motiv suficient de tare pentru a-l exila pe eroul lui Rebrea-
nu ]ntr-o zon[ singular[, a excep\iei monstruoase. Ast[zi ]nc[ se men\ine
o anumit[ ezitare ]n a-i recunoa=te calitatea reprezentativ[. Nici figur[
ideal[, m[rea\[, a c`mpului, nici caz de excep\ie, cumul de ]nsu=iri rele,
v[zute ca exemplificare a amoralit[\ii, eroul r[m`ne uimitor de normal
=i iese din comun numai prin ap[sata pregnan\[ a caracteriz[rii =i toto-
dat[ prin violen\a situa\iilor pe care le tr[ie=te; nu este o „brut[“, ci in-
dividul, ]n genere, care se abrutizeaz[, e drept, p`n[ la o limit[ aproape
incredibil[, sub teroarea procesului social, sub puterea necesit[\ii de
p[m`nt =i avere. Nimic patologic ]n el, nici o justificare de a-l ]ncadra
printre poseda\ii de o „mistic[“ atotbiruitoare. Cei care judec[ astfel ]=i
constituie, cu privire la satul dominat de s`ngeroase rela\ii economice
capitaliste, o viziune ]nc[ abstract[. Balzac, Zola ap[saser[ desigur nota
sumbr[ a vie\ii la \ar[ ]n condi\iile capitalismului, absolutiz`nd-o p`n[ a
face s[ dispar[ aproape din existen\a eroilor lor \[rani con\inutul ome-
nesc, umbra unei c`t de efemere moralit[\i, totu=i intui\ia le-a fost, ]n
linii generale, just[, cu meritul de a fi ]nl[turat viziunea idilic[ a satului
=i de a fi atras cu energie aten\ia tuturor asupra abrutiz[rii, egoismului
feroce =i a celorlalte consecin\e ale raporturilor sociale. Tendin\ele indi-
vidualiste, achizitive — duse p`n[ la co=mar —, cele care abrutizeaz[
pe Ion, sunt caracteristice la o treapt[ fireasc[ \[ranului, ]n capitalism,
constituie o latur[ fundamental[ a psihologiei sale. £...¤

Ion
241
Nu e greu de observat c[ ceea ce inspir[ actele lui Ion este tocmai
individualismul s[u foarte „normal“. Poate c[, ]ntr-un anumit sens, exist[
]n erou ceva „monstruos“, dar aceast[ monstruozitate devenea un fenomen
curent, urmarea cea mai fireasc[ a legii care dicteaz[ ]n societatea ]nte-
meiat[ pe rela\ii de proprietate. Tiranic[, cinic[, tendin\a aceasta
]nt`mpin[ ]n eroul prev[zut cu toate atributele omenescului, numai c[
deviate, comprimate, o anumit[ rezisten\[ ce ]mpiedic[, p`n[ la urm[,
nemiloasa desfigurare, definitivul exil ]n zonele, de excep\ie, ale patolo-
giei. Dac[ degradarea ar ]nainta p`n[ la ultimul termen — cum accept[
s[ cread[ o parte a criticii — e sigur c[ romanul lui Rebreanu =i-ar pierde
marea \inut[, marea lini=te, caracterul de epopee tragic[.
Adopt`nd, fa\[ cu eroul s[u, viziunea diferen\iat[ care decurge din
fr[m`ntarea, din contradic\iile reale ale acestuia, dar p[streaz[ inva-
riabil distan\a, dreapta perspectiv[ asupra lor, Rebreanu ]mpinge de-
parte, la limita social[ =i psihologic[ posibil[, motivarea actelor lui Ion,
tinz`nd totu=i s[ nu dea motiv[rii un sens de justificare, de idealizare
=i absolvire. Numai ]ncorpor`ndu-=i viziunea foarte complex[ a scrii-
torului ]nsu=i, analiza critic[ va putea s[ evite concluzii str[ine de fon-
dul problemei, condamnarea integral[ a eroului ]n virtutea principiu-
lui moral, abstract, sau „absolvirea“ integral[, ie=it[ dintr-o ]n\elegere
prea larg[ a „condi\iilor concrete“, a situa\iilor care determin[,
elimin`nd parc[ orice factor subiectiv, destinul lui Ion. Eroul nu trebuie
condamnat sau absolvit prin generalizarea tr[s[turilor sale „rele“ sau
„bune“, privite ]n sine, ca ni=te categorii date; mai cur`nd, dac[ tot
accept[m discu\ia ]n jurul acestei categorii de probleme, ar fi de v[zut
felul =i m[sura ]n care ac\ioneaz[ asupra lor pozi\ia eroului ]n lumea
respectiv[, raporturile cu ceilal\i, puterea legilor sociale. S-a =i observat
c[ instinctul posesiunii abate ]n r[u puternice calit[\i native absolut
incontestabile, inteligen\a nativ[ se degradeaz[ ]n viclenie sumar[, t[ria
de caracter — ]n cruzime. Aceste ]nsu=iri nu exist[ ]n sine, la Rebrea-
nu, ele sunt date numai ]n procesul apari\iei, devenirii, devierii sau
dispari\iei lor =i al posibilei regener[ri.
}n partea a doua a romanului, Ion se ]ntoarce la Florica, are din
nou rezonan\[ ]n el glasul iubirii. Intervine ]ns[, semnificativ, o situa\ie
pe care scriitorul o pune ]n lumin[, nu foarte izbitor, ci exact cu at`ta
claritate c`t[ trebuie: dragostea de acum, cu Florica este p[tima=[,
este „s[lbatic[“ etc., nimic nu-i poate sta ]n cale, eroul ]nfrunt[ moartea
pentru ea =i piere — dar este alta dec`t ]nainte de c[snicia silit[ cu
Ana, ]nainte de moartea Anei, de care =i Ion este r[spunz[tor. Drago-
stea a pierdut, de aceea, mult: din tensiunea egal[, difuz[, a omenes-

Liviu Rebreanu
242
cului, din lumina ei calm[, solar[. Cu aceste pierderi grele, pedepsi-
toare, pl[te=te Ion pentru tot ce s-a ]nt`mplat mai mult ]nc[ dec`t cu
via\a sa. R[ceala, pustiirea, ruina interioar[ reprezint[ dreapta con-
secin\[, cea cu adev[rat dureroas[, a abaterilor suferite ca sub o pu-
tere diabolic[.
De-ar fi s[ surprindem intuitiv, f[r[ preten\ii de sistematizare, to-
nalitatea romanului Ion, =i de altfel a tuturor romanelor lui Rebreanu,
ne-am referi mai ]nt`i la o formulare, cu multiple ecouri, a scriitorului
]nsu=i: „ca o de=teptare din somn prin ]ntuneric“. De fiecare dat[, sen-
timentul acut al de=tept[rii ]ntr-o lume nou[, de tain[, lumea fic\iunii.
Opera ]ntreag[ are fream[tul unui „prim contact cu lumea exterioar[“,
fiecare carte are ceva de amintire tulbur[tor de vie, ]nregistrat[ cu to-
nalitatea emo\ional[, cu r[sunetul afectiv ce-i este specific =i corespunde
exact con\inutului formulat. Ne amintim de ele cu intensitatea cu care
scriitorul ]=i retr[ie=te primele amintiri, prima de=teptare la via\a
con=tient[. Sunt fascicule de lumin[ materializat[, „urme ce nu se pot
=terge, ]n toate domeniile percep\iei =i ale con=tiin\ei“. Rebreanu tra-
seaz[ ]n con=tiin\a sensibil[ a cititorului astfel de „urme“, ele sunt ope-
rele sale majore; ne urm[resc cu o claritate plastic[ excep\ional[. Ion
ca =i R[scoala sau P[durea sp`nzura\ilor sunt astfel de de=tept[ri ]n
plin[ fic\iune, de o acuitate comparabil[ primelor amintiri de via\[
con=tient[ =i ca =i acestea nu se uit[ =i mereu dau senza\ia c[ ating
„coarda cea mai trainic[ a existen\ei“, f[c`nd-o s[ vibreze cu un sunet
p[trunz[tor, fundamental. Ele opereaz[ o deschidere ampl[, ad`nc[,
prelung[ ]n zonele difuze ale con=tiin\ei. Scriitorul are capacitatea de
a rede=tepta ]n noi prin mijlocirea lor sunete „noi, ciudate“, purt`nd
amintirea, sugestia vie\ii ]ns[=i.
Evoc`nd ]n M[rturisiri prima „de=teptare“ ]n zona con=tiin\ei, scri-
itorul re\ine, al[turi de glasul „cunoscut“ al tatei =i de cel la fel de cu-
noscut, dar „mai lini=titor“ pentru sine al mamei, un glas „necunoscut“,
un glas „str[in“, al \[ranului care m`na c[ru\a ]nc[rcat[ cu „catrafuse-
le“ familiei. Este primul glas de \[ran care r[sun[ ]n auzul lui Liviu
Rebreanu; prototipul tuturor vocilor \[r[ne=ti din opera sa. Glasul „de
atunci“, ale c[rui „culoare =i tonalitate“ nu le va uita niciodat[ =i se va
str[dui s[ le reproduc[ ]n toat[ materialitatea, are o not[ posomor`t[,
tr[d`nd o nemul\umire surd[ =i totodat[ anume a=ezare =i sedimenta-
re, anume statornicie. Glasul „necunoscut“, care r[spunde temerilor
exprimate de glasurile „cunoscute“ („ — Apoi c[ prea multe...“), se va
multiplica ]n oper[ =i-l vom auzi, ]n aceea=i tonalitate, de at`tea ori,

Ion
243
]n Ion, R[scoala: „Apoi c[...“ =i ]nc[ o dat[. O infinitate de voci
multiplic`nd o prim[ imagine fundamental[, fixat[ ]n copil[rie. Pre-
cum ]n celebrul mit platonician, scriitorul se va str[dui, cu o dureroas[
ne]ntrerupere, s[-=i „aminteasc[“ =i s[ reproduc[ glasul de atunci, pre-
existent.
Acel timbru posomor`t, lipsit de bucurie =i ]n acela=i timp ]ncrez[tor
]ntr-un mers implacabil al lucrurilor, trimite la o realitate care va urm[ri
pe scriitor. Nemul\umirea surd[ din glasul prototip se va elibera ]n cu-
vintele =i ac\iunile lui Ion =i ]n cele ale \[ranilor din R[scoala. Am spus
c[ aceast[ voce este posomor`t[ =i totu=i exprim[ o anumit[ ]ncredere.
Vorbind despre Reymont, scriitorul sugereaz[ existen\a acestei antinomii
]n „sufletul \[ranului“, care e „sumbru“ =i „vis[tor“ „]nchis =i ]ncrez[tor,
]n acela=i timp“.
Dar ]n „glasul necunoscut“ g[sim ritmul ]nsu=i al vorbirii (cu in-
flexiuni =i tonuri de neuitat), al tuturor eroilor \[rani din opera sa,
anticiparea at`tor vorbe care te cutremur[, care exprim[ totul =i ]nc[
ceva, nesesizabil, ]n plus, un g`nd nou sau cap[tul unui g`nd vechi
]ntr-o serie de implica\ii noi, o amenin\are, un blestem sau un ]nceput
de speran\[.
Glasul „necunoscut“, originar, se ]ntrerupe ]n „pauze icnitoare ca =i
c`nd ar fi dezlegat cu greutate ceva ]n vreme ce vorbea“, ca de at`tea
ori ]n c[r\ile lui Rebreanu. Vorbele „dezleag[“ cu greutate ni=te rela\ii
fundamentale, de o densitate =i o pondere extrem[, o ]ncle=tare care se
cere imperios l[murit[, rezolvat[. Sunt frazele acelea ciuntite, neter-
minate, de-o maxim[ expresivitate =i pe care criticul le citeaz[ cu sme-
renie analiz`nd R[scoala sau Ion, desf[c`nd bra\ele a neputin\[. Re-
plici cu mari efecte „de ordin auditiv“, capabile s[ dep[=easc[ imedia-
tul, revel`nd con\inuturi misterioase. Ion, R[scoala sunt =i succesiuni
de memorabile replici, ce parc[ dezleag[ „cu greutate ceva“, audi\ii de
o rezonan\[ ie=it[ din comun1.
Iat[ romanul Ion spus ]n fraze definitive, ]n ]mperecheri de o ma-
terialitate indestructibil[:
„S[ vii, Ancu\[... S[ nu cumva s[ nu vii!“
1 }n Arta prozatorilor rom`ni (1941, p. 33), Tudor Vianu contest[ capaci-
tatea auditiv[ a lui Rebreanu, ]ndeosebi ]n sectorul limbii vorbite: „Ceea ce este
mai surprinz[tor ]n operele despre care ne ocup[m este ]ns[ slaba lor ]nclinare
de a extrage efecte din notarea graiului viu, din adev[rul =i sclipirea dialogului.
Printre marii no=tri prozatori, ]n afar[ de Arghezi, al c[rui registru stilistic este
pur scriptic, L. Rebreanu este singurul care nu manifest[ o ]nzestrare special[ ]n
direc\ia intui\iei limbii vorbite“ (p. 33).

Liviu Rebreanu
244
„— Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor.
—
Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte...“
„— Bine, bade Vasile, las[ c[...“
„— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...“
„— Harnic, harnic!
—
Apoi ce s[ facem? Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat Dumnezeu pe
lume...“
„— A=a munce=ti tu, dragul mamii?“
„— Bine, draga tatii, bine... Bine c[ =tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a,
apoi eu \i-s popa.“
„— Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s[ ajung b[taia de joc a
Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am omor`t.“
„— Nu i-a= da-o, s[ =tiu de bine c[...“
„— Las[, Anu\[, fii lini=tit[, c[ noi tot ]mpreun[... ]mpreun[...
]mpreun[...“
„— S[ m[ ]nve\i, domnule ]nv[\[tor, =i s[ nu m[ la=i...“
„— Mare mirare s[ nu fie b[iat, m[i Vasile! Numai s[-i ajute Dum-
nezeu s[-l poarte s[n[toas[...“
„— Apoi s[ =tii c[ gre=e=ti, bade Vasile, c[ eu nu-s de vin[! Nu,
crede-m[... Apoi dac[ s-a ]nt`mplat altfel nu-i vina mea, bade Vasile.
C[ eu m-am dat la o parte c`nd am v[zut cum a ie=it altul noaptea din
cas[ =i ]nc[ am auzit ce-am auzit...“
„— A nebunit Vasile, oameni buni, =i n-are s -o lase p`n[ n-o
omoar[...“
„— Apoi dac[ te-a trimis pe tine, r[u te-a trimis... A=a, Anu\a! A=a
s[-i spui! C[ eu cu tine n-am ce s[ m[ sf[tuiesc...“
„— Apoi, a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i . .., pe dru-
muri nu-i . ..“
„— Numai tu mi-e=ti drag[ ]n lume. Florico, auzi tu? Auzi?“
„— }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... tot p[m`ntul...“
„— C`nd ]\i vine ceasul, te duci la moarte cum te-ai duce la nunt[...“
Prima amintire, evocat[ cu sentimentul c[ electrizeaz[ coarda cea
mai prelung vibrant[ a sufletului, coarda cea mai trainic[ a existen\ei,
condenseaz[ parc[ spiritul =i tonalitatea operei ]ns[=i; matc[ originar[
din care se desprind teme afective, primordiale. C`nd se refer[ la ea, ]n
anul 1932, Rebreanu se exprimase pe de-a -ntregul; este de presupus
c[ platforma aceasta, perspectiva maturit[\ii au modificat ]ntruc`tva
amintirea, comprim`nd ]n ea, ca ]ntr-un mit, sevele tari ale operei.
Scriitorul, ]n fond, ni se explic[. El socote=te c[ aceste amintiri exprim[

Ion
245
„primul contact cu lumea exterioar[“. Lucrurile trebuie luate nu nu-
mai ]n ]n\elesul literal, ci, mai mult, ca o dest[inuire de semnifica\ii.
Scrierile sale sunt ele ]nsele expresii obsedante ale unui „prim contact
cu lumea exterioar[“, evit`nd uzura, vechea iner\ie =i aplatizare a
comunic[rii, ce definesc ]n mare m[sur[ percep\ia comun[, neartistic[.
Amintirea — precizeaz[ scriitorul — „e de ordin auditiv“. Opera
]ntreag[ tr[ie=te cu o prezen\[ auditiv[ extraordinar[. Scriitorul „aude“
lumea ]n toat[ varietatea formelor sale. Urm[rind „primul contact“ cu
lumea exterioar[, Rebreanu noteaz[, mai departe, c[ lucrurile amin-
tite s-au petrecut noaptea („Cred c[ am ajuns noaptea t`rziu ]n sat...“).
T[ria senza\iilor ]nregistrate e ]ntr-un fel condi\ionat[ de aceast[ ]mpre-
jurare; noaptea, auzul se substituie prin intensitate func\iilor celorlal-
te. Scriitorul nu omite s[ precizeze: „Amintirea aceasta dint`i e ca o
de=teptare din somn prin ]ntuneric, c`nd urechea ]nlocuie=te toate cele-
lalte sim\uri“. Este semnificativ c[ situa\iile alese spre a ilustra acui-
tatea acestei func\ii se petrec noaptea, pe un ]ntuneric ca acela din pri-
ma amintire evocat[. +i se =tie c[ Rebreanu lucra ]ndeob=te noaptea,
m[rturisind ]n c`teva r`nduri c[ numai ]n ambian\a ei percepe bine o
realitate. }ntr-o noapte de august 1916 a scris capitolul ]nt`i din Ion
—
„ritmul =i tonul ]ntregului roman ]n noaptea aceea s-au creat“.
Un capitol se =i intituleaz[ Noaptea: reprezentarea, cu mijloace ]n
exclusivitate auditive, a celei dint`i nop\i de iubire f[r[ iubire dintre
Ion =i Ana; c`nd, aplic`ndu-=i planul prin care urm[rea s[ intre ]n
st[p`nirea averii lui Vasile Baciu, Ion las[ pe Ana ]ns[rcinat[, ca s[
sileasc[ apoi pe tat[l ei s[ i-o dea ]mpreun[ cu zestrea r`vnit[. „Casa
z[cea ]n ]ntuneric, neagr[ ca un bivol adormit.“ „}ntr-un t`rziu u=a
tinzii se deschise sc`r\`ind =i Ana se ascunse repede ]n sumanul lui,
zic`ndu-i ]ndat[ rug[toare =i alin[toare:
—
Ast[-sear[ trebuie s[ vii ]n cas[, Ionic[!... Nu te las p`n[ nu
vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovi\a =i acum sfor[ie de hur-
duc[ pere\ii!...“
„}n tind[ se oprir[. Fata trase z[vorul, =i pe urm[ ]l lu[ de m`n[
=i-l duse ]n cas[.“
„}n odaie era parc[ mai ]ntuneric. £ .. .¤ Auzea din pat sfor[itul
]nec[cios al lui Baciu, at`t de aproape c[ i se p[rea pref[cut. £ . . .¤ St[tur[
c`teva clipe nemi=ca\i, ascult`nd horc[ielile, ]=i auzeau b[t[ile inimi-
lor ]ndurerate de ]ncordare. Sfor[itul se ]ncurc[ deodat[ ]ntr-o tuse
groas[. Vasile Baciu se urni ]n a=ternut ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale.
Ion ]nghe\[. Fata ]i str`nse m`na cu desperare. B[tr`nul ]ns[ se ]nv`rti
pu\in, se ]ntoarse iar cu fa\a ]n sus =i sfor[itul ]ncepu mai n[prasnic.“

Liviu Rebreanu
246
„}n vatr[, sub o spuz[ groas[, s`s`iau c`\iva bu=teni verzi de arin...
Fata se ]n[l\[ ]n v`rful picioarelor p`n[ la urechea fl[c[ului =i-i =opti,
str`ng`ndu-i mereu m`na:
—
Las[-\i sumanul pe prichici... S[ nu faci zgomot, c[ ne omoar[
pe am`ndoi!...
Oasele lui Ion p`r`ir[ urc`ndu-se ]n culcu=.
O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\`it[ de friguri. Apoi Ana ]ncepu
s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l roage s[ fie cuminte.
Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea spre patul lui Va-
sile Baciu, care era cu picioarele tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[
nu-l trezeasc[ =oaptele ei =i-i astup[ gura cu o s[rutare.“ Vocea fetei
„pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire“: „— Ionic[... ce vrei s[ faci?... Nu...
Nu...“ Vocea lui Ion: „Taci... taci... taci...“ „Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esau
tot mai nest[vilite, p`n[ ce se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care se
]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i mai prelung ]n urechile lui
Vasile Baciu, care, de=i strivit de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu min-
tea ]nc`lcit[ =i, auzind oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedume-
rit: „— Ce face\i voi acolo?“ }n poart[, la plecare, Ana roste=te cele
c`teva cuvinte pe care George le aude „limpede parc[ i le-ar fi spus
chiar lui“: „— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea!“
A doua scen[ se petrece tot noaptea =i ]nregistreaz[ de asemenea to-
tul printr-o intens[ cuprindere auditiv[ — este scena venirii lui Ion la Flo-
rica, ]n absen\a — presupus[ — a b[rbatului ei, scena sf`r=itului lui Ion.
Prevenit de Savista asupra iminentei vizite, George se ]ntoarce acas[,
sper`nd s[-=i surprind[ rivalul =i s[-l r[pun[. George se apropie de casa
sc[ldat[ ]n noapte. „Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ ca o matahal[
moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori, iar ]n balta din vale
broa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecere a\`\[toare... B[tu ]n u=[ u=or,
cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[i r[spunse ]ndat[, lim-
pede, nedormit:
—
Cine-i?
George t[cu. Glasul femeii ]i zorn[ia ]n creieri, spun`ndu-i:
—
Vezi, nu dormea... }l a=tepta...
Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de fo=netul
c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot.
—
Tu e=ti? =opti ea.
—
Eu, eu, morm[i George intr`nd repede.“ Florica „nu vedea ni-
mic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-se gr[bit“.
„— Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul, cu un glas gros =i
greu ca un dang[t de clopot.“

Ion
247
„Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii nemi=ca\i, oprin-
du-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine orice urm[ de zgomot, ]ntr-o
a=teptare amor\it[.“
Apoi, „pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind foarte
u=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cu mare b[gare de
seam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[ind iar de dou[ ori. C`ntecul
broa=telor se curm[ scurt, ca =i c`nd arunci un bolovan ]n ap[.“ Pa=ii
lui Ion care se aud apropiindu-se, „apoi iar urm[ t[cerea ap[s[toare
ca o piatr[ de morm`nt“.
Fulgerul ]ntrerupe t[cerea =i ]ntunericul, apoi totul reintr[ ]ntr-o
bezn[ ad`nc[. „}n aceea=i clip[ r[sun[ un =uierat lin ca o chemare
veche.“ Ion d[ de veste Floric[i c[ a venit. George ascult[, „iar dup[ un
r[stimp =opti stins:
—
Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[?
—
Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[.“
George iese ]n prisp[ cu sapa, nu vede nimic ]n ]ntuneric =i zice „aspru
=i tare“:
„— Cine-i? Cine-i?“
Se aude, neprevenit[, vocea lui Ion. „Ssst, ssst... ssst...“ =i din nou
=i „mai aproape“: „Sssst.“ George izbe=te cu sapa =i din nou — absurd:
„Ssst... ssst“... Apoi „un horc[it surd, urmat de un zgomot n[bu=it, ca
=i c`nd se pr[vale un sac plin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie mai
crunt pe George... Lovi a treia oar[, f[r[ s[-=i mai dea seama unde.“
Din nou „or[c[itul broa=telor“ =i „v`ntul ce sufla mereu mai m`nios
=i mai ]n\esat“.
„— Ce-ai f[cut, omule?...
—
L -am omor`t! r[spunse scurt George.“
Eroii lui Rebreanu, Ion cu deosebire, s-ar p[rea c[ sunt expresia
unei viziuni rectilinii, simplificate, schematice chiar, neg`ndu-se une -
ori scriitorului capacitatea de a vedea omul ]n mobilitatea, ]n complexi-
tatea atitudinii =i actelor sale. Se nume=te atunci schematism modul
de a vedea organic un personaj, f[r[ ezit[ri care, departe de a consti-
tui un merit, indic[ o sigur[ deficien\[ a puterii creatoare.
Departe de a fi lineare, personajele lui Rebreanu sunt „numai“ or-
ganice. Ele ]nsumeaz[ contradic\ii principiale, iar perspectiva din care
sunt privite este dialectic[, ]n stare s[ ia ]n considera\ie toate laturile
procesului sufletesc, =i atent nu numai la unitate, dar =i la contrastele
ce o condi\ioneaz[. Scriitorul atribuie ]ndeob=te actelor eroilor s[i, cu-
vintelor pe care le rostesc, o dubl[ motivare, nu succesiv[, ci simul-

Liviu Rebreanu
248
tan[, asociind pentru a le explica un termen din sfera vie\ii practice cu
altul din sfera ra\iunii etice superioare, un termen terestru cu altul
b[t`nd spre sublim. Schema ar fi urm[toarea: personajul se decide s[
]ntreprind[ ori s[ declare un anumit lucru =i pentru c[ se g`nde=te c[
e bine, e frumos, dar =i pentru c[ este direct =i brutal interesat ]n
direc\ia sa. Asocierea termenului luat din zona interesului practic nu
tinde neap[rat s[ degradeze personajul, ci mai cur`nd s[ evite simpli-
ficarea, s[-i dea consisten\[ organic[, s[ dea gestului sau cuv`ntului un
coeficient de credibilitate. Amestecul de abnega\ie cet[\eneasc[ =i de in-
teres ]ngust personal define=te adesea, ]n Ion, conduita ]nv[\[torului Za-
haria Herdelea, unul din cele mai caracteristice personaje rebreniste.
Dac[ adep\ii complexit[\ii caracterologice repro=eaz[ scriitorului
„simplificarea“ peste marginile adev[rului a figurii eroului din Ion, re-
ducerea lui, „]n realitate, la un singur instinct“, la o pasiune „unic[“,
al\ii, dimpotriv[, partizani ai unei viziuni organiciste, cu gustul vigu-
roaselor simplific[ri, constat[, cu un ochi critic, tendin\e eterogene =i
repro=eaz[ romanului contrastele manifeste ]n structura eroului, efect
al voin\ei de „umanizare“, de „reabilitare“. Nu acord[, deci, credit
]mprejur[rii c[ un erou ambi\ios ]n planul social ca Ion se ]ntoarce la
iubire =i dispare fiindc[ a iubit. Criterii ]nrudite, gustul pentru anume
forme de art[ determinau pe Faguet s[ incrimineze la Stendhal
inconsecven\a concep\iei asupra eroului din Ro=u =i negru, erou calcu-
lat, rece, ambi\ios ca =i Ion, =i care — totu=i — cade victim[ unui im-
puls necontrolat =i neconform „naturii“ sale, omor`nd pe doamna de
Renal. Posibil; =i totu=i, feri\i de atare inconsecven\e, Ion ca =i Julien
Sorel n-ar fi ceea ce sunt, n-ar avea ad`ncimea =i imprevizibilul marilor
crea\ii. N -ar avea marea putere de proiec\ie =i ar r[m`ne pure
abstrac\iuni, ilustra\ii schematice ale unei unice, incredibile pasiuni.
Despre inconsecven\[ putea fi vorba numai dac[ eroul era g`ndit ca
expresie linear[, simplificat[ a unei singure solicit[ri. Rezerva critic[ fa\[
de realizarea lui Ion e tot at`t de pu\in ]ndrept[\it[ ca =i aceea c[ Emma
Bovary, Sorel ar fi caractere „rupte ]n dou[“, cum s-a spus, prin gestul
final neconsecvent cu „firea“ lor, cu „natura“ lor. Rebreanu, ca =i Stendhal
sau Flaubert, n-a vrut s[ ilustreze nimic; eroii s[i sunt fic\iuni verosimile,
cu o existen\[ obiectiv[ =i autonom[, pe care E. Lovinescu, anul`nd, ]n
con\inutul ei, obiec\ia f[cut[ cu dou[ pagini ]nainte, o rezum[ magistral:
„eroul merge p`n[ la crim[ pentru a rena=te apoi, ]n liberul joc al unor
ac\iuni pe care nu le comand[ nici o inten\ie sau rezerv[...“
}nf[\i=`nd cu incoruptibil adev[r — f[r[ a o exalta =i, ]n acela=i
timp, f[r[ a-i nega, ci, dimpotriv[, dimensiunea grandioas[ — via\a

Ion
249
\[ranului, Rebreanu realizeaz[ prin Ion o performan\[ pe care nimeni
aproape, ]n literatura noastr[, la drept vorbind, n-o mai a=tepta; se
considera c[ „tema“, at`ta c`t a rodit, este epuizat[. Unul din comen-
tatorii foarte p[trunz[tori ai operei lui Rebreanu, Al. Philippide, re-
zum[ astfel impresia produs[ de apari\ia c[r\ii:
„Un subiect literar at`t de fr[m`ntat, at`t de uzat =i at`t de stors
cum p[rea \[ranul, se ]nf[\i=a dintr-o dat[ ca un material uman nou
=i proasp[t, l[s`nd cititorului impresia c[ el nu putea fi dec`t a=a cum
era v[zut =i descris ]n Ion.“
1
Instinctul leg[turii organice cu p[m`ntul, at`t de nemilos ]n Ion,
av`nd aici =i alt caracter dec`t ]n R[scoala — unde este =i mai mult
expresia-limit[ a nevoii omene=ti de supravie\uire =i unde nu i se aso-
ciaz[ proiec\ia mitic[ — Rebreanu l-a explicat prin realitatea unor
condi\ii specifice =i cu argumentele determinismului istoric: „C`t de-
spre dragostea ]nd[r[tnic[, a noastr[, a ardelenilor, pentru bucata de
p[m`nt, e explicabil[ prin faptul c[ de 500 de ani =i mai bine am fost
proprietari =i sentimentul acesta al dragostei de glie s-a mo=tenit din
tat[ ]n fiu, devenind o pasiune, sau mai degrab[ un instinct; a=a se =i
]n\elege faptul c[ ]n vechiul regat sentimentul p[m`ntului e mai pu\in
crunt =i haps`n.“
2
Co=buc — scrie Rebreanu — „a venit de acolo unde sinceritatea
sim\irii d[inuie=te“. Cu asemenea viziune se poate face Ion, dar se poate
face =i o carte slab[, care s[ exalte ]n spirit banal =i cu falsitate „since-
ritatea sim\irii“ eroilor de la sat. Pentru Ion, ]ns[, Rebreanu a dat deoparte
prejudecata =i a trecut la stabilirea unei foarte necesare distinc\ii. Este
adev[rat c[ romanul se ]ntemeiaz[ pe izbucnirea violent[ a unor „sim\iri
sincere“, dar cultul acestei sim\iri nu-l ]mpiedic[ pe scriitor s[ dea o ima-
gine exact[ a eroului, care, pentru a intra ]n posesiunea averii lui Vasile
Baciu, renun\[ la „sinceritatea sim\irii“, ]n=al[ ]ncrederea fetei, spune vorbe
]n care nu crede, face din iubire calcul rece. Reprimat[, „sinceritatea sim\irii“
va izbucni, mai t`rziu, aprig. Fapt este c[ Rebreanu n-a idealizat pe erou
numai spre a ilustra „sinceritatea sim\irii“ sale, ci a intuit c[, ]ntr-o lume
a ciocnirii brutale de interese, sinceritatea sim\irii poate prea bine disp[rea,
oric`t ar fi un atribut „etern“ al lumii din care venea Co=buc, sau poate
deveni tot at`t de bine o arm[ strategic[ folosit[ cu ]ndem`nare de eroul
prins ]n cursa intereselor sale sociale.
1 Al. Philippide, Rebreanu =i sufletul mul\imii, „Adev[rul literar =i artis-
tic“, nr. din 8 dec. 1935.
2 Liviu Rebreanu, Interviu de Valer Dona, loc. cit.

Liviu Rebreanu
250
Lumea ]n care „sinceritatea sim\irii d[inuie=te“ e aceea=i care,
prins[ ]n v`rtejul noilor rela\ii sociale provocate de penetra\ia capi-
talismului la sat — abrog[ sinceritatea sim\irii, condamn[ la pieire
tragic[ pe acei ce o iau prea ]n serios; „sinceritatea sim\irii“ Anei e
pricina pieirii sale; Ion, c`nd s-a hot[r`t s[ fie „sincer“ ]n sim\irea
sa, cade =i el. E adev[rat, acolo — de unde a venit Co=buc, un sat „de
l`ng[ N[s[ud“, adic[ tot cam pe unde se consum[ dramele relatate
]n roman — „sunt mun\ii Rodnei, cu |ible=ul =i Ineul, cu p[durile
str[vechi, pline de taine =i de basmuri, cu v[zduhul curat. Acolo na-
tura e tovar[=a omului =i-i dezv[luie toate frumuse\ile. Acolo rapsozii
populari — fl[c[i ]ndr[gosti\i — se ]ntrec duminica la hor[ ]n chiui-
turi noi, ]n viersuri glume\e =i s[lt[re\e.“ E adev[rat, acesta e un cadru
nimerit pentru o epopee a satului, =i Ion este o astfel de epopee, ]ntre
altele =i pentru c[ se ]ntemeiaz[ pe un fundal ca acesta, exaltat de
Rebreanu ]n articolul George Co=buc. Acolo e mult „v[zduh curat“,
sunt „basmuri“, dar =i realit[\i, =i Rebreanu cu acestea construie=te
romanul s[u. Acolo e „natura“ frumoas[, dar ]n plin[ aceast[ natur[,
]ntr-o diminea\[ de iarn[ geroas[, ]ntorc`ndu-se de la nunta lui
George, Ana „se pomeni zic`ndu-i tare“ lui Ion: „Am s[ m[ omor,
Ioane!“, =i tot ]n cadrul naturii, Ion r[spunde nep[s[tor ca natura:
„— Da omoar[-te, dracului, c[ poate a=a am s[ scap de tine!“ Acolo
„fl[c[ii ]ndr[gosti\i se ]ntrec duminica la hor[“, e adev[rat, dar tot
la hor[, l[s`nd deoparte „sinceritatea sim\irii“, Ion se preface a o iubi
pe Ana lui Vasile Baciu, c`nd el ]i iube=te p[m`ntul.
Rebreanu scrie mereu romanul unei obsesii, al unei chem[ri secrete,
care cov`r=e=te totul =i face ca epica propriu-zis[ s[ devin[ numai sem-
nul, numai aparen\a, uneori paradoxal[, a unui joc de imponderabile
ce se desf[=oar[ ]n subteranele vie\ii suflete=ti. Sunt, mereu, tonuri =i
energii cufundate ]n subcon=tientul creator, ie=ite la iveal[ sub forme
surprinz[toare £...¤
Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1967, p. 75—90, 91—105.
Ion este, f[r[ ]ndoial[ un tip, cuprinde ]n sine imaginea cea mai
general[ a \[ranului rom`n, muncitor al p[m`ntului, dar trebuie s[
remarc[m c[ este =i un caz. A fost remarcat[, ]n genere, latura tipi-
c[, datorit[ concordan\ei sale cu o secular[ lips[ de p[m`nt a \[ranu-
lui rom`n; din aceast[ cauz[ s-a observat pu\in c[, ]n condi\iile spe-

Ion
251
cifice ale satului descris de Rebreanu, aceast[ situa\ie nu este tipic[,
ci, dimpotriv[, constituie o excep\ie. Ion, ]n satul s[u de gospodari,
tinde s[ devin[ un declasat, tinde s[ fie aruncat ]n afara societ[\ii;
personajul apar\ine, deci, prin forma\ie, unei categorii sociale — cu
toate valorile ei —, ]n vreme ce situa\ia concret[ tinde spre o elimi-
nare a sa din aceast[ categorie; departe de a fi un arivist al lumii
satului, Ion ]=i concentreaz[ toate for\ele pentru a r[m`ne ceea ce
este, iar pentru aceast[ ac\iune conservatoare nu preget[ s[-=i mor-
tifice erosul =i nu preget[ s[ treac[ peste existen\a unor oameni pe
care-i distruge. Situa\ia sa cu totul aparte cere o extraordinar[
desf[=urare de for\e pentru a se conserva la rangul de tip, pentru a
r[m`ne ]n r`nd cu ceilal\i. Reprezentarea sa include ]n chip organic
=i aspectul bio-fiziologic, corelat cu cel al instinctelor; acest aspect bio-
fiziologic nu apare nicidecum ca lipit arbitrar, ca paralel cu cel so-
cial, personajul se angajeaz[ ]n existen\a social[ cu ]ntreaga latur[
bio-fiziologic[, inseparabil[ de ]ntreg. Un sigur instinct artistic l-a
ferit pe Rebreanu de exager[rile naturaliste: lipse=te din reprezenta-
rea lui Ion acel accent prea puternic pus de Zola pe ereditate =i pe
boal[, lipse=te =i sexualismul literaturii naturaliste minore; cu toate
acestea, ni-l reprezent[m pe Ion pregnant =i pe latura trupeasc[, per-
sonajul are consisten\[ material[ accentuat[ ]n lumea romanesc[ a
lui Rebreanu. Dar, odat[ cu trupul, p[trund ]n reprezentarea literar[
=i instinctele, mod de manifestare a bio-fiziologicului ]ntr-un domeniu
superior, cel psihologic. Deocamdat[, ]n cazul lui Ion, ca =i ]n ]ntrea-
ga literatur[ naturalist[, domin[ determinismul trupesc riguros,
domin[ instinctualitatea asupra celorlalte zone ale psihicului; am
v[zut ]ns[ c[ nu lipsesc aceste zone. Rebreanu n-a inten\ionat s[ scrie
roman psihologic; a fost ]ns[ ]mpins prin natura lucrurilor =i for\a
talentului s[u c[tre aceasta.
Petru Mihai GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartea
rom`neasc[, 1977, p. 212—213.
O idee gre=it[ care mai trebuie ]nl[turat[ ]n leg[tur[ cu Ion este
c[ romanul ar avea caracter de epopee. Dac[ prin epopee se ]n\elege o
oper[ cu eroi complica\i suflete=te, atunci Ion este o epopee, dar ]n acest
sens orice roman este o epopee, romanul fiind epopeea vremilor mo-
derne. Prin epopee propriu-zis[ ]n\elegem ]ns[ o oper[ cu exponen\i, ]n
care primul plan ]l ocup[ eroul colectiv, o familie sau masele, cum se
]nt`mpl[ =i la Rebreanu, ]n R[scoala. }n acest sens, Ion este epopee

Liviu Rebreanu
252
numai ]n subsidiar sau chiar deloc, fiind ]n schimb un adev[rat ro-
man. Este curios ]ntr-adev[r cum nu s-a remarcat aceast[ deosebire
dintre Ion =i R[scoala, cum i s-a atribuit scriitorului o singur[ modali-
tate de construc\ie, refuz`ndu-i -se alta. Dup[ primul r[zboi mondial,
c`nd romanul nostru era ]nc[ la ]nceputurile lui, critica a fost bucuroas[
s[ recunoasc[ ]n Ion primul mare roman rom`nesc. Dup[ apari\ia
R[scoalei ]ns[, c`nd spe\a ]nregistrase mai multe tipuri, pornindu-se
de la caracterul evident al noii crea\ii, s-a decis printr-o gr[bit[ gene-
ralizare c[ specialitatea lui Rebreanu ar fi epopeea. Tehnica difer[ totu=i
radical. }n Ion e definit un \[ran, ]n R[scoala — \[r[nimea. }n Ion
avem un caracter, ]n R[scoala — numai exponen\i. Lucrurile s-au
petrecut ]ntocmai ca ]n cazul lui Tolstoi, ale c[rui romane Anna Kareni-
na =i R[zboi =i pace au fost am`ndou[ subsumate tipului epopeic, de=i
caracterul epopeic, evident ]n R[zboi =i pace, este aproape cu totul ab-
sent ]n Anna Karenina.
Ion al lui Rebreanu nu este un simulacru, =i chiar dac[ autorul l-a
g`ndit ca pe un simbol, nu l-a oprit la schem[, ci l-a pus s[ ac\ioneze
]n chip absolut original.
Al. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[,
Bucure=ti, 1978, p. 220 .
}n ceea ce prive=te romanul Ion, eforturile autorului de a \ine ]n
fr`u instinctele primare ale protagonistului printr-o organizare str`ns[
a materiei c[r\ii, efasarea prezen\ei naratorului din planul epic, rolul
acordat — ]n schimb — impresiilor =i punctelor de vedere ale persona-
jelor, precum =i o anume relativizare a no\iunii de timp, toate launloc
au dus la crearea unei opere unice, care a fost a=ezat[ ]nc[ din epoc[
piatr[ de hotar a romanului rom`nesc modern. Liviu Rebreanu ]ncheia,
astfel, un periplu interior dramatic (o alt[ fa\[ a odiseii) de des[v`r=ire
artistic[ =i de c[utare de sine, periplu ]nceput demult printre ai s[i, cu
impresia produs[ de un \[ran care s[ruta p[m`ntul ]n hotarul satului
Pripas. La scurt timp dup[ apari\ia c[r\ii, fratele s[u, Iuliu Rebreanu,
]i scria, ]n 27 decembrie 1920: „Am aflat volumele romanului t[u cel
mai nou, Ion, =i afl`ndu-l ]n libr[rie l-am adus acas[, unde umbl[ din
m`n[ ]n m`n[ =i de-abia a=teapt[ to\i s[-l poat[ cump[ra. Am vorbit
cu librarul nostru de aici, care ]l va procura ]n cur`nd. Lui Mi\i i-a
pl[cut foarte mult, apoi po\i cugeta ce pl[cere le face citirea romanu-
lui la some=eni!“ Simbolic[ aceast[ ]ntoarcere „acas[“ a romanului
Ion! Imaginea c[r\ii, smuls[ din inima =i mintea scriitorului, se

Ion
253
]ngem[na =i se confunda pentru totdeauna cu imaginea spiritual[ a
Transilvaniei.
Stancu ILIN, Liviu Rebreanu ]n Agora, Editura Minerva, Bucure=ti,
1988, p. 83—84.
£...¤ Nic[ieri ]n literatura rom`n[ via\a satului n-a fost evocat[ cu
at`ta for\[ realist[, at`t de viguros =i p[trunz[tor. Condi\ia lui Ion
rezum[ tragedia istoric[ a \[ranului f[r[ p[m`nt =i dac[ parvenirea
social[ a personajului este reprezentativ[ doar pentru o mic[ parte a
acestei \[r[nimi, ambi\ia de care el este devorat define=te sufletul
\[r[nesc ]n general. Teribil[, sfor\area lui Ion de a-=i dep[=i condi\ia
cap[t[ dimensiuni universale =i ]nfr`ngerea sa ]n lupta cu soarta im-
placabil[ aduce aminte de pr[bu=irea eroilor din tragediile antice. Po-
vestea ascensiunii =i surp[rii lui Ion adun[ ]n cuprinsul ei, concentrat[,
]nchis[ parc[ ]ntr-un cerc, ]ntreaga existen\[ de alt[dat[ a Transilva-
niei rom`ne=ti. Lumea \[r[neasc[, cu straturile ei, nu f[r[ comunicare
unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualit[\ii satului:
]nv[\[torul, preotul, apoi autorit[\ile: primarul, jandarmul, notarul,
lista politicienilor ]n goan[ dup[ voturi; de asemenea datinile ardelene
specifice, legate de hor[, nunt[, ]nmorm`ntare, ]ntr-un cuv`nt — via\a
satului ]n toate ]nf[\i=[rile sale alc[tuie=te ]n cuprinsul romanului un
amplu =i magistral caleidoscop. Ion este o dens[ monografie sau, mai
precis, o epopee a satului rom`nesc de peste mun\i...
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iri-
ana, Bucure=ti, 1995, p. 110.
Pentru Transilvania, istoria lui Ion al Glaneta=ului era doar nucle-
ul primar, un punct de pornire, amplificarea anecdoticii ini\iale, diver-
sificarea planurilor epice merg`nd m`n[ ]n m`n[ cu ambi\ia de „fresc[
a vie\ii rom`ne=ti din provincia aceasta“. Astfel, dac[ mobilul aparent
al ac\iunii epice r[m`ne conflictul ]n jurul zestrei r`vnite de erou, cu
toate consecin\ele tragice ale concuren\ei dintre „glasul p[m`ntului“ =i
„glasul iubirii“, ]n ad`ncul \es[turii narative ac\ioneaz[ =i condi\ia du-
blei asupriri istorice, precum =i aspira\ia irepresibil[ a realiz[rii visu-
lui secular de unire cu |ara. Excep\ionala performan\[ a lui Rebreanu
const[ tocmai ]n ocolirea unei formule manifeste, retorice, de exprima-
re exterioar[ a impulsurilor existen\ei unor personaje banale, cum sunt
membrii familiei Herdelea, romancierul reu=e=te s[ surprind[ formele
r`nd pe r`nd rudimentare, naive, difuze, apoi con=tientizate ale aces-

Liviu Rebreanu
254
tui proces de afirmare a istoriei. Tribula\iile micului dasc[l de \ar[,
ezit[rile lui ]ntre legalism =i nevoia organic[ de eliberare de sub jugul
opresiv, pendul[rile de con=tiin\[ ale lui Titu Herdelea, de alt[ parte,
ca expresie a unei noi genera\ii, mai preg[tit[ pentru confruntarea is-
toric[ a c[rei apropiere o presimte, toate relev[ componente esen\iale
]n realitatea ardelean[ din preajma primei conflagra\ii mondiale. La-
tent[ =i difuz[ ]n Ion, aceast[ stare de tensiune mocnit[, redus[ la nive-
lul unei a=tept[ri colective (corespondent al motivelor de baz[ din liri-
ca lui O. Goga, cu care comunic[ perfect ca „atmosfer[“ a ]nceputului
de veac), izbucne=te — prin declan=area r[zboiului — ]n forme viru-
lente. Din isidioas[, aproape insesizabil[, istoria devine manifest[ =i
univoc[. For\a ei brutal[ avea s[ constituie pentru Rebreanu un motiv
perpetuu de medita\ie/fascina\ie.
Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei
Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 328.