Автор: Rebreanu Liviu  

Теги: ficțiune  

ISBN: 9975–74–035–9

Год: 2002

Текст
                    Liviu
R{SCOALA
*
roman
REBREANU


CUPRINS Tabel cronologic ............................................................................... 3 SE MI+C{ |ARA! Capitolul I R{S{RITUL ................................................................. 20 Capitolul II P~M~NTURILE ........................................................... 64 Capitolul III FL{M~NZII ............................................................. 104 Capitolul IV LUMINILE ............................................................... 149 Capitotul V FRIGURI ................................................................... 190 Capitolul VI VESTITORII ............................................................. 228
2 Liviu Rebreanu Textul se reproduce dup[: Liviu Rebreanu, Opere alese, vol. IV, Editura pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1959. A fost consultat[ =i edi\ia: Liviu Rebreanu, R[scoala, Editura Dacia, Cluj, 1971. ISBN 9975–74–035–9 © LITERA, 2002 Coperta: Isai Cârmu CZU 859.0–31 R35
3 R[scoala. Vol. I TABEL CRONOLOGIC (dup[ Niculae GHERAN) 1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca — azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primul din cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914) se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferite gazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasionat[ de teatru, fiind conside- rat[ „prim[ diletant[“ pe scena Becleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdelenilor din Ion. 1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. „}n Maieru am tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, la liceu.“ }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi ]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-plan oamenii ace- stor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (identificat de cer- cet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[ mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =i onomastic al Maieru- lui (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat ]ntr-una din povestirile publicate de scriitor). 1891—1895 }ncepe cursurile =colii primare. „Cele dintâi pl[ceri ale slovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]n forma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=ti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.“ 1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud. 1897—1899 L. R. este transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a („Polgári fiu iscola“), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase. CUPRINS
4 Liviu Rebreanu 1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie „]ntâia =i ultima poezie“. 1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ ungureasc[ („ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostit nebune=te“), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Mai târziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gen dramatic. 1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron (Öden- burg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria). 1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul „eminent“. Ca =i la Bistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilor str[ine. — La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentru copii). 1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\ia de chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar „distinc\ia simpl[“. 1903 }n anul III pierde =i „distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zute la „purtare“. 1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ „Ludoviceum“ din Budapesta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui L. R.). Din nou, ]n primul an L. R. prime=te distinc\ia de „eminent“. 1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali din Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri cazone, L. R. are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.) 1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, specificând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2 iul.) }ntre scriitorii excerpta\i sunt clasici francezi, ru=i, germani, italieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[ dramatic[: Vetélytár- sak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); Valkó föhadnagy (Locotenentul Valkó); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din via\a „inte- lighen\ei“ n[s[udene. 5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon („fragment de ro- man“), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Locotenentul Valkó). 14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete din Maie- ru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]n române=te, proze nepublicate.
5 R[scoala. Vol. I — }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspecte din literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tolstoi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), precum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[, maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent). 20 dec. —6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcrie cinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor], satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). 1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisione- ze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n „arest la domiciliu“, se hot[r[=te s[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment). 18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l =tiuser[ domn. („Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =i visurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literatura mea...“) — Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[ al- tele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=te multe c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabularului, =lefuirea limbii literare. mart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[ eroi =i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la ]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909). — Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea. 2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda „va fi pus[ ]n citire“ (]n cele din urm[ va fi respins[). 15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=i toamn[, termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor]. Cu aceste pagini se va adresa mai multor reviste literare de „peste mun\i“ (trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucure=ti), precum =i din Transilvania (corespon- dând cu O. T[sl[uanu de la Luceaf[rul din Sibiu). 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii (ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R . s[ se stabileasc[ ]n capitala \[rii).
6 Liviu Rebreanu 15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene. 1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul, con- dus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea (Glasul inimii). }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuvelele Ofilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16 iun. 1911). 3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]n mod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ din Via\a ro- mâneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu. dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influen\a lui Creang[. 1909 24 ian. —2 1 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace de Tols- toi (dup[ o versiune german[). }nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea. 18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemul Moartea =oimului de M. Gorki. 28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, propunân- du-i, spre publicare, o povestire. 20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocrotitorul), sub influen\a lecturilor din Cehov. toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nu st[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ („a trebuit s[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nimicesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au ]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea mai accesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplini cu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[, absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =i mai ales ]n Bucure=ti“). 12—14 oct. „}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecut dincoace, la Bucure=ti.“ 15 oct. }n capitala \[rii. „Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +i aici... aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[ grea, de
7 R[scoala. Vol. I lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. £ . ..¤ Am venit ]n con- tact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=ii povestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel de anecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici o preocupare a fondului sau a con- flictului psihologic.“ 16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]n Bucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. 19 oct. Particip[ pentru prima oar[ la o =edin\[ a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parte I. Minu- lescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul =.a . Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[. 20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.“Iart[-m[ c[ asear[ am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, n-a= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai ]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i te felicit, e foarte interesant[ povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convorbiri critice?“ 25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice apare nu- vela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irul unei ]nsem- nate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910). 6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Se intere- seaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[-l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar. — Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala: Antimiu). 1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, condus[ de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri critice („func\ii mai mult onorifice“). ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului. 15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti.
8 Liviu Rebreanu mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rul scriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dare const[ ]n acti- vitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase ]n slujba „româ- nilor de peste mun\i“. 4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvela Culcu=ul. 25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, Mihail Drago- mirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: „De=i nu admitem crudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n gura eroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc de onoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[, e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul de observa\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin originalitatea limbii.“ 6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este ]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volumul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908) al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten =i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola lui L.R. c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scris mai multe lucr[ri („pe când eram la Pesta“). Câteva titluri din volum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginile Universului literar (1913) =i ]n Almanahul „Adev[rul“ (1914). 11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoarea din Gyula. 16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoate delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[. — Popas scurt la Prislop. 15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena (10 numere). 1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine un cola- borator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorul institu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la ]ntocmirea reperto- riului la reclama publicitar[; de la traducerea unor piese (Ho\ii de
9 R[scoala. Vol. I Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) la preg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc. iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoarea so\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului din localitate, ]n spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 oct. 1911). sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba= [Ocroti- torul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la 20 mai 1911, ]n Bucure=ti. 11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilor cu L.R . (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii (la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice), urmat[ de noi reedit[ri, ]n 1912— 1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[ neglijat[ la alc[tuirea vo- lumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul (1913), pe care o va prelua ]n volumul cu titlul Idil[ de la \ar[ (f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[ mai sus.) 1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare po- emul ]n proz[ M[rturisire (amintit, de Fanny Rebreanu, ]n volumul Cu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe), apar\inând prietenului s[u Szi- ni Gyula. 15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]n revista craiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el, ]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a dlui colonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent), traducere a unei mai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor): Az ezredes legénye (Ordonan\a colo- nelului). }n acela=i an, vor mai ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema. 19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu. 11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru starea tine- rilor c[s[tori\i: „Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit s[ m[ dedau la cer=etorie =i, cum n-am la altcineva aici afar[ de tine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nespus de penibil“. 20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C. Banu, deschide =irul colabor[rilor cu L.R .; ]n paginile primei serii, vor mai
10 Liviu Rebreanu ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]n a doua serie a revistei, L.R . public[ Omul mic =i oamenii mari (1921), La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]n volume. 1 mai. „Dezangajarea“ so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova (cf. Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[ s[ p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fi angajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =i reviste, fiind cople=it de greut[\i ma- teriale. Cei din Prislop ]i cer ajutoare cu disperare („acas[ suntem 9 oameni“), de=i ]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ „ca cancelist“ la avocatul Tudor Moisil. vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele Fr[mânt[ri, la „Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Bornemisa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul =i Convorbiri critice: Din- tele, Lacrima [Glasul inimii], Culcu=ul, Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cântecul iubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul]. nov. —dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni de vârf.) 1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral, luc- reaz[ la romanul Zestrea, „]naintând dificil ]n ac\iune“ (nu s-a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[). iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic (10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itul r[zboiului va fi concediat). 25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), revista Universul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai mult decât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[ cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i „prelucrate“. Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); R[zboiul. }nsemn[rile unui sublocotenent; O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâiul gropar (1926); submediocre, vor fi „uitate“ ]n paginile publica\iei. 7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte.
11 R[scoala. Vol. I 1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou: „Ion. Roman. L. Rebreanu“ (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L . R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ când Zestrea uceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii. 31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui I. Slavi- ci. Aici L.R . va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. 17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\io- nalist[. 21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia, Clo=ca =i Cri=an. oct. —n o v. Redactor la Scena. 1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an. 26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii. 1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu o pre- fa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Steinberg. Volu- mul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri (1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[]; Dintele; Cer=etorul [inedit[]; Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[]. 9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul. — }n nr. 13 din „Biblioteca C[minul“ (Bucure=ti, H. Steinberg) apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar: M[rturisire [inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul [Idil[ de la \ar[]; Talerii [inedit[]; Cântec de dragoste [Cântecul iubirii]; Cearta [inedit[]. 27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er se ofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }n aceea=i zi, reia Zestrea. 5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa. 6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. „Fugarul“ se afl[ ]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie romanul Ion. 1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[, este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor).
12 Liviu Rebreanu 14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion. 27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. va publica articole de teatru. 1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, con- dus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul este datat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia „Pentru Puia, când va fi mare“). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul, Soacra Sfântului Petru. prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie, izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[. mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i. 1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la drama poe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia Negru. toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin atmosfer[, problematica romanului P[durea spânzura\ilor. nov. Revine ]n Bucure=ti. 18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart. 1919). 1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[durea spânzura\ilor. 5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuvela Catastrofa. 3 mai Cu schi\a Pozna L.R . ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revista Sbu- r[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei vor mai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divor\ul; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezertor =i Ghinionul. — La „Universala-Alcalay“ apare volumul Calvarul, confesiune lite- raturizat[ despre propriile avataruri din timpul primului r[zboi mon- dial (singura edi\ie antum[). vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, L. R . documentându-se ]n- deaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors la Bucu- re=ti, prozatorul ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[ izbuteasc[. nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion. 29 dec. Premiera comediei Cadrilul.
13 R[scoala. Vol. I — Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rut la „Universala-Alcalay“. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Barba (imita\ie); |[ranul =i coasa (imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[ imita\ii se public[ pentru prima oar[ ]n volum.) 1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumentala cre- a\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit ]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943). — Academia Român[ acord[ scriitorului marele premiu N[sturel. 1921 }n editura „Via\a româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii; Catastrofa [inedit[]. — Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[. — }n nr. 1— 3 din „Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =i Calafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Norocul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru. — }n colec\ia „Scriitorii români contemporani. Pagini alese“, tip[rit[ de „Casa +coalelor“, apare volumul Nuvele =i schi\e. }n sumar: Pro=tii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. — }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spânzura- \ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922). 1922 5 iul. —1 7 nov. Transcrierea romanului P[durea sp`nzura\ilor. iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi „Marele premiu al romanului“. (}n timpul vie\ii scriitorului a fost reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928, 1929, 1932, 1940.) — }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\ie din Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=i sumar din 1916.) 1923 12 apr. Premiera comediei Plicul. — Ales vicepre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români. 2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva. — }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii.
14 Liviu Rebreanu 1924 15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[ s[pt[mânalul Mi=carea lite- rar[ (pân[ ]n oct. 1925). — O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura „Cultura Na\ional[“. }n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii. 1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva. mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar. mai Apare romanul Adam =i Eva. — Editura „Cartea româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a III-a edi\ie din Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [inedit[]; Norocul [inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[ [inedit[]; Ocrotitorul; Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii. — Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români. 1926 17 mart. Premiera piesei Apostolii. sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), pl[- nuie=te volumul Ciuleandra. 1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului Ciuleandra. 9 iul. —8 aug. A doua versiune manuscris[. — Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941, 1942). — Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e), editat de „Casa +coalelor“. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic =i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, „parabola“ Dumnezeu fiind dup[ Lev Tolstoi]; R[fuiala; |[ranul =i coasa [imita\ie]. — }n colec\ia „Manuscriptum“ apare volumul Cântecul lebedei, cuprin- zând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibul visurilor; volu- mul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cu un portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi. 1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul. dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie ce o va de\ine vreme de un an. — }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura „Universala-Al- calay“. }n sumar: Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii; Pozna; Catastrofa.
15 R[scoala. Vol. I — Editura „Cartea româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-a edi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.) 1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele de organi- zare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[tor va deveni la ]nceputul anului urm[tor. — Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942, 1944). — Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[. 1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n conducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducerea Direc\iei Educa- \iei Poporului. — Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti), unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo. 1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri de c[l[torie (Berlin, Roma, Paris). 12 aug. —28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala. 1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la 6 ian. 1934). — O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la „Cartea româneasc[“. }n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii]. 8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala. sfâr=it dec. Apare romanul R[scoala. 1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[ : Umbre. 1934 22 ian. —3 0 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942, 1944). 1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilor contem- porani, L.R . public[, la Editura „Adev[rul“, povestirea Dincolo, relu- at[ peste ani ]n Amalgam (1943). 1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente din romanul Adam =i Eva. — }n nr. 14 din colec\ia „Cartea satului“ apare culegerea de nuvele Oameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }n sumar: Dumne- zeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor. 1937 1 mart.—1 1 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila. 18 iul. Reia cartea de la ]nceput.
16 Liviu Rebreanu 1938 iun. Apare romanul Gorila. 1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu. 1940 mart. Apare romanul Amândoi. 1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional. — Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ o partici- pare esen\ial[). 1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München, Stut- tgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituirea societ[- \ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ „nu vrem nici un fel de politic[, ci numai literatur[“. 1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici drama- tice =i o nuvel[: Dincolo). 1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[ vreo- dat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian., „opaci- tate suspect[ la pl[mânul drept“). 7 iul. Din Jurnalul s[u: „Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiind vârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=ita cronic[“. — }n nr. 9 din colec\ia „Cartea refugiatului ardelean“, apare o culegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspiciile C[mi- nului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar: Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii. 1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Peste câteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Bellu din Bucure=ti.
19 R[scoala. Vol. I SE MI+C{ |ARA!
20 Liviu Rebreanu Capitolul I R{S{RITUL 1 — Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n, dac[ vorbi\i a=a! Ori ]l cunoa=te\i din c[r\i =i din discursuri, =i atunci e mai trist, fiindc[ vi-l ]nchipui\i martir, c`nd ]n realitate e numai r[u, =i prost, =i lene=! Ilie Rogojinaru sf`r=i, g`f`ind de convingere. }=i =terse chelia sf[toas[ cu o batist[ mare t[rcat[ =i ]=i smuci musta\a groas[, pleo=tit[, din care c`teva fire i se ]ncurcaser[, sup[r`ndu-l, ]n col\urile gurii. Era arenda=ul mo=iei Olena-Dolj. Sl[ninos =i burtos, cu g`t de taur =i capul rotund, avea ni=te ochi c[prui s[lt[re\i =i o figur[ jovial[, parc[ pornit[ mereu numai spre bucurii. Se uit[ la tovar[=ii de compartiment, v[zu c[ nu i-a convins =i continu[ s[ g`f`ie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director ]n Ministerul de Interne, ]mbr[cat cu mult[ cochet[rie, tu=i u=or, s[-=i dreag[ glasul, =i rosti senten\ios: — Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru r[m`ne indiscutabil: c[ noi to\i, dar absolut to\i, tr[im de pe urma trudei acestui \[ran, a=a prost, =i lene=, =i r[u cum ]l categorise=ti dumneata! Arenda=ul fu at`t de uimit, c[ nici nu mai putu r[spunde. Scoase iar batista, s[-=i r[coreasc[ t`mplele. }n clipa aceea, ap[ru conductorul trenului, reclam`nd, cu respectul cuvenit clasei ]nt`i, biletele pentru Bucure=ti. Rogojinaru se ]nsenin[, ca =i c`nd i-ar fi venit m`ntuirea: CUPRINS
21 R[scoala. Vol. I — Cum, =efule, sosir[m? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... — Adineaori am l[sat Chitila, observ[ conductorul, schi\`nd un z`mbet drept r[spuns la bonomia arenda=ului =i lu`nd biletele de la ceilal\i c[l[tori. }n r[stimp, dintr-un portofel ca o geant[, Rogojinaru scoase o foaie galben[ pe care o ar[t[ conductorului cu o m`ndrie osten- tativ[: — Poftim, =efule!... }n vremurile astea grele se mai c`rpe=te omul cu c`te-o economie, c[ n-o s[ se fac[ gaur[ ]n cer fiindc[ un cre=tin merge gratis cu trenul... Numai conductorul sur`se iar[=i, retr[g`ndu-se cu degetele la cozoroc, milit[re=te. Arenda=ul, ]ns[, cuprins subit de griji, se apuc[ s[-=i adune geamantanele, co=urile =i leg[turile pe care le r[sfirase ]n compartiment, profit`nd c[ ceilal\i nu prea aveau bagaje. Modreanu ]=i luase mai demult pe genunchi geamant[- na=ul de piele fin[ cu cartea de vizit[ scoas[ ]n eviden\[. Un c[pitan de jandarmi, ]nalt, cu figura speriat[, care se urcase numai la G[e=ti, n-avea dec`t sabia =i o map[, iar t`n[rul brun, cu must[- \ile mici, negre, retezate engleze=te, ]=i a=ezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia =i fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta c[ s-a cobor`t s[ discute cu un om at`t de vulgar. C[pitanul urm[rea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plin[ de admi- ra\ie. T`n[rul, de c`nd plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, ]n care ap[ruse silueta capitalei. De-a lungul liniei r[s[reau =i piereau table cu reclame pe st`lpi anume, ori pe cal- cane de case singuratice. Perechile de =ine se multiplicau, se apro- piau, se ]ntret[iau. Ro\ile pocneau tot mai des peste ]ncruci=[ri, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguran\[ ma=inal[. Pe urm[ se ivir[ suburbiile murdare, case d[r[p[nate, uli\e desfundate, contrast`nd violent cu sclipirile ce vesteau mai ]ncolo palatele. Dup[ ce umplu cu bagajele-i pre\ioase locurile libere de pe canapele, dup[ ce scoase =i pe coridor vreo dou[ co=uri ce nu mai
22 Liviu Rebreanu ]nc[puser[ ]n[untru, arenda=ul se ghemui cum putu pe o margine, l`ng[ un geamantan, =i se adres[ direct t`n[rului, care privea pe fereastr[, relu`nd firul convorbirii de adineaori: — +i uite-a=a, domnule, cum v[ spuneam, cu \[ranii... Pe mine m[ pute\i crede pe cuv`nt =i f[r[ gre=eal[, c[ am o experien\[ veche de tot ]n chestii de agricultur[ =i de \[rani. Sunt acuma de =aizeci de ani f[r[ unul =i din ei vreo patruzeci tot la \ar[ i-am irosit =i ]ntre s[teni. Am luat-o de jos, cum se cuvine, =i la treizeci de ani \ineam cu arend[ o mo=ioar[ de peste cinci sute de pogoane ]n Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut c`teva =i mai m[ricele prin m`n[, a=a c[ ]mi cunosc \[ranii cum nu cred s[-i mai cunoasc[ mul\i ]n \ara rom`neasc[. Nu zic c[ to\i sunt tic[lo=i, cum zic al\ii, nu. Doamne fere=te, sunt cre=tin =i m-ar bate Dumnezeu. Dar m[rturisesc cu m`na pe cruce: s[ te fereasc[ Dumnezeu s[ ai nevoie de \[ran, c[ \[ranul atunci te str`nge de g`t, c`nd te doare mai tare! B[g[ de seam[ c[ nici chiar c[pitanul nu-l mai asculta. Fiindc[ tocmai =i trenul ]ncepuse s[-=i ]ncetineze goana, ]=i aduse iar aminte de bagaje, se scul[ s[ treac[ ]n coridor, s[ fie mai aproape de ie=ire =i s[ poat[ prinde negre=it un hamal =i o tr[sur[. Din u=[ se ]ntoarse, ]ns[, s[-=i ia r[mas bun. }ntinse m`na lui Modrea- nu, cu care venise de la Craiova ]mpreun[, =i socotea c[ se ]mprietenise de ajuns, ca s[ poat[ g[si la d`nsul un sprijin de s-ar ]nt`mpla s[ aib[ vreo nevoie pe la Interne. De=i cu t`n[rul care se suise la Coste=ti vorbise mai pu\in =i nici nu i se recomandase, arenda=ul chibzui c[ la desp[r\ire trebuie s[ =tii cu cine ai c[l[torit =i deci ]i zise ]ncrez[tor: — }mi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a p[rut bine c[ am venit ]mpreun[, cu toate c[ nu ne-am prea lovit ]n p[reri. Nu tocmai ]nc`ntat, t`n[rul se ridic[ totu=i pu\in =i, str`ng`nd m`na ]ntins[, r[spunse: — Grigore Iuga.
23 R[scoala. Vol. I Arenda=ul tres[ri, se ]ndrept[ =i strig[: — Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomene=ti c[ e=ti chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? — Te pomene=ti! sur`se t`n[rul, intrigat pu\in de entuziasmul patetic al arenda=ului. — Fugi, nu m[ nebuni!... D -apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de c`nd eram copil, a= putea zice, m[car c[ trebuie s[ fim cam de aceea=i v`rst[! C[ doar acum vreo dou[zeci =i cinci de ani am \inut o mo=ie numai la c`teva po=te de proprietatea dumneavoastr[ de la Amara. Ce mai face conu Miron? Bine, voinic, s[n[tos?... Stra=nic om, ce s[ v[ spun! ad[ug[ cu m`ndrie, ]ntor- c`ndu-se brusc spre c[pitanul de jandarmi =i Modreanu. +ti\i, boier sadea, nu d-[=tia de au umplut \ara =i t`rgurile! Ei, bat[-te s[ te bat[ toate noroacele! urm[ apoi iar c[tre Iuga, clipind din ochi cu mare bucurie. Dar v[d c[ sosim... S[ tr[ie=ti, cucoane, =i s[-\i tr[iasc[ p[rintele, c[-i un om =i jum[tate! }i scutur[ m`na ]nc[ o dat[ =i, apuc`nd un co=ule\ la care \inea mai mult, se repezi afar[, ]n coridor, morm[ind ]n treac[t c[tre c[pitan: „Salut, salut!“ Modreanu, cu geamant[na=ul ]n m`n[, a=teptase ner[bd[tor s[ ispr[veasc[ arenda=ul, ca s[ poat[ ie=i. Pentru c[ nici el nu f[cuse cuno=tin\[ cu Iuga, d[du indiferent din cap =i se strecur[ dup[ Rogojinaru, care se ]nfipsese chiar l`ng[ u=a vagonului. — Cine-i individul, domnule Rogojinaru, c[ te v[zui prea mul\umit de cuno=tin\[? ]ntreb[ Modreanu, plec`ndu-se la ure- chea arenda=ului fiindc[ puf[itul locomotivei sub bolta g[rii ]n[bu=ea vocile. — Ehei, iubitule! f[cu Rogojinaru cu mai mare respect parc[ dec`t adineaori ]n fa\a t`n[rului Iuga. +apte mii de pogoane, prima calitate, ]n Arge=, jos, aproape de Teleorman!... +apte mii, domnule Modreanu, ]n\elegi? +i ni=te gospodari cum nu-s al\ii ]n toat[ Muntenia. B[tr`nul nu \i-ar arenda un petic de p[m`nt, mai bine s[-i tai m`inile. A=a ceva mai rar, ce s[-\i spun... Ei, te-am
24 Liviu Rebreanu salutat, cucoane, c[ v[d c[ ne-am oprit, =i s[ ne mai ]nt`lnim s[n[to=i!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, b[iete!... N-auzi, bre? Ce, e=ti surd?... Unde te ui\i, z[p[citule? Nu m[ vezi? Ce, e=ti orb?... Vino repede =i ia astea! Locomotiva g`f`ia rar, extenuat[. Printre respira\iile ei domina- toare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane =i ale celor ce-i a=teptau pe peron umpleau cuprinsul g[rii cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de r`sete, c`te-o vorb[ vesel[, c`te-o pup[tur[ mai pleosc[it[ =i mai ales \ipete st[ruitoare dup[ hamali. C[l[torii zoreau spre ie=ire, cei mul\i cu bagajele ]n m`n[, cei pu\ini cu hamalii ]n urma lor. Toat[ lumea era gr[bit[, unii chiar fugeau, ca =i c`nd i-ar fi alungat cineva din urm[. Grigore Iuga r[m[sese lini=tit la locul s[u, a=tept`nd s[ se dea jos cei ce se ]mbulziser[ pe coridoare. Din geam, v[zu pe Modreanu cum ]=i ferea geamant[na=ul de insisten\ele hamalilor, pe c[pitanul ]nalt cum, dep[rt`ndu-se, se uita speriat ]mprejur, parc[ ar fi c[utat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros =i leg[nat, \in`ndu-se dup[ omule\ul ]mpov[rat cu geamantane =i leg[turi, d[sc[lindu-l necontenit at`t de energic, c[ glasul lui parc[ domina tot vacarmul g[rii. }n sf`r=it, c`nd se mai potoli v[lm[=agul, t`n[rul Iuga cobor] =i el, g[si anevoie o tr[sur[ =i porunci s[-l duc[ acas[ ]n strada Argintari. Birjarul apuc[ pe calea Grivi\ei, lat[, murdar[ =i g[l[- gioas[, cu fel de fel de magazine, ]n fa\a c[rora v`nz[torii se r[z- boiau cu trec[torii =ov[itori s[-i fac[ negre=it clien\i, cu zeci de hoteluri, hanuri =i osp[t[rii menite s[ ad[posteasc[ scump =i prost pe c[l[torii pe care Gara de Nord ]i v[rsa capitalei, mereu al\ii, =i mereu mai mul\i. Pe trotuarele largi se v`nzolea o lume pestri\[ ]ntr-un amestec oriental: muncitori =i func\ionari, apoi \[rani umbl`nd ]n grupuri ca ni=te oi speriate, servitoare ]n costume \[r[ne=ti ungure=ti, solda\i pirpirii, vagi domni=oare foarte fardate, tr[g`nd cu ochiul la to\i b[rba\ii, ucenici =i elevi de liceu h`rjo- nindu-se =i izbindu-se de oameni =i de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopo\ei de alam[, turci cu acadele...
25 R[scoala. Vol. I }n vreme ce tr[sura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna c`nd sosea de la \ar[ ]n Bucure=ti, privea furnicarul de oameni de pe str[zile zgomotoase cu un sim\[m`nt de sfial[. Dup[ via\a molcom[ de la mo=ie, forfoteala aceasta ]l obosea =i-l ]ntrista, cel pu\in ]n primele momente, p`n[ se reobi=nuia cu ea. Pe bulevardul Col\ei, aproape de ]ntret[ierea cu strada Argin- tari, unul din caii tr[surii alunec[ =i c[zu. Birjarul se repezi ]nt`i cu sud[lmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui s[ sar[ de pe capr[, s[ dea drumul =treangurilor... Cum nu mai erau dec`t vreo sut[ de metri p`n[ acas[, Grigore cobor], pl[ti =i continu[ drumul pe jos. A doua cas[ din strada Argintari era a lor, adic[ a ei, a nevestei lui. Grilajul de fier cu v`rfurile poleite avea o poart[ monumental[ la mijloc. }n fa\a casei, o gr[dini\[ ]ngrijit[, cu c`teva ronduri de flori, cu poteci prundite. Cl[direa ]ns[=i, cu etaj, ar[toas[ =i ]nzorzonat[, oprea aten\ia trec[torilor mai ales prin scara de marmor[ ro=ie ap[rat[ sus de o uria=[ scoic[ de sticl[ lucitoare. 2 Intr`nd pe poart[, Grigore Iuga v[zu ]n capul sc[rii pe servitorii lui ]n conciliabul cu un domn str[in. Feciorul, ]ntr-o livrea pu\in grotesc[ (fantezia Nadinei), veni s[-l ]nt`mpine =i-i raport[ ]ndat[ c[ t`n[rul ]n[ltu\ =i blond e un domn din Ardeal, c[ a mai fost pe-aici de c`teva ori =i caut[ pe cona=ul Gogu. }ntre timp =i str[inul cobor`se treptele =i se apropia de Iuga, iar c`nd servitorul plec[ cu trusa st[p`nului, scoase p[l[ria =i zise foarte ]ncurcat: — M[ recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore r[spunse numai cu un z`mbet nehot[r`t, care pe t`n[rul Herdelea ]l z[p[ci mai r[u. Lavaliera v`n[t[ cu picouri albe ]i acoperea gulerul tare =i ]nalt. }=i trecu p[l[ria ]n m`na st`ng[ =i ]ncerc[ s[ z`mbeasc[ =i el f[r[ a reu=i. Dup[ o pauz[, care i se p[ru un secol, ]=i lu[ inima ]n din\i =i, potrivindu-=i p[l[ria
26 Liviu Rebreanu ]n cap cu b[gare de seam[, ca =i c`nd n-ar fi fost sigur dac[ face bine sau nu c[ se acoper[, urm[ cu un glas ]nv[luit de emo\ie: — S[ m[ ierta\i, domnule, c[ m[ g[si\i aici, dar am fost poftit s[ trec negre=it, ]nc[ de ast[-var[, adic[ acum vreo dou[ luni, de c[tre domnul deputat Gogu Ionescu, la b[ile din S`ngeorz, ]n Transilvania... — A, din Transilvania? murmur[ Grigore cu un interes care ]ncuraj[ pe interlocutorul s[u s[ confirme mai ap[sat: — Da, m[ rog, din Transilvania... A= putea ad[uga c[ sunt chiar pu\in neam cu domnul deputat, fiindc[, nu =tiu dac[ =ti\i, sora mea Laura e m[ritat[ cu preotul George Pintea din S[tmar, iar sora lui George e so\ia domnului deputat Ionescu. — A=a? f[cu Iuga mai ]nviorat, lu`ndu-i m`na =i scutur`ndu-i-o . }nc`ntat!... +i afl[ c[, atunci, e=ti =i cu mine pu\in neam, cum ziceai, pentru c[ nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea d[du din cap sur`z`nd. Cuno=tea rela\iile casei. Venind deseori s[ se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori toate am[nuntele =i chiar mai multe dec`t ar fi vrut. Lui Grigore ]i pl[cu ]nf[\i=area modest[ a t`n[rului =i mai ales timiditatea lui, pe care zadarnic se silea s[ o ascund[. El ]nsu=i era sau cel pu\in se socotea tot a=a de dezarmat c`nd ]nt`mplarea ]l punea ]n situa\ii nea=teptate. }l lu[ de bra\ ca pe un vechi prieten, zic`ndu-i: — Fiindc[ ne-am ]nt`lnit aici, aidem p`n[ sus s[ st[m pu\in de vorb[! Titu ro=i de bucurie. Urcar[ ]mpreun[ p`n[ pe platforma de sub scoic[, unde Grigore se opri s[-i l[mureasc[ ]mp[r\irea casei, s[ nu-=i ]nchi- puiasc[ t`n[rul cumva c[ el ar fi putut avea asemenea fantezii arhitecturale. Cl[direa cuprindea dou[ case complet deosebite, care ]ns[ ]n loc s[ aib[ intr[rile laterale separate =i numai fa\ada comun[, aveau o singur[ intrare principal[. Socrul lui Grigore, c`nd a f[cut casa, cu vreo zece ani ]n urm[, a pretins cu orice
27 R[scoala. Vol. I pre\ o scar[ monumental[ de marmor[ cu o scoic[ deasupra, cum avea =i Nababul, de=i palatul — a=a-i zicea d`nsul — era destinat de zestre celor dou[ odrasle ale sale, c`nd se vor a=eza, fiecare cu gospod[ria proprie. Nadina, so\ia lui Grigore, se =i t`nguia acuma =i-i imputa b[tr`nului c[ a construit casa ]nadins ca locatarii s[ se poat[ spiona reciproc =i permanent. U=a colosal[, de stejar =i fier ]mpletit, d[ruind aparent casei o ]nf[\i=are unitar[, de fapt o desp[r\ea: aripa dreapt[ ]nchidea domeniul lui Gogu Ionescu, cea st`ng[, pe care o \inea larg deschis[ feciorul, intro- ducea ]n apartamentele Nadinei. — Nevast[-mea e plecat[ ]n str[in[tate de vreo trei luni =i casa e toat[ ]n naftalin[, ad[ug[ Iuga, trec`nd cu musafirul s[u din hol spre etaj unde, ]ntr-o camer[ de rezerv[, i se improvizase un dormitor, ca s[ aib[ un refugiu c`nd vine ]n Bucure=ti ]n lipsa Nadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucure=tean, =i ]nc[ =i atunci cu intermiten\e; restul anului stau la \ar[ =i pentru c[ trebuie, =i pentru c[ acolo m[ simt mai bine. Nevast[-mea are oroare de \ar[, tocmai cum mie mi-e sil[ de ora=. Dar ia =ezi, te rog! M[ vei ierta dac[ eu, printre vorbe, am s[ m[ primenesc =i s[ m[ cur[\ pu\in... E unu =i jum[tate! +i la trei am ]nt`lnire cu negustorul meu. De-abia va fi timp s[ ]mbuc ceva, undeva, la repezeal[... Titu Herdelea ]i povesti apoi pe ]ndelete cum a debarcat ]n capital[ de aproape patru s[pt[m`ni, cu mari speran\e ]n sprijinul lui Gogu Ionescu, care ]i f[g[duise c[-i va face rost s[ intre la un ziar, ca astfel s[-=i ]ndeplineasc[ visul de-a ]mbr[\i=a cariera scri- sului, =i cum a avut dureroasa surpriz[ de a nu-l g[si ]n \ar[. Mai grav e ]ns[ c[, p`n[ una-alta, a cheltuit peste o treime din pu\inii b[ni=ori cu care a sosit, ba i-e fric[ s[ nu fie silit, tot a=tept`nd zadarnic, s[ cheltuiasc[ =i bruma de rest ]nainte de a afla vreo ocupa\ie, =i s[ se pomeneasc[ ]ntr-o bun[ zi vagabond prin str[ini. — N-a= vrea s[-\i spulber iluziile, — zise Grigore aproape gata primenit, — dar bunul meu cumnat nu prea e omul ]n care s[-\i
28 Liviu Rebreanu po\i pune toate n[dejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai c[-i cam las[-m[ s[ te las. Doar dac[ nevast[-sa s -ar \ine de capul lui poate c[ s-ar mai mi=ca, fiindc[ ea singur[ are farmecul =i darul de a-i stimula energia somnolent[... Dup[ o clip[ de spaim[, t`n[rul Herdelea spuse cu nou[ ]ncredere: — Atunci tot a= putea spera, c[ci cumnat[-mea mi-a ar[tat mare simpatie c`nd ne-am ]nt`lnit, ast[-var[... — Nici prea mult[ s[ nu fie, sur`se Iuga. Gogu e gelos ca un turc =i ar fi ]n stare s[ te expulzeze din \ar[, dac[ ar intra la b[nuial[ c[... }n vis[rile lui, Titu ]ntrez[rise o zi c`nd Eugenia, pe care la S`ngeorz o v[zuse ca o rar[ frumuse\e, ]i va c[dea ]n bra\e, cucerit[ de versurile lui devenite celebre. Dar s[ abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dob`ndi avantaje i se p[rea at`t de ru=inos, c[ se f[cu deodat[ palid p`n[-n v`rful urechilor. Grigore observ[ am[r[ciunea lui =i se gr[bi s[-l potoleasc[: — E=ti naiv, amice, =i tare m[ tem c[ n-ai s[ te procopse=ti la noi! }\i trebuie ]ndr[zneal[, =i cinism, =i arogan\[, dac[ vrei s[ reu=e=ti, cel pu\in ]n vremurile astea. Cine umbl[ cu scrupuluri feciorelnice e os`ndit mai dinainte s[ fie strivit de cei ce nu cunosc nici m[car din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare =i lu`ndu-=i servieta, ad[ug[ cu alt glas: — Ai luat masa? — }nc[ nu, b`lb`i, surprins, Titu. — Dac[-\i face pl[cere, s[ mergem s[ m`nc[m ]mpreun[! De=i foarte m[gulit, t`n[rul r[spunse c[ el ia masa la o familie ardelean[ =i, fiindc[ n-a anun\at, oamenii l-ar a=tepta nem`nca\i cine =tie p`n[ c`nd, ]nc`t n-ar vrea s[... Nu s-ar fi pr[p[dit el de grija gazdelor, dac[ nu s-ar fi sfiit s[ mearg[ cu Iuga la vreun restaurant mare, ]mbr[cat sl[bu\, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca s[ nu-=i strice hainele cele bune p`n[ ce va avea
29 R[scoala. Vol. I posibilitatea s[-=i cumpere altele. De altfel =i Grigore ]l poftise numai de form[, c[ci nu mai st[rui, ci ad[ug[ repede: — Fire=te, fire=te... Cu toate astea a= vrea s[ ne mai vedem. +tii ce?... Lu[m masa ]mpreun[ disear[! }\i convine? Ai timpul =i dumneata s[-\i veste=ti gazda, voi fi =i eu mai liber =i mai lini=tit... Atunci a=a! S[ fie, s[ zicem, la Enache! Cuno=ti?... }n strada Academiei. La opt!.. A=a! 3 Titu Herdelea alerga pe trotuar cu p[l[ria pu\in pe ureche =i cu fa\a at`t de str[lucitoare de bucurie, c[ oamenii ]ntorceau capul dup[ el, parc-ar fi fost beat. }i b[tea stra=nic inima. +i b`lb`ia ]ntruna: — }n sf`r=it, mul\umesc lui Dumnezeu!... Ce om de treab[! Se cunoa=te ]ndat[ c[ e boier... }n sf`r=it mi se pare c[ mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Roman[ ie=ise ]n calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca s[ ajung[ mai drept ]n Buze=ti, unde avea o camer[ mobilat[ =i unde, ]n vecini, lua masa la familia Gavrila=. De ba=tin[ din Amaradia, Gavrila= se g[sea ]n \ar[ de vreo zece ani =i era agent secret ]n poli\ia capitalei, ]ns[rcinat cu controlul hotelurilor. Cuno=tea pe ]nv[\[torul Herdelea, cu care fusese odinioar[ coleg de =coal[. Astfel, c`nd, ]ntr-o diminea\[, a desco- perit ]n registrul de c[l[tori de la „Hotel English“ numele Herdelea printre cei sosi\i ]n ultimele zile =i c`nd a v[zut mai ales c[ a venit din Ardeal, a ghicit imediat c[ trebuie s[ fie feciorul lui Zaharia. F[r[ mult[ ezitare, s-a urcat la camera lui Titu =i l-a sculat din somn s[-i ureze bun sosit =i s[-i ofere serviciile lui prietene=ti, ca s[ nu fie jumulit ca to\i str[inii care pic[ ]n acest ora= frumos, dar foarte stricat. }n aceea=i zi i-a g[sit o od[i\[ bun[ =i ieftin[, chiar al[turi de locuin\a lui, iar pe ]nserat l-a dus =i l-a instalat. Pe urm[ l-a poftit s[ cineze ]n familia lui, s[-l cunoasc[ =i nevast[-sa.
30 Liviu Rebreanu }n afar[ de so\ii Gavrila=, din familie f[cea parte =i domni=oara Marioara R[dulescu, o feti\[ de vreo optsprezece ani, dr[g[la=[ =i vioaie ca o veveri\[, elev[ la =coala profesional[. Din pricina ei n-a putut Gavrila= s[-i propuie lui Titu s[ locuiasc[ chiar la d`n=ii. Doamna Gavrila=, m[run\ic[, gras[ =i ro=ie, cu fa\a ve=nic lucioas[, socotise totu=i c[ ar fi putut lua ]n gazd[ =i pe domnul Titu. Odaia ]n care sta Marioara avea dou[ paturi =i tinerii s-ar fi ]nvoit cum e mai bine, c[ doar am`ndoi sunt cumin\i. Gavrila= ]ns[ s-a ]mpotrivit, spun`nd c[ a=a ceva nu se cuvine =i ar putea st`rni vorbe ur`te... Peste c`teva zile, pentru c[ Titu nu se obi=nuia cu m`nc[rile de pe aici, s-a ]n\eles cu doamna Gavrila= s[-l primeasc[ =i pe el la mas[, pl[tind o sum[ modest[ =i potrivit[. Venind astfel zilnic ]n cas[, Marioara i-a m[rturisit c[ se simte sl[bu\[ la limba rom`n[ =i ar avea nevoie de o medita\ie serioas[. Galant, Titu s-a oferit s[ o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamnei Gavrila=, care o iubea ca pe copilul ei =i \inea mult s[-=i treac[ bine toate examenele. Lec\iile le-au ]nceput chiar din seara aceea, dup[ cin[, ]n odaia lui Titu, unde puteau fi mai lini=ti\i =i nesup[- ra\i de nimeni. Prima lec\ie s-a prelungit p`n[ dup[ miezul nop\ii. T`n[rul a explicat a doua zi doamnei Gavrila=, care fusese cam ]ngrijorat[, c[ a \inut-o mai mult, fiindc[, ]ntr-adev[r, fata a fost foarte neglijat[. Marioara ]ns[=i a recunoscut c[ mai pl[cute lec\ii ca Titu ]nc[ nimeni nu i-a dat =i c[ ar fi bucuroas[, dac[ Titu ar putea s[ o ]nve\e c`t mai des, ca s[ fie sigur[ de izb`nd[. C`nd sosi acuma Titu Herdelea ]i g[si la cafea. — |i-am pus lingurile ]n br`u, neni=orule! ]l ]nt`mpin[ Gavri- la=, pufnind rar dintr-o \igar[ r[sucit[ de el ]nsu=i cu mult[ meticulozitate. — Numai fata asta-i de vin[, domnu Titu, se scuz[ doamna Gavrila=, tr[g`nd cu ochiul spre Marioara care z`mbea =iret. C[ zicea c[ e moart[ de foame =i c[ ea nu mai a=teapt[ nici pe prin\ul...
31 R[scoala. Vol. I Titu se sim\ea at`t de fericit, c[ trebuia s[ se r[coreasc[. Se repezi deci la Marioara, o lu[ ]n bra\e =i ]ncepu s-o s[rute pe gur[, pe ochi, pe obraji, p`n[ ce toat[ o ciufuli, ba-i mai r[sturn[ =i cea=ca de cafea pe fa\a de mas[, sp[lat[ =i c[lcat[ de ]ns[=i doamna Gavrila= =i pus[ numai atunci ]nt`ia oar[. — Na, apoi astea mie nu-mi plac, se sup[r[ Gavrila=, silindu-se s[-=i apere propria-i cafelu\[ amenin\at[, ]n vreme ce doamna Gavrila= ]=i fr`ngea m`inile amu\it[, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata ]ns[ se ar[ta m[gulit[ de explozia aceasta =i primea vijelia de s[rut[ri g`ngurind ca o turturic[. — Victorie, domnule Gavrila=! r[cni ]n cele din urm[ Titu, zv`rlindu-=i p[l[ria pe pat cu un gest de general triumf[tor. +i povesti pe ner[suflate cum a ]nt`lnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata s[ nu mai vie deloc la dejun =i cum disear[ va m`nca la Enache. Pozna cu r[sturnarea cafelei =i pr[p[direa fe\ei de mas[ fu repede iertat[ =i uitat[. Gavrila= fusese c`\iva ani un fel de ajutor de administrator la o mo=ie de prin Vla=ca, unde a f[cut =i ceva gologani, ]nc`t avea mare respect de mo=ii =i mo=ieri, singurele institu\ii solide din Rom`nia, ]mpotriva restului nutrind eterne nemul\umiri, deoarece, ]n trei ani, de c`nd intrase ]n poli\ie, n-a izbutit s[ dob`ndeasc[ nici o avansare, de=i ar fi meritat cu v`rf =i ]ndesat, fiind un func\ionar con=tiincios =i cu mai mult[ carte dec`t al\ii, dar f[r[ proptele la cei sfin\i. — Dac[ ai putea s[ te ]nfigi administrator la mo=ia lui m[car vreun an, doi, =tiu c[ \i-ar pune Dumnezeu m`na-n cap =i te-ai face om! observ[ Gavrila=, mai t`rziu, g`nditor =i cu o privire de admira\ie invidioas[ spre Titu, care ]nfuleca zdrav[n din tocana ardeleneasc[ p[strat[ cald[. Gavrila= era tot at`t de mic la statur[ ca =i nevast[-sa, avea ni=te must[\i groase =i prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte ]ncre\it[ =i o ro=ea\[ pe toat[ fa\a, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezenta\ie de circ.
32 Liviu Rebreanu Urm[ o dezbatere ampl[ asupra perspectivelor t`n[rului. Se amestec[ =i doamna Gavrila= cu amintiri discrete despre admi- nistratorul din Vla=ca. Numai Marioara t[cea, pufnea din c`nd ]n c`nd spre Titu =i-l bombarda cu cocoloa=e de p`ine, la care ]ns[ el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase. }ncetul cu ]ncetul, totu=i, entuziasmul proiectelor se potoli. Gavrila=, obi=nuit s[ a\ipeasc[ dup[-amiaz[ c`te-un ceas, ]ncepu s[ ca=te =i apoi se ]ntinse, oft`nd, pe pat. Marioara se c[r[b[ni la =coal[, iar doamna Gavrila= se apuc[ s[ spele vasele. Plec[ =i Titu acas[ la el, s[ se preg[teasc[ pentru masa de la Enache. Locuin\a lui era chiar ]n corpul de case de al[turi. O poart[ de lemn d[r[p[nat[ d[dea ]ntr-o curte lung[, murdar[, cu sumedenie de c[m[ru\e, toate ]nchiriate. Apartamentul dinspre strad[, dou[ od[i cu antreu la mijloc, era \inut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecut[ de patruzeci de ani, ]nc[ ar[toas[, v[duva unui ofi\er pe care ea ]l pomenea c`nd maior, c`nd colonel =i care murise locotenent. }n camera din fa\[, =edea doamna ]mpreun[ cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel =i berbant. }n antreu se g[seau numai dou[ l[zi cu c[r\i, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pite=ti, so\ul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu dou[ ferestruici spre curte, un pat de tabl[, un lavabou, o mas[ rotund[, trei scaune, un dulap hodorogit =i c`teva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. }n curte, mai ]ncolo, st[tea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare ]=i termina armata la artilerie, apoi un pl[cintar bulgar cu dugheana ]n vecini, un croitor r[mas v[duv de cur`nd cu patru copii mici, un pensionar cu so\ie t`n[r[, av`nd ]n gazd[ un student... De cum p[=i ]n curte, t`n[rul Herdelea auzi ciripirile mul\umite ale doamnei Alexandrescu =i ]n\elese c[ Jean trebuie s[ fi plecat la birou. U=a dinspre antreu era larg deschis[, iar doamna se aranja ]n oglind[ cu puful de pudr[ ]ntr-o m`n[ =i batonul de ro=u ]n cealalt[, ca o porumbi\[ b[tr`n[ =i cochet[.
33 R[scoala. Vol. I — S[rut m`na, doamn[ Alexandrescu! strig[ Titu amabil ca totdeauna, sco\`nd din buzunar cheia de la camera lui =i potrivind-o ]n broasc[. — Bonjur, bonjur, domnu!... r[spunse gazda ]nc`ntat[ de chiria=ul ei, care se purta at`t de cuviincios. Dar ce e=ti a=a de gr[bit? Poftim ]ncoace ni\el, c[ doar n-am s[ te m[n`nc, ad[ug[ apoi cu glas de siren[ r[gu=it[, continu`nd opera\ia de pictur[ facial[, ]n vreme ce Titu, din pragul camerei lui, dup[ ce deschisese u=a, ]=i arunc[ p[l[ria pe mas[. Sunt singur[. Jenic[, s[r[cu\ul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai fric[! Jenic[ nu-i gelos, cu toate c[ m[ ador[... }=i aduse aminte de pat, v[zu ni=te ad`ncituri =i se repezi s[ le netezeasc[, murmur`nd cu o satisfac\ie plin[ de m`ndrie: — Uite — a=a-s b[rba\ii de neast`mp[ra\i... Parc[ po\i sc[pa de insisten\ele lor? Titu se sim\i jenat =i, ca s[ schimbe vorba, se gr[bi s[-i spuie c[ disear[ va veni acas[ poate mai t`rziu, pentru c[ are s[ petreac[ la restaurantul Enache cu un domn. — Ah, Enache, ce delicios se m[n`nc[ la Enache! suspin[ romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost ]ns[ de c`nd tr[ia r[posatul, fie iertat... Se pierdu un r[stimp ]n glorificarea bietului Mache, care s-a pr[p[dit a=a de t`n[r. }i ar[t[ o fotografie, s[-i dovedeasc[ ce frumos b[rbat a fost. }i spuse c[ numai gra\ie zestrei ei reglemen- tare a putut m[rita pe Mimi, c[ci altfel, prin c`te necazuri a trecut, nici n-ar fi avut cu ce s-o urneasc[ din cas[. Pe urm[, sf`r=indu-=i pictura, ]ncepu s[-i istoriseasc[ pe larg c`te certuri =i aproape scandaluri a avut bietul Jenic[ din pricina ei cu p[rin\ii lui, care sunt ni=te oameni foarte bine, dar cu idei foarte ]nvechite ]n unele privin\e =i n-au vrut s[-i admit[ ]n ruptul capului s[ tr[iasc[ cu ea, ci au umblat din r[sputeri s[-l ]nsoare cu o ur`\enie despre care ziceau c[ ar fi o partid[ str[lucit[. Jenic[ ]ns[, c`t e d`nsul de dr[gu\, altfel, are o fire foarte voluntar[ =i le-a declarat catego- 3 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
34 Liviu Rebreanu ric c[ mai degrab[ rupe cu toat[ familia orice rela\ie, dec`t s[ se despart[ de iubita lui, care, pe l`ng[ c[ e o femeie superb[, ]l =i ]ngrije=te admirabil =i-l iube=te cu adev[rat. +i a=a, b[tr`nii au fost sili\i s[ cedeze, ]nc`t azi sunt buni prieteni =i absolut intimi. De altminteri, =i ea a avut destule mizerii =i mai are, din cauza lui Jenic[, cu ginerele ei. Mimi n-ar zice nimic, fiindc[ ea =tie c`t a suferit s[rmana maic[-sa =i s-a jertfit, =i c[ m[car acuma are dreptul s[-=i tr[iasc[ =i ea traiul. Dar ginerele e b[iat de la \ar[, cu moravuri de la patruzeci =i opt, =i i-a declarat verde c[ el nu-i va mai trece pragul c`t va fi cu Jenic[, nedorind s[ se g[seasc[ fa\[ ]n fa\[ cu pe=tele ei. „Auzi, Jenic[ pe=te, el care e func\ionar =i...“ Ba a oprit =i pe Mimi s[ o vaz[, a=a c[ dr[gu\a de ea, c`nd vine prin Bucure=ti, trebuie s[ se ]nt`lneasc[ aproape pe furi= cu mama ei, care a n[scut-o =i a crescut-o . — Of, Doamne, greu se mai pl[te=te =i pu\ina fericire ce i-e scris[ omului! suspin[ sf`r=ind doamna Alexandrescu, cuprins[ de ]nduio=are. T`n[rul se z[p[ci de tot ascult`nd dest[inuirile at`t de intime, mai ales c`nd luar[ o ]ntors[tur[ trist[. Se scul[ ]ncet, g`ndindu-se ce-ar putea s[-i spuie ca s[-i =tearg[ am[r[ciunea. Doamna Alexandrescu ]=i reg[si singur[ vioiciunea, pornindu-se s[-=i laude fata, frumuse\ea ei, inteligen\a ei, dr[g[l[=ia ei =i f[g[duind lui Titu c[-l va prezenta negre=it, ca s[ o cunoasc[ =i s[-=i dea seama ce ]nseamn[ o fiin\[ ]ntr-adev[r adorabil[... Neav`nd nici o treab[, doamna l-ar fi \inut la taifas p`n[ noaptea, ca =i alte d[\i. Titu ardea de ner[bdare s[ se preg[teasc[ pentru ]nt`lnirea de disear[ care poate s[ ]nsemneze o ]ntors[tur[ ]n via\a lui. Tocmai chibzuia cum s[ se retrag[ f[r[ s[ o jigneasc[ cumva, c`nd auzi ]n curte o voce strig`nd: — Domnul Titu Herdelea! C`teva glasuri r[sunar[ ]ndat[ afar[: — }n fa\[, ]n fa\[! — E factorul, explic[ doamna Alexandrescu.
35 R[scoala. Vol. I Titu f[cu numai trei pa=i p`n[ ]n antreu, unde se =i ivise factorul. Era o scrisoare de acas[. Salut[ pe doamna Alexandrescu =i intr[ ]n odaia lui, cuprins subit de emo\ie. Prima scrisoare de c`nd s-a a=ezat ]n Bucure=ti... Rupse plicul =i sorbi cu ]nfrigurare cele =ase pagini de scris m[runt ]n care doamna Herdelea, ]n stilul ei evanghelic, pres[rat cu maxime morale =i pove\e ]n\elepte pentru „dragul mamei ]nstr[inat“, ]i spunea toate c`te s-au petrecut prin Amaradia dup[ plecarea lui, de la moartea lui Ion Glaneta=u =i p`n[ la logodna Ghighi\ei cu ]nv[\[torul Z[greanu. „Cununia ]ns[ vom face-o tocmai dup[ Cr[ciun, ca s[ ne putem ]nf[\i=a cu vrednicie. O s[ le d[m lor casa din Pripas, s[ nu mai stea a=a pustie =i s[ le poarte =i lor noroc, cum ne-a purtat nou[... Ne-ar fi drag s[ fii =i tu la nunt[, biata copil[ =i acum pl`nge g`ndind c[ tu poate n-ai s[ po\i veni. Dar tu s[-\i vezi de soarta ta =i s[ cau\i s[ te chivernise=ti c`t mai bine =i s[ nu pierzi n[dejdea ]n Dum- nezeu, c[ Dumnezeu nu las[ pe cei drep\i =i cu credin\[. Trebuie s[ ai r[bdare mult[, dragul mamei, c[ nici pe acolo nu zboar[ pui frip\i =i pl[cinte calde, omul s[ nu despereze, ci s[ lupte cu toate piedicile p`n[ ce izb`nde=te cu ajutorul lui Dumnezeu... Are s[ ]ncea- p[ ]n cur`nd frigul =i iarna, =i nu =tiu dac[ tu ai haine grosu\e. S[ iei seama =i din cei dint`i bani s[-\i cumperi ori, dac[ pe acolo-s prea scumpe, s[ trimi\i bani, s[-\i fac[ +trulovici, c[-l =tii ce frumos lucreaz[, =i ieftin...“ }ntr-un post-scriptum, Ghighi ad[uga c[ ea nu se cunun[, orice ar face b[tr`nii, dac[ nu vine =i el la nunt[, =i-i mai spunea c[ va merge negre=it la balul studen\ilor, dar ]nc[ nu =tie cu ce rochie, c[ ea ar vrea s[-=i fac[ una nou[, mai ales c[ e =i logodit[, =i to\i ochii vor fi pe ea. }n alt post-scriptum, b[tr`nul Herdelea ]l ]ndemna s[ nu uite a scrie ceva pentru Tribuna Bistri\ei, cum a f[g[duit c`nd a plecat,
36 Liviu Rebreanu c[ci directorul =i acuma a=teapt[ d[rile de seam[ despre serb[rile „Astrei“. De asemenea s[-i trimit[ gazete din \ar[, s[ vad[ =i domnii no=tri foi rom`ne=ti adev[rate, iar c`nd va publica de ale lui, s[ poat[ ar[ta tuturor ce face feciorul lui ]n Rom`nia. Titu reciti scrisoarea de c`teva ori, parc-ar fi vrut s-o ]nve\e pe dinafar[. Completa din sufletul lui toate ve=tile. Se sim\ea din nou acas[, ]n Ardeal, ]n lumea unde fiece am[nunt, oric`t de ne]nsem- nat, avea o rezonan\[ vie pentru ]ntreaga lui fire. Sub farmecul amintirilor, cuprins de o nostalgie dureroas[, vru s[ se apuce pe loc s[ r[spund[, ca =i c`nd numai astfel =i-ar fi putut u=ura inima. Pe mas[ erau c`teva c[r\i aduse de acas[, biblioteca lui, apoi caiete cu ]nsemn[ri, cu cr`mpeie de poezii, cerneal[, tocuri... Numai h`rtie de scrisori n-avea. C[ut`nd un petic de h`rtie potrivit[ ]=i aduse aminte de Iuga, cobor] ]n realitate =i hot[r] s[ am`ne r[spunsul p`n[ ce va putea comunica lucruri mai multe =i poate mai bune. De altfel, se f[cuse ora =ase =i, deci, era momentul suprem s[ se g[teasc[ pentru disear[. Mai cu seam[ c[ trebuia s[-=i aranjeze unele mici lucruri, s[-=i mai coas[ c`te ceva, s[-=i lustruiasc[ ghetele, s[-=i perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea ]mbr[cat aici, ]nc`t s-ar putea duce cu el =i la Palat. Voia s[ fie foarte exact la ]nt`lnire, c[ci omul civilizat ]nt`i dup[ exactitate se cunoa=te. Mai bine s[ a=tepte el c`teva minute dec`t s[ fie a=teptat. 4 — Ai ]nt`rziat, prietene! zise Grigore Iuga z`mbind =i ]ntinz`n- du-i m`na. Mi se pare c[ te-ai bucure=tenizat =i dumneata?... Dar ia loc colea, l`ng[ mine!... Noi nu te-am a=teptat, c[ ne-a fost foame... Un chelner lu[ p[l[ria =i pardesiul lui Titu ]n vreme ce el, uluit, nu =tia dac[ s[ m[rturiseasc[ adev[rul sau s[ lase pe Iuga s[
37 R[scoala. Vol. I cread[ c[ n-a fost exact la ]nt`lnire. Se pomeni murmur`nd cu un glas str[in, confuz: — Ba eu sunt pe aici de mult, mi-am =i azv`rlit o dat[ ochii ]nl[untru, iar pe urm[ m-am plimbat prin fa\a restaurantului tot a=tept`ndu-v[, de m[ =i mir cum nu v-am v[zut c`nd a\i intrat... — Nu te scuza, c[ =i noi am ]nt`rziat un sfert de or[! ]l ]ntrerupse Grigore amical. A=a suntem noi rom`nii to\i... Dar s[ cuno=ti pe prietenii mei! F[cu prezent[rile. Avocatul Baloleanu, de=i numai cu c`\iva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o b[rbu\[ cafenie tuns[ energic =i un ]nceput de chelie pe care o ascundea cu fire de ]mprumut. Ochii alba=tri-verzui ]i sticleau inteligent =i =iret. M`nca mult, se v[ita c[ b[utura ]l baloneaz[ =i nu se putea re\ine oric`t medicii ]l preveniser[ c[ e predispus la obezitate. }l pasiona politica. Fusese deputat c`nd i-a fost partidul la putere, devenind =ef de organiza\ie la Ialomi\a, unde avea, dob`ndit[ mai recent, o mo=ie de vreo =ase sute de pogoane. Clientela pu\in[, dar solid[, ]i asigura venituri considerabile, care ]i d[deau faima de mare avocat, pe c`nd de fapt el nu pleda dec`t prea arareori =i privea chiar cu pu\in dispre\ pe confra\ii de bar[, pe l[tr[tori, cum ]i poreclise el ]n glum[. Totu=i se bucura de trecere la Palatul de justi\ie, pentru c[ era socotit om politic de viitor =i f[cea multe servicii prin influen\a lui la m[rimile zilei. Cel[lalt tovar[= de mas[, Constantin Dumescu, directorul B[ncii Rom`ne, cu ochelari de aur, sp`n, p[rul blond-c[r[miziu, smead =i pu\in adus de spinare, parc[ trupul i-ar fi fost prea lung, p[rea un taciturn. Era burlac =i prieten bun cu tat[l lui Grigore. Cei doi primir[ pe Titu f[r[ entuziasm, ca =i c`nd le-ar fi stricat atmosfera. T`n[rul, dup[ invita\ia lui Iuga, se ad`nci ]n studiul listei de bucate, ]nfrico=at, necunosc`nd ]nc[ m`nc[rile din \ar[ =i mai ales numirile lor. }i era apoi necaz =i nu se putea dumeri cum de n-a observat pe Grigore c`nd a sosit, ]nc`t acuma are s[ creaz[ c[ nu e om de cuv`nt, de=i el a venit cu o jum[tate de ceas
38 Liviu Rebreanu mai ]nainte, numai ca s[ nu ]nt`rzie, dar n-a ]ndr[znit s[ intre =i s[ ocupe o mas[. Dup[ o scurt[ t[cere, Baloleanu relu[ convorbirea ]ntrerupt[ de apari\ia t`n[rului, zic`nd cu un aer de superioritate: — A=a, drag[ Grigori\[, cum ]\i spuneam... Problema \[r[- neasc[ nu se poate rezolva f[r[ sacrificii din partea celor ce st[p`nesc p[m`ntul. Asta-i lege! Toate celelalte, toate conside- ra\iile secundare sunt paliative. |[ranul vrea p[m`nt. Scurt. El at`ta =tie =i asta ]l doare. — Iart[-m[, Alexandre, r[spunse Iuga, calm, cu o lucire ]n ochi, care ar[ta c[ discu\ia ]i fr[m`nta sufletul, dar a=a cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagand[ electoral[ sau de demagogie ieftin[ =i primejdioas[. A st`rni pofte e foarte u=or. Mai greu e s[ le =i ]mpline=ti. Cum vrei tu sa m[ convingi pe mine, proprietar, s[ d[ruiesc \[ranilor p[m`ntul pe care-l muncesc, ]mpreun[ cu d`n=ii din mo=i-str[mo=i, c`nd ]n acela=i timp tu ]nsu\i cumperi mo=ii =i... Pu\in vexat, avocatul nu-i d[du r[gaz s[ continue: — Pardon, pardon! S[ punem lucrurile la punct! }nainte de toate s[ fim ]n\ele=i c[ nu discut[m chestia din punct de vedere particular, personal. Eu am vorbit f[c`nd abstrac\ie c[ tu, ]nt`m- pl[tor, e=ti mare proprietar sau c[ eu, tot ]nt`mpl[tor, fac politic[. Suntem, mai presus de orice, oameni care cunoa=tem problema \[r[neasc[ =i din c[r\i, =i din experien\[, care ne interes[m de ea cum se intereseaz[ toat[ lumea, fiindc[ de rezolvarea ei depinde soarta noastr[ =i chiar viitorul \[rii, nu-i a=a? Vas[zic[ o dezbatere academic[. Sunt sigur, de altfel, c[, de-ar fi nevoie de sacrificii, conu Miron =i cu tine a\i fi cei dint`i s[ face\i gestul... — Ba te ]n=eli grozav, dragul meu! protest[ Grigore. Tata n-ar consim\i niciodat[ s[ se despart[ de mo=ia de care-l leag[ un trecut de greut[\i =i de m`ndrie. Pentru el p[m`ntul ]nseamn[ via\a ]ns[=i, ca =i pentru \[ran, =tii prea bine, c[ ai fost pe la noi =i cuno=ti situa\ia. Dar nici eu, cu toate c[ nu m[ simt at`t de
39 R[scoala. Vol. I intransigent, n-a= fi dispus s[ fac cadouri, nu \[ranilor, care nu le cer, ci demagogilor m[run\i de la ora=e, care vor s[-=i creeze merite electorale agit`nd pe sub m`n[ teorii pe care cei cu r[spundere le repudiaz[ =i pe care nici ]n=i=i agitatorii nu se g`ndesc s[ le puie ]n practic[! — Uite conservatorul! z`mbi Baloleanu c[tre Dumescu, apoi ]ntorc`ndu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru c[ adi- neaori m-ai pus ]n cauz[ pe mine, \in s[ preciz[m lucrurile... Ei bine, crezi tu c[ mica mea proprietate, c`=tigat[ cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de ]nc[ =i azi mai am datorii pe ea, crezi tu c[ tocmai cele c`teva biete sute de pogoane ale mele au s[ rezolve problema? +i totu=i, iac[, declar aici solemn, de=i sunt om s[rac, c[ ]ntr-un caz de nevoie, eu pun la dispozi\ia \[rii peticul meu de mo=ie, f[r[ s[ cr`cnesc! E=ti mul\umit? Am fost clar? — Evident, cum s[ n-o oferi =i statului, dac[ ai putut s-o arendezi ]ndat[ ce ai luat-o? f[cu Iuga ap[sat, f[r[ a-=i ascunde dispre\ul. Jignit =i scandalizat c[ s-a g[sit cineva, ba ]nc[ un bun prieten, care s[-i pretind[ lui, avocat cu vaz[ =i om politic, s[ se ]nfunde la \ar[, Baloleanu zise ironic: — Doar n-ai s[-mi ceri acuma, puiule, s[ m[ las de meseria mea pe care, de, o cunosc ni\elu=, ca s[ m[ apuc de agricultur[? — }\i cer, dac[ vrei s[ ai p[m`nt! Cine are p[m`nt s[-l mun- ceasc[ =i s[-l iubeasc[, ori s[ renun\e! Tu, dragul meu, ai luat mo=ia ta de sub nasul s[tenilor care umblau s-o cumpere =i s-o ]mpart[ ]ntre ei. Te-ai dus, i-ai ]nl[turat =i a treia zi \i-ai trimis arenda=ul s[ stoarc[ bani din ea pentru tine =i pentru el. Pe de o parte ]mpiedica\i pe \[ran s[ cumpere p[m`nt c`nd se ofer[ prilejul, iar pe de alt[ parte m[ ]ndemna\i pe mine, care asud al[turi de \[rani, s[ m[ despart de mo=ie, s-o arunc, uite a=a, ca pe un dinte stricat! — Ei, drag[ Grigori\[, observ[ avocatul mai moale, sunt prea pu\ini proprietari ca voi. Marea, imensa majoritate a pierdut de
40 Liviu Rebreanu mult contactul cu p[m`ntul. O m[sur[ general[ nu se poate lua dup[ cei pu\ini, ci dup[ ceilal\i. — De ce n-ai lua ]nt`i m[suri fa\[ de cei ce s-au ]nstr[inat de mo=iile lor? De ce v[ g`ndi\i numaidec`t s[ distruge\i o clas[ social[, poate cea mai loial[, cea care reprezint[ bog[\ia de baz[ a \[rii? A, fire=te, n-au r[mas mul\i proprietari la datorie. A ]nceput s[ le vie unora greu s[ stea la \ar[, s[ li se par[ dezonorant a munci p[m`ntul sau chiar a munci ]n general. Prefer[ s[ trag[ venituri grase =i s[ le risipeasc[ ]n petreceri. Locul lor l-a luat arenda=ul, care stoarce arenda pentru boier =i alta, mai bun[, pentru el ]nsu=i. Atunci evident c[ \[ranul geme, =i se zv`rcole=te, =i amenin\[, c`nd ]n surdin[, c`nd f[\i=. }n vreme ce eu, proprietar, muncind =i economisind, de-abia scot din mo=ia mea c`t s[ pot tr[i onorabil, arenda=ul, vecinul meu, pl[te=te zeci de mii de galbeni proprietarului =i ]=i umple =i el desagii. De unde diferen\a? Din buzunarul arenda=ului sau din mizeria \[ranului?... N -am dreptate, nene Costic[? sf`r=i Grigore, adres`ndu-se deodat[ lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de banc[ =edea cu ochii ]n farfurie =i asculta jenat, fiindc[ am`ndoi vorbeau tare, ]nc`t lumea de la mesele dimprejur se uita la ei. }ntrebarea totu=i ]l surprinse. Nu urm[rise discu\ia dec`t superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se p[reau cam futile, dac[ nu comice. O problem[ grav[ nu se limpeze=te ]ntre un =ni\el vienez =i o pl[cint[ cu mere. Cel mult se ]ncurc[ =i mai r[u. }nainte ]ns[ de-a r[spunde el, de la masa de al[turi interveni cineva cu glas familiar: — }mi da\i voie... To\i ]ntoarser[ capetele, mira\i de amestecul unui str[in ]n conversa\ia lor. — Sunt Ilie Rogojinaru =i am avut fericirea s[ ne cunoa=tem azi ]n tren cu domnul Iuga. Arenda=ul era singur la mas[. Venise mai t`rziu =i, vr`nd- nevr`nd, a auzit discu\ia. Neturburat de mirarea lor, ]=i mut[
41 R[scoala. Vol. I scaunul pu\in mai aproape =i urm[, parc[ i-ar fi cunoscut pe to\i de c`nd lumea: — Numai pentru c[ domnul Iuga spunea c[ arenda=ii ar fi a=a =i pe dincolo... Acu, nu c[ sunt =i eu arenda=, dar cred c[ dum- nealui gre=e=te vorbind r[u despre ni=te oameni care nu merit[ at`ta hul[. S[ nu fie cu sup[rare, cucoane, dac[ iar[=i nu ne lovim ]n p[reri, z[u a=a! Arenda=ul nu e chiar o pacoste pe \ar[, cum zice\i dumneavoastr[ =i cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca s[ poat[ scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arenda=ul trebuie s[ munceasc[ de trei ori c`t un proprietar. |[ranul nu lucreaz[ nici mai mult, nici mai ieftin la arenda= ca la boier, ba mai degrab[ dimpotriv[. Iau martori chiar pe domnul Iuga s[ v[ spuie cinstit dac[ ]nvoielile la arenda=ii vecini cu Amara sunt mai grele ca pe mo=iile dumnealor. Arenda=ul ]ns[, ]mpins de nevoi, a f[cut economii la cheltuieli, a cultivat mai intens p[m`ntul, a pus ]n circula\ie terenuri care ]nainte erau p`rloage, a introdus ma=ini, ]n sf`r=it, a ridicat nivelul exploat[rii agricole. Toate astea nu valoreaz[ nimica? Or fi ei =i arenda=i tic[lo=i care asupresc pe \[rani, cum sunt =i printre proprietari, dar s[-i os`ndim a=a, ]n bloc, f[r[ circumstan\e u=ur[toare, nu e drept =i nici bine! Grigore Iuga, enervat de interven\ia insolit[ a arenda=ului, r[spunse ap[sat =i dispre\uitor: — O fi, stimate domn, dar dac[ nu ap[reau arenda=ii ]ntre proprietari =i \[rani, azi n-am mai avea o chestie \[r[neasc[ ]n Rom`nia! Na=terea arenda=ilor a ]mpiedicat trecerea p[m`ntului ]n m`inile \[ranilor, cum ar fi fost natural =i s[n[tos. Proprietarul care s-a s[turat de mo=ie ar fi v`ndut-o s[tenilor dac[ nu se ]mbulzea arenda=ul, oferindu-i un venit mare =i sigur, f[r[ nici o munc[ =i b[taie de cap pentru d`nsul! — Asta se poate, admise Rogojinaru cu un sur`s candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu condi\ia ca \[ranul s[ fi fost ]ntr-adev[r harnic =i ]ntreprinz[tor. Mie ]ns[, care am o veche experien\[ ]n
42 Liviu Rebreanu privin\a asta, da\i-mi voie s[ r[m`n convins c[ arenda=ul a intervenit tocmai fiindc[ \[ranul rom`n e lene= =i nep[s[tor, a=tept`nd s[-i vie totul de-a gata de la boier sau, ]n vremea din urm[, de la stat... Uite-a=a, domnilor! Scuza\i-m[ dac[ sunte\i de alt[ p[rere, dar eu... Baloleanu avu un gest de consternare, f[r[ a putea protesta. Grigore, abia st[p`nindu-=i revolta, ]ntrerupse vehement pe arenda=: — Te-am auzit =i ]n tren vorbind cum vorbi=i acuma, onorate domn. Nu \i-am r[spuns, fiindc[ mi se pare monstruos ca un om care tr[ie=te =i se ]mbog[\e=te din exploatarea \[ranului s[ afirme totu=i, cu at`ta insisten\[, c[ \[ranul e lene=. Dar chiar presupu- n`nd c[ ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe \[ranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de form[ =i l-au l[sat, ]n fapt, mai ]nc[tu=at ca pe vremea robiei. }n loc s[-i fi dat ]nv[\[tur[ =i educa\ie cet[\eneasc[, a fost men\inut cu sila ]n ]ntuneric. Nu ne-a trebuit \[ran-cet[\ean, ci \[ran-animal. +i acuma, culmea batjocurii, ]l mai =i insult[m c[ e r[u =i tr`ndav... A, ]ntreab[-l pe dumnealui, continu[ ar[t`nd brusc pe Titu, care ]ncremeni, c[-i ardelean =i-a venit de cur`nd ]ncoace, ]ntreab[-l dac[ \[ranul dumnealor e lene= =i lipsit de ini\iativ[! +i nu uita c[ acolo rom`nul se afl[ sub jug str[in! A avut ]ns[ conduc[tori cu tragere de inim[, care l-au ]nv[\at =i i-au deschis mintea, a avut pilde care l-au ]ndreptat pe calea cea bun[. Noi vorbim mereu despre \[rani =i ne mul\umim cu vorba goal[ =i niciodat[ nu facem nimic cinstit =i dezinteresat pentru ei! Av`ntul lui st`rni mici sur`suri ironice primprejur. El ]nsu=i ]=i d[du seama c[ a devenit patetic, c[ tonul lui nu cadreaz[ cu locul, =i t[cu mai jenat chiar dec`t Dumescu, care ]ncepuse s[ dea semne de ner[bdare. Rogojinaru, de=i avea replica gata, ca s[ nu mai ]nvenineze lucrurile, se mul\umi s[ morm[ie ceva ]n farfuria lui. Doar Baloleanu zise ]ncet, ca pentru masa lor: — Foarte just, drag[ Grigori\[, foarte adev[rat! Bietul \[ran nu =tie dec`t s[ rabde, fiindc[ nimeni nu l-a ]nv[\at altceva. Iar
43 R[scoala. Vol. I c`nd nu mai poate =i-i ajunge cu\itul la os, atunci e natural s[ izbucneasc[ ]n iure= de foc =i s`nge. Numai la noi se mai pome- nesc, ]n plin secol de civiliza\ie occidental[, r[scoale de \[rani exaspera\i, c`nd ici, c`nd colo, pentru c[ numai la noi \[ranul nu g[se=te nic[ieri dreptate. P`n[ ce avem s[ ne trezim cu o catastrof[ s[ zguduie \ara din temelii! Tot el ]ns[, ]n\eleg`nd c[ discu\ia s-a ]mpotmolit, c[ut[ s[ schimbe f[ga=ul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bun[, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situa\ia guvernului, pe care el o socotea =ubred[, ]n speran\a c[ ]n cur`nd va reveni la c`rm[ partidul lui. Trec`nd la politica extern[, ajunser[ la fra\ii ardeleni =i la Titu Herdelea. Acuma se mai ]nvior[ =i Dumescu, na\ionalist fervent, care visa ve=nic numai cucerirea Transilvaniei. Grigore le spuse c[ t`n[rul Herdelea ar dori s[-=i g[seasc[ un rost ]n \ar[ =i Dumescu, fiind vorba de un ardelean, ]i oferi ]ndat[ un loc de func\ionar la banca lui, deocamdat[ modest, fire=te, r[m`n`nd s[ se vaz[ ulterior dac[ va merita mai mult. Iuga mul\umi refuz`nd: ce s[ caute un poet la banc[, afar[, cel mult, de vreun ]mprumut de franci, f[r[ girant, f[r[ dob`nd[ =i f[r[ termen de plat[? Titu ]nsu=i t[cuse, dar se bucur[ c[ Grigore n-a primit. N-a trecut el Carpa\ii ca s[ ajung[ func\ionar la banc[. Mai cur`nd la vreun ziar ar fi s[ i se g[seasc[ vreo ]ntrebuin\are, ad[ug[ Iuga. „Da, da, la vreun jurnal“, repet[ =i t`n[rul cu ]nsufle\ire. Baloleanu era bun prieten cu directorul Universului, c[ruia ]i c`=tigase un proces dubios. F[g[dui c[ va interveni, numai Titu s[ aib[ grij[ s[-i reaminteasc[, dac[ cumva ar uita. — Pe mine s[ m[ ierta\i acuma, zise pe urm[ avocatul, preg[- tindu-se de plecare. Mi-am l[sat nevasta s[ m[n`nce singur[ numai de dragul t[u, Grigori\[, c[ nu te-am mai ]nt`lnit de un veac. Sper c[ =i tu ai s[-mi faci pl[cerea s[ vii ]ntr-o zi s[ dejunezi la noi, s[ te mai vaz[ =i Melania mea, c[ mereu vorbim de tine. Pofte=ti c`nd vrei tu, oric`nd, nici n-ai nevoie s[ anun\i, ca acas[...
44 Liviu Rebreanu }ntre Grigore =i Dumescu se ]ncinse o controvers[ asupra notei, fiecare revendic`nd pentru sine obliga\ia de plat[. Grigore ie=i biruitor, numai amenin\`nd cu o sup[rare etern[. }n fa\a restau- rantului se desp[r\ir[. Iuga r[mase cu Titu. Chiar atunci ap[ru ]n u=[ =i Rogojinaru, cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, cu o umbrel[ str[- veche la sub\ioar[. — Cucoane! zise d`nsul c[tre Grigore, cu glas dulce, p[rintesc. Dumneata e=ti t`n[r =i te aprinzi iute, pe c`nd eu sunt b[tr`n =i nu m[ sup[r cu una, cu dou[. Nu =tiu c`nd ne-om mai ]nt`lni, dar s[ dea Dumnezeu s[ nu zici niciodat[: „A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru...“ Noapte bun[! Grigore Iuga ]l privi o clip[ =i nu r[spunse nimic. Familiaritatea arenda=ului ]l s`c`ia. De altminteri, se sim\ea obosit =i, mai ales, plictisit. Discu\ia de la mas[ ]i r[scolise nervii. }=i propusese de at`tea ori s[ nu mai vorbeasc[ despre lucrurile acestea =i totu=i mereu ]=i c[lca hot[r`rea. Cobor`r[ ]n calea Victoriei f[r[ a schimba un cuv`nt. Se pornise un v`nt aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se l[saser[ jos, aproape p`n[ pe acoperi=ele caselor. C`te un v`rtej de aer se r[sucea pe strad[, m[tur`nd praful, ridic`ndu-l =i arunc`ndu-l pe trotuare, ]ntre picioarele rarilor trec[tori. Grigore ]=i aduse iar aminte de Rogojinaru: „Vezi, el a presim\it schimbarea vremii =i a venit cu umbrela...“ O tr[sur[ venea ]n goan[ dinspre =osea cu un domn ]ntre dou[ femei, hohotind de veselie, parc[ toat[ lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea p[=ea t[cut =i prudent. Vedea c[ Iuga n-are chef de vorb[ =i nu voia s[-l supere. }=i f[cu ]n g`nd bilan\ul serii =i chibzuia c[ poate fi mul\umit. Dac[ ar intra la Universul, s-ar putea socoti angajat definitiv =i bine. Nu e un ziar sub\ire, dar pare a fi solid =i r[sp`ndit. Ar fi preferat Adev[rul, care e mai simpatic, mai opozant =i mai intelectual. Pentru ]nceput e bine =i a=a. Numai s[ nu uite avocatul s[ vorbeasc[ cu directorul. Are s[ treac[ m`ine negre=it pe la Baloleanu... Adic[ nu, s[ se consulte ]nt`i cu Iuga.
45 R[scoala. Vol. I Trebuie s[ ia seama, s[ nu fac[ vreo gaf[, s[-l ofenseze =i s[-l piarz[. C`nd i-a scos Dumnezeu ]n cale un om at`t de extraordinar, nu mai conteaz[ c`teva zile de a=teptare... Prin pia\a Palatului regal i se p[ru totu=i c[ t[cerea a fost prea lung[. Cump[nind despre ce i-ar putea vorbi, ]=i aminti cu c`t interes a discutat Grigore despre nevoile \[r[ne=ti. }i zise deci, ezit`nd, parc[ i-ar fi pip[it sufletul: — Nici n-am pomenit, at`ta ce se vorbe=te pe aici despre \[rani =i mereu despre \[rani. Toat[ lumea, pretutindeni, ]ntruna: chestia \[r[neasc[, problema \[r[neasc[, s[ facem a=a, s[ facem altfel... De ce at`ta discu\ie? P`n[ =i la mine ]n curte, to\i chiria=ii, cum se adun[ la taifas, repede ajung la \[rani, =-apoi d[-i =i d[-i cu problema =i cu chestia... Barem un cizmar jidov =i mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu m[ ]nt`lnesc o dat[ s[ nu-mi bat[ capul cu fel de fel de solu\ii =i cu proorocirea c[, de nu se rezolv[ chestia \[ranilor, are s[ vie revolu\ia s[ fac[ praf =i cenu=[ Bucure=tii! Grigore tres[ri ca trezit dintr-o visare. }n acelea=i clipe, aceea=i ]ntrebare =i-o pusese =i el, c[ut`ndu-i r[spunsul. Murmur[ cu privirea spre norii m`nio=i ce se v`ltoreau peste capetele lor: — Poate s[ fie numai o mod[ trec[toare, dar poate s[ fie =i o durere str[veche, care apas[ sufletele ca o p`cl[ n[bu=itoare. Cine =tie? 5 Grigore Iuga se perpelea ]n pat f[r[ somn. R[sfoise gazetele de sear[ =i nu re\inuse nimic. G`ndurile ]i r[t[ceau tulburi, neostoite, r[scolind amintiri, am[r[ciuni, planuri, speran\e =i izgonind mereu lini=tea sufletului. Stinsese becul de pe noptier[ de c`teva ori =i tot de at`tea ori ]l reaprinsese, ba s[ refac[ un calcul salvator, ba s[ controleze un pre\ al zilei, ba s[ observe un am[nunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului,
46 Liviu Rebreanu ]l urm[rea cu ochi gale=i. Pr[v[lit[, trei sferturi goal[, pe o blan[ de urs, cu bra\ul rezemat pe capul fiarei, s`nii ei mici p[reau ]ncremeni\i ]ntr-un spasm voluptos, iar =oldurile-i calde se alintau cu ]ndemnuri, ]n vreme ce ]ntreaga-i figur[ sur`dea, cu o candoare virginal[ =i pref[cut[. }n ram[ grea, fotografia m[rit[ aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani ]n urm[ =i numai un an dup[ cununie, a min\it c[-l bucur[ cadoul ei, i-a mul\umit =i a ]mbr[\i=at-o, dar ]n sine=i a fost ]ntristat =i decep\ionat. Avea preten\ia, nem[rturisit[, s[-i apar\ie exclusiv lui m[car goliciunea ei trupeasc[. }l indigna ]nchipuirea c[ so\ia lui, dragostea lui cea mare, s-a putut ar[ta astfel unui b[rbat str[in, fie el chiar fotograful. Sosise ]n Bucure=ti plin de ]ncredere c[ toate vor merge strun[. A ]ncasa rata a doua =i ultima din pre\ul gr`ului v`ndut =i livrat, a aranja cu Dumescu, la Banca Rom`n[, poli\a care ajunge luni la scaden\[ erau treburi ce se puteau lichida ]n dou[ ore. Dup[ ce va ispr[vi afacerile, proiectase s[ mai stea vreo dou[-trei zile, s[ se ]nt`lneasc[ cu prietenii, s[ le reaminteasc[ prin prezen\[ c[ tr[ie=te. Pe urm[, ]napoi la Amara cu restul de bani, care va fi suficient pentru nevoile curente p`n[ la valorificarea porumbului. Era ordonat =i meticulos. Cu at`ta se alesese din cei doi ani petrecu\i ]n Germania. }=i ]ntocmise programul de acas[ ]n toate am[nuntele. Poli\a cerealistului o avea ]n buzunar cu scaden\a pentru m`ine. O considera aur curat. Semn[tura celei mai impor- tante firme de export de cereale din Rom`nia se bucura de respect ]n toat[ Europa. }n strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dung[ brutal[ peste combina\iile lui. +eful firmei, un armean ]nalt, b[tr`n =i rigid, l-a poftit ]n biroul s[u particular, i-a oferit cafea =i o havan[ de contraband[ =i l-a rugat confiden\ial =i st[ruitor s[-i ]ng[duie o am`nare de o lun[, una singur[, pentru plata ratei. Grigore a ]ncercat s[ obiecteze c[ e vorba de o poli\[, c[... Au urmat explica\iile =i considerentele. Timpuri excep\ionale. Pre\urile
47 R[scoala. Vol. I au sc[zut brusc pe pie\ele str[ine ]n ultimele s[pt[m`ni, aproape o pr[bu=ire. A c[zut ]n balan\[ concuren\a ruseasc[, nea=teptat[; recolta muscalilor, de unde se anun\ase compromis[, a ie=it deodat[ arhiabundent[. Rusia e totdeauna cu surprize. Nu l-ar fi durut capul de asta. El, negustor prev[z[tor, a f[cut toate aranja- mentele ]n timp util. L -au nenorocit ]ns[ c[ile ferate, care n-au putut executa transporturile c`nd a trebuit. Apoi vapoarele care au stat, unele mai stau =i azi, la Br[ila, de poman[, fiindc[ n-au avut ce s[ ]ncarce. Pierderile se ridic[ la peste treizeci la sut[ din valoarea m[rfii. +i, v`rf la toate, criza financiar[, stupid[, care s- a ab[tut a=a din senin, a zdruncinat tot creditul =i paralizeaz[ orice posibilitate de mi=care. Grigore asculta =i nu auzea. Precis era doar faptul c[ nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascult`nd ]=i zicea ]ntruna c[, ]n ciuda tuturor explica\iilor, dac[ el ar refuza am`narea, armeanul totu=i ar pl[ti, c[ci n-ar putea l[sa s[ i se protesteze poli\a =i astfel s[-=i ruineze toat[ ]ntreprinderea. Refuzul ]ns[ ar ]nsemna ruptura cu firma cu care tat[l s[u lucreaz[ de dou[zeci de ani =i care de multe ori, ]n momente grele, le-a f[cut destule ]nlesniri. Poate el s[-=i ia r[spunderea unui refuz? Sau, dac[ accept[ am`narea, cum s[ aranjeze datoria de la Banca Rom`n[ =i cum s[ se ]ntoarc[ acas[ cu m`na goal[? Nici n-a refuzat, nici n-a acceptat. Va r[spunde m`ine, dup[ reflexiune matur[. De la armean s-a dus la Dumescu, la banc[, s[-i cear[ sfat =i ajutor. Era ]ntr-o consf[tuire grav[ =i nu l-a putut vedea. I-a l[sat un cuv`nt, poftindu-l la mas[. +tia c[ Dumescu nu discut[ lucruri serioase dec`t la birou. +i-a ]nchipuit c[ poate se va ivi totu=i un prilej favorabil s[ preg[teasc[ m[car terenul. De aceea l-a luat =i pe Baloleanu. Acuma, t`rziu, ]=i d[ seama c[ toat[ combina\ia, care i s-a p[rut foarte ingenioas[, a fost o nerozie. Dac[ ar fi fost ]n\elept, v[z`nd c[ nu poate vorbi cu Dumescu la banc[, ar fi a=teptat lini=tit p`n[ m`ine, ar fi m`ncat cu t`n[rul transilv[nean =i acuma ar dormi ]n loc s[ se zv`rcoleasc[ zadarnic.
48 Liviu Rebreanu C`nd a intrat ]n odaie, dup[ ce s-a desp[r\it de Titu Herdelea, a ]nt`lnit ]ndat[ privirea Nadinei din fotografie. S -a ]nfuriat. +i-a adus aminte c[ din pricina ei (alt[ dat[ ar fi zis: de dragul ei) a f[cut datoria la Banca Rom`n[, pu\in ]nainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci c[ refuzul ei de a sta la \ar[ mai mult de dou[zeci =i patru de ore ar fi numai din cauz[ c[ i-e sil[ de „cocioaba f[r[ gust =i f[r[ confort“, cum spunea ea c[ este conacul b[tr`nesc de la Amara. Ca s[ o ademeneasc[, s-a g`ndit s[ cl[deasc[ un castel demn de frumuse\ea ei. B[tr`nul era m`hnit c[ vechiul conac, ]n care s-au n[scut =i au tr[it patru genera\ii de ]nainta=i, nu mai mul\ume=te pe Grigore. Socotea planul lui drept ]nceputul destr[m[rii. Construc\ia s-a ]nceput =i s-a terminat cu bani ]mprumuta\i de la Banca Rom`n[. Nadina a g[sit foarte gentil[ aten\ia lui, a petrecut dou[ s[pt[m`ni s[-=i ]naugureze castelul, apoi s-a ]ntors, plictisit[, la Bucure=ti. Nimeni nu-i poate pretinde s[ se ]nmorm`nteze de vie nici chiar ]ntr-un cavou de lux. O fotografie, sor[ geam[n[ cu cea de deasupra patului, numai cu rama ruralizat[, potrivit[ locului, a r[mas acolo ca s[-i \ie de ur`t lui Grig. +i datoria la Banca Rom`n[, din care nu s-a putut amortiza nici jum[tate ]n cei trei ani trecu\i de atunci. Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe c`nd Grigore era la Berlin. Tat[l ei, Tudor Ionescu, cump[rase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele dou[ mo=ii, Babaroaga =i Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, ]ndat[ ce a isc[lit actele, =i a cerut lui Miron pove\e asupra mijloacelor de exploatare c`t mai bun[ a p[m`nturilor. A fost un simplu pretext de cuno=tin\[: nu-i trecuse lui niciodat[ prin minte s[-=i bat[ capul cu muncirea mo=iilor. }=i g[sise arenda= =i se ]n\elesese asupra venitului ]nainte chiar de a fi ]ncheiat cump[rarea. Miron a aflat mai t`rziu c[ Ionescu ar fi un bog[ta= de origine obscur[, stabilit de pu\in timp ]n Bucure=ti, unde achizi\ionase c`teva case de raport. Asta a fost cu vreo dou[zeci de ani ]n urm[. Apoi, de ni=te Pa=ti, acum c`\iva ani, a primit iar vizita vecinului, de ast[ dat[
49 R[scoala. Vol. I ]nso\it de fiul s[u Gogu =i de Nadina. }ntre cele dou[ odrasle era mare deosebire de v`rst[, feciorul putea s[ aib[ peste patruzeci de ani, fata cel mult dou[zeci. Tudor Ionescu i-a povestit c-a fost ]nsurat de trei ori =i c[ Gogu e din prima c[s[torie, iar Nadina din a treia. Fiindc[ a schimbat arenda=ul, i-a adus =i pe ei s[ vaz[ propriet[\ile, mai ales c[ ale lor vor fi, ]n cur`nd, Babaroaga a Nadinei =i Lespezi a lui Gogu. Deocamdat[ at`ta vrea s[ le dea, c`nd se vor c[s[tori, =i c`te o cas[ ]n Bucure=ti. Ce mai are tot al lor va fi, parte dreapt[, dar numai dup[ moartea lui. „Mult n-au s[ mai a=tepte, c[ am b[tut =aptezeci“, a ad[ugat z`mbind f[r[ regrete. Numai de nu s-ar s[v`r=i ]nainte de a-i vedea a=eza\i. Mai fric[ i-e de Gogu, c[ at`ta a am`nat ]nsur[toarea p`n[ ce i-a cam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grij[; o fat[ ca ea nu poate r[m`ne nem[ritat[, pentru c[ n-ar l[sa-o pe\itorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea =i a r[spuns c[ da, a=a este... P`n[ peste vreo trei luni, c`nd s-a ]ntors Grigore din Germania, b[tr`nul Iuga s-a g`ndit deseori la Nadina, viitoarea st[p`n[ a mo=iei Babaroaga. C`t l-a m`hnit pe el f[r`mi\area =i ]nstr[inarea p[m`nturilor p[rinte=ti =i cum le-ar mai fi luat d`nsul dac[ Teofil n-ar fi pretins bani ghea\[! Cu limb[ de moarte se g`ndea s[ dea ]n grij[ lui Grigore s[ re]ntregeasc[ domeniul lui Iuga, dac[ Dumnezeu nu-l va ]nvrednici pe el ]nsu=i s[-=i ]mplineasc[ dorin\a cea mai fierbinte. Grigore avea atunci dou[zeci =i patru de ani. Plecase ]n Germania s[ se specializeze serios ]n agronomie, dup[ ce ]=i luase licen\a ]n drept la Bucure=ti, nu ca s[ practice, ci s[ aib[ un titlu. A plecat pentru trei ani, maic[-sa a murit dup[ primul =i b[tr`nul i-a cerut s[ r[m`ie acas[, s[ dea dracului =tiin\a ceea zadarnic[. De-abia s-a ]nvoit s[-l mai lase ]nc[ un an. S-a ]ntors din str[in[tate cu capul plin de planuri ]ndr[zne\e =i cu solu\ii sigure pentru toate greut[\ile. B[tr`nul l-a ascultat de c`teva ori f[r[ s[ se supere, cum se a=tepta Grigore. }=i zicea c[ generozit[\ile acestea sunt ale tinere\ii =i c[ b[iatul se va 4 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
50 Liviu Rebreanu cumin\i c`nd se va izbi el ]nsu=i cu capul de pragul de sus. Ba ]n loc s[-i combat[ „teoriile“, ]ntr-o zi i-a spus c[ s-ar bucura dac[ i-ar pl[cea fata lui Tudor Ionescu. Grigore a ]n\eles ]ndat[ de ce s-ar bucura b[tr`nul =i i-a r[spuns c[, ]n alegerea tovar[=ei de via\[, nu se poate l[sa condus de anume utopii, c[ci trecutul nu se mai ]ntoarce, oric`t am vrea noi s[-l ]ntoarcem. — Tu s[ vezi fata, utopiile le iau asupra mea, a zis Miron ironic. C`nd a v[zut-o, Grigore a uitat tot =i i-a r[mas numai ea. Luna p`n[ s-a f[cut cununia =i apoi celelalte trei, c`t au c[l[torit ]mpreun[, singuri, ]n Grecia, Italia =i Spania, a cunoscut fericirea cea mai mare. Atunci Nadina a fost ]ntr-adev[r nevasta lui, numai =i numai a lui. A=a ar fi vrut el s[ fie totdeauna; ]n sufletul =i ]n g`ndurile ei s[ nu existe nimeni =i nimic afar[ de d`nsul. Suferea de o gelozie cu at`t mai chinuitoare cu c`t mai mult ]i era ru=ine s-o m[rturiseasc[. A ]ncercat s-o ademeneasc[ la \ar[ nu ca s[ ]ndr[geasc[ ea p[m`ntul, ci ca s[-=i fereasc[ iubita de tenta\iile ora=ului. Patru ani iubirea lui a ]ndurat toate durerile, p`n[ ce =i-a destr[mat speran\ele. Dac[ a consim\it el ca Nadina lui s[ plece singur[ ]n str[in[tate a doua oar[! +i, ]n trei luni, de c`nd e dus[, a primit de la ea exact trei scrisori =i ]n toate trei ]i cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptier[, Grigore privea umbrele imobile ce ]mpestri\au odaia ca ni=te amintiri ]mpietrite. Din c`nd ]n c`nd, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care sur`dea ]n ram[, ]nc`ntat[ de ea ]ns[=i. — C`te ceasuri s[ fie?... Dou[! murmur[ d`nsul am[r`t. La nou[ m[ a=teapt[ Dumescu =i eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, c`t sunt de idiot! 6 A doua zi, p`n[ la pr`nz, Grigore a ispr[vit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat poli\a armeanului =i a re\inut pentru amortizarea datoriei numai c`t i
51 R[scoala. Vol. I s-a oferit.) Trecu pe urm[, s[ zic[ bun[ ziua, pe la Victor Prede- leanu, prietenul lui cel mai bun, unde fu oprit la mas[. Se sim\ea ca acas[ ]n familia Predeleanu. Era mul\umit c[ a sc[pat de grijile care azi-noapte luaser[ propor\ii catastrofale. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru c[ ]\i scurteaz[ odihna, ci mai ales prin g`ndurile negre ce-\i inspir[ =i care te ]nf[=oar[ ]ntr-o re\ea tentacular[. }n atmosfera cald[ de la Predeleanu, aduc`ndu-=i aminte c`t l-au am[r`t ]nchipuirile, z`mbi ]n sine=i, dar cu o umbr[ de triste\e. }=i recuno=tea o sl[biciune ]n ezit[rile eterne care ]i r[suceau nervii =i-l ]mpiedicau s[ ]nfrunte cu siguran\[ via\a. Ca tat[l s[u, de pild[, sau cel pu\in ca Predeleanu. De-abia pe la cinci, c`nd ajunse acas[, ]=i aminti c[ d[duse ]nt`lnire pentru ora trei t`n[rului transilv[nean. De unde s[-l mai ia acuma? Se sim\ea vinovat c[ a jignit un om care poate a crezut ]ntr-]nsul. Porunci servitorilor s[-l re\ie, dac[ ar reveni, sau barem s[-i afle adresa. Se duse apoi la m[tu=[-sa, Mariuca, v[duva generalului Con- stantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealalt[ dac[ ar fi auzit c[ a umblat prin Bucure=ti =i pe ea a ocolit-o . Era o femeie plin[ de bun[tate, primitoare, ve=nic vesel[ =i cunosc`nd toate cancanurile amoroase =i militare din Rom`nia. Grigore la ea a stat c`t a fost student, iar b[tr`nul Iuga la ea tr[gea =i acuma. Pentru c[ n-a vrut s[ r[m`ie la cin[, l-a pus s[-=i dea cuv`ntul de onoare c[ va veni negre=it m`ine la dejun, c`nd vor fi singuri =i are s[-i povesteasc[ o sumedenie de lucruri extrem de importante. Ziua urm[toare se ]nt`mpl[ s[ fie duminic[ =i Grigore se scul[ mai t`rziu. Cobor`nd gr[bit s[ plece, ]nt`lni ]n poart[ pe Titu Herdelea, care, dup[ o noapte de am[r[ciune =i decep\ie, revenise s[-=i mai ]ncerce norocul. Luar[ o nou[ ]nt`lnire pe dup[-mas[, spre marele regret al Mariuc[i, fiindc[ n-a avut r[gaz s[-i spuie lui Grig nici un sfert din c`te ar fi dorit =i ar fi trebuit. Ca s[ repare uitarea de ieri, Grigore st[tu apoi cu Titu Herdelea p`n[ seara, ]l
52 Liviu Rebreanu pofti a doua zi s[-l ia la mas[ ]n familia Predeleanu (pe care i-a =i vestit pe c`nd se ]ntorcea de la m[tu=a Mariuca), ]i promise c[ se va duce la Baloleanu s[ se intereseze dac[ a f[cut vreun demers la Universul =i, mai presus de toate, ]i propuse s[ fie oaspele lui la mo=ie pentru vreo s[pt[m`n[ sau dou[ sau oric`te, p`n[ c`nd i se va aranja ceva ]n Bucure=ti, s[ nu-=i cheltuiasc[ banii degeaba pe aici... Numai c`nd s-a v[zut ]n casa Predeleanu s-a convins Titu Herdelea c[ n-a visat =i c[ promisiunile lui Grigore sunt serioase. +i ]nainte, dar mai ales dup[-mas[, Victor Predeleanu a \inut s[ arate oaspelui s[u =i prietenului lui Grigore tot ce avea mai de pre\ ]n bibliotec[, socotind c[ pe un poet trebuie s[-l intereseze edi\iile rare, c[r\ile rom`ne=ti cu ]nsemn[ri de demult sau feluri- tele hrisoave =i documente vechi. Se bucura v[z`nd emo\ia lui Titu =i ar fi vrut s[-l dea de exemplu lui Grigore, care nu se pr[p[dea deloc dup[ comorile lui. De=i mare proprietar care-=i iubea =i cultiva cu pasiune p[m`n- turile, Predeleanu ]=i avea re=edin\a ]n capital[. Pe domeniul s[u Delga din Dolj, cuprinz`nd trei sate, realiza ceea ce Grigore r`vnea =i nu putea din pricina b[tr`nului. De altfel, =i tat[l lui Victor la fel s-a ]mpotrivit. La Craiova, unde s-a n[scut, a tr[it =i a murit, a fost socotit printre oamenii cei mai boga\i. Zg`rcenia lui a r[mas proverbial[. Numai dup[ moartea b[tr`nului a putut angaja un administrator specialist, a introdus ma=ini care s[ mic=oreze m`na de lucru, a ]nceput ]n sf`r=it o exploatare mai modern[ pe propriet[\ile ce-i reveniser[ lui. Mare parte a anului o petrecea =i el la \ar[, iar ]n timpul muncilor nu se mi=ca de acolo s[pt[m`ni ]ntregi. Cu \[ranii se purta corect, f[r[ a se amesteca prea mult ]ntre ei. F[cea ]nvoieli cum se obi=nuiau primprejur, nici mai grele, dar nici mai u=oare. Le v`nduse c`teva sute de pogoane de p[m`nt nu din nevoie, c[ci era dintre cei pu\ini proprietari care n-aveau nici un fel de datorie, ci din dorin\a de a-i emancipa =i, ]n acela=i timp, de a se emancipa =i el de d`n=ii. Obi=nuia s[ spuie c[
53 R[scoala. Vol. I adev[rat mul\umit va fi numai atunci c`nd va fi sc[pat de \[rani =i \[ranii de el. Mama lui Victor mai tr[ia =i =edea la Craiova ]mpreun[ cu Elena, sora lui, m[ritat[ cu un profesor de liceu, tinerel, frumu=el, inteligent =i foarte s[rac, pe care l-a luat din dragoste, dar numai dup[ moartea b[tr`nului, care n-ar fi consim\it niciodat[ s[-=i dea averea pe seama unui calic. De altfel, =i Victor, c`nd s-a ]nsurat, a trebuit s[ cam for\eze m`na b[tr`nului, care ar fi dorit s[-i aleag[ o nevast[ dup[ placul lui, adic[ cu o zestre cel pu\in egal[. Tecla, ]ns[, afar[ de nume =i frumuse\e, n-a avut avere. Era fiica pre=e- dintelui Cur\ii de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vl[starul unei vechi familii boiere=ti, s[r[cit de tot. Cu toate c[ mo=tenise virtu\ile economice ale tat[lui s[u, inclusiv zg`rcenia, lui Victor ]i pl[cea s[ se m`ndreasc[, mai mult chiar dec`t cu experien\ele agricole, cu biblioteca lui =i cu colec\ia de pictur[ ce =i-o ]njghebase de c`\iva ani =i pentru care nu se codea a cheltui, ba =i a risipi. — Las[-l s[ mai r[sufle, Victore, c[ l-ai asasinat! zise ]ntr-un timp Grigore, care se ]ntre\inea cu doamna Predeleanu =i cu sora ei. — Din fericire, am observat c[ domnul Herdelea nu s-a plictisit prea r[u ]n mijlocul c[r\ilor frumoase, ca al\ii! r[spunse Prede- leanu ironic. — Ca mine, adic[! recunoscu Iuga d`nd din cap. Eu, ce-i drept, prefer alte frumuse\i, mai ales ]n casa voastr[... Titu Herdelea ]ncercase s[ murmure o protestare, dar foarte timid, s[ nu fac[ cumva o gaf[. Aceea=i team[ a avut-o mereu =i la timpul mesei, ]nc`t doamna Predeleanu a trebuit s[-i vie ]n ajutor cu un sur`s de aur, care s[-i mai sting[ emo\ia. }n[ltu\[, zvelt[, de o feminitate m`ng`ietoare, doamna Tecla Predeleanu r[sp`ndea at`ta senin[tate =i bun[tate, c[ lumina =i locul pe unde trecea. Ochii ei alba=tri-verzui p[strau o candoare feciorelnic[. De=i m[ritat[ de nou[ ani, f[cea impresia unei fete cumin\i, iar cei doi copila=i ai ei, Mircea =i Ioana, voinici =i
54 Liviu Rebreanu =trengari, ar fi p[rut fra\i =i cu ea, dac[ m`ndria =i dragostea de mam[ n-ar fi str[lucit at`t de fierbinte ]n privirile ei. — Mul\umesc de compliment, dac[ ai f[cut aluzie la noi, interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochet[rie familiar[, dar nu primim, fiindc[... — Atunci, ]l retrag ]n ce te prive=te pe dumneata =i-l ofer numai Teclei, c[ci ea cu siguran\[ nu-l va refuza! ]ntrerupse Grigore. — A=a e, eu primesc orice, chiar =i complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea dou[zeci de ani =i era zglobie =i dr[g[la=[ ca o porumbi\[. Cu un ve=nic sur`s vesel pe buze, care-i =edea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate =i adumbri\i de gene lungi, cu nasul mic =i obraznic, cu obrajii buc[- la\i =i fragezi de copil, o r[sf[\au =i p[rin\ii ei, =i to\i c`\i o cuno=teau. Pu\in mai scund[ ca Tecla, avea o suple\e felin[, pe care o eviden\ia mai ales c`nd dansa. }i pl[cea s[ danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost s[ se fac[ dansatoare. — Dar n-ai observat, Tecla, insist[ Olga cu o ]nc[p[\`nare de copil, c[ a fost numai un pretext din partea lui ca s[ poat[ vorbi cu Victor iar[=i despre chestia \[r[neasc[? Toat[ lumea r`se. }ntr-adev[r, Grigore, c`t au stat la mas[, n-a vorbit dec`t despre mo=ii, arenda=i, \[rani =i ]nvoieli, din ce ]n ce mai av`ntat, cu toate c[ nimeni nu-l contrazicea. Doamna Prede- leanu ]l conjur[ acuma s[ nu mai re]nceap[. Chiar =i Titu g[si oportun s[-l roage s[ mai lase ]n pace eterna chestie \[r[neasc[ ce-l urm[rea pretutindeni ca o obsesie. — Pe dumnealor nu zic s[ le intereseze, c[ le-am plictisit de at`tea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care e=ti ]nc[ nou pe meleagurile noastre? — Voi prefera s[ m[ ini\iez la fa\a locului! replic[ t`n[rul Herdelea, profit`nd de ocazie s[ provoace o nou[ confirmare a invita\iei ce i-o f[cuse Iuga.
55 R[scoala. Vol. I — De asta s[ fii sigur c[ nu scapi! strig[ Grigore, ad[ug`nd c[tre ceilal\i: }l iau cu mine la Amara s[-mi \ie de ur`t =i nici nu-i mai dau drumul p`n[ ce nu va fi tob[ de chestia \[r[neasc[! Predeleanu, dup[ ce ]=i a=ez[ la loc comorile, spuse c[ tocmai =i ei se preg[tesc s[ plece cu to\ii la Delga, pentru vreo dou[ s[pt[m`ni, sf`r=ind: — Cu ocazia asta, vom l[sa =i pe Olgu\a acas[ la ea, s[ nu se ]nstr[ineze prea tare de Craiova noastr[ iubit[! — O, dac[-\i ]nchipui c[ am s[ r[m`n la Craiova exact c`nd ]ncepe sezonul la Bucure=ti! se revolt[ fata. De doi ani, de c`nd era socotit[ fat[ mare, Olga mai mult a stat ]n Bucure=ti dec`t acas[. Victor avea ambi\ia s-o m[rite el, cu un b[rbat care s[-i plac[ =i lui. Fiind cam plin de sine, se g`ndea negre=it la cineva care s[-i semene. De aceea ]i =i zicea mereu: „Dac[ vrei s[ fii fericit[, s[ a=tep\i p`n[ ce voi zice eu: acuma!“ El ]nsu=i era brun, cu must[\i fine, cu ni=te ochi pu\in bulbuca\i ]n care lucea mai mult[ bun[tate dec`t inteligen\[. Apoi veni vorba despre Nadina. }ntrebarea s-a pus conven\ional, c[ci Nadina n-avea nici o simpatie pentru familia Predeleanu =i o frecventa numai la zile mari =i din pricina lui Grigore. De altfel, sim\[mintele erau reciproce. Dac[ Nadina socotea pe Tecla o ipocrit[ f[r[ ]n\elegere pentru via\a monden[, Tecla o g[sea pe Nadina mai mult aventurier[. Ea cuno=tea multe din c`te circulau asupra doamnei Grigore Iuga =i =tia c[ sunt mai multe pe care nu le cuno=tea =i nici nu dorea s[ le afle. Din toat[ familia, singur[ Olga admira pe Nadina, dar numai ]n tain[ =i pentru c[ era o excelent[ dansatoare, care g[sea prilejul s[ danseze mereu. Grigore vorbea despre nevast[-sa pe un ton glume\, ]n care totu=i se sim\ea am[r[ciunea. Spunea c[ o vede aproape mai rar dec`t pe Olgu\a =i c[ discut[ ]mpreun[ mai cu seam[ de afaceri; Nadina ]=i administreaz[ singur[ averea a=a de bine, c[ totdeauna are deficite pe care el, fire=te, trebuie s[ le acopere spre a-i dovedi c[ e so\ul ei =i c[ o iube=te. Sper[ c[, zilele acestea, are s[ se
56 Liviu Rebreanu ]ntoarc[ din str[in[tate, deoarece ]ncepe sezonul =i ea n-ar putea lipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parc[ =i-ar fi despicat inima: — C`t v[ invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastr[ e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite a=a ceva am visat pentru c[snicia mea. Idealul meu de femeie a fost o fiin\[ ca dumneata, Tecla! }n ad`ncul sufletului meu... Nu te superi, Victore? — Dimpotriv[, m[ m[gule=te! zise Predeleanu. Adic[ mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea =i noi doi suntem unul... Tecla sur`dea. Iuga ad[ug[: — Da, a=a, cu sur`sul dumitale, cu bl`nde\ea dumitale, cu copila=ii dumitale... Cum s[ nu te invidiez, Victore? Mai ales c`nd pe urm[ m[ uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu ]l ]ntrerupse, glume\: — De, Grigori\[, dac[ te-ai pripit? Cine-i de vin[? Iac[, \i-a= fi dat acuma o nevast[ mai stra=nic[ dec`t Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se ro=i p`n[-n v`rful urechilor, dar izbucni totu=i ]n r`s, ca s[-=i ascund[ ]ncurc[tura. Grigore o privi lung =i r[spunse: — Evident, evident... Cine ar fi b[nuit c[ din =treng[ri\a de acum cinci ani are s[ ias[ o domni=oar[ a=a de nostim[?... Regrete zadarnice, drag[ Victore! — Nu te gr[bi cu regretele, onorate domn! protest[ Olga revenindu-=i. }nt`i ar trebui s[ te ]ntrebi dac[ te-a= fi luat eu!... +i pentru c[ m-a\i pus ]n joc, ei bine, s[ v[ spun: b[rbatul meu va trebui s[ fie un tip vesel, elegant =i, mai presus de toate, dansator perfect... Iat[!... Nu un ursuz ca dumneata! — Bravo! strig[ Victor. Bine c[ te-ai demascat, domni=oar[! Vas[zic[ un dansator dore=ti?... Poate s[-\i procur[m unul de la operet[, ce zici? Grigore o privea st[ruitor, ca =i c`nd gluma i-ar fi r[scolit ]n suflet cr`mpeie de visuri ce s-au ]n[bu=it ]nainte de a se contura ]n forme. Olga i se p[rea completarea Teclei. Avea toate calit[\ile
57 R[scoala. Vol. I ei, dar colorate mai viu =i, ]n ochii ei, sub sc`nteierile =[galnice, parc[ palpita o umbr[ sentimental[. Cl[tina din cap, s[-=i alunge ]nchipuirile, =i rosti domol: — Prea t`rziu... 7 — Domnu Titu... Ghici ce surpriz[ am s[-\i fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l ]n antreu. Nu ghice=ti?... Atunci poftim ]ncoace! Titu Herdelea tocmai se desp[r\ise de Grigore Iuga dup[ masa de la Predeleanu. Era, fire=te, ]n costumul cel bun, pimpant =i elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu ]l introduse ]n camera ei, unde a=tepta o doamn[ micu\[, foarte blond[ =i mirat[, dr[g[la=[ =i simpatic[. — Uite! f[cu doamna Alexandrescu, ar[t`nd-o triumf[toare. T`n[rul ]i s[rut[ m`na ceremonios, zic`nd: — Sunt fermecat, doamn[ Mimi! — Cum ai cunoscut-o a=a dintr-o dat[? se minun[ doamna Alexandrescu. — Dup[ frumuse\e =i ]nc[ dup[ ceva! r[spunse Titu. Mimi r`se. Era m[gulit[ de galanteria t`n[rului. G`nguri: — Mi-a spus mama c[ e=ti poet. M-am convins acum =i eu. }i ceru insistent, secondat[ de maic[-sa, s[ explice =i restul. T`n[rul Herdelea m[rturisi c[, scotocind prin l[zile din antreu, a dat peste un roman pe care nu-l cuno=tea =i a vrut s[-l citeasc[. Doamna Alexandrescu ]i permisese s[ examineze biblioteca ginerelui ei, numai s[ a=eze toate la loc cum au fost. Pe c`teva file din carte a g[sit o ]ntrebare scris[ cu creionul: „Pui=orule drag, m[ iube=ti?“ A ]n\eles c[ Mimi trebuie s[ fi f[cut ]ntrebarea viitorului ei so\. Dup[ scris =i dup[ ]ntrebare, el a ]ncercat s[ =i-o ]nchipuiasc[ =i a v[zut-o ]n ]nchipuire a=a cum este. Ba fiindc[ ]n carte n-a g[sit nici un r[spuns la ]ntrebarea aceea ginga=[, =i-a luat voie s[ r[spund[ el: „Te iubesc mult, pui=orule drag!“
58 Liviu Rebreanu — O, o! adev[rat? f[cu Mimi cu o surpriz[ pl[cut[. Vezi, eu nici nu-mi mai aduc aminte! — Ascult[, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. S[ nu te apuci s[ faci curte lui Mimi, c[ ginere-meu e gelos foc =i ar fi ]n stare cine =tie ce s[... — Fugi, m[mic[, nu mai ponegri a=a pe Vasile, s[ creaz[ domnul c[ b[rbatul meu e un b[d[ran! Titu se ap[r[ c[ nu =i-ar permite s[ creaz[ nimic, ad[ug`nd c[ so\ul unei doamne at`t de ]nc`nt[toare n-ar fi de mirare s[ fac[ =i crim[ pentru ea. Afl[ apoi c[ doctorul a fost mutat la Bucure=ti ]ntr-un post foarte bun, la prim[rie, c[ au venit s[ se intereseze de locuin\[, fiindc[, peste vreo dou[ s[pt[m`ni, el trebuie s[ se prezinte la slujb[ =i c[ ea va r[m`ne aici c`teva zile p`n[ va g[si o cas[ potrivit[... — |i-am spus eu, domnu Titu, c[ e un b[iat foarte distins, zise doamna Alexandrescu. Dac[ n-ar fi a=a de s[lbatic... Adineaori a adus-o pe Mimi p`n[ aci, a intrat doar s[ zic[ bonjur =i a =ters-o .. . +tii dumneata de ce. I -am spus, ad[ug[ c[tre fiic[-sa, ce-mi face din cauza bietului Jenic[... Mimi schimb[ vorba. Titu ]i veni ]n ajutor, oferindu-se s[ o ]nso\easc[, dac[ are nevoie, ]n c[utarea casei =i regret`nd c[ tocmai acuma, zilele astea, trebuie s[ plece =i el la mo=ia unui prieten... Pe c`nd alt[ dat[ nu =tia cum s[ fug[ mai repede, acum de- abia se d[du dus. Mimi i se p[ru interesant[ =i ispititoare. „M[ \in de prostii ]n loc s[-mi v[z de necazurile mele! ]=i zise dup[ ce se retrase ]n od[i\a lui. E dr[gu\[, nici vorb[, dar acuma nu e momentul s[-mi pierd vremea cu aventuri d-astea.“ Nu putea =ti c`nd va pleca cu Iuga. El i-a spus: dou[-trei zile. Deci trebuie s[ fie gata ]n orice clip[. }n camer[ era frig =i ]ntuneric. Se f[cuse ceasurile =ase. }nt`i s[ se schimbe, s[ nu-=i strice degeaba hainele cele bune. Mare lucru e s[ ai o hain[ cumsecade. Parc[ altfel te sim\i. Mai st[p`n pe tine =i pe al\ii. Ce
59 R[scoala. Vol. I noroc c[ s-a ]nt`mplat s[ fie tocmai g[tit c`nd a cunoscut pe fata gazdei. Tot Mimi ]i umbla prin cap. Destul! }=i aduse aminte c[ pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut pu\in. Tot n-are nici o treab[ =i e frig. Ia s[ mearg[ la cizmar cu ea, ]nainte de a se strica mai r[u... Trecu, ]n capul gol, la Mendelson, ]n fundul cur\ii. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; ]nc[ nu plecase. Cuno=tea pe cizmar, de altfel, ca pe to\i chiria=ii ceilal\i care, fiind to\i s[raci, alc[tuiau un fel de familie mare, cam cert[rea\[ =i zgomotoas[. Mendelson ocupa dou[ c[m[ru\e, am`ndou[ spre curte. Una avea fereastr[, cealalt[ u=[ de intrare. Atelierul era ]n col\, dup[ u=[. Aici cioc[nea =i cosea =i bomb[nea toat[ ziua, ghemuit pe sc[unelul cu trei picioare, b[tr`nul Mendel- son, sf[dindu-se cu muierea, ori d[sc[lindu-=i ucenicul, dac[ n-avea al[turi vreun mu=teriu cu care s[ t[if[suiasc[. De=i ]mpli- nise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise ]nc[ ]n p[rul negru, stufos, ve=nic ]nc`lcit ca =i barba. Se f[lea c[ a ]nv[\at meseria la Rapaport =i r`vnea din tot sufletul s[-i pice o comand[ de ]nc[l\[- minte nou[, dar era mul\umit =i cu repara\ii, numai s[ fie =i s[ ias[ un ban. Titu ]l nimeri boc[nind de zor la un pantof de dam[. — Numai dou[ secunde s[ ai r[bdare, domnule Herdelea, zise cizmarul f[r[ s[ se opreasc[ din lucru. Doar s[ ispr[vesc tocul doamnei T[n[sescu, c[ se duce disear[ la teatru =i, uite, a=teapt[ domnul T[n[sescu... Poftim, stai jos un minut!... Mi=ule, unde e=ti? D[ un scaun domnului Herdelea! Titu d[du m`na cu Mi=u =i cu T[n[sescu. A=ez`ndu-se, mai v[zu un militar, pe care ]ns[ nu-l cuno=tea, ]n col\ul cel mai ]ntunecos al c[m[ru\ei. Dup[ o mic[ pauz[, ref[c`ndu-se parc[ atmosfera, T[n[sescu vorbi cu glasu-i b[tr`nesc: — Dac[-i pe dreptate, domnule Mi=u, apoi s-o ]ncepem de la ]nceput, c[ a=a se cuvine. F[-i dumneata dreptate \[ranului, nu zic, dar mai ]nt`i nu l[sa de batjocur[ pe cei care au slujit statul
60 Liviu Rebreanu o via\[ ]ntreag[, =i nu l-au furat, =i nici ]nv`rteli n-au f[cut, =i au ajuns la b[tr`ne\e ca vai de p[catele lor! T[n[sescu era ie=it numai de un an la pensie =i avea o nevast[ cu dou[zeci =i cinci de ani mai t`n[r[ ca d`nsul. Cum Mi=u nu spuse nici da, nici ba, continu[ aproape m`nios: — S[ nu m[ sile=ti dumneata pe mine, care \i-am muncit p`n[ m-ai stors ca pe o l[m`ie, s[ m[ ]njosesc la b[tr`ne\e, c[ nu =ade frumos =i nu-i drept! Mendelson, socialist ]nfocat, fost de c`teva ori arestat =i b[tut prin beciurile poli\iei, r[spunse f[r[ s[ ridice ochii de la lucru: — Dreptatea nu cost[ nimic =i de aceea n-are circula\ie ]n comer\! Mi=u, ]ns[, strig[ deodat[ cu imputare: — Domnule T[n[sescu, dac[ dumneata te pl`ngi =i suferi de nedreptate, atunci g`nde=te-te ce trebuie s[ fie la \ar[, unde nu p[trunde nici o raz[ de n[dejde! Pensionarul se sup[r[ de-a binelea. — Ba s[ m[ mai sl[be=ti dumneata cu \op`rlanii dumitale, ]n\elegi? C[ \[ranul are =i de m`ncare, =i de ]mbr[cat, =i de odihn[, slav[ Domnului! Nu ne tot lua\i pe noi cu \[ranii, c[ noi =tim prea bine ce-i la \ar[! Mai ave\i grij[ =i de cei or[=eni, c[ noi ducem greul, =i suferim, =i ne chinuim, numai Dumnezeu ne =tie! Regreta c[ a fost cinstit ]n slujb[ =i n-a str`ns avere, ca al\ii, s[ nu-i mai pese de nimeni =i de nimic ]n lume. +i o \inu a=a, p`n[ ce Mendelson ]i ]ntinse pantoful reparat =i lustruit ca oglinda. — Cu mo=ul nu-i chip s[ discu\i obiectiv, c[ el din chestia pensiei lui nu iese, observ[ Mi=u ironic, dup[ plecarea lui T[n[- sescu. De altfel, func\ionarii =i pensionarii sunt st`lpii burgheziei noastre. De aceea ]=i ]nchipuie c[ statul numai de ei trebuie s[ aib[ grij[ =i c[ lor li se cuvine tot... Dumitale ]\i plac st[rile astea, domnule Herdelea? Titu se sim\ea fericit =i n-avea chef de controverse. R[spunse totu=i ca s[ zic[ =i el ceva.
61 R[scoala. Vol. I — Eu nu cunosc ]ndeajuns st[rile de aici =i nu le pot judeca, dar =tiu c[ nedreptatea e pretutindeni =i sub diferite forme. Dincolo ]ntr-un fel, aici altfel... — Dar ]n alte p[r\i, oamenii se lupt[ ]mpotriva ei, se agit[, \ip[, pe c`nd noi o privim ca o stare normal[! Asta e buba cea mare! — Uneori =i lupta e inutil[! murmur[ Herdelea, convins. — Iac[, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strig[ Mi=u. Credeam c[ dumneavoastr[, cei de dincolo, sunte\i mai d`rzi pentru triumful drept[\ii! Lampa de petrol ce at`rna din tavan peste mescioara ]nc[rcat[ cu cuie de lemn, =i calapoade, =i scule l[sa restul od[i\ei ]ntr-o obscuritate ]n care =i oamenii p[reau siluete de umbre. Mi=u, sub\irel =i sl[bu\, ]n picioare, gesticula violent, ca =i c`nd s-ar fi luptat cu ]ntunericul. Titu mai st[tuse de vorb[ =i cu t`n[rul, =i cu b[tr`nul, ]i socotea revolta\i din pricina mizeriei, ]i ]n\elegea =i aproba, de=i el, fire discret[, nu-=i cheltuia durerile ]n cuvinte aspre, ci ]=i tortura cu ele numai sufletul lui. Apoi =tia de la Gavrila= c[ Mendelson e deocheat la poli\ia de siguran\[ =i nu voia s[ fac[ cor cu d`n=ii =i s[ aib[, poate, cine =tie ce ]ncurc[turi. — Mi=ule, ast`mp[r[-te, c[ e=ti militar =i-ai s[ dai de dracu! zise deodat[ b[tr`nul, speriat parc[ de zelul fiului s[u. — Da ce, pentru c[-s militar, n-am dreptul s[-mi spun o p[rere cinstit[? Las[ c[ peste zece zile am sc[pat de armat[, dar =i p`n[ atunci, ce, am s[ m[ jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca =i noi? — Ba ce mai proletar, domnule Mi=u! f[cu Titu =i mai ]n glum[, =i mai ]n serios. At`t de proletar c[ deocamdat[ tai frunze c`inilor cu speran\a c[ voi g[si c`ndva de lucru! Dup[ o t[cere tulbure, Mi=u urm[ cu un glas mai potolit: — M[car dreptul de-a ne t`ngui ]ntre noi s[ ni-l p[str[m, c[ altfel... Ce zici, frate Petre?
62 Liviu Rebreanu }ntrebarea o puse militarului care, ]n col\ul cel mai ]ntunecos, pe marginea patului de sc`nduri, =edea cu =apca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatr[! Surprins de ]ntrebare, f[cu un ]nceput de mi=care s[ se scoale ]n picioare, ]=i lu[ seama =i se ]n\epeni mai tare pe loc. R[spunse gros, straniu, ca din alt[ lume: — De... Titu Herdelea ]ntoarse capul spre el, uimit. }n ]ntuneric, deslu=i o fa\[ osoas[, negricioas[, din care sc[p[rau doi ochi aprin=i. M`inile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, ]mpre- unate ]ntr-o crispare st`ngace, ]nfrico=ate parc[ s[ n-o turteasc[. — D`nsul mi-e camarad, explic[ Mi=u. Am ]nceput mili\ia ]n aceea=i baterie =i am r[mas prieteni. E b[iat foarte de treab[. A ajuns c[prar, uite tresa! Caporal Petre Petre! }l =tie tot regimentul. — Petre Petre, repet[ Titu, ad[ug`nd ]n sine: „Ce nume!“ Socotind c[ trebuie s[-i adreseze un cuv`nt, s[ nu-=i ]nchipuie c[ se \ine m`ndru, zise: — Mi se pare c[ nu e=ti bucure=tean? — Nu, nu! f[cu repede =i ap[sat c[prarul, ca =i c`nd ar fi vrut s[ se apere de o ru=ine. Sunt de la \ar[, jude\ul Arge=. — A=a, da!... Fire=te! Mi-am ]nchipuit. Necunosc`nd ]nc[ bine geografia \[rii, Titu c[ut[ s[-=i rememoreze harta, s[ vaz[ unde vine jude\ul Arge=. Ad[ug[ ezit`nd: — De pe l`ng[ Pite=ti? — Aproape de Pite=ti, aprob[ c[prarul, ]nviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici =i mergi la Coste=ti, la Coste=ti schimbi, iei pe cel de Ro=iori =i apoi cobori ]n gara Burdea, iar de-acolo numaidec`t e=ti la Amara. Herdelea ]=i amintea c[ =i Grigore Iuga a vorbit de Amara. Te pomene=ti c[ Petre Petre o fi chiar de pe mo=iile Iuga. }i st[tu pe limb[ s[ ]ntrebe pe artilerist dac[ a auzit de un boier Grigore Iuga. }i fu ru=ine de Mendelson, care ar putea crede c[ vrea s[ se laude cu cuno=tin\e boiere=ti. — }\i pare bine c[ scapi de oaste? ]ntreb[ apoi ]ntr-o doar[.
63 R[scoala. Vol. I — R[u nu mi-a fost nici la regiment, n-am ce m[ pl`nge, zise Petre Petre domol =i grav. Dar, de, tot mai bine-i acas[, c[, vede\i dumneavoastr[, omul de la \ar[... Se ]ncurc[ =i t[cu. — Desigur, continu[ Titu, ca s[-l scape din ]ncurc[tur[. Tot omul trage la c[su\a lui, la p[m`ntul lui... Ceva avere ai, p[m`nt? — Ba p[m`nt nu prea avem =i tare ne-ar trebui! r[spunse c[prarul cu l[comie. Pe aici se tot aude c[ poate s-or ]ndura boierii =i... — Auzi, domnule Herdelea? strig[ Mi=u batjocoritor. }\i place? La boieri e n[dejdea lor! S[ se ]ndure boierii! Petre Petre se uit[ mirat, ne]n\eleg`nd de ce batjocore=te Mi=u. +i zise lini=tit, simplu: — D -apoi de la cine s[ tragem n[dejdea, dac[ nu de la boieri?... De la cine n-are? Cine n-are u=or d[, c[ nu pierde nimic... — Atunci o s[ mai a=tepta\i mult =i bine! f[cu Mi=u cu dispre\. — Om a=tepta, ce s[ facem! morm[i Petre Petre, cobor`nd ochii spre genunchi, la =apca pe care o mototolise cumplit. Plec`nd, Titu d[du m`na pe r`nd cu to\i. M`na lui Petre era grea, =i aspr[, =i reav[n[ ca p[m`ntul.
64 Liviu Rebreanu Capitolul II P~M~NTURILE 1 }n gara Burdea, posomor`t[ =i singuratic[ ]n mijlocul c`mpiei, pe linia Coste=ti-Ro=iori, a=tepta bri=ca galben[, cunoscut[, de la Amara. C`nd opri trenul, un b[ie\andru se repezi la vagonul ]n u=a c[ruia se ar[tase Grigore Iuga, str`nse bagajele =i le duse la tr[sur[. Vizitiul Ichim, b[tr`n =i sf[tos, \inea str`ns din h[\uri pe cei doi telegari neast`mp[ra\i, care-=i rodeau z[balele =i scormo- neau cu copitele pietri=ul. — Bine-a\i venit, cona=ule! — Bine v-am g[sit, Ichime! r[spunse Grigore, suindu-se l`ng[ t`n[rul Herdelea. Toate bune pe aici? — Toate, cona=ule, =i s[n[tate! — Ei, d[-le drumul! Un \`\`it energic, =i caii pornir[ at`t de brusc, c[ b[ie\andrul de l`ng[ vizitiu se ]ndoi de spate. Din dosul g[rii, bri=ca, dup[ c`\iva pa=i, coti pe drumul nepietruit care taie c`mpia curmezi= p`n[ la Curteanca. Drept ]nainte, ]n zarea plumburie, satul se zugr[vea ca un mu=uroi uria=, crescut cu b[l[rii. Pe de l[turi, de jur ]mprejur, miri=tea ar[mie se ]ntindea nesf`r=it[, t[cut[ =i neted[. Numai ici-colo poposeau c`rduri de ciori, punct`nd cu pistrui negri obrazul p[m`ntului. Cerul, c[ptu=it cu nori tomnatici, ap[sa greu =i parc[-=i afunda marginile ]n orizont. Rari copaci, alinia\i perpendicular, ]nsemnau =oseaua jude\ean[ ce leag[ Coste=tii cu Ro=iorii. CUPRINS
65 R[scoala. Vol. I C`nd intrar[ ]n satul Curteanca, Grigore zise deodat[ lui Titu: — Aici e re=edin\a lui Popescu-Ciocoiul! De la gar[ venim tot pe mo=ia lui. P`n[ acum c`\iva ani a \inut-o ]n arend[. Vezi ce bine a =tiut s[ lucreze dac[ a reu=it s[ scoat[ pe st[p`nul s[u din cas[ =i s[ se instaleze d`nsul. Dar poate c[ proprietarul =i-a meritat soarta. Nu l-am pomenit niciodat[ pe la mo=ie... Satul era numai c`teva bordeie, ]n mijlocul c[rora se ]n[l\a conacul, o cl[dire inform[ cu un turn p[trat, vopsit[ toat[ ]n culoarea s`ngelui =i ]nconjurat[ cu magazii diverse. Drumul spre Amara ]ncruci=a =oseaua jude\ean[ ]n Curteanca, trecea pe l`ng[ conac, spre marginea v[ii Teleormanului. Malul cobora piezi=, ca o st`nc[, vreo cincizeci de metri, p`n[ jos. Valea ]ns[=i, larg[ mai bine de un kilometru, neted[ ca-n palm[, cu p[m`ntul cel mai roditor, p[rea o nesf`r=it[ panglic[ vr`stat[ cu gr[dini de zarzavat. G`rla ]nc[ nu se vedea nic[iri. — Opre=te, Ichime! strig[ Iuga ]nainte de-a ]ncepe cobor`=ul. +i ad[ug[ c[tre Titu, pu\in ]nduio=at =i mi=cat: Vreau s[-\i ar[t p[m`nturile noastre, =i care au fost, =i care au mai r[mas. De aici se v[d toate ca pe o hart[... Dincolo de valea Teleormanului, ce se afla acum la picioarele lor, p[m`ntul se ]ncovoia prelung =i lin ca o spinare uria=[. — R`ul Teleorman e linia de hotar din partea asta, rosti Grigore, ridic`ndu-se ]n tr[sur[ =i indic`nd cu m`na =erpuirea u=oar[ a v[ii. De la satul Ione=ti, care se vede colo, departe, ]n st`nga, =i p`n[ jos de tot, ]n dreapta, unde se vars[ ]ntr-]nsul Valea C`inelui, care ne hot[rnice=te de partea cealalt[. Limba de p[m`nt ]ntre aceste dou[ g`rle a fost odinioar[ domeniul Iuga. Azi, nici jum[tate nu mai e al nostru. De altfel, limba era destul de respec- tabil[, peste dou[zeci de mii de pogoane. Vezi un sat dincolo de g`rl[ drept ]nainte, chiar pe drumul nostru?... E Babaroaga. Dincolo de Babaroaga mai e un sat, Gliganu Nou... se z[re=te luciul de tinichea nou[ a turnului bisericii, colo, pu\in mai sus, ]n 5 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
66 Liviu Rebreanu gr[m[direa de copaci... A=a! Partea din st`nga a drumului a fost cea dint`i ]nstr[inat[ din p[m`nturile familiei. Un str[bunic a ]nzestrat cu ea o fat[. Acum ]i zice mo=ia Vl[du\a, fiindc[ conacul se afl[ ]n Vl[du\a. Proprietarul e azi unul St[noiu, care nici nu st[ ]n \ar[: nu =tiu ce face prin Italia, se pare c-ar fi ]n diploma\ie. Mo=ia o \ine ]n arend[ un colonel pensionar, +tef[nescu, om foarte de treab[, cu trei fete de m[ritat, pe care nu le poate urni cu nici un chip, de=i sunt dr[gu\e =i au c`te ceva zestre. Tot restul a fost un singur trup p`n[ la moartea bunicului, c`nd s-a ]mp[r\it ]ntre tata =i un frate al s[u, Teofil, care apoi =i-a v`ndut treptat toat[ partea lui. Odinioar[, vas[zic[ nu tocmai a=a de mult, tot p[m`n- tul acesta se numea simplu mo=ia Amara ori mo=ia Iuga. Acuma mo=ia Amara e numai v`rful limbii, partea din jos — am s[ \i-o ar[t mai pe urm[ mai de aproape. }n dreapta satului Babaroaga, e mo=ia nevestei mele, dou[ mii cinci sute de pogoane, =i \ine p`n[ la drumul ce se vede mai devale, ]ntre G[ujani =i B`rlogu. Dincolo de proprietatea Nadinei, spre Valea C`inelui =i ]n jos p`n[ la satul Lespezi, e mo=ia Lespezi a cumnatului meu Gogu Ionescu, omul dumitale. Am`ndou[ sunt arendate aceluia=i grec, un anume Platamonu, ]nc[ de pe c`nd le ]ngrijea tat[l lor. Un arenda= harnic =i priceput, bun platnic. Se ]mbog[\e=te v[z`nd cu ochii. Cu toate astea, sau poate din pricina asta, nu prea se bucur[ de simpatii. Drept este c[ nici lui nu-i prea pas[ de simpatii =i ]=i vede de treburile lui... A=a! Pe urm[ vine mo=ia Vaideei, de la Lespezi ]nainte, ]ntre Amara =i Valea C`inelui. Vreo dou[ mii de pogoane. E proprietatea unei b[nci din Bucure=ti, dar o exploateaz[ ]n arend[ de mai mul\i ani un moldovean cumsecade, Cosma Buru- ian[, prip[=it prin p[r\ile astea el =tie cum. Alearg[, asud[, horob[ie=te grozav =i f[r[ folos, c[ci la plata fiec[rui c`=tiu d[ din col\ ]n col\. Tata \ine mult la el =i-l laud[, desigur, pentru c[ e p[guba=... Ce mai r[m`ne ]ntre cele dou[ g`rle e al nostru. Adic[ afar[ de un col\ de vreo patru sute de pogoane ]mprejurul satului
67 R[scoala. Vol. I Izvoru, chiar la confluen\a apelor, care \ine de domeniul Ghica. Fiindc[ s-a ciop`r\it a=a, acum ne-am apucat =i noi s[ ciop`r\im m[car cu numele ceea ce mai avem: mo=ia Ruginoasa, mo=ia Amara, mo=ia B`rlogu, fiecare dup[ satul l`ng[ care se afl[. Am s[ te l[muresc mai bine c`nd vom ajunge la Lespezi c[ e tocmai pe spinare =i se vede p`n[ la Izvoru, ba uneori =i p`n[ ]n jude\ul Teleorman, care ]ncepe numai la c`\iva kilometri din jos de Izvoru. Aidem, Ichime! O lu[m peste Gliganu =i oprim ni\el la Lespezi, sus. }nainte de a porni caii, Grigore mai strig[: — Stai! Stai! }nc[ un minut!... S[ profit de ocazie =i s[-\i prezint pe vecinii din partea asta. Poate s[-i ]nt`lne=ti c`t vei sta la noi =i barem s[ =tii de unde s[-i iei!... Pe colonelul +tef[nescu \i l-am spus. Trecem deci la dreapta. La G[ujani nu e nimeni. }n satul urm[tor, la Humele, are o mo=ie mic[, foarte bine ]ngrijit[ =i un conac ca o bomboan[ generalul Dadarlat din Pite=ti. Mai ]ncolo, al[turi de =osea, pe d`mbul acela, se vede bine c[tunul cu conacul, e mo=ia Goia, tot a=a, numai de c`teva sute de pogoane, a lui Ioni\[ Rotompan, prieten bun cu tata, boier sadea, legat de p[m`nt =i muncitor; are o fat[ m[ritat[ cu un magistrat la Ro=iori. La Orodelu, mai la vale, ]n dreptul Izvorului, dincoace de g`rl[, e proprietatea Perticari, cu un castel =i un parc care merit[ s[ fie v[zute. Poate s[ =i mergem odat[, s[ le vezi =i dumneata, dac[ vom avea r[gaz. Fire=te, mo=ia e arendat[, castelul =i parcul ]ns[ sunt rezervate pentru proprietarii care vin destul de des s[ petreac[ aici. Domeniul familiei Matei Ghica se ]ntinde de la Izvoru p`n[ ]n jude\ul Teleorman =i e exploatat ]n regie de un administra- tor care, ]n patru ani, =i-a chivernisit o mo=ioar[ proprie la margi- nea Bucure=tilor, oferind totu=i proprietarilor numai deficite peste deficite. +i la Izvoru e un conac simpatic =i confortabil, iar boierii stau aici de cum se desprim[v[reaz[ p`n[ toamna t`rziu. Noi ]ns[ nu suntem ]n rela\ii cu d`n=ii, nu =tiu de ce, a=a am apucat... Gata, am ispr[vit!... D[-i drumul, Ichime!
68 Liviu Rebreanu Grigore se sim\ea ]n largul lui, vorbea =i explica cu mare volubilitate =i cu o pl[cere care-i ]ndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, t[cea. Bri=ca porni ]n trapul re\inut al cailor pe drumul ce cobora ]ntr-o serpentin[ sever[ pe malul escarpat ca o falez[. — A=a-s g`rlele noastre pe aici, se gr[bi Iuga, observ`nd nedumerirea tovar[=ului s[u din pricin[ c[ nu descoperea nic[ieri urmele r`ului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seac[ de tot, dar =i c`nd se ]nfurie c`teodat[, cam prim[vara, apoi se umfl[ din mal ]n mal, parc[-ar fi Dun[rea. Furii d-astea grave totu=i se ]nt`mpl[ rar. De aceea, cum vezi, nici m[car de o punte n-avem nevoie. Sus, la Ione=ti, pe =oseaua jude\ean[, s-a f[cut un pod pentru orice eventualitate, dar s-a rupt acum c`\iva ani, nu l-a mai dres nimeni =i lumea trece tot pe de l[turi, ca =i aici. Valea C`inelui ]ns[, cu toate c[ e mai mic[, e mai m`nioas[, face mai multe stric[ciuni, aproape ]n fiecare an, =i nici nu seac[ niciodat[! Trecur[ valea. Drumul continua drept ca o a\[ =i ]n pu\ine minute intrar[ ]n Babaroaga, un sat am[r`t, dou[ uli\e ]ncruci=ate, ni=te c[scioare murdare, prin ogr[zi mul\i copii =i or[t[nii, ici- colo vreun \[ran pipernicit, iar pe un d`mbule\, mai afar[, o bisericu\[ de lemn ca o juc[rie stricat[. Titu Herdelea deschise gura s[ ]ntrebe ceva, dar Iuga i-o lu[ ]nainte: — Aici odinioar[ au fost numai colibe pentru arga\ii de pe dome- niu. Satul s-a ]nfiripat f[r[ voia nim[nui, de aceea e cum e... Dup[ ce ie=ir[ din Babaroaga, urm[: — Ai observat ]ncruci=area uli\elor ]n mijlocul satului? }n st`nga era drumul spre Ione=ti =i mai departe spre Coste=ti, iar ]n dreapta, travers`nd mo=ia Nadinei, spre satul B`rlogu, al nostru, afar[ de o harabaie de cas[, ]ntr-o margine, pe care \[ranii au botezat-o conac, de=i serve=te numai ca magazie, fiindc[ arenda=ul =ade ]n Gliganu, iar nevast[-mea, ]nainte de-a se m[rita, c`nd a venit pe aici, de dou[ sau trei ori, a tras la conacul din Lespezi, al fratelui ei, ]n orice caz mai prezentabil...
69 R[scoala. Vol. I Vreun sfert de ceas, ]n trapul cailor, bri=ca merse printre mo=iile Vl[du\a, la st`nga, =i Babaroaga, la dreapta. Priveli=tea era monoton[. Aceea=i c`mpie, ple=uv[, pustie, cu p[m`ntul r[scolit de brazde printre care firicelele de gr`u de toamn[, abia r[s[rite, p[reau ni=te pl[p`nzi fulgi verzui pe un trup ]nfrigurat. — Uite, aci =ade Platamonu, arenda=ul mo=iilor Nadinei =i a lui Gogu, zise iar Grigore c`nd fur[ ]n satul Gliganu, ar[t`nd la st`nga o curte mare, ]mprejmuit[ cu uluci, ]n mijlocul c[reia, ascunse de coroanele ve=tede ale copacilor, se ]ntrez[reau cl[diri albe cu acoperi=uri de \igl[. Pe poarta deschis[ larg, tocmai atunci ie=ea un b[rbat cu fa\a pr[jit[ de soare, uscat, vioi =i energic, cu o p[l[rie veche, ]ntr-o hain[ scurt[ de piele, cizme cu turecii moi =i ]nal\i. C`nd auzi clopo\eii =i v[zu bri=ca de la Amara, se opri pe pode\ul dinaintea por\ii =i salut[ ceremonios =i respectuos: — S[ tr[ie=ti, coane Grigori\[!... Bine te-ai ]ntors =i cu noroc! Iuga r[spunse rece, ridic`nd p[l[ria. — Arenda=ul? =opti Titu cu ochii la omul de pe pode\. Grigore d[du din cap, iar c`nd se mai dep[rtar[ pu\in, murmur[: — Nici mie nu mi-e simpatic, cu toate c[ nu mi-a f[cut nimic. Apoi, cu glasul de mai ]nainte: — Uite, acuma sosim la alt[ r[scruce, aproape de capul satului. Dac[ mergi drept ]nainte, dai pe mo=ia cumnatului Gogu Ionescu, iar mai ]ncolo, trec`nd peste Valea C`inelui, ajungi ]ndat[ la Gliganu de Sus =i ceva mai departe, ]n satul Rociu, care se afl[ pe =oseaua Pite=ti-Fierbin\i, =i unde are o mo=ie frumoas[ actualul nostru prefect, Boerescu. Drumul din st`nga vine de la +erb[ne=ti, adic[ satul p`n[ unde se ]ntinde mo=ia lui Gogu. Noi ]ns[ acuma cotim la dreapta, spre Lespezi =i Amara. Proprietatea Nadinei \ine p`n[ ]n =oseaua pe care am apucat, iar la st`nga continu[ p[m`n- turile lui Gogu... Cam pe la mijlocul drumului, ]ntre Gliganu =i Lespezi, vizitiul opri, cum i se poruncise. De aci c`mpia cobora lin p`n[ la ]mpre-
70 Liviu Rebreanu unarea celor dou[ v[i. Vederea era mai larg[, parc[ s-ar mai fi cur[\at aerul. Jos, spre miaz[zi, se deschisese o f`=ie de cer albastru. — Ei, acuma s[-\i mai ar[t =i restul! zise Grigore. }at[, se z[re=te ]n st`nga Valea C`inelui! Colo, ]n dreptul satului Lespezi, [sta din fa\a noastr[, sf`r=e=te mo=ia lui Gogu =i ]ncepe Vaideei. Dincolo de Lespezi se vede cum continu[ =oseaua pe care vom ajunge ]n cur`nd la Amara, satul cel[lalt, mai mare =i mai ar[tos. Linia =oselei prelungite p`n[ ]n Valea C`inelui ]nsemneaz[ margi- nea mo=iei Vaideei. Tot ce se afl[ la dreapta liniei \ine de noi p`n[ ]n cealalt[ vale a Teleormanului, peste care am trecut... Acuma, tot la dreapta, dar aici, aproape, c[tunul cela c`t un cuib e B`rlogu. P`n[ acolo, adic[ p`n[ la drumul dintre Lespezi =i B`rlogu, merge mo=ia Nadinei =i apoi continu[ p`n[ la Teleorman. Cum vezi, aproape am ocolit ]ntreg domeniul nevestei mele... }ntre B`rlogu =i Amara, mult mai devale, se vede ]nc[ un sat — Ruginoasa, chiar ]n centrul propriet[\ii noastre. Acolo, avem acuma acareturile de c[petenie =i uneltele mai bune. La orizont, se z[re=te =i de aci satul Izvoru. Pata ro=ie e coperi=ul castelului Ghicule=tilor. P[durea aceea, la st`nga Izvorului, e a noastr[. Sunt vreo trei sute de pogoane. At`ta s-a mai salvat. Cu un secol ]n urm[, Amara se afla la marginea p[durii care cuprindea toate locurile astea... Uite, ]n st`nga, pe Valea C`inelui, se vede =i satul Vaideei! De acolo, drumul care albe=te ca o panglic[ merge la Moz[ceni. Mai ]ncoace, dar peste g`rl[, se vede foarte bine satul Cantacuzu. Mo=ia de peste trei mii de pogoane, se zice c-ar fi fost c`ndva a Cantacu- zine=tilor, dar azi e a unui c[pitan de la Pite=ti, Lache Gr[dinaru... De altfel, pe aici, ori ]ncotro te ]ntorci, numai mo=ii boiere=ti ai s[ vezi. Colo e Buta, mai ]ncolo Negra=i, pe urm[ Zidurile, pe urm[ Dumbr[veni... }n Lespezi, ]i mai ar[t[ conacul lui Gogu, destul de ]ntre\inut, fiindc[ el mai vine din c`nd ]n c`nd, adus de nevast[-sa, c[reia ]i place via\a la \ar[, m[car ca o varia\ie dup[ petrecerile capitalei.
71 R[scoala. Vol. I Apoi ajunser[ la Amara. Satul, mai mare, era cople=it de aceea=i s[r[cie, cu acelea=i c[su\e coperite cu paie, acelea=i ogr[zi pline de b[l[rii. Grigore ]ns[ atrase aten\ia lui Herdelea, cu o m`ndrie nedisimulat[, asupra bisericii de piatr[ cu turnul poleit, ridicat[ de bunicul s[u, =i asupra =colii noi, cl[dit[ de tat[l s[u, iar ]ntr-o ulicioar[, pe st`nga, ]i ar[t[ =i conacul mo=iei Vaideei, ]n care locuia arenda=ul Cosma Buruian[ =i care fusese cas[ de arga\i ]nainte de a se f[r`mi\a domeniul. — Stai, Ichime, s[ ne d[m noi jos, s[ vaz[ boierul mai bine ce-avem pe-aici! strig[ deodat[ Grigore, s[rind din bri=c[, urmat de Titu. Voi lua\i-o ]nainte! Pe dreapta, ]ncepea gardul de uluci pe sub zidire de c[r[mid[, cu st`lpi p[tra\i din loc ]n loc. Era conacul Iuga. }n dosul ]mprej- muirii un =ir de plopi b[tr`ni str[juiau ca un front de osta=i de gard[. Printr-o poart[ deschis[, se vedea ograda cu cl[dirile pentru logofe\i, arga\i =i al\i slujitori, cu grajduri, cote\e, hambare... Mai ]ncolo, dup[ vreo sut[ de pa=i, venea intrarea principal[ la casele boiere=ti. Poarta era ]nalt[ =i larg[, cu trei arcade de zid unite deasupra, ]ntr-o cu=c[ de porumbei. }ntr`nd cu Titu, Grigore ]i spuse cu o und[ de triste\e: — Acuma, ai s[ vezi ce-a fost ]n stare s[ fac[ iubirea! }n perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou ap[rea ca un sur`s de femeie frumoas[. Herdelea =tia c[ t`n[rul Iuga l-a cl[dit de dragul Nadinei. Alb, cu o vast[ verand[ primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnule\e ca ni=te suli\e de ap[rare, era ]nve=m`ntat jur-]mprejur cu ieder[, ce-=i ]ntindea pe alocuri verdea\a p`n[ la geamurile etajului de sus. Aleea se l[rgea =i, ]n fa\a casei, cuprindea un rond mare ]n forma unei inimi ve=nic aprins[ cu flori ro=ii. — Fantezia cu inima ]nflorit[ trebuie s[ mi-o treci cu vederea, f[cu gazda z`mbind, c`nd v[zu c[ Titu examineaz[ atent rondul. A fost a unui biet ]ndr[gostit =i gusturile ]ndr[gosti\ilor sunt cum
72 Liviu Rebreanu sunt. Dac[ am p[strat-o =i o cultiv mereu, este numai pentru c[ vreau s[ m[ conving pe mine ]nsumi c[ n-am renun\at la iubire. R`se sec =i, dup[ o pauz[, continu[ cu alt glas: — Ca s[ te familiarizezi deplin, ]\i propun s[ facem un ocol, s[ vezi tot. Nu te superi c[ te-am plictisit cu at`tea explica\ii? A fost prima =i ultima oar[. Conacul cel nou era a=ezat ]n mijlocul unui parc ]ngrijit meticulos de Grigore ]nsu=i. El a adus brazi, c[rora de altfel nu le mergea prea bine ]n regiunea aceasta de =es. Potecile cu prundi= m[runt =erpuiau printre chio=curi =i ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali =i peluze tunse ]n fiece s[pt[m`n[. Gardul viu care ]nconjura parcul era dublat de un grilaj de s`rm[ ]nspre ograda cealalt[, ca s[ nu p[trund[ gali\ele de acolo. Numai porumbeii zbur[t[ceau pe alee =i prin fa\a castelului, mai cu sfial[ ]ns[ ca ]n curtea de dincolo, unde se sim\eau ]n largul lor printre or[t[niile f[r[ num[r. Ocolir[ prin dreapta. }n spatele castelului, la vreo sut[ de pa=i, se afla vechiul conac, vast, scund, b[tr`n. }nfipt parc[ pe jum[tate ]n p[m`nt, cu un cerdac sprijinit pe st`lpi, care ]mpodobea fa\ada ca un portic primitiv. B[tr`nul Iuga continua a-=i p[stra locuin\a ]n care s-a n[scut =i, cum el =edea aproape permanent la \ar[, casa veche p[rea mai vie dec`t cea nou[. — Asta e ]mp[r[\ia noastr[! zise Grigore c`nd ajunser[ iar[=i ]n fa\a castelului, unde a=tepta ajutorul vizitiului ]n semn c[ a desc[rcat tot ce fusese ]n bri=c[. Pe Titu Herdelea ]l rodea de mult o ]ntrebare, pe care totu=i parc[ nu ]ndr[znea s-o rosteasc[. Acum, ca =i c`nd ar fi fost pe punctul s[ se despart[ pentru totdeauna de l[muririle lui Grigore, ]ntrebarea ]l durea. O puse subit, cu privirea arz[toare. — Mi-ai ar[tat at`tea mo=ii boiere=ti, mo=ii peste mo=ii, mari =i frumoase. Dar p[m`nturile oamenilor unde sunt?
73 R[scoala. Vol. I Grigore Iuga tres[ri. Nu a=teptase acuma ]ntrebarea, de=i, pe c`nd ]i explica, pe drum, ]n c`teva r`nduri, i-a fulgerat =i lui prin minte =i chiar s-a mirat c[ Titu nu i-o pune. }=i reveni repede =i r[spunse: — Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[- neasc[!... P[m`nturile! Nu prea sunt, =i unde au fost s-au cam spulberat... Dar asta-i alt[ poveste! Titu Herdelea nu ]n\elese =i totu=i nu mai st[rui. Sim\ea c[ a r[scolit o ran[. 2 — Bine-ai venit, tinere, =i s[ te sim\i la noi ca acas[! zise Miron Iuga, ]ntrerup`nd prezentarea ce o ]ncepuse Grigore =i ]n[bu=ind r[spunsul emfatic pe care Titu =i-l preg[tise ]nc[ din tren. }ntr-un halat de cas[, lung ca un caftan, b[tr`nul Iuga str`nse b[rb[te=te m`na t`n[rului Herdelea. }l privi o clip[ drept ]n ochi, parc-ar fi vrut s[-l c`nt[reasc[ definitiv dintr-o dat[. Avea ni=te ochi negri at`t de p[trunz[tori, c[-\i scormoneau sufletul =i-\i citeau g`ndurile. Era mai ]nalt =i mai chipe= ca Grigore, cu ]nf[- \i=area voluntar[ a omului obi=nuit s[ porunceasc[ =i s[ fie ascultat. Musta\a groas[ rom`neasc[, pu\in c[runt[, ]i ]mpodobea fa\a, iar glasul metalic, energic =i totu=i cald, te cucerea. M`inile osoase, puternice, p[reau ]n stare s[ \in[ coarnele plugului, cu toate c[ erau fine =i mai ales degetele foarte delicate. Indic[ musafirului un scaun aproape de d`nsul =i apoi se uit[ la fiul s[u ]ntreb[tor. Grigore =tia c[ b[tr`nul e ner[bd[tor s[ afle ce-a f[cut la Bucure=ti. }i povesti cum a umblat =i cum, gra\ie culan\ei excep\ionale a lui Dumescu, s-a putut ]ntoarce cu geanta mai plin[ dec`t a sperat. — Vas[zic[ tot Dumescu! murmur[ Miron Iuga mul\umit. Numai prietenii cei vechi sunt s[ritori la nevoi... Dar pe armean ai f[cut bine c[ nu l-ai str`ns de g`t. Foarte bine!
74 Liviu Rebreanu R[mase un r[stimp cu ochii la Grigore, pe urm[ se ]ntoarse iar[=i spre Titu, pe care ]nf[\i=area =i primirea b[tr`nului ]l cam z[p[cise. }l ]ntreb[ despre p[rin\i =i fra\i, apoi cum, c`nd =i de ce a trecut Carpa\ii... Auzind c[ face versuri =i vrea s[ scrie ]n gazete, Miron Iuga avu un gest dispre\uitor. }l observ[ =i Titu, =i Grigore, =i am`ndoi se uluir[. Ca s[-l ]mbl`nzeasc[, Herdelea ]ncepu s[ vorbeasc[ despre unguri, despre suferin\ele =i persecu\ia rom`nilor =i alte asemenea lucruri de efect sigur. B[tr`nul asculta atent =i la sf`r=it zise: — Tocmai fiindc[ poporul o duce greu cu st[p`nirea, condu- c[torii lui nu trebuie s[-l p[r[seasc[. Dragi ]mi sunt ardelenii care vin ]ncoace, nu zic, dar mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo, s[ ]nfrunte primejdiile, s[ atrag[ asupra lor fulgerele asupritorilor, ca astfel poporul s[ fie la ad[post. Mul\imea nu poate tr[i f[r[ conduc[tori sau ajunge s[ vegeteze ]ntr-o via\[ animalic[. P[storul care-=i p[r[se=te turma e mai r[u ca acela care o conduce gre=it, c[ci turma singur[ se risipe=te, pe c`nd cu p[stori, buni sau r[i, tot nu se pierde... Grigore se sim\i at`t de jenat, mai ales c[ Titu Herdelea schimba fe\e-fe\e, ]nc`t ]ntrerupse cu glas de protestare: — Bine, tat[, dumneata ai aerul c[-l dojene=ti pentru c[ dorul de libertate l-a ]ndemnat s[ vie ]ntre noi unde, ]n orice caz, are mai multe posibilit[\i s[-=i dezvolte talentul. Nu uita c[ neamul rom`nesc, tocmai pentru c[ soarta l-a desp[r\it ]ntre at`tea domina\ii str[ine, trebuie s[-=i p[streze vie cel pu\in unitatea sufleteasc[, iar unitatea aceasta numai c`nt[re\ii =i scriitorii o pot ]ntre\inea! — Foarte just! aprob[ Miron. Dar dac[ to\i c`nt[re\ii =i scriito- rii, cum zici tu, se vor muta la Bucure=ti, ]n \ara liber[, atunci poporul r[mas dincolo ce va face? Unitatea e necesar[, fire=te. Nu ]ns[ ]ntre c`nt[re\i, ci pentru sufletele celor mul\i. Dimpotriv[,
75 R[scoala. Vol. I c`nt[re\ii vor c`nta mai sincer acolo, sim\ind =i ei durerile, dec`t aici, unde patriotismul a ajuns mai mult articol de parad[. — Nu, nu, e=ti profund gre=it, tat[! insist[ Grigore din ce ]n ce mai aprins. Unitatea sufleteasc[ o face ]n primul r`nd limba unitar[. Apoi, dac[ scriitorii no=tri se vor ]nchide ]n provinciile lor, ]n mod fatal vom avea desp[r\iri tot mai pronun\ate =i ]n grai, iar ]n cele din urm[, nici nu ne vom mai ]n\elege frate cu frate! Neclintit =i calm, b[tr`nul urm[: — O mie sau dou[ mii de ani, de c`nd om fi exist`nd, prin vremuri poate mai aspre dec`t cele de acum, v[d c[ ne-am p[strat graiul cu to\ii la fel, fie aici, fie ]n Transilvania. Scrierile ce le-am avut, multe-pu\ine =i bune sau sl[bu\e, au circulat =i peste grani\ele care ne-au desp[r\it =i vor mai circula, f[r[ ]ndoial[. +i scriitorii, fiecare la locul s[u, =i-au f[cut datoria, cum s-au priceput. Dezer- tarea ]ns[ eu n-o admit sub nici o form[ =i pentru nici un motiv. M`ine sau c`nd va veni ceasul s[ lu[m Ardealul, eu am nevoie acolo de conduc[tori fire=ti, de oameni care au ie=it din poporul de acolo =i care s[ poat[ pune um[rul la c`rmuirea \[rii. Discu\ia se prelungea f[r[ ca vreunul s[ cedeze din convingerea sa, ]n vreme ce t`n[rul Herdelea asculta cu un sur`s fad =i umil, vr`nd s[ aprobe ]n acela=i timp pe am`ndoi =i chiar d`nd dreptate ]n sinea sa am`ndurora, dup[ fiecare replic[. Spre fericirea lui, fu anun\at arenda=ul mo=iei Vaideei, pe care ]l chemase Miron. Cosma Buruian[ avea treizeci =i cinci de ani, =apte copii =i o nevast[ dr[gu\[, care promitea s[-i mai sporeasc[ num[rul urma=ilor. A fost logof[t pe la diferite mo=ii prin Teleorman p`n[ ce ]n sf`r=it i-a ajutat Dumnezeu de a putut lua, acum patru ani, pe seama lui, proprietatea Vaideei de la Banca Agrar[, cu o arend[ modest[ fa\[ de pre\urile ce se pl[teau ]n regiunea aceasta. Cu mul\i ani ]n urm[, pe c`nd era la mo=ia St[tescu, a fost b[tut cumplit de ni=te oameni care se pl`ngeau c[ i-ar fi ]n=elat la dijmuit. De atunci tr[ie=te ]ntr-o fric[ de \[rani, sor[ cu moartea.
76 Liviu Rebreanu — Cucoane Miroane, ce v[ spuneam eu mereu? zise d`nsul, ]ndat[ ce se a=ez[ pe scaun, cu o ]nf[\i=are am[r`t[, parc[ ar fi b[ut o\et. N-a\i auzit ce-am p[\it? Adic[ de unde s[ auzi\i c[ =i eu adineaori aflai pocinogul... M-au pr[dat, cucoane Miroane! O jum[tate de vagon de porumb, pe pu\in, azi-noapte, din hambarul cel nou!... P`ndarii nu =tiu, n-au v[zut, arga\ii nu, nimic, ]n sf`r=it, nimeni nu =tie ce-a fost =i cine a fost. +i doar trebuie s[ fi umblat toat[ noaptea, nu unul, ci mul\i... +i de-abia s[pt[m`na trecut[ ]l dijmuisem, de, cinstit, p[r\i drepte, cum m[ =ti\i... Acu vede\i =i dumneavoastr[ norocul meu! Miron Iuga deveni grav =i mohor`t auzind jelania arenda=ului, spre deosebire de Grigore, care avea pe fa\[ numai batjocur[. B[tr`nul comp[timea pe Buruian[ c-a suferit at`ta pagub[, totu=i mai mult ]l ]ng`ndura faptul ]n sine. Dac[ \[ranii au ajuns s[ fure ]n grup o cantitate a=a de considerabil[, chiar s[ nu fi fost c`t spune arenda=ul, e semn r[u. C`nd fur[ unul, treac[-mearg[; ]l prinzi sau nu-l prinzi, n-are importan\[. Un caz izolat. C`nd se adun[ ]ns[ mai mul\i pentru pr[d[ciune, atunci se schimb[ lucrurile. — Uite rezultatele vorbelor de clac[ cu care a\i ]mpuiat urechile \[ranilor! f[cu Miron ap[sat, adres`ndu-se mai cu seam[ fiului s[u. C`t[ vreme \[ranul a =tiut c[ trebuie s[ se ]nvoiasc[ cu mo=ierul, ca s[ poat[ tr[i am`ndoi, au mers toate bine. De c`nd le-a\i b[gat ]n cap to\i g[rg[unii au ]nceput fapte d-astea. +i e numai ]nceputul! Fii sigur c[ vor urma altele =i mai ur`te! — S[ nu exager[m lucrurile, tat[, zise Grigore cu o u=oar[ ironie ]n glas. Au mai furat \[ranii =i alt[ dat[, =i de la al\ii. Ei =i? Parc[ nu se fur[ de c`nd lumea? De ce s[ tragem concluzii at`t de negre dintr-o ]nt`mplare at`t de obi=nuit[? B[tr`nul Iuga nici nu socoti de trebuin\[ s[-i mai r[spund[. Sofismele lui Grigore le cuno=tea prea bine. La toate, el g[se=te explica\ii =i scuze. Umbl[ g`nditor de ici-colo un r[stimp, apoi se opri hot[r`t, spun`nd:
77 R[scoala. Vol. I — S[-mi trimite\i ]ncoace pe primar =i pe =eful postului de jandarmi! De unde o fi, s[-mi g[seasc[ imediat ho\ii! Pe urm[ vom mai vorbi... Dar =i p`ndarii t[i, faini b[rba\i, n-am ce zice! }nt`i ei ar trebui b[tu\i p`n[ vor m[rturisi cine-s ho\ii. Da, da! A= putea pune r[m[=ag c[ ei =tiu, dac[ cumva nu sunt =i ei din band[! Arenda=ul se ]nchin[ ]ngrozit: — Vai de mine, cucoane Miroane, vre\i s[-mi dea foc, s[ m[ nenoroceasc[ de tot? Eu umblu cu d`n=ii, cum umbli cu buba coapt[ =i vede\i ce-am p[\it. Darmite dac[ i-a= lua cu r[ul...! S[ m[ fereasc[ Maica Precista!... M -am pl`ns dumneavoastr[ a=a, ca unui p[rinte care totdeauna m-a\i ajutat =i m-a\i ocrotit, dar ]ncolo... — Am s[ m[ ocup eu de chestia asta mai de aproape, morm[i Miron ]nchis. Eu o consider de o importan\[ excep\ional[. Ceilal\i t[cur[. Grigore nu mai voia s[ se amestece, v[z`nd ]nver=unarea b[tr`nului, iar Titu, mai ales dup[ scena de adi- neaori, se sim\ea m`hnit =i nu-l interesa controversa. Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruian[. Acuma ]ns[ numai furtul ]i era ]n minte =i, dup[ c`teva momente, zise iar[=i, f[r[ s[ se uite la cei din cas[, parc-ar fi vorbit singur: — Las[ c[ nu e ]nt`ia oar[ c[ se fur[ ca-n codru pe aici. Numai ]n toamna asta au fost vreo cinci cazuri. De dou[ ori au fost chiar la noi, lucruri mici, dar au fost. Iar t[cu =i ]=i morfoli singur g`ndurile =i ]n sf`r=it, ca =i c`nd ar fi descoperit ce c[uta, declar[ sever: — R[ul trebuie curmat din r[d[cin[. O pild[ la timp e mai eficace dec`t represiunea violent[, c`nd boala s-a ]ntins =i s-a ad`ncit. Cosma Buruian[, ]nfrico=at de ]ntors[tura ce-o lua ]nt`mplarea pe care el o povestise mai mult ca s[ demonstreze boierului c`t este de ghinionist, ]ncerc[ s[ ]ndulceasc[ pu\in lucrurile: — S-au schimbat mult \[ranii, coane Miroane! S-au de=teptat de sunt chiar prea de=tep\i. De altminteri, toat[ lumea e azi prea
78 Liviu Rebreanu de=teapt[ =i de aceea merge din r[u ]n mai r[u. Apoi \[ranul, dac[ s-a de=teptat, numai p[m`nt vrea =i iar p[m`nt, =i nu se uit[ de se poate ori nu se poate, ci o \ine una =i bun[... Titu socoti momentul potrivit, acuma c`nd p[rea c[ s-au mai potolit spiritele, s[ observe =i d`nsul cu bl`nde\e: — A =a e \[ranul pretutindeni, m[ rog. +i la noi, ]n Transilvania, tot dup[ p[m`nt se zbate. +i niciodat[ nu-i ajunge. +i e bine c[ e a=a. C`t timp \[ranul va iubi cu at`ta patim[ p[m`ntul, e sigur c[ nimeni nu i-l va putea smulge... B[tr`nul se uit[ la el lung =i at`t de batjocoritor, c[ t`n[rul ]=i ]ntrerupse cuvintele =i plec[ ochii perplex, neput`nd ]n\elege ce o fi gre=it de =i-a atras at`ta nemul\umire. Arenda=ul, ]ns[, ca s[- i fac[ pl[cere boierului, interveni zelos: — Altele sunt ]mprejur[rile prin p[r\ile dumneavoastr[, dom- nu... (Nu ]n\elesese numele lui Titu =i ]ng`n[ ni=te sunete ]n loc.) Acolo p[m`ntul trebuie luat de la str[ini, care vi l-au r[pit ]n timpul veacurilor, pe c`nd aici p[m`nturile ale boierilor au fost din neam ]n neam, =i boierii le-au \inut, =i le-au ap[rat de toate urgiile... — Fii pe pace =i f[r[ grij[, c[ ]n cur`nd =i la noi va fi ca =i dincolo! zise Grigore dispre\uitor. Chiar azi mai bine de jum[tate din mo=iile boiere=ti se afl[ ]n m`inile tuturor veneticilor pe care numai dragostea de p[m`nt nu se poate spune c[-i doare. Ce va fi m`ine, Dumnezeu =tie, dar parc[ tot mai folositor ar fi pentru \ar[ dac[ mo=iile ar ajunge ]n m`inile \[ranilor, c[ci de la ei mai greu o s[ le ia str[inii dec`t de la noi. Nu din alt motiv, dar cel pu\in ei sunt mul\i. B[tr`nul se uit[ =i la d`nsul ca adineaori la Titu, =i nici lui nu- i r[spunse nimic. I se p[rea at`t de evident c[ vorbe=te pr[p[stii, c[ se mira numai cum un b[iat inteligent ca el nu-=i d[ seama. Buruian[ ]ns[, sim\indu-se =i direct atins, r[spunse mieros, dar =i pu\in indignat:
79 R[scoala. Vol. I — Coane Grigori\[, vorbi\i cu p[cat, z[u a=a, coane Grigori\[! Ce spune\i dumneavoastr[ ]n glum[, s[ fi\i sigur c[ are s[ se ]nt`mple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor ]n cap s[ puie st[p`ni- re ei pe p[m`nturile boierilor =i s[ vede\i c[ a=a va fi. N -a\i observat dumneavoastr[ c[ unde se aude de o mo=ie de v`nzare, \[ranii se =i reped s-o cumpere =i s-o ]mpart[? Iat[, chiar la noi, c[ tot m[ \ineam s[ v[ spun, cucoane Miroane, umbl[ vorba c[ oamenii vor s[ cumpere mo=ia coni\ei Nadina! Miron Iuga ridic[ deodat[ fruntea, zic`nd mirat: — Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui s[ fie ]nt`i de v`nzare. — Apoi a=a vorbesc ei, c-ar fi de v`nzare. — Auzi=i, Grigori\[, r`se b[tr`nul nec[jit. — Auzii, f[cu t`n[rul d`nd din umeri. — Mi se pare c[ de pe la Platamonu ar fi ie=it vorba, continu[ arenda=ul cu importan\[. Fiindc[, dup[ c`te am prins eu ]nt`mpl[- tor de la oameni, parc[ =i grecu ar umbla s-o cumpere, iar oamenii, ce zic, de ce s-o ia grecul =i s[ n-o lu[m mai bine alde noi... — Cum ies zvonurile astea a=a, Grigori\[? zise Miron, acuma enervat. Mi=un[ cump[r[torii pe mo=ia nevestei tale =i tu parc[ habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie s[ fie ceva, c[ oamenii n-au ]nnebunit din senin. — Chiar a=a e, cucoane, se amestec[ iar Buruian[. Se zice, adic[ zic oamenii, c[ cuconi\a ]ns[=i ar fi spus grecului c[ nu-i mai prelunge=te arenda, m[car de i-ar da oric`t, =i ]ndoit dec`t ]i d[ azi, pentru c[ dumneaei vrea negre=it s[ v`nz[ =i s[ scape de tot balamucul cu arenda, =i cu oamenii, =i celelalte... Iac-a=a, coane Miroane! Pe b[tr`nul Iuga vestea aceasta ]l impresion[ mai mult chiar dec`t povestea cu furtul. }ncerc[ s[ mai descoas[ pe arenda=, dar nici arenda=ul nu cuno=tea alte am[nunte. Pe urm[ se ]nchise =i nu mai zise nimica... Un fecior ]i pofti la cin[. Buruian[, scul`ndu-se s[ se retrag[, ]ntreb[ cam nedumerit:
80 Liviu Rebreanu — M-a\i chemat, cucoane Miroane, s[-mi spune\i ceva =i eu v-am \inut cu necazurile mele, s[ m[ ierta\i... Miron ]ncerc[ s[-=i aminteasc[ pentru ce l-a chemat =i se ]nfurie mai r[u c[ nu-=i putea aduce aminte. Vru totu=i s[-i spuie ceva ca s[-l concedieze delicat =i nu g[si nimic. }n sf`r=it, f[r[ s[ ]ntoarc[ ochii spre d`nsul, morm[i mohor`t: — Acu las[, c[ m-ai sup[rat destul... Du-te cu Dumnezeu! 3 Titu Herdelea nu se sim\i cu adev[rat bine dec`t c`nd, dup[ cin[, r[mase singur ]n camera ce-i fusese preg[tit[ =i unde ]l adusese Grigore, explic`ndu-i s[ nu puie la inim[ cuvintele b[tr`nului, c[ el a=a a fost totdeauna, original ]n p[reri =i gesturi, dar are un suflet minunat... Voia t`n[rul s[ nu \ie seama =i totu=i st[tuse pe ghimpi la mas[ =i ]nghi\ise cu noduri, c[ci Miron Iuga fusese =i mai ursuz, nu i-a adresat nici o privire =i s-a h[r\uit toat[ vremea cu fiul s[u pe fel de fel de m[run\i=uri. Odaia lui era la etaj, ]n cl[direa cea nou[, cu o fereastr[ spre curtea conacului =i alta spre parc. Grigore se re]ntoarse la tat[l s[u, ]n casa cea veche, unde =i m`ncaser[. De altfel, via\a acolo =i-o petrecuse =i el. Numai c`nd avea oaspe\i dormea dincoace, ca s[ nu le fie ur`t =i s[ nu par[ castelul pustiu. I-a ar[tat lui Titu, ]n cel[lalt col\, dormitorul cochet ]n care st[p`nea fotografia Nadinei. T`n[rul Herdelea se mai ]nv`rti pu\in prin camer[, se g`ndi c[ Grigore ar putea s[ revie s[ mai stea de vorb[, ]=i zise apoi c[ =i-au luat noapte bun[ =i deci, p`n[ m`ine diminea\[, slobod este s[ fac[ ce-i place. Nu era t`rziu. }n sob[ ardea focul cu un duduit adormitor. Mai bine s[ se odihneasc[. A doua zi se scul[ mai de diminea\[ de cum obi=nuia la Bucure=ti. Fire=te, toat[ lumea era de mult sculat[. }nainte de amiazi t`nd[li primprejurul conacului. Fiindc[ Grigore Iuga avea
81 R[scoala. Vol. I de descurcat ni=te socoteli cu un slujba=, anume Isb[=escu, care \inea contabilitatea gospod[riei, ]n afar[ de diverse alte ]ns[rci- n[ri, Titu Herdelea se sim\ea ]ncurcat =i nu =tia ce s[ fac[ sau ]ncotro s-o apuce. Logof[tul Leonte Bumbu, un \[ran dezghe\at, ]nalt =i osos, cu o ]nf[\i=are energic[ de sergent reangajat, l-a plimbat pu\in prin curtea cea mare =i i-a ar[tat la repezeal[ grajdurile cailor =i un =opron ]ncuiat, care fusese transformat ]n garaj pentru automobilul coni\ei Nadina, c`nd venea la \ar[. Dar se vedea c[ omul are alte treburi, ca =i ceilal\i de la conac. Se chibzui c-ar fi mai ]n\elept s[ dea o rait[ prin sat ]n loc s[ stea aici de prisos. Se r[zg`ndi deocamdat[. Poate c[ ar fi nedelicat fa\[ de amfitrioni. La mas[, ]nsu=i Grigore ]l ]ndemn[ s[ se considere absolut liber pe mi=c[ri, scuz`ndu-se c[ azi e ocupat p`n[ peste cap cu balamu- curile, dar c[ de m`ine ]ncolo va fi cu totul la dispozi\ia lui. Cobor`nd mai t`rziu, Titu ]nt`lni pe alee o feti=can[ cu ni=te ochi negri =i un z`mbet care-i alungar[ ]ndat[ ur`tul. Era sub\iric[, descul\[ =i cu o b[sm[lu\[ albastr[ legat[ cochet pe cap. — Ascult[, feti\o, ]i zise oprind-o . E=ti de aici, de la curte? — Sunt numai de c`teva zile, r[spunse fata. M -a adus tu=a Profira, a de-i buc[t[reasa boierului [l b[tr`n, c[ de mult m[ tot chema s[ viu negre=it, s[-i dau ajutor, c[ tare i-e greu =i deloc nu se ]nvoie=te cu celelalte fete... — +i cum te cheam[? — Marioara! zise ea, ad[ug`nd dup[ o scurt[ pauz[: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maic[-mea, c[ t[icu\u a murit acu patru ani, e sor[ cu tu=a Profira. — Ei, bravo, Marioar[, f[cu t`n[rul, ocrotitor. Dar pentru c[ e=ti fat[ a=a de dr[gu\[, spune-mi, ave\i ]nv[\[tor ]n sat? — Cum nu, cona=ule! Avem. Foarte de treab[ =i t`n[r. E chiar de aici, =i-i ]nsurat, =i-i tr[iesc p[rin\ii, c[ stau to\i ]mpreun[... — +ade departe? 6 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
82 Liviu Rebreanu — Nu-i a=a departe, cona=ule... Cum ie=i ]n uli\[, faci la st`nga =i mai mergi ni\el =i vezi o cas[ cu flori ]n geamuri. Acolo =ade. — Bine, Marioar[, mul\umesc =i s[-\i juc[m cur`nd la nunt[! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. — S[ dea Dumnezeu! r[spunse fata mai domol =i ro=ind pu\in. Schimbul de cuvinte mai ]nvior[ pe Titu Herdelea. Coti la st`nga pe uli\a satului. Plouase bini=or azi-noapte, dar ]n cursul zilei a fost pu\in soare, ]nc`t p[m`ntul s-a zbicit. }i venise ]n minte s[ fac[ mai ]nt`i o vizit[ ]nv[\[torului; el ]nsu=i era fiu de ]nv[\[tor =i deci se cuvenea. A treia cas[, pe st`nga, dup[ conacul Iuga, acoperit[ cu tabl[ ro=ie, avea o t[bli\[ de tinichea pe perete, ]ntre ferestre. Era postul de jandarmi. Apoi ajunse la ]ncruci=area cu ulicioara ce duce spre satul Vaideei, ]n care Grigore ]i ar[tase mai ]n fund conacul lui Cosma Buruian[. Chiar ]n col\ v[zu c`rciuma cu strea=ina foarte lat[ =i o b[t[tur[ ]n fa\[, cu u=a deschis[ larg. Doi \[rani se tocmeau de afar[ cu c`rciumarul voinic =i gras, \[ran =i el, care st[tea ]n prag =i cu p[l[ria pe ceaf[. V[z`nd pe Titu, c`rciumarul salut[ foarte respectuos... Mai ]ncolo, tot pe dreapta, desp[r\it[ de c`rcium[ numai prin c`teva case, venea prim[ria, cu ograd[ mare, apoi pe st`nga, =coala =i pe urm[ iar pe dreapta, biserica. }n dreptul bisericii t`n[rul se opri: n-o fi trecut oare de casa ]nv[\[torului? Un copil i-o ar[t[ cu degetul: numai ni\el mai ]nainte. Casa nu se deosebea ]ntru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curat[ =i ]n geamuri ]ntr-adev[r r`deau ni=te mu=cate ]ns`n- gerate. Deschise porti\a. Un dul[u =chiop =i zb`rlit se arunc[ la d`nsul, l[tr`nd at`t de furios, de parc[ s[-l sf`=ie. Din cerdacul ]mbr[cat cu vi\[ s[lbatic[ ]i cobor] ]ntr-ajutor o \[ranc[ sprinten[, care alung[ c`inele. — Aici =ade, m[ rog, domnul ]nv[\[tor? ]ntreb[ Titu nehot[r`t. — Aici, aici, pofti\i!... N -ave\i fric[, nu mu=c[, d[-l ]ncolo de nebun! Face =i el g[l[gie ca s[-=i pl[teasc[ via\a! ad[ug[ femeia, v[z`nd c[ str[inul trage cu coada ochiului spre dul[ul care, p`n[
83 R[scoala. Vol. I s[ se potoleasc[, mai h[m[ia din c`nd ]n c`nd ne]ncrez[tor =i r[gu=it. }n cerdac ap[ruse un b[rbat de vreo treizeci de ani, cu fa\a supt[ =i ochii negri, care ardeau straniu, cu musta\a mic[, r[sucit[. Purta un veston negru de sub care at`rnau jur-]mprejur poalele c[m[=ii \[r[ne=ti ]nflorite. — Eu sunt ]nv[\[torul, domnule! Titu Herdelea se prezent[ ceremonios =i explic[ ]n c`teva cuvinte cum a ajuns ]n Amara. Intrar[ ]n cas[. }nv[\[torul ]i recomand[ pe nevast[-sa, \[ranca de adineaori. Cu st`ng[cia sfiiciunii, acuma p[rea =i mai simpatic[. Pe Titu numai costumul \[r[nesc ]l nedumerea. Cu mentalitatea-i ardeleneasc[, el ]=i ]nchipuia c[ ]nv[\[torul, adic[ reprezentantul intelectualit[\ii ]n sat, trebuie s[ fie ]mbr[cat or[=ene=te, ca astfel s[ se poat[ bucura =i prin exterior de un prestigiu deosebit ]n fa\a poporului. — La dumneavoastr[ =i st[p`nirea dore=te, probabil, s[ aib[ dasc[l cu prestigiu, pe c`nd la noi... observ[ ]nv[\[torul cu un gest de dezgust. D[sc[li\a Florica sosi cu dulcea\a. — Vai, doamn[, nu trebuia! protest[ Herdelea, lu`nd ]ns[ cu pl[cere. Femeia se ro=i, se scuz[, sur`se, disp[ru. Dup[ o scurt[ =ov[ire, ]nv[\[torul se crezu dator s[ ]ncuno=tiin\eze pe oaspetele s[u c[ domnii de la curte nu vor fi prea ]nc`nta\i c`nd vor afla despre vizita aceasta. Mai ales b[tr`nul Iuga, care i-a =i interzis s[ mai calce pe la conac, fiindc[ odat[ a cutezat s[ cear[ o foarte u=oar[ ]mbun[t[\ire a ]nvoielilor. T`n[rul Herdelea se sp[im`ntase. }n vreme ce ]nv[\[torul vorbea, el se g`ndea dac[ ]ntr-adev[r n-a f[cut o gre=eal[ venind la un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine v[zut de Iuga. Se lini=ti, ]ns[, auzind c[ e vorba de b[tr`nul care =i cu d`nsul se poart[ destul de prost.
84 Liviu Rebreanu Pe urm[ ]nv[\[torul, ]nc[lzindu-se, ]i spuse c[ oamenii vor p[m`nt =i c[ nu mai pot tr[i din ceea ce prisose=te boierilor. }nvoiala, chiar cinstit[, impune \[ranului s[ dea jum[tate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind c`t munce=te azi, dar pe p[- m`ntul lui, omul ar avea un trai de dou[ ori mai bun. }n realitate, ]ns[, trei sferturi din truda s[racilor merge s[ ]ntre\ie huzureala celor ce st[p`nesc p[m`nturile. Mai ferici\i au fost sclavii de odinioar[, care erau hr[ni\i, ]mbr[ca\i =i ]ngriji\i ]n schimbul robiei, pe c`nd \[ranii no=tri, robotind mai r[u ca robii, nu ajung s[-=i c`=tige nici m[car m`ncarea omeneasc[ =i trebuie s[ cer=eas- c[ =i s[ r[m`ie ve=nic datori la ciocoi, ca s[ nu moar[ de foame... Ion Drago=, ]nv[\[torul, vorbea din propria experien\[, tr[ind =i el la r`nd cu \[ranii. Numai ]nt`mplarea l-a f[cut s[ ajung[ dasc[l. Fiind copil silitor =i cu mare dragoste de carte, ]nv[\[torul de pe vremuri a rugat pe boierul Miron s[-=i fac[ o poman[ =i s[ sprijine pe b[iatul lui Drago=, ca s[ poat[ intra bursier la =coala normal[. B[tr`nul a intervenit =i b[iatul nu l-a f[cut de ru=ine, a fost elev str[lucit =i a luat diploma cu distinc\ie. Soarta voind ca tocmai ]n anul acela dasc[lul cel vechi s[ se pr[p[deasc[, Miron Iuga l-a adus ]n locul vacant, s[ fie un ]ndrum[tor pentru popor. A=a a spus atunci boierul, a=a a crezut =i t`n[rul Drago=. Mai t`rziu boierul s-a c[it c[ l-a adus, iar ]nv[\[torul =i-a zis c[ a fost adus aici s[ fie slug[ recunosc[toare. P`n[ ce deun[zi Iuga a cerut revizorului =colar s[-i caute un om cu care s[ se poat[ ]n\elege =i care s[ nu-i bage z`zanie ]ntre \[rani, ca Ion Drago=. Revizorul ]l cunoa=te, ]l pre\uie=te =i n-ar vrea s[-l sacrifice; de aceea =ov[ie =i mai ]ncearc[ s[ temporizeze, sper`nd c[ b[tr`nul se va ]nmuia. Miron Iuga ]ns[ nu e o fire care s[-=i schimbe g`ndurile =i, c`nd va observa t[r[g[neala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul s[u, deputatul Gogu Ionescu, s[-i m[ture pe am`ndoi.
85 R[scoala. Vol. I Biata nevast[-sa nici nu b[nuie=te ce primejdie ]i pa=te, =i nici ceilal\i ai casei. Se zbucium[ singur =i a=teapt[. St[ ]n casa p[rinteasc[ ]mpreun[ cu un frate, sc[pat anul trecut din armat[, =i cu b[tr`nii. Din p[m`ntul ce l-au avut, jum[tate l-au dat zestre unei surori, cea mai mare dintre ei, m[ritat[ cu un \[ran. El ]nsu=i a luat o fat[ s[rac[, f[r[ nimica, numai pentru inim[. De n-ar fi salariul, a=a pu\in c`t este, ar fi vai de to\i. Ba m`ine-poim`ine poate s[ mai vie =i vreun copil, de=i p`n[ azi, ]n doi ani, nu s-au ]nvrednicit, m[car c[ au dorit. — Bine, dar nu exist[ nici o lege care s[...? ]ntreb[ Titu, plin de indignare. — Legile sunt pentru noi, cei mici =i umili, zise ]nv[\[torul Drago= cu triste\e. Pentru ]nc[tu=area noastr[... Glasul =i ]nf[\i=area ]nv[\[torului dovedeau sinceritate f[r[ umbr[. Titu Herdelea, ascult`ndu-l, se minuna cum se poate s[ se tolereze ni=te st[ri at`t de barbare. Chiar dac[ Drago= ar exagera, ca to\i cei ce sufer[ greu, =i ]nc[ durerile lui trebuie s[ fie cr`ncene. }=i zise c[ va vorbi negre=it cu Grigore Iuga, care trebuie s[ fac[ dreptate. — Domnule ]nv[\[tor, ai r[bdare! zise d`nsul cu ]nsufle\ire. Dreptatea trebuie s[ triumfe! — Se poate, dar p`n[ atunci noi vom pieri, r[spunse Drago= cu am[r[ciune. De sute de ani a=tept[m dreptatea, domnule, =i nu mai vine. Poate c[ ]n realitate nici nu exist[. O fi numai un basm pentru oamenii nec[ji\i. 4 Primarul Ion Pravil[ d[du buzna la jandarmerie. }n od[i\a de la mijloc era cancelaria, ]n cea dinspre uli\[ locuia =eful postului cu nevasta, iar ]n cea din fund, mai m[ri=oar[, oamenii. — Ei, domnule =ef, acu s[ te vedem pe unde scoatem c[ma=a! r[bufni primarul cu fa\a str`mbat[ de ]ngrijorare.
86 Liviu Rebreanu Plutonierul Silvestru Boiangiu a\ipise pu\in dup[-mas[ =i numai adineaori se sculase =i trecuse ]n cancelarie. Era ]nc[ buh[it =i mahmur =i primarul ]l ]ntrerupse tocmai dintr-un c[scat bine- f[c[tor. Vru s[-l repeaz[ c[ „ce se n[puste=te a=a peste cre=tini“, mai ales c`nd auzi c[-l ia =i cu „domnule =ef“, titlu care i se p[rea c[-l coboar[, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar v[z`ndu-i mutra ]ngrozit[, fu cuprins =i el de spaim[, ]nc`t deodat[ ]i s[ri lenevia =i ]ntreb[: — Ce s-a ]nt`mplat, omule? — Pozn[ mare, nene, belea mare, gl[sui Pravil[, parc[ mai pr[p[dit el ]nsu=i din pricina efectului ce-l f[cuse asupra =efului. Primarul era mijlociu de statur[, cu ochii mici, vicleni =i obrajii t[b[ci\i =i ]ncre\i\i. Venea glon\ de la conac =i avea ]n urechi proasp[t glasul boierului cel b[tr`n: „De unde =tii, s[-mi aduci ho\ii, primare, c[ altfel pe tine te iau de guler!“ Parc[ niciodat[ nu-l nimerise at`ta de proclet pe boierul Miron, ]nc`t a fost bucuros c[ l-a dat afar[. — Are dreptate =i boierul, zise plutonierul c`nd ]n\elese despre ce era vorba. Dac[ are, are. Nu-\i spun eu mereu c[ aici to\i sunt t`lhari? Acu vezi bine =i dumneata... Silvestru Boiangiu, must[cios =i \an\o=, =i voinic munte, gl[- suind astfel, c[uta s[-=i r[coreasc[ inima speriat[. Primarului ce-i pas[ la adic[? Se spal[ pe m`ini. De ce sunt jandarmi ]n sat? Acum c`teva luni Miron Iuga s-a pl`ns comandantului companiei, venit ]n inspec\ie =i poftit la mas[ la conac, c[ jandarmii sunt slabi =i =eful cam molcu\ =i de aceea iar au ]nceput s[ se ]nmul\easc[ r[ut[\ile \[ranilor. C[pitanul, fire=te, a t[b[r`t asupra pluto- nierului, l-a f[cut albie de porci =i i-a pus ]n vedere c[-l azv`rle tocmai ]n fundul Dobrogei dac[ va mai da motive de nemul\umire domnului Iuga care a=a =i pe dincolo... +i iat[ c[ din senin ]i pic[ pacostea asta pe cap, c`nd abia se mai lini=tise =i el pu\in.
87 R[scoala. Vol. I — Am s[ fac o anchet[ de s[ m[ pomeneasc[ satele astea de ho\ de codru =i pe lumea cealalt[! declar[ Boiangiu scr`=nind. Se sf[tuir[ ]ndelung. Era limpede c[ ho\ii trebuiau c[uta\i numai ]n Amara, ]n Vaideei =i ]n Lespezi. }n fruntea b[nui\ilor puser[ pe p`ndarii arenda=ului Cosma Buruian[. Plutonierul trimise un jandarm s[-i aduc[ numaidec`t la post. Apoi luar[ pe r`nd pe to\i cei mai deochea\i din toate trei satele, oprindu-se la c`te unii, ]nl[tur`nd pe al\ii, mai revenind asupra c`torva. P`n[ la sf`r=it, Silvestru Boiangiu ]=i ]ntocmi o list[ de vreo treizeci de oameni, pe care voia s-o mai rumege dup[ ce va fi ascultat pe p`ndari... Jandarmul intr[ cu trei \[rani ]n cancelarie. Drept introducere plutonierul c`rpi fiec[ruia c`te dou[ perechi de palme zdravene, iar pe urm[ le zise sup[rat: — Acu s[-mi spune\i cine a furat porumbul arenda=ului? — Spune\i, m[i b[ie\i, spune\i degrab[, s[ nu v[ mai zdro- beasc[ oasele de poman[, ad[ug[ primarul cu glas p[rintesc =i pl`ng[tor. Trebuie s[-mi g[si\i pe ho\i din fundul p[m`ntului, altminteri e foc mare, c[ voi trebuie s[-i =ti\i de n-o\i fi cumva chiar voi... Iacob Mitru\oiu, cel mai b[tr`n =i g`rbovit pu\in, cu urmele degetelor plutonierului pe obrajii g[lbeji\i, se jur[ c[ el n-a fost de serviciu ]n noaptea aceea =i a dormit acas[ cu copiii, precum pot m[rturisi to\i vecinii lui =i tot satul. Ceilal\i doi se scuzar[ c[ ei au avut porunc[ de la boier s[ p[zeasc[ hambarele de la curte, cele cu gr`u, iar despre hambarul cel nou nici n-a fost pomeneal[. Totu=i ei au tras cu urechea =i ]ntr-acolo, dar n-au auzit nimica. Adev[rat c[ hambarul cel nou e mai dep[rti=or de conac, ]nc`t b[tr`nii au =i spus boierului, c`nd l-a cl[dit, c[ nu e bine a=ezat a=a de stingher... Vorbele p`ndarilor fur[ primite cu batjocur[ =i cu o nou[ serie de ghionturi. To\i t`lharii se ap[rar[ cu nu =tiu, n-am v[zut, n-am
88 Liviu Rebreanu auzit. Dar cum s[ nu sim\i nimica tu, p`ndar, pl[tit cu bani grei s[ p[ze=ti avutul st[p`nului, c`nd se fur[ un vagon de porumb numai la c`\iva pa=i de tine?... Irimie Popa, mai chipe= =i mai ]ndr[zne\, nu se putu opri s[ nu zic[: — Ce vagon, domnule plutonier, p[catele noastre? C[ paguba s[ fi tot fost doi-trei saci, dac[ a fost... +i nici boierul Cosma nu s-a putut pl`nge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul ]l plesni cu dosul palmei peste gur[ r[cnind: — E=ti obraznic dup[ ce furi?... }n fa\a mea cutezi s[... Obr[z- nicia \[ranului ]i v`r`se un ac ]n inim[. Strig[ un jandarm odihnit =i-i ordon[ s[ aplice indivizilor o b[taie rom`neasc[, s[ le fie de \inere de minte. Dar pe urm[ ]i iert[ =i le d[du drumul cu condi\ia ca m`ine diminea\[ s[ se prezinte la prim[rie cu ho\ii, altfel va fi vai =i amar de ei. — Adic[ asta cum vine, primarule? ]ntreb[ Boiangiu c`nd r[mase singur cu Pravil[. Boierul Miron \i-a spus de un vagon de porumb, iar arenda=ul reclam[ trei saci? — De, =tiu eu? ridic[ din umeri cel[lalt. }n interesul anchetei, chestia asta trebuie l[murit[ mai ]nt`i. Fiindc[ ]ntr-un fel se ancheteaz[ un vagon =i alta e c`nd sunt c`\iva saci. Prin urmare primarul va merge la fa\a locului s[ constate c`t =i cum s-a furat. — Dar s[ nu te culci pe o ureche, nea Ioni\[! ad[ug[ pluto- nierul. C -apoi =i dumneata dai de dracu cu mine, a=a s[ =tii! 5 Titu Herdelea, ascult`nd jelaniile ]nv[\[torului, se sim\ea aproape ru=inat =i vinovat c[ se afl[ pe aici ca musafir al asuprito- rilor norodului. Numai c`nd Drago= sc[pa =i c`te o vorb[ mai bl`nd[ despre Grigore Iuga, ]=i revenea ]n fire zic`ndu-=i c[ ]n definitiv el e invitatul lui Grigore. Totu=i, spre a-=i manifesta f[\i= solidaritatea cu ]nv[\[torul =i cu mul\imea oropsit[ din care face
89 R[scoala. Vol. I parte =i d`nsul, ]n clipa plec[rii, str`ng`ndu-i m`inile mi=cat, fr[\e=te, ]l rug[ s[-l ]nso\easc[ p`n[ la preotul satului, s[ cunoasc[ barem =i pe cel[lalt ]ndrum[tor al poporului. }n ograd[ intrase =i oprise un car cu doi bouleni jig[ri\i. O bab[ uscat[ se iu\ea s[ ]nchid[ poarta, ]n vreme ce un fl[c[u se apucase s[ dejuge, iar un mo=neag scotea ap[ din f`nt`na cu roat[ pentru ad[patul vitelor. — Uite-mi toat[ familia! zise ]nv[\[torul Drago=, ar[t`ndu-i, dup[ ce Titu ]=i luase r[mas bun, ]n cerdac, de la so\ia lui. T`n[rul cobor] =i d[du m`na cu b[tr`nii =i apoi cu fl[c[ul, mai ]nalt =i mai sp[tos ca ]nv[\[torul. C`nd s[ ias[ ]n uli\[, fl[c[ul spuse fratelui s[u: — Ar fi bine s[ te aba\i ni\el =i pe la prim[rie, c[, mi se pare, iar umbl[ s[-i bat[ pe oameni de poman[ jandarmii, iar pe p`ndarii de la arenda=ul Cosma i-au =i b[tut. Doamna Drago= ]ns[ interveni ]nfrico=at[: — Ba s[ nu te mai amesteci, Ionel, =i s[-\i vezi de necazuri, c[ avem destule, c[ pe urm[ iar o s[ zic[ boierii c[ \ii parte oamenilor =i o s[ te asupreasc[, =i iar... — Bine, bine, l[sa\i-m[-n pace acuma! zise ]nv[\[torul autoritar =i cam m`ndru, mai ales c`nd =i b[tr`nii se gr[bir[ s[-l pov[\uiasc[ la fel. Pe drum, Drago= g[sea c`te-o vorb[ bun[ aproape pentru fiecare om ce-l ]nt`lnea. Titu Herdelea era obi=nuit de acas[ s[ fie prietenos cu \[ranii, dar i se p[rea c[ ]nv[\[torul exagereaz[ ]nadins, ca s[-i arate lui c`t se intereseaz[ de soarta tuturor. O femeie am[r`t[ ]i opri, rug`nd pe Drago= s-o ]nve\e ce s[ mai fac[ =i s[ ]nceap[ c[ ]ntr-at`ta i s-a ur`t cu via\a asta de necazuri, de nici nu =tie ce-o \ine s[ nu se arunce cu capul ]n jos ]ntr-o f`nt`n[. O ]ntrebare a ]nv[\[torului o st`rni apoi s[ le povesteasc[ cum b[rbatul ei a fost omor`t ]n p[dure ast[-iarn[ =i cum de atunci se lupt[ ea singur[ s[ hr[neasc[ o cas[ de copii,
90 Liviu Rebreanu c[ ceasul r[u a f[cut de a pierit =i un bou odat[ cu b[rbatul, ]nc`t a trebuit s[ v`nd[ mai pe nimic pe cel r[mas, fiindc[ bani n-a mai avut s[-i cumpere alt[ pereche. Boierul cel b[tr`n a chemat-o atunci =i a m`ng`iat-o, =i i-a f[g[duit c[ are s[-i pl[teasc[ dumnealui boul =i s[ aib[ grij[ de bie\ii orfani, dar numai cu f[g[duiala s-a ales, c[ci pe urm[, de c`te ori s-a mai dus la curte =i s-a rugat, la boierii cei mari n-a putut p[trunde, iar logof[tul, c`nd a v[zut c[ nu mai scap[ de lacrimile ei, i-a spus c[ boierul s-a \inut de vorb[ =i a dat porunci domnului Isb[=escu s[-i pl[teasc[ paguba, dar c[ r[posatul, fie iertat, a avut mul\i bani lua\i ]nainte, a=a c[ paguba trebuie s[ i-o scaz[ din datorii =i ]nc[ tot nu se acoper[. Apoi, dac[ n-a avut boi, de-abia au mai vrut s[-i dea p[m`nt =i aratul a trebuit s[-l pl[teasc[ ]n bani, =i bani n-a avut =i s-a ]mprumutat de unde a putut, =i uite-a=a acuma intr[ ]n iarn[ cu porumb pu\in, de n-o s[ le ajung[ nici p`n[ la Boboteaz[, c[ sunt mul\i, =i la datorie mai are de dat, =i... — Apoi acu mai ai r[bdare =i dumneata, c[-\i vine acas[ b[iatul cel mare de la oaste =i are s[ ia el c`rma, f[cu Drago=, c[ut`nd s-o lini=teasc[. — Of, m[car de l-ar aduce Dumnezeu! b`lb`i femeia cu glas mai pl`ng[tor. Dar v[d c[ al\ii au venit =i lui Petric[ nu-i d[ drumul =i nu vine =i, Doamne, mult m[ mai chinuiesc singur[, =i multe lacrimi v[rs, =i nu =tiu ce am p[c[tuit de m-a b[tut Dumnezeu a=a de r[u... — Vine, n-ai grij[! relu[ ]nv[\[torul. M`ine-poim`ine te pome- ne=ti cu el acas[! Femeia pl`ngea =i se scuza c[ a=a pl`nge mereu =i nu se poate st[p`ni de c`nd au cople=it-o nevoile, de nici noaptea nu mai are odihn[. — A avut un b[rbat foarte de treab[, ]i spuse lui Titu ]nv[- \[torul, desp[r\indu-se de femeie. P[cat c[ s-a pr[p[dit. Norocul ei c[ feciorul cel mare bate ]n partea t[t`ne-s[u, dac[ nu cumva s[-l ]ntreac[.
91 R[scoala. Vol. I Ajunser[ ]n dreptul prim[riei ]n fa\a c[reia Drago= z[rise de adineaori oprindu-se o tr[sur[ cunoscut[. Din curtea prim[riei tocmai ie=ea arenda=ul Platamonu ]nso\it de b[iatul s[u Aristide, student la Bucure=ti, foarte bine ]mbr[cat =i frumu=el, cu tr[s[turi fine, cu ni=te buze c[rnoase =i umede. Z`mbitor =i cordial, Platamonu merse spre Drago= cu m`na ]ntins[, spun`ndu-i c-a venit s[ roage ceva pe primar, dar a nimerit r[u, fiindc[ primarul are o anchet[ grav[ =i cine =tie pe unde alearg[ acuma. — Dac[ umbli s[ cau\i femei, apoi cuminte ai f[cut de l-ai luat pe dumnealui, c[ le cunoa=te prea bine! zise ]nv[\[torul mai ]n glum[, mai ]n serios, ar[t`nd pe t`n[rul Aristide, care se apropiase de el. Arenda=ul r`se zgomotos =i mul\umit: — Ei, tinere\ea, s`nge fierbinte! Mai bine s[ alerge dup[ muierile de aici, dec`t s[ ia la ora= cine =tie ce boli, cu toate c[ acuma nici la \ar[ nu mai e=ti sigur... R`ser[ cu to\ii. Platamonu se declar[ foarte ]nc`ntat de cuno=- tin\a cu Titu Herdelea, aminti c[ l-a v[zut c`nd a venit cu Grigore Iuga =i-l pofti s[ vie pe la ei, s[-i cunoasc[ familia =i s[ se ]mpriete- neasc[ cu Aristide, care e un b[iat de zah[r. De altfel zilele astea va trece =i el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la coni\a Nadina c[ sose=te ]n \ar[ =i vine negre=it =i la mo=ie. }ndat[ ce se dep[rtar[ pu\in, Drago= murmur[: — Nu e fat[ =i femeie t`n[r[ de care s[ nu se lege javra asta greceasc[! Tat[l despoaie pe b[rba\i =i b[iatul pe femei. }n fa\a c`rciumii erau acum mai mul\i oameni care vorbeau =i gesticulau cu aprindere. C`nd v[zur[ pe Drago= cu Titu, glasurile se potolir[. }n mijlocul grupului se aflau p`ndarii lui Cosma Buruian[, care se pl`ngeau c[-s nevinova\i, =i primarul Ion Pravil[, care se silea s[ explice c[ ho\ii trebuie negre=it descoperi\i. — Auzi=i, domnule Nic[, ce s-a ]nt`mplat? strig[ primarul din mijlocul oamenilor c[tre ]nv[\[torul care voise s[ treac[ ]nainte.
92 Liviu Rebreanu Trebuir[ s[ se opreasc[. Grupul de \[rani ]i ]nconjur[, ascult`nd din nou povestirea primarului, pe care p`ndarii ]l ]ntrerupeau mereu, ]ncuraja\i de p[rtinirea tuturor. Pentru c[ Drago= se codea s[-l aprobe, Ion Pravil[ ceru de-a dreptul p[rerea lui Titu, a=tep- t`nd o acoperire a purt[rii lui. — Apoi, oameni buni, eu sunt str[in =i de-abia de ieri ]n sat, zise t`n[rul Herdelea pu\in ]ncurcat de privirile curioase care-l pip[iau din toate p[r\ile. Nu cunosc ]mprejur[rile =i nici ce pagub[ este, dac[ este, =i... — Nu e pagub[ deloc, cona=ule, strig[ brusc p`ndarul cel b[tr`n. Pofti\i =i dumneavoastr[ s[ vede\i =i dac[... — Tu \ine-\i gura, Iacobe, =i las[-l pe dumnealui s[ vorbeasc[! ]l opri primarul, grav. — Cum zic, nu =tiu ce e =i ce nu e, continu[ Titu, dar at`ta =tiu bine: c[ de obicei dracul nu-i a=a de negru cum spun cei frico=i. C`\iva \[rani r`ser[, iar unul observ[: — A=a, a=a... S[ nu-i n[p[stuiasc[ degeaba pe bie\ii oameni, c[-i p[cat! Profit`nd de reaprinderea mai aprig[ a discu\iei, Drago= cu Herdelea ]=i urmar[ calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arenda=ului Buruian[, =edea popa Nicodim Grancea, ]ntr-o cas[ ar[toas[, cu multe acareturi =i o ograd[ c`t o gr[din[. }l g[sir[ ajut`nd de zor la desc[rcatul unui car de dovleci. Era ]n potcap, cu o ras[ cafenie soioas[, suflecat[ ]n fa\[ peste genunchi. Avea o barb[ mare alb[, cam ]nnegrit[ de murd[rie. Se \inea verde, de=i trecut de =aptezeci =i v[duv de dou[zeci de ani. Doar c[ nu mai vedea bine. Astfel =i acuma, nu recunoscu ]ndat[ pe Drago= =i numai c`nd ]i auzi glasul, izbucni cu vioiciune: — Bat[-te s[ te bat[, Ionic[, nici nu te mai cuno=team!... Ochii, ochii m-au l[sat de tot. +i la biseric[, nu mai v[d deloc buchiile. Toat[ slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, b[tr`ne\ile!
93 R[scoala. Vol. I Vorbind, se uit[ nedumerit la Titu. C`nd ]i spuse ]nv[\[torul cine e, preotul ]i zise blajin: — S[ tr[ie=ti, taic[! +i s[ ier\i c[ ne g[se=ti a=a, c[ pe aici a=a suntem preo\ii, mai nemernici =i mai f[r[ ]nv[\[tur[, cum am apucat din b[tr`ni. Ei, fiu-meu, s[racul, el =tie carte mult[, a f[cut seminarul la Bucure=ti =i a ie=it un pop[, de i-a mers vestea p`n[ la Mitropolie, c[ are =i glas minunat, poate l-a mo=tenit de la mine, c[ glas bun am avut =i eu de mi-a mai r[mas =i acuma ceva — uite, Ionic[ poate s[ m[rturiseasc[! C`t m[ ustur[ inima c[ nu-i aici l`ng[ mine, numai eu =tiu, taic[, dar de, dac[ boierul Miron nu se ]ndur[ s[ mi-l aduc[... Feciorul preotului trebuise s[ ia o parohie, de altfel destul de bun[, tocmai prin Gorj, fiindc[ Miron Iuga n-a vrut s[-l primeasc[ ]n Amara, nimeni nu =tia din ce pricin[. Asta era jalea cea mare a preotului Nicodim =i despre asta ]ntre\inu toat[ vremea pe cei doi musafiri, pofti\i ]n cas[, s[ ia m[car o dulcea\[. Mai avu totu=i prilejul s[ prezinte =i pe fiic[-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca b[iatul, m[ritat[ cu un \[ran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu ]nceta s[ se scuze c[ au g[sit casa a=a de r[v[=it[ =i pe ea descul\[. Avea =ase copii, dintre care cel mai m[ri=or era ]n clasa a cincea de liceu la Pite=ti. Tr[iau cu to\ii aici, ]n casa preotului, p`n[ ce se va milostivi Dumnezeu s[ ]nmoaie inima boierului Miron =i s[ aduc[ pe Anton ]n locul b[tr`nului Nicodim, c[ Filip are gospod[ria lui p[rinteasc[ =i s-a a=ezat la socrul s[u numai ca s[ nu-l lase singur la b[tr`ne\e. — Ai v[zut? zise Drago= ]n uli\[, c`nd ie=ir[ petrecu\i p`n[ la poart[ de toat[ familia preotului. Pretutindeni m`na lui Iuga. }n m`na lui e via\a noastr[ a tuturor, poate =i moartea. — E un caz special! r[spunse t`n[rul Herdelea. +i, desigur, trec[tor! M`ine-poim`ine b[tr`nul Iuga se duce, iar t`n[rul... — Nu, nu, te ]n=eli, nu e special, se aprinse ]nv[\[torul. A=a e pretutindeni, ]n toat[ \ara! Boierul sau loc\iitorul lui, arenda=ul,
94 Liviu Rebreanu e st[p`nul satului. El e legea, el e tot. +i ca s[ vezi c[ nu-s nici pornit =i nici absurd, ]\i voi ad[uga c[ Miron Iuga e mai de treab[ dec`t cei mai mul\i al\ii. El nici nu ]n=eal[ pe nimeni =i nici nu caut[ s[ stoarc[ pe \[rani, ba chiar face bine unde poate =i c`nd crede de cuviin\[. Nu mai vorbesc de d[rnicia lui pentru biseric[, pentru =coal[ =i, ]n sf`r=it, pentru orice lucruri de interes ob=tesc. Fire=te, ]n schimb, nu admite s[ cr`cneasc[ nimeni, convins c[ numai ce crede =i face d`nsul poate s[ fie bine... Vas[zic[ nu e vorba de un caz care ar fi mai r[u, ci poate dimpotriv[. +i totu=i vezi bine =i dumneata c[ suntem de fapt robi! Nu din pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situa\iei ]n care ne afl[m. Iar asta nu se poate schimba prin dispari\ia unui om. Urma=ul lui, oric`t ar fi de bine inten\ionat, va continua, va trebui s[ continue sistemul. Schimbarea adev[rat[ nu va fi dec`t atunci c`nd vor disp[rea to\i =i c`nd p[m`ntul va fi st[p`nit de cei care-l muncesc! Sim\ind ]n glasul ]nv[\[torului un fel de amenin\are ascuns[, Titu Herdelea observ[ ]mp[ciuitor: — Da, dar asemenea schimb[ri nu se pot face de azi pe m`ine! — Nu, fire=te! rosti Drago= mai ]ntunecat. Ar trebui s[ se zguduie lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu =i nici nimeni... Numai vreo minune dac[ s-ar ]nt`mpla... — Minune! murmur[ Titu. }n ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! — Oamenii, da, nu robii! ad[ug[ ]nv[\[torul cu o str[fulgerare aspr[ ]n ochi. 6 Ziua urm[toare, ]n zorii zorilor, primarul Ion Pravil[ se afla pe mo=ia arenda=ului. P`ndarul Zarofir Chelaru, sl[b[nog =i p[m`ntiu, se ]nv`rtea ]n jurul hambarului nou ca lupul c`nd d[ t`rcoale unui grajd bine z[vor`t. Primarul se uit[, cercet[, se suci =i, nedescoperind nici o urm[ de spargere, ]ntreb[ deodat[ m`nios:
95 R[scoala. Vol. I — Pe unde au p[truns ho\ii, m[i cre=tine? — De, parc[ noi =tim? zise p`ndarul am[r`t. S[ -\i arate boierul, c[ uite-l, vine! Cosma Buruian[, zgribulit, fiindc[ se l[sase o brum[ groas[, sosea s[ fie de fa\[ la descinderea ce i-o anun\ase de asear[ p`ndarii. Primarul Pravil[ ]l ]nt`mpin[ cu o imputare respec- tuoas[: — Ce-mi f[cur[\i, cucoane, p[catele noastre? Nu putea\i mai bine s[ ne spune\i nou[ =i s[ nu mai amesteca\i ]n treburi d-astea pe boierul Miron, c[ doar ]l =ti\i cum se sup[r[ de tare =i ce p[timim pe urm[ cu to\ii... Arenda=ul ]ncerc[ s[ ia lucrurile ]n glum[, dar c`nd afl[ ce porunc[ stra=nic[ i-a dat boierul cel b[tr`n primarului, se ]ntrist[ r[u. Uite, domnule, ce ]ncurc[tur[ iese dintr-o vorb[ aruncat[. }i venea s[-=i mu=te limba c[ s-a apucat de-a tr[nc[nit, ]nc`t acuma o s[ prind[ \[ranii ur[ pe d`nsul s[ nu mai aib[ trai cu mo=ia. Dar cine s[-=i ]nchipuie c[ Iuga are s[ fac[ at`ta t[r[boi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului s[ nu se pripeasc[ =i s[ mai a=tepte olecu\[, c[ va merge =i d`nsul negre=it la cancelarie s[ declare c[ n-are nici o preten\ie =i s[ lase lumea ]n pace. Mul\umit, Pravil[ porni spre sat. Pe drum ]ns[ se g`ndi c[ arenda=ul degeaba ]=i retrage jalba; dac[ boierul Miron nu-i porunce=te nimic, el nu poate l[sa lucrurile balt[, c[ te pomene=ti c[ boierul Miron se sup[r[ mai r[u =i-=i descarc[ toat[ m`nia asupra lui. }n acela=i timp, Cosma Buruian[ ]=i zicea c[ are s[-=i aprind[ paie-n cap cu declara\ia de renun\are =i se hot[r] s[ tac[ m`lc deocamdat[. Plutonierul Boiangiu, ]n urma unui vis pe care nevast[-sa i l-a t[lm[cit ]n r[u, era mai d`rz ca asear[. A=tepta la prim[rie s[ soseasc[ Pravil[ cu rezultatul descinderii. Trimisese s[-i aduc[ cincisprezece b[nui\i din Vaideei =i al\i zece din Amara, care se =i aflau ]n curte =i pe care tocmai se preg[tea s[-i instruiasc[. Voia
96 Liviu Rebreanu s[ lucreze ]n cancelaria comunal[, pentru c[ aici era, ]n fund, o odaie bun[ de arest pentru mai mul\i, pe c`nd la sediul postului n-avea dec`t o c[m[ru\[ ]n care nu ]nc[peau nici trei oameni. Primarul veni ro=u, g`f`ind =i ]nmuiat. Trec`nd prin fa\a c`rciumii, a intrat =i a ]nghi\it o jum[tate de \uic[, s[ se ]nc[lzeasc[ pu\in. Boiangiu ]i declar[ c[ el nu va r[bda s[ fie notat prost din pricina unor \op`rlani netrebnici =i nu vru s[-=i schimbe hot[r`rea nici c`nd auzi c[ arenda=ul s-a domolit. Lui nu-i pas[ de toanele domnului Cosma. El e militar =i-=i face datoria. Avea o privire at`t de crunt[, c[ Pravil[ se ]nfrico=[, parc[ =i d`nsul ar fi fost b[nuit. Secretarul Chiri\[ Dumitrescu era un b[ietan ]mbr[cat nem- \e=te cu o cochet[rie rural[, cu c[ma=a murdar[ =i f[r[ man=ete, dar gulerul de celuloid =ters bine cu gum[, absolvent al unei vagi clase de liceu, ]nc[put func\ionar comunal prin protec\ia buc[- t[resei lui Iuga, c[reia ]i era nepot de frate. Acuma se trudea s[-=i lege mai ferche= cravata verde la g`t, nep[s[tor fa\[ de tot ce se petrecea, cu g`ndurile la fata grecului cu care a avut norocul s[ vorbeasc[ ieri =i care i-a z`mbit. — Domnule Chiri\[, rogu-te, ajut[-mi m[t[lu\[ ni\elu= la procesele-verbale! strig[ deodat[ plutonierul, ]ntorc`nd spatele primarului. Eu dictez =i mata doar s[ scrii, ca s[ mergem mai repede. — Parc[ n-am eu destule pe cap! protest[ secretarul. Uite colea, c`te m[ a=teapt[! ad[ug[ ar[t`nd spre un teanc de h`r\oage, cu g`tul ]ns[, c[ci m`inile ]i erau ocupate cu cravata rebel[. — Serve=te-m[, domnule Chiri\[, c[ nici eu n-am s[-\i r[m`n dator! st[rui Boiangiu cu o imputare amical[. — Dac[-i a=a, iac[, las toate =i te servesc, nene Silvestre! f[cu t`n[rul ]nc`ntat c[ reu=ise s[-=i ]nnoade cravata cum dorise =i admir`ndu-se ]ntr-o oglinjoar[ rezemat[ de c[limar[. Po\i s[-i =i dai drumul, c[ eu m-am terminat! urm[ d`nsul dup[ ce-=i mai potrivi =i frizura, a=a ca un c`rlion\ s[-i at`rne cuceritor pe frunte.
97 R[scoala. Vol. I Cei zece \[rani din Amara fuseser[ trecu\i din ograd[ ]n antreul cancelariei sub paza unui jandarm postat la u=a de afar[. }n sf`r=it plutonierul Boiangiu se ivi ]n prag, ]i m[sur[ pe to\i t[cut =i sumbru dou[ clipe, apoi ]ntreb[: — M[, care e=ti ho\ul de-ai furat porumbul boierului? — Noi nu suntem, don’ plutonier, r[spunser[ c`teva glasuri timide. — Vas[zic[ nu vrei s[ spui cu frumosul, ai? continu[ =eful cu un z`mbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, [la, cum te cheam[? — Pe mine, don’ plutonier?... Orbi=or Leonte! zise omul intr`nd ]n cancelarie cu Boiangiu. C`teva minute se auzir[ din[untru numai plesc[ituri de palme =i r[bufniri de ghionturi, ]ntret[iate de g`f`ielile =efului: „Spune, m[!... Nu vrei s[ spui?“ =i de vaietele omului din ce ]n ce mai prelungite: „Nu mai da, don’ plutonier!... Iart[-m[, don’ pluto- nier!... Nu =tiu! Nu-s eu, don’ plutonier!“ |[ranii r[ma=i ]n antreu se uitau unii la al\ii, ului\i, =i din c`nd ]n c`nd la jandarmul care st[tea ]n u=[, nemi=cat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia ]ntr-un t`rziu Serafim Mogo=, om cu cinci copii, c[runt pe t`mple =i cu o privire de ]n\elept, ridic[ glasul: — M[i fra\ilor, spune care ai furat, m[, s[ nu ne omoare pe to\i f[r[ vin[! Se jurar[ care de care c[ el nu. Apoi se deschise iar u=a cancelariei de unde ie=i, cl[tin`ndu-se ca un beat, cu fa\a scof`lcit[ =i cu d`re de s`nge pe must[\i =i pe b[rbie, Leonte Orbi=or, ]mpins de spate de c[tre plutonierul care r[cni: — S[ mi-l bagi la arest, jandarm, p`n[ i-o veni din nou r`ndul s[ stea de vorb[ cu mine! P`n[ s[ se ]ntoarc[ jandarmul din fundul cur\ii, Boiangiu se adres[ mai domol celorlal\i: — M[, spune\i care a\i furat! Spune, m[, cu binele, c[ v[ b[t p`n[ storc =i sufletul din voi! 7 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
98 Liviu Rebreanu |[ranii t[g[duiau cu desperare. Atunci =eful, mai ]nt[r`tat, strig[ lui Mogo=: — Aide tu, [l mai \an\o=u!... Poftim ]nl[untru! — D-apoi c[ pe mine s[ m[ =i omori, don’ plutonier, c[ci m`na dumitale mi-e via\a, dar dac[ n-am furat, cum s[ zic c-am furat, don’ plutonier? Cu o lovitur[ scurt[ ]n falc[ ]i curm[ vorba =i, tr[g`ndu-l de um[r ]n odaie, ]nchise u=a. +i iar ]ncepur[ plesc[iturile =i r[buf- nirile, g`f`ielile =i vaietele... Ancheta \inu vreo dou[ ceasuri. }ntre timp sosir[ =i cei cinci- sprezece din Vaideei, escorta\i de doi jandarmi, tocmai bine, c[ci am[ranii erau pe ispr[vite =i =edeau ]n arest, =terg`ndu-=i s`ngele =i m`ng`indu-=i f[lcile. Plutonierul ]ns[ obosise r[u de at`ta munc[ =i, c`nd sf`r=i instruc\ia cu ultimul am[ran, ]=i ]ng[dui s[ fac[ o pauz[, s[ r[sufle. Mai mult profit[ totu=i primarul care se repezi p`n[ la c`rciuma lui Busuioc s[-=i mai ]nt[reasc[ inima cu o \uic[. }n trecere nu uit[, nici la ducere =i nici la ]ntoarcere, s[ ]ndemne p[rinte=te pe \[ranii ce a=teptau ]n ograd[: — M[i oameni, de ce nu spune\i voi, de ce sunte\i ai dracului? Boiangiu nici ]n pauz[ nu st[tu cu m`inile ]n s`n: isc[li pro- cesele-verbale, revizui lista altei serii de b[nui\i, pe care socotea s[-i instruiasc[ dup[-amiazi... }n afar[ de cei cincisprezece se mai str`nsese ]n ograd[ un p`lc de oameni, parte din Amara, parte din Vaideei, care voiau s[ m[rturiseasc[ pe sf`nta cruce, c[ nici cei b[tu\i =i nici cei ce-=i a=teptau r`ndul nu sunt vinova\i =i nici nu s-au mi=cat de la casele lor ]n noaptea cu n[pasta. +i mai erau c`teva femei, speriate =i bocite, fiecare cu o leg[turic[ de merinde sub\ioar[, pentru b[rba\ii lor oropsi\i, ca s[ nu mai ]ndure =i foame, dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i \ie mai mult jandarmii. C`nd relu[ ancheta =i fur[ adu=i ]n antreu b[nui\ii, plutonierul v[zu nedumerit c[ au mai r[mas \[rani ]n curte. }ntreb[ din prag:
99 R[scoala. Vol. I — Da voi ce pofti\i, m[i cre=tini? Pantelimon V[duva, un fl[c[u rumen, luat la oaste =i urm`nd s[ se prezinte peste vreo s[pt[m`n[ la regiment, la Pite=ti, afl`ndu-se mai ]n fa\[, r[spunse repede: — Noi am venit s[ m[rturisim, don’ plutonier, c[ dumnealor n-au nici o vin[ cu porumbul boierului. — A=a? f[cu Boiangiu, apropiindu-se de el. Ia vino ]ncoace, m[i Pantelimoane, c[ doar tu e=ti soldat!... Carevas[zic[ umbla\i =i cu rebeliune?... Pa=tele, =i arhanghelii, =i anafura care te-a f[cut pe tine, Pantelimoane! Cu o mi=care fulger[toare ]l ]n=f[case de guler =i ]ncepu s[-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-l nimerea. Ceilal\i, v[z`nd una ca asta, o zbughir[ ]n uli\[ cu ni=te r`sete proste=ti amestecate cu spaim[, c[ci felul cum plutonierul vorbise fl[c[ului =i cum ]l apucase la b[taie li se p[ruse ]nt`i caraghios. Pantelimon ]ns[ izbuti s[ se smulg[ din str`nsoarea lui Boiangiu =i o lu[ la goan[, dup[ ceilal\i, av`nd totu=i =i el pe fa\a st`lcit[ de lovituri acela=i r`s uluit; numai c`nd se =terse cu m`neca, din pricina unei dureri ce-i st[ruia ]n falc[, crez`nd c[ l-a podidit s`ngele, ]i disp[ru r`sul. Scuip[ cu s`nge, ]=i mu=case limba ]n z[p[ceala pumnilor. }n ciuda sup[r[rii, v[z`nd pe \[rani r`z`nd, plutonierul r[cni aproape cu veselie: — Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, m[i Pantelimoane? }=i reveni ]ndat[, se mohor] mai tare =i se ]ntoarse la datorie. B[nui\ii, ]ngr[m[di\i ca oile ]n tind[, auzind r`setele de afar[, ]=i luar[ =i ei ni=te mutre z`mbitoare ]n speran\a c[ a=a vor c`=tiga bun[voin\a plutonierului. Acesta ]ns[ crezu c[ vor s[-=i bat[ joc de el =i, ca s[ le taie scurt pofta de veselie, ]mp[r\i la ]nt`mplare o droaie de ghionturi, morm[ind indignat: — Rebeliune, ai, puturo=ilor?... +i ho\i, =i obraznici, ai? Peste c`teva clipe, r[corit, se ]nfipse falnic ]n pragul cancelariei =i strig[, ar[t`nd pe unul din mul\ime: — Tu, [la!... Tu, tu!... Aide, nu te codi, mocofane!
100 Liviu Rebreanu 7 }n aceea=i zi, Grigore Iuga luase pe Titu Herdelea mai de diminea\[ s[-i arate mai de aproape mo=ia =i mai cu seam[ instala\iile gospod[re=ti ce le aveau concentrate la Ruginoasa, sat nou, numai de vreo treizeci de case, f[cute toate de b[tr`nul Miron =i d[ruite oamenilor ca s[-i aib[ acolo, la ]ndem`n[. Merser[, fire=te, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbare de jum[tate de ceas. Titu admir[ mul\imea de vite, de cai, de p[s[ri, de servitori, de hambare imense pe picioare ]nalte, apoi cl[ile uria=e de paie =i de f`n, stogurile de coceni, dar f[r[ entuziasm deosebit, ci numai ca s[ fac[ pl[cere lui Grigore, care ]ntr-adev[r se bucura. De la Ruginoasa cobor`r[ apoi p`n[ aproape de Izvoru, pe un drum de care, av`nd ]n st`nga mo=ia Amara =i ]n dreapta mo=ia Ruginoasa, aceea=i c`mpie dreapt[, pustie, monoton[, neagr[ sub cerul cenu=iu de toamn[. Numai la orizont se vedea peticul ar[miu al p[durii Amara =i, mai la dreapta, coperi=ul ro=u al castelului Ghica din Izvoru. Se ]ntoarser[ ]n Ruginoasa, unde Grigore mai avea pu\in de lucru. Pe urm[ o luar[ pe alt drum, spre B`rlogu, iar de acolo, peste c`mp, pe o potec[ dreapt[, ]napoi la Amara. Mai mult dec`t locurile =i gospod[ria, pe t`n[rul Herdelea ]l interesa c[ ]n sf`r=it avea prilejul s[ vorbeasc[ ]n tihn[ cu Grigore Iuga. Nu ]ndr[znise =i n-avusese ocazia s[-l ]ntrebe m[car ce-a f[cut la Baloleanu ]n chestia cu Universul. Acum Grigore ]i spuse de la sine, printre altele, c[ Baloleanu a aruncat o vorb[ =i a primit o asigurare c[ va fi satisf[cut, dar el, Grigore, nu s-a mul\umit cu at`ta, ci i-a luat cuv`ntul de onoare c[ p`n[ se ]napoiaz[ Titu de la \ar[ va fi aranjat tot. Deocamdat[ s[ nu se g`ndeasc[ totu=i la capital[ =i la jurnale, ci s[ se simt[ bine aici. Titu ]i mul\umi cu efuziune =i-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat, la Drago= =i la popa Nicodim. Grigore l[ud[ pe ]nv[\[tor
101 R[scoala. Vol. I c[ e harnic =i inimos, ad[ug`nd c[ =i b[tr`nul ]l pre\uie=te, de=i ]l consider[ cam demagog, ceea ce chiar este ]ntr-un fel. — Mie mi s-a p[rut foarte sincer, doar pu\in exaltat! zise Herdelea. — Tocmai sinceritatea =i exaltarea fac periculo=i pe oamenii cu o cultur[ insuficient[! r[spunse Iuga. De aceea =i Drago= nu mai tr[ie=te ]n realitate =i se crede \inta tuturor persecu\iilor. Astfel de oameni st`rnesc, f[r[ voia lor, multe nenorociri... Sosir[ ]n Amara pe la amiazi. C`nd s[ intre la conac, ]nt`lnir[ tocmai pe ]nv[\[torul Drago=, palid =i foarte emo\ionat, care venea spre ei. Salut[ =i vorbi cu glas ]necat: — Pornisem la domnul Miron, cu toate c[ m[ expuneam s[ fiu izgonit, dar eram obligat s[ ]ncerc chiar imposibilul ca s[ opresc ceea ce se... Fiindc[ am avut norocul s[ v[ ]nt`lnesc pe dumnea- voastr[, coane Grigori\[, v[ rog s[ m[ asculta\i =i s[.... }i spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de \[rani, cum au venit femei =i b[tr`ni la d`nsul =i la preotul Nicodim, rug`ndu-i s[-i salveze, cum el, oric`t ]i s`ngera inima, nu s-a mi=cat, crez`nd c[ plutonierul va osteni, dar se pare c[ ancheta e de-abia la ]nceput =i dup[-pr`nz urmeaz[ s[ fie st`lci\i ]n b[t[i al\i nenoroci\i... — Pentru c`\iva saci de porumb, coane Grigori\[! sf`r=i ]nv[\[- torul tremur`nd. Oamenii s-au oferit s[ puie m`na de la m`n[ =i s[ desp[gubeasc[ pe arenda=. Voi da =i eu, vom da cu to\ii, numai s[.... — Vrei s[ mergem p`n[ la prim[rie? ]ntreb[ Grigore pe Titu. Pornir[. }n fa\a prim[riei =i ]n ograd[ st[teau p`lcuri de b[rba\i =i mai ales femei. Grigore fu ]nt`mpinat ]n cancelarie de un „s[rut m`na“ speriat al primarului, care se afla tocmai ]ntr-o consf[tuire cu plutonierul =i secretarul ]n privin\a programului anchetei pentru dup[-amiazi. Socotind c[ cona=ul Grigori\[ a venit s[ inspecteze mersul cercet[- rilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravil[ se t`ngui umilit c[ de asear[ se chinuie=te, ]mpreun[ cu =eful postului, dar ]n zadar,
102 Liviu Rebreanu nimeni nu vrea s[ m[rturiseasc[. Plutonierul, ]ncremenit ]n „drep\i“, declar[ c[ el are s[-i dibuiasc[ totu=i, numai c[-i mai trebuie timp, deoarece \[ranii sunt mul\i =i d`nsul e singur cu instruirea lor. Atunci Grigore ]i sf[tui s[ suspende deocamdat[ interogatoriile, s[ nu se fac[ zarv[ de prisos ]n sat, =i s[ porneasc[ pe alt[ pist[ cercet[rile. S[ stabileasc[ ]nt`i precis c`t s-a furat =i mai ales cum, ca astfel s[ poat[ deduce cam cine ar putea fi ho\ii. Primarul raport[ c[ el n-a g[sit nici o urm[ de spargere =i c[ arenda=ul nu mai are preten\ii. — Dac[ nu sunt deloc urme, s-ar putea s[ nu fi umblat ho\ii? ]ntreb[ Grigore simplu. — Apoi c[ de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-a= fi cunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care ]i ]mbujor[ fa\a. — Nici un ho\ nu m[rturise=te de bun[voie c`nd n-a fost prins asupra faptului, spuse Boiangiu d`rz. Dup[ plecarea lui Grigore, primarul mai r[mase la sfat ni\el cu Boiangiu. Pe Grigore ]l respectau, dar de Miron Iuga le era fric[. Va fi deci cuminte s[ mearg[ Pravil[ dup[-pr`nz s[ raporteze b[tr`nului cum au lucrat =i ce le-a poruncit cona=ul Grigori\[, s[ fie d`n=ii la ad[post de orice vin[. Miron Iuga avu o tres[rire c`nd auzi de interven\ia fiului s[u. Aprob[, ]ns[, ce-a poruncit Grigore, observ`nd doar c[ asta nu ]nseamn[ ]ncetarea cercet[rilor =i repet`nd c[ ho\ii trebuiesc descoperi\i... Seara, dup[ cin[, b[tr`nul Iuga zise: — A= vrea s[-\i vorbesc ceva, Grigori\[, ]ntr-o chestie care... Titu Herdelea, ]n\eleg`nd c[ e de prisos, se scul[ imediat, mur- mur`nd: — Pe mine, v[ rog, s[ m[ scuza\i... Sunt =i prea ostenit de c`t am umblat azi... — Atunci noapte bun[! f[cu Miron cu o umbr[ de recuno=tin\[ ]n glas.
103 R[scoala. Vol. I Cum ie=i Herdelea, Grigore ]ncepu s[ protesteze c[ iar a jignit pe prietenul lui, f[r[ s[ \ie seam[ c[... Cu un gest, b[tr`nul ]i curm[ vorbele: — Las[ asta, c[ n-are nici o importan\[!... Mai grav este c[ tu ]ncepi s[-mi sapi autoritatea ]n fa\a lumii =i c[ opre=ti pe oameni s[ execute poruncile mele. Asta da, e foarte grav! +i asta nu se poate, dragul meu!... C`t timp sunt ]nc[ ]n picioare, r[m`n eu st[p`n aici, Grigori\[! E dorin\a mea, hot[r`t, =tii bine... C`nd voi disp[rea eu, vei face tu cum vei crede. P`n[ atunci ]ns[ te rog, puiule! Te rog! Era at`ta fermitate ]n tonul lui, c[ Grigore se sim\i ]ntocmai ca odinioar[ c`nd, copil nepriceput, ]i primea dojenile f[r[ cr`cnire, =i cu o supunere fricoas[. R[spunse ca =i atunci: — Da, tat[. De abia dup[ o pauz[ ]ndr[zni s[ adauge, tot ca un copil: — Am crezut c[ sunt ]n vederile dumitale c`nd am ]ncercat s[ ]mpiedic asuprirea celor nevinova\i. — Nu! zise b[tr`nul scurt, parc-ar fi ap[sat un sigiliu pe un ordin irevocabil.
104 Liviu Rebreanu Capitolul III FL{M~NZII 1 Peste c`teva zile primarul Pravil[ c[ut[ ]ntr-ascuns pe Grigore Iuga =i-i m[rturisi c[ nu se pot g[si ho\ii, pentru c[ nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-am[nuntul hambarul cu pricina ]n tov[r[=ia plutonierului, au mai mu=truluit pe c`\iva oameni care li s-au p[rut mai deochea\i, dar degeaba. }n sf`r=it, s-a dus la Cosma Buruian[ =i d`nsul i-a spus c[ ]ntr-adev[r s-a pripit cu jalba, c[ci =i lui i se pare c[ n-a fost nimic, c[ tocmai se g`nde=te s[ se spove- deasc[ boierului =i nu ]ndr[zne=te de team[ c[ n-are s[-l ierte. — +-acu venii la dumneavoastr[ s[ v[ dau de =tire — urm[ primarul — c[ sunte\i mai ]ng[duitor =i o s[ pune\i o vorb[ bun[ la boierul Miron, s[ afle =i dumnealui pentru care pricin[ nu i-am ]mplinit poruncile cum am fi poftit =i cum suntem datori. }n aceea=i zi Grigore comunic[ vestea aceasta =i tat[lui s[u care o ascult[ foarte calm, f[r[ s[ arate vreo mirare sau sup[rare. }n sine ]ns[ era indignat ]mpotriva lui Buruian[. Mai ales se sim\ea atins pentru c[ trebuia s[ recunoasc[, chiar ocolit, ]n fa\a fiului s[u c[ a gre=it. — Bine-ai f[cut c[ mi-ai spus! zise la urm[ simplu, lini=tit. +i peste un r[stimp, ca =i c`nd ar fi vorbit singur: Vezi dumneata ce om =i arenda=ul [sta! Ei las[ c[ am s[... T[cu brusc. Nu voia s[ se deschid[. Schimb[ vorba. De altfel zvonul despre v`nzarea mo=iei Nadinei ]i r[m[sese ]n inim[ ca un cui. F[r[ s[ se fi interesat direct, ceea ce i s-ar fi p[rut nedemn CUPRINS
105 R[scoala. Vol. I de d`nsul, din diferite p[r\i =i sub diverse forme, i s-a confirmat mereu. }nsu=i Grigore a recunoscut acuma dou[ sau trei zile c[ ]ntr-adev[r a auzit parc[ odat[ pe Nadina pomenind de a=a ceva, dar nu i-a dat importan\[, pentru c[ nevast[-sa, c`nd spune lucruri d-astea, vrea doar s[-=i arate mai mult dispre\ul pentru tot ce prive=te mo=ia. B[tr`nul Iuga profit[ acuma s[ ]ntrebe cu ton de glum[: — La fel o fi =i cu ]nstr[inarea propriet[\ii Babaroaga? Mirat de ]ntrebarea nea=teptat[, Grigore totu=i r[spunse cu un gest de indiferen\[: — Nu =tiu. Se poate. Din partea mea n-are dec`t s-o v`nz[, dac[-i place. E zestrea ei, =i-o administreaz[ cum crede... — Dar f[r[ consim\[m`ntul t[u =tii bine c[ nu poate ]nstr[ina nimic! f[cu Miron, privindu-l drept ]n ochi. — Consim\[m`ntul meu ]l are anticipat! De vreme ce Nadina a preferat s[ lase arendat p[m`ntul ]n loc s[... — Vas[zic[ are consim\[m`ntul t[u? repet[ b[tr`nul f[r[ s[-l sl[beasc[ din ochi. — Negre=it! F[r[ discu\ie =i oric`nd va dori ea! zise Grigore ferm =i sus\in`ndu-i privirea. — Oricui ar vinde? st[rui tat[l. Chiar \[ranilor? — O, mai ales \[ranilor! f[cu t`n[rul cu un r`s scurt, sec. Dec`t s[ am de vecin pe Platamonu sau alt asemenea boier, mai bine ni=te \[rani fl[m`nzi de p[m`nt, care a=a cel pu\in ]=i vor mai ast`mp[ra foamea =i ne vor l[sa pe noi ]n pace! Parc[ de mult ar fi a=teptat acest r[spuns, b[tr`nul zise deoda- t[, f[r[ m`nie, cu glasul de imputare care =tia c[ impresioneaz[ pe Grigore: — Observ, dragul meu, cu mare-mare durere c[ demagogia \i-a str`mbat judecata cu des[v`r=ire =i ]ncep s[ m[ g`ndesc cu spaim[ ce se va alege de biata asta de gospod[rie c`nd voi ]nchide eu ochii. Nu =tiu de ce, dar mereu m[ ispite=te amintirea lui Teofil,
106 Liviu Rebreanu fie iertat, =i mi-e s[ nu mergi =i tu pe urmele lui, de s[ se iroseasc[ toate pe aici =i s[ r[m`ie numai praful =i cenu=a... — Din partea asta po\i fi lini=tit, tat[! gl[sui Grigore sim\indu-se ]n dreptul s[u. Iubesc =i eu p[m`ntul c`t =i dumneata, te asigur, dar iubirea nu m[ poate orbi s[ nu v[d c[ =i \[ranii au dreptul s[ tr[iasc[! Acuma Miron Iuga se sup[r[: — Adic[ eu nu-mi iubesc \[ranii =i nu-i las s[ tr[iasc[? Eu, care am ]mp[r\it cu ei tot ce-am avut =i le-am purtat de grij[, eu nu-i iubesc, =i-i iubi\i voi care, le ]mpuia\i capetele cu f[g[duieli =i vorbe goale! Aida de, Grigori\[, s[ fim serio=i! Continu[ mai potolit dup[ o mic[ pauz[: — Agricultura cere experien\[ =i experien\a e categoric[ ]n privin\a asta: o mo=ie flancat[ de \[rani e condamnat[ la moarte. Precis =i f[r[ apel!... C`nd vor ajunge cele dou[ mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga ]n m`inile \[ranilor, a= vrea s[ te v[d ce ]nvoieli ai s[ mai po\i face cu d`n=ii. Au s[-\i r`d[ ]n nas =i s[-\i dea cu tifla, b[iete! Azi sunt (vru s[ spuie c[ sunt ho\i, dar ]=i aminti de Buruian[ =i schimb[)... sunt cum ]i =tim; atunci o s[-=i bat[ joc de tine =i mai t`rziu o s[ te bat[ de-a binelea. Mul\imii ]i trebuie st[p`n =i fr`u, altfel vine anarhia! Grigore asculta =i nu ]ncerca s[-l contrazic[. }i auzise de at`tea ori p[rerile =i =tia c[ nimeni nu i le poate schimba. De altfel, Miron merse p`n[ la cap[t: — Consim\[m`ntul t[u, ]n cazul de fa\[, trebuie s[ fie o arm[ de ap[rare pentru noi. Consim\i ]ntruc`t ]nstr[inarea nu va ]nsemna primejduirea propriet[\ii tale. Asta e ceva normal... }n realitate primejdia n-ar fi ]nl[turat[ dec`t dac[ ai face o sfor\are s[ cumperi tu ]nsu\i Babaroaga. T`n[rul Iuga sur`se, at`t i se p[rea de ciudat[ ideea. R[spunse ironic: — Nadina ar fi ]n stare s[ se r[zg`ndeasc[ dac[ ar afla c[ =i eu sunt amator. Ea vrea s[ m[ smulg[ de la \ar[, nu s[ m[
107 R[scoala. Vol. I ]nt[reasc[ aici... Dar de ce n-ai cump[ra-o mai bine dumneata, tat[, dac[ \ii a=a de mult? Miron Iuga r[mase o clip[ mirat, parc[ ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise g`nditor: — A=a-i, Grigori\[, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindc[ se ar[tase a vreme frumoas[, c`rciumarul Cristea Busuioc avuse grij[ s[ tocmeasc[ l[utari ca s[ poat[ tineretul s[ ]nv`rteasc[ hora toat[ dup[-amiaza, iar seara s[ se veseleasc[ =i b[tr`nii la un pahar de b[utur[. Era ultima duminic[ din octom- brie. }n al\i ani, la data asta, era frig =i zloat[; acuma pe cerul senin ca vara soarele galben lucea c[ldu\, r[sp`ndind o lumin[ melancolic[ peste triste\ea p[m`ntului. Hora ]ncepea pe b[t[tura dinaintea c`rciumii, dar se ]ntindea cur`nd p`n[ ]n uli\[, unde se ]n=irau fetele =i femeile care priveau jocul. A=a, c`nd se ]nt`mpla s[ treac[ vreo c[ru\[ — foarte rar, c`te una, dou[ — toat[ lumea, juc[tori =i privitori, trebuia s[ se ]ngr[m[deasc[ ]napoi spre b[t[tur[, \ipetele femeilor speriate acoperind atunci \`r`itul ]nflorit al l[utarilor. Acuma hora era chiar ]n =osea =i se leg[na lin sub privirile fermecate ale femeilor =i fetelor. L[utarii, numai doi (]i pl[tea c`rciumarul, care f[cea economie, zic`nd c[ ori doi, ori trei, acela=i lucru, dar s[ c`nte bine =i mereu), se fr[m`ntau mai abitir ca juc[torii, mut`ndu-se de ici-colo, ]ndemn`ndu-se unul pe altul. Cizmele fl[c[ilor tropoteau greu pe uli\a zbicit[, pe c`nd fetele s[ltau ginga= ca ni=te c[prioare =i abia de atingeau p[m`ntul. Pe b[ncile de l`ng[ pere\ii c`rciumii odihneau c`\iva b[tr`ni, iar ]mprejurul lor, pe locul r[mas slobod, st[teau la sfat b[rba\ii, ca ]n alte duminici. }n Amara, la c`rcium[, obi=nuiau s[ se str`ng[ oamenii, ]n s[rb[tori, de prin toate satele ce au \inut odinioar[
108 Liviu Rebreanu de domeniile Iuga. A r[mas a=a din b[tr`ni, c`nd aci veneau to\i cu toate durerile, =i cei din Lespezi, =i cei din Vaideei =i B`rlogu, ]ntocmai ca =i cei de la Gliganu sau de la Babaroaga, f[r[ a mai pomeni pe cei din Ruginoasa, care erau ]n Amara ca acas[. Serafim Mogo=, cu t`mplele c[runte =i cu ochii cumin\i, poves- tea ce-a p[timit de la jandarmi. Vorbind, ]ns[, nu se uita la oameni, ci undeva departe, parc[ s-ar fi jeluit unui judec[tor drept. Un copil ]l \inea de m`n[ =i se ]nv`rtea ]n jurul lui c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, vesel ca un fluture alb l`ng[ un pom b[tr`n. To\i cuno=teau ]nt`mpl[rile, c[ doar s-a dus vestea anchetei ]n toate satele, mai erau de fa\[ vreo trei dintre cei b[tu\i, printre ascult[tori, =i totu=i luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit ]nt`ia oar[ o poveste nemaipomenit[ sau parc[ s-ar fi compl[cut ]n evocarea unor suferin\e care le r[scoleau sufletele. Ignat Cercel, mai t`n[r ca Mogo= de ani, dar la ]nf[\i=are mai b[tr`n, cu priviri de c`ine de pripas, se uita numai la gura lui, cl[tina din cap, ofta =i ]ntre- rupea mereu cu acelea=i vorbe: — P[i, ce s[ facem, oameni buni, ce s[ facem? }ntreruperile aveau, f[r[ voia lui, ni=te intona\ii at`t de ciudate, durere =i umilin\[ resemnat[, c[ oamenii ]l s[getau cu priviri dispre\uitoare, iar Toader Str`mbu, v[duv cu trei copii =i f[r[ un petic de p[m`nt, izbucni ]n cele din urm[ furios: — Ce s[ facem, ce s[ facem? (Se sp[im`nt[ ]ns[ singur de revolta lui =i urm[ repede, morfolindu-=i vorbele:) Dumnezeu =tie ce s[ facem... De altfel, =i Ignat Cercel a fost b[tut, acum vreo patru ani, de plutonierul care fusese ]naintea lui Boiangiu, tot pentru c[ s-ar fi furat ni=te lucruri de la curte, dar b[tut a=a de r[u, c[ a z[cut dou[ s[pt[m`ni =i a r[mas cam beteag pentru toat[ via\a. Ca s[ =tearg[ mai bine urmele m`niei lui Toader, Leonte Orbi=or, mic, cu glas ascu\it, cu fa\a vioaie, g[si cu cale s[ observe ]mp[ciuitor:
109 R[scoala. Vol. I — Am p[timit =i eu cu Serafim =i cu ceilal\i laolalt[, dar m[ ]ntorc =i zic: st[p`nirea ce s[ fac[ dac[ e furt? +i de ce s[ fure munca altuia ho\ii? — A=a e, vezi bine!... S[ nu fure! ziser[ c`\iva, d`nd din cap. Se f[cu o mi=care nehot[r`t[, ca =i c`nd s-ar fi ridicat brusc o piatr[ de pe inimi. +i tocmai atunci Trifon Guju morm[i ]ntunecat, mai mult pentru sine, dar auzit de toat[ lumea, c[ci glasul era ursuz =i p[trunz[tor ca =i fa\a-i ve=nic ]ncruntat[: — D-apoi c[ tot munca noastr[ e! To\i ]ntoarser[ deodat[ ochii spre el, ca =i c`nd le-ar fi dezv[luit o mare tain[ sau m[car o credin\[ intim[ a tuturor. Nimeni ]ns[ nu zise nimica =i chiar Trifon, care obi=nuia s[ repete c`nd credea c[ a spus o vorb[ mare, acuma t[cu =i l[s[ capul pe piept. Dup[ un r[stimp de t[cere, fr[m`ntat[ de c`ntecul l[utarilor =i de chiotele juc[torilor, ]ncepur[ s[ vorbeasc[ cu to\ii deodat[, fiecare despre altceva =i cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la al\ii, ci numai la hora din uli\[, ca =i c`nd le-ar fi fost fric[ de ei ]n=i=i. Glasurile lor se ]mpleteau =i se prelungeau ]ntr-un oftat f[r[ sf`r=it. Hora zburda ]n cerc larg, se ]ntindea ca un =arpe, atingea cu =fichiuri alint[toare, c`nd pe femeile de pe margini, c`nd pe b[r- ba\ii din b[t[tura c`rciumii. Bucuria juc[torilor izbucnea ]n fr`n- turi de strig[turi, ]n floricele de pa=i ritma\i. Privitorii se ]mbulzeau cuprin=i de aceea=i veselie, parc[ ar fi c[utat s[ se topeasc[ cu to\ii ]ntr-o singur[ fiin\[ f[r[ griji =i f[r[ necazuri. Cel mai vesel p[rea totu=i Pantelimon V[duva =i toat[ lumea se bucura de veselia lui, pentru c[ el peste c`teva zile trebuia s[ plece la oaste =i cine =tie c`nd va mai avea prilejul s[ se veseleasc[. El ]nsu=i g`ndea la fel, de=i se l[uda c[ vrea s[ se ]ntoarc[ cel pu\in c[prar, ca =i Petric[ a lui Petre, care are s[ vie acas[ tocmai c`nd el se duce. }n sinea lui ]ns[ avea groaz[ de necunoscutul vie\ii de soldat. A stat de vorb[ cu mul\i =i i-a descusut; to\i se
110 Liviu Rebreanu m`ndreau cu milit[ria lor =i spuneau c[ tare-i frumoas[, dar =i tare grea. Inima lui era =i mai grea din pricina Domnicii, feti=cana cea mic[ de =aptesprezece ani ]ncheia\i, plinu\[ =i ro=covan[, care se prinsese l`ng[ el ]n hor[ =i se ag[\a acuma de bra\ul lui ca un l[st[ru= de ieder[. C`nd se g`ndea Pantelimon c[ va trebui s[ se despart[ de ea, nici s[ n-o mai vad[ cine =tie c`t[ vreme, ]l ustura sufletul de am[r[ciune. El a vrut s[ se cunune cu Domnica ]nainte de a pleca la armat[, cum au mai f[cut =i al\ii. S -au ]mpotrivit ]ns[ =i p[rin\ii lui, =i ai ei. Ai lui sperau c[ are s[ uite pe fata lui Nacu p`n[ va ispr[vi cu oastea =i ]=i va g[si pe urm[ o pereche mai potrivit[ cu starea lui. P[rin\ii ei, mai ales maic[-sa, erau ]nfrico=a\i s[ nu i se ]nt`mple ceva lui Pantelimon la milit[rie, cum s-a ]nt`mplat cu bietul Florea Butuc care s-a ]nsurat, fiind numai de optsprezece ani, cu Anghelina lui Nistor Mucenicu, i-a f[cut trei copii =i apoi s-a pr[p[dit prin cele regimente, iar Anghelina a r[mas de \i-e mai mare mila. +i ]nc[ Anghelinei, din pricina copiilor, au trebuit s[-i dea p[rin\ii lui partea ce s-ar fi cuvenit b[iatului, ]nc`t femeia tot are o c[su\[ ]n care =ade s[ n-o bat[ v`nturile, pe c`nd Domnica poate c[ n-ar apuca s[ fac[ nici copil =i, ]ntr-un caz de primejdie, ar r[m`nea nici fat[ =i nici nevast[, s[ \ie de ur`t celor dornici de alte muieri. Pantelimon, c[ruia inima ]i juca mai sprinten dec`t mintea, nu umbla cu astfel de socoteli. El se g`ndea numai c[ va pleca =i nu va mai vedea ochii ei c[prui =i =[galnici ]n care i se p[rea c[ s-au adunat toate tainele lumii =i nici guri\a ei fierbinte, care-i f[g[duia toate bucuriile. De aceea era acuma at`t de vesel =i de am[r`t, =i chiuia =i se sf[r`ma juc`nd c`t =tia d`nsul mai frumos, s[-l vad[ =i s[-l aud[ Domnica, =i s[-=i aduc[ aminte c[ nu e fl[c[u ]n sat mai bine ca d`nsul, =i s[ nu-l uite ori s[ ]ndr[geasc[ pe altul. Domnica ]n\elegea c[ Pantelimon face toate de dragul ei, se sim\ea m`ndr[, ]i str`ngea m`na uneori =i se mai lipea de el, =i se uita
111 R[scoala. Vol. I ]mprejur, la oameni, parc-ar fi vrut s[ spuie tuturor c[ are s[-l a=tepte pe Pantelimon, orice s-ar ]nt`mpla. Fruntea fl[c[ilor totu=i era Nicolae Drago=, fratele ]nv[\[to- rului, o cruce de voinic, cu must[cioara pana corbului, ]nalt =i sp[tos, de=tept =i harnic c`t patru. Nu-i lipsea dec`t o nevast[ de seama lui, ca s[ fie om ]ntreg =i frunta= ]n sat. De altfel, fata de la st`nga lui, Gherghina lui Chiril[ P[un, ar[ta c[ =i ]n privin\a asta e ]n\elept. Gherghina era singur[ la p[rin\i =i frumu=ic[ pic[tur[. Chiril[ avea cas[ =i c`teva petice de p[m`nt =i gospod[rie a=ezat[ aici, ]n Amara, dar de un an se mutase ]n Gliganu, unde ]l chemase ca logof[t arenda=ul grec, cu contract =i cu leaf[ bun[, l[s`ndu-=i averea ]n grija tat[lui s[u care, de=i b[tuse de mult =aptezeci, era ]nc[ zdrav[n =i muncea la sap[ mai spornic ca un fl[c[u. — Foaie verde m[tr[gun[, Veselia nu-i a bun[! Un b[ie\andru ]ncepuse s[ chiuie a=a, cu ochii ]nchi=i, ca un coco= t`n[r =i f[r[ pricepere. Pe \iganul cu vioara nu-l r[bda inima s[ nu riposteze pe dat[: — Foaie verde p[p[die, Via\a-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie! Toat[ hora ]mpreun[ cu privitorii izbucnir[ ]ntr-un r`s g[l[gios. R`se =i b[ie\andrul pe care-l chema Ilie C`rlan. }ncurajat de mul\umirea poporului, \iganul strig[ c[tre fl[c[u: — S[ nu mai zici nimic, c[ te iau =i cu c`rlanul! Alt[ n[val[ de r`sete de r[sun[ v[zduhul. Dar hora, un lan\ de trupuri ]nfierb`ntate, continua, =erpuia mai av`ntat[, parc[ nu s-ar fi oprit nici un moment de c`nd a ]nceput =i nici n-ar mai vrea s[ se opreasc[ niciodat[.
112 Liviu Rebreanu }n c`rcium[, a=eza\i la o mas[ lung[, ]n fund, vreo doisprezece b[rba\i frunta=i se sf[tuiau de multi=or =i n-ajungeau s[ se ]n\eleag[, cu toate c[ ]=i mai ajutau ]ndr[zneala =i ]n\elepciunea cu p[h[relele de \uic[, servite de ]nsu=i c`rciumarul Busuioc cu ]ncrederea cuvenit[ unor oameni de seam[ =i siguri de plat[. Busuioc de altminteri lua parte =i el la tocmeal[, c`t ]i ]ng[duia negustoria, fiindc[ era doar vorba de p[m`nt, iar d`nsul, ca orice om de omenie, tot numai p[m`nt visa, c[ =i de c`rcium[rit s-a apucat de nevoie =i cu n[dejdea s[ agoniseasc[ ceva, s[-=i mai cumpere c`teva pogoane bune =i s[ se fac[ om adev[rat. Luca Talab[, un b[rbat c`t muntele, fost primar odinioar[, ]i adunase pe oameni la sfat. |[ranii ]ns[ erau ne]ncrez[tori =i frico=i. Se g`ndeau fiecare c[ poate s[ se supere boierii, c[ umbl[ s[ cumpere mo=ia cucoanei =i nici p[m`nt de munc[ n-o s[ le mai dea, s[ r[m`ie muritori de foame. Lupu Chiri\oiu, cel mai b[tr`n dintre to\i, cu pletele crescute p`n[ pe umeri =i c[runte ca un fuior de c`nep[ meli\at[, cu ochii alba=tri apo=i, ]ntreb[ cu glas plin de ]ngrijorare: — Toate bune =i frumoase, m[i oameni, dar ia s[ facem socoteala c[ boierul zice: nu pot s[ v[ v`nd vou[ mo=ia, c[ voi n-ave\i bani destui =i nou[ ne trebuie to\i banii pe mas[? Luca Talab[, sf[tos =i cu o energie str[lucitoare pe fa\a-i ]nc[ t`n[r[, ]l opri: — Stai, mo= Lupule, \ine-\i firea! P[i dac[ o ]ntoarcem a=a, nu mai cump[r[m noi p[m`nt p`n[-i lume! C[ at`\ia bani n-om str`nge niciodat[ s[-i avem la chimir, ca s[-i v[rs[m pe mas[ c`nd or porunci boierii. Apoi dumneata, c[ e=ti b[tr`n, pomenit-ai vreodat[ una ca asta?... Cine vrea s[ v`nd[ te mai ]ng[duie, te mai ]nlesne=te, nu te str`nge de g`t cum crezi dumneata, mo=ule! C`rciumarul tocmai sosise la masa lor cu o litr[ pentru Matei Dulmanu, om t[cut =i mohor`t, din Lespezi. S[ri ]ndat[ ]n ajutorul lui Luca:
113 R[scoala. Vol. I — C`nd o fi la adic[telea, s-or mai g[si bani =i ]n banc[, iar boierii de la banc[ te ajut[ dac[-i rogi frumos =i c`nd e vorba s[ cumperi mo=ii, c[ banii sunt siguri =i-i scoate oric`nd din mo=ie... — A=a-i, cum spune dumnealui! ]ntrerupse Luca, mai hot[r`t. +i ]n banc[ g[sim, dar pe urm[ muncim, oameni buni, c[ muncim pentru al nostru. Deocamdat[ s[ punem m`n[ de la m`n[ ce avem =i ce-om mai putea aduna, noi, c`\i suntem, =i al\ii care-or vrea, s[ facem arvuna c-apoi nu ne-om l[sa noi de ru=ine s[ nu pl[tim! Marin Stan, slab, uscat, cu figura ascu\it[ de pas[re, tr[snit pu\in de \uicile pe care le sorbise, strig[ deodat[ m`nios, din col\ul mesei unde se afla: — S[ punem noi m`na pe p[m`nt, c[ pe urm[, nici Dumnezeu nu ni-l mai ia! Al\ii ad[ugar[ repede: — Nu, nu!... P[m`ntul ]napoi nu-l mai d[m! Cristea Busuioc, c`rciumarul, interveni iar[=i, uit`ndu-se cu dispre\ la Marin: — Ehe, crede\i c[ boieru-i prost s[ v[ dea p[m`ntul p`n[ nu se asigur[ de bani, ca s[-l ]n=ela\i voi =i pe urm[ s[ zice\i: n-avem bani, dar mo=ia n-o d[m ]napoi c[-i a noastr[, m[car c[ n-am pl[tit-o ... Ei, Marine, b[iete, mult[ \uic[ ai s[ mai ]nghi\i p`n[ s[ p[c[le=ti tu pe boierul Miron! — D-apoi c[ omul cu socoteal[ nici nu se poate g`ndi s[ ia p[m`ntul de poman[, zise =i Luca Talab[ dojenitor. Numai dum- nealui crede a=a, c[ vorbe=te din \uic[. To\i aprobar[ din cap, ]n vreme ce Marin Stan, z[p[cit, se uita la ei, pe r`nd, parc[ nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au sup[rat oamenii c`nd el a spus numai ceea ce credea c[ g`ndesc cu to\ii. Lupu Chiri\oiu, care-=i rumega acelea=i g`nduri, se adres[ acuma lui Luca cu imputare: — M[i omule, c[ te =tiam b[rbat ]n toat[ firea =i cu scaun la cap, apoi nu vezi tu c[ noi vorbim =i ne tocmim, =i ne cert[m, =i nici m[car nu suntem l[muri\i dac[ mo=ia e de v`nzare? 8 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
114 Liviu Rebreanu Luca Talab[ zise aproape sup[rat: — A=a ar fi, mo=ule. Dar vezi, eu =tiu c[-i de v`nzare de la Chiril[ P[un, care-i m`na dreapt[ a grecului de la Gliganu. Ai ]n\eles, mo=ule? Ei, =i grecul i-a spus lui Chiril[, uite a=a cum ]\i spun eu dumitale: la anul schimb[m ]nvoielile, c[ p`n[ atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, am s[ cump[r eu mo=ia cuconi\ei pe seama mea! Uite a=a i-a spus grecul lui Chiril[... Dar t[lic[, mo= Lupule, trebuie s[ \ii minte, c[ e=ti mai mare ca noi =i erai b[rbat pe vremea aceea: n-a umblat vorba tot a=a =i c`nd a v`ndut fratele boierului Miron? — Multe zvonuri s-au purtat =-atunci, ]ncuviin\[ mo=neagul. Cine s[ le mai \ie minte pe toate! Dar s[ =ti\i, oameni buni, c[ boierii nu poftesc s[ v`nd[ la oameni mo=iile, c[ dac[ or avea =i oamenii p[m`ntul lor, cine s[ mai munceasc[ boierescul? Cuvintele b[tr`nului ]mp`nzir[ o t[cere greoaie. Se auzeau de afar[ tropotele juc[torilor, sc`r\`itul viorilor =i glasul lui Pante- limon V[duva chiuind n[valnic. Dup[ un r[stimp apoi r[sun[, de la tejghea, strig[tul c`rciumarului c[tre un ajutor duminical, b[iat mare =i prost[nac: — B[[, n-auzi?... O jum[tate pentru Serafim Mogo=, ]n\elegi?... Na, du-i -o, fire-ai al dracului de n[t[flea\[! Glasul acesta zg`rietor risipi ]ncurc[tura oamenilor =i Luca, parc[ =i-ar fi rec[p[tat brusc graiul, vorbi mai tare: — A=a a\i f[cut mereu =i d-aia nu ne mai putem scutura de s[r[cie... Tot de fric[ s[ nu gre=i\i =i s[ nu se supere boierii, a\i l[sat pe al\ii s[ ne ia p[m`nturile de sub nas. Nu-\i fie fric[, mo=ule, c[ oameni de munc[ or g[si boierii totdeauna, numai mo=ii s[ aib[, c[ oamenii se tot ]nmul\esc, dar p[m`ntul nu se ]ntinde ca pelteaua. — Ce mai at`ta vorb[rie, m[i oameni! strig[ deodat[ Vasile Zidaru, care t[cuse toat[ vremea, fiindc[ ar fi avut prea multe de spus =i nu l-ar fi l[sat ceilal\i, r[corindu-se acuma cu un glas mai
115 R[scoala. Vol. I v`rtos ca al tuturor. Aidem s[ =i plec[m la boierul cel b[tr`n, s[-l rug[m frumos =i s[ punem m`na pe mo=ie! Matei Dulmanu tocmai ]=i ispr[vise b[utura =i-=i =tergea must[\ile cafenii cu dosul palmei. Ad[ug[ convins: — C[ doar dumnealui e p[rintele nostru =i n-are s[ ne lase... Luca Talab[ voia s[ fac[ el propunerea asta; de aceea =i chemase pe oameni la sfat. Auzind acuma g`ndul lui din gura altuia, avu o poticnire ca o gloab[ care se opinte=te din toate puterile s[ urneasc[ din loc c[ru\a =i e c`t p-aci s[ vie peste cap, deoarece c[ru\a e goal[. Se sc[rpin[ ]n ceaf[, zic`nd: — Ia sta\i ni\el, m[i fra\ilor, c[ nici la boier nu te po\i duce ca la moar[, ci trebuie s[ =tii bine ce vrei, c[ dumnealui are s[ te ]ntrebe =i s[ te suceasc[, =-apoi dac[-i sta ca prostul, are s[ te oc[rasc[ =i s[ se supere, =-atunci degeaba ne-am mai r[cit gura, c[ ne-om ]ntoarce mai r[u de cum ne-am dus! Izbuti s[ st`rneasc[ o nou[ nedumerire, pe care pe urm[ nici el n-o mai putu risipi. }n sufletele oamenilor se strecurase frica =i la=itatea, care ]n[bu=eau dragostea de p[m`nt. Consf[tuirea se ]nmuia =i se l[b[r\a. Zadarnic ]ncerca Luca s-o dreag[ cu „sta\i, m[i fra\ilor, s[ ne ]n\elegem“. Vorbele oamenilor se ]mpr[=tiau =i nu se loveau. Numai Marin Stan ]=i p[strase curajul deplin =i striga din c`nd ]n c`nd, r[gu=it, parc-ar fi vorbit singur: — P[m`ntu-i al nostru, c[ noi ]l muncim, tot p[m`ntul! C`rciumarul, v[z`nd c[ s-au ]ncurcat lucrurile, ]=i f[cu treab[ la tejghea, d[sc[lindu-=i ajutorul cu mai mult[ vehemen\[. La o mas[, l`ng[ u=[, un jandarm t`n[r, cu ]nf[\i=area sfioas[, st[tea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar =i uit`ndu-se cu jind afar[ la hora tineretului. Om prudent, Busuioc tr[gea mereu cu coada ochiului ]ntr-acolo. }i era team[ c[ jandarmul, sub pretext c[ prive=te hora, asculta ce vorbesc \[ranii =i are s[ se afle la curte, s[-=i g[seasc[ =i el beleaua cu boierii. C`nd Marin ]ncepu s[ se pl`ng[ r[cnind c[ nu-i ajunge p[m`ntul, c`rciumarul se repezi la
116 Liviu Rebreanu jandarm =i-l ]ntreb[ foarte z`mbitor dac[ nu pofte=te s[ intre ]n hor[. Jandarmul se ro=i; inima ]l ]ndemna, dar frica de plutonier ]i oprea av`ntul. R[spunse oft`nd c[ nu-i place jocul =i primi ]n schimb s[-i mai aduc[ o m[sur[. Asigur`ndu-se astfel din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor: — V[d c[ bate\i apa-n piu[ =i n-ajunge\i la nici o isprav[, iar Marin colea se vait[ =i nu-i d[ prin mintea lui cea de pas[re c[ omul harnic nu se boce=te ca muierea, ci se apuc[ de munc[ =i... Marin Stan ]l ]ntrerupse m`nios: — Apoi t[lic[-\i vine u=or s[ dojene=ti pe al\ii, c[ p[m`nt ai, negustoria-\i merge, cu boierii e=ti bine — ce -\i pas[! — Ce-mi pas[, vezi bine! se sup[r[ c`rciumarul. C[ tare-i pl[cut s[ te slujesc eu pe tine p`n[-\i ]ntunec[ \uica min\ile, ]n loc s[ m[ slujeasc[ al\ii pe mine! Dar tu e=ti be\iv =i tic[los, Marine, =i m[ mir cum te rabd[ dumnealor s[-i faci de ru=ine cu prostiile tale! — Da ce, beau din averea dumitale? — Ai bea tu dac[ \i-a= da, numai c[... — Ia l[sa\i, l[sa\i sfada, m[i fra\ilor, c[ nu ne lipse=te! strig[ Luca Talab[, deodat[, scul`ndu-se . +i haidem s[ mergem la curte! Ce-o fi s[ fie! To\i se ridicar[, parc[ energia lui ar fi =ters toate =ov[irile lor. C`rciumarul constat[ dintr-o privire rotund[ c[ n-a r[mas nimeni nepl[tit =i zise lini=tit: — Duce\i-v[ cu Dumnezeu! +i lua\i seama la Marinic[ s[ nu v[ fac[ vreo ru=ine, c[ d`nsul a cam pus-o de m[m[lig[! Marin Stan r`se. }i trecuse sup[rarea. — Uite pe nea Petric[! Un copil strigase =i o femeie auzise. }ntoarse capul =i-l v[zu, =i repet[: — Uite pe Petric[! Venea de sus, pe uli\a zbicit[, cu p[l[ria pe ceaf[, cu l[di\a ]n spinare. Fa\a lui negricioas[ p[rea mai smead[. }n ochi ]ns[ ]i str[lucea o bucurie mare.
117 R[scoala. Vol. I Capetele se ]ntorceau pe r`nd spre Petre Petre, care se apropia z`mbind. Pantelimon V[duva se desprinse din hor[ =i alerg[ ]naintea lui, urmat de al\i fl[c[i. Jocul se sparse =i toat[ lumea se ]ngr[m[di ]n jurul celui ce sosea cu ]ntreb[ri, cu strig[te, cu mir[ri. L[utarii mai continuar[ a c`nta un r[stimp, ca s[-=i fac[ datoria, apoi se amestecar[ =i ei printre oameni. Petre nu biruia cu r[spunsurile. Tot satul ]l iubea fiindc[ era bun, =i lini=tit, =i s[ritor la nevoi. Pantelimon ]i luase l[di\a, s[ i-o duc[ el p`n[ acas[. St[tea lipit de d`nsul, ap[r`ndu-=i locul cu ]nd`rjire =i repet`nd mereu p`n[ ce ]n sf`r=it fu auzit: — Tu vii, Petric[, iar eu, azi-m`ine, trebuie s[ plec! — Las[ c[ are s[-\i ajute Dumnezeu =i \ie! ]i spuse Petre, privindu-l ]n ochi cu o c[ldur[ m`ng`ietoare. Apoi, schimb`nd c`te o vorb[ c`nd cu unul, c`nd cu altul, Petre ajunse ]n b[t[tura dinaintea c`rciumii, ]ntre b[rba\ii care ]ncepur[ a-l descoase despre nout[\ile de la ora=. }nsu=i c`rciumarul Busuioc, foarte curios din fire, ]=i p[r[si o clip[ tejgheaua ca s[ afle =i el c`te una-alta. Fiindc[ Petre vorbea mai mult despre ]nt`mpl[ri de la armat[, Ignat Cercel ]l iscodi deodat[ cu glasul lui t`nguitor: — Dar boierii de la Bucure=ti ce g`nduri mai au cu alde noi, s[r[cimea? — Apoi cu boierii te ]nvoie=ti oriunde, dac[ e=ti supus =i ascult[tor, r[spunse Petre. R[spunsul nu-i pl[cu lui Ignat, de=i cl[tin[ din cap aprobativ. — Omul c`t poate tot rabd[, c[ altfel ar trebui s[-\i iei lumea-n cap! observ[ Serafim Mogo=, am[r`t. Atunci Ignat, apropiindu-se mai tare =i cu glas mai sc[zut, parc[ n-ar fi vrut s[-l aud[ to\i, urm[: — Despre p[m`nturi n-ai aflat nimic, Petric[?... Pe aici se aude c[ vod[ vrea s[ ]mpart[ mo=iile la oameni =i c[ boierii nu-l las[? — A=a spune =i Marin V`lcu de la Izvoru c-ar fi auzit de pe la
118 Liviu Rebreanu fecioru-s[u care ]nva\[ carte la Alexandria =i umbl[ s[ se fac[ pop[! ad[ug[ Leonte Orbi=or, ]ntinz`nd g`tul, ca =i c`nd m[rturia lui ar fi fost hot[r`toare. Toader Str`mbu zise aproape cu m`nie: — De spus se spune mereu, dar v[d c[ tot nimic nu se face! C[ =i la Pite=ti, deun[zi, c`nd fusei la judecat[, ni=te oameni se jurau c[ p`n[-n prim[var[ to\i trebuie s[ avem p[m`nt, c[ a=a a dat porunci vod[; ba s-au =i sup[rat =i m-au oc[r`t pentru c[ n-am vrut s[-i cred... Petre, ]nt[r`tat pu\in de sc[p[r[rile lacome din ochii tuturor, murmur[: — Se poate, cum nu... C[ multe vorbesc oamenii =i la Bucure=ti. Unii ]ntr-un fel, al\ii ]ntr-alt fel. Nici boierii nu =tiu cum ar fi mai bine =i cum ar face s[ ]mpace pe to\i oamenii. D -aia se tot sf[tuiesc =i se sf[desc, iar p`n[ nu s-or ]n\elege d`n=ii... — Ehe, greu ]\i vine s[ dai c`nd ai de la Dumnezeu prea mult! bolborosi Ignat. — Numai vod[ s[ dea porunc[, =i apoi n-ai grij[ c[ =i-or lua ei oamenii ce li se cuvine, fie c-or vrea boierii, fie c[ n-or vrea! f[cu iar[=i Toader Str`mbu cu o flac[r[ aspr[ ]n privire. C`rciumarul Busuioc zise batjocoritor: — Apoi, dac[ vod[ te-ar asculta pe tine, a=a ar fi negre=it, numai vezi c[ vod[ cu boierii tr[ie=te =i n-are s[ se certe cu boierii de dragul t[u, m[i Toderic[! C`\iva r`ser[, ]n vreme ce Leonte Orbi=or spunea: — Dac[ ar ajunge glasul nostru p`n[ la vod[... }n clipa aceea, prin mul\imea dimprejurul lui Petric[, ]=i croi drum cu coatele maic[-sa, strig`nd =i pl`ng`nd: — Petric[, Petric[, dragul mamei =i bunul mamei!... Cum mi te-a adus Dumnezeu tocmai c`nd mi-e via\a mai amar[. Of, bine c[ \i-a ajutat Dumnezeu =i Maica Precista...
119 R[scoala. Vol. I }l ]mbr[\i=[ =i-l s[rut[, l[crim`nd =i bolborosind necontenit. Fl[c[ul ]i cuprinse mijlocul cu un bra\, =optind bl`nd: — Taci, mam[, taci =i nu mai pl`nge! Smaranda, vestejit[ ]nainte de vreme, ]=i =terse lacrimile cu col\ul basmalei, =i z`mbi fericit[ un moment. Pl`nsul o podidi iar[=i ]ndat[ ce deschise gura s[-l ]ntrebe cum a venit, sp[im`ntat[ la g`ndul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi fl[m`nd. Feciorul o lini=ti c[ nu e ostenit deloc, fiindc[ ]n gara Burdea, c`nd a cobor`t din tren, a avut norocul s[ ]nt`lneasc[ pe +tefan Oan\[, care l-a adus cu c[ru\a p`n[ la Lespezi, a=a c[ a c[l[torit ca un boier. — Dar hai s[ mai mergem =i pe-acas[, mam[, c[ am z[bovit destul cu dumnealor, zise apoi Petre, lu`ndu-=i r[mas bun. Pantelimon ]l ]nso\i cu l[di\a. Casa lor era din jos de curte, aproape de capul satului, ]nspre Ruginoasa. }ndat[ ce se dep[rtar[ pu\in de hor[, Petre ]ntreb[: — Marioara pe unde-o fi, mam[, c[ n-am z[rit-o printre fete? Pe c`nd Smaranda ]i spunea c[ pe Marioara a luat-o la curte m[tu=[-sa Profira, buc[t[reasa, =i are o simbrie bun[ =i munc[ u=oar[, Pantelimon ]=i aduse aminte c[, de dragul lui Petric[, a uitat pe Domnica. Din urm[ se auzea iar c`ntecul l[utarilor, semn c[ hora re]ncepuse. Pe lavi\a de l`ng[ poarta ogr[zii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu =edea de vorb[ cu perceptorul Constantin B[rzotescu, lung, slab, de=irat =i sp`natic. Petre scoase p[l[ria, salut`nd milit[re=te: — Tr[i\i, don’ plutonier! — Veni=i, Petre? r[spunse Boiangiu prietenos. Petre se apropie respectuos, ]i spuse cum domnul c[pitan i-a dat drumul cu c`teva zile mai ]nainte fiindc[ s-a purtat bine =i n-a avut nici o pedeaps[. Plutonierul ]i mai puse c`teva ]ntreb[ri, mai oft[ dup[ via\a de la Bucure=ti, unde a petrecut =i el de vreo dou[ ori ]nainte de a se ]nsura, =i apoi strig[ c[tre Pantelimon:
120 Liviu Rebreanu — Uite-a=a s[ te por\i =i tu, b[iete, ca d`nsul, nu s[-mi umbli cu rebeliuni! }l amenin\[, r`z`nd, cu degetul, apoi str`nse m`na lui Petre: — }ntr-un ceas bun! 3 — Ia s-auzim, m[i b[ie\i, ce v[ doare? zise Miron Iuga c[tre \[rani care, cu capetele goale, ]l ]nt`mpinaser[ cu respectuoase „s[rut m`na“. Oamenii se uitar[ o clip[ unii la al\ii, ]ndemn`ndu-se. Pe urm[ Luca Talab[ spuse tare lui Lupu Chiri\oiu: — }ncepe t[lic[, mo= Lupule, c[ e=ti mai mare =i mai iscusit la vorb[! — Scurt, mo=ule, c[-i r[coare =i-s ]mbr[cat sub\irel! f[cu Miron ner[bd[tor, ]ntrerup`ndu-l cur`nd pe b[tr`nul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, ]ncurajat, interveni simplu: — A=a-i, boierule! Vorb[ mult[-i s[r[cie... Vrem s[ cump[r[m noi mo=ia cuconi\ei ca s-o muncim fiecare c`t ne-o veni partea. +i venir[m la dumneavoastr[ s[ ne rug[m s[ ne ajuta\i =i s[ v[ fie mil[ de... — C[ doar dumneavoastr[ sunte\i p[rintele nostru! f[cu Matei Dulmanul lini=tit, parc-ar fi avut siguran\a c[ prin vorbele acestea l-a =i ]nduplecat. — Altfel nu-i chip s[ mai tr[im, boierule, c[ prea ne-a cotropit calicia! spuse =i Vasile Zidaru bl`nd =i moale, ]nc`t abia-=i mai recuno=tea glasul. Erau doisprezece =i fiecare se crezu obligat s[ arunce ]n cump[n[ c`te o vorb[ sau m[car un oftat. Miron Iuga ]i privea mirat, ca =i c`nd i-ar fi v[zut ]nt`ia oar[ sau ar fi ascultat cuvinte str[ine, ne]n\elese. Tocmai ]ntr-un t`rziu, dup[ ce oamenii ]=i epuizaser[ rug[min\ile, ]ntreb[ clipind repede:
121 R[scoala. Vol. I — Care mo=ie?... (}=i lu[ seama =i ad[ug[:) Adic[ da... +tiu. Am ]n\eles. Pe c`nd spunea c-a ]n\eles, sim\ea cum i se umple sufletul de o am[r[ciune dureroas[. I se p[rea jignitor pentru m`ndria lui c[ ]n=i=i \[ranii de pe p[m`nturile familiei Iuga cuteaz[ s[ se ofere a cump[ra fr`nturile mo=iei care i-a hr[nit genera\ii de-a r`ndul. Dac[ ar fi fost dup[ pofta inimii sale, ar fi pus slugile s[-i dea pe m`na jandarmilor, s[ le ]nmoaie oasele =i s[ le scoat[ din capete asemenea obr[znicie. Se st[p`ni =i zise rece: — La mine degeaba veni\i, c[ eu n-am mo=ii de v`nzare. Oamenii se z[p[cir[. Numai Marin Stan ridic[ glasul: — Apoi coni\a nu mi=c[ f[r[ voia dumneavoastr[, boierule! Luca Talab[ iar prinse curaj: — Noi pe dumneavoastr[ v[ cunoa=tem st[p`n =i de la dum- neavoastr[ a=tept[m mila! Miron Iuga avu un sur`s dispre\uitor: — Da, da... De data asta ]ns[ e mai bine s[ vorbi\i cu dumneaei, c[ eu nici nu =tiu c[ vrea s[-=i v`nd[ mo=ia... Iac[, de la voi aflu! |[ranii, crez`nd c[ glume=te, z`mbir[. Boierul continu[: — De altfel, dumneaei trebuie s[ pice dintr-un moment ]ntr-altul. A=a ne-a anun\at ]nc[ de asear[, prin telegraf, c[ sose=te azi cu automobilul. Chiar o a=tept[m. Lupu Chiri\oiu bolborosi trist: — Se vede, cucona=ule, c[ n-ave\i poft[ s[ ne vinde\i nou[ =i d-aia ne trimite\i la cuconi\a, care nici nu ne cunoa=te, nici n-o cunoa=tem... Le-am spus eu oamenilor ]nainte de a porni ]ncoace, dar n-au crezut. Acu, iat[, s[ bage la cap! Iuga se ofusc[, tocmai fiindc[ mo=neagul ]i citise ]n suflet. Zise r[stit: — E=ti c[runt, Lupule, =i ai minte de vrabie!... Doar n-a\i vrea s[ v[ v`nd eu o mo=ie care nu-i a mea? Luca s[ri ]ndat[ ]mp[ciuitor =i cu glas supus:
122 Liviu Rebreanu — Acu nu v[ mai sup[ra\i, cona=ule, =i ierta\i-ne, c[ noi suntem pro=ti =i nu =tim bine r`nduielile. Ne-om duce =i la cuconi\a c`nd va aduce-o Dumnezeu =i om st[rui =i ne-om ruga, c-ar fi p[cat s[ ne ia al\ii p[m`nturile pe care le muncim tot noi din mo=i-str[mo=i. C[ suntem nevoia=i de te miri cum mai r[sufl[m dac[ n-avem p[m`nt destul... — Destul nu-i niciodat[! zise Miron Iuga mohor`t, ad[ug`nd dup[ o pauz[: Dar p`n[ acuma cum v-a\i ajuns? — Am tot r[bdat, cona=ule! strig[ Marin Stan. +i tot mai r[u ne-am scufundat ]n s[r[cie, dac[ n-avem p[m`nt... — P[m`nt, p[m`nt! morm[i Iuga. Cei din b[tr`ni nu r`vneau la p[m`nturile boierilor =i au tr[it mai bine. — Alte vremuri erau pe-atunci, cona=ule! zise Vasile Zidaru. — Am fost robi, boierule! strig[ iar Marin Stan. Lua\i-ne iar ]n robie, c[ poate a=a o fi mai bine de noi! — Ba v-a\i ]nv[\at s[ umbla\i numai cu cer=itul! strig[ Miron Iuga, enervat pu\in de st[ruin\a \[ranilor. — D-apoi noi ne-am tot rugat =i ne rug[m, c[ at`ta putere avem, f[cu foarte umil Lupu Chiri\oiu. Cu rug[min\ile n[d[jduim =i noi s[ dob`ndim mai mult[ mil[! V[z`nd str[fulger[rile fl[m`nde care r[zb[teau prin obi=nuita plec[ciune a privirilor lor, b[tr`nul Iuga avu pentru ]nt`ia oar[ impresia c[ oamenii ace=tia, pe care i-a socotit totdeauna credin- cio=i, ]i sunt vr[jma=i ]n inimile lor. }i p[ru r[u c[ i-a primit =i mai ales c[ le-a ]ng[duit s[ se ]ntind[ la vorb[. Dar ]=i da seama c[ nu mai poate drege gre=eala cu r[ul. Murmur[ moroc[nos: — Aide, l[sa\i gura, c-a\i tr[nc[nit destul! Nu mai ave\i nici ru=ine, nici bun[ cuviin\[... Apoi ]i m[sur[ pe r`nd, ]ncet =i rece, =i pe toate fe\ele citi limpede aceea=i dorin\[ mare. Privirile lor st[ruitoare ]l frigeau. }n t[cerea nelini=tit[ r[sun[ atunci deodat[ aspru, prelung: „Huo, boal[, fire-ai a dracului!“ Un argat ad[pa vacile. Erau ]n ograda
123 R[scoala. Vol. I conacului. C`rduri de gali\e scormoneau =i ciuguleau. O g[in[ ]ncepu a cotcod[ci s`c`itor. — A=a, m[i oameni! zise Miron lini=tit, ca =i c`nd ]njur[tura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeal[. S[ vorbi\i cu coni\a dac[ n-o s[ v[ lua\i seama, c[ dumneaei e st[p`na mo=iei. De altfel m[ bate g`ndul s-o cump[r mai bine eu... — Aoleu! Atunci degeaba ne mai str[duim noi! f[cu Luca Talab[ speriat. — Ba de ce? continu[ boierul. Lupt[ dreapt[. Vre\i voi p[m`nt, dar vreau =i eu. +i mai drept ar fi s-o cump[r eu mo=ia, c[ a noastr[ a fost, trup din trupul p[m`nturilor mele. Tu, Lupule, trebuie s[-\i aduci aminte, c[ ai muncit ]n tinere\e la noi, c`nd tr[ia tata?... A=a e cinstit, m[i b[ie\i! Boierul s[ cumpere de la voi, nu voi de la boier! C`\iva ]ncercar[ s[ mai spun[ ceva, dar Miron Iuga ]=i pierdu r[bdarea: — Acum hai, pleca\i! Am ispr[vit. C[ voi nu =ti\i ce-i omenia! |[ranii morm[ir[ „s[rut m`na“ =i se c[r[b[nir[ spre poart[. }ndep[rt`ndu-se, Lupu Chiri\oiu le spuse a=a ]nc`t s[ aud[ =i boierul: — Are dreptate dumnealui, c[ mo=ia una a fost de la Izvoru p`n[ la +erb[ne=ti. C[-mi aduc bine aminte c[ odinioar[... }n acela=i timp, ]ns[, Matei Dulmanu bufni printre din\i cu ur[ ]n[bu=it[: — Nu-l mai satur[ Dumnezeu de mo=ii, m`nca-l -ar viermii s[-l m[n`nce! Miron Iuga r[mase pe loc ca un st`lp. Se uita dup[ d`n=ii =i nu mai auzea nici c`r`itul g[inilor, nici r[getul unei vaci care-=i chema vi\elul desp[r\it. Prin creieri ]i alerga mereu acela=i g`nd: „P[m`nt =i iar p[m`nt, at`ta =tiu netrebnicii!“ C`nd se ]ntoarse, ]n porti\a dinspre conac, v[zu pe Grigore cu Titu Herdelea. Hoin[riser[ pe c`mp ca s[ profite de vremea frumoas[.
124 Liviu Rebreanu — Ce faci aici, tat[? zise Grigore. }nc[ n-a sosit Nadina? — Nadina n-a sosit, dar i-au venit cump[r[tori la mo=ie, r[spunse b[tr`nul. — Ce spui? f[cu t`n[rul mirat. +i anume cine, cine? Miron Iuga ]l privi o clip[ =i pe urm[ spuse ]ntorc`nd capul: — |[ranii! 4 — D[-te jos de acolo, m[i b[iete, c[-mi d[r`mi porti\a, fire-ai al dracului! strig[ baba Ioana, bosumflat[ ca totdeauna, c[tre copilul lui Vasile Zidaru, care se leg[na, c[\[rat pe ulucile porti\ei, l[l[ind c`t ]l \ineau pl[m`nii. Ioana d[dea de m`ncare purcelului mai ]n fundul ogr[zii, care era una cu gr[dina. }i \inea ceaunul cu l[turi =i-l ]ndemna: „M[n`nc[, b[ie\elul mamei, hai m[n`nc[!“ Porcul ]ns[ ]=i scoase deodat[ r`tul din zeama de t[r`\e =i trecu la cel[lalt ceaun gol, scormonind dup[ r[m[=i\e. Baba se sup[r[: „Nebun e=ti, ori nu \i-e bine, m[i porcule?... Na, aici, crap[, m`nca-te-ar c`inii!“ }n vreme ce porcul ]=i scufunda iar[=i r`tul p`n[-n ochi ]n l[turile grase, c`inele cel alb, cu mari pete negre, ]ndr[zni s[ se apropie de ceaunul gol, s[ vaz[ de a mai r[mas ceva =i pentru el. Baba Ioana ]l alung[: „Ia mai du-te dracului =i tu =i nu-\i baga botul!“ Ascult[tor, c`inele se retrase =i d[du din coad[ f[r[ a pierde n[dejdea, uit`ndu-se cu jind =i la porc, =i la st[p`n[, =i la cel[lalt c`ine, o corcitur[ de =ase luni, care s[rea pe la spatele babei =i h[m[ia arar, ca un copil juc[u=. C`nd v[zu baba Ioana c[ porcul, ]n loc s[ soarb[, mai mult se h`lbore=te, ]i lu[ ceaunul, morm[ind: — V[d c[ te-ai s[turat =i-\i arde de joac[, nebunule, =i m[ \ii aplecat[ de m[ dor vinele de la picioare!“ Drept r[spuns, purcelul groh[i mul\umit =i ]ncepu s[ caute pe jos dac[ n-o fi c[zut vreo bucat[ mai bun[. Neg[sind nimic, vru s[ plece dup[ st[p`na-sa,
125 R[scoala. Vol. I dar legat cu sfoar[ de un pociumb, trebui s[-=i opreasc[ av`ntul. C`inii ]ns[ se \ineau dup[ Ioana care, ajung`nd la u=a casei, a=ez[ ceaunurile l`ng[ prag zic`nd: „Na, m`nca\i =i voi, lua-v -ar dracii!“ Cel mare se repezi la ceaunul gol, ]=i dete seama c-a gre=it, se str`mb[ la c[\elul care nimerise mai bine =i, neg[sind ascultare de bun[voie, ]l ]n=f[c[ de ceaf[ =i-l t[v[li pu\in, ca s[-l ]nve\e minte, iar pe urm[ se apuc[ de m`ncare, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de chel[l[iturile tovar[=ului mai mic =i nici de baba care ]l probozea: „Nu v[ ]nvoi\i, ai, fire-a\i ai dracului!“ Copilul lui Vasile se h[\[nea mereu pe porti\[, parc[ nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. — N-auzi tu, m[i drace, c[-mi rupi \`\`nile? strig[ baba mai m`nioas[. Mai du-te =i pe-acas[, =i las[-m[ s[ r[suflu, c[ destul mi-a\i m`ncat sufletul toat[ vara cu cel[lalt smintit dimpreun[! Ori tu n-ai p[rin\i s[ te str`ng[ de pe uli\e =i din cur\ile oamenilor? Totu=i copilul nu s-ar fi speriat de m`nia ei, dac[ nu intervenea alt glas: — Nicule maic[, vin’ la mama!... Auzi tu, Nicu=or?... De ce stai s[ te blesteme d`nsa? Vasile Zidaru =edea peste drum =i avea o muiere c`t un granadir =i rea de gur[, de nimeni nu-i st[tea ]nainte. Copilul, b[lan =i durduliu, nu =tia dec`t de frica ei; altfel, toat[ casa ]l r[sf[\a =i-i r[bda orice n[zdr[v[nii. Zidaru avusese trei fete =i nici un b[iat. De-abia dup[ ce =i-a m[ritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i era ru=ine femeii c[ a mai pedepsit-o Dumnezeu s[ nasc[ tocmai la b[tr`ne\e =i s[ se trudeasc[ iar cu copil mic. Pe c`nd Nicu scobora de pe porti\[ =i trecea drumul, baba Ioana lu[ din cas[ dou[ oale =i merse la f`nt`na ce se afla ni\el mai ]ncolo, l`ng[ casa jandarmilor, la marginea uli\ei. C`inii o ]nso\ir[ voio=i, gr[bindu-se s[ miroase toate por\ile =i =an\urile, parc-ar fi uitat ceva. Nicu, de=i abia apucase s[ intre ]n curte, nu mai avu stare. }=i lu[ biciul =i porni s[geat[ dup[ bab[. }=i aduse aminte
126 Liviu Rebreanu ]ns[ c[ =i ei au c`ini =i se ]ntoarse ]napoi. Era o c[\ea alb[, =chioap[ de c`nd o ]mpu=case ]ntr-o noapte jandarmii, =i at`t de rea c[ o \ineau ziua legat[ ca s[ nu mu=te pe vreun trec[tor. P`n[ s[ deznoade el sfoara, Ioana se ]napoia cu oalele pline. Copilul o interpel[, urm`nd-o ]n ograd[: — Ne la=i s[ ne juc[m cu c`inii matale =i cu c[\eaua noastr[?... Ai?... Ne la=i? Baba nu r[spunse. B[ie\elul se obi=nuise la ea, fiindc[ p`n[ deun[zi a \inut aci pe nepotu-s[u Costic[, tot de vreo cinci ani, negru ca un pui de \igan =i =trengar de n-avea pereche ]n sat. R[mas acum singur, Nicu ]=i g[sea petrecere c`nd cu c`inii, c`nd cu g[inile sau cu pisica. Ioana ]ns[ ]l oc[ra =i-l alunga, dar numai din gur[, c[ci ]i erau dragi copiii =i-i pl[cea s[ simt[ fiin\[ de om pe l`ng[ c[su\a ei, cum avusese parte toat[ via\a. Numai de un an st[tea aici, vecin[ cu ograda conacului. Avea casa ei mare =i frumoas[ ]n uli\a cealalt[, dincolo de conacul arenda=ului Cosma Buruian[. Acolo =i-a petrecut zilele cu b[rbatul ei Ioni\[ Cr[ciun, pe care l-a str`ns Dumnezeu acum vreo zece ani. Nu s-a speriat ]ns[ de v[duvie, c[ci ea a purtat de grij[ gospod[riei =i c`nd tr[ia Ioni\[. El cam avusese darul be\iei =i, ca s[ poat[ petrece f[r[ sup[rare, s-a \inut tot de slujbe pe afar[, ba primar, ba p`ndar, ba cine =tie ce, de a avut mereu leaf[ de cheltuit prin c`rciumi. Ioana a crescut copiii =i i-a a=ezat pe to\i bine. Feciorul a ajuns grefier la Bucure=ti, dou[ fete le-a m[ritat dup[ preo\i, iar pe cea mai mic[, pe Florica, cu Pavel Tunsu, ]n sat. A crezut c[ Florica cu Pavel ]i vor fi toiagul b[tr`ne\ilor =i i-a luat ]n casa ei, s[ tr[iasc[ to\i ]mpreun[. O chema feciorul mereu la Bucure=ti, la d`nsul, ca s[ nu se mai trudeasc[ =i s[ fie tihnit[ dup[ at`ta amar de munc[. N -a vrut s[ se ]nstr[ineze de pe locurile unde s-a n[scut =i a ]mb[tr`nit. }mplinise =aizeci de ani, dar se sim\ea ]nc[ zdrav[n[, m[car c[ i se coc`rjise pu\in spinarea. Se hr[nea bine, nu-i lipsea cioc[na=ul de \uic[ la nici o mas[, porc
127 R[scoala. Vol. I avea, p[s[ri avea, porumb avea, era gr[sun[ =i voinic[, nu ca alte femei de v`rsta ei. C`nd a ]n\eles c[ nu se poate ]nvoi cu Florica, dup[ ce a r[bdat =i a ]nghi\it =apte ani, s-a hot[r`t s[ o lase ]n plata Domnului =i s[-=i ]njghebeze alt[ gospod[rie. Mai bine orice s[r[cie, dec`t necontenit[ zarv[, =i sfad[, =i inim[ grea. Noroc c[ nu apucase s[ ]mpart[ toat[ averea copiilor =i-=i p[strase pe seama ei c`teva petice de p[m`nt, s[ le aib[ de s-ar ]nt`mpla ce nu dorea =i ceea ce totu=i s-a ]nt`mplat. S-au desp[r\it anul trecut prin bun[ ]n\elegere. Ginerele a ajutat-o mai mult dec`t fata. Fiindc[ avea locul acesta, l`ng[ conac, la uli\[, =i-a durat aici o c[su\[ dintr-un co=ar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singur[ l-a lipit cu lut pe dinafar[ =i pe din[untru, l-a v[ruit. Un om i-a c`rpit coperi=ul =i i-a f[cut o vatr[ cu o ]nchipuire de horn, un cote\ pentru gali\e =i altul pentru purcel. Un vecin i-a d[ruit dou[ ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticl[: celelalte le-a astupat cu h`rtie de la popa... Florica, dup[ ce a v[zut cum s-a a=ezat maic[-sa, s-a sup[rat c[ o face de ru=inea satului. B[tr`na i-a r[spuns cu pu\in[ am[r[ciune: — De, draga mamei, v-am r[bdat destul... Pe urm[ s-a ]mp[cat =i Florica =i, de cum s-a desprim[v[rat, a trimis pe b[ie\elul cel mai m[ri=or, pe Costic[, s[ mai stea pe la bunic[-sa, s[-i \ie de ur`t =i s[ scape de un m`nc[tor. Copilul a nec[jit-o pe Ioana toat[ vara =i toamna, p`n[ deun[zi, i-a ]ntors pe dos c[su\a, str`ng`nd dup[ d`nsul o liot[ ]ntreag[ de al\i nebunatici. L -a \inut ]ns[, tocmai ca s[ arate c[ ei au nevoie de ea,nueadeei. Guraliv[ n-a fost baba Ioana niciodat[, ci mai mult moroc[- noas[, de=i avea o inim[ ca untul cel proasp[t. Mai bucuroas[ boscorodea singur[ ori cu dobitoacele, care o ]n\elegeau =i o ascul- tau mai bine ca oamenii. Se mul\umea s[ pre]nt`mpine orice
128 Liviu Rebreanu pornire pe sfad[ cu un „fire-ar a dracului“ modulat dup[ cerin\ele ]mprejur[rilor. — Uite, maic[ Ioan[, c[ [l mare nu las[-n pace pe coco=! zise deodat[ Nicu, care voia s[ lege =i pe c`inele babei de sfoara c[\elei =chioape, ca s[ se joace cu ei de-a caii. — Huo, potaie, ce ai cu coco=ul! f[cu Ioana f[r[ ]ns[ a se uita, zorit[ cum era s[ preg[teasc[ m`ncarea g[inilor ce ]ncepeau a se aduna acas[ de pe unde hoin[reau toat[ ziua, fiindc[ ]ncepea s[ se ]nsereze. Mai trecu un r[stimp p`n[ ce se putu a=eza pe pragul casei, cu blidul mare ]n poal[, strig`nd cum f[cea ]n fiecare sear[: — P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri, p[s[... G[inile =i puicile venir[ din toate p[r\ile ca ni=te copii ascul- t[tori; se ]mbulzeau =i se cioc[neau la picioarele ei. Le num[r[. Lipseau dou[ b[tr`ne =i coco=ul. De=ert[ blidul, goni c`inii s[ nu m[n`nce por\ia gali\elor =i porni spre uli\[, chem`nd mai prelung: — P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri, p[s[... C`nd deschise porti\a, auzi din sus un uruit zgomotos =i o tr`mbi\[ care tutuia amenin\[tor. Z[ri ]n marginea cealalt[ a uli\ei g[inile sc[ld`ndu-se ]ntr-o pojghi\[ de pulbere, cu coco=ul l`ng[ ele. Strig[ nec[jit[: — P[s[relele mamei... Automobilul se apropia ]n goana mare =i g[inile nici nu se sinchiseau. Desperat[ brusc c[ o s[ dea ma=ina peste ele, baba se repezi s[ treac[, s[ le fereasc[ de primejdie. Nu apuc[ ]ns[ s[ ajung[ dec`t p`n[ ]n mijlocul uli\ei. +oferul r[suci aprig volanul =i automobilul \`=ni pe l`ng[ ea ca o s[geat[, gata s[ intre ]n =an\ ca s[ n-o calce. |ipete de femei izbucnir[ din ma=in[, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: — Nicule, unde e=ti, c[ te omoar[ ma=ina! Baba Ioana ]ncremenise pe loc. Cele dou[ g[ini fugeau cotco- d[cind speriate, coco=ul ]ns[, care st[tuse s[ le apere, era pref[cut
129 R[scoala. Vol. I ]ntr-o gr[m[joar[ de pene ]ns`ngerate. B[tr`na ]l lu[ de o arip[ =i ]l t`r] spre cas[, bodog[nind ]n[bu=it: — Fire-ar ai dracului! 5 Cu un viraj ]ndr[zne\, automobilul stop[ scurt ]n fa\a sc[rii. Grigore, care auzise zgomotul e=apamentului =i semnalele sirenei, a=tepta pe trepte ]mpreun[ cu Titu Herdelea. +oferul ]nchise motorul, s[ri jos =i se repezi de deschise portierele s[ poat[ cobor] boierii coto=m[ni\i ]n bl[nuri, pleduri, m[=ti =i ochelari ca ni=te exploratori polari. Cel dint`i, Gogu Ionescu, izbuti s[ se descurce din ]nvelitori =i s[ ia contact cu p[m`ntul. St[tuse l`ng[ =ofer. Era enervat =i plictisit din pricina emo\iilor c[l[toriei. Str`nse m`na lui Grigore, declar`nd ursuz: — Dragul meu, bine te-am g[sit, dar s[ =tii c[ pe mine nu m[ mai prinde\i pentru astfel de experien\e! M-am s[turat! — Ce s-a ]nt`mplat, Gogule, de e=ti a=a de sup[rat? ]ntreb[ t`n[rul Iuga, nepricep`nd nimic. — Dac[ nevast[-ta are poft[ de emo\ii tari, s[-=i aleag[ al\i clien\i, nu pe mine, urm[ Gogu Ionescu, smulg`ndu-=i ochelarii de pe fa\[. — Gogule, e=ti un caraghios! strig[ un glas vesel de femeie. |i-e fric[ s[ mergi cu automobilul!... S[-\i fie ru=ine! To\i r`ser[, numai Gogu se ]nfurie: — Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri =i nici n-am chef s[-mi fr`ng g`tul pe =osele de dragul sportului automobilistic! Sup[rarea lui ]nvior[ pe ceilal\i, care ]ntre timp ]=i scoaser[ m[=tile =i ochelarii. O clip[ mai st[tur[ ]n fundul ma=inii to\i trei, a=a cum c[l[toriser[, Nadina la dreapta, Eugenia la st`nga =i ]ntre ele Raul Brumaru. }n sf`r=it, Nadina se ridic[ ]n picioare, zic`nd: 9 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
130 Liviu Rebreanu — Toate ca toate, dar cu baba, adineaori, a fost serios! Dac[ Rudolf n-avea prezen\[ de spirit, ori intra ea sub roate, ori intram =i ne r[sturnam noi ]n =an\... Bravo, Rudolf! +oferul z`mbi recunosc[tor, iar Nadina se arunc[ drept ]n bra\ele b[rbatului ei, continu`nd cu glas conven\ional tandru: — A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine! Grigore ]i s[rut[ obrazul, jenat de cuvintele ei =i mai ales de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. }n acela=i moment privirea lui alunecase dincolo de ma=in[, pe rondul cu flori ro=ii, inima ]nflorit[ pe care iubirea lui o a=ternuse ]n fa\a cuibului Nadinei. }ntinse m`na lui Brumaru, murmur`nd nehot[r`t: — Tu erai?... Nici nu te recuno=team sub deghizarea asta... Nadina interveni repede cu explica\ia: — L-am cules =i pe el, ca s[ fim compania mai mare... Nu te superi? — O, se poate? Din... Vruse s[ zic[ „dimpotriv[“, ]=i lu[ seama, se ]ntrerupse, ocoli ma=ina pe la spate, =i, s[rut`nd m`na Eugeniei, o ajut[ s[ coboare. C`\iva servitori se ]nv`rteau s[ descarce lucrurile =i nu =tiau ce s[ fac[. Nadina observ[ =i zise =oferului: — Vezi, Rudolf, s[ nu se piarz[ ceva de-a coni\ei Jenny! Titu Herdelea st[tea deoparte foarte ru=inat c[ nimeni nu-l b[ga ]n seam[. Grigore ]l v[zu, ]=i aduse aminte de el =i se gr[bi s[-=i repare gre=eala: — Da\i-mi voie!... L -am uitat, uita-l -ar necazurile!... S[ v[ prezint pe prietenul =i musafirul meu Titu Herdelea!... T`n[rul se ]nclin[ sur`z`nd discret. Nadina ]l examin[ o secund[ =i-i ]ntinse m`na. Titu nu se uitase bine la ea; numai at`ta v[zuse, c[ e foarte frumoas[. Eugenia ]i sur`se dr[g[la=, zic`nd: — Ce surpriz[! — De altfel, voi trebuie s[-l cunoa=te\i, c[ doar v-a\i ]nt`lnit
131 R[scoala. Vol. I ]mpreun[! spuse Grigore lui Gogu, observ`nd c[ prive=te pe Titu ca pe un str[in necunoscut. E cumnat cu Jenny =i face poezii! — A, da, fire=te! f[cu Gogu apropiindu-se de t`n[rul Herdelea. A=a-i!... Ce mai faci? Tot nu-=i amintea de el, dar nu voi s[ arate c[ nu l-a recunoscut. Se jena s[ par[ c[ n-are memorie, fiindc[ asta ar fi semn de b[tr`ne\e. Titu v[zu ]ncurc[tura lui =i avu un cu\it ]n inim[, g`ndindu-se cum l-a mai invitat ast[-var[ s[ vie ]ncoace =i s[ stea la d`nsul =i toat[ ziua numai poezii s[ scrie. Schimbar[ dou[ vorbe =i apoi Gogu se ]ntoarse iar la Grigore: — Puiule, noi nici nu ne mai urc[m, ne ducem acas[, la Lespezi, c[ am dat ordin s[ fac[ foc =i s[ ne preg[teasc[ masa... Of, =i c`nd m[ g`ndesc c[ tot cu ma=ina trebuie s[ mergem! T`n[rul Iuga protest[ c[ nu poate s[ nu se odihneasc[ m[car c`teva minute, f[r[ s[ mai puie c`t s-ar m`hni b[tr`nul. — Se vede c[ te-a zdruncinat r[u de tot ma=ina dac[-\i trece prin minte s[ faci asemenea mojicie! observ[ batjocoritor Nadina, ad[ug`nd apoi simplu: Aide\i ]nl[untru!... Jenny drag[, te rog!... Raul! }n hol ardeau l[mpile =i era c[ldu\, iar dulcea\a a=tepta oaspe\ii. Cur`nd ap[ru =i b[tr`nul Iuga, care ]mbr[\i=[ foarte afectuos pe Nadina: — }n sf`r=it, am mai pus =i noi m`na pe tine, =treng[ri\[ frumoas[ =i nestatornic[! Ea, m[gulit[, ]l s[rut[, murmur`nd dr[g[la=: — Cine-i mai dulce =i mai adorabil ca t[icu\ul nostru? Gogu profit[ s[ se pl`ng[ iar[=i de peripe\iile c[l[toriei. Au avut trei pane de cauciuc =i dou[ la motor. Au omor`t nenum[rate g`=te, ra\e, g[ini =i un purcel. Erau s[ calce nu se =tie c`\i oameni =i s[ se ciocneasc[ cu diverse care =i c[ru\e. +i asta se cheam[, pentru Nadina, pl[cere. De vin[ ]ns[ e numai Grigore, fiindc[ i-a permis s[-=i cumpere automobil c`nd ]n toat[ \ara de-abia sunt
132 Liviu Rebreanu dou[-trei duzini de descreiera\i cu asemenea dih[nii periculoase. Nu e p[cat s[ cheltuie=ti o avere ca s[ pl[te=ti ]nt`i ma=ina =i pe urm[ o leaf[ de profesor universitar unui p`rlit de neam\, care s[ o conduc[, ]n loc s[ mergi bini=or cu trenul ca toat[ lumea cu scaun la cap? — Mais voyons, Gogule, si c’est serieux tu es plus que ridicule!1 zise Nadina. Cred c[-mi pot permite =i eu o pl[cere cum v[ permite\i voi at`tea! M`ine-poim`ine, c`nd =i b[rbierii vor avea automobilul la u=a frizeriei, n-are s[ m[ mai intereseze. Azi ]ns[ un „Benz“ solid =i elegant poate s[-\i dea frisoane! — Mersi, eu renun\ la frisoane d-astea! strig[ Gogu cu m`inile spre tavan, st`rnind ilaritate general[. Peste c`teva minute ]=i lu[ r[mas bun. Eugenia invit[ pe Titu s[ mearg[ =i pe la ei, de=i ei nu sunt a=a de bine aranja\i la Lespezi. — Ai s[ ne faci pl[cere, ad[ug[ ea cu un sur`s bun. Dar s[ nu am`i, c[ noi nu z[bovim pe aici mai mult de c`teva zile! — Am s[ viu chiar m`ine! murmur[ Titu Herdelea fericit. — Foarte bine!... Nu-i a=a, Gogule? zise Eugenia c[tre b[rbatul ei. — Mai ]ncape vorb[! aprob[ d`nsul. Ce zici tu e sf`nt! Dup[ plecarea lor, Nadina povesti c`te ceva din vilegiatura ei prelungit[, adres`ndu-se ]ns[ mai cu seam[ b[tr`nului Miron. Apoi deodat[ se ]ntrerupse =i spuse lui Grigore: — Micule drag, nu vrei tu s[ te ocupi pu\in de Raul, s[-i dea o camer[, s[ se instaleze?... Te rog, dragul meu... El e mai str[in! T`n[rul Iuga conduse pe Brumaru. Titu Herdelea ]i ]nso\i de team[ s[ nu fie aici de prisos. Observase pu\in pe Nadina =i i se p[rea tot frumoas[, dar de o frumuse\e care ]l uluia =i-l cutremura. Miron Iuga r[mase ]n patru ochi cu Nadina, o privi un r[stimp at`t de scrut[tor, c[ ea se mir[ =i ]ntreb[: — Vrei s[-mi spui ceva, t[icu\ule? 1 Dar, Gogule, dac[ e serios, atunci tu e=ti mai mult dec`t ridicol! (fr.)
133 R[scoala. Vol. I — Da! f[cu b[tr`nul cu seriozitate. Am aflat c[ vrei s[ vinzi Babaroaga! — A, asta e? zise Nadina cu un fel de decep\ie. Te intereseaz[? — Trebuie s[-\i ]nchipui c`t de mult, r[spunse Miron. Poate c-a= cump[ra-o eu. — Bine, s[ st[m de vorb[! sur`se Nadina. De=i nu-mi place s[ fac afaceri cu rudele, dar t[icu\ul drag merit[ o excep\ie. Vrei o arvun[ de la mine? Uite! }l s[rut[ pe am`ndoi obrajii. B[tr`nul ]i lu[ capul ]n m`ini, o privi ]n ochii luneco=i: — E foarte serios, Nadino! — Evident! confirm[ ea cu acela=i sur`s indiferent. Miron Iuga nu era tocmai mul\umit cu r[spunsurile ei. I se p[rea c[ prea a luat ]n glum[ propunerea lui. Poate c[ pentru ea v`nzarea unei mo=ii n-are importan\a unei tranzac\ii serioase, dar se mai poate s[ fie =i un fel de a se strecura... Se retrase, ca s-o lase s[-=i odihneasc[ pu\in =i ea oboseala drumului. Astfel Grigore, c`nd se ]ntoarse, o g[si singur[ ]ntr-un fotoliu, cu ochii ]nchi=i, parc-ar fi dormitat. — De ce l-ai adus aci pe [sta? ]i zise el cu imputare, observ`nd c[ ea e treaz[. — Care [sta? se mir[ ea. Apoi r`se scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar e=ti gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta ur`t[? Se scul[, ]ntinse bra\ele ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi a=teptat o ]mbr[\i=are. Corpul ei zvelt =i nervos avea o vibra\ie nev[zut[, care r[sp`ndea ]mprejur mole=eal[ =i ispit[. Se uita la Grigore cu ni=te ochi bl`nzi ]n care palpita o neast`mp[rare etern[. Gura ei fin[ =opti melodios: — Prostule mic... Nu m[ mai iube=ti? B[rbatul respira aerul ei, c[uta s[ reziste =i ]=i d[dea seama c[ se pierde. }i trecu prin g`nd cu o fulgerare dureroas[ c[ ]=i bate joc de el. Pe urm[ i se topir[ toate g`ndurile ]n minte ]ntr-o singur[
134 Liviu Rebreanu dorin\[ st[p`nitoare. Ea se apropiase =i-=i lipise corpul de el cu bra\ele mereu r[sfirate. Nu mai vedea dec`t ochii ei, gura ei, s`nii ei. O cuprinse brusc de mijloc =i o r[sturn[ pe fotoliu, acoperind-o cu s[rut[ri lacome. Nadina ]i murmur[ la ureche cu acela=i glas: — Nu aici... Nu vreau aici... }i alunec[ din bra\e. Apoi ]l lu[ de m`n[. +i el o urm[ ca un c`ine credincios. 6 A doua zi, ]ndat[ dup[ dejun, Titu Herdelea se retrase s[ se preg[teasc[ pentru plecarea la Lespezi. Toat[ noaptea ]=i f[cuse planuri, iar diminea\a le-a aruncat ca fiind inutile. De la Gogu Ionescu nu mai avea nimic de a=teptat. Dac[ nici m[car nu l-a recunoscut! }=i amintea el, de c`nd a venit, c[ satul Lespezi e aproape de tot, cam distan\a dintre Pripas =i Jidovi\a, pe care o f[cea odinioar[ ]n fiecare zi de c`te dou[ =i trei ori. Pentru orice eventualitate vru s[ ]ntrebe pe logof[t. }n ograda conacului d[du peste un fl[c[u care i se p[ru cunoscut =i care scosese p[l[ria, z`mbind. — Ce faci pe aici, domnule c[prar? zise Titu, aduc`ndu-=i aminte deodat[ de Petre Petre de la cizmarul Mendelson. — Iac[ sosii =i eu acas[ ieri =i am venit pe la curte, r[spunse Petre. T`n[rul Herdelea ]i d[du m`na. Fl[c[ul se oferi bucuros s[-l conduc[ el p`n[ la Lespezi, fiindc[ tot n-are nici o treab[. Sub pretext c[ umbl[ s[ se intereseze de desp[gubirea ce o f[g[duise boierul cel b[tr`n pentru accidentul cu p[durea din iarna trecut[, venise s[ vaz[ ni\el pe Marioara. Din pricina musafirilor =i mai ales a Nadinei, ]ns[, la curte era zarv[ mare =i toate fetele alergau =i zoreau ca sf`rlezele, ]nc`t de-abia a putut schimba dou[ vorbe cu Marioara. Era mul\umit =i cu at`ta. D[duse ochii, de altfel, =i cu boierul Miron, care l-a l[udat c[ s-a purtat vrednic la o=tire.
135 R[scoala. Vol. I Pe drum, din vorb[-n vorb[, Petre se r[cori, t`nguindu-se c[ ar vrea s[ se a=eze =i d`nsul, c[ biata Marioara destul l-a a=teptat doi ani, dar nu =tie dac[ se va putea ]nlesni s[ fac[ nunta ]n iarna asta, c[ o nunt[ cost[ bani mul\i =i nici fata n-are, nici el. Titu Herdelea, f[r[ s[ vrea, ]=i aduse aminte de Ion al Glaneta=ului, care tot a=a se pl`ngea de s[r[cie. }l m`ng`ia cu c`te o vorb[, cum se pricepea, mai mult ca s[ zic[ ceva. — Dar poate c[ s-or ]ndura boierii s[ ne dea p[m`nt, c[ a=a se aude! zise Petre, uit`ndu-se la el ]ntreb[tor, ca =i c`nd s-ar fi ag[\at de un fir de n[dejde. — Cum s[ v[ dea boierii? se mir[ Titu. De poman[? S[ ]mpart[ cu voi mo=iile? — Apoi da, c[ dumnealor au prea mult =i noi n-avem deloc, f[cu fl[c[ul. De altminteri, am auzit =i la Bucure=ti pe mul\i boieri c[ trebuie s[ se ]mpart[ mo=iile la oameni, c[ nu-i drept ca tocmai oamenii s[ n-aib[ p[m`nt, care ]l muncesc. T`n[rul Herdelea cl[tin[ din cap: — De, bine ar fi s[ fie cum zici, dar eu, ]\i spun verde, nu cred. Nimeni nu ]mparte de bun[voie cu al\ii ce are. Dumneata ai ]mp[r\i, spune drept? — A=a-i, nici vorb[, murmur[ Petre ab[tut. Dar atunci noi trebuie s[ pierim, c[ nu mai putem duce povara. Merser[ c`teva clipe t[cu\i, apoi fl[c[ul urm[, parc[ l-ar fi chinuit un singur g`nd: — Dac[ dumnealor nu se ]ndur[ de bun[voie, cine poate s[-i sileasc[?... Noi n-avem nici o putere... Titu observ[ decep\ia tovar[=ului s[u de drum, ]i p[rea r[u c[ i-a sf[r`mat o speran\[ =i nu =tia cum s-o dreag[. Din fericire, ajunser[ ]n Lespezi =i astfel putu schimba vorba: — A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci s[ porne=ti =i ai sosit! Dintr-o ograd[ le ie=i ]n cale, gr[bit =i important, un om ]n capul gol, cu p[rul lung =i ]nc`lcit, cu o b[rbu\[ cafenie, rar[, cu
136 Liviu Rebreanu ni=te ochi mari, negri, foarte vii, ]mbr[cat cu un suman larg, cenu=iu, care-i ajungea p`n[ la genunchi, descul\ =i cu o traist[ v[rgat[ ]n b[\. Se adres[ lui Titu, parc[ l-ar fi p`ndit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arz[toare: — Nu trece nep[s[tor, boierule, c[ s-apropie ziua judec[\ii =i are s[-\i par[ r[u c[ n-ai ascultat glasul. Tr`mbi\ele drept[\ii sun[ =i oamenii nu le aud, c[ =i-au astupat urechile cu noroiul p[catelor. +i vor veni c[l[re\i cu s[bii de foc pe arm[sari albi, iar oamenii se vor minuna =i nu vor pricepe c[ i-a trimis Dumnezeu s[ pedepseasc[ lumea cea plin[ de rele... Titu asculta n[vala de vorbe, uluit mai ales de ]nf[\i=area omului. Petre ]l ostoi: — Las[, m[i nene Antoane, c[ dumnealui n-are vreme de bra=oavele tale! Omul se ]nc[p[\`n[: — Nu-s bra=oave, m[i Petric[! Numai cei nepricepu\i nu pot p[trunde rostul cuv`ntului, c[ eu nu vorbesc din capul meu, ci vorbesc dup[ poruncile celui care =tie toate c`te sunt =i nu sunt! — Bine, bine, r[m`i s[n[tos! f[cu Petre, pornind ]nainte cu Herdelea =i spun`ndu-i pe urm[ c[ Anton e un s[rman care a fost c[lug[r pe undeva, s-a smintit, a fugit din m[n[stire =i acuma, de ani de zile, propov[duie=te n[zdr[v[nii =i tr[ie=te din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era b[tr`n, modest =i prietenos. }n curtea larg[, ]nconjurat[ de acareturi, st[tea stingher[ o cabriolet[ cu un cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arenda=ului Plata- monu, pe care-l ]nt`lnise deun[zi cu ]nv[\[torul Drago=. T`n[rul ]i spuse c[ e aici cu tat[l s[u, care a venit la Gogu Ionescu, pro- prietarul mo=iei. El n-a vrut s[ intre, pentru c[ ]l plictisesc conver- sa\iile de afaceri. }ntre timp Petre se ]n\elese cu Ileana s[ vesteasc[ pe boieri c[ a sosit un domn de la Amara. +i numaidec`t feti=cana pofti pe Titu ]n cas[. Eugenia ]l primi dr[g[la=:
137 R[scoala. Vol. I — Ai venit?... Ce bine-mi pare! }ntr-adev[r, se bucura. Avea acum dou[zeci =i cinci de ani =i era m[ritat[ de patru. Gogu Ionescu o iubea ca =i ]n prima zi =i ]i ]ndeplinea toate dorin\ele, dar avea aproape de dou[ ori v`rsta ei. Eugenia nu-=i permitea nici m[car s[ se g`ndeasc[ la al\i b[rba\i, socotind c[ datore=te so\ului ei nu numai credin\[, ci =i recuno=tin\[ pentru devotamentul lui f[r[ margini. Totu=i sim\ea uneori nostalgii nel[murite, pe care nu i le ast`mp[ra via\a moder- n[ cu artificiile =i conven\iile ei. Nadina glumea =i nu ]n\elegea cum poate o femeie frumoas[ ca Eugenia s[ fie fericit[ cu Gogu, care a ajuns s[-=i vopseasc[ =i p[rul ca s[ par[ mai berbant. }n realitate, Eugenia, de=i ]=i ]nsu=ise felul de a fi =i obiceiurile lumii ]n care tr[ia, r[m[sese suflete=te fata preotului Pintea de la Lechin\a. De aceea se sim\i ]n tov[r[=ia t`n[rului Herdelea parc[ s-ar fi ]ntors c`teva clipe acas[. Vorbir[ despre Laura, sora lui, =i despre George, fratele ei, ]=i aduser[ aminte de S`ngeorz =i numai de oameni =i lucruri din Ardeal. Pe urm[ ]=i lu[ seama, z`mbi melancolic: — Dar Gogu ]nt`rzie cu arenda=ul lui... Ia s[-i spunem c-ai venit! }ntredeschise o u=[. De dincolo r[spunse glasul lui Gogu: — Gata, suflete scump... Ap[ru ]n deschiz[tur[, v[zu pe Titu: — A, de ce nu m-ai vestit, pui=or iubit?... Eu ispr[visem de mult cu grecul socotelile =i ne-am apucat s[ facem ni\ic[ politic[! Scutur[ c[lduros m`na musafirului. P[rea mai t`n[r ca ieri =i era bine dispus. Chem[ dincoace =i pe Platamonu, ]l oc[r] c[ l-a ]n=elat, dar ]l pofti s[ mai stea, s[ ia o cafea bun[, cu toate c[ nu merit[ dec`t pu=c[rie pe via\[. Grecul r`dea cordial, se scuz[ c[ mai are pu\in[ treab[ ]n sat =i apoi e dator s[ se prezinte coni\ei =i st[p`nei Nadina. Se oferi chiar s[ duc[ =i pe t`n[rul Herdelea ]napoi la Amara, dac[-i face pl[cere.
138 Liviu Rebreanu — Atunci mai z[bove=te prin sat, zise Gogu, jovial. C[ doar n-o s[ ]ndr[zne=ti s[-mi mome=ti oaspe\ii cu telegu\a dumitale? De altfel, fii sigur c[ Nadina nu e gr[bit[ s[-\i vaz[ mutra, c[ci =tie bine c`t o ]n=eli =i pe ea! Conduse pe Platamonu =i apoi se ]ntoarse frec`ndu-=i m`inile de mul\umire: — Ei, acuma s[ vedem ce mai spune poetul nostru! }l descusu c`nd =i cum a venit ]n \ar[, ce-a f[cut aici, ce rost =i-a g[sit. Auzind deslu=irile t`n[rului, se indign[, se scuz[ =i strig[: — Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean s[ nu se poat[ aciua ]n Rom`nia? Revolt[tor!... Bietul b[iat! T`n[rul Herdelea era mi=cat de at`ta interes, iar Gogu, ]n cele din urm[, declar[ patetic: — Te rog s[ faci bun[tatea =i s[ nu fii am[r`t! Asta-i una! Iar al doilea s[ =tii c[ eu, [sta care m[ vezi, voi avea grij[ ca poetul familiei noastre s[ se simt[ acas[ la el ]n \ara rom`neasc[! ...Nu-i a=a, suflete scump? ad[ug[ scurt c[tre nevast[-sa. — Fire=te! ciripi Eugenia. Trebuie s[ facem ceva pentru el! C`nd ]n sf`r=it reveni Platamonu s[ ia pe Titu, Gogu g[si un nou pretext s[-l oc[rasc[: — Fiindc[ ne-ai luat musafirul, s[ =tii c[ am s[-\i scumpesc arenda!... +i spune-i coni\ei Nadina c[ m`ine mergem s[ dejun[m la ei, ca s-o ]nv[\ s[-\i scumpeasc[ =i ea! Uite a=a, Efialte! 7 Platamonu m`na calul, vorbea cu Titu Herdelea =i cu fiul s[u, dar g`ndurile ]i r[t[ceau ]n alt[ parte. Nu voia s[ arate nici chiar iubitului Aristide, lumina ochilor lui, c`t[ zbuciumare ]i pricinuia drumul acesta la Amara. De rezultatele ce le va ob\ine depinde viitorul familiei Platamonu. }i era drag p[m`ntul nu numai pentru c`=tigul ce-l produce, dac[ e muncit bine =i cu chibzuial[, ci mai
139 R[scoala. Vol. I ales pentru stabilitatea ce o ofer[ posesorului. A fi proprietar de mo=ie i se p[rea cea mai mare fericire =i a fost visul lui de c`nd s-a apucat de arend[=ie. Acuma ]n sf`r=it visul se apropia de ]mplinire. O proprietate mai frumoas[ ca Babaroaga nici nu se putea. Numai la pre\ s[ se nimereasc[. Pe Nadina o =tie ve=nic ]n nevoie de bani. I-a avansat =i el de at`tea ori. +i la proprietatea p[m`ntului nu \ine deloc, ba o consider[ o corvoad[. Ea ]ns[=i l-a ]ntrebat ast[- prim[var[ dac[ nu-i poate g[si un cump[r[tor serios =i a ad[ugat c[ vor sta de vorb[ la toamn[, c`nd el a observat modest c[ amatori ar fi, dac[ ea n-ar pune condi\ii prea grele, fiindc[ banii s-au scumpit r[u ]n timpurile din urm[, iar p[m`ntul nu mai renteaz[ ca odinioar[. Fire=te, f[cuse aluzie c[ el ar fi amatorul =i ea a ]n\eles. Era grec n[scut ]n \ar[. Nu =tia grece=te dec`t vreo zece cuvinte. Dragostea pentru elenism =i-a manifestat-o botez`ndu-=i copiii cu nume eroice, b[iatul Aristide =i fata Elena. Altfel se naturalizase =i spera c[ fiul s[u, f[c`nd politic[, va ajunge deputat. De aceea cheltuia cu el s[ studieze dreptul =i-i ]mplinea toate dorin\ele. Aristide ]ns[ nu mo=tenise h[rnicia tat[lui s[u. }i pl[ceau mai mult petrecerile =i femeile, dec`t c[r\ile. Era de trei ani student =i ]nc[ nu luase nici un examen, pretext`nd c[ vrea s[ fie perfect preg[tit. — Noroc, noroc, cucoane! ]i strig[ c`rciumarul Busuioc, din prag, v[z`ndu-l trec`nd. Arenda=ul r[spunse vesel cu o glum[. +tia s[ vorbeasc[ dup[ inima \[ranilor =i se bucura de simpatia lor mai mult ca ceilal\i mo=ieri dimprejur. Oamenii cu necazuri ]nt`i la grecul alergau, fiindc[ el nu era m`ndru, ]i asculta totdeauna =i ]i mul\umea m[car cu o vorb[ bun[. Trase ]n ograda conacului, nu ]n fa\a castelului, ca s[ nu indispuie pe boieri. Avusese inten\ia s[ ia =i pe Aristide la ]ntre- vederea cu Nadina: ]n fa\a unui b[rbat nostim orice cucoan[ t`n[r[ vrea s[ r[m`ie numai fermec[toare. }n ultimul moment se
140 Liviu Rebreanu r[zg`ndi. Cine =tie cum se pot ]ntoarce lucrurile =i de ce s[ fie b[iatul de fa\[ dac[ s-ar ]ntoarce ]n r[u? Dup[ primele schimburi de cuvinte, Platamonu ]=i zise c[ ]n\elept a procedat l[s`nd pe Aristide pe-afar[. Nadina era cu b[rbatul ei =i cu Raul Brumaru, =i ]l ]nt`mpin[ cu o dr[g[l[=ie care nu-i prevestea nici o bucurie: — Tocmai despre dumneata vorbeam... Parc[-ai dat cu bobii! Arenda=ul ]=i compusese sur`sul de circumstan\[ =i-i s[rut[ m`na. B[rba\ii se retraser[ cu explica\ia c[ fiind vorba de afaceri... }l pofti s[ =eaz[ pe fotoliul ce-l ocupase Raul, l`ng[ c[minul ]n care fo=neau cu fl[c[ri lene=e dou[ buturugi uria=e. Se a=ez[ =i ea pe cel[lalt fotoliu, murmur`nd feciorelnic: — A=a... Acum putem vorbi lini=ti\i! Platamonu cuno=tea ceremonialul. Excesul de gentile\e ]nseam- n[ c[ are mare nevoie de bani. }ncerc[ s[ previe primejdia =i ]ncepu s[-i pomeneasc[ despre recolta care... Ea ]l ]ntrerupse r`z`nd: — +tiu, =tiu... Totdeauna recolta e sub prevederile cele mai pesimiste, fiindc[ a plouat sau a fost secet[, =i niciodat[ n-are pre\, fiindc[ s-au scumpit banii. Mai bine s[-\i spun eu ceva mai interesant! }i spuse c[ ]n cele trei luni, c`t a stat ]n str[in[tate, a avut cheltuieli exorbitante, c[ a trebuit s[ fac[ apel =i la b[rbatul ei, de=i i-a fost penibil pentru c[ Grigore are amabilitatea s[ nu se amestece ]n socotelile ei =i nici ea, ]n schimb, nu vrea s[-i cear[ nimica, mai ales ]n cazuri cum a fost c[l[toria recent[, ]ntruc`tva ]mpotriva voin\ei lui. Platamonu ]=i permise s[ observe c[ d`nsul a r[spuns prompt la scrisoarea dumneaei =i i-a trimis cu c`teva luni de anticipa\ie c`=tiul de toamn[, de=i numai biet de el =tie cum a f[cut rost de o sum[ at`t de grea ]n ni=te vremuri at`t de nenorocite. Nadina nu se tulbur[. }i mul\umi cochet =i continu[ c[ s-a ]ntors literalmente f[r[ franc, ba chiar cu o datorie la fratele
141 R[scoala. Vol. I ei, Gogu. A venit acuma la \ar[, cu toate c[ ar fi avut mare nevoie de pu\in[ odihn[ dup[ at`tea osteneli, numai spre a se ]n\elege cu el ca s[-i avanseze c`t mai cur`nd c`=tiul viitor sau cel pu\in o bun[ parte, ca s[-=i poat[ lichida plictiselile materiale. Arenda=ul suspin[ ad`nc. }n loc de v`nzare, arenda anticipat[ — bun noroc. +i cu ce speran\e a=teptase el toamna asta!... R[spunse trist c[ a fost totdeauna dornic s[-i satisfac[ orice preten\ii =i a f[cut toate sacrificiile ca s[ ias[ cu fa\a curat[. Din nefericire, ]mprejur[rile nu i s-au ar[tat favorabile. A muncit din r[sputeri =i ]n zadar. E amenin\at s[-=i piarz[ =i micul capital cu care a venit pe mo=iile astea. Dumneaei vrea arenda ]nainte, iar el n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se ofer[ s[-i dovedeasc[ ]ndat[, cu creionul ]n m`n[, c[ oric`t s-ar sfor\a, nu e chip s[ realizeze, cu pre\urile de azi, nici m[car trei sferturi din arend[, f[r[ s[ se g`ndeasc[ la un c`=tig c`t de mic pentru d`nsul, pe care l-ar merita, c[ci depune o munc[ supraomeneasc[... Nadina ]=i pierdu dr[g[l[=enia o clip[. Se reculese ]ns[ repede =i sur`se: arenda=i sunt destui, numai mo=ii s[ fie. Platamonu confirm[ c[, da, sunt, dar depinde cum sunt. +-apoi cine cunoa=te meseria nu poate oferi nici jum[tatea arendei pe care el a pl[tit-o pentru c[ a=a a apucat. Adev[rat c[ prin unele p[r\i s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculeaz[ \[ranii p`n[ la exasperare =i nu se =tie dac[ nu vor avea urm[ri triste. |[ranii s-au de=teptat, vor ei ]n=i=i p[m`nt =i nu mai rabd[ f[r[ a cr`cni ]n=el[ciunile =i neomenia. Chiar =i pe aici, unde sunt ]nvoieli cinstite =i nu-i p[gube=te nimeni nici cu o para, se codesc, =i se fr[m`nt[, =i murmur[. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu =tie... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arenda=ul observ[ =i-=i opri elocven\a. Urm[ o pauz[ mai lung[. Nadina ]l privea cerce- t[tor, parc-ar fi vrut s[ afle ce se ascunde sub vorb[ria grecului, care f[cea o figur[ bl`nd[, aproape umil[ =i mai cu seam[ impe- netrabil[.
142 Liviu Rebreanu — }n sf`r=it! zise brusc Nadina, enervat[ pu\in =i cu un gest ca =i c`nd s-ar fi hot[r`t s[ puie cap[t convorbirii. Lui Platamonu i se p[ru c[ a ]ntins prea mult coarda =i a=tepta un prilej s[ dea ]napoi. O =tia excesiv de ambi\ioas[ =i ]n stare ]ntr-adev[r s[-=i caute alt arenda=. Ar fi culmea ca, ]n loc s[ cumpere mo=ia, s[ o piarz[ de tot. }n momentul acesta intr[ Grigore. O anun\[ c[ au venit ni=te \[rani care vor s[ o roage s[-i asculte =i pe ei, c[ =i ei ar dori s[ cumpere mo=ia. Nadina se ridic[ surprins[: — Dar nici n-am discutat cu domnul a=a ceva! Era ]ncurcat[. Grigore st[ruia s[-i primeasc[. S[tenii sunt b[nuitori =i, dac[ n-or auzi un r[spuns din gura ei, se vor crede nedrept[\i\i. Nadina n-avusese rela\ii cu \[ranii =i nici nu voia s[ aib[. }i socotea s[lbatici =i r[i. Dup[ o ezitare, zise d`nd din umeri: — Bine, dac[ crezi tu, Grig... Dar vezi s[ nu-mi fac[ murd[rie ori s[-mi umple casa cu cine =tie ce mirosuri! Luca Talab[ intr[ cu c`\iva tovar[=i, aduc`nd o und[ violent[ de usturoi, care cuprinse repede toat[ odaia. — Aide\i, spune\i coni\ei f[r[ fric[ tot ce ave\i pe inim[! ]i ]ndemn[ Grigore. Pe \[rani ]i vestise adineaori c`rciumarul Cristea c[ grecul a trecut spre curte s[ m`ntuie tocmeala pentru Babaroaga. Dup[ convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sf[tuit =i s-au ]n\eles s[ nu se dea b[tu\i, ci s[ st[ruie =i la cuconi\a de la Bucure=ti. Acuma ]ns[ erau z[p[ci\i, mai cu seam[ c[ se afla de fa\[ =i arenda=ul. }ntr-un t`rziu, Luca Talab[, biruindu-=i sfiala, vorbi uit`ndu-se drept ]n ochii Nadinei: — D-apoi, coni\[, s[ nu v[ sup[ra\i c[ am cutezat, dar noi, dac[ am auzit c[ umbla\i s[ vinde\i mo=ia, ne-am tot chibzuit =i am socotit c[ de ce s-o ]nstr[ina\i, c[ doar noi am muncit-o totdeauna =i ne-om ]nvrednici =i noi s[...
143 R[scoala. Vol. I Pe Nadina o indispusese ]nt`i Platamonu, pe urm[ mirosul de usturoi =i vorb[ria \[ranului. Ea ]n realitate nu se g`ndea s[ v`nz[ Babaroaga. A spus ast[-prim[var[ arenda=ului c-ar vrea s[ scape de mo=ie, dar f[r[ s[ fie hot[r`t[ =i mai mult ca s[ zic[ ceva, fiindc[ omul nu pleca =i nu-l putea concedia nedelicat, tocmai c`nd ]i num[rase o sum[ de bani. Se pare c[ dintr-o vorb[ arun- cat[ a ie=it o ]ntreag[ poveste. Ieri, pe nepus[ mas[, socrul ei; azi, \[ranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a pl`ns adineaori Plata- monu c[ e prea grea arenda. Nu-=i putu ascunde un sur`s ironic, arunc`ndu-i o privire. +edea ]n acela=i fotoliu, cu ochii la \[rani, cu o mirare ]ncremenit[ pe fa\[, care voia s[-i mascheze turbu- rarea, c[ci ]n creieri ]i ardeau ustur[tor numai cuvintele: „Uite norocul meu!“ C`nd crezu c[ au vorbit destul, Nadina ]i ]ntrerupse, spun`ndu- le c[ deocamdat[ n-are de g`nd s[-=i v`nz[ proprietatea =i c[ e mul\umit[ cu Platamonu, care pl[te=te cinstit =i nu asupre=te lumea. Oamenii se gr[bir[ s[ aprobe ca s[ nu se supere arenda=ul: — Noi ne-am ]nvoit totdeauna cu dumnealui, ce-i drept nu-i p[cat! Dac[ s-ar hot[r], continu[ Nadina, ]i va asculta =i pe ei, nu-i va uita. S[ nu se ia ]ns[ dup[ zvonuri, c[ zvonurile le scot cei care au anume interese ori care nu sunt cu sufletul curat. Plata- monu ]nghi\i ]n sec, de=i ea nu se uitase la el, =i nici \[ranii. R[m`n`nd iar singuri, arenda=ul ]ntreb[ bl`nd: — Atunci cu mine ce face\i, coni\[? Nadina r[spunse simplu: — Am s[ reflectez =i s[ v[d ce pot face. Platamonu sim\ea c[-i fuge p[m`ntul de sub picioare. }ncerc[ s[ insite: c`nd s[ mai vie? Doamna ezita: nu =tie c`te zile mai r[m`ne pe aici =i... — V-a\i sup[rat pe mine, coni\[? zise arenda=ul deodat[, desperat.
144 Liviu Rebreanu — O, de ce? f[cu Nadina, ]ntinz`ndu-i m`na. Nu mi-ai f[cut nimic. Se poate? Cobor`nd treptele, Platamonu b`igui ]n sine, am[r`t: „Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!“ 8 Mar\i dup[-amiaz[ ]ncepu o ploaie m[runt[, rece. A ]nceput domol ca s[ \ie lung, ca ploile adev[rate de toamn[. Gogu Ionescu venise cu Eugenia la dejun, la Amara. A fost o mas[ vesel[, sf`r=it[ cu planurile de ]ntoarcere la Bucure=ti. El trebuie s[ fie joi negre=it ]n capital[. Nu poate ]nt`rzia nici un ceas. E doar deputat, peste vreo dou[ s[pt[m`ni se deschide Camera =i ]n prealabil e obligat s[ ia contact cu amicii politici. Propuse lui Titu Herdelea s[ mearg[ cu ei, dar Grigore protest[: se poate s[-i r[peasc[ oaspetele? El avea de g`nd s[-l trimit[ cu Nadina, ca s[ nu plece singur[ cu Brumaru. Mai ]nainte de a se a=eza la mas[, Grigore luase la o parte pe Gogu =i pe Titu la o consf[tuire intim[. C`nd afl[ Gogu despre Baloleanu, se sup[r[. Cum ]=i ]nchipuie c[ Baloleanu va face ]ntr-adev[r un serviciu dezinteresat? Se vede c[ Grigori\[ nu-l cunoa=te, de=i i-e prieten. Are s[-l poarte cu vorba p`n[ i se va ur] =i va renun\a!... Grigore protest[ mai cu jum[tate gur[, ad[ug`nd c[, ]n orice caz, b[iatul, adic[ Titu, nu poate r[m`nea ]n v`nt =i c[ prin urmare... — Uite, eu te asigur c[ ]n dou[zeci =i patru de ore dup[ ce sosesc ]n Bucure=ti, t`n[rul va fi plasat! f[cu deputatul cu emfaz[. Are cuv`ntul meu! +i eu nu sunt Baloleanu! — Evident, dac[ vrei tu s[ te ocupi... zise Grigore. Dar =i tu e=ti cam l[s[tor, drag[ Gogule, =i... — Te rog, te rog! r`se Gogu. +tiu eu c`nd trebuie s[ fiu l[s[tor =i c`nd nu!
145 R[scoala. Vol. I — Ai noroc! =opti Grigore lui Titu, r[m`n`nd pe urm[ un moment ]n doi. Se vede c[ te protejeaz[ Eugenia, de l-a cuprins at`ta energie! T`n[rul Herdelea nu scoase nici un cuv`nt, ci numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a n[scut ]n zodia norocului, ]=i zicea ]n g`nd, ]nc`ntat. +i la mas[ a m`ncat cu poft[, iar la urm[, venind vorba de doine ardelene=ti, a c`ntat Lungu-i drumul Clujului =i a st`rnit ova\iile tuturor. P`n[ =i Miron l-a felicitat, ]n vreme ce Nadina, care obi=nuia s[ str`mbe din nas c`nd auzea muzic[ rom`neasc[, ]i lu[ promisiunea s[-i c`nte la Bucure=ti toate doinele pe care le =tie... Gogu =i Eugenia plecar[ pe ploaie. Nadina, v[z`nd din u=[ cum r[sucea firele de ap[ un v`nt aspru, se zb`rli: — Mi se pare c[ eu voi fi ]naintea lor la Bucure=ti. B[tr`nul Iuga ]=i freca m`inile mul\umit: — Las[, dr[gu\o, c[ asta e minunat[ pentru sem[n[turile de toamn[! Asta face multe milioane, multe de tot! — O fi, papa, dar eu nu suf[r ploaia nici la ora=! La \ar[ barem o detest! Grigore se schimbase de c`nd sosise Nadina. Numai dup[ ce a str`ns-o iar ]n bra\e =i-a dat seama c[ f[r[ ea via\a lui ar fi zdrobit[. }i scuz[ toate gre=elile, acuz`ndu-se pe sine pentru ele. O femeie ca ea are dreptul =i chiar datoria s[ tr[iasc[, s[ se bucure de omagiile lumii, nu s[ vegeteze ]n umbr[, cum ar fi vrut-o el dintr-un egoism meschin. Rezisten\a ei fireasc[ el a socotit-o lips[ de ata=ament veritabil. I-a imputat cochet[ria ca o crim[, ]n loc s[ o vad[ drept ceea ce este: dorin\a fireasc[ de a str[luci. El n-a ]n\eles c[, prin persisten\a ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi ve=nic alta, ea c[uta =i izbutea s[-i fie amant[ =i so\ie ]n acela=i timp. Dac[ el n-a fost ]n stare s[-i admit[ nici capriciile cele mai obi=nuite, dac[ i-a f[cut o vin[ din pl[cerea de a dansa sau de a c[l[tori! 10 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
146 Liviu Rebreanu De altfel, =i acuma trebuia s[ se observe la fiece moment ca s[-=i domine instinctele. Prezen\a lui Raul Brumaru continua s[-l s`c`ie, de=i nenorocitul f[cea sfor\[ri uria=e s[-=i dovedeasc[ utilitatea: povestea anecdote, tr`ntea calambururi neroade, se interesa de cre=terea vitelor =i asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu b[tr`nul =i se tutuia cu t`n[rul Herdelea, fiindc[ observase c[ Grigore \ine la el, c[uta s[ ]nvioreze pe Nadina cu glume fran\uze=ti c`nd o vedea prea plictisit[... Totu=i Grigore nu-l sl[bea din ochi =i-i urm[rea discret toate mi=- c[rile, oric`t recuno=tea ]n sine=i c[ exagereaz[. Se surprindea suspect`nd =i pe Nadina, chiar ]n clipele cele mai intime. I se p[rea c[ s[rutarea ei n-a fost sincer[, c[ a rostit cutare cuv`nt de iubire cu o intona\ie ciudat[... }i era mereu team[ c[ ]=i bate joc de sen- timentele lui. Noua ]nfl[c[rare amoroas[ ]l ]ndemna s[-=i gr[beasc[ =i el plecarea la Bucure=ti. Cel mai t`rziu peste o s[pt[m`n[ ispr[vea aici toate treburile. }ncerc[ s[ momeasc[ pe Nadina s[-l a=tepte. — Cred c[ a= muri dac[ ar trebui s[ mai stau o s[pt[m`n[ ]n noroaiele astea infernale! zise ea sur`z`nd. De ce nu renun\i =i tu o dat[ pentru mine la teribilele voastre afaceri? S[ plec[m ]mpreun[. Grigore f[g[dui c[ p`n[ duminic[ termin[, dar pe ea n-o mai re\ine: nu vrea s[ se simt[ r[u; dore=te chiar s-o =tie numai vesel[ =i fericit[. Hot[r`r[ s[ plece joi. Ploua ]ns[ a=a de ur`t, c[ Nadina a am`nat-o pentru vineri. Grigore a ]n\eles c[ a fost un pretext ca s[ mai r[m`ie o noapte. Era fermecat. Diminea\a de vineri vestea o zi bun[. Ploaia ]ncetase de cu noapte. Pe uli\[ ]ns[ noroiul =i b[ltoacele erau p`n[ la genunchi. Automobilul trase la scar[, ]nconjur`nd rondul ]n form[ de inim[ ]mpodobit cu flori ro=ii tomnatice, care r`deau sub m`ng`ierea soarelui ie=it brusc din p`nzi=ul de nori. C`nd se urc[ ]n ma=in[,
147 R[scoala. Vol. I dup[ ce se s[rutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina v[zu florile =i-i zise dr[g[la=: — Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se ]mbulzeau s[ fie de folos la plecare, Titu Herdelea z[ri pe Petre, care d[dea t`rcoale cur\ii =i de dragul Marioarei, =i ]n speran\a c[ se va putea oplo=i =i d`nsul pe aici. Dup[ ce se desp[r\i de Miron Iuga =i mul\umi ]nduio=at lui Grigore, t`n[rul Herdelea d[du m`na =i cu Petre: — R[m`i s[n[tos =i s-auzim de bine! — Dumnezeu s[ v[ ajute, cona=ule! r[spunse fl[c[ul cu glas fierbinte. Auzind glasul str[in, Nadina ]ntoarse capul. Privirea ei curioas[ se ]ncruci=[ un moment cu privirea lui str[lucitoare. Ma=ina porni pe aleea pietruit[, merg`nd la pas, fiindc[ Grigore ]i ]nso\ea, cu capul gol. Nadina, ]ntre cei doi b[rba\i, ]i f[cea bezele cu m`na ]nm[nu=at[, ridicat[ ]n sus. C`nd ajunser[ la poart[, Grigore strig[ =oferului s[ opreasc[ pu\in. Se sui pe scar[: — Ierta\i-m[, v[ rog mult, s[ spun Nadinei dou[ vorbe la ureche... Se aplec[ peste portier[, lu[ ]n m`ini capul femeii =i-i s[rut[ bumbul urechii, =optind: — Te iubesc! Nadina g`nguri r`z`nd cu n[rile ]n v`nt: — Mais tu es fou, petit chéri!1 Apoi automobilul zv`cni ca un alerg[tor de curs[. Grigore se uita dup[ el =i nu vedea dec`t o m`n[ mic[ plutind ]n aer, deasupra capetelor, ca o turturic[ alb[. Pe c`nd ma=ina se dep[rta vertiginos, ]mpro=c`nd p`n[-n marginile uli\ei v`rtejuri de ap[ turbure cu buc[\i de noroi, t`n[rul Iuga auzi deodat[ un glas m`nios: 1 Dar tu e=ti nebun, micule drac! (fr.)
148 Liviu Rebreanu — Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uli\ei, era numai noroi din cap p`n[-n picioare =i-=i scutura hainele bomb[nind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, descul\[, cu un copil la \`\[ =i altul, de vreo patru ani, de m`n[. B[ie\elul, descul\ ca =i m[-sa, ]mpiedic`ndu-se ]n poala c[m[=ii lungi cu care fr[m`nta noroiul, sc`ncea ]ntruna: — Mi-e foame, mam[! +i femeia ]l ostoia, t`r`ndu-l de m`n[, nec[jit[: — Taci, maic[, taci-taci! Ma=ina disp[ruse cu m`na alb[ ca o turturic[. Grigore Iuga se cutremur[, parc[ s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea dec`t sc`ncetul copilului, =i mulcomirile femeii, =i morm[itul babei: — Fire-ar al dracului!
149 R[scoala. Vol. I Capitolul IV LUMINILE 1 Dou[ zile Titu Herdelea avu s[ povesteasc[ ce-a p[\it =i cum a petrecut la \ar[. L-a descusut ]nt`i doamna Alexandrescu, proprie- t[reasa lui, care, c`nd nu vorbea de Jenic[ sau de Mimi, murea s[ afle toate despre to\i =i s[ cleveteasc[. O sear[ ]ntreag[ a trebuit s[ refere familiei Gavrila=, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume s[ se intereseze de suferin\ele \[ranilor =i s[-i explice, fierb`nd de revolt[, c[ nelegiuirile sociale sunt at`t de provocatoare, ]nc`t mul\imea exasperat[ va fi silit[ s[-=i fac[ singur[ dreptate =i atunci se va pr[bu=i ]n foc =i s`nge toat[ baraca. T`n[rul Herdelea se l[uda =i se ]n[l\a, fire=te, dar cu m[sur[. P`n[ nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu ]ndr[znea s[-=i ia v`nt. }ndeosebi despre Nadina vorbea cu mare entuziasm. I se p[rea fiin\a cea mai fermec[toare =i l[sa s[ se ]n\eleag[ c[-l simpatizeaz[, de=i ea nu prea l-a luat ]n seam[ =i chiar ]n automobil abia i-a adresat c`teva cuvinte, ]ntre\in`ndu-se mereu =i ]n fran\uze=te numai cu Raul Brumaru. }n sf`r=it, duminic[ ]nainte de amiazi se ]nfiin\[ ]n strada Argintari, la Gogu Ionescu. Promisese el, ce-i drept, c[ ]n dou[zeci =i patru de ore ]i va aranja situa\ia, dar nu stric[ s[-i mai aduc[ aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de polite\e. — Gata! strig[ triumf[tor deputatul. M`ine s[ te prezin\i la Drapelul =i s[-\i ]ncepi serviciul. }ntrebi de domnul Deliceanu, s[ nu-i ui\i numele, el e directorul gazetei, =i-i spui c[ vii din partea CUPRINS
150 Liviu Rebreanu mea. Leafa nu e prea str[lucit[, dar mai t`rziu vom c[uta s-o dregem. Titu Herdelea ]nlemni de mirare =i de bucurie. De-abia putu articula c`teva cuvinte de mul\umire =i admira\ie. Lui Gogu ]i pl[- cea s[ fie admirat. C`nd ap[ru =i Eugenia, pe care n-o pusese ]n curent tocmai ca s[-i ofere o surpriz[, le istorisi cu mare lux de am[nunte toate fazele luptei... +i-a zis: ce s[ se c[ciuleasc[ el, cogeamite deputat serios, pe la Adev[rul =i Universul, s[ ri=te vreun refuz, c`nd are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Camer[ =i prieten. Hai la Deliceanu! El, dr[gu\ =i fin, accept[ f[r[ nici o dificultate, dar ]l trimite s[ se ]n\eleag[ cu administratorul. Hai =i la el! Acolo, r[ceal[ =i v[ic[real[. Administratorul, un ovrei gras =i cu ochelari de aur, ]l ia cu teorii =i cu cifre, c[ ziarul are cheltuieli formidabile =i nu se vinde deloc, de=i e scris superb, fiindc[ cititorii de azi nu mai sunt capabili s[ guste verva stilistic[ =i spiritul polemic, ci umbl[ numai dup[ crime =i scandaluri, c[... — Dup[ vreo or[ de discu\ie mi-am pierdut =i eu calmul! f[cu Gogu cu m`ndrie. M -am sculat, mi-am ]nfipt m`inile ]n buzunar =i am declarat ritos: „Nu vreau s[ =tiu nimic! Doresc s[ fiu satisf[cut, altfel!...“ At`ta a fost suficient. L -am dat gata. Zice: „Bine, coane Gogule, dac[ m[ iei a=a nu pot s[ te refuz!“ Nu putea spune admiratorilor s[i c[ atunci c`nd =i-a ]nfipt m`na ]n buzunar a scos portotelul =i a achitat anticipat pe =ase luni leafa protejatului s[u, suma fiind contabilizat[ ]n registre ca dona\ie din partea domnului deputat Gogu Ionescu. Eugenia ]l ]mbr[\i=[ =i-l felicit[ gra\ios, satisf[c`ndu-i astfel pe deplin amorul propriu. Pe urm[ am`ndoi f[cur[ ur[ri t`n[rului =i-l poftir[ la mas[ ]ntr-o zi, dup[ ce va fi luat contact cu jurnalul. — Vezi, mai pune =i despre mine c`te-o noti\[ din c`nd ]n c`nd! ]i =opti Gogu conduc`ndu-l, ]ntre glum[ =i serios. Titu Herdelea era ner[bd[tor mai ]nt`i s[ cunoasc[ Drapelul. Nu-l v[zuse niciodat[ =i nici m[car nu auzise despre un asemenea ziar. Colind[
151 R[scoala. Vol. I zece chio=curi p`n[ s[ descopere un exemplar. }l desf[cu ]ndat[, ]l examin[ cu aten\ie. }l g[si idiot, gol =i fad ca un discurs parlamentar. Avu o clip[ de decep\ie. Altceva r`vnise d`nsul. Ce are-a face acum? Pentru ]nceput... Acas[ se a=ez[ s[ citeasc[ Drapelul de la titlu p`n[ la girantul responsabil, ca s[ se familiarizeze cu atmosfera. Pe c`nd se lupta cu un studiu kilometric, semnat de un senator, ]i b[tu ]n u=[ Jean: — Vino, mon=er, ni\el, s[ te cunoasc[ =i sor[-mea, c[ \i-a f[cut Lenu\a o reclam[, de parc-ai fi moa=tele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind s[ fie agreabil[ familiei lui Jenic[, se str[duia s[ g[seasc[ pe\itori Tan\ei, mai ales c[ b[tr`nii erau foarte preocupa\i de soarta fetei, care n-avea alt[ zestre dec`t frumuse\ea de la Dumnezeu. Ochise deocamdat[ pe Titu =i-l l[uda c[ pl[te=te corect chiria, c[ nu e haimana, c[ umbl[ numai ]ntre boieri =i, fiind ziarist, m`ine-poim`ine ]l vezi deputat, cum a ajuns =i Costel Petrescu, care a fost coleg cu b[rbatul ei la =coala militar[. — Uite ce ]ngera= s-a ab[tut pe la noi, domnule Titu! suspin[ doamna Alexandrescu, topindu-se de duio=ie. Tan\a ro=i. Era ]n[ltu\[, delicat[ =i avea ni=te ochi=ori verzi cu luciri umede ]nv[luitoare. T`n[rul se z[p[ci pu\in. Doamna Alexandrescu observ[ mul\umit[, =i, dup[ c`teva minute, interveni diplomatic: — Ei, acum noi plec[m, c[ suntem, vezi, =i ]mbr[ca\i. Am vrut numai s[ o vezi =i s-o admiri. Dar las[, nu fi m`hnit! Uite, ]\i promit c[ te lu[m ]ntr-o dup[-amiaz[ ]n familia lor =i acolo po\i pe urm[ s[-i faci =i curte, dac[-\i place! Titu Herdelea relu[ studiul senatorului. Dintre r`ndurile plicticoase lic[reau ne]ncetat ochii verzi ai Tan\ei =i sur`sul buzelor ei, ca o ispit[ nea=teptat[ =i cu at`t mai atr[g[toare. A doua zi se duse la Drapelul. Un b[iat ]l introduse la secretarul de redac\ie. }ntr-o camer[ vast[, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii dup[ urechi, manevra ]ntr-un
152 Liviu Rebreanu morman de jurnale cu ni=te foarfeci uria=e. Arunc[ o privire spre vizitator =i ]=i continu[ opera\ia. C`nd ispr[vi, m[tur[ jos resturile de gazete, ca s[-=i libereze masa. Afl`nd c[ Herdelea caut[ pe Deliceanu, zise plictisit: — Directorul nu d[ pe la redac\ie dec`t ]nt`mpl[tor, a=a c[ greu ai s[-l nimere=ti. Dac[ ]ns[ ai ceva pentru ziar po\i vorbi cu primul-redactor care trebuie s[ pice sau po\i s[-mi spui =i mie! Titu ]i spuse. Secretarul str`mb[ din nas: — Mhm... Ne ]nmul\im mereu. Avem mai mul\i redactori dec`t cititori =i totu=i, dac[ n-ar fi foarfecele, n-am putea ie=i. La leaf[ e ]mbulzeal[, la scris codeal[. Dar asta-i treaba direc\iei. Eu mi-am declinat de mult orice r[spundere... Ca s[ se conving[, arunc[ dou[ cuvinte pe un petic de h`rtie =i trimise b[iatul la administra\ie. R[spunsul sosi prompt =i secretarul continu[: — }n regul[! E=ti angajat! Foarte bine! Poate c[ dumneata ai =i m`nc[rimea scrisului? Ce? }ncetul cu ]ncetul se mai descre\i. Avea suflet bun. Se credea cel mai iscusit secretar de redac\ie din Rom`nia =i, deoarece lumea nu-l aprecia ca atare, se sim\ea nedrept[\it. }i era sc`rb[ c[ trebuie s[ munceasc[ mai r[u ca un hamal la un ziar obscur, ]n vreme ce al\ii, nedemni s[-i stea al[turi, se ]mbuib[ =i se lanseaz[ prin redac\iile jurnalelor de mare tiraj. Pentru c[ t`n[rul Herdelea era de „dincolo“, secretarul ]l ]ns[rcin[ s[ culeag[ din presa german[ =i ungureasc[ =tirile despre Rom`nia =i rom`nii subjuga\i. }i oferi imediat un teanc impre- sionant de ziare virgine. Nimeni din redac\ie nu cuno=tea alt[ limb[ str[in[ dec`t franceza, ]nc`t n-avea cine s[ le citeasc[. Poate s[ le ia acas[, s[ le r[sfoiasc[ pe ]ndelete. S[ nu m`zg[leasc[ mult. Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Fire=te, ar fi perfect dac[ ar putea s[-i scrie =i c`te un articol de fond, m[car unul pe s[pt[m`n[. Ia s[ ]ncerce. L -au
153 R[scoala. Vol. I sastisit politicienii t`mpi\i cu colabor[rile constipante. Dar s[ nu uite c[ Drapelul e oficiosul guvernului =i deci s[ fie prudent, mai ales c[ partidul, pe l`ng[ =eful ]n func\iune, are o droaie de pretenden\i la =efie care fac opozi\ie clandestin[ =i abia a=teapt[ vreo gaf[ ca s-o exploateze ]mpotriva conducerii oficiale. — A=a, puiule! sf`r=i secretarul amical. Po\i s[ lucrezi =i acas[ p`n[ te vei obi=nui cu meseria. Diminea\a ]ns[ te rog s[ fii aci totdeauna, c[ poate am nevoie de tine! Se numea D. Ro=u. Titu Herdelea se ]ntoarse acas[, se ]nchise ]n odaia lui =i ]ncepu s[ lucreze cu pasiune. }=i zicea c[ de acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic s[ fie =i s[ nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la p[rin\ii lui, la o partid[ de c[r\i cu prelungire. Era lini=te des[v`r=it[; rareori p[trundea p`n[ la d`nsul c`te un \ip[t sau vreo sudalm[ din curtea cu mul\i chiria=i. Spre sear[, tocmai c`nd terminase de scris, auzi pa=i ]n antreu. }=i ]nchipui c[ trebuie s[ fie eleva lui, Marioara. Se bucur[. Dup[ at`tea ore de munc[, era binevenit[ o fiin\[ feminin[, chiar =i Marioara. Se repezi la u=[, s[ o primeasc[. — M[icu\a nu e acas[? ]ntreb[ foarte natural Mimi. T`n[rul r[spunse surprins: — Nu este, dar... poftim ]n[untru, doamn[!... Imediat am s[... Doamna mic[ =i blond[ avu o fluturare de sur`s pe buze zic`nd: — Ei, hai, fiindc[ tot am venit, s[ vedem cuibul poetului. Titu se aprinse, ]i s[rut[ m`na de mai multe ori =i o rug[ s[ stea c`teva clipe, s[ se sature m[car privind-o, c[ de c`nd a v[zut-o deun[zi, n-o mai poate uita... Mimi ]l ]ntrerupse, parc[ nici nu l-ar fi ascultat sau pentru c[ =tia dinainte ce are s[-i spuie: — }n camera asta st[team =i eu ]nainte de a m[ m[rita, ]n vacan\e, c`nd m[ ]ntorceam de la pension. Pe atunci m[icu\a nu ]nchiria... C`te visuri frumoase am visat ]n p[tuceanul [sta!
154 Liviu Rebreanu }ncurajat, t`n[rul st[ruia s[-i scoat[ mantoul, murmur`nd ]ntruna: — Doamn[ Mimi, te rog... Nu mu=c, z[u! Nu mu=c! Mimi izbucni ]n r`s: — Te cred, fiindc[ nici nu \i-a= permite... s[-mi faci semne! Pe urm[, ca s[-l potoleasc[, ad[ug[ sentimental: — Mi-e=ti simpatic, dar... Titu ]=i pierdu cump[tul, o lu[ lacom ]n bra\e =i-i ]nchise gura cu o s[rutare ]nsetat[, c[ut`nd s-o apropie de pat. Ea primi ]mbr[\i=area cu o g`ngureal[ mul\umit[, apoi se desf[cu u=or, =optind: — De ce nu e=ti cuminte? Vrei s[-mi par[ r[u c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-m[! Alt[ dat[! Ai r[bdare! }=i ]ndrept[ p[l[rioara peste buclele aurii. Era cu spatele ]n u=[. Spre a evita un nou asalt, puse m`na pe clan\[: — Dr[gu\ =i cuminte, ]n\eles?... Fug. Trecusem numai ca s[ =tie m[icu\a c-am fost aici... Pe cur`nd, gr[bitule! }n urma ei r[mase un sur`s promi\[tor. 2 Sezonul se anun\a mai bogat =i mai vesel ca totdeauna. Nadina era ]n friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parla- mentului, reprezenta\iile Eleonora Duse =i Féraudy, ]n afar[ de concertul Paderewski. }=i adusese de la Paris c`te ceva, c`nd s-a ]ntors ]n \ar[, dar observa cu groaz[ c[, fa\[ cu multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezen\a, ea se afla de fapt dezbr[cat[. Grigore sosi de la \ar[ cu ]nt`rziere de c`teva zile. N-a putut sc[pa de tat[l s[u p`n[ ce n-au ]ncheiat toate socotelile, s[ fie lini=ti\i p`n[ ]n februarie. I-a convenit =i lui, mai ales c[ era hot[r`t s[ r[m`ie toat[ iarna ]n capital[, l`ng[ Nadina. — }n sf`r=it! zise ea c`nd ]i auzi hot[r`rea.
155 R[scoala. Vol. I Imediat ]l puse ]n mi=care s[ opreasc[ loja cea mai bun[ pentru spectacolele fixate, specific`nd c[ s-ar considera dezonorat[ pe vecie dac[ s-ar ]nt`mpla s[ lipseasc[ de la vreunul. B[rbatul alerg[, se osteni. Nadina vru s[-l mai cru\e: — Dac[ te plictisesc cursele, s[-l trimitem pe Raul. El e foarte abil ]n lucruri d-astea. Grigore protest[ c[ nu-l plictisesc deloc, de=i ]l plictiseau. |inea s[ ]ndep[rteze din preajma ei pe Raul, f[r[ s[ se bage de seam[. Nu din gelozie, ]=i zicea el, ci pentru c[ e prea imbecil. Noua lui iubire dispre\uia gelozia. Trebuie ]ns[ s[ fie so\ =i amant, cum e =i ea, ca s-o p[streze. Nadina era prea prins[ ]n v`rtejul preocup[rilor moderne =i nu observa str[duin\ele lui Grigore. De altfel, nici ]n alte ]mpre- jur[ri n-ar fi observat. I se p[rea natural =i obligatoriu s[ fie iubit[. A=a a fost obi=nuit[ de totdeauna, ]ncep`nd cu tat[l ei, care a idolatrizat-o =i chiar azi se ]nvioreaz[ c`nd o vede. }n fond, nu avea sentimente de dragoste dec`t pentru sine ]ns[=i. Nu-=i refuza nimic, socotind c[ i se datoreaz[ tot. Nici m[car pl[cerile nu le putea gusta ]n bucuria inimii sau spre a-=i satisface o tenta\ie, ci numai pentru c[ ]i ap[reau ca atributele fire=ti ale frumuse\ii ei. Niciodat[ n-a ]n=elat pe Grigore dintr-o pornire de pasiune, ]ntocmai precum nu fuma de dragul be\iei tutunului. Se credea obligat[ s[ fac[ tot ce e susceptibil s[ o ridice deasupra altor femei ca o statuie divin[. Se contempla ]n oglind[ ]ndelung, goal[ din cap p`n[-n picioare, =i se minuna cum s-au putut ]mbina at`tea forme =i linii superbe ]ntr-un singur corp. Umbla goal[ ]n aparta- mentul ei toat[ diminea\a ca s[ se poat[ admira ]n voie. Raul Brumaru era ca un capriciu =i o codi\[, necesar unei femei elegante ca un c[\el sau un talisman. El ofta de mult, ca =i al\ii. }n cele din urm[ l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferen\[. Conta ]n lume ca un b[iat spiritual =i f[cea figur[ onorabil[ ]n suita ei. Se jena mai pu\in de el dec`t de Grigore. Pentru so\ul ei
156 Liviu Rebreanu p[strase ori=icum un respect cel pu\in teoretic. Fa\[ de Raul nu sim\ea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea a=a ceva =i se mul\umea cu firimiturile osp[\ului. Era mai ales dansatorul ei =i, ]n calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctiv[ de b[rba\ii ]n genul lui Brumaru. }i dispre\uia. Socotea sincer c[ Nadina se compromite toler`nd pe l`ng[ ea asemenea cavaleri. Se ]nvinov[\ea pe sine c[ n-a =tiut s[ ]mpiedice alunecarea aceasta, nu prin scene care s[ o fi ]nver=unat ]n perseverare, ci printr-o iubire mai compre- hensiv[. Dac[ el ar fi =tiut s-o ]n\eleag[ dintru ]nceput, nu ar fi pierdut patru ani de fericire =i n-ar fi ]ng[duit s[ se creeze ]ntre ei un gol peste care acuma trebuie s[ cl[deasc[ pun\i noi de comunica\ie. }n clipa c`nd =i-a recunoscut gre=eala, ]n mod firesc, =i-a luat hot[r`rea de a repara generos tot trecutul. Nadina s[ fie ferit[ de orice tenta\ii, nu prin abaterea lor, ci prin prezen\a lui gata de a le satisface. }n\eleg`nd acuma fr[m`nt[rile ei materiale, se oferi spontan s[ le ]mplineasc[, g[sind o explica\ie m[gulitoare: — Nevasta mea vreau s[ fie cea mai str[lucitoare! Nadina nu-=i credea urechilor. Era obi=nuit[ ca el, sub forme delicate, cu motive plauzibile, s[ se dezintereseze de mondenismul ei prea costisitor. Totu=i r[spunse cu indiferen\[: — E=ti dr[gu\, =i-\i mul\umesc, dar mi-e s[ nu te sperie cifrele. — Pentru tine nici o cifr[ nu m[ poate speria! replic[ Grigore cu o privire ]n care ardea focul unei iubiri supuse. Ce nu f[cuser[ ]n cursul c[sniciei lor p`n[ azi, f[cur[ acuma: se consultar[ foarte grav despre toaletele Nadinei. Ea ]i etal[ cele mai noi numere din revistele de mod[, ]i explic[ detalii de croial[, de stofe =i de garnituri, iar el se interesa de aproape =i cu toat[ seriozitatea, parc[ ar fi fost vorba de probleme vitale. Consf[tuirile continuar[ zile de-a r`ndul =i Nadina descoperi cu uimire c[ Grig
157 R[scoala. Vol. I are =i ]n materie de ]mbr[c[minte feminin[ un gust delicat =i idei originale. }i =i zise odat[: — Credeam c[ numai agricultura te pasioneaz[. V[d c[ m-am ]n=elat. Grigore sur`se: — Tu ai fost adev[rata mea pasiune, de c`nd te-am ]nt`lnit. Trebuie s[ m[ fi ]n=elat =i eu c`nd am putut crede altfel. }n zilele acestea, vreo dou[ s[pt[m`ni dup[ stabilirea lor ]n Bucure=ti, se anun\[ iar Platamonu. Nadina ezit[ s[-l primeasc[. Din moment ce Grigore s-a oferit s-o ajute, nu mai avea nevoie imediat[ de serviciile arenda=ului, fiindc[ Gogu o va mai p[sui pentru plata datoriei ce-a f[cut-o la el ]n str[in[tate. Platamonu ]=i motiv[ mai ]nt`i venirea ]n capital[: a profitat c[ fiul s[u trebuie s[ se prezinte s[-=i fac[ inscrip\iile la universi- tate =i l-a ]nso\it cu g`ndul s[ ]mpr[=tie nourii ne]n\elegerilor regretabile dintre d`nsul =i Nadina. Cu b[iatul a ispr[vit repede, fiindc[ se ]ntoarce acas[ unde poate mai bine s[ citeasc[ pentru examenele ce vrea s[ le dea negre=it dup[ Cr[ciun. Astfel i-a r[mas timp de alerg[tur[, s-a str[duit =i a ]ncherb[lit jum[tate din c`=tiul de prim[var[ =i l-a adus ca s[-i dovedeasc[ st[p`nei c[ e ]n stare s[ fac[ =i imposibilul spre a fi pe placul ei. Nu cere dec`t o mic[ favoare =i e sigur c[, v[z`nd ea credin\a lui, nu i-o va refuza. Fire=te, e vorba tot despre Babaroaga. El a auzit deun[zi din gura ei c[ deocamdat[ nu inten\ioneaz[ s[ v`nd[. Totu=i, pentru c[ zvonurile st[ruie (de la \[rani a aflat c[ =i boierul Miron ar umbla s[ cumpere), ]ndr[zne=te =i d`nsul s[ se declare amator. O roag[ deci ca, primind avansul pe arenda anului viitor, s[ men\ioneze c[ ]n cazul ]nstr[in[rii mo=iei =i ]n cazul c`nd, eventual, oferta lui ar fi mai avantajoas[ =i acceptat[, suma aceasta s[ fie socotit[ ]n arvuna pre\ului de cump[rare. Pentru ea e o simpl[ form[, pentru el o vag[ asigurare, pre\ioas[ mai mult ca o indica\ie de ]ncredere =i recunoa=tere a vechilor lui servicii leale.
158 Liviu Rebreanu Nadina l-a l[sat s[ vorbeasc[ ]n voie. Important i se p[rea numai c[ Platamonu a adus bani. De la tat[l ei =tia c[ banii nu se refuz[ niciodat[. Favoarea ce i-o reclama era f[r[ obiect, de vreme ce ea nici nu se g`ndea s[ v`nd[ Babaroaga. V`nzarea ar fi =i mai plictisitoare ca arendarea. Plictiselile au ]nceput chiar numai la zvonul c[ ar avea de g`nd s[ v`nd[. — De unde veni\i to\i s[-mi scoate\i ]n v`nzare mo=ia? zise Nadina. Toat[ lumea =tie c[ v`nd =i-mi face propuneri, numai eu nu =tiu nimic. +i poate s-ar cuveni s[ =tiu =i eu ceva... Ei bine, domnule, ]\i spun dumitale, care e=ti mai de ]n\eles: nu v`nd, categoric nu, =i nici nu inten\ionez! E clar, precis =i definitiv? — Cu at`t mai pu\in v[ poate deranja mica mea rug[minte! insist[ Platamonu onctuos, ad[ug`nd ]n sine c[ la cucoane nimic nu e definitiv =i clar, =i cum a vrut ieri =i nu vrea azi, poate s[ vrea iar[=i m`ine. — Atunci... f[cu ea nep[s[toare. Bine. Cum vrei. Am \inut s[ te previn, s[ nu zici mai t`rziu c[... }i povesti =i lui Grigore pe urm[ aranjamentul cu arenda=ul. Nu voia s[-i ascund[ asemenea lucruri =i ]ndeosebi c[ a primit o sum[ important[ =i deci cheltuiala lui cu ea va fi mai mic[. Grigore ]i repet[, ca totdeauna, c[ ea e st[p`n[ deplin[ pe veniturile ei =i el nu dore=te s[ se amestece ]n gospod[ria ei. P[rerea lui ]ns[ ar fi c[ nu trebuia s[-i dea lui Platamonu nici m[car asigurarea platonic[. De ce s[-=i lege ea m`inile pentru viitor? Nadinei ]i p[ru r[u c[ i-a spus. „Degeaba, Grig e tipicar =i agasant.“ El observ[ nepl[cerea ei =i se gr[bi s[ adauge: — Poate c[ eu exagerez... Nu te sup[ra, Nadina, te rog!... Fii vesel[! Sur`sul t[u e via\a mea!
159 R[scoala. Vol. I 3 — M[i Chiril[, tu nu =tii carte? P[cat!... }a vino-ncoace s[-\i ar[t ceva! }ntr-o od[i\[ cu o mas[ de brad =i c`teva scaune f[r[ speteaz[, unde avea cancelaria mo=iei — ]n corpul caselor de arga\i — Plata- monu scoase din portofelul umflat o h`r\oag[ alb[ =i o flutur[ sub ochii logof[tului. — Vezi tu zdrean\a asta, Chiril[?... O vezi bine... Uit[-te!... Ei, asta e Babaroaga, b[iete! strig[ arenda=ul cu o bucurie exuberant[. Uite asta! Po\i s[ le =i spui oamenilor, ca s[ =tie =i s[ nu-=i mai bat[ picioarele de poman[ pe la curte! — S-o st[p`ni\i s[n[tos! zise Chiril[ cu respect. — S[ dea Dumnezeu! mul\umi Platamonu. Am muncit, Chiril[, toat[ via\a =i merit s[ am la b[tr`ne\e o bucat[ de p[m`nt. Nici noaptea n-am odihn[, c[ tu =tii, =i alerg, =i m[ zbat, =i nu m[ codesc a pune osul al[turi de voi, nu ca al\i boieri, care beau cafea ]n cerdac =i a=teapt[ s[ le vie toate de-a gata. +i totu=i oamenii nu ]ncap de mine =i umbl[ s[ m[ dea la o parte. Apoi asta-i drept, m[i Chiril[? Spune tu, c[ e=ti om cu chibzuial[! — Oamenii nu s-au ridicat ]mpotriva dumneavoastr[, cona=ule! protest[ logof[tul. Dar de, boierule, nici ei n-au p[m`nt, =i de aceea se tot sfarm[ s[ c`=tige. — Nici eu nu zic s[ nu c`=tige, s-ar putea? f[cu arenda=ul ]mp[turindu-=i la loc h`rtia. S[ c`=tige, Chiril[!... Dar tocmai mo=ia mea, Chiril[? Platamonu de mult a=tepta s[ se r[coreasc[. I se p[rea c[ \[ranii au fost nerecunosc[tori c`nd s-au prezentat Nadinei s[-l concureze. Chitan\a ]ns[ n-o socotea chiar a=a de preten\ioas[ cum se ar[ta =i deocamdat[ o ]ntrebuin\a numai pentru consolidarea prestigiului s[u ]n fa\a lumii lui s[te=ti. Avea nevoie de m`ng`ierea aceasta =i din pricina lui Aristide. Faptul c[ b[iatul a \inut s[ se
160 Liviu Rebreanu ]ntoarc[ acas[, ]n loc s[ se bucure a petrece ]n Bucure=ti, umplea pe Platamonu de o ]ngrijorare cu at`t mai ur`t[, cu c`t n-o putea ]mp[rt[=i nim[nui, nici nevestei sale, care era slab[ de ]nger. }i era fric[ s[ nu se fi ]ncurcat cu vreo fat[ de pe aici =i s[-=i pr[p[deasc[ viitorul sau s[ fac[ vreo nebunie. Aristide era extrem de discret =i nu-i spunea niciodat[ nimic, iar lui, ca p[rinte, ]i venea greu s[-l descoas[ =i astfel, poate, s[-l jigneasc[. Numai inima ]l ustura =i-i tremura. Chiril[ P[un ardea acuma s[ spuie oamenilor vestea auzit[ de la Platamonu. Peste s[pt[m`n[ nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminic[ avu r[gaz s[ se repead[ p`n[ acas[, ]n Amara, s[-=i mai vaz[ de necazuri =i s[-=i descarce sufletul. Opri c[ru\a la c`rciuma lui Busuioc, unde se str`ngeau totdeauna oamenii dup[ biseric[, =i se d[du jos, iar pe muiere =i pe fat[ le trimise ]nainte acas[. Pe afar[, pe sub stre=ini, c`\iva mai oropsi\i se fereau de ploaie =i-=i spovedeau oft`nd nevoile. Chiril[ d[du bine\e =i trecu ]nl[untru. Luca Talab[ se h[r\uia cu primarul ]n mijlocul unei ]ngr[m[diri de oameni care mai mult t[ceau. Cum v[zu pe Chiril[, Luca strig[ bucuros, parc[ i-ar fi sosit un ajutor: — Bine c[ te aduse Dumnezeu, Chiril[!... Ia hai, c[ tu trebuie s[ =tii!... C`rciumarul profit[ de ocazie s[-=i organizeze clientela: — Da de ce sta\i ]n picioare, m[i cre=tini, =i ]ncurca\i locul, de nici nu mai poate s[ se mi=te lumea? A=eza\i-v[ la mas[, c[ nu v[ mu=c[ =i nici nu v[ cer parale! Uite colea!... Haide\i bini=or, fra\ilor! Hai, m[ dom’ primar, c[ dup[ tine se iau =i ceilal\i! Izbuti s[-i a=eze =i s[ le serveasc[ c`te ceva. Ion Pravil[ se ]nver=una ]n gura mare, vorbind despre Babaroaga, c[ nu-i drept ca unii care-s mai ]nst[ri\i de la Dumnezeu s[ mai ia p[m`nt, iar cei s[raci s[ r[m`ie nec[ji\i. — Uite-a=a m[ fierbe de un ceas! f[cu Luca sup[rat, c[tre Chiril[ P[un.
161 R[scoala. Vol. I — D-apoi c[ are dreptate primarul, se amestec[ iar[=i Trifon Guju. Ce faci nu faci bine, m[i nea Luca! Nu, nu!... C[ dac[ dumneavoastr[ umbla\i s[ cump[ra\i, cum o s[ mai ]mpart[ vod[ p[m`nt la oameni? Fa\[ de murmurul de aprobare dimprejur, Talab[ ]ntreb[ aspru: — Cine \i-a spus \ie, m[i cre=tine, c[ vod[ ]mparte p[m`nt la oameni? — Toat[ lumea =tie, numai voi nu auzi\i! r[spunse Trifon cu imputare. — Trebuie s[ ]mpart[, c[ altfel nu mai putem tr[i! ad[ug[ un glas gros =i ]n[bu=it, parc-ar fi r[bufnit din ad`ncurile p[m`ntului. Luca Talab[ ]n\elese c[ mul\imea e ]mpotriva lui =i urm[ cu alt glas: — Bine-ar fi s[ fie cum crede\i voi, fra\ilor, dar m[ tem c[ noi om r[m`nea cu vorbele =i al\ii cu p[m`nturile!... C -apoi eu dac[ m[ lupt, pentru mine lupt, m[i Trifoane? Ori pentru to\i?... Eu, slav[ Domnului, tot m[ mai chivernisesc... Dar, zic, de ce s[ ia al\ii mo=ia muncit[ de noi =i de ce s[ n-o cuprindem noi, to\i dim- preun[? C[ doar n-am s-o ]mpart eu numai cu Marin Stan, ci cu to\i oamenii de omenie care vor s[ munceasc[. +i cu tine, Ignate, =i cu tine, Trifoane, =i cu care v[ pofte=te inima, numai s[ ne ajute Cel-de-sus s[ punem m`na pe ea... A=a-i, m[i oameni buni? Explica\iile fur[ lungi. Primarul z`mbea batjocoritor. Era jignit c[ s-au ascuns de el. Chiril[ P[un ]ns[ se sim\ea ru=inat. Tot ]i venea s[ opreasc[ pe Luca =i tot nu ]ndr[znea, v[z`ndu-l at`t de ]ncrez[tor. }n sf`r=it, c`nd ]l auzi spun`nd c[ grecul a umblat =i pe la Bucure=ti s[ st[ruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit =i ]ng[im[: — A umblat =i pare-mi-se c[ n-a umblat ]n zadar! Luca ]=i curm[ brusc ]nsufle\irea. Se apropie =i Busuioc de la tejghea s[ asculte. 11 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
162 Liviu Rebreanu — De ce t[cu=i, bre, =i ne-ai l[sat s[ ne tocmim =i s[ ne sf[dim, dac[ grecul are h`rtia ]n portofel? se bosumfl[ chiar Pravil[, dup[ ce Chiril[ le povesti ce-a aflat din gura arenda=ului. C`\iva morm[ir[ ceva, pe de l[turi. Primarul, uit`ndu-=i jignirea, f[cu ]ngrijorat: — De... Atunci Luca Talab[, parc[ uluirea i-ar fi schimbat glasul =i ]nf[\i=area, se ridic[ de pe scaun, f[r[ voia lui, =i vorbi printre din\i: — Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a, nu ne-om l[sa! +i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[: — Nu, nu!... 4 Capitala r`dea vesel ]n podoaba steagurilor tricolore ce f`lf`iau pe cl[dirile principale. Calea Victoriei era pres[rat[ cu nisip fin, cenu=iu. Mul\imea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal ]nainta agale spre Mitro- polie. Copitele escadroanelor de escort[ p`r`iau prelung pe maca- damul str[zii. }n frunte, ]ntr-o tr[sur[, prefectul poli\iei, ]n picioa- re, cu cilindrul pe ceaf[, se agita \an\o=, str[lucitor, ca un capel- maistru r[sf[\at, uit`ndu-se ]napoi ]n r[stimpuri. Camera zumz[ia discret, ca un stup ]n ajunul roitului. Tribunele pline de doamne p[reau ni=te straturi de flori multicolore. Brilian- tele lic[reau ca stropii de rou[, diminea\a, pe petalele catifelate. }ns[=i tribuna diplomatic[ era ]nflorit[ de uniformele ata=a\ilor militari, printre care mini=trii str[ini, ]n costumul interna\ional al breslei lor, f[ceau impresia unor rozete b[tr`ne =i ursuze. }n incint[ str[luceau plastroanele, cheliile =i decora\iile. Sute de m`ini se ]ntindeau =i se str`ngeau. }n fa\a estradei preziden\iale era un v[lm[=ag de fracuri. Ici-colo, c`te un reprezentant al
163 R[scoala. Vol. I na\iunii ridica ochii spre tribune, c[ut`ndu-=i invita\ii sau schim- b`nd bezele cu vreo floare z`mbitoare. — Uite pe Gogu! =opti Eugenia mi=cat[, Nadinei, care avea pe figur[ un sur`s de satisfac\ie. De jos, Gogu Ionescu, jovial, f[cea ni=te semne pe care nimeni nu le ]n\elegea, dar la care Nadina, ]nchipuindu-=i c[ ]ntreab[ dac[ e mul\umit[ cu locurile ce i le-a procurat, r[spunse f[r[ glas =i numai din buze: — Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost ]nc`nt[tor. Gogu disp[ru printre fracuri. Peste c`teva clipe ]ns[ ap[ru din nou de m`n[ cu Raul Brumaru, care saluta de zor =i spunea ceva ce nu se auzea. — Dar [sta ce caut[ ]n incint[? ]ntreb[, din spatele Eugeniei, Grigore. — Cum ce caut[? zise Nadina firesc. El nu lipse=te de nic[ieri. +i pe urm[ are foarte multe rela\ii, ]nc`t intr[ pretutindeni... Deodat[ se f[cu o mi=care ]n incint[. Pe u=ile laterale alte fracuri se ]mbulzeau ]n[untru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din st`nga, ]n uniforme de gal[, numai fireturi =i str[lucire, generalii. Pe estrad[ domni gravi se ]n=irau ]n ordine. Un glas speriat r[cni l`ng[ u=[: — Maiestatea sa regele! O clip[ de t[cere fr[m`ntat[, urmat[ brusc de o r[p[ial[ furtunoas[ de aplauze ce nu mai ]ncetar[ dec`t atunci c`nd regele, lu`nd o h`rtie din m`na =efului guvernului, scoase ochelarii, ]i a=ez[ tacticos pe nas =i ]ncepu s[ citeasc[: — Domnilor senatori! Domnilor deputa\i! La mai fiecare fraz[ aplauzele reizbucneau, c`nd mai lini=tite, c`nd mai impetuoase, =i regele trebuia s[ se opreasc[ =i se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile ]ndreptate spre d`nsul, ca mii de raze ]n focarul unei lentile miraculoase...
164 Liviu Rebreanu — ... grija mea statornic[ pentru prop[=irea \[r[nimii munci- toare, temelia puternic[ =i s[n[toas[ a statului, de care depinde viitorul na\iunii. }n ropotul aplauzelor se amestec[ acuma glasul lui Grigore, uscat de emo\ie: — Bravo! Bravo! Nadina ]ntoarse pu\in capul spre el cu o mic[ privire doje- nitoare. Apoi lectura se sf`r=i, ova\iile petrecur[ pe rege p`n[ la ie=ire =i toat[ lumea se urni s[ plece. — Foarte nostim spectacolul! murmur[ Nadina pe culoar. Nu-i a=a?... +i regele ce bine a fost! Afar[, tr[suri elegante, automobile zgomotoase, z`mbete multe =i str`ngeri de m`ini. +i muzica militar[ a companiei de onoare c`nt`nd un mar= mar\ial... C`inele l[tra s[ se omoare. Ploua v`rtos. — Ia ie=i, m[i b[rbate, s[ nu mu=te c[\eaua pe cineva, s[ mai p[\im alt[ pozn[! Ignat Cercel se urni de pe lavi\[ bomb[nind. C`nd deschise u=a spre tind[, porcul, care r`c`ise ]ntruna s[ intre, d[du buzna printre picioarele lui ]n odaie. Ie=i f[c`nd: „Acu las[-l dracului!“ }n u=a tinzii strig[: — Huo, potaie, fire-ai a dracului s[ fii tu cu neamul t[u! De-acolo v[zu ]n mijlocul ogr[zii, b[l[cind prin noroi =i ap[r`n- du-se cu umbrela deschis[ de c`inele ce se repezea mereu, pe perceptorul B`rzotescu urmat, la c`\iva pa=i, de straja satului. — A=tepta=i, m[i Ignate, s[ viu eu la tine =i ]nc[ pe vremea asta, ai? Nu \i-a fost mil[ de ostenelile mele, ai? |[ranul uluit arunc[ ]nt`i dup[ c`ine: — Huo, javr[! Nu pricepi de vorb[! Pe urm[ ]=i ]ndulci glasul:
165 R[scoala. Vol. I — Ce s[ a=tept, domnule, p[catele noastre! Da uite, ne \ine s[r[cia ]n bra\e de nici nu ne mai las[ s[ r[sufl[m... C[ altfel veneam, vai de mine, cum s[ nu viu! C[ doar =tiu destul de bine unde-i prim[ria =i nici picioarele nu m[ dor, slav[ Domnului. Perceptorul ajunse la el. }nchise umbrela, scutur`nd-o bini=or de ploaie =i zic`nd: — La plata birului hop cu s[r[cia, altfel ]ns[ d[-i cu c`rciuma! Las[ c[ v[ =tiu, Ignate! Pe mine nu m[ prosti\i, degeaba! Cu voi ]mi pr[p[desc tinere\ea =i s[n[tatea! — Ce c`rcium[? protest[ \[ranul. N-am mai pus \uic[-n gur[ de nici nu mai \in minte, c[ unde s[ ne mai ard[ de b[ut dac[... — Ia las[ vorba, c[ n-am venit la taifas! ]l ]ntrerupse B`rzotescu intr`nd ]n cas[. Muierea ]ncremenise l`ng[ vatr[, cu cei patru copii l`ng[ ea, ca o clo=c[ speriat[ de uliu. Porcul groh[ia mul\umit =i ridic[ r`tul mirat... Perceptorul se ]n\epeni ]n mijlocul od[i\ei =i se uita ]mprejur cercet[tor. Lung =i de=irat cum era, ajungea cu capul p`n[ ]n grinzile tavanului. Lu[ registrul de la straj[, ]nsemn[ ceva =i rupse o foaie. — Ascult[, Ignate! zise pe urm[ sever. Acu \i-am scris porcul, c[ altceva de pre\ v[d c[ n-ai. Ai auzit? Nu-l iau deocamdat[, s[ nu zici c[-s r[u. Dar s[ nu crezi c[ am s[ te a=tept mai mult de o s[pt[m`n[, c[ nici pe mine nu m[ a=teapt[ cei mari, =i nici n-am s[ mai viu pe aici s[-mi stric ghetele prin cele b[ltoace, c[ voi nu-mi cump[ra\i altele =i m-a\i l[sa s[ umblu descul\... A=a, Ignate, s[ vii cur`nd-cur`nd, c[ altfel vine porcul la mine =i nici nu se mai ]ntoarce! Atunci femeia izbucni am[r`t[: — Aoleo, doar n-o s[ ne iei purcelul, domnule, s[-mi r[m`ie copiii fl[m`nzi, c[ at`ta avem =i-am rupt de la gura noastr[ s[-l cresc, c[ vite nu putem \inea dac[ nu-i nutre\ =i porumbul...
166 Liviu Rebreanu B`rzotescu, parc[ nici n-ar fi luat not[ de existen\a ei, ie=i plec`ndu-se ad`nc, s[ nu se loveasc[ cu capul de pragul de sus. Ignat ]l petrecu dup[ cuviin\[ p`n[-n ograd[, ab[tut, b`iguind mereu ca o scuz[ =i o pl`ngere: — Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea s[ cheme pu\in pe fata logof[tului, pe Gherghina. Ea are s[ =tie s[-i calce pantalonii frumos, cu dung[, nu ca toantele astea care nu-s ]n stare nici m[car s[ ]nc[lzeasc[ bine fierul. Era singur acas[. B[tr`nul avea un proces la Coste=ti, la judec[torie, =i pusese martor =i pe Chiril[ P[un. Plecase cu bri=ca de diminea\[ ]mpreun[ cu doamna Platamonu, lu`nd =i pe Chiril[ cu nevast[-sa. Au vrut s[-l plimbe =i pe Aristide pu\in, dar el a refuzat. Tocmai va profita de singur[tate ca s[ citeasc[ serios. Sor[-sa se afla de o s[pt[m`n[ la Pite=ti, ]ntr-o familie prieten[, s[ se mai distreze. Gherghina intr[ cu sfial[ ]n camera t`n[rului st[p`n, ]mpreun[ cu servitoarea. — Uite, feti\o, tu e=ti de=teapt[ =i ]ndem`natic[ =i ai s[-mi faci un serviciu... Aristide ]i explic[. Fierul se ]nc[lzise. Pe mas[ erau ]ntin=i pantalonii al[turi de c`rpa ud[. Izgoni pe servitoarea neghioab[, s[ n-o vaz[ ]n ochi. — Eu am s[ ]ncerc, cona=ule, zise Gherghina speriat[ =i ea de cearta servitoarei. Dar nu =tiu dac[ am s[ pot bine... Se apuc[ de lucru. Aristide, l`ng[ ea, o privea. Trupul ei ml[dios era plecat u=or peste fierul de c[lcat. Basmaua ro=ie, legat[ la spate, ]i str`ngea capul =i-i l[sa gol g`tul plin =i pu\in ]ndoit. Printre um[r =i capul l[sat ]ntr-o parte t`n[rul ]i vedea, sub ia sub\ire =i descheiat[, s`nii rotunzi, m[ri=ori, cu ni=te sf`rcuri
167 R[scoala. Vol. I ca mugurii pl[p`nzi. Se aplec[ u=or =i-i atinse g`tul cu buzele. Gherghina tres[ri =i ]ntoarse spre d`nsul doi ochi plini de spaim[. — De ce crezi c[ te-am chemat, Gherghino? =opti Aristide, lu`ndu-i fierul din m`n[ =i a=ez`ndu-l pe un suport. Pentru astea? urm[ apoi ar[t`nd dispre\uitor fierul. Pe o fat[ frumoas[ ca tine? Gherghina se retr[gea spre u=[ cu aceia=i ochi ]n ochii lui. El o apuc[ de m`n[: — |i-e fric[ de mine?... Spune drept!... Se poate?... +i eu numai pentru tine n-am r[mas la Bucure=ti, de dragul t[u... Fata ]ncerc[ iar s[ se apropie de u=[. Atunci t`n[rul ]ntoarse cheia ]n broasc[ =i o cuprinse de mijloc, continu`nd cu acela=i glas lacom =i fierbinte: — De ce nu vrei s[ r`zi ni\el, Gherghino?... De ce te ui\i a=a? Nu, nu, nu vreau s[ te ui\i a=a! }i s[rut[ gura, ochii, obrajii. Gherghina murmur[: — De ce-\i ba\i joc de mine, cona=ule? +i sim\indu-se dus[ spre col\ul unde v[zuse canapeaua, ad[ug[: — Nu vreau!... Nu vreau!... |ip!... S[ =tii c[ \ip!... — Nu fi proast[, Gherghino!... Nu, nu! bodog[ni Aristide cr`mpo\indu-i gura cu gura lui. Cortina c[zu ]n ropote de aplauze. Luminile \`=nir[ brusc ]n sala ]ncins[ de c[ldur[ =i de miros de oameni mul\i. C`teva minute urmar[ rechem[rile actorilor, apoi lumea se lini=ti =i intrar[ ]n func\ie binoclurile. Nadina trona ]n loja ei ca un idol satisf[cut de adora\ia credincio=ilor. }=i aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu c`te o loj[. Dup[ primul examen sumar, spuse ]ncet lui Grigore: — Ai v[zut? P`n[ =i Predelenii sunt to\i ]n p[r... Ce-o fi p[\it zg`rcitul de-a cheltuit at`\ia bani? — +i nici m[car n-am trecut pe la ei! zise b[rbatul cu regret. Nu =tiam c[ s-au ]ntors de la \ar[...
168 Liviu Rebreanu }ncepur[ defil[rile. Loja se umplu de extaz: — A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat ]nc`nt[tor!... Am v[zut piesa =i la Paris... Da, tot cu el... Grigore profit[ de ]mbulzeal[ =i se repezi la loja lui Predeleanu. Dup[ primele cuvinte, Tecla observ[ cu mirare: — Dar te-ai schimbat de tot?... Parc[ e=ti alt om! — Se cunoa=te? f[cu Grigore. Mi-e cam ru=ine =i totu=i... Sunt ]ndr[gostit r[u! Olga ]i arunc[ o privire cu un sur`s =treng[resc. Tecla, ]ns[, uit`ndu-se o clip[ la loja Nadinei plin[ de o diversitate de admira- tori, murmur[ pe g`nduri: — Ce-i drept, parc[ s-a f[cut mai frumoas[ =i mai ferme- c[toare... T`n[rul Iuga ]i s[rut[ m`na, recunosc[tor. C`nd se ridic[ iar cortina =i se ]ntunec[ sala, Nadina =opti: — Unde mergem dup[ spectacol, Grig? +i mai t`rziu, ]n momentul culminant al dramei de pe scen[, continu[ cu dr[g[l[=enie: — A descoperit Raul un local nou, absolut parizian =i retras, unde nu merge dec`t lumea cea mai bun[... L -am trimis s[ ne rezerve o mas[ =i s[ fie aici, la sf`r=it, s[ ne conduc[. Am f[cut bine?... Vine =i Gogu cu consoarta lui... — Tot ce faci tu e bine! r[spunse Grigore m`ng`indu-i pe furi= bra\ul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, ]ntr-o str[du\[ dosnic[. Exterior modest. }n[untru ]ns[ lumin[ orbitoare, lux c[utat, atmosfer[ cald[, chelneri francezi pur-s`nge =i c`teva atrac\ii senza\ionale. Patronul, om dintr-o familie boiereasc[, cu nume distins, care =i-a m`ncat o avere imens[ la Paris =i din resturi a ]njghebat localul de cur`nd, ca s[ aib[ o ocupa\ie, ]=i prime=te clien\ii personal =i ceremonios ca un senior pe invita\ii s[i la o recep\ie select[. Raul
169 R[scoala. Vol. I Brumaru, fire=te, prieten cu proprietarul, face spiritual prezen- t[rile. +i Nadina sur`de ]nc`ntat[ =i repet[ ]ntruna: — Ah, oui, c’est vraiment trés chic, tres parisien!1 Mica sal[ s-a umplut de domni ]n frac =i doamne decoltate. Chelnerii se strecoar[ ca umbrele, echilibr`nd t[vi de argint ]nc[rcate. O dansatoare spaniol[, ]ntr-un p[trat rezervat, acompa- niat[ de o orchestr[ special[ de chitari=ti spanioli, ]=i ]nv`rte=te temperamentul cu stridente vibra\ii de castaniete. Orchestra mai continu[ un r[stimp cu arii madrilene =i sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, f[c`nd loc unui pianist care preludeaz[ somnolent =i non=alant, preg[tind intrarea unui =ansonetist francez, dr[gu\, elegant =i foarte r[sf[\at, primit cu ova\ii frenetice de publicul cunosc[tor. C`nt[re\ul sur`de galant ]n dreapta =i ]n st`nga, lumina se stinge, r[m`n numai c`teva becuri albastre — e roman\a reveriei. Urmeaz[ altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner ]i ofer[ o chitar[, l[sat[ pe col\ul pianului de un spaniol, se face lumin[ trandafirie =i r[sf[\atul publicului se apropie de Nadina =i c`nt[ ]nfiorat cupletul amorului f[r[ speran\[. Aerul s-a ]mb`csit de fum =i de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina alb[ tremur[ pe fe\ele obosite. Glasurile b`jb`ie distrate... }n tr[sur[, ]mbondorit[ ]n blan[, Nadina spuse bucuroas[: — Bine c-au ]nceput =i Bucure=tii s[ devie ora= mai civilizat, nu tot mititei, =i l[utari, =i mojicie!... Nu-i a=a, Grig? — Da, sigur! — +i =ansonetistul foarte interesant! ad[ug[ ea dup[ o pauz[. Ai v[zut c[ numai mie mi-a c`ntat? Grigore o sim\ea l`ng[ d`nsul, fericit[ =i cald[. Zise cu o voce avid[ =i supus[: — Tu e=ti cea mai frumoas[! 1 Ah, da, este ]ntr-adev[r foarte frumos, foarte parizian! (fr.)
170 Liviu Rebreanu — Tu e=ti, Petric[? — Eu, eu! Hai, deschide, mam[, hai! Intr[. }n cas[ era ]ntuneric. Numai focul din vatr[ r[sp`ndea un rotocol de lumin[ ro=cat[. — Mi se pare c[ nici nu dormeai? ]ntreb[ Petre. — Ce s[ dorm? C[ p`n[ le-am dat de m`ncare, p`n[ s-au culcat ei, a trecut vremea, zice maic[-sa horob[ind pe l`ng[ foc. Dar =i tu, dragul mamei, t`rziu mai vii =i greu mi-e =i mie c[ sunte\i mul\i =i nu mai =tiu cum s[ ]mpart ca s[-\i opresc =i \ie, s[-i satur =i pe ei, of, Doamne! Petre se a=ez[ pe lavi\[. Oft[: — Apoi nu stau nici eu de bine =i de petreceri, mam[! Smaranda ]i puse pe mas[ o farfurie cu m`ncare. Un r[stimp nu se mai auzir[ dec`t sorbiturile lui fl[m`nde =i molf[itul f[lcilor. Pe alt[ lavi\[, ]ntr-un pat =i pe cuptor dormeau ceilal\i copii, cu respira\ii grele. Pe urm[, dup[ ce ]=i mai potoli pu\in foamea, Petre ]ncepu s[-i spuie, printre ]mbuc[turi, c[ tot n-a izbutit s[ o rup[ la boierul cel b[tr`n nici a=a, =i nici a=a. Logof[tul zice mereu c-o fi, c-o p[\i, c[ boierul se \ine de vorb[ c`nd f[g[duie=te, c[ lui i-a spus atunci, ast[-iarn[, s[ pl[teasc[ boul, dar n-a spus s[ nu opreasc[ datoria... — A =a m-a purtat =i pe mine, de au trecut s[pt[m`nile =i lunile, c[ ]n cur`nd se ]mpline=te anul de c`nd s-a pr[p[dit bietul tat[-t[u! bolborosi femeia cu glas l[crimat. — Ei, dar de l[sat nu m[ las, s[ =tiu de bine c[ se ]nt`mpl[ orice! f[cu fl[c[ul hot[r`t. Nu las, c[-i dreptul nostru =i nu cerem de poman[, c[ taica pentru d`n=ii a muncit p`n[ l-a luat Dum- nezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. T[cu ]ndelung. Se uita la fl[c[rile ro=ii ce f`lf`iau ]n vatr[ cu un duduit lene=. Apoi cu glas mai molcom zise iar[=i: — Rabzi, rabzi =i oftezi, p`n[ nu mai po\i, =-apoi...
171 R[scoala. Vol. I Iar t[cu =i, dup[ un r[stimp, urm[ g`nditor: — C[ spuneau =i oamenii =i se sf[tuiau cum s[ mai fac[ =i ce s[ fac[? D-aia am =i ]nt`rziat a=a... Se ]ntrerupse, parc[ =i-ar fi adus aminte, =i ]ntreb[: — Da de ce nu aprinse=i lampa, mam[? Ori nu mai e gaz? — Ba mai e ni\el, dar ziceam c[ e destul[ lumina focului... Petre d[du din cap, ap[s`nd: — C[ bine zici, face =i focul lumin[ c`nd nu-i alta! O flac[r[ trosni a\`\`ndu-le =i pe celelalte. Fa\a lui Petre se ro=i. Umbra lui juca pe perete =i peretele parc[ se cl[tina. 5 Titu Herdelea scrise acas[ despre toate prin c`te a trecut p`n[ ce acum poate zice c[ i-a ajutat Dumnezeu de s-a aranjat bine de tot. Se l[uda ]n scrisoare =i l[uda Drapelul ca fiind un jurnal foarte important. }i trimise b[tr`nului Herdelea, pentru c[ ]l =tia mare amator de ziare, un pachet voluminos cu diferite foi, av`nd grij[ s[ ]ncadreze cu ro=u ]n Drapelul tot ce ]nscrisese d`nsul =i mai ales cele dou[ articole de fond ]n care se lupta viguros cu ]nsu=i contele Apponyi. Nu uit[, fire=te, s[ ridice ]n slav[ pe Grigore Iuga (a c[rui nevast[ e o minune de frumuse\e =i elegan\[, de s-ar pr[- p[di de admira\ie toate domni=oarele de prin Amaradia =i ]mpre- jurimi c`nd ar vedea-o), s[ povesteasc[ cum a petrecut la castelul lor de la \ar[, ceva ]n felul castelului grofilor de la Beclean, =i cum s-a ]ntors la Bucure=ti cu automobilul, o distan\[ cam c`t de la Bistri\a p`n[ la Cluj. Transmise b[tr`nului complimente priete- ne=ti de la Gavrila=, care este pentru d`nsul ca un p[rinte, iar din parte-i salut[ri tuturor cuno=tin\elor =i ]ndeosebi preotului Belciug, fiindc[ ]n cele din urm[ s-a purtat a=a de frumos, ]nc`t trebuiesc uitate micile ne]n\elegeri din trecut. Ad[ug[ c[ ]l a=teapt[ pe Belciug s[ vie ]n \ar[, cum a f[g[duit pe c`nd se muncea cu cl[di- rea bisericii noi din Pripas; cum e el v[duv =i cu stare, poate veni
172 Liviu Rebreanu lesne =i nu-i va p[rea r[u de cheltuial[, c[ci Bucure=tii e un ora= mai simpatic ca Budapesta, afar[ c[ e inima rom`nismului. Felicit[ solemn pe Ghighi pentru logodn[ =i o ]ndemn[ s[ fie bucuroas[ de Z[greanu, care e un b[iat eminent. R[u ]i pare c[ va lipsi de la nunt[, dar are acuma at`tea ocupa\ii, c[ nici nu se poate g`ndi s[ le ]ntrerup[, mai ales c[ nici banii nu prea ]l dau afar[ din cas[, deocamdat[. Nu pomeni ]ns[ nimic despre micile lui afaceri amoroase, de=i =tia c[, ]n special pe Ghighi, ar interesa-o grozav. Nu voia s[ se mai afle prin Amaradia c[ el =i aici umbl[ dup[ lucruri neserioase, de=i ]n ultimele s[pt[m`ni, de c`nd a sc[pat de grija vie\ii de toate zilele, tocmai lucrurile acestea ]l preocupau mai mult. Doamna Mimi s-a \inut de cuv`nt =i a revenit s[-=i vaz[ camera de fat[ ]ntr-o dup[-amiaz[ c`nd =tia c[ mam[-sa nu e acas[. S-a dezbr[cat singur[ =i ]ndat[ s-a v`r`t ]n p[tuceanul ei de odinioar[. Pe urm[, de c`te ori venea, se dezbr[ca la fel, lep[d`ndu-=i acuma =i c[ma=a, ]nc`t r[m`nea goal[ cum a n[scut-o doamna Alexan- drescu; ]=i admira nudul ]n oglinda mare cu ram[ de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, =i apoi repede se ascundea ]n p[tuceanul cu visurile. Titu a primit-o cu emo\ie mare ]nt`i =i s-a sim\it m`ndru c[ a cucerit o femeie at`t de ]nc`nt[toare. Cur`nd ]ns[ a ]n\eles c[ nu este el singurul m`ndru =i fericit, c[ lui ]i revin numai r[m[=i\ele =i c[ cucerirea lui se datora unui capriciu ]nt`mpl[tor al ei de a fi iubit[ de un poet. De altfel, Mimi ]ns[=i nu s-a sfiit s[-i spuie clar c[ nu trebuie s[ fie preten\ios =i nici s[ o plictiseasc[ cu gelozia, fiindc[ destul o s`c`ie b[rbatul ei cu d-astea. Fire=te, t`n[rul s-a resemnat cu situa\ia. }=i zise c[, la urma urmelor, ea ]i d[ruie=te ce poate =i de ce ar refuza el pe o femeie dr[gu\[, c`nd nici nu-l cost[ nimic. Totu=i, se ivir[ =i inevitabilele mici complica\ii. Eleva lui, Marioara, a mirosit ceva =i a ]nceput s[-i fac[ imput[ri c[ ea nu e
173 R[scoala. Vol. I fat[ de pe str[zi, c[ dac[ n-o iube=te cu adev[rat, pentru ce nu-i spune pe fa\[, nu s[-=i bat[ joc de ea ]n=el`nd-o cu cine =tie cine, =i sf`r=ind printr-o discret[ amenin\are c[ se va pl`nge doamnei Gavrila= de purtarea lui neleal[. O sear[ ]ntreag[ a trebuit s[-i explice =i s[-i jure c[ numai pe ea o iube=te, ca s-o ast`mpere. Ba ]ntr-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu c[ ]l apostro- feaz[ at`t de jalnic, de parc[ ar fi p[r[sit-o Jenic[: — Domnu Titu, din suflet te rog =i te implor, ia seama s[ nu se nenoroceasc[ din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, s[r[cu\a, c-am observat de atunci c[ ]i e=ti simpatic, dar dumneata trebuie s[ fii mai cuminte =i s-o fere=ti, s[ nu care cumva s[ prind[ de veste Vasile, c[ se ]nt`mpl[ o nenorocire... Nu zic =i nu-\i repro=ez, c[ pasiunea a=a vine, p`rdalnica, =i Mimi, s[rm[nu\a, nu-i de mirare c[ i s-a ur`t =i ei cu un b[rbat ciufut =i mojic, dar... T`n[rul Herdelea ascult[ cu resemnare lamenta\iile gazdei sale =i numai la sf`r=it articul[ un slab protest, menit mai mult s[-i eviden\ieze cavalerismul dec`t s[ fie crezut. }n realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tan\ei, c[reia ]ncepuse a-i face curte foarte st[ruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deun[zi la p[rin\ii fetei, l-a prezentat =i l-a l[udat, iar pe urm[ el a devenit un musafir asiduu ]n casa din dosul g[rii, proprietatea domnului Alexandru Ionescu, =ef de birou la Finan\e. Tan\a era acum iubirea lui cea frumoas[ =i adev[rat[. Gra\ie ei i-a revenit inspira\ia poetic[. }n fiecare sear[, sc[pat de obliga\iile pentru Drapelul, ]nv[luit ]ntr-un nour de fum de \ig[ri, scria versuri de glorificare a f[pturii divine. De altfel, Tan\a r[spundea cu acelea=i sentimente. De=i sfioas[, i-a m[rturisit c[ nici n-ar mai putea tr[i f[r[ el. Trei zile dac[ nu-l vedea, n[scocea motive s[ fie la Lenu\a, confidenta dragostei ei, care, fire=te, chema pe Titu. Toate acestea nu-l ]mpiedicau s[-=i ]mplineasc[ meseria, ba chiar ]l stimulau. }n fiecare diminea\[ se prezenta con=tiincios la Drapelul, cu manuscrisul preg[tit. G[sea totdeauna numai pe Ro=u,
174 Liviu Rebreanu la acela=i birou, parc[ nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi ]=i mai f[ceau apari\ia reporteri, redactori, ve=nic gr[bi\i =i agita\i =i nemul\umi\i, discut`nd violent =i ab\in`ndu-se permanent de a scrie. Altminteri ]ns[, Herdelea era singurul tovar[= redac\ional al lui Ro=u, care ]i spunea deseori: — S[ =tii, puiule, c[ tu ai s[ ajungi! Ascult[-m[ pe mine ce-\i vorbesc, c[ eu nu vorbesc fleacuri ca domni=orii [=tia care vin cu p[l[ria-n cap, se groz[vesc, mint =i nu-s capabili s[ scrie un r`nd cumsecade. Ai s[ ajungi, b[iete, pentru c[ ]\i place munca =i nu te code=ti! S[ =tii!... Ai =i talent, e=ti =i s`rguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate s[ te la=i de meseria asta, c[ te v[d b[iat cinstit =i corect, =i anevoie r[zbe=ti ]n gazet[rie c`nd e=ti a=a, dar oriunde te-ar duce destinul, ai s[ faci treab[, s[ =tii de la mine! Titu Herdelea se credea la r`ndu-i obligat s[-i raporteze c`nd a luat masa la Gogu Ionescu sau c`nd a fost poftit la Grigore Iuga, =i alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public. Secretarului nu-i pl[ceau =i le considera apuc[turi de arivism, enun\`nd dogmatic c[ ziaristul s[ r[m`ie ]n lumea lui, s[ nu se v`re printre ciocoi, s[-=i adoarm[ con=tiin\a. Gazetarul trebuie s[-=i p[streze virgin[ facultatea de a protesta =i a biciui necontenit, mai cu seam[ ]n \ara noastr[, unde f[r[delegea e singura lege perfect valabil[. — Deschide ochii, puiule, =i uit[-te ]mprejur! Te-ai plimbat la \ar[ ]n automobil =i prin castele ciocoie=ti =i n-ai pus urechea la p[m`nt s[ ascul\i glasurile care nu se aud. Din automobil nu se vede =i nu se aude nimic. +i nici pe trotuarele Bucure=tilor. E fals[ =i artificial[ toat[ aparen\a asta de lux =i civiliza\ie. Realitatea e alta, tinere! Export[m zeci de mii de vagoane de cereale =i c`teva milioane de \[rani n-au nici porumb pentru m[m[liga cotidian[! }n\elegi ce va s[ zic[ asta? Cu luminile Bucure=tilor ne ]n=el[m pe noi ]n=ine. Nu ne arunc[m privirea dincolo, fiindc[ =tim c[
175 R[scoala. Vol. I dincolo e pr[pastia =i numai privind ]n ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile =i castele, puiule! Astea-s pojghi\a care acoper[ un vulcan de dureri. Ca m`ine se sparge pojghi\a =i atunci!... Titu se obi=nuise deja cu catastrofismul. Nu era om s[ nu l[crimeze, de ]ndat[ ce venea vorba de st[rile generale, asupra durerilor \[r[nimii, complet`ndu-le cu profe\iile cr`ncene de rigoare. A=a a fost probabil totdeauna =i va fi totdeauna. Or[=enii, care cunosc \ara din vilegiaturi pitore=ti, au o mare predilec\ie pentru \[ranii ve=nic porni\i s[ se revolte, tocmai pentru c[ sunt asigura\i c[ \[ranii rom`ni nu sunt ]n stare s[ se revolte aievea niciodat[. 6 — Ce-ar fi, Grig, s[ facem Cr[ciunul la \ar[? zise Nadina cu mare voio=ie ]ntr-o zi c`nd se apropiau s[rb[torile. Grigore Iuga r[spunse numai cu o privire plin[ de recuno=tin\[. Propunerea o considera o aten\ie delicat[ pentru d`nsul. Nimic nu l-ar fi putut bucura mai mult dec`t dovada aceasta de apropiere sufleteasc[. Iubirea lor ajunge astfel s[ se cimenteze prin ]n\ele- gerea reciproc[. Pasiunea trupeasc[ devine ]n sf`r=it durabil[, fiindc[ se alimenteaz[ din esen\a inepuizabil[ a sufletelor. Dac[ ar fi adoptat de la ]nceput fa\[ de ea atitudinea de azi, c`te am[r[ciuni =i-ar fi cru\at unul altuia! Fericirea n-o po\i gusta dec`t c`nd te-a purificat nefericirea. Detaliile le stabilir[ u=or. Grigore se mul\umea s[ ]nregistreze dorin\ele ei, ca s[-i fie toate ]mplinite cu sfin\enie. Primul punct era c[ vor petrece Cr[ciunul la Amara, dar revelionul ]l vor face negre=it ]n capital[. Acceptat. Al doilea c[ trebuie s[ fie un Cr[ciun vesel, cu lume mult[ =i l[utari buni. Acceptat, fire=te. Vor fi prezen\i to\i vecinii lor mai sub\iri de la \ar[. Despre asta va ]ngriji b[tr`nul, care are s[ fie pl[cut surprins de hot[r`rea lor. }i va
176 Liviu Rebreanu scrie s[ pofteasc[ =i pe prefectul jude\ului, de la Pite=ti, ca s[ fie reprezentat =i guvernul la veselia lor. Nadina sur`se; i se p[rea comic cu prefectul... Grigore ]ntreb[: — De la Bucure=ti lu[m pe cineva sau mai bine nu?... — A, s-ar putea? se mir[ Nadina. Apoi dac[ ar fi numai mo=ieri =i arenda=i, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pere\i de plictiseal[! Trebuie s[ conteze neap[rat pe Gogu =i Eugenia, care au invitat[ la \ar[ =i familia unui frate al ei, profesor, sau a=a ceva, la Giurgiu. Evident, au s[ vie ]mpreun[ cu musafirii lor. Pe urm[ c`\iva b[ie\i mai spirituali, s[ aib[ cu cine sta de vorb[. M[car doi-trei. C`nd rosti numele lui Raul Brumaru, observ[, sau i se p[ru, o u=oar[ crispare pe figura lui Grigore, ]nc`t ad[ug[ repede: Dac[ nu-\i convine, renun\, Grigule!... M -am g`ndit ]ns[ la Raul pentru c[ e totdeauna vesel =i... — O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise b[rbatul cu o comp[timire dispre\uitoare. — Uite, poate s[ vie =i t`n[rul cela, cum ]l cheam[, din Ardeal? continu[ Nadina. }l vom pune s[ ne c`nte colinde ardelene=ti... Cr[ciunul c[dea ]ntr-o joi. Nadina hot[r] s[ plece cu to\ii mar\i dup[-amiaz[ la Amara, s[ doarm[ acolo ]n tihn[, ca s[ fie odihni\i pentru seara din ajun. }n Gara de Nord ]i a=tepta numai Raul; ceilal\i cavaleri mondeni se scuzaser[ ]n ultimul moment. De-abia dincolo de Chitila ap[ru =i Titu Herdelea, radios =i aferat. Min\i c[ a sosit chiar c`nd a plecat trenul =i s-a instalat ]n alt comparti- ment. De fapt venise cu o jum[tate de or[ ]nainte =i =i-a asigurat un loc bun ]n clasa a treia, deoarece c[l[torea pe buzunarul lui =i de ce s[-=i risipeasc[ gologanii. Numai Grigore ]i ascult[ scuzele =i explica\iile. Nadina ]i sur`se indiferent[, r[m`n`nd atent[ la Brumaru, care ]i relata o povestire picant[ dup[ Vie Parisienne1 f[r[ a se ]ntrerupe dec`t o secund[ 1 Via\a parizian[ (fr.)
177 R[scoala. Vol. I pentru a ]ntinde lui Titu m`na st`ng[ =i a-i zice: „Ce mai faci, mon=er?“ T`n[rul Herdelea mai f[cu pu\in[ politic[ cu Grigore, afl[ c[ Gogu Ionescu e la Lespezi de trei zile =i se bucur[ c[ se va ]nt`lni cu Alexandru Pintea, pe care-l cunoscuse de asemenea la S`ngeorz. Pe urm[ g[si un pretext s[ se retrag[ ]n compartimentul s[u, fiindu-i fric[ s[ nu dea conductorul peste el =i s[-l fac[ de r`s, c[ st[ la clasa ]nt`ia cu bilet de a treia. Z[pada ce o l[saser[ ]n Bucure=ti era o juc[rie fa\[ de ce g[sir[ la Amara. La sosire, ]n Coste=ti, ]i a=teptau s[nii. Nadina tres[lta de bucurie. Cum ajunser[ acas[, porunci pentru a doua zi o plimbare cu sania prin ]mprejurimi. Grigore se scul[ mai devreme, s[ ]ngrijeasc[ de plimbarea proiectat[. Avu ]ns[ o surpriz[ nepl[cut[. Asear[, Ichim, b[tr`nul vizitiu de n[dejde, dup[ ce a desh[mat iepele de la sania cea bun[ =i le-a ad[pat, c`nd le-a b[gat ]n grajd s[ le lege la ieslea lor, nu se =tie cum =i ce, dar s-a pomenit cu iapa roaib[, sperioas[, c[ ]ncepe s[ sar[ ]n dou[ picioare, =-apoi s[ zv`rle din copite p`n[ tot l-a zdrobit pe bietul om de l-au scos pe cerg[ afar[. A=a c[ nu-i chip s[ mai ias[ d`nsul cu sania, iar ceilal\i vizitii nici unul nu s- ar ]ncumeta s[ m`ie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit =i pentru Ichim, dar mai cu seam[ din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iu\eal[, nu ar fi mul\umit[ s[ o plimbe cu caii de purtare. Atunci logof[tul Bumbu ]=i d[du p[rerea c[ ar putea chema pe Petric[ al Smarandei, c-a fost doar c[prar la artilerie =i a strunit tot felul de cai, ]nc`t are s[ se joace cu iepele. }l chemar[ degrab[. Totu=i, abia spre amiaz[ pornir[. Nadina lu[ l`ng[ ea pe Titu, pe Raul ]l trecu ]n sania a doua cu Grigore, care o s[rut[ ]n g`nd pentru acest gest. Dup[ indica\iile lui Grigore, sania Nadinei o lu[ ]nainte av`nd s[ fac[ circuitul Ruginoasa, B`rlogu, Babaroaga, Gliganu, Lespezi =i acas[. }nf[=ura\i ]n bunzi imense, c`t ni=te pelerine medievale, acoperi\i cu pleduri groase =i ]mbl[nite, sfidau 12 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
178 Liviu Rebreanu gerul aspru ce d[inuia de peste o s[pt[m`n[. Cum ie=ir[ din Amara, c`mpia alb[ se desf[=ura ]n fa\a lor ca o nesf`r=it[ mantie de hermin[, sc`nteind ]n lumina soarelui mu=c[tor. +oseaua t[ia o d`r[ lucioas[, rectilin[, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, ]n picioare, pu\in plecat ]nainte, ]ndemna iepele arar, cu un plesc[it de limb[, energic. }n sumanu-i cenu=iu, cu c[ciula neagr[ de miel pe o ureche, p[rea mai ]nalt =i mai voinic de cum era. Nadina nu mai t[cea din gur[, at`ta era de entuziasmat[. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strig[t nearticulat, aci l[l[ia un ]nceput de galop cantabil =i din c`nd ]n c`nd striga c[tre vizitiu cu o ]ncurajare a\`\[toare: — Hai, b[iete, hai, nu =ov[i! — Nu =ov[iesc, coni\[, n-ave\i grij[! morm[ia Petre f[r[ a se ]ntoarce, cu glas ]n care tremura un r`s pu\in batjocoritor. Goana vijelioas[ \inea de un ceas. Trecur[ prin Ruginoasa, prin B`rlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe c`nd alergau acum spre Lespezi, v[zur[ de departe un c`rd de ciori, poate c`teva sute, de-a curmezi=ul =oselei, o ]mpro=c[tur[ de cerneal[ pe o colosal[ coal[ de h`rtie. Fl[m`nde =i obraznice, ciorile numai c`nd sania era s[ dea peste ele zbucnir[ brusc de pe p[m`nt cu zgomotos f`lf`it de aripi =i cronc[neli. Iapa ]nainta=[, ]ntr-un acces de spaim[, f[cu o s[ritur[ ]n dreapta s[ se fereasc[ parc[ de primej- die. }n aceea=i clip[ Petre o croi cu biciul peste burt[. Durerea o sperie mai tare, ]nc`t zv`cni drept ]nainte, pe =oseaua neted[, ]ntr-un galop furios, st`rnind =i frica tovar[=ei sale de oi=te. — Ce faci? Ce faci? \ip[ deodat[ Nadina. Ne omoar[!... Ajutor! Se ag[\[ ]ngrozit[ de g`tul lui Titu, ]n vreme ce caii, sfor[ind =i ciulind urechile, goneau nebune=te, izbind deseori cu picioarele dinapoi ]n frontalul bombat al saniei. Atunci r[sun[ glasul lui Petre, ]ncrez[tor: — Nu v[ speria\i =i nu v[ fie fric[, coni\[, dac[ sunte\i cu mine!
179 R[scoala. Vol. I Glasul acesta aspru =i ciudat ]i ]mpr[=tie deodat[ orice team[. Auzi acuma =i pe Titu, care nu-=i pierduse cump[tul, zic`nd: — Doamn[, doamn[, nu e nimic, fi\i lini=tit[! }ncerc[ s[ z`mbeasc[, parc[ i-ar fi fost ru=ine de spaima trecut[. Petre, cu spinarea ]ndoit[ u=or ]napoi, \eap[n ca o st`nc[, str`ngea h[\urile, repet`nd lin =i totu=i poruncitor: — Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parc[ vedea cum i se ]ncle=teaz[ mu=chii bra\elor ca ni=te c[ngi de o\el =i cum ]i cresc mereu puterile, cu c`t ]=i ]nfige picioarele mai d`rz ]n p[m`nt. }=i rec[p[t[ calmul complet. Ajunse iar[=i vesel[ ]n Amara =i, cobor`nd din sanie, r`se de toat[ ]nt`mplarea, ciripind g[l[gios: — Am tras o spaim[ neroad[... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre ]=i ]ntoarse spre ea fa\a ]mbujorat[ de b[taia gerului, cu must[cioara aburit[ =i pi=cat[ de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, ]n care se jucau lic[riri vii de bucurie. Spuse: — Apoi iepele-s buiece, coni\[, c[-s iepe boiere=ti, toat[ vremea numai odihnesc =i m[n`nc[ bine =i nu muncesc. Cum s[ nu le ard[ de nebunii? +i scuip[ triumf[tor ]ntre crupele pline ale iepelor extenuate. — Bravo, Petre, bravo! strig[ Titu Herdelea, care ]n sf`r=it izbutise a se descoto=m[ni dintre bl[nuri =i, s[rind jos, ]l b[tu protector pe um[r. Nadina povesti la dejun ]nt`mplarea, complet`nd-o cu mici ]nflorituri pe care Titu, galant, le confirm[. }nfloriturile se ]nmul- \ir[ =i ]nt`mplarea deveni o aventur[, iar Nadina ]ns[=i o eroin[ c`nd repet[ povestirea de mai multe ori invita\ilor ce ]ncepur[ s[ soseasc[ mai spre sear[. Cu c`t observa mai mare ]ngrijorare la interlocutori, cu at`t era mai m`ndr[, r`dea =i declara nep[s[toare c[ ]i plac grozav emo\iile violente =i ]i pare bine c-a v[zut =i moartea cu ochii.
180 Liviu Rebreanu — Era s[ m[ pierzi, Grig drag... M -ai fi regretat? zise senti- mental, ]ntr-un moment, so\ului ei, care r[spunse m`ng`ind-o ca pe un copil nepriceput: — Asta ]nseamn[ c[ trebuie s[ fii prudent[ cu pl[cerile, oric`t te-ar tenta! — O pl[cere prudent[ nu mai e pl[cere! ripost[ Nadina r[sf[\at[. Miron Iuga ]=i primi oaspe\ii cu o bonomie ce-i =edea bine. Nu poftise dintre vecini pe Platamonu, de=i Grigore crezuse c[ ar fi fost delicat, de vreme ce e arenda=ul Nadinei =i al lui Gogu, =i nici pe Cosma Buruian[, c[ruia ]nc[ nu-i iertase minciuna cu furtul, oric`t arenda=ul, ca s[-l ]mbuneze, r[spl[tise pe \[ranii ancheta\i =i b[tu\i de poman[ cu c`te un sac de porumb. Pe la =apte seara, sosir[, ultimii, prefectul Andrei Boerescu =i generalul Dadarlat, am`ndoi cu nevestele, venind direct de la Pite=ti =i urm`nd s[ plece pe urm[ de aici fiecare la mo=ia lui, unul la Rociu, cel[lalt la Humele, unde aveau s[ petreac[ s[rb[- torile. Prefectul era un b[tr`nel m[run\el =i rotofei cam de v`rsta lui Miron, plin de via\[ =i de vioiciune. Studiase odinioar[ medi- cina =i chiar avea t[bli\a cu titlul pe zidul casei la Pite=ti, dar n-a practicat niciodat[, sim\ind o repulsie fizic[ fa\[ de boli =i suferin- \e. Nevast[-sa ]i sem[na, parc[ i-ar fi fost sor[, =i la ]nf[\i=are, =i la temperament. Generalul Dadarlat ]n schimb, cu toate c[ avea o inim[ ca untul proasp[t, p[rea fioros ca un haiduc mai ales din pricina must[\ilor mari, negre, vopsite, cu v`rfurile r[sucite d`rz, care contrastau cu p[rul de pe cap, rar =i cam c[runt. Doamna general, voinic[ =i ]nalt[ ca =i b[rbatul ei, era mai t`n[r[ mult ca d`nsul =i ]nc[ cochet[. Marele hol ajunsese aproape ne]nc[p[tor. Prefectul, neuit`ndu- =i calitatea, ]=i lu[ pentru ]nceput un aer de gravitate pe care ]ns[ ]l lep[d[ repede, ca s[ nu-=i strice pofta de m`ncare. C`nd afl[
181 R[scoala. Vol. I c[ Titu Herdelea e ziarist din Bucure=ti =i ]nc[ de la gazeta guver- nului, ]l trase ]ntr-un col\ =i-l chestion[ am[nun\it asupra situa\iei politice, demonstr`ndu-i c[ ]n jude\ul lui lucrurile merg strun[ =i c[ el e popular =i iubit. }n centrul interesului general continu[ s[ r[m`ie aventura Nadinei, constituind, de altfel, =i un subiect la care putea participa toat[ lumea cu deplin[ competen\[. }nsu=i Ioni\[ Rotompan, o fire mai ]nchis[, =i chiar ursuz, tr[ind singuratic la mo=ia-i Goia de c`nd =i-a m[ritat fata, ]i puse c`teva ]ntreb[ri =i d[du din cap ocrotitor. Colonelul pensionar +tef[nescu, arenda=ul mo=iei Vl[du- \a, ]=i adusese toate trei fetele, deopotriv[ de dr[g[la=e, ]n speran\a c[ Nadina, cu rela\iile ei ]n lumea bun[, va fi adus de la Bucure=ti =i tineri serio=i. Nadina le-a ]mbr[\i=at ]ntr-adev[r foarte amabil =i a poruncit lui Raul s[ le fac[ curte, ]ns[rcinare de care el se achita con=tiincios =i cu c`te-o privire tainic[ desperat[ dup[ Nadina. C[pitanul Lache Gr[dinaru, crez`ndu-se irezistibil pentru c[ numai cu s[bioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevast[ ur`\ic[ =i prostu\[, b[tea zelos din pinteni pe l`ng[ Nadina =i-=i sublinia str[duin\ele cu c`te un suspin ]nso\it de ]ntoarcerea ochilor pe dos. Ca s[ scape de el, Nadina fu obligat[ s[ se retrag[ pu\in deoparte cu Titu Herdelea. — E idiot r[u c[pitanul [sta! zise ea plictisit[. Titu se socotea ]ntruc`tva tovar[= =i complice. Afl`ndu-se acuma ]ntre patru ochi cu ea, i se p[ru =i mai frumoas[, decoltat[ ad`nc =i cu bra\ele goale cum era, =i cu o str[lucire stranie pe figura-i enigmatic[. }i =opti cu entuziasm re\inut: — M -am ales =i eu cu ceva din p[\ania de azi, c[ v-a\i ]ncol[cit bra\ele pe g`tul meu cu at`ta ardoare de parc[... — Vezi, nici nu mi-am dat seama, z`mbi Nadina. }\i ]nchipui, ]ns[, c[ n-a fost cu inten\ie...
182 Liviu Rebreanu — Din nenorocire! f[cu t`n[rul Herdelea. }n clipa c`nd s[ se a=eze la mas[, afar[, sub ferestre, r[sun[ o colind[. Toat[ lumea o ascult[ cu pl[cere. Mai urmar[ dou[. Era corul de fete =i fl[c[i ]njghebat de ]nv[\[torul Drago= ]nadins, pentru a face o surpriz[ b[tr`nului Iuga, care fu ]ntr-adev[r mul\umit. Porunci s[-i osp[teze bine pe to\i, iar pe Drago= ]l felicit[ =i-l opri la mas[. Fire=te, cina se prelungi p`n[ spre miezul nop\ii, stropit[ cu vinuri variate, animat[ de muzica vestitului F[nic[ de la Pite=ti =i de inevitabilul toast al prefectului, pe care b[tr`nul colonel pensionar +tef[nescu se sim\i dator s[-l completeze cu compli- mente galante la adresa Nadinei =i a celorlalte cucoane prezente... Pe urm[ Nadina ceru s[ danseze =i dansul se generaliz[ f[r[ s[ se ridice masa. Peretele de sticl[ dinspre hol se d[du ]n l[turi, l[utarii trecur[ la mijloc =i astfel fur[ ]mp[ca\i =i cei r[ma=i ]n jurul mesei, =i dansatorii care se puteau fr[m`nta ]n largul lor dincolo. Nadina reu=i s[ ]nduplece p`n[ =i pe Miron Iuga s[ fac[ un vals b[tr`nesc cu ea. Totu=i aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dans[ pe r`nd cu toate cucoa- nele. Singur[ so\ia prefectului ]l refuz[, scuz`ndu-se amabil c[ nu mai e ]n v`rsta c`nd unei femei ]i =ade bine s[-=i arate gra\iile. Gogu Ionescu, ]n ciuda celor aproape cincizeci de ani, f[cea o concuren\[ redutabil[ lui Raul; adev[rat c[ el juca mai mult cu Eugenia =i de dragul ei. Nici Titu Herdelea nu vroia s[ r[m`ie mai prejos, ]ndeosebi pentru pl[cerea de-a dansa cu Nadina, c[reia ]i =i spuse languros ]n timpul unui boston: — Soarta m[ r[zbun[ pentru azi-diminea\[... +i-i str`nse mijlocul. Nadina ]i zise cu indiferen\[: — Ia seama, c[ porne=ti pe urmele c[pitanului!
183 R[scoala. Vol. I T`n[rul se pleo=ti, parc[ ar fi primit un du= rece. }i era ru=ine c[ a fost f[r[ tact =i se retrase la mas[, a=ez`ndu-se modest l`ng[ ]nv[\[torul Drago=. De acolo urm[ri un r[stimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru. — Cel pu\in sper c[ observi c`t m[ sacrific? ]ntreb[ Raul ajung`nd cu ea ]ntr-un col\ mai dep[rtat. Nadina se lipi de el, f[r[ s[-l priveasc[, ]n loc de r[spuns. — Sunt exasperat... Nu mai pot!... De ce m[ chinuie=ti a=a? continu[ Raul, str`ng`nd-o =i alunec`ndu-=i bra\ul pe spatele ei. — Ai r[bdare! murmur[ Nadina. Nu m[ str`nge a=a, c[ ne observ[ lumea... — Mi-ai promis solemn, Nada, nu-i a=a? insist[ el. Te a=tept, Nada, auzi?... Vii?... Vii? Te rog... Nada... — Da, da... Sss... Taci! =opti ea, ]ncle=t`ndu-=i nervos m`na st`ng[ pe bra\ul lui, fiindc[ ]n aceea=i clip[ auzi aproape glasul c[pitanului ]ntov[r[=it de vijelioase b[t[i din pinteni: — Coni\[, mai fie-v[ mil[ =i de noi [=tia care... Nadina p[r[si pe Brumaru =i trecu ]n bra\ele c[pitanului, ciripind: — Domnul are dreptate... Tu a=teapt[, Raul! S[ te mul\ume=ti cu sf`r=itul!... C[pitanul Gr[dinaru, ]nc`ntat, se dep[rt[ cu ea ]ntr-un elan furtunos =i triumfal. Titu Herdelea v[zu pe Brumaru r[mas ]n mijlocul holului, cu ochii dup[ perechea ce disp[rea. Z`mbi ]n sine satisf[cut c[ =i Raul o fi p[\it ca d`nsul sau ceva similar =i-=i zise cu admira\ie: „Minunat[ femeie!“ L`ng[ el, la mas[, discu\ia era ]n toi. Prefectul Boerescu adusese vorba despre guvern, l[ud`ndu-l negre=it =i astfel st`rnind criticile din ce ]n ce mai vii ale colonelului pensionar +tef[nescu, care nu se sfia s[ declare c[ „mergem spre dezastru sigur dac[ se tolereaz[
184 Liviu Rebreanu anarhia“. El nu face politic[ =i nu-i pas[ ce partid e la putere, dar pretinde ca guvernul s[ fie energic, s[ =tie ce vrea =i s[ p[streze ordinea =i disciplina, altfel ne pr[p[dim. — Las[, colonele, c[ anarhia numai dumneata o vezi, pentru c[ e=ti ]n opozi\ie, zise prefectul cu superioritate. Degeaba spui c[ nu faci politic[. N -ai votat cu dumnealor acum doi ani?... Carevas[zic[?... — Domnule prefect, eu votez cu cine-mi spune con=tiin\a mea de cet[\ean cinstit! strig[ colonelul aprins. Nu sunt ]nscris ]n nici un partid, nici la ei, nici la dumneavoastr[, tocmai ca s[-mi p[strez libertatea judec[\ii! — Nu te sup[ra, colonele, degeaba! relu[ Boerescu blajin. Eu nu te acuz c[ ai votat cum ai vrut, dar nu pot admite s[ fim denigra\i pe nedrept. At`t! Apoi, f[r[ a mai a=tepta s[-=i vie ]n fire pensionarul, se adres[ deodat[, parc[ printr-o inspira\ie fericit[, ]nv[\[torului Drago=, care t[cuse p`n[ atunci: — Ascult[, domnule... [sta... cum te cheam[, c[ \i-am uitat numele... domnule ]nv[\[tor! — Drago=! complet[ ]nv[\[torul. — Da, Drago=... Spune dumneata, c[ tr[ie=ti ]n mijlocul \[ranilor =i e=ti ie=it din popor, dar spune deschis, f[r[ nici o sfial[: este lini=te =i ordine pe aici ori e cum zice dumnealui? Poftim! Te rog! Dup[ o u=oar[ ezitare, ]nv[\[torul r[spunse uit`ndu-se drept ]n ochii prefectului: — Este pace =i lini=te, dar e =i mult[ s[r[cie! Boerescu se ]ncrunt[ pu\in: — S[r[cie, da, fire=te... S[r[cia ]ns[ nu intr[ ]n atribu\iile guvernului. Asta depinde de ]mprejur[ri =i de oameni. Guvernul trebuie s[ \in[ cump[n[ dreapt[ =i at`t! Drago=, ca o justificare, continu[ mai viu:
185 R[scoala. Vol. I — Desigur, dar vede\i dumneavoastr[, suntem de-abia la Cr[ciun =i marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E ]ngrozitor! G`ndi\i-v[ ce vor face nenoroci\ii p`n[ ]n toamna viitoare? Sunt sili\i s[ cer=easc[ pur =i simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei =i de b[rba\i s[ se milogeas- c[ pentru porumb, numai pentru porumb, =i s[ se ]ndatoreze peste puterile lor. +i ce-a fost aici e pretutindeni, dac[ nu =i mai r[u... Colonelul +tef[nescu ]=i redob`ndi ]ncrederea =i-l ]ntrerupse, adres`ndu-se prefectului: — Vas[zic[ ]ntocmai ce afirmam eu, iubite domnule prefect! Exact! Oamenii nu se ajung, =i murmur[, =i se agit[, =i amenin\[. Asta nu e anarhie, pentru Dumnezeu, domnilor?... +i ]nc[ am avut un an mai buni=or, de s-au f[cut de toate, potrivit. }nchipui\i-v[, ]ns[, dumneavoastr[ ce s-ar ]nt`mpla dac-ar da Dumnezeu o sece- t[ sau alt[ pacoste! Ei, ce s[ v[ mai spun, cred c[ \[ranii s-ar n[pusti, f[r[ mult[ vorb[, la hambarele boierilor, dac[ nu =i mai r[u! Boerescu era ]ncurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea, care s-ar putea s[ bat[ toba pe la Bucure=ti ce-a auzit ]n jude\ul lui =i s[-i scoat[ faima c[ e prefect slab. Se g`ndea la o replic[ zdrobitoare, nu-i venea nimic ]n minte =i se enerva. }ntre timp, Miron Iuga observ[ lini=tit: — Toate astea sunt efectele demagogiei de=[n\ate ce se face la ora=e. De acolo porne=te r[ul =i se propag[ nemul\umirea \[rani- lor =i spiritul de dezordine. C`nd oamenii pretin=i serio=i proclam[ c[ \[ranii nu pot tr[i fiindc[ n-au p[m`nt, cum s[ nu cear[ \[ranul p[m`nt =i cum s[ mai respecte ]nvoielile? Aici e buba. — Coane Miroane, vorbi=i din inima mea! strig[ colonelul, \[ranul =ade la c`rcium[, ]=i bea acolo toat[ munca =i pe urm[ se vait[ c[ nu se ajunge... }nv[\[torul nu se putu opri s[ nu zic[: — Adev[rat, sunt mul\i be\ivi, dar nu... Pensionarul nu-i d[du voie s[ sf`r=easc[ =i continu[:
186 Liviu Rebreanu — To\i sunt ]nd[r[tnici =i lacomi, domnule! De aceea trebuie o m`n[ de fier s[-i dezmeticeasc[, altfel... Prefectul ]ntrerupse batjocoritor, parc[ =i-ar fi g[sit replica definitiv[: — Dumneata vrei un guvern care s[-\i d[d[ceasc[ \[ranii, colonele! Ei, bat[-te s[ te bat[! De ce nu spuneai?... Ai v[zut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia s[ scrii asta la Drapelul, s[-=i dea seama =i cei mai mari c`te de toate ni se cer nou[, care ]i reprezent[m! Titu Herdelea sur`se ]n\eleg[tor, iar prefectul trase cu ochiul. Atunci ]ns[ doamna Pintea d[du semnalul plec[rii la care se ralie ]ndat[ =i so\ia prefectului. Grigore =i Miron zadarnic mai ]ncercar[ s[ se ]mpotriveasc[. }n c`teva minute to\i oaspe\ii, sp[im`nta\i c[ orele sunt aproape patru, se ridicar[. Se ivi totu=i o problem[ grav[, pus[ de doamna Pintea ]ns[=i: cum s[ fac[ oare cu cei trei copii ai ei pe care ]i culcase ]ndat[ dup[ cin[ =i acuma dormeau du=i? }i era mil[ s[-i scoale =i fric[ s[ nu se ]mboln[- veasc[ ie=ind, ]nc[lzi\i, ]n gerul de afar[. Toat[ lumea lu[ parte la dezbatere cu diferite solu\ii. Grigore hot[r] s[ r[m`ie =i so\ii Pintea s[ doarm[ aici, iar m`ine vor trece la Lespezi unde au stat =i vor mai sta destul. Au la dispozi\ie o camer[ bun[ chiar al[turi de a copiilor, care e l`ng[ a Nadinei, a=a c[ vor fi ca acas[... Dup[ ce, ]ncetul cu ]ncetul, musafirii se risipir[ =i Miron Iuga se retrase ]n vechiul conac, cei r[ma=i se suir[ ]mpreun[ la etaj. }n hol mai st[tur[ de vorb[ c`teva minute, apoi se desp[r\ir[. So\ii Pintea, cu precau\ia necesar[, ]=i aruncar[ ochii ]n odaia copiilor ]nainte de-a se retrage ]n odaia lor. Titu Herdelea =i Brumaru, ale c[ror camere erau al[turate =i dincolo de deschiz[tura mare a verandei cu geaml`c albastru de deasupra intr[rii principale, trecur[ de asemenea la culcare. Cum prin geaml`cul verandei p[trundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment ]n mijlocul
187 R[scoala. Vol. I holului =i de acolo, ]ntorc`ndu-se spre Nadina =i Grigore, zise melancolic, cum =ade bine unui poet: — Ce noapte divin[! Nadina deschisese u=a iatacului ei. }n lumina palid[ a candelei se vedea patul mare, alb =i cald, cu portretul ei deasupra. Grigore ]ntreb[ ]ncet: — E=ti mul\umit[, iubirea mea? — M -am amuzat foarte, foarte bine, murmur[ Nadina =i, dup[ o mic[ pauz[, abia st[p`nindu-=i mole=eala, ad[ug[: Dar acuma sunt a=a de obosit[ c[... B[rbatul o privea. }i era mil[ de extenuarea ei v[dit[. }i =opti bl`nd: — Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine c[ e=ti mul\umit[... Eu te las, inima mea! Noapte bun[! O str`nse ]n bra\e =i-i s[rut[ buzele fierbin\i ca fl[c[rile. Desf[c`ndu-se alene din str`nsoarea lui, Nadina z`mbi: — C`t e=ti de dr[gu\ c[ nu... Noapte bun[, Grig drag! Grigore r[mase o clip[ ]n fa\a u=ii ce se ]nchise. Auzi de jos =oapte =i pa=i, servitorii care f[ceau pu\in[ ordine ]nainte de-a se duce la odihn[. Stinse lampa ce at`rna din tavan. Razele alb[strite ale lunii se ]ng`nau cu ]ntunericul negru. }=i cuno=tea prea bine drumul prin coridorul mic =i ]ngust la dormitorul lui obi=nuit, aflat mai ]n fund, cu fereastra spre conacul vechi. Se dezbr[c[, se tr`nti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plin[ de o bucurie neast`mp[rat[. Dorea pe Nadina cum n-o mai dorise de mult. +i totu=i s-a retras aici singur. Dac[ ar fi insistat... Dar e mai bine a=a. Altfel ce deosebire ar fi ]ntre iubirea lui =i a unui b[d[ran care nu cunoa=te dec`t ]mplinirea poftei cu orice pre\. G`ndurile ]i alergau, se ]mpleteau, se goneau, f[ureau planuri, le sf[r`mau, st`rneau speran\e... Trecuse mai bine de un ceas =i nici urm[ de somn. Poate e =i prea cald ]n odaie. Se scul[, ]mbr[c[
188 Liviu Rebreanu un halat, aprinse o \igar[. Trebuie s[ se r[coreasc[ pu\in. }ntune- ricul era acuma mai negru. }n hol razele lunii se zv`rcoleau neputincioase. Ajunse b`jb`ind ]n deschiz[tura verandei unde erau c`teva fotoliuri =i mescioare. }=i pip[i un jil\ =i se a=ez[ ]ncet, cum =i venise, parc[ i-ar fi fost team[ s[ nu turbure somnul celorlal\i. +edea cu spatele spre peretele care-l desp[r\ea de iubirea lui. }n fa\[, piezi=, prin sticla albastr[, ]l privea discul enorm, speriat =i curios al lunii. T[cerea, mai mare aici dec`t ]n dormitorul lui, ]i f[cea bine ca =i r[coarea ce-l ]nconjura =i-i mulcomea b[t[ile inimii. L[s[ capul ]napoi pe rezem[toarea fotoliului =i ]nchise ochii, zic`ndu-=i amuzat: „Ce nostim ar fi s[ adorm a=a!“ Din c`nd ]n c`nd ]ns[ tr[gea din \igar[ schi\`nd c`te un rotocol de lumin[ ro=iatic[. Deodat[ i se p[ru c[ o u=[ s-a deschis =i s-a ]nchis at`t de domol, c[ nici nu i-a auzit zgomotul. Ascult[ o clip[, apoi, nemaiput`ndu-=i st[p`ni r[bdarea, se ridic[ brusc ]n picioare. Jil\ul se lovi de perete cu zgomot l`nced de vat[. Se uit[ ]nt`i ]n st`nga, spre iatacul Nadinei, pe urm[ ]n dreapta. Pe zidul dintre u=a lui Herdelea =i a lui Brumaru parc[ tremura o umbr[ cenu=ie ]n bezna complet[. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipit[ cu bra\ele ]ntredeschise. O apuc[ de um[rul gol =i-n aceea=i secund[, recunosc`nd-o: — A, tu?... Credeam, c[ vreo servitoare... Sim\i um[rul moale, rece =i pu\in jilav. }=i smulse m`na, parc[ ar fi atins o piele de =arpe. Cuprins de sc`rb[, =opti: — T`rf[! Apoi ]ntoarse spatele =i porni prin ]ntunericul ]ngro=at spre fund, gr[bit, ca =i c`nd un val de frig ar fi amenin\at s[-i ]nghe\e inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal dec`t to\i, cobor] spilcuit, fericit, fredon`nd vesel o arie nou[ care f[cea furori la Paris. Jos, d[du peste Grigore.
189 R[scoala. Vol. I — A, Grig?... M -ai ]ntrecut, mon=er... Credeam c[ voi fi cel dint`i! strig[ apropiindu-se cu m`na ]ntins[. Grigore, f[r[ s[-i observe m`na, r[spunse ]ntunecat: — Pleci imediat la Bucure=ti!... Sania e la scar[. Brumaru ]ng[lbeni, bolborosi vorbe f[r[ =ir, se mir[. Grigore insist[: — Ai un sfert de or[. Gr[be=te-te! Peste un sfert de or[ Raul era ]mbr[cat. Petre, care \inea ]nc[ locul lui Ichim, ridic[ biciul. Pe c`nd porneau, din capul sc[rii Grigore strig[: — Ia seama, Petre, cu iepele!
190 Liviu Rebreanu Capitotul V FRIGURI 1 Toat[ lumea regret[ a doua zi plecarea subit[ a lui Brumaru, o comoar[ de bun[ dispozi\ie. Totu=i lipsa lui nu ]mpiedic[ s[ domneasc[ o veselie at`t de deplin[, c[ doamna Pintea, v[z`nd c[ so\ul ei se ]ntinde la conversa\ie cu Miron Iuga =i cu Titu, trebui s[ fie energic[: — Aidem s[ plec[m, Alexandre drag[, altfel ne apuc[ aici a doua noapte! Nadina, ca s[ ia ni\el aer =i s[ se mai dezmor\easc[, ]i ]nso\i p`n[ la Lespezi. Se ]ntoarse t`rziu, tocmai la mas[. Dup[ programul stabilit, ziua a doua de Cr[ciun urmau s[ o petreac[ to\i la Gogu. B[tr`nul Iuga avea s[ r[m`ie singur; el nu-=i schimb[ obiceiurile de-a nu se mi=ca de acas[ ]n zilele de s[rb[tori. Acuma ]ns[ Grigore anun\[ c[ nici el nu se va putea duce, fiindc[ trebuie s[ se repead[ negre=it p`n[ la Pite=ti, unde a fost chemat de ni=te afaceri foarte importante =i care nu sufer[ am`nare. Titu Herdelea se bucur[ c[ va ]ntov[r[=i singur pe Nadina, de=i ea p[rea cam plictisit[. La Lespezi, unde au fost opri\i =i la cin[, s-a pl`ns de b[rbatul ei, spun`nd c[ sensibilitatea fireasc[ ]i e maltratat[ ]n c[snicia asta ]n fiece moment. Spre sear[ s-a mai ]nviorat, iar la ]ntoarcere a fost dr[gu\[ =i vesel[, a ciripit tot timpul, a r`s de glumele lui Titu, a oprit sania ca s[ admire luna =i a l[l[it felurite c`ntece fran\uze=ti cu glasul aburit de ger. CUPRINS
191 R[scoala. Vol. I Nadina ]ntr-adev[r se sim\ea ]ntr-o situa\ie ]ncurcat[ =i nu =tia ce atitudine s[ aib[ din pricina lui Grigore care, f[r[ s[ bage de seam[ ceilal\i, nu i-a mai adresat nici un cuv`nt, necum s[-i cear[ vreo explica\ie. B[nuia c[ Grig s-a dus dup[ Brumaru, ca s[ se bat[ ]n duel. Un duel ]ns[ ar atrage dup[ sine inevitabil divor\ul. Dac[ se ]nl[tur[ duelul, atunci poate Grigore a g[sit alt aranja- ment, mai pu\in romantic. De aceea a =i vorbit ea la Gogu despre c[snicia ei ]ntr-un ton care s[ justifice orice eventualitate ulte- rioar[... A treia zi de Cr[ciun, pe c`nd se ]ntorcea dintr-o plimbare pe jos, un grup de \[rani o ]nt`mpin[ ]n curtea conacului. Se ro=i =i se enerv[. }ntre \[rani era =i Petre, pe care oamenii ]l luaser[ socotind c[ are s[ fie ascultat cu mai mult[ bun[voin\[, fiindc[ a purtat-o cu sania. Fl[c[ul ]ns[ n-apuc[ s[ rosteasc[ nici trei vorbe c[ Nadina ]l =i ]ntrerupse cu asprime: — Ce, a\i ]nceput acuma s[-mi a\ine\i calea? Nu v-am spus c[ nu v`nd? Atunci ce mai vre\i? De ce nu m[ l[sa\i ]n pace? Eu am venit aci s[ fiu lini=tit[, nu s[... Trecu ]nainte =i urc[ treptele m`nioas[: — At`ta necuviin\[ nici n-am mai pomenit! T`n[rul Herdelea o urm[ speriat =i cl[tin`nd din cap. N-ar fi crezut-o capabil[ de o izbucnire a=a de energic[. |[ranii r[maser[ pe loc. Se uitar[ unii la al\ii nedumeri\i. }ntr-un t`rziu Marin Stan, potrivindu-=i c[ciula, f[cu glume\: — }ndr[cit[ muiere! Petre ]ns[ bomb[ni mohor`t: — Apoi stai, cucoan[, c-om mai vorbi noi ]mpreun[! Dup[-mas[, la Drago=, Titu Herdelea trebui s[ asculte iar[=i durerile satului. }n acela=i timp, Miron Iuga discuta mai pe ]ndelete cu Nadina, fire=te, despre Babaroaga.
192 Liviu Rebreanu }n sf`r=it duminic[, a patra zi, pe ]nserat, sosi Grigore. Se scuz[ c[ a lipsit at`ta vreme =i era vesel, parc[ toate i-ar fi mers ]n plin. }nainte de cin[ spuse Nadinei c[ ar dori s[-i vorbeasc[. Sim\ind ]n glasul =i ]n ochii lui o vioiciune melancolic[, Nadina ]ntreb[ cu un z`mbet de ispitire: — Vrei s[ mergem sus la mine? — Nu, nu! protest[ b[rbatul, ]nchiz`ndu-se brusc ca ]n fa\a unei primejdii. Se retraser[ ]ntr-un salona= unde Grigore zise lini=tit =i simplu: — Iat[ ce-am hot[r`t definitiv! C[ m`ine, luni, cu acceleratul de dup[-amiazi, ca s[ aib[ timp s[ se preg[teasc[, va pleca la Bucure=ti. Se va pune f[r[ z[bav[ ]n leg[tur[ cu un avocat =i va face ea cererea de divor\. Motivul l-a creat el: p[r[sirea domiciliului. N-a fost, bine]n\eles, la Pite=ti, unde n-avea ce c[uta ]n zilele de s[rb[tori, ci la Bucure=ti, s[-=i mute toate lucrurile personale la m[tu=[-sa Mariuca, v[duva generalului Constantinescu. A f[cut gestul, oric`t i-a venit de greu, spre a evita scandalul. Cu condi\ia ca ea s[ nu t[r[g[neze divor\ul. Altminteri n-ar garanta c[ va r[m`nea pasiv p`n[ la cap[t. T`n[rul Herdelea o va ]ntov[r[=i, ca s[ nu c[l[toreasc[ singur[. A luat el biletele la Coste=ti, a=a c[ n-au dec`t s[ se urce ]n tren. Nadina ]l privise ]nt`i intrigat[, pe urm[ l-a ascultat calm, cu o u=oar[ fluturare de ironie ]n col\urile gurii. — Bine! f[cu la sf`r=it =i ie=i urmat[ de aproape de Grigore. La mas[ declar[ c[ i s-a ur`t =i m`ine pleac[ acas[. Miron ]ncerc[ s-o mai opreasc[. }n zadar. }l las[ ]ns[ pe Grig aici, dac[ domnul Herdelea vrea s[-i fie tovar[= de drum. Fire=te, domnul Herdelea primi cu entuziasm =i de dragul ei, =i de bucurie c[ poate s[ economiseasc[ cheltuiala de tren. Desp[r\irea se f[cu ]n hol. Afar[ era un ger n[prasnic. Nadina, ]nm[nu=at[ =i ]mbondorit[, ]ntinse m`na natural: — La revedere, Grig!
193 R[scoala. Vol. I — Adio! =opti aproape imperceptibil Grigore de-abia ating`nd m[nu=a, parc[ i-ar fi fost fric[. B[tr`nul Miron o conduse p`n[ la u=a care r[mase un r[stimp deschis[, l[s`nd s[ p[trund[ ]n[untru un val de aer proasp[t =i ]nvior[tor. — Ce femeiu=c[ nostim[ =i simpatic[! murmur[ b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile. P[cat c[ ai l[sat-o s[ plece a=a cur`nd, Grigori\[! C`nd afl[ despre divor\, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explica\iile lui Grigore fur[ zadarnice, mai ales c[ el nu-i m[rturisea tocmai motivul hot[r`tor. B[tr`nul refuz[ s[ admit[, de=i nu spunea, socotind c[ prin divor\ ar pierde speran\a de-a mai fi preferat la v`nzarea Babaroagei. — Cred c[ ea e mai ]n\eleapt[ ca tine =i nu va cere desp[r\irea! f[cu Miron Iuga. — Ar fi mai dezagreabil pentru ea! zise Grigore. 2 Gerul \inea de patru s[pt[m`ni, dinainte de Cr[ciun, =i nici g`nd s[ se mai ]nmoaie. Satul p[rea ]ngropat ]n z[pad[ p`n[-n br`u. Focul ]n vatr[ nu se putea stinge. Boierul Miron s-a ]ndurat de suferin\a oamenilor =i i-a l[sat s[-=i aduc[ din p[durea lui crengi, usc[turi, f[r[ parale =i f[r[ s[-i ]nsemne ]n catastife. Dar iarna se lungea =i usc[turile, pu\ine ]n p[durea boiereasc[. Unii ]ncepur[ s[-=i puie pe foc gardurile, al\ii s[-=i taie pomii de prin gr[dini. Duminica urm[toare prim[ria se umplu de oameni. Primarul Pravil[, venit mai devreme, a a=teptat lini=tit s[ se adune lumea =i n-a vrut s[ spuie nim[nui ce porunci are de vestit. Numai c`nd a v[zut c[ =i tinda e ticsit[ =i nici ]n cancelarie nu mai ]ncap al\ii, a ]nceput s[ vorbeasc[ cu glasul u=or tremurat de sfertul de \uic[ 13 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
194 Liviu Rebreanu ce-l d[duse repede peste cap la Busuioc, trec`nd ]ncoace, ca s[-=i dreag[ energia. Dup[ ce se l[ud[ c[ e un om milos, c[ se poart[ bine =i cre=tine=te cu lumea =i c[ acoper[ multe gre=eli, se pl`nse c[ totu=i Amara ar fi pe cale s[ ajung[ satul ho\ilor, fiindc[ de la Cr[ciun n-a fost noapte s[ nu se ]nt`mple vreun furti=ag. Arenda- =ul Cosma Buruian[ e jecm[nit ca-n codru =i e amenin\at s[ r[m`ie f[r[ porumb de s[m`n\[. — Apoi ne-au omor`t destul jandarmii ast[-toamn[ din pricina d`nsului! morm[i Serafim Mogo=, de-l auzir[ to\i. Primarul recunoscu, dar scuz[ pe arenda=, c[ a desp[gubit pe to\i ancheta\ii de atunci, de=i n-ar fi fost obligat. Leonte Orbi=or strig[ din tind[: — Numai c[ b[taia nu se-ntoarce, dom’ primar! Cosma Buruian[, totu=i, n-a reclamat ca s[ nu mai afle boierul cel mare =i s[ ias[ iar[=i pacoste pe oameni. De vreo s[pt[m`n[ r[uf[c[torii dau t`rcoale =i pe la curtea boierului Miron. +i ]nc[ boierii ca boierii, c[ omul ciupe=te de la boier =i zice c[ nu-i p[cat, c[ tot din munca lui vine. Dar s-a furat =i de la oameni, cut[ruia o g[in[, cut[ruia porumb... P[rintelui Nicodim, barem, =tie tot satul, acum trei zile i-au luat toat[ carnea de la doi porci t[ia\i de Cr[ciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de fa\[; s[ spuie dac[ e adev[rat!... Primarul f[cu o pauz[, ca s[ dea r[gaz ginerelui s[ r[spund[. Filip, greoi =i tihnit, se scormoni, tu=i, d[du din cap, preg[tindu-se s[ dojeneasc[ mai aspru pe tic[lo=ii care au p[gubit pe ]nsu=i slujitorul bisericii. P`n[ s[ deschid[ el gura, Ignat Cercel zise ]n doi peri: — Cine fur[ fur[ de la cine are... C[ de la alde mine ce s[ fure? S[r[cia? C`\iva r`ser[, =i ]n cancelarie, =i mai cu seam[ ]n tind[. Primarul se sup[r[: — Las[ gluma, Ignate, c[ nu v-am str`ns eu aci pentru glume, s[ =tii!
195 R[scoala. Vol. I — Nu-i glum[, dom’ primar! f[cu \[ranul, relu`ndu-=i glasul umil obi=nuit. C[ porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem, lemne n-avem =i-mi \ip[ copiii toat[ ziua de foame =i de frig... — Nu mai putem, oameni buni! strig[ deodat[ =i Leonte Orbi=or, ]ncurajat parc[. Din iarna asta nu-i chip s[ ie=im. Ori murim, ori... — A=a-i, a=a-i! ]nt[rir[ mai multe glasuri ]n tind[. Murim! Din v[lm[=ag se desprinse mai clar o voce ascu\it[: — De trei zile n-am b[gat nimica-n gur[, de nici nu =tiu cum m[ mai \in pe picioare, uite asta mi-e crucea! Primarul, ca s[-=i redob`ndeasc[ autoritatea, r[cni m`nios: — Ho!... Ho!... Destul! =i, potolindu-se pu\in zgomotul, urm[ iar[=i mai bl`nd: S[r[cie este, c-o vedem, =i foame berechet, n-am ce zice. Dar a=a m`ine ai s[-mi pui m`na-n beregat[, c[ \i-e foame. Se poate? — Apoi, da, f[cu glasul ascu\it de adineaori cu un ton care putea fi =i afirmativ, =i negativ. Era Melente Heruvimu, ]nalt, supt, cu fa\a galben[, parc-ar fi fost bolnav de lingoare, =i cu ni=te ochi negri, aprin=i de disperare. Avea acas[ trei copii =i o nevast[ care z[cea de ast[-toamn[ de nici nu tr[ia, nici nu murea. Pravil[ primi r[spunsul ]n ]n\elesul bun =i, relu`nd firul de unde se ]ncurcase, declar[ c[ de azi ]ncolo el se spal[ pe m`ini =i va da pe m`na jandarmilor orice nelegiuire, s[ descopere ei pe f[pta=i =i s[ fac[ ordine ]n sat. Serafim Mogo= iar morm[i, ca =i c`nd ar fi avut un spin ]n inim[: — C [ nici jandarmii nu-s pu=i s[ batjocoreasc[ =i s[ chinuiasc[ degeaba pe oameni! — Dar =i oamenii s[ fie de omenie, Serafime! replic[ primarul energic. +i, de altfel, continu[ c[tre ceilal\i, eu am ispr[vit de spus. S[ mai spune\i =i dumneavoastr[ ce =ti\i =i cum socoti\i. Numai pe urm[ s[ nu zic[ nimeni c[-s om r[u =i c[ n-a =tiut!
196 Liviu Rebreanu Pornir[ mai mul\i deodat[ s[ vorbeasc[, fiecare despre altceva. Petre Petre, care st[tea l`ng[ Nicolae Drago=, strig[ milit[re=te: — Sta\i, oameni buni! Unul c`te unul s[ spuie ce vrea, ca s[ ne putem ]n\elege ca oamenii! }ncepu Luca Talab[ f[r[ a z[bovi ]ns[ cu nici un cuv`nt asupra grijilor primarului, ci ocup`ndu-se ]ndat[ de Babaroaga, care nu-l l[sa pe el s[ doarm[. Iarna, oric`t de grea, trece ca p[rerea, ca m`ine se desprim[v[reaz[ =i vin muncile: — Ce facem, m[i oameni? St[m a=a cu bra\ele ]ncruci=ate =i ne uit[m cum o ia grecul?... Cucoana ne proste=te cu vorba, ba ne =i oc[r[=te c`nd o lu[m mai de scurt. Apoi dac[ st[m =i nu ne mi=c[m, s[ nu se mai vaite nimeni de s[r[cie, c[ s[r[cia are s[ ne m[n`nce capul! Petre socoti trebuincios s[ comunice o l[murire care complica lucrurile, anume c[ cuconi\a se desparte de cuconul Grigori\[. I -a spus Marioara Irinii, nepoata buc[t[resei de la curte. A=a c[ cine =tie c`nd =i cum va mai veni cuconi\a pe-aici, ca s[ mai poat[ vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta ]ncurc[ mai r[u limbile. Se ]ncinse o g[l[gie ca la c`rcium[. Imput[rile se ]ngro=au. Trifon Guju, mai ]ncruntat =i cu glas mai ursuz ca totdeauna, arunc[ ]n obraz primarului c[ p`n[ mai deun[zi =i el a spus c[ nu-i bine ce face Luca, iar azi o ]ntoarce pentru c[ simte rost de chilipir. Pravil[ se ro=i, r[cni, se dezvinov[\i, dar Toader Str`mbu ]i acoperi glasul, strig`nd din tind[: — Dec`t s[ umbla\i ]mpotriva s[r[cimii, mai bine ne-am duce cu to\ii la boierii cei mari s[-i rug[m s[ ]mpart[ mo=ia la oameni, dac[ tot nu-i mai trebuie=te cucoanei =i o leap[d[! — Uite-a=a, da! aprob[ ascu\it Leonte Orbi=or. Asta-i vorb[ ]n\eleapt[! }n mijlocul v[lm[=agului st`rnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai p[trunz[tor:
197 R[scoala. Vol. I — Ne ducem =i p`n[ la vod[ s[ ne fac[ dreptate! Primarul se r[corise r[cnind; continu[ deci mai lini=tit =i chiar cu o und[ de batjocur[: — M[i oameni, m[i oameni, de ce vorbi\i voi numai prostii? C-altminteri parc-a\i fi oameni de treab[ ca to\i oamenii! Unde-a\i mai pomenit voi ca un boier s[-=i arunce mo=ia cum arunci gunoiul? C[ Trifon [sta, care p[l[vr[ge=te, nu \i-ar da o coaj[ de m[m[lig[, dreptu-i c[ nici n-are, =-ar vrea ca al\ii s[-i dea lui o mo=ie ]ntreag[: „Na, m[i Trifoane, bag[ plugul!...“ Iac[, sunt =i eu om ]n toat[ firea, dar d-astea n-am pomenit. +i nici dumnealor, nici Luca, =i doar a fost primar ]naintea mea, nici Filip, nici mo= Drago=, nici mo= Lupu, m[car c[-i mai b[tr`n ca to\i... Numai b[rba\i de omenie, =i n-au pomenit! — Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascult[ la toate =i trage n[dejde! se t`ngui Ignat Cercel. C -altfel am pieri sau cine =tie ce am mai face. — R[u, Ignate! Foarte r[u! se ]nfl[c[r[ iar[=i primarul. Omul zdrav[n pune um[rul =i scoate carul din =an\, nu st[ s[ i-l scoat[ al\ii. — Muncim, slav[ Domnului, p`n[ ne crap[ ochii =i tot degeaba! bomb[ni Melente Heruvimu, am[r`t. — Negre=it, Melente, trebuie s[ muncim, c[ d-aia suntem oameni =i nu ho\i! urm[ Pravil[ grav, ad[ug`nd ]ndat[ cu alt glas: Dar v[d c[ una am vorbit eu =i la altele a\i ajuns voi. Acu nu-i nimica, numai s[ =ti\i c[ de aci ]nainte eu nu mai acop[r pe nimeni, ci v[ las pe seama jandarmilor! — D-apoi o via\[ avem, nu o sut[! bufni Serafim Mogo=. R[spunsul lui Mogo= sup[r[ ]ns[ at`t de r[u pe primar, de=i fusese dat cu glas mai lini=tit ca altele, ]nc`t izbucni: — Ei, =-acu s[ ie=i\i afar[! C[ la voi vorba bun[ e ca ov[zul la g`=te! Oamenii ie=ir[ ]ncetinel, se mai oprir[ ]n ograd[, apoi ]n uli\[, grupuri-grupuri, chibzuind =i sf[tuind.
198 Liviu Rebreanu — Nu le vine la socoteal[, cum s[ le vie, s[ asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel ]ntr-un grup mai g[l[gios. — Vezi bine c[ nu, f[cu =i Toader Str`mbu. C[ dac[ st[p`nirea ]mparte mo=ia, apoi are s-o ]mpart[ la cei s[raci =i f[r[ p[m`nt, iar d`n=ii sufl[ a pagub[! — D-aia tot umbl[ s-o ia d`n=ii, ca s[ n-apuce st[p`nirea s[ ne-o ]mpart[ nou[! complet[ m`nios Trifon Guju. Dar las[, c[ nici noi n-om dormi... Petre plec[ cu fratele ]nv[\[torului =i cu c`\iva b[tr`ni. Ardea s[ aduc[ iar vorba de conul Grigori\[, ca s[ spuie oamenilor c`t s-a purtat de frumos cu d`nsul =i cum deun[zi, c`nd s-a ]ntors de la Coste=ti de dusese pe cuconi\a la gar[, dup[ ce l-a ascultat din fir ]n p[r, a chemat pe Leonte Bumbu, logof[tul, =i i-a poruncit s[ =tearg[ din catastife toat[ datoria t[t`ne-s[u =i s[-i pl[teasc[ numaidec`t pre\ul unei perechi de boi, nu numai a celui omor`t ]n p[dure, pe deplin. Pomenindu-se despre desp[r\irea boierilor, Petre se gr[bi s[ dea am[nuntele pu\ine ce le cuno=tea de la Marioara lui =i s[ adauge: — Cucoana e \`fnoas[ =i ]ndr[cit[ cum nu se mai poate, dar conul Grigori\[, cum ]l =ti\i, drept =i milostiv =i bun de parc[ nici n-ar fi boier. C[ binele ce mi l-a f[cut mie n-am s[-l uit nici ]n morm`nt... 3 Titu Herdelea afl[ ]n tren de la Nadina vestea divor\ului. Nu credea. De-abia c`nd, peste vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore, s-a convins. +i a exclamat cu mult[ p[rere de r[u: — Cu toate astea, ce femeie dr[gu\[! — Prea dr[gu\[! a sur`s Grigore. Oric`t de mult \inea ]ns[ la Grigore Iuga =i oric`t admira pe Nadina, t`n[rul Herdelea nu mai avea r[gaz s[ se ocupe deosebit
199 R[scoala. Vol. I de ]ncurc[turile lor. Se ]nt`lnea deseori cu Grigore, se ducea pe la d`nsul =i m`ncau c`teodat[ ]mpreun[. Vedea =i pe Nadina uneori la c`te-un spectacol sau la Gogu Ionescu, c`nd era poftit la mas[. Altfel ]ns[ v`ltoarea ziaristicii ]l absorbea tot mai mult. Sub pretexte c[ evenimentele politice se intensific[, Ro=u ]i multiplica ]ntruna ]ns[rcin[rile. Ca s[ ridice Drapelul, ambi\iosul secretar de redac\ie voia s[-l doteze cu diferite rubrici noi =i, neav`nd al\i redactori docili, punea pe Herdelea la contribu\ie, iar el, zelos, primea f[r[ a cr`cni. A=a a devenit titularul unei rubrici de curiozit[\i, al alteia de ecouri politico-mondene =i al cronicii teatrale, singura pe care o f[cea cu pl[cere, fiindc[ ]i era drag teatrul =i acuma se putea duce mai des =i gratis. Dar ]ndat[ ce s-a ]ntors de la Amara, a avut o surpriz[ din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbut[ =i amoroas[. Tot descos`ndu-l cum a petrecut la \ar[ =i neascult`ndu-l cu aten\ie, ceea ce pe el ]l cam jignea, se pomeni deodat[ c[-i zice foarte ]nc`ntat[: — +tii c[ ]n lipsa dumitale Tan\a a fost mereu pe aici =i mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fat[, domnu’ Titu! Nici nu-\i ]nchipui dumneata... Numai Mimi=or a mea a mai fost ca ea, cuminte, =i frumoas[, =i de=teapt[! Apoi, dup[ ce ]l st`rni iar s[ povesteasc[, peste dou[ minute iar ]l ]ntrerupse, amenin\`ndu-l cochet cu degetul =i ]nv[luindu-l ]n ni=te priviri de complicitate: — Ho\omanule, ho\omanule! Mi se pare c[ ai pus g`nd r[u T[n\ichii noastre? Ce s[-\i spun, n-ai gust prost! Fete ca T[n\ica nu se g[sesc pe toate potecile — =i frumoas[, =i de familie bun[, =i cu educa\ie... De! Adev[rat c[ =i dumneata e=ti b[iat bine, cu un c`=tig bun, cu viitor mare... A\i fi o pereche cum nu se poate mai potrivit[, numai s[ dea Dumnezeu s[ ias[ cum cred eu! +i vreo jum[tate de or[ Titu trebui s[ asculte aiurit explica\iile, combina\iile, planurile, sfaturile, ]ndemnurile ei ]ntr-o succesiune
200 Liviu Rebreanu vertiginoas[ =i ame\itoare. Se ]nfrico=[. Iubea pe Tan\a f[r[ s[-i fi trecut m[car prin minte posibilitatea ]nsur[torii, care, ]n situa\ia lui, i s-ar fi p[rut cel pu\in ridicol[. Tan\a ]ntr-adev[r venea mai ]n fiecare dup[-amiazi la doamna Alexandrescu =i Herdelea se sim\ea din ce ]n ce mai ]ncurcat. Ca o salvare posibil[ ]i lic[rea numai o mutare subit[, care s[-i piarz[ urma. }ntr-o zi ]ns[, pe c`nd se afla la doamna Alexandrescu de vorb[ cu Tan\a =i tocmai c`nd doamna Alexandrescu ]=i c[uta un pretext s[-i lase singuri, fiindc[ ochii verzi ai Tan\ei ]=i ]ndeseau implor[rile dr[g[la=e, se auzi deodat[ o timid[ b[taie ]n u=[, dup[ care, f[r[ s[ mai a=tepte r[spuns, intr[ Marioara. — V[ rog s[ m[ scuza\i, zise ea pu\in speriat[ mai ales observ`nd pe Tan\a, c[ci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru lec\ie =i g[sii ]ncuiat =i... — E cheia ]n u=[, drag[ Marioar[! s[ri Titu ro=indu-se =i vr`nd s[ mearg[ spre ea. — A=a? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuza\i! f[cu fata d`nd u=or din cap =i retr[g`ndu-se cu un mic sur`s c[tre Herdelea. Cum se ]nchise u=a, Tan\a, palid[, se scul[ =i-=i lu[ haina s[ plece. Zadarnice fur[ explica\iile ]mbel=ugate ale doamnei Alexan- drescu. Tan\a se declara ]n=elat[: de ce nu i-a spus nimica despre „st`rpitura“ asta care intr[ ]n camera lui ca la ea acas[? Pl`nse =i se lini=ti pu\in, dar nu vru s[ mai r[m`ie. Plec[ posomor`t[ ca o martir[. — Vezi ce-mi f[cu=i? ]i ]mput[ pe urm[ doamna Alexandrescu. M[ a=teptam c[ ai s-o p[\e=ti odat[ cu lec\iile dumitale, c[ nu te mai ast`mperi =i n-ai r[bdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie s[ fii delicat cu Tan\a, c[ ea e foarte sensibil[ =i inimoas[! Dincolo ]l a=tepta alt[ scen[ cu Marioara, pe care ]ns[ o ]mbun[ mai repede.
201 R[scoala. Vol. I Seara, ]ncheindu-=i bilan\ul zilei, fu totu=i mul\umit. O ]nt`m- plare neprev[zut[ i-a adus o solu\ie. Tan\a s-a sup[rat, aventura s-a ]ncheiat. A doua zi Tan\a n-a mai venit. Nici a treia. S -a ispr[vit. Era s`mb[t[, pe la ]nceputul lui februarie. Titu Herdelea avea de scris un articol important pentru Drapelul. Directivele i le-a dat ]nsu=i Deliceanu =i, deci, \inea enorm s[ se prezinte cu ceva excep\ional, s[ se conving[ =i directorul c[ are ]ntr-]nsul un colaborator merituos. De aceea fu vesel c`nd doamna Alexandrescu ]l anun\[ c[ se duce cu Jean, la p[rin\ii lui, unde vor sta t`rziu =i deci s[ aib[ grij[ de cas[, iar dac[ iese, s[ ]ncuie bine =i s[ ascund[ cheia la locul ei. Se dezbr[c[. }=i puse un halat vechi =i ni=te papuci ieftini, ]=i preg[ti c`teva \ig[ri =i se a=ternu pe munc[. }n od[i\[ f[cuse c[ldu\. }n soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parc[ i-ar fi dictat cineva. G`ndurile i se ]n=irau ca m[rgelele pe a\[. Fumul de tutun ]i ]nv[luia capul ca un noura= de vat[, iar pe du=umele mucurile aruncate la ]nt`mplare punctau pauzele inspira\iei lui ziaristice. Pe la cinci, c`nd ]ncepea s[ se ]ntunece, nu-i mai lipsea dec`t o ]ncheiere de efect. Ca s[-=i scormoneasc[ av`ntul reciti tot articolul, morm[ind =i cu glas c`te o fraz[ ce i se p[rea mai sonor[ =i mai rotund[. „Bravo! ]=i zise la urm[. Perfect! Dac[ nici asta nu face senza\ie, atunci...“ Sf`r=itul de efect ]ns[ tot nu-i venea. C[ut`ndu-l ]n rezervorul min\ii, se ridic[, lu[ lampa de pe noptier[ =i o duse pe mas[ s[ aprind[ lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu mult[ b[gare de seam[, mereu ]ng`ndurat. Uit`ndu-se dup[ cutia de chibrituri i se p[ru c[ aude un cioc[nit sfios ]n u=[. P`n[ s[ se ]ntoarc[, u=a se deschisese. — Tan\a?! f[cu d`nsul at`t de mirat, c[-i fu ]n aceea=i clip[ ru=ine de tonul ]ntreb[rii.
202 Liviu Rebreanu Tan\a r[m[sese l`ng[ u=[, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit ]ntr-o cas[ str[in[. — Iart[-m[, T[n\ico! relu[ Titu dezmeticit. Uite cum m[ g[se=ti!... Lucram, voiam s[ fac lumin[ =i... Pentru c[ pornise spre ea, ]l opri cu un gest instinctiv =i, dup[ c`teva secunde, =opti: — A=teptai pe cineva? C`nd t`n[rul vru s[ r[spund[, alt[ ]ntrebare ]l iscodi cu un sur`s tulbure: — Nici pe mine? El t[g[dui din cap. — +i vezi, eu totu=i am venit! murmur[ ea cu o privire stranie. }nf[=urat[ ]n haina de iarn[, cu blana de vulpe ]n jurul g`tului, cu o c[ciuli\[ de catifea ]nfundat[ pe cap, fata parc[ r[sp`ndea o lumin[ vaporoas[ ]n odaia ce se lupta cu amurgul. — Ai adus bucurie ]n camera asta mohor`t[... Titu Herdelea amestecase o tremurare roman\ioas[ ]n cuvinte, ceva teatral =i pref[cut, de=i inima ]i era ]ntr-adev[r sincer[. Tan\a auzi numai glasul inimii =i se apropie cu bra\ele ]ntinse, recunos- c[toare: — N-am s[ te deranjez... M[ mul\umesc numai s[ te privesc cum scrii, s[ fiu aici cu tine... — }n orice caz... Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei ]l turbura. Nici nu putu sf`r=i. }i cuprinse am`ndou[ m`inile =i le str`nse la inim[. Apoi, f[r[ trecere, ]i scoase haina ]n timp ce ea ]ns[=i ]=i lep[da c[ciuli\a. }ntunericul se infiltra nesim\it ]n cas[. Lucrurile luau ]nf[\i=[ri mai rotunde, ]=i pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce d[dea ]n curte p[stra o culoare alburie =i ]n cadrul ei se ]mbulzeau =i se ]ntreceau fulgii str[lucitori de z[pad[, ca un
203 R[scoala. Vol. I roi de fluturi albi ]n c[utarea unui ad[post ]mpotriva frigului =i ]ntunericului. — Unde s[ st[m? ]ntreb[ Titu, cuprinz`ndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde s[ st[m ]mpreun[ al[turi... Tan\a purta pe fa\[ un sur`s curat de fericire. Ei toate i se p[reau acuma fermec[toare. Se a=ez[ simplu pe marginea patului, uit`ndu-se cum Titu punea dou[ lemne ]n sob[, cum ]ntorcea cheia ]n broasc[... De-abia c`nd el ]i lu[ capul ]n m`ini =i o s[rut[ pe buze mai ap[sat ca alt[ dat[, avu o tres[rire =i murmur[ cu o imputare =ov[itoare: — De ce-ai ]ncuiat u=a? }ntrebarea ]ns[ r[mase suspendat[ ]n aerul ]mb`csit de tutun. Titu alunecase ]n genunchi la picioarele ei, =i-=i ascunsese obrajii ]n poala ei, ]ncol[cindu-i =i m`ng`indu-i =oldurile cu bra\ele. Ea se sim\ea m`hnit[ c[ i-a l[sat ]ntrebarea f[r[ r[spuns =i ]ncepu s[-=i plimbe nervos degetele prin p[rul lui. Ochii el priveau ]n ne=tire jocul funigeilor ]n fereastr[, prin creieri ]i trecea necontenit u=a ]ncuiat[ =i g`ndul c[ trebuie s[ plece numaidec`t. }n aceea=i vreme totu=i buzele ei =opteau str`ns: — Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... }mi promi\i ?... Promite-mi! El se scul[ brusc, ca =i cum s-ar fi trezit din vis =i zise aspru: — }\i jur!... Jur! Se a=ez[ l`ng[ ea, pe dunga patului. Jur[m`ntul li se p[rea acum am`ndurora exagerat. Cuv`ntul parc[ destr[mase din vraja ce se \esea ]n jurul lor. Tan\a, ca o scuz[ =i un ]ndemn, se crezu obligat[ s[ dea l[muriri. Nu se g`ndise s[ vie pe aici nici azi. De ce s[ mai vie dac[ el n-o iube=te mult, nespus de mult. C`nd a v[zut ]ns[ c[ Lenu\a cu Jenic[ au picat la ei =i au s[ stea cine =tie c`t de t`rziu, a ]n\eles c[ trebuie s[ fi r[mas singur =i atunci =i-a zis c[ el nu-=i d[ seama c`t ]l iube=te ea =i de aceea nu-i pre\uie=te suficient iubirea... Ce s[ mai asculte acelea=i clevetiri ale cucoane-
204 Liviu Rebreanu lor b[tr`ne c`nd ar avea at`tea de vorbit cu el? +i fiindc[ de mult trebuia sa ]ntoarc[ vizita unei prietene, a ie=it repede =i... Nu se uita deloc la Titu, care ascultase f[r[ a ]n\elege vorbele, =i se lipise tot mai str`ns de ea, auzindu-i b[t[ile inimii din ce ]n ce mai clar, sim\indu-i uneori tres[ririle trupului. Apoi, deodata, Tan\a se ]ntrerupse, n[p[dit[ parc[ de o fric[ mare, =i se ridic[ murmur`nd: — Acuma ]ns[ trebuie s[ plec... Las[-m[, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se sp[im`nt[. }l durea numai ]nchipuirea c[ va r[m`ne iar[=i singur, cu articolul neterminat, ]n c[utarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tan\a i se p[rea f[r[ importan\[. Nimica-n lume nu poate ]nlocui ]nc`ntarea ce a vr[jit-o prezen\a ei ]n od[i\a n[cl[it[ de fumul \ig[rilor. }n clipa aceasta tot rostul =i toat[ ]n\elepciunea lumii se aflau pentru d`nsul ]n verdele cald al ochilor ei, ]n glasul bl`nd =i =optit care picura cuvinte misterioase, ]n corpul fierbinte, cu tres[riri speriate. Desperat c[ ar putea-o pierde, ]i a\inu calea, o ]mbr[\i=[ =i, scufund`ndu-=i privirea ]n ochii ei, ]ng`n[ r[gu=it: — Nu se poate s[ pleci... a=a... }i fu ru=ine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, r[spunse cu un sur`s mirat, care repeta ]ntocmai vorbele lui. M`inile lui se ]ncurcar[ ]n bluza ei sub\ire =i alb[, prins[ ]n fa\[ cu c`teva copci. Cu acela=i sur`s mirat, Tan\a ]i ajut[ s[ descheie bluza, =optind totu=i instinctiv o imputare: — Las[ bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau s[ plec... Titu spunea =i el ceva, cu glas uscat, f[r[ s[-=i dea seama ce. Cuvintele lor se ]mpreunau ]ntr-un susur de bucurie ascuns[. Pe urm[, Tan\a r[mase dreapt[, cu picioarele str`nse, numai ]n c[ma=a scurt[, din sus de genunchi, lipit[ de corpul gol ca o ap[rare inutil[. Bra\ele ei se ]ncruci=au pe piept s[ ascund[ s`nii
205 R[scoala. Vol. I care, cu sf`rcurile lor mici, p[reau singurul sprijin al c[m[=ii gata sa alunece. — Mi-e frig... suspin[ Tan\a aproape imaterial. T`n[rul o lu[ ]n bra\e ca pe un copil somnoros, o a=ez[ ]n pat =i o ]nveli. Acolo ea r[mase cu fa\a-n sus, cu ochii ]n ochii lui Titu, care-i potrivea mereu ]nvelitoarea. Apoi deodat[ se pomeni cu el al[turi. M`inile lui reci ]i netezeau s`nii ]mpietri\i, coborau pe p`ntecele fierbinte. Atunci ea ]ncepu iar[=i s[ bolboroseasc[ ]n ne=tire „nu, nu, nu“, r[sucindu-se ]nspre el =i ]ncol[cindu-i g`tul cu am`ndou[ bra\ele. Mai sim\i un genunchi str[in desf[c`ndu-i picioarele... }ntr-un t`rziu se dezmetici. Titu =edea pe marginea patului, ]i s[ruta lacrimile de pe obraji. }i auzi glasul: — }\i pare r[u, T[n\a?... Nu vreau s[-\i par[ r[u! Ea deschise ochii, care parc[ luceau ]n ]ntunericul ce umpluse odaia. }=i leg[na capul pe pern[, zic`nd cu o dulcea\[ noua ]n voce: — Nu... Iar dup[ un r[stimp ea ]ntreb[: — Acuma m[ mai iube=ti ? Titu r[spunse cu un val de s[rut[ri. }l opri cu o nou[ ]ntrebare: — Acum crezi c[ te iubesc? — Nu m-am ]ndoit niciodat[, f[cu t`n[rul Herdelea. Numai tu te-ai ]ndoit de iubirea mea. — S[ nu m[ mai ]ndoiesc? murmur[ Tan\a. — Nu! zise Titu, cr`mpo\indu-i buzele. C`nd r[mase singur, Titu Herdelea l[s[ perdeaua =i aprinse lampa. Lumina g[lbuie, neputincioas[, ]l readuse la realitate. }n camer[ mai plutea parfumul corpului ei, ame\itor =i misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele =i zv`rcolirile ei... }=i d[du seama acuma c[ dragostea aceasta a luat o ]ntors[tur[ plin[ de r[spunderi. +i tocmai c`nd el a ]nceput s[-=i croiasc[ de-abia un
206 Liviu Rebreanu rost ]n lume! O iube=te pe Tan\a, negre=it, dar are el dreptul s[-i zdrobeasc[ via\a, leg`nd-o de destinul lui at`t de pu\in asigurat din toate punctele de vedere? Cum va fi el ]n stare s[ ]ntre\ie o so\ie c`nd ]ntre\inerea lui ]n viitor e numai semne de ]ntrebare?... }=i g[si ]ndat[ scuze: c[ el a rezistat, c[ Tan\a ]ns[=i a venit, c[ nu orice iubire, c`t de mare, trebuie s[ ajung[ la ofi\erul st[rii civile, c[ =i alte cazuri... }=i curm[ ]ns[ g`ndurile de scuz[, sc`rbit de ele, =i-=i zise cu dojan[: „E=ti un tic[los, Titule! S[-\i fie ru=ine!“ 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la \ar[. Singur[tatea ]l ]ngrozea tot at`t ca =i st[ruin\ele tat[lui s[u s[ nu-=i distrug[ c[snicia pentru ne]n\elegeri fire=ti =i trec[toare. }i era ru=ine =i sil[ s[-i m[rturi- seasc[ adev[rul. Se credea umilit ]n b[rb[\ia lui, c[ ]n cinci ani n-a fost ]n stare s[ inspire so\iei sale m[car respectul elementar s[ nu-l ]n=ele chiar ]n propria-i cas[. Totu=i nu se sim\ea sigur nici de inima lui. Se surprindea c[ut`nd scuze Nadinei, parc[ iubirea lui ]nc[ n-ar fi murit =i ar a=tepta numai un pretext ispititor pentru a uita =i a continua. Se dispre\uia =i se temea de sl[biciunea lui. Cel pu\in ]n vacarmul Bucure=tilor nu va fi singur. +i-a reluat camera ]n care a stat c`nd era student la m[tu=[-sa Mariuca. A g[sit-o aranjat[ cu o grij[ meticuloas[. V[z`nd c[-i place, m[tu=[-sa ]i zise ]nc`ntat[: — }\i place, Grigori\[?... Eu am aranjat-o. Vreau s[ te sim\i la mine ca acas[ =i s[ nu-\i lipseasc[ nimica, s[ nu regre\i c[... T[cu. +tia c[ Grigore =tie c`t n-a iubit-o ea pe Nadina =i nu voia s[-i pomeneasc[ tocmai acuma despre ea. Grigore, ca nicioda- t[, r[spunse: — }n privin\a regretelor, fii lini=tit[, drag[ tanti! T`n[rul Iuga ceru o ]nt`lnire lui Gogu Ionescu. Se ]nt`lnir[ a doua zi la club. Gogu era consternat. Nu pricepea nimic. A r[mas
207 R[scoala. Vol. I ]ngrozit c`nd i-a spus Nadina. Cum e posibil? El ]i credea ]n cea mai dulce armonie. Nu-=i permite s[ se amestece =i nici s[ dea sfaturi ]n asemenea chestie ginga=[, dar... Lui i-e drag Grigori\[ ca un frate =i-i va fi totdeauna, indiferent de leg[turile de familie. Fire=te, Nadina e o femeie cam dificil[. Oric`t obi=nuie=te d`nsul s[ fie de rezervat fa\[ de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, c[ exagereaz[ cochet[ria =i abuzeaz[ de toleran\a amabil[ a b[rbatului ei... }n sf`r=it, se ]ns[rcin[ s[ se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dac[ a ]nceput demersurile divor\ului =i-n ce stadiu se g[sesc, ]n\eleg`nd perfect c[ Grigore, din moment ce a plecat din cas[, n-ar mai vrea s[ aib[ tratative directe cu ea pentru o mie =i unu de motive. Ziua urm[toare se rev[zur[ ]n acela=i loc =i Gogu Ionescu ]i relat[ am[nun\it c[ Nadina, ]ndat[ ce s-a ]ntors de la \ar[, deci cu vreo zece zile ]n urm[, a chemat pe avocatul Olimp Stavrat =i l-a rugat s[ introduc[ ne]nt`rziat cererea de desp[r\ire. E probabil c[ ]n clipa aceasta h`rtiile se afl[ la tribunal. Grigore ]i mul\umi, transmi\`nd mul\umiri =i Nadinei cu asigurarea c[ va accelera lucrurile cu toate st[ruin\ele posibile, fiind ]n interesul am`ndu- rora s[ termine c`t mai cur`nd toate formalit[\ile =i s[-=i recapete libertatea. Grigore se duse la Baloleanu. El ]nc[ nu =tia nimic. Se mir[. Regreta. Melania de asemenea. }l oprir[ la dejun. Trebuie s[ r[m`ie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se ]narmase cu o cuiras[ ]mpotriva tuturor consol[rilor. }nainte de a trece ]n sufragerie din cancelaria lui somptuoas[, Baloleanu ]=i lu[ o mutr[ oficial[: — Vas[zic[ e serios =i irevocabil, Grigori\[? — Bine, drag[ Alexandre, dac[ tu crezi c[ eu pot glumi cu astfel de... — Atunci am s[ m[ ocup =i eu ni\el de afacerea asta =i te asigur c[ vei fi divor\at ]n minimum de timp admisibil! zise avocatul cu
208 Liviu Rebreanu o siguran\[ grav[, ad[ug`nd ]ns[, dup[ c`teva clipe, iar[=i jovial: Fiindc[ la Palatul de justi\ie sunt totdeauna la putere gra\ie modestului meu talent! — Sper ]ns[ c[ interven\ia ta nu va fi tot at`t de prompt[ cum a fost pentru prietenul meu ardelean, \i-aduci aminte? glumi Grigore Iuga. Baloleanu se uit[ perplex o frac\iune de secund[, apoi explod[ cu o indignare amical[: — Se poate, Grigori\[, s[-mi pomene=ti numai acuma de t`n[rul cela, am =i uitat cum ]i zicea?... N-a fost vorba s[ vie pe la mine, s[... Bine, puiule, de ce nu vine b[iatul? — Acu las[-l pe el, c[ l-am b[gat la Drapelul ]nc`t... — Aha, l-a\i =i acaparat pentru partid! r`se Baloleanu. +i tot voi ne face\i pe noi sectari! T`n[rul Iuga merse cu Baloleanu la tribunal de c`teva ori, ca s[ fie sigur. Iar dup[ ce v[zu ]mplinite primele formalit[\i, se socoti suficient de lini=tit ca s[ se poat[ ]nf[\i=a la Predeleanu. Se auzea pe el ]nsu=i declar`nd emfatic: „Sunt ]ndr[gostit“, =i amintirea propriului s[u glas ]l ru=ina... Numai cu Predeleanu, ]n patru ochi, a discutat despre ea, f[r[ s[-l fi ]ntrebat. Victor p[rea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explica\ie... La mas[ =i nici mai pe urm[, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca =i domni=oara Postelnicu, pe care totu=i a surprins-o de c`teva ori privindu-l cu o curiozitate abia st[p`nit[. Vorbir[ numai despre lucruri agreabi- le, nici m[car politic[. }ndeosebi dezb[tur[ pe larg numeroase baluri, spectacole, recep\ii =i petreceri de tot felul care agitau Bucure=tii =i-i d[deau o culoare zv[p[iat[. Predeleanu chiar observ[, mai mult ca s[ tachineze pe cumnat[-sa: — Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olgu\a, dans =i dans pretutindeni... — Cu petrecerile lumea ]=i mai uit[ necazurile =i primejdiile, zise Tecla.
209 R[scoala. Vol. I — Da, dar nu =tiu dac[ a\i b[gat de seam[ c[ toate dansurile au ]nceput s[ ia o alur[ erotic[ =i senzual[, ]nc`t uneori \i-e ru=ine s[ prive=ti pe dansatori, ad[ug[ Victor cu un ton mai serios. — De ce nu spui mai bine, moralistule, c[ \ie ]n general nu-\i place dansul =i de aceea ]i g[se=ti toate defectele! replic[ Olga cu vioiciune, ap[r`ndu-=i pasiunea. Grigore nu se amestec[ ]n controvers[ de team[ s[ nu ajung[ la Nadina. Discu\ia alunec[ asupra marii serb[ri ce o preg[tea societatea filantropic[ „Obolul“, pentru 19 februarie, la Teatrul Na\ional. Era evenimentul monden cel mai important. }ntreaga familie regal[ avea s[ fie de fa\[ =i toat[ lumea cea mai bun[. Locurile, de=i cu pre\uri fabuloase, se re\inuser[. Se ]ntrevedea chiar necesitatea s[ se repete spectacolul spre a putea satisface barem cererile cele mai simandicoase. }n program figura un fel de revist[ scris[ de trei domni foarte spirituali, de=i din societatea ]nalt[, =i jucat[ numai de doamne =i domni=oare din aceea=i societate. Olga avea un rol, fire=te, de dans, =i se g[sea ]n frigurile crea\iei. C`nd afl[ doamna Mariuca Constantinescu c[, ]n sf`r=it, divor\ul a pornit, l[s[ la o parte discre\ia =i se apuc[ s[-i poves- teasc[ nepotului c`te a =tiut despre Nadina =i nu i le-a spus p`n[ acuma, ca s[ nu-l ]ntristeze sau s[-=i ]nchipuie c[ vrea s[-i strice casa. Ea l-a prevenit de cum a auzit c[ vrea s[ se ]nsoare cu Nadina, fire=te delicat, fiindc[ ]n cazuri d-astea orice pova\[ negativ[ e r[u venit[. De fat[ s-a cunoscut ce femeie are s[ fie. Nu zice nimeni, unei fete ]i =ade bine vioiciunea, cochet[ria, flirtul — totu=i, cu oarecare m[sur[. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori dup[ ea. M[car dup[ ce s-a m[ritat s[ se fi potolit. Profit`nd de iubirea oarb[ a b[rbatului, nu s-a sfiit s[-=i ia un amant din primul an de c[snicie, dac[ nu din prima lun[. Al\ii au urmat ]n serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a 14 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
210 Liviu Rebreanu plimbat ast[-var[ =i prin str[in[tate, nu se =tie pe ai cui bani, c[ci unii spun c[ Brumaru tr[ie=te din expediente de club, iar al\ii c[ ar fi bogat =i Nadina ]l toac[ ]ngrozitor. Grigore ]ncerc[ s[-i z[g[zuiasc[ dest[inuirile. De vreme ce s-a hot[r`t s[ se despart[, i-e indiferent ce face =i cu at`t mai mult ce a f[cut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea s[-=i aminteasc[ dec`t lucrurile de care n-are nevoie s[ ro=easc[. O fi o prostie acest fel de a privi via\a, dar el... }n zadar, tanti Mariuca nu se potoli p`n[ ce nu-i zugr[vi =i pe ceilal\i patru dom- ni=ori care s-au bucurat de gra\iile Nadinei. +-apoi, ]n fiece zi revenea cu c`te-un am[nunt, cu c`te o =tire nou[, primit[ cald[ de la vreo prieten[ binevoitoare, ]nc`t Grigore ]ncepu s[ se fereas- c[ a da ochii cu ea =i-l b[tea g`ndul s[ se mute mai bine la un hotel, ca s[-=i redob`ndeasc[ lini=tea sufleteasc[. Din nenorocire, pe la sf`r=itul lui ianuarie sosi =i tat[l s[u la Bucure=ti. Mariuca ]ncerc[ s[-i serveasc[ ultimele nout[\i despre Nadina. Miron Iuga o ascult[ pu\in cu ochii mari =i pe urm[ o opri sever: — Ispr[ve=te cu clevetirile, Mariuco! Nu e demn de v[duva unui general rom`n s[ colporteze toate prostiile care, fatal, circul[ pe socoteala unei femei frumoase... Dar e=ti =i tu ca biata nevast[- mea, fie iertat[, nu degeaba a\i fost surori. Voi v[ ]nchipui\i c[ toate femeile trebuie s[ \ie coada crati\ei ori s[ ]mpleteasc[ ciorapi de iarn[ pentru so\ii lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco! — Bine, dar Grigori\[ e ]n divor\ cu ea, Miroane! obiect[ doam- na Constantinescu deconcertat[; ]i era fric[ de Iuga, pe care-l cuno=tea foarte ciufut, cum nu i-a fost niciodat[ de generalul care fusese un om ca o bomboan[ =i nu ie=ea din cuv`ntul ei. — Tu te ui\i la Grigori\[ care-i copil? se mir[ b[tr`nul, f[r[ s[ ]ng[duie fiului s[u s[-l ]ntrerup[. Dar cine \i-a spus \ie c[ o cerere de divor\ ]nseamn[ divor\ul? P`n[ ce nu s-a transcris definitiv o desp[r\ire e o simpl[ ne]n\elegere ]ntre so\i, drag[ Mariuco!
211 R[scoala. Vol. I Miron Iuga l[sase balt[ la Amara preg[tirea ]nvoielilor pentru munca p[m`nturilor, o chestie mai grea acum, fiindc[ ]i ajunsese la ureche c[ \[ranii umbl[ s[ schimbe ce-a fost ]n trecut. Mo=ia Babaroaga ]ns[ nu-i mai d[dea odihn[ =i se ]nver=una s-o achizi- \ioneze cu orice sacrificii. Proiectul de divor\ al lui Grigore i se p[rea obstacolul cel mai grav pe care trebuie neap[rat, =i ]n primul r`nd, s[-l ]nl[ture. }nainte de a vedea pe Nadina se hot[r] totu=i s[ treac[ pe la Dumescu, la Banca Rom`n[, s[ schimbe numai dou[ vorbe preala- bile, discu\ia ]n fond r[m`n`nd s-o fac[ dup[ ce va cunoa=te pre\ul =i condi\iile de plat[. Grigore ]l ]nso\i p`n[-n fa\a b[ncii, av`nd =i el o ]ntrevedere cu Baloleanu. Pe drum, b[tr`nul se uita mereu la afi=ele =i pancartele f[r[ num[r care toate chemau lumea la diferite distrac\ii =i petreceri. — Aici oamenii =tiu c[ tr[iesc bine! murmur[ Miron dispre- \uitor. }ncotro te ]ntorci numai ]ndemnuri la veselie =i desfr`u. Ce le pas[?! Noi muncim, ca s[ poat[ ei s[ benchetuiasc[! Constantin Dumescu se lumin[ la fa\[ v[z`nd pe Miron. }l ]mbr[\i=[ cu o efuziune care p[rea aproape neverosimil[ pentru firea lui t[cut[ =i ]nf[\i=area-i ]nchis[. }=i potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emo\ie la el, iar ochii, de obicei reci, ]i r`deau. Dup[ c`teva minute de ]ntreb[ri =i r[spunsuri afectuoase, Miron Iuga zise: — Tu ai de lucru aici, drag[ Costic[, =i eu n-am venit s[ te ]ncurc. }ntr-o zi d-astea ne-om ]nt`lni =i vom vorbi mai pe ]ndelete de ale noastre. Acuma nu vreau s[-\i r[pesc dec`t dou[-trei secunde. Uite deci ce e, Costic[! }i spuse. Dumescu ascult[ cu mult[ aten\ie. Iuga observ[ cum i se ]ntunec[ mereu fa\a. +i la sf`r=it directorul b[ncii vorbi: — Ei bine, iubite Miroane, suntem prea vechi prieteni, ca s[ m[ codesc a-\i da imediat un r[spuns categoric...
212 Liviu Rebreanu R[spunsul categoric era: nu. I l-a ]ndulcit pe urm[ cu explica\ii. Nu e acuma momentul pentru a cump[ra p[m`nt. Miron are destul. Harnic =i s[n[tos s[ fie s[-l munceasc[. Refuzul e numai ]n interesul lui. Dac[ nu l-ar iubi, l-ar ]mprumuta cu orice sum[, fiindc[ banca se poate desp[gubi oric`nd, sco\`ndu-i ]n v`nzare domeniul. El, Dumescu, prefer[ s[-l m`hneasc[ azi, dec`t s[-l lase pe drumuri mai t`rziu. }=i ]mpline=te o datorie de adev[rat prieten. — Apoi m[ mir, Miroane, de planurile tale! Tu tr[ie=ti pe sub p[m`nt? Tu nu vezi =i n-auzi nimic? Nu sim\i cum se precipit[ lucrurile, cum p`r`ie ceva?... M`ine-poim`ine ne putem pomeni cu o expropriere general[ a marii propriet[\i; ce te-ai face tu cu ni=te sarcini at`t de ]mpov[r[toare? Ideea se propag[ din ce ]n ce mai insistent. N -o judec. Constat. Paralel progreseaz[ agita\ia \[ranilor... Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispre\. N-o fi la tine, poate, dar agita\ia e o realitate. Poate chiar ea a f[cut ca ideea exproprierii s[ se ]nfiripeze — nu =tiu. +i iar[=i nu afirm c[ pericolul e iminent. Nu =tiu. Dar exist[. +i ]n asemenea clipe nu te mai po\i g`ndi serios s[ cumperi mo=ii. P[m`ntul a devenit o valoare ]ndoielnic[ p`n[ ce se vor l[muri situa\iile. A=a c[... Nu te uita la via\a de praznic permanent din Bucure=ti. Asta e un semn de boal[. Epidemia balurilor, =i a dansurilor, =i a chefurilor preveste=te totdeauna un r[u, sau ]l subliniaz[. Fa\ada prea str[lucitoare ascunde ve=nic ceva putred. O cas[ solid[ nu para- deaz[ =i nu caut[ s[-\i ia ochii cu fa\ada. Eu nu fac nici o politic[ =i nici m[car nu m[ intereseaz[ certurile lor. Dar aici, la banc[, se simte mai precis pulsul vie\ii. +i pulsul vie\ii noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie s[ fim pru- den\i, p`n[ vom g[si leacul! Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu at`t mai ofuscat. Se for\a s[ nu-=i arate nemul\umirea. Se desp[r\ir[ promi\`ndu-=i c[ vor mai vorbi, c[ deocamdat[ a fost o luare de contact, c[... +i Miron avea siguran\[ c[ Dumescu nu va rezista p`n[ la cap[t.
213 R[scoala. Vol. I „Bietul Costic[! ]=i zise ]n cele din urm[ b[tr`nul. B[iat bun, p[cat c[-i str`mt la minte, cum a fost de c`nd =tiu =i-l iubesc!“ }i trecu sup[rarea mai repede dec`t credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit s[ se ]ncurce cu Dumescu ]nainte de a se descurca cu Nadina, c[ci acolo e hopul cel mare. Banii ]i va g[si d`nsul ]n toat[ Rom`nia, numai s[ aib[ ce s[ fac[ cu ei. Nadina, vestit[ dinainte, ]l a=tepta. Era o nimf[. }l primi cu dr[g[l[=ia-i obi=nuit[, parc[ nimic nu s-ar fi ]nt`mplat de c`nd s-au desp[r\it ]n Amara, cu o lun[ ]n urm[. — Te-a= opri la mas[, papa, dar nu =tiu dac[?... ]i zise ]ndat[ dup[ ce-l introduse ]n salona=ul ei favorit, cu un sur`s nevinovat =i ]ntreb[tor. — O, r[m`n cu pl[cere, cu mare pl[cere, Nadina! f[cu Miron galant =i satisf[cut. Abordar[ chiar ]nainte de mas[ am`ndou[ chestiile care-l interesau pe Iuga. }n privin\a divor\ului ]i propuse o ]mp[care, ad[ug`nd negre=it c[ propunerea nu e autorizat[ de Grigori\[, dar garant`nd c[-l va ]ndupleca ]n cazul c`nd ea ar reveni. Nadina refuz[ z`mbind, dar ferm. Ini\iativa n-a pornit de la ea, ci de la Grigore. Ea ar fi continuat, de=i ]n multe privin\e a avut nemul\u- miri. Acuma ne]n\elegerile lor au devenit publice. Toat[ lumea =tie c[ sunt ]n divor\. O revenire i-ar face =i ridicoli. Pe urm[ azi mai poate fiecare s[-=i croiasc[ o via\[ nou[. M`ine poate ar fi mai greu... Miron st[rui s-o conving[. Nadina ]l ]ntrerupse: — M[ m[gule=te insisten\a ta, papa drag... E o dovad[ de iubire care m[ ]nduio=eaz[. Dar, te rog, uite... (]mpreun[ m`inile ca la rug[ciune), te rog, d[-mi dovada suprem[ de iubire =i... s[ vorbim de altceva. — Despre ceea ce a= fi vrut s[ mai vorbesc, nici n-a= mai putea pomeni, dac[ hot[r`rea ta e ]ntr-adev[r definitiv[ =i irevocabil[! murmur[ b[tr`nul ab[tut. Numai dup[ o pauz[ continu[: Cu
214 Liviu Rebreanu nor[-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevast[ a fiului meu mi-ar fi imposibil. Nadina r`se cu din\ii filde=ii: — Vai, c`t te ]n=eli, drag[ papa! Tocmai dimpotriv[. Numai cu fosta sa nor[ va putea discuta cu adev[rat despre mo=ie. Nu era hot[r`t[ s[ v`nd[ =i nici n-ar fi v`ndut dac[ r[m`nea cu Grigore. Acuma ]ns[, imediat ce va putea dispune singur[, va lichida Babaroaga. I-ar fi =i penibil s[ mai aib[ afaceri chiar =i numai ]n vecin[tatea propriet[\ilor lui Grigore. Ar fi fost bucuroas[ s[ scape mai repede, dar p`n[ nu va fi divor\at[ nu poate face nimic, pentru c[ i-ar trebui consim\[- m`ntul so\ului. }ntr-o lun[, cel mult dou[, formalit[\ile desp[r\irii sper[ s[ fie terminate. Atunci se va repezi la \ar[, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, =i nu va pleca de acolo p`n[ nu va fi ]ncheiat v`nzarea... — Ehe, negustoreas[, nu glum[! zise b[tr`nul Iuga. Vom avea de furc[ cu tine! Z`mbea, glumea =i nu era deloc mul\umit. Toate ]ncerc[rile lui n-au izbutit s[-i smulg[ m[car o promisiune precis[. +ireat[ =i abil[, Nadina ]i aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parc[ mai mult ob\inuse c`nd i-a pomenit ]nt`ia oar[, la Amara. Atunci fusese vorba s[ fie preferat. Degeaba, divor\ul i-a ]ngreuiat lupta. Tocmai de aceea nici el n-are s[ renun\e. Nu i-e fric[ de piedici. Pentru orice eventualitate mai sond[ vreo dou[ b[nci unde avea prieteni. N-a fost respins net („s[ vedem, s[ ne consult[m, s[ mai discut[m“), dar considerentele lui Dumescu i-au fost repetate aproape cu acelea=i cuvinte, parc[ ar fi fost ]n\ele=i cu to\ii. Relu[ conversa\iile cu Dumescu, neoficial, la mese ]n doi. A ob\inut o promisiune vag[. Costic[ ]l iubea at`t de mult, c[ nu se putea men\ine p`n[ la urm[ ]n atitudinea brutal[ de refuz. Sperau am`ndoi c[ vor sf`r=i prin a se convinge: Dumescu pe Iuga s[
215 R[scoala. Vol. I renun\e la cump[rare, Iuga pe Dumescu s[-i ]nlesneasc[ cum- p[rarea. Grigore =tia pentru ce se zbate tat[l s[u. Din ]nf[\i=area lui =i din unele cuvinte ce-i sc[pau, ]n\elegea c[ nu e prea ]nc`ntat de rezultate. Anun\ase de c`nd a sosit c[ vrea s[ vaz[ =i pe Predeleni. Dup[ vreo s[pt[m`n[, se duser[ ]mpreun[. +i b[tr`nului ]i pl[cea familia Predeleanu. Oameni de treab[, zicea despre ei totdeauna, g`ndindu-se ]n primul r`nd la tat[l lui Victor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domni=oarei Postelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra ]n jurul serb[rii „Obolul“, peste c`teva zile, s-a vorbit toat[ vremea numai despre agricultur[, fire=te, ca s[ fie pe placul lui Miron. Impre- sionat totu=i de „considerentele“ lui Dumescu, oric`t nu era convins de seriozitatea lor, Iuga c[uta pretutindeni un sprijin ]mpotriva lor =i se mohora c[ nu-l g[sea. +i Predeleanu spuse c[ exist[ oarecare efervescen\[ ]ntre \[rani, nu ]n propor\iile cum se colporteaz[ la Bucure=ti, negre=it, dar exist[. La el, la Delga, dup[ informa\iile de ]ncredere ale administratorului, \[ranii reclam[ noi ]nvoieli, fire=te mai favorabile lor. Proprietari =i arenda=i de prin Moldova cu care a vorbit, oameni pondera\i, cunosc[tori ai \[r[nimii, i-au zugr[vit situa\ia de acolo mult mai ]ngrijor[toare. Asta ar denota c[ fenomenul e general, c[ acelea=i cauze au produs acelea=i efecte pe tot cuprinsul \[rii. Explica\iile nu lipsesc, se etaleaz[ chiar cu un lux de motivare unde nu te a=tep\i, f[r[ a fi concludente. Ce e valabil pentru o regiune nu ar urma s[ fie necesar valabil pentru celelalte regiuni, =i totu=i este. — Fiindc[ nu vrem s[ recunoa=tem realitatea, Victore, interveni deodat[ Grigore cu pasiune, dup[ ce se st[p`nise ]ndelung, pentru a nu se contrazice cu tat[l s[u. |[ranul lucreaz[ pretutindeni ]n pagub[, gra\ie sistemului de ]nvoieli ce i s-a impus. Dup[ fiecare an datoria a sporit, p`n[ ce azi a ajuns insuportabil[... La noi, majoritatea oamenilor sunt at`t de ]ndatora\i c[, muncind tot anul
216 Liviu Rebreanu viitor, nu numai c[ n-ar lua absolut nimic pe munca lor, dar nici nu =i-ar putea pl[ti trecutul ]ntreg =i ar mai r[m`nea ]mpov[ra\i =i pentru viitor. Fa\[ de asemenea perspective, de ce s[ ne mir[m c[ \[ranii se agit[? E normal =i natural! Miron Iuga sur`se pu\in ironic de explica\iile fiului s[u, apoi, ca =i c`nd nici n-ar fi meritat s[ le ia ]n seam[, zise c[tre Prede- leanu: — |[ranii nu stau pe roze tocmai pentru c[ =i proprietarii stau prost =i pentru c[ toat[ agricultura rom`neasc[ merge anapoda! Au fost ani grei, c`nd mo=iile n-au produs nimic sau aproape, =i \[ranii totu=i nu s-au agitat, ci =i-au v[zut de necazuri, au r[bdat =i au suferit ca =i noi! Acuma, slav[ Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cump[nit a agonisit =i are c`t ]i trebuie, cine a lenevit =i a fost be\iv n-are . A=a e ordinea lucrurilor de c`nd lumea =i p[m`ntul. Pot s[ admit eu la Amara o nemul- \umire serioas[ unde \[ranii umbl[ forfota s[ cumpere mo=ia Nadinei, s[ fac[ concuren\[ altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-a\i spune. Buba e sl[biciunea guvernului, care tolereaz[ dema- gogia tuturor neispr[vi\ilor erija\i ]n ap[r[torii \[r[nimii. Ia s[-i apuce ni\el de guler guvernul pe to\i domni=orii cuprin=i de dra- goste subit[ =i suspect[ pentru bie\ii \[rani =i s[ umple temni\ele cu d`n=ii, s[ vezi cum va dispare imediat toat[ agita\ia \[ranilor. — Evident c[ opozi\ia profit[ de neputin\a guvernului, pe care-l preocup[ micile =i eternele disensiuni personale, aprob[ Victor. Nu mai pu\in vinovat[ e ]ns[ opozi\ia c`nd recurge la astfel de agita\ii neleale! — Nu neleale, domnule! strig[ Miron, aprinz`ndu-se . Zi criminale! Ce e mai criminal dec`t s[ a\`\i poftele unei mul\imi lacome? +i ei asta fac! Promit averea noastr[ \[ranilor, ca s[ st`rneasc[ du=m[nie ]ntre noi =i \[rani. Ce le pas[ lor dac[ astfel se d[ foc \[rii? Pentru ei nu exist[ interesul \[rii, ci numai interesul partidului lor. Sunt st[p`nii ora=elor, care ne exploateaz[ cum vor.
217 R[scoala. Vol. I Nu le ajunge. Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin b[ncile =i creditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezist[m. +i, pentru c[ n-au izbutit s[ ne doboare altfel, iat[-i ap[r[torii \[ranilor ]mpotriva noastr[, ei care n-au trecut bariera ora=elor lor de fric[ s[ nu-=i m`njeasc[ ghetele. Vor s[ ]mpart[ p[m`nturile noastre \[ranilor, dar nu se g`ndesc s[ ]mpart[ cu nimeni benefi- ciile fabricilor =i b[ncilor lor. }n fond vor s[ decapiteze pe \[rani, omor`ndu-ne pe noi, c[ci turma \[r[neasc[ f[r[ p[stori va fi pe urm[ complet la cheremul lor... Te revolt[ =i te indigneaz[, mai ales c`nd vezi c[ noi, cei condamna\i la moarte, st[m =i ne \inem de cancanurile =efiei, de intrigile remanierii =i de toate fleacurile!... Pentru a tempera pu\in atmosfera ce o crease izbucnirea b[tr`nului, Grigore f[cu z`mbind: — Nici nu mi-a= fi ]nchipuit, tat[, c[ te poate pasiona at`t de mult politica! — Crima nu e politic[, Grigori\[! r[spunse Miron potolit, d`ndu-=i =i el seama c[ a exagerat o discu\ie de mas[. Crima e crim[. Ce fac ei nu e politic[, e crim[. — Sunt lipsi\i de orice scrupule, adev[rat, observ[ =i Prede- leanu tocmai ca s[ netezeasc[ asperit[\ile. O revolu\ie ]n \ara rom`neasc[, numai ei ar fi capabili s[ fac[, dac[ ar fi ]n interesul partidului lor... Cu concursul doamnei Predeleanu veni r`ndul unor subiecte mai blajine =i, spre fericirea domni=oarei Olga, ajunser[ =i la marele eveniment al serb[rii „Obolului“. Dup[ un r[stimp b[tr`nul =i aci g[si prilej de obiec\ie: — Nu zic de „Obolul“, care poate serve=te ]ntr-adev[r scopuri bune. Dar, ]n general, se abuzeaz[ de lux =i de veselie ]n Bucure=ti. }\i face impresia unei destr[b[l[ri uria=e. Cum se potrive=te asta cu temerile de agita\ii de la \ar[, nu =tiu. Pu\in[ decen\[ n-ar strica. Fire=te, tot guvernul ar trebui s[ puie fr`u. Lumea poate fi incon=tient[, guvernul nu. |[ranii care ar vedea cheful monstru
218 Liviu Rebreanu permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de m[m[lig[ =i boierii nu-=i ]ncap ]n piele de petreceri! }=i lu[ seama, r`se prietenos =i =terse efectul de dojan[. P`n[ la urm[ fu a=a de dr[gu\, c[ Olga, care se speriase ]nt`i de gravitatea lui rece, ]ndr[zni s[-l pofteasc[ la serbare, s-o vaz[ cum danseaz[. Miron zise sur`z[tor: — }mi pare r[u, frumoas[ domni=oar[, c[ n-am s[ te pot admira. Pe mine m[ a=teapt[ la \ar[ alt spectacol, mai pu\in vesel, care nu sufer[ am`n[ri. Dar las pe Grigori\[ s[ te aplaude =i din partea mea! Grigore n-a lipsit, fire=te, de la marea serbare, cum n-a lipsit nimeni din cei ce alc[tuiau ]nalta societate. Era sala cea mai elegant[ ce a pomenit vreodat[ Teatrul Na\ional. P`n[ =i la galerie, la locurile numerotate, st[teau posesori de nume respectabile. Unele doamne din comitetul societ[\ii, alerg`nd de ici-colo, aferate, =opteau fericite prietenilor, ]n treac[t: — Seara asta va fi ]nscris[ cu litere de aur ]n analele Rom`niei! }nainte de a se ridica cortina, Grigore, ]ntorc`nd capul ]nt`m- pl[tor, v[zu ]n fotoliul din spatele s[u pe Titu Herdelea. — Ei, bat[-te! Ce cau\i aici ]ntre ciocoi? ]i zise cu bucurie. Ne vedem ]n antract! Titu era oficial, pentru cronica teatral[. Se g[tise cu hainele cele negre =i totu=i se cam ru=in[ la ]nceput cu ele ]ntre at`tea fracuri. }=i rec[p[t[ ]ncrederea v[z`nd =i pe ceilal\i colegi de cronic[ dramatic[ la fel, ba unii ]n sacouri de purtare, ca o demon- stra\ie c[ ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senza\ia serii a fost Nadina ]n Dansul apa=ilor, ultima noutate parizian[. Partenerul ei era Raul Brumaru. Au dansat cu at`ta brio, c[ au fost obliga\i s[ biseze dup[ insisten\ele tumultuoase ale selectei asisten\e. T`n[rul Herdelea nu s-a entuziasmat peste m[sur[. Era frumoas[ „doamna Nadina“, cum ]i zicea el acuma, =i juca gra\ios, dar i-ar fi stat parc[ mai bine un dans mai pu\in
219 R[scoala. Vol. I pr[p[stios =i mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore ]n timpul c`t Nadina se ]nv`rtise pe scen[ cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator str[in, f[r[ s[ clipeasc[... Lui Titu i-a pl[cut mai mult o domni=oar[ dr[g[la=[ ]ntr-un fel de suit[ de dansuri rom`ne=ti. Nu =tia cine o fi, c[ci nu se ]ndurase s[ cumpere program, v`nz[toarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine =tie ce sume ]n folosul societ[\ii lor. }n antract se ]nt`lni cu Grigore Iuga =i se retraser[ ]ntr-un col\ al vestibulului s[ fumeze o \igar[. Titu era ]nc`ntat =i c[uta s[-l conving[ pe Grigore, parc[ l-ar fi b[nuit de alt[ p[rere, c[ iat[, lumea bun[ a aranjat un spectacol foarte dr[gu\ =i ]n rom`ne=te, ceea ce dovede=te c`t[ dreptate au avut studen\ii c`nd au protestat s[ nu se mai zbenguiasc[ ]n limbi str[ine. +i ca s[-=i sublinieze mai mult ideea, vru s[ releveze ]n special pe domni=oara care a jucat rom`ne=te =i c[reia regret[ c[ nu-i =tie numele s-o laude la Drapelul ]n darea lui de seam[. — Se poate s[ nu recuno=ti pe domni=oara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un repro= glume\. Pe cumnata lui Predeleanu? Victor Predeleanu se apropia de ei ]n clipa aceea. Grigore ]l denun\[: — Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu =tia cine e domni=oara care i-a pl[cut mai mult din tot spectacolul =i pe care vrea s-o laude la gazet[. — Olgu\a are s[ fie fericit[, domnule Herdelea!... Nu face nimic c[ n-ai recunoscut-o . Asta ]nseamn[ doar c[ trebuie s[ mai pofte=ti pe la noi, ca s[ nu ne ui\i! f[cu Victor str`ng`ndu-le m`na. Disecar[ pe interpre\i am[nun\it, s[rind ]ns[ cu to\ii pe Nadina =i pe Brumaru. Pe c`nd criticau =i l[udau de zor, n[v[li la d`n=ii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, str[lucitor =i r[gu=it, ]ntre- b`nd frenetic, cum ]ntreba pe toat[ lumea:
220 Liviu Rebreanu — Ei, ce zice\i de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala =i policandrul ]ncepuse s[ balanseze ]n tavan de clocotul aplauzelor... Observ`nd ]ncurc[tura pe fe\ele celor trei, ]=i d[du brusc seama c-a f[cut o gaf[. Vru s-o dreag[ cu orice pre\. +i, dup[ o mic[ pauz[, continu[ cu acela=i glas vijelios: — Dar de sezonul [sta extraordinar ce zice\i?... Cople=itor, nu? N-am pomenit de c`nd sunt at`tea dansuri =i petreceri ca ]n iarna asta... +i eu, care trebuie s[ merg pretutindeni, fiindc[ Nadina... Se ]ntrerupse. Iar a pomenit de Nadina. Alt[ gaf[. Are ghinion. }=i pierdu ]nsufle\irea. Ad[ug[ =terg`ndu-=i fruntea, cu un suspin: — Pe mine m[ obose=te, ce s[ spun... Parc-a ]nnebunit toat[ lumea! 5 Ion Pravil[ nu se putea amesteca f[\i= ]ntre oamenii care umblau pentru Babaroaga. }i era fric[ de boierul Miron c[ va prinde de veste =i nu numai c[-l scoate din prim[rie, dar cine =tie ce r[u ]i mai face, de s[ nu mai aib[ trai ]n sat. Bun suflet boierul, nici vorb[, dac[ nu-i ie=i din porunci. Pravil[ a tras destule foloase fiind supus =i credincios. Totu=i, nu-l r[bda inima s[ stea molcom. I-ar prinde =i lui bine o halc[ de p[m`nt. Prilejul de acum nu se ]nt`lne=te de multe ori. C`nd afl[ c[ boierul b[tr`n s-a dus la Bucure=ti, desigur pentru mo=ia cucoanei, a chemat pe Luca Talab[ =i s-au ]n\eles s[ plece =i oamenii s[ mai st[ruiasc[ la cucoan[, iar dac[ n-or face nici o isprav[ cu d`nsa, s[ se pl`ng[ celor mai mari, c[ doar =i prin alte p[r\i au fost ]nlesni\i \[ranii s[ cumpere mo=ii =i s[ le ]mpart[ ]ntre ei, ba chiar odat[, pe c`nd era Luca primar, a venit =i un ordin de la minister ca oamenii s[ fie pov[\ui\i a se ]ntov[r[=i pentru cump[r[ri de mo=ii, f[g[duindu-li-se tot sprijinul autorit[\ilor. Bine ar fi s[ poat[ merge c`t mai mul\i, ca
221 R[scoala. Vol. I s[ vaz[ boierii c[ ]ntreg norodul cere p[m`nt, de=i cheltuiala e mare =i oamenii greu o s[-=i rup[ din s[r[cie. Primarul, cu toat[ zg`rcenia-i cunoscut[, se oferi s[ pl[teasc[ el cheltuiala unuia mai s[rac =i anume lui Petric[ al Smarandei, care le va fi de mult ajutor ]n Bucure=ti, unde a stat trei ani ]n armat[. }ndat[ ce se ]ntoarse Miron Iuga la Amara, oamenii pornir[ la Burdea =i se suir[ ]n tren. Erau =apte. Sosir[ ]n Bucure=ti diminea\a =i nimerir[ tocmai bine spre amiazi ]n strada Argintari. O domni- =oar[ cu =or\ alb ]i ]nt`mpin[ ]n capul sc[rii =i le spuse c[ cucoana de-abia acuma se scoal[, c-a avut petrecere mare azi-noapte, =i s[ a=tepte afar[, adic[ pe strad[, p`n[-i va chema. A=teptar[ pe trotuar, lini=ti\i. Ce alt[ treab[ au =i de ce-au venit?... }ntr-un t`rziu alt[ domni=oar[ ]i strig[ ]n[untru, supraveghindu-i s[ se =tearg[ bine pe picioare. Cucoana era vesel[, le-a vorbit frumos, i-a l[sat =i pe ei s[ vorbeasc[, dar, p`n[ la urm[, i-a f[cut s[ ]n\eleag[ c[ ea va vinde cui d[ mai mult =i num[r[ to\i banii. Petre, mai ]ndr[zne\, ]i spuse: — De, coni\[, noi am cheltuit =i-am venit at`ta cale, c-am socotit c[ dumneavoastr[, inim[ bun[, o s[ v[ fie mil[ de noi =i-o s[ ne vinde\i mai lesne, c[... Nadina ]ntoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu pe vizitiul de odinioar[. }l privi lung, s[-l domine. Petre ]i ]nfrunt[ privirea, simplu, ca =i c`nd ar fi zis c[ el nu se sperie de o muiere, fie =i boiereasc[. Apoi Nadina r[spunse pu\in dispre\uitor: — Crezi c[ pentru ochii vo=tri am s[-mi risipesc averea? Nu, b[iete, =i nu, oameni buni! Eu v`nd mo=ia, ca s[ iau bani ]n schimb, nu ca s[ fac poman[ altora. Poman[ poate s[ fac[ statul, dac[ vrea... }n col\ul str[zii, \[ranii se oprir[ =i se sf[tuir[ p`n[ ce ]i p[trunse frigul la os. Pornir[ prin viforni\a ce se ]nver=una spre Gura Mo=ilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Coste=ti, care \inea un han =i care-i va g[zdui mai ieftin. }mbucar[ din
222 Liviu Rebreanu merindele de acas[ =i iar se sf[tuir[ p`n[ t`rziu noaptea, ]n odaia de l`ng[ buc[t[rie ce le-o d[duse hangiul. +i a doua zi, cum se lumin[, se c[r[b[nir[ la Ministerul Domeniilor. Trebuir[ s[ a=tepte ]n curte. „Numai dup[ unsprezece e voie s[ intre publicul“, le-a strigat, printre gratiile u=ii, un glas cu barba neagr[. Mai venir[ =i al\i oameni, de prin alte p[r\i, tot cu necazuri, ]nfrigura\i =i ]nfrico=a\i ca =i d`n=ii. C`nd s-a deschis poarta, s-au ]mbulzit ]n[untru. Portarul, scund, ur`cios =i cu barba p`n[-n br`u, i-a oprit: — }ncet, h[i, c-aici nu e teatru!... Ce pofti\i =i pe cine c[uta\i? }ncepur[ respectuos s[-i povesteasc[ durerea lor. Satisf[cut, portarul se ]nmuie =i nu-i ascult[ p`n[ la cap[t: — Domnul ministru ]nc[ n-a venit... Poate s[ vie mai t`rziu... Mai sta\i pe aici s[ v[ ]nc[lzi\i ni\el... St[tur[. Peste vreun ceas portarul ]i vesti c[ domnul ministru nu mai vine azi. M`ine. Se ]ntoarser[ la han =i se mai sf[tuir[. Ziua urm[toare avur[ noroc. Portarul ]i trimise sus: a venit domnul ministru. R[t[cir[ pe coridoare, ajunser[ ]ntr-o cancelarie cu lume mult[ =i c[ldur[ mare. Un domn t`n[r, pudrat =i z`mbitor, ]i primi foarte prietenos: — Ei, fra\ilor, ce-i cu voi? Ce v[ aduce pe aici tocmai de unde?... Din Arge=... Da... Lupu Chiri\oiu ]ncepu povestea de departe, cu ]nflorituri. Domnul nu-=i pierdu deloc r[bdarea, dar c`nd b[nui despre ce e vorba, ]l ]ntrerupse: — A, mo=ie de v`nzare... Am ]n\eles. Sta\i ni\el. Ap[s[ pe un buton, scrise dou[ r`nduri pe un bilet =i-l d[du unui aprod ce intrase, continu`nd: — Uite, fra\ilor! Domnul ministru are de lucru mult =i nu poate sta de vorb[ cu voi... Dar v[ trimit la un domn care are putere de la domnul ministru s[ rezolve chestiile astea, a=a c[ dumnealui o s[ v[ fac[ dreptate. A=a, fra\ilor!... Aprod, s[-i duci la domnul director general...
223 R[scoala. Vol. I Se \inur[ gaia dup[ aprod pe diferite coridoare, p`n[ se pomenir[ ]n fa\a unui domn b[tr`n, chel =i ursuz, care-i l[s[ s[-=i spuie toat[ povestea din fir ]n p[r. Pe urm[ ]i ]ntreb[ dojenitor: — Vre\i s[ cump[ra\i mo=ia cucoanei, ori vre\i s-o lua\i cu japca? — Ba noi... ]ncerc[ s[ protesteze Luca Talab[. — S[ taci acuma! se r[sti directorul. A\i vorbit destul. V-am ascultat... Ministerul n-are dreptul =i calitatea s[ intervie ]n tranzac\iile dintre v`nz[torul unei propriet[\i agricole =i amatorii de a cump[ra, afar[ de anume cazuri prev[zute de lege, iar aici nu e cazul. V-a\i ]nv[\at s[ umbla\i cu jalbe nedrepte ]n loc s[ v[ ]nvoi\i cu boierii vo=tri =i s[ fi\i oameni de omenie. Ba acuma v-a mai intrat ]n cap s[ cere\i =i p[m`nturile boierilor pe pre\uri de batjocur[, ori chiar de poman[. A\i ajuns s[ nu v[ mai cunoa=te\i lungul nasului... Potoli\i-v[, m[i oameni, asculta\i de boieri =i munci\i! Fi\i harnici =i nu v[ lua\i dup[ ]ndemnurile rele! Voi sunte\i talpa \[rii, voi... Luca Talab[, care din toate vorbele ce le auzea ]n\elegea numai c[ se duce Babaroaga =i c[ toate alerg[turile =i cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai st[p`ni =i izbucni deodat[ d`rz: — Apoi, domnule, de ce s[ ne ia al\ii p[m`ntul... Nu avu r[gaz s[ ispr[veasc[. Directorul general s[ri ]n picioare, cu fa\a =i chelia parc[ i-ar fi turnat o c[limar[ cu cerneal[ ro=ie ]n cre=tetul capului, r[cnind: — Taci din gur[, obraznicule! S[ taci, c[ imediat te trimit la poli\ie s[-\i ]nmoaie oasele, nemernicule!... Eu ]mi sfarm pieptul =i-mi pierd vremea s[-i ]nv[\ =i s[-i luminez, iar el necuviincios!... (Se reculese =i continu[ mai calm.) A\i apucat pe c[i rele, neno- roci\ilor! Nu v[ mai mul\umi\i cu ce v-a dat Dumnezeu =i v[ l[comi\i la averea altora! Veni\i-v[-n fire! Duce\i-v[ acas[ =i vede\i de munca voastr[ cinstit[, care-i bog[\ia \[rii noastre iubite! +i
224 Liviu Rebreanu dac[ ave\i poft[ s[ cump[ra\i cu adev[rat proprietatea cucoanei, ruga\i-o pe dumneaei =i pe ceilal\i boieri! Vorba dulce mult aduce, a\i ]n\eles? |[ranii se uitau la gura lui cu din\ii de aur. Ie=ir[ urm[ri\i de glasul h`r`itor al directorului. R[t[cir[ pe coridoare p`n[ se pomenir[ iar la u=a cabinetului ministerial. Luca spusese, c`nd a sc[pat din biroul chelului, s[ nu se mul\umeasc[ =i s[ mai ]ncerce a p[trunde p`n[ la ministru. Nici n-apucar[ bine s[-=i g[seasc[ loc =i iat[ c[ un aprod, sp[im`ntat de respect, se n[pusti la d`n=ii: — La o parte! Da\i-v[ la o parte, c[ pleac[ dom’ ministru! U=a cabinetului ministerial se deschise. Un boier ]mbl[nit =i ]n=o=onat, cu o c[ciul[ de lutru peste urechi, cu fa\a galben[, greoi =i plictisit, ap[ru ]nso\it de domnul t`n[r de adineaori. V[z`nd pe \[rani, ministrul, ca s[ arate lumii de pe coridor c[ nu e m`ndru =i se intereseaz[ de soarta plugarilor, care este ]n seama departa- mentului s[u, se opri o clip[ =i ]ntreb[ obosit: — Ce-i cu voi, b[ie\i? Ce v`nt v[ aduce pe aici? Domnul t`n[r ]i =opti dou[ cuvinte. Ministrul continu[, trec`nd ]nainte mul\umit: — A, da... Da! Vas[zic[ a\i fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. S[-l asculta\i, c[ v[ cunoa=te toate p[surile =i =tie s[ vi le lecuiasc[... Cobor] ]ncetinel pe treptele de marmor[. |[ranii r[maser[ cu c[ciulile ]n m`n[. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. — Apoi hai s[ plec[m c[ pe aici am ispr[vit! f[cu Petre. — Hai, hai! b`igui Luca Talab[, ]nfund`ndu-=i c[ciula pe cap. Merser[ de-a dreptul la gar[. Sperau s[ nimereasc[ un tren ori, de nu, s[ petreac[ noaptea pe acolo, c[-=i sleiser[ banii =i nu mai aveau dec`t pentru bilete. Avur[ noroc. C`nd porni trenul, ]=i f[cur[ cruce to\i deodat[. }n vagon era cald. C[l[tori mul\i=ori =i mai ales \[rani, care
225 R[scoala. Vol. I de prin Ialomi\a, care de prin Muscel, care din Teleorman ori mai de departe. La c[ldur[ limbile se dezmor\ir[. Cei =apte de la Amara, ]ns[, str`n=i ]ntr-un col\, mocneau =i numai arar ]=i aruncau c`te-o vorb[. Doar Lupu Chiri\oiu se pl`ngea c[ au cheltuit at`\ia bani degeaba. Luca recunoscu =i ]nghi\i ]n sec. }ncetul cu ]ncetul, dezmeticindu-se parc[, ]ncepur[ s[-=i despice p[\aniile =i s[ le c`nt[reasc[, fiecare socotind c[ are c`te o l[mu- rire de ad[ugat sau cel pu\in o oftare c[, dac[ n-ar fi fost cum a fost, poate c[ toate ar fi ie=it altfel. }n t`nguirile lor se amestecar[ apoi =i al\i oameni, unii numai din curiozitate, al\ii pentru c[ au mai auzit asemenea lucruri ori au p[timit =i ei. — Eu le-am spus dumnealor de la ]nceputul ]nceputului c[ boierii nu poftesc a vinde mo=iile la oameni =i n-au vrut deloc s[ m[ asculte, p`n[ ce m-am luat =i eu dup[ capul lor! zise ]ntr-un r`nd b[tr`nul Lupu, vr`nd s[ arate tuturor din vagon c[ nu degeaba are plete c[runte. — D-apoi eu v-am auzit cum v[ pl`nge\i, oameni buni, =i tare m-am mirat c[ n-a\i =tiut treaba asta, c[ doar toat[ lumea o =tie! f[cu atunci un b[rbat frumos =i chipe=, ]mbr[cat curat =i cu ni=te ochi alba=tri plini de bl`nde\e cuceritoare. +i pe la noi s-au tot str[duit oamenii s[ cumpere p[m`nturi de la boieri =i n-a fost chip niciodat[, c[ totdeauna au s[rit al\i boieri, ca nu cumva mo- =iile s[ ajung[ pe m`na oamenilor, s[ nu mai aib[ d`n=ii cu cine s[ le munceasc[. Uite, acuma poate s[ fie un an, a=a am umblat =i noi, =i-am alergat, =i ne-am zb[tut, =i tot ca dumneavoastr[ am ie=it. — Da matale de prin ce parte e=ti? ]ntreb[ Luca Talab[. — De pe l`ng[ Foc=ani, dac[ cumva a\i auzit dumneavoastr[, r[spunse omul. Departe. Tocmai ]n partea cealalt[... — Am auzit! se l[ud[ Marin Stan. Eu am =i fost prin p[r\ile celea c`nd eram ]n armat[, cu manevrele... Da oare =i pe acolo tot a=a greu o duc oamenii? 15 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
226 Liviu Rebreanu — Greu! oft[ str[inul, cl[tin`nd din cap. Parc[ =i mai greu ca pe aici, de-\i vine s[-\i iei lumea-n cap. Crezi c[ eu de bine bat drumurile cu traista de icoane ]n spinare? Aoleu! N-a umblat cu treburi d-astea neam de neamul nostru. Dar dac[ muncim to\i, cu nevast[ =i copii, din prim[var[ p`n[-n iarn[, =i nu ne iese nici s[ ne \inem zilele, iac[, fac =i asta p`n[ ne-o ajuta Dumnezeu s[ c[p[t[m =i noi p[m`nt! C[ pe la noi oamenii trag n[dejdea c[, ]n cur`nd, vod[ are s[ ]nceap[ s[ ]mpart[ mo=iile, cum se =i aude mereu de mul\i ani... — De auzit se aude mereu, ce-i drept, observ[ dintr-un col\ unul m[run\el, cu fa\a ro=ie, asudat[. — A=a vorbesc oamenii =i pe la noi, zise Lupu Chiri\oiu, uit`ndu-se la cel din col\, dar eu nu cred s[-l lase boierii pe vod[, c[ nici boierii nu-s pro=ti, =-apoi ]n m`na lor e toat[ puterea! — C[ tocmai asta am vrut s[ v[ spun =i eu! ad[ug[ omul cu icoanele. Nici vod[ nu poate face de capul lui, dac[ nu-l ajut[ nimeni =i dac[ boierii se ]mpotrivesc. Se aude pe la noi c[ la muscali a ]nceput ]mp[ratul lor s[ ]mpart[ p[m`nturile boiere=ti. Dar muscalii s-au sculat mai an, cu mic cu mare, =i-au pus m`na pe topoare =i-au f[cut o v`lv[taie de a mers vestea ]n toat[ lumea. Au pierit ei mul\i, nici vorb[, c[ nici boierii lor nu s-au dat b[tu\i =i-au scos c[l[rimea =i tunurile s[-i potoleasc[. Iar \arului lor, c`nd a v[zut at`ta s`nge =i omor, i s-a f[cut mil[ de to\i =i le-a dat porunc[ mare: „Sta\i, m[i boieri =i m[i oameni, s[ fac eu dreptate =i s[ pun pace-ntre voi“. +i to\i l-au ascultat, =i s-au mulcomit, =i s-au ]ntors pe la casele lor. +i atunci \arul a ]nceput s[ taie din mo=iile boierilor =i s[ le dea oamenilor ca s[ aib[ =i ei... Se f[cuse o t[cere grea ]n vagonul ]n c[re luminile galbene, aprinse singure, se leg[nau mereu =i aruncau umbre ciudate c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo. Pe urm[, c`\iva \[rani oftar[. Petre Petre, care nu deschisese gura toat[ vremea, morm[i cu o flac[r[ ]n ochi: — Apoi, p`n[ n-om pune m`na pe topoare, nici noi n-om. ..
227 R[scoala. Vol. I Se opri brusc, parc[ vorbele i-ar fi sc[pat din suflet f[r[ voia lui. Oamenii ]l auziser[, dar nimeni nu ]ntoarse capul spre el. Numai Lupu Chiri\oiu b`lb`i cu glas moale: — Ia taci, m[i Petric[, ia mai taci! Se f[cu iar t[cere. Ro\ile de o\el boc[neau surd ca ecoul unui dang[t de clopot dep[rtat. }n ]ntunericul ferestrelor se r[suceau mereu f`=ii de fum cu mii de sc`ntei sclipitoare. }n aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului =i umbrele mi=c[toare, r[m[sese ca un ecou speriat glasul b[tr`nului: — Ia taci, m[i Petric[, ia mai taci!
228 Liviu Rebreanu Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu r[mase ]nm[rmurit c`nd v[zu pe Chiril[ P[un, logof[tul =i omul lui de credin\[, at`t de am[r`t. — Da ce-i, Chiril[, ce, pacoste a dat peste tine? Chiril[ P[un ]l s[get[ cu o privire ur`t[, r[spunz`nd: — Apoi las[, cucoane, c[ dumneata =tii mai bine, c[ e feciorul dumitale =i... — Ce \i-a f[cut feciorul meu, Chiril[, vai de mine? f[cu arenda=ul cu o b[nuial[. — Ce-a f[cut s[-i pl[teasc[ Dumnezeu dac[ nu se poate s[-i pl[teasc[ oamenii! zise \[ranul ab[tut. R[u m-a batjocorit =i mare ru=ine mi-a f[cut, =i n-a= fi crezut una ca asta pentru nimica-n lume, c[ doar v-am slujit cu credin\[! Arenda=ul se z[p[ci. I-a fost mereu fric[, de c`nd a venit Chiril[ cu fiic[-sa la curte, s[ nu se lege Aristide =i de ea. I-a =i spus =i iat[, totu=i s-a ]nt`mplat. Nici nu =tia cum s[-l ]mpace. }i veni ]n g`nd s[ ]ncerce a lua lucrurile mai pu\in dramatic =i, b[t`ndu-l pe um[r, zise prietenos: — Las[, m[i Chiril[, =i fii om cu socoteal[, c[ aste-s ale tinere\ii, s- au mai ]nt`mplat =i n-a pierit lumea. Vom chibzui noi =i vom vedea ce... — Ba nu, cucoane! se feri logof[tul, mai jignit. C[ dum- neavoastr[ nu v[ pas[ =i pute\i vorbi f[r[ durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o m[rit[m cu burta la gur[ ori cu plodul ]n bra\e, de r`sul oamenilor? CUPRINS
229 R[scoala. Vol. I — Chiril[, Chiril[, ia seama! ]ntrerupse Platamonu nehot[r`t, mai mult ca s[ spuie ceva. — Acu nu-i nimica, cucoane! urm[ \[ranul. Dumnezeu e sus, =i vede, =i judec[... Numai s[ =tii =i s[-\i cau\i alt om, c[ eu de azi ]nainte nu v[ mai slujesc. Mi-au spus oamenii c[ aici e iadul, dar n-am ascultat. Dumnezeu s[ v[ r[spl[teasc[ =i de r[fuit ne-om r[fui alt[ dat[! Pe Platamonu ]l sp[im`nt[ am[r[ciunea =i ]ndr[zneala cu care l-a ]nfruntat Chiril[ cel at`t de supus p`n[ azi. Alerg[ la fiul s[u care, dup[ ce st[tuse o lun[ ]n Bucure=ti, f[r[ s[ se fi prezentat la vreun examen, se g[sea iar[=i acas[. — Ce-mi f[cu=i, dragul tatii! strig[ parc[ mai impresionat ]n fa\a b[iatului vinovat dec`t fusese ]n fa\a \[ranului. Nu te ast`m- p[ra=i nici cu fata lui Chiril[ =i acum... — Ia fugi, t[ticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate. Gherghina e fat[ nostim[. Doar nu era s[ umblu dup[ slutele satelor! — Bine, dar... vru s[ obiecteze Platamonu cu aceea=i team[ ]n glas, totu=i mai lini=tit ]n suflet de siguran\a t`n[rului. — +tiu, =tiu! ]l opri b[iatul. Mi-a spus Gherghina mai demult =i mi-a pl`ns. Am ]nv[\at-o destul ce s[ fac[, i-am oferit =i bani, c[ nu era o sum[ mare, =i n-a vrut... Cine-i de vin[ c[ acuma va afla toat[ lumea =i va r[m`ne de ru=ine? Dac[ m[ asculta, nici mama ei n-ar fi =tiut nimica =i toate erau bine... Fire=te, cu toate astea, nu zic, va trebui s[ vezi dumneata mai t`rziu, s[ cheltuie=ti eventual ceva ca s[-i ]mpaci =i pe Chiril[, =i pe fat[. G[se=ti dumneata forma, c[ e=ti de=tept =i =tii s[-i iei pe \[rani! — Desigur! f[cu arenda=ul, venindu-=i ]n fire. Nu trebuie s[ exager[m lucrurile. Dac[ n-ajungea aici, ar fi fost mai bine... }n sf`r=it! Chiril[ P[un fierbea de durere. C`nd i-a povestit nevast[-sa p[\ania fetei, le-a b[tut pe am`ndou[. Pe urm[ i-a p[rut r[u. Se
230 Liviu Rebreanu g[sea mai vinovat pe el ]nsu=i c[, din l[comia prea mare de c`=tig, a intrat ]n slujba grecului, de=i le cuno=tea n[ravurile. Sim\ea totu=i nevoia s[ se r[coreasc[ ]ntr-un fel, mai ales dup[ ce s-a ]ntors ]n Amara. M`ine-poim`ine va afla tot satul. Cum s[ ias[ ]ntre oameni cu ru=inea asta ]n obraz? Se duse la preotul Nicodim, ]i povesti, se pl`nse =i-i ceru pova\[. Preotul era =i el nec[jit. Dup[ ce ]i sl[bise vederea, acuma ]ncepea s[-l cam lase =i urechile. C`nd ]n\elese despre ce e vorba, se mir[, se ]nchin[ =i strig[ pe fiic[-sa: — I -auzi, Niculino, ce-a p[\it bietul Chiril[ cu feciorul grecului! Niculina se revolt[, blestem[ pe greci, chem[ pe so\ul ei: — N-ai auzit, Filipe, ce pozn[ i-a f[cut lui Chiril[ b[iatul grecului, studentul?... Filip ascult[ lini=tit, cl[tin[ din cap ]n semn de indignare =i ]ntreb[, greoi, tacticos: — Ei, =-acuma ce-ai de g`nd s[ faci, Chiril[? — Apoi tocmai d-asta venii la sfin\ia-sa, s[ m[ ]nve\e, c[ eu nici nu mai =tiu pe ce lume sunt, zise \[ranul cu ochii ]n p[m`nt. — De! f[cu Filip =i, dup[ o t[cere lung[, repet[ tot a=a de grav: De! Chiril[ P[un plec[ f[r[ ]nv[\[tur[, dar totu=i u=urat ca =i c`nd, ]mp[r\indu-=i cu al\ii durerea =i auzind cuvinte de ocar[ ]mpotriva grecului, i s-ar mai fi ]ndulcit sufletul. Pe sear[ merse la ]nv[\[torul Drago=. Acolo se cuno=tea p[\ania Gherghinei, cum, de altfel, se cuno=tea acuma ]n tot cuprinsul satului, ajung`nd p`n[ =i la urechea b[tr`nului Miron Iuga care, foarte ur`t impresionat, a spus de fa\[ cu Isb[=escu =i logof[tul Bumbu: — Iac[, de porc[rii d-astea se \in dumnealor, =i pe urm[ ne mir[m c[ \[ranii murmur[ =i se fr[m`nt[! }n familia Drago= fuse, tocmai ]n vederea venirii probabile a lui Chiril[, o discu\ie aprins[. +tirea a auzit-o Nicolae, fratele ]nv[\[-
231 R[scoala. Vol. I torului, de la Petre a Smarandei cu care s-a ]nt`lnit ]nt`mpl[tor pe uli\[. Fl[c[ul s-a f[cut Dun[re de m`nie. Demult spunea c[ ori ia pe Gherghina, ori nu se mai ]nsoar[ niciodat[, fiindc[ alt[ fat[ ca ea n-are s[ mai g[seasc[. — Vezi ce cuminte ai fost c[ nu te-ai pripit? ]i zise acuma cumnat[-sa Florica. — Ba dac[ te-ai fi gr[bit =i ai fi luat-o de c`nd ai ]ndr[git-o, biata fat[ n-ar mai fi ajuns de batjocura ca\aonului! f[cu ]nv[\[- torul comp[timitor. Nicolae bufni, sudui =i ]n cele din urm[ rug[ pe frate-s[u s[ ajute cumva pe Chiril[, c[ nu se poate s[ r[m`ie a=a asemenea f[r[delege. Florica s[ri indignat[: — Ionel, s[ m[ ascul\i pe mine =i s[ nu te bagi, c[ de c`te ori m-ai ascultat bine ne-a mers =i c`nd nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. Oamenii s[-=i caute de nevoile lor fiecare, c[ doar nu l-ai sf[tuit tu pe Chiril[ s[ slujeasc[ pe Platamonu, ci s-a dus d`nsul de bun[voie. Singur s-a ]ncurcat, singur s[ se des- curce... Chiril[ P[un pic[ tocmai c`nd Florica aprindea lampa, abia pu\in dup[ ce se ostoise discu\ia =i se luar[ cu vorba despre alte treburi. Dup[ ce ]l ascultar[ to\i cu mare aten\ie, Florica, mereu ]nfrico=at[ pentru b[rbatul ei, zise aproape sec: — Proast[ treab[, nea Chiril[! S[ fi fost mai cu luare-aminte, c[ =tiai ce poam[ e feciorul arenda=ului! — Mai proast[ nici nu se poate, v[d! recunoscu \[ranul, uit`ndu-se trist ]n ochii ei. Dac[ ar =ti omul dinainte ce-l pa=te, s-ar feri, dar a=a... — Te l[comi=i s[ sluje=ti pe grecotei =-acu pl[te=te Gherghina! morm[i Nicolae cu imputare. — Acu las[-m[ =i nu m[ mai n[p[stui =i tu, m[i b[iete, c[ destul m-a b[tut Dumnezeu! f[cu Chiril[ am[r`t. C[ eu dac[ am
232 Liviu Rebreanu =tiut c[ Gherghina e ]n dragoste cu tine, n-am mai p[zit-o prea tare, c[ m[ bizuiam =i pe tine, de! — Apoi eu tot nu m[ las p`n[ nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grij[ matale! scr`=ni fl[c[ul ie=ind brusc din cas[, parc[ n-ar mai fi putut asculta. Chiril[ P[un st[tu p`n[ ce se a=ezar[ la cin[. +i plec[ mai ]mp[cat. Orice cuv`nt de m`ng`iere era acum pentru d`nsul un balsam pe o ran[ proasp[t[. De aci ]ncolo cu cine se ]nt`lnea ]i spunea p[\ania Gherghinei. Primarul ]l ]ndemn[ s[ fie r[bd[tor, c[ poate s-or ]ndrepta cumva lucrurile. Luca Talab[, dup[ ce ]l comp[timi pu\in, ]ncepu a-l descoase despre arenda=: oare ce pre\ a oferit el pentru Babaroaga =i c`t cere cucoana? Numai Trifon Guju, c`nd l-a oprit ]ntr-o zi Chiril[ =i i-a povestit, i-a r[spuns ursuz: — De, nea Chiril[, matale barem ai hambarul doldora, dar eu c[ dinainte de Boboteaz[ m[ lupt cu o cas[ de copii =i f[r[ o oca de porumb? — A=a-i, Trifoane, adev[rat! zise Chiril[. Fiecare cu dureri... — C`nd \i-e burta plin[, parc[ =i durerea-i mai blajin[! morm[i Guju. P`n[ =i lui Pantelimon V[duva, sc[pat pentru dou[ zile ]n concediu de la regiment, g[si prilejul s[-i istoriseasc[ ]nt`mplarea. Pantelimon era soldat =i uniforma ]i =edea bine =i se purta ca o fat[, s[ nu fie cumva pedepsit =i s[ nu-i mai dea voie de la companie. }l muncea mereu frica s[ nu-l uite Domnica =i s[ se m[rite p`n[ ispr[ve=te el armata. Petre a Smarandei tot t[r[g[nase =i el ]nsur[toarea. Se \inea dup[ Marioara Irinii, care slujea la curtea Iuga, o iubea de mult =i, totu=i, nu ]ndr[znea s[ se hot[rasc[ din pricina s[r[ciei. Acuma, dup[ ]nt`mplarea Gherghinei, se sf[tui iar[=i mai ]ndelung cu maic[-sa, care se ar[t[ foarte bucuroas[ de g`ndurile feciorului.
233 R[scoala. Vol. I Ea l-a ]ndemnat destul =i, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi a=ezat gata. Smaranda ]ncepu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei =i apoi cu m[tu=[-sa Profira. Fiindc[ se afla ]n toiul tocmelii c`nd l-a ]nt`lnit Chiril[ P[un =i i-a spus lui ce-a p[timit de la arenda=, Petre i-a r[spuns scr`=- nind: — De, nea Chiril[, eu nu l-a= fi iertat, m[car de m-ar fi =i omor`t pe urm[! — Bine zici, Petric[, bine! ]ncuviin\[ Chiril[ umil. 2 Titu Herdelea se pomeni ]ntr-o bun[ zi cu preotul Belciug din Pripas. Era ]mbr[cat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tuns[ frumos, ]n sf`r=it curat =i g[tit ca un pe\itor, cum nu-l v[zuse niciodat[ pe acas[. — Mi-am luat congrua pe =ase luni =i am venit, c[ tot mi-era fric[ s[ nu m[ str`ng[ Dumnezeu =i s[ nu mai apuc s[ v[d =i eu \ara noastr[! zise Belciug cu sur`sul lui sfios =i cu o mare bucurie ]n toat[ ]nf[\i=area. Azi-diminea\[ am sosit =i de la hotel am venit drept aici, ca s[ nu m[ r[t[cesc p`n[ m-oi obi=nui! Tat[l lui Titu, ca s[-=i ]nal\e odrasla, d[duse preotului ideea s[-l caute la Drapelul, unde-l va g[si neap[rat =i mai repede ca acas[. T`n[rul Herdelea prezent[ pe Belciug secretarului de redac\ie =i apoi ie=ir[ ]mpreun[ s[ dea o rait[ prin centru =i mai ales s[ poat[ vorbi ]n tihn[. Preotul trebui s[-i povesteasc[ toate ]nt`mpl[rile mari =i mici de prin Amaradia =i ]n special despre nunta Ghighi\ei, despre care i-a scris mam[-sa ceva, dar nu at`t de am[nun\it cum ar fi dorit el. Apoi Titu deveni c[l[uza lui Belciug ]n Bucure=ti. }l duse ]nt`i la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se ]nchin[ cu mare evlavie, lu`nd chiar, dup[ ]ndemnul t`n[rului, o frunz[ ve=ted[
234 Liviu Rebreanu dintr-o coroan[ ag[\at[ de grilaj cine =tie de c`nd, s-o p[streze ca amintire pre\ioas[ =i s-o arate =i celor de pe acas[. Vizitar[ c`teva biserici, muzeele, intrar[ ]n magazinele mari. La Camer[ =i la Senat n-a avut norocul s[ asiste dec`t la =edin\e obi=nuite =i plicticoase, f[r[ vreun discurs important, dar lui i-a pl[cut =i a=a, cum ]i pl[cea tot ce vedea =i auzea, parc[ nici nu s-ar fi putut s[ nu-i plac[ ceva c`nd a f[cut at`ta drum =i cheltuial[. Barem la Teatrul Na\ional, dup[ ce-a fost de dou[ ori cu Titu, se ducea mai ]n fiecare sear[, at`t de drag ]i era. Peste vreo s[pt[m`n[ nu mai avu nevoie de tov[r[=ia t`n[rului Herdelea =i nici nu voia s[-i r[peasc[ tot timpul. +i-a descoperit c`teva cuno=tin\e vechi, ]ntre care un func\ionar de la po=t[ =i un farmacist, fo=ti colegi de =coal[ de la Amaradia. Fire=te, a cunoscut =i pe so\ii Gavrila= =i chiar a m`ncat la ei de vreo trei ori, ]nc`ntat de calit[\ile culinare ale rotunjoarei doamne Gavrila= =i fericind pe Titu c[ a nimerit-o a=a de bine cu masa. Titu ]nsu=i, oric`t ]i era de simpatic s[ umble cu preotul din satul lui, se sim\i u=urat c`nd ]l mai putu l[sa singur. Afar[ c[ ]l costase =i oarecare parale, fiind obligat s[ ia masa cu d`nsul ]n ora= uneori =i s[-=i pl[teasc[ partea, c[ci lui Belciug nici nu-i trecea prin minte s[-l cinsteasc[ — ba ar fi primit bucuros s[ fie el cinstit — ]=i cam neglijase gazeta, ]nc`t Ro=u i-a f[cut observa\ie c[ a ]nceput =i el s[ fie ca ceilal\i. Numai c`teva zile dup[ sosirea preotului i se ivi o ]ncurc[tur[ at`t de ur`t[, c[-i era fric[ s[ nu ias[ dintr-]nsa vreo boroboa\[ grav[, s-o afle =i Belciug =i s[ umple Amaradia. Tan\a venea la el tot mai des =i, fire=te, c`nd nu era acas[ doamna Alexandrescu. Degeaba ]i spunea d`nsul s[ fie mai prudent[; ea r[spundea c[ nu-i mai pas[ de nimeni =i de nimic, de vreme ce ]l iube=te. Titu se socotea vinovat fa\[ de ea =i nu ]ndr[znea s[ fie energic =i s[-i explice c[ au s[ observe chiria=ii din curte ori doamna Lenu\a =i se vor face am`ndoi de ru=ine. Teama lui s-a dovedit cur`nd prea
235 R[scoala. Vol. I ]ndrept[\it[. }ncepuse a b[nui ceva =i Marioara R[dulescu, eleva lui, =i chiar umbla s[-l surprind[. Din fericire, ]ntr-o zi, duc`ndu-se la mas[, ca de obicei, nu mai ]nt`lni pe Marioara. Doamna Gavrila= l-a l[murit indignat[ c[ a dat-o afar[, pentru c[ a prins-o pe strad[ st`nd de vorb[ =i s[rut`ndu-se cu un domn mai ]n v`rst[, „aproape ca Gavrila=“. Se pl`ngea c[ fata asta, pe care a r[sf[\at-o =i a corcolit-o ca pe copilul ei, a fost o stricat[. A observat ea c[-i joac[ ochii ]n cap dup[ b[ie\i, dar a g`ndit c[ a=a-i firea lucrurilor, c[ doar n-are s[ se fac[ nici ea c[lug[ri\[. Dar s[ se ]nh[iteze cu oameni b[tr`ni pe strad[, ]nseamn[ c[ are dezm[\ul ]n s`nge. — Nu =tiu cum s-o fi purtat cu dumneata, domnule Titu, sf`r=i doamna Gavrila= melancolic. Dar s[ nu te superi c[ am alungat-o. De stricate de-astea e plin[ lumea! Peste c`teva zile, Titu, desp[r\indu-se spre sear[ de Belciug, alerga s[ ajung[ mai repede acas[ s[ primeasc[ pe Tan\a, care-l anun\ase de ieri c[ vine, fiindc[ Jean cu doamna Alexandrescu iar merg la ei la pocker prelungit. Petrecur[ vreo dou[ ore pasionate, apoi Titu aprinse o lum`nare, ca Tan\a s[ se poat[ ]mbr[ca, s[ nu ]nt`rzie prea mult. Tan\ei ]i era lene s[ se urneasc[ din c[ldura patului. Se ]ntindea, g`ngurea, se giugiulea ca o pisic[ bl`nd[ r[sf[\at[. T`n[rul Herdelea, v[z`nd-o a=a, n-ar fi l[sat-o s[ plece, dar ]=i st[p`nea ardoarea numai de grija ei, s[ nu aib[ nepl[ceri pe acas[. Tan\a, nep[s[toare de ce va fi la urm[, parc[ tot c[uta s[-l a\`\e, =i-i zicea, =i r`dea: — Vreau s[ =tiu c`t m[ iube=ti, Titu=or! — De ce m[ st`rne=ti =i nu m[ la=i s[ fiu cuminte? murmur[ Titu. +tii doar c[ eu numai pentru tine =i ]n interesul t[u m[ silesc s[ fiu cuminte, altfel nu te-a= l[sa s[ pleci p`n[ m`ine diminea\[! — Ei, atunci nici nu mai plec p`n[ m`ine! f[cu Tan\a, l[s`ndu-se pe spate =i tr[g`nd plapuma s[ se ]nveleasc[. Stinge lum`narea =i... Titu se repezi s-o ]mbr[\i=eze. Tan\a se ]mpotrivea: — Nu, nu! Las[-m[!... Am glumit!... Titule...
236 Liviu Rebreanu — Acuma s-a ispr[vit! se ]nfl[c[r[ t`n[rul. Nu mai pleci p`n[... }n clipa aceea un cioc[nit discret ]n u=[ ]i amu\i pe am`ndoi =i-i ]ncremeni pe jum[tate ]mbr[\i=a\i. Dup[ o t[cere de c`teva secunde, ]n vreme ce Tan\a se ascundea sub plapum[ p`n[-n b[rbie cu ochii plini de spaim[, Titu Herdelea se apropie de u=[ ]n v`rful picioarelor, f[c`ndu-i semn cu degetul s[ nu se mi=te, =i ]ntreb[ r[gu=it: — Cine-i? — Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secund[... }mi dai voie? r[spunse din antreu o voce. De emo\ie, Titu nici nu o recunoscu. Tan\a ]ns[, scutur`nd desperat[ din cap, =opti c[tre t`n[rul care o privea uluit: — Jenic[... Mai z[p[cit, c`nd ]n\elese cine era, Herdelea ]ntreb[ iar: — Dumneata e=ti, domnule Jean?... Ce este, ce s-a ]nt`mplat? — Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dac[ nu te superi! continu[ Jenic[ de afar[ st[ruitor. Titu Herdelea se uit[ ]ngrozit =i ]ntreb[tor la Tan\a care, cu o hot[r`re subit[, se v`r] complet sub plapum[, mai =optind ]nainte de a disp[rea: — Ascunde-mi hainele! }i str`nse ]n grab[ hainele aruncate pe scaune, c[m[=u\a c[zut[ jos l`ng[ pat, =i le dosi l`ng[ dulap, morm[ind ]ntre timp, ca s[ justifice ]nt`rzierea: — Da, da... Imediat deschid, numai s[... pu\in... Eram ]n pat =i... Apoi ]ntoarse cheia =i Jenic[ intr[ sur`z[tor: — Scuz[-m[ c[ d[dui a=a buzna peste dumneata, dar... Erai singur? — Desigur. Cu cine s[ fiu? f[cu t`n[rul Herdelea nehot[r`t. — Nu de alta, mi s-a p[rut c[ aud glasuri =i d-aia am b[tut, c[ venisem s[-mi iau ceva din odaia Lenu\ei =i...
237 R[scoala. Vol. I Jean vorbea =i se uita prin odaie intrigat =i neconvins. Venise f[r[ =tirea doamnei Alexandrescu, pe care o l[sase la p[rin\ii lui, antrenat[ la o partid[ interesant[ de c[r\i. Pretextase c[-l doare ni\el capul =i iese numai p`n[-n strad[ s[ ia pu\in aer, ca s[ nu se mai ]ndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lun[ fiicei subdirectorului s[u de la minister, o fat[ dr[gu\[ =i cu zestre, singur[ la p[rin\i. Domni=oara p[rea s[-l simpatizeze, iar el, la a treia ]ntrevedere, i-a f[cut aluzii c[ ar avea inten\ii serioase. Era o partid[ str[lucit[, dublat[ de o protec\ie eficace ]n cariera lui func\ion[reasc[, subdirectorul fiind un st`lp important al minis- terului. Asigur`ndu-=i adeziunea fetei, se consult[ ]n mare tain[, ca s[ nu prind[ de veste Tan\a =i s[ scape vreun cuv`nt c[tre Lenu\a, cu p[rin\ii lui care fur[ ]nc`nta\i. De fric[ s[ nu aib[ vreun scandal cu doamna Alexandrescu, se hot[r`se s[-=i care acas[ pe furi= toate lucrurile ce le avea la ea, ]ncetul cu ]ncetul, iar ]ntr-o anume zi, ]n locul lui, s[ se prezinte la Lenu\a b[tr`nul Ionescu =i s[-i explice cum stau lucrurile, conving`nd-o s[-l lase ]n pace... +i acuma se repezise s[-=i mai ia c`te ceva. A intrat ]n odaia cealalt[, dar n-a g[sit chibriturile =i pe ale lui le l[sase Lenu\ei s[ puie cutia pe gologanii de joc, c[ ]i poart[ noroc. Plictisit, era s[ plece cu m`na goal[. B`jb`ind prin antreu spre ie=ire, a auzit glasuri ]n camera chiria=ului. O clip[ a ezitat: cum s[ deranjeze pe om c`nd poate s[ fie cu o dam[? Pe urm[ s-a g`ndit c[ de ce s[ fi f[cut un drum degeaba numai fiindc[-i lipse=te un chibrit. +i, totu=i, Titu era singur! Vorbind mereu ]=i rotea ochii prin odaie p`n[ ce descoperi pe mas[, chiar l`ng[ lum`narea aprins[, o p[l[rioara de fetru ce p[rea o pat[ de umbr[. Se ]ntrerupse =i, tr[g`nd cu ochiul spre p[l[rie, f[cu =iret: — Craiule, craiule! Prins cu u=a, Titu Herdelea se ]nfurie: — Ei, nu, te rog... Nu \i se pare c[ exagerezi?... Am s[rit, \i-am deschis, destul. Spune-mi ce dore=ti =i...
238 Liviu Rebreanu Jean nu-=i mai putea st[p`ni curiozitatea: unde s[ fi disp[rut dama? R[spunse cercet`nd cu privirile toate col\urile: — Un chibrit! Titu se a=ezase pe marginea patului. Zise ursuz, ar[t`ndu-i pe noptier[ cutia: — Poftim! +i... — Mersi, mon=er, =i nu fi sup[rat c[... Iac[ m[ duc! Se apropie de noptier[. }ntinz`nd m`na dup[ chibrituri, i se p[ru c[ plapuma e mai bombat[ ]ntr-un loc. Lu[ cutia zic`nd foarte vesel: — Vas[zic[ acolo?... Ei, bat[-v[ dragostea! +tii c[ nici nu mi-ar fi trecut prin minte s[... Dar nu, nu v[ deranjez, iac[! Nu te mai uita a=a ur`t la mine, c[ sunt b[iat discret =i v[ las s[ continua\i... }ndrept`ndu-se spre u=[ ad[ug[ cu vocea galant[: — Scuz[-m[, duduie, pentru deranj! R`se =i deschise. Din prag mai ]ntreb[ pe Titu clipind: — Numai at`ta spune-mi, craiule, e nostim[? }ncordarea nervoas[ f[cea pe t`n[rul Herdelea s[ =ov[iasc[ ]ntre m`nie =i r[bdare. }n aceea=i secund[ ]=i zicea c[ ar trebui s[ ia de guler pe Jean =i s[-l zv`rle afar[, =i c[ r[u a f[cut de i-a deschis =i l-a l[sat ]n[untru. Vr`nd s[ scape de el mai repede, ]ntoarse capul cu dispre\ =i nu-i mai r[spunse. Jean reveni spre d`nsul: — De ce te superi a=a, mon=er, ce Dumnezeu, c[ doar nu \i-am m`ncat-o pe... Ajuns l`ng[ pat, curiozitatea ]l birui. Cu un gest fulger[tor ridic[ col\ul plapumii, dezv[luind pe jum[tate pe Tan\a =i sf`r=ind fraza ginga=: — ...pe dudui\a asta frumoas[! C`nd o recunoscu pe Tan\a, sur`sul curios de pe fa\[ i se transform[ ]ntr-o str`mb[tur[. Dup[ o clip[, venindu-=i ]n fire, continu[ dojenitor:
239 R[scoala. Vol. I — A, vas[zic[, dumneata erai dudui\a nostim[, domni=oar[? Ei, bravo, ce s[-\i spun, frumos ]\i =ade! S[-\i fie ru=ine obrazului! Titu Herdelea s[rise ]n picioare, dar nu =tia ce s[ fac[. Se crezu obligat s[ intervie, de=i ]=i d[dea seama c[ interven\ia lui are un romantism ieftin, nepotrivit cu ]mprejur[rile: — Domnule, te rog s[... — E sora mea =i a= avea dreptul s-o iau de urechi! f[cu Jean cu o gravitate pe care Titu o socotea tot at`t de deplasat[. Atunci Tan\a zise foarte calm[: — Ascult[, Jenic[, =tii bine c[ eu nu-\i permit s[-mi faci mie moral[! Nici acuma, =i niciodat[! S[ fim ]n\ele=i! A=a c[ ar fi mai bine s[-\i vezi de... Lenu\a ta =i s[ ne la=i pe noi ]n pace! Calmul =i energia ei deconcertar[ pe Jenic[. }=i pierdu cump[- tul. B`lb`i ceva, puse chibriturile pe noptier[ =i ]n sf`r=it, cu un ton fals de superioritate =i porunc[: — Las[ c[ vom mai vorbi noi ]mpreun[... Acuma ]ns[ aide, imediat s[ te ]mbraci =i s[ o =tergi acas[! Imediat! Nu m[ mi=c de aici p`n[ ce nu pleci! Tan\a r[spunse cu dispre\: — Voi pleca atunci c`nd voi crede eu, fiindc[, =tii prea bine, ordinele tale nu m[ impresioneaz[ deloc, absolut deloc! — A =a?... M[ =i ]nfrun\i? izbucni Jean, g[sind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! R[m`i =i continu[ orgia! Ai s[ dai tu socoteal[, n-ai grij[! Titu Herdelea, aiurit, ]nchise u=a dup[ el. Tan\a observ[ cu un sur`s silit: — A \inut deschis[ u=a idiotul. Ni s-a r[cit odaia! Totu=i se ]mbr[c[ repede. Titu ar fi vrut s[-i spuie cuvinte de ]mb[rb[tare sau m[car de dragoste, =i-i era team[ s[ nu par[ ridicol. Tan\a ]ns[ era at`t de lini=tit[, parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Pe t`n[rul Herdelea ]l mira lini=tea =i siguran\a ei. El era
240 Liviu Rebreanu convins c[ Jean va provoca scandal. Nu b[nuia =i nici Tan\a nu-i spusese c[ siguran\a ei are un temei: maic[-sa i-a comunicat planul lui Jenic[ de a p[r[si pe Lenu\a, Jenic[ va afla c[ ]i cunoa=te secretul =i prin urmare nu va cuteza s[ vorbeasc[ despre ea de fric[ s[ nu vorbeasc[ =i ea despre el. — M[ iube=ti, Titu=or? ]ntreb[ Tan\a, lipindu-se de el, la desp[r\ire. — Mult, dragostea mea cea mai frumoas[! zise Titu cu glas tremurat. Dou[ zile t`n[rul Herdelea st[tu pe spini, a=tept`nd din moment ]n moment o pr[bu=ire. Pe Jean nu-l ]nt`lni, de la Tan\a nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu ]=i continua ciripirile amoroase ca totdeauna. Tocmai se g`ndea c[ se vor fi aranjat lucrurile c`nd, a treia zi dup[-amiazi, doamna Alexandrescu ]l strig[. O g[si singur[ =i m`hnit[: — Vezi, domnu Titu, ce-mi f[cu=i?... Mi-a spus Jenic[ numai mie, c[ nu vrea s[ ]ntristeze pe p[rin\ii lui, s[racii. Se poate, domnu Titu? S[ abuzezi de un ]ngera= nevinovat?... Nu m-am a=teptat, ]\i jur, la una ca asta! Eu credeam c[ ardelenii sunt oameni a=eza\i, cumin\i =i c`nd colo... Te-am introdus ]n casa oamenilor cu g`nduri frumoase, s[ nu ne batem joc de biata fat[ ne=tiutoare. Acum ce vrei s[ faci? C[ de s-ar ]nt`mpla s[ afle b[tr`nul, c`t e d`nsul de sensibil la onoarea familiei lui, ar fi ]n stare s[ trag[ =i cu revolverul! T`n[rul Herdelea ]n\elegea ce r[spuns a=teapt[ gazda lui, dar nu-l putea da. Declar[ c[ el iube=te pe Tan\a, c[ iubirea lor nu e ceva trec[tor =i pe urm[ se pierdu ]n bolboroseli despre nesigu- ran\a situa\iei lui, despre speran\ele viitorului, c`nd se va putea pecetlui dragostea... Observ[ totu=i c[ doamna Alexandrescu nu insist[ cum se temuse d`nsul. Pe ea o interesa Jenic[ ]n primul
241 R[scoala. Vol. I r`nd. +i Jenic[ ]i interzisese s[ mai primeasc[ pe Tan\a c`t va avea chiria= pe Titu. De dragul lui Jenic[ doamna Alexandrescu rug[ pe Titu s[-=i caute alt[ locuin\[, mai ales c[ tot era sf`r=itul lunii. De altfel, =i f[r[ ]nt`mplarea aceasta nu l-ar mai fi \inut, c[ci e posibil s[ aib[ nevoie Mimi de camer[. Nu voia s[-i spuie, nici chiar lui Jenic[ nu-i spuse c[ pe Mimi a surprins-o zilele trecute so\ul ei ie=ind din apartamentul unui admirator mai vechi al ei =i acum se afl[ tocmai ]n discu\iile desp[r\irii, Vasile fiind hot[r`t s[ n-o ierte =i s-o izgoneasc[ din cas[, dac[ nu pleac[ ea de bun[voie. }n dou[ zile Titu ]=i g[si o odaie mai bun[, cu acela=i pre\, ]n strada Imprimeriei, aproape de redac\ie =i mai ]n centru. So\ii Gavrila=, care aveau ne]n\elegeri cu ni=te chiria=i, =i erau hot[r`\i de vreo lun[ s[ se mute, t[r[g[n`nd numai din cauza t`n[rului Herdelea, descoperir[ ]n aceea=i strad[ o locuin\[ potrivit[. C`nd ]l duse s[-i vaz[ noul domiciliu, preotul Belciug ]i zise: — Bine c-ai sc[pat de-acolo unde ai fost, drag[ poete! C[ mie nu mi-a pl[cut deloc doamna ceea b[tr`n[ =i pictat[ ca o teatra- list[, care tot c`nta =i tr[gea cu ochiul =i se r[sucea, de parc[ zbiera dup[ amor... De muieri d-astea s[ te fere=ti, c[ trebuie s[ fie tare periculoase... 3 — Ce ne facem, coane Miroane, cu oamenii, c[ nu mai vor s[ primeasc[ ]nvoielile vechi, ba m[ =i amenin\[! se t`ngui Cosma Buruian[ fr`ng`ndu-=i m`inile. N-a= mai fi vrut s[ v[ sup[r cu necazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Ori au ]nnebunit, ori cine =tie ce i-a cuprins, c[ nu i-am mai pomenit a=a de ]nd`rji\i niciodat[! Miron Iuga ]l iertase ]n sf`r=it pentru boroboa\a cu porumbul de ast[-toamn[. }i era mil[ de el, dar nu se putu opri s[ nu-i zic[: — Ia seama s[ nu \i se n[zare ca atunci cu furtul! 16 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
242 Liviu Rebreanu Cosma se ]nchin[ umilit: — L[sa\i-m[, coane Miroane, c-am p[timit destul din pricina aia! De la Cr[ciun nu e noapte s[ nu fi fost dijm[luit =i n-am mai cutezat nici s[ v[ spun =i-am r[bdat. Dar ce-i acum e grav de tot! Arenda=ul ]i spuse apoi c[ \[ranii ]ntre d`n=ii vorbesc c[, =i de vor face ]nvoieli cu boierii, la munc[ nu vor ie=i p`n[ ce nu li se va ]mp[r\i mo=ia Babaroaga, care nu-i face trebuin\[ cucoanei =i umbl[ s-o v`nz[ la al\i boieri, c[ ei nu vor mai sta f[r[ p[m`nt, c[ ei asud[ =i s`ngereaz[ muncindu-l =i deci al lor trebuie s[ fie, c[ a=a vrea =i regele, =i chiar mul\i boieri, numai cei de la c`rm[ se ]mpotrivesc =i-i \in cu sufletul la gur[. Lui i le-au povestit toate astea slujitorii mai de ]ncredere, ]nc`t trebuie s[ fie adev[rate. — Rezultatele demagogiei uite-le, dac[ ]ntr-adev[r e cum spui! zise b[tr`nul. Dar m[ mir c[ eu n-am auzit ]nc[ despre treburile astea? — Apoi dumneavoastr[ nu ]ndr[znesc ei s[ v[ spuie, coane Miroane! f[cu Cosma. C[ li-e fric[ =i ru=ine! Iuga nu se gr[bise cu ]nvoielile, pentru c[ tot proiecta s[ fac[ unele modific[ri pe care le socotea favorabile =i pentru d`nsul, =i pentru \[rani. De altfel, cu parte din s[teni ]ncheiase din toamn[, ]nc`t continuitatea muncilor o avea asigurat[... Chem[ pe logo- f[tul Bumbu, care m[rturisi c[ =i lui i-au cam vorbit oamenii despre schimb[ri, c[ chiar unii din cei ce s-au tocmit ast[-toamn[ zic c[ nu vor ie=i la munc[ dac[ nu se ]ndreapt[ ]nvoiala. C`nd ]ns[ Miron Iuga ]l privi ]ntreb[tor, logof[tul, ]nfrico=at, ad[ug[ c[ \[ranii a=a vorbesc ]n to\i anii ]n preajma prim[verii =i se fr[m`nt[ =i pe urm[, neav`nd ce face, se ]nvoiesc =i ies la munc[. — Stai, m[i Leonte, omule, c[ tu prea iei lucrurile u=urel! zise arenda=ul ]ngrijorat. Au vorbit ei, oamenii, =i alt[ dat[, dar ce-i acuma n-a mai fost niciodat[. C[ doar =i eu cunosc pe \[rani, =i cu ei tr[iesc =i am tr[it...
243 R[scoala. Vol. I — Vreme mai este destul[, f[cu Bumbu mai =ov[itor, c[ p[m`ntul ]nc[ nici nu s-a sp[lat bine de rugina z[pezii. B[tr`nul Iuga nu voia s[ se arate impresionat, de=i cele auzite nu-i pl[ceau deloc. Fire=te c[ arenda=ul, fricos =i pl`ng[re\ cum i-e firea, mai umfl[ realitatea. }n orice caz prevederea nu stric[. Porunci logof[tului s[ ]nceap[ de m`ine chiar ]ncheierea ]nvoielilor =i ]ntr-o s[pt[m`n[ s[ ispr[veasc[ cu to\i. Renun\[ la modific[rile medi- tate. Dac[ oamenii sunt ]nvr[jbi\i, le-ar putea socoti ]mpov[r[toare pentru d`n=ii. A treia zi, Leonte Bumbu ]n=tiin\[ pe boier c[ nici un om n-a isc[lit ]nc[ =i c[ to\i vor s[-l roage pe dumnealui s[-i u=ureze, fiindc[ nu mai pot r[zbi cu ]nvoielile vechi. }n aceea=i zi, dup[-amiazi, se prezent[ ]nv[\[torul Drago=. Mai fusese de dou[ ori dup[ Cr[ciun, ]n chestii de =coal[. Miron l-a primit cu toat[ bun[voin\a, ca o urmare a surprizei bune ce i-a f[cut cu colindele =i imput`ndu-=i c[ l-a apreciat prea sever ]nainte din pricina unor impresii poate superficiale, c`nd, ]n fond, ]nv[\[- torul e b[rbat copt =i potolit. De=i acuma era plictisit de ce-i spusese logof[tul =i n-avea chef de conversa\ii, venirea ]nv[\[torului, dup[ o clip[ de chibzuire, i se p[ru folositoare, zic`ndu-=i c[ prin el va putea influen\a spiritele s[tenilor ]ntru restabilirea lini=tii =i a ordinii tradi\ionale. }l pofti s[ =ad[, ]i oferi o dulcea\[, ]l ]ntreb[ despre mersul =colii... Ion Drago= era pu\in palid. O emo\ie grea i se citea pe fa\[ =i-i tremura ]n degete. — Te-am luat cu vorba =i nu te-am ]ntrebat: ce v`nt te aduce? zise ]n sf`r=it Miron prietenos. Spune dumneata ]nt`i, c[ pe urm[ am s[-\i spun =i eu altele! }nv[\[torul ]ng[lbeni mai tare. M`inile, a=ezate pe genunchi, ]=i jucau nervos degetele. Dup[ primele cuvinte ce rosti, observ[ c[ Iuga se ]ntunec[. Asta, ]ns[, ]n loc s[-l intimideze, ]l ]nt[r`ta =i-l ]ndemna s[ continue mai calm =i cu mai mult[ siguran\[.
244 Liviu Rebreanu — }n definitiv dumneata ce dore=ti? ]l ]ntrerupse apoi deodat[ b[tr`nul. }ntreruperea nu-l tulbur[ deloc. Continu[ a-i expune c[ el, personal, nu dore=te nimic, c[ =i-a permis s[ vie =i s[-i t[lm[ceasc[ durerile s[tenilor, numai fiindc[ sufletele sunt prea agitate din cauza foamei =i a mizeriei. |[ranii v[d ]nc[ ]n Miron Iuga pe p[rintele lor, de la care n[d[jduiesc o ]ndulcire a soartei ce-i apas[. }nvoielile actuale sunt ]ns[ at`t de grele, c[ nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au fl[m`nzit ]ngrozitor toat[ iarna. Cu un sacrificiu relativ ne]nsemnat s-ar putea ]mbun[t[\i via\a tuturor... — Dumneata ]n numele cui vorbe=ti? ]ntreb[ iar[=i Iuga. — }n numele s[tenilor, domnule Iuga! zise Drago= simplu. — Te-au ]ns[rcinat ei pe dumneata s[-mi comunici dolean\ele lor? — Nu, nu m-a ]ns[rcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindc[ mi s-au pl`ns =i... — Atunci pune punct, f[cu b[tr`nul sever. N-am nevoie de mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa dumitale sunt pacostea s[tenilor. }n loc s[ fi\i lumin[torii poporului, ]i otr[vi\i sufletul =i ]ncuraja\i toate nemul\umirile ca din exploatarea lor s[ v[ crea\i merite =i popularitate... Degeaba, prima impresie nu m[ ]n=eal[ pe mine niciodat[. Bine te-am v[zut eu =i te-am judecat de c`nd am f[cut gre=eala de te-am adus ]n sat, ca s[-mi turburi via\a bie\ilor oameni! — V[ rog s[ crede\i, domnule Iuga, c[ eu... zise ]nv[\[torul cu un involuntar z`mbet de supunere. Pe Miron ]l s`c`ia eternul „domnule Iuga“ care i se p[rea sfid[tor. }i retez[ vorba mai energic: — Destul! Eu nu discut cu samsarii nepofti\i! — Con=tiin\a mi-a dictat s[-mi fac datoria =i mi-am f[cut-o! murmur[ Drago= pu\in ab[tut. Dumneavoastr[ ve\i decide cum
245 R[scoala. Vol. I crede\i de cuviin\[... Spunea\i ]ns[ c[ vre\i s[-mi comunica\i =i dumneavoastr[ ceva? — Nu, nu! protest[ Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi. Al\ii ar trebui s[ vorbeasc[ cu dumneata! }ntoarse spatele. }nv[\[torul se retrase f[r[ zgomot. C`nd venise ]ncoace avusese b[t[i de inim[ dureroase =i emo\ia ]i uscase cerul gurii =i g`tlejul. }=i aranjase ]n creieri cele ce voia s[ spuie b[tr`nului boier Miron. Toate erau limpezi, str[vezii =i conving[toare. Imposibil s[ nu fie ]n\eles =i aprobat. Se ]nf[\i=a o situa\ie excep\ional[ =i primejdii excep\ionale =i iminente. El le sim\ea, =i le vedea, =i le auzea. A le p[stra pentru d`nsul =i a le ascunde ar fi fost neleal fa\[ de omul care, printr-un gest, ar putea s[ ]nl[ture miasmele ce turbur[ v[zduhul, s[ restabileasc[ ]ncre- derea =i r[bdarea p`n[ la o solu\ie mai trainic[. Pleca acuma dezam[git de sine ]nsu=i, nu de Miron Iuga. }=i blestema neputin\a de a-i fi l[murit ceea ce ]n sufletul s[u era at`t de limpede. Transformate ]n fraze, lucrurile care-i s`ngerau lui inima ap[reau reci, m[runte =i f[r[ nici o importan\[, ]nc`t nu ]ncape mirare c[ Iuga le-a primit f[r[ ]n\elegere. Ajunse ]n uli\[ cu sur`sul supus uitat pe fa\[. C[lca cu b[gare de seam[, sprijinindu-se ]n umbrel[ ca ]ntr-un b[\, ferind noroiul =i b[ltoacele, \in`nd marginea. Din ograda babei Ioana ]l strig[ deodat[ glasul lui Anton nebunul: — Domnule Nic[!... Stai, nu fugi! Anton se cuib[rise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l oc[ra =i-l r[bda. }nv[\[torul ]=i continu[ calea. Din urm[ ]ns[ Anton se apropia, descul\, ]nfl[c[rat. — De ce fugi, domnule Nic[? C-ai fost la boierul cel b[tr`n? S[ nu-\i fie ru=ine =i nici r[u s[ nu-\i par[, c[ s-a apropiat ziua judec[\ii =i a socotelilor, iar cine a stat cu m`inile-n s`n are s[ r[spund[! C`nd vor sosi c[l[re\ii pe arm[sari albi cu vestea cea mare, atunci dumneata ai s[ te ridici s[ strigi c[...
246 Liviu Rebreanu }n clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chem[tor: — P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri... Nebunul ]ncet[ brusc =i se ]ntoarse, parc[ ar fi fost chemarea lui, bolborosind supus: — Stai c[ viu, maic[ Ioan[! Ion Drago= ]i auzi pa=ii descul\i, leop[ind ]n tin[ =i dep[rt`ndu-se, =i glasul babei: — P[s[relele mamii... 4 C`teva zile dup[ ce se mutase, ]ntr-o diminea\[, intr`nd ]n redac\ie, Titu Herdelea g[si pe Ro=u mai ursuz ca de obicei. — Ei, v[zu=i dreptatea mea, puiule? zise cu o str`mb[tur[ batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? T`n[rul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbe=te secretarul, c[ci el ]n toate =i ]ntotdeauna ]=i descoperea dreptatea lui. R[spunse cu un sur`s vag de aprobare. Ro=u insist[: — Sper c[ ai citit ]n ziarele de diminea\[? Dar ce e ]n ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne d[ drumul numai teleg- ramelor inofensive. Realitatea, ehe, b[iete, realitatea e... }ncheie cu un gest care voia s[ exprime maximul de ]ngrijorare patriotic[. Cum ]ns[ Herdelea continu[ s[ tac[ nedumerit, secre- tarul continu[ misterios: — Dansul macabru a ]nceput! +i boierii no=tri ]=i pierd capul! S[-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o ]ntoarce, c[ eu i-am atras de mult aten\ia... Tocmai dup[ un sfert de ceas de ocoluri, ghici =i Titu c[ Ro=u vorbe=te despre ni=te tulbur[ri \[r[ne=ti izbucnite undeva ]n Moldova. Mici noti\e =i telegrame ap[ruser[ de c`teva zile ]n toate jurnalele, f[r[ s[ li se dea importan\a ce le-o atribuia secretarul
247 R[scoala. Vol. I Drapelului. Se vorbeau mai multe prin ora=, dar cu oarecare satisfac\ie =i nu cu temeri. T`n[rul Herdelea c[ut[ s[ lini=teasc[ pe Ro=u cu motivarea ce o auzea pretutindeni, anume c[ e vorba doar de mici corec\iuni aplicate ovreilor, care exploateaz[ prea neomenos pe bie\ii \[rani de prin satele moldovene=ti. — Nu-i nici o pagub[ dac[ se vor pierde c`\iva perciuni! zise Titu r`z`nd. Numai a=a o s[ mai scape satele de ei, c[ prea s-au ]nmul\it! Secretarul s[ri ars: — Bravo, puiule! Aci am vrut s[ te aduc! Asta e mentalitatea care duce \ara de r`p[, huliganismul [sta, care vede ]n ovrei cauza tuturor relelor... Eu a= admite totu=i chiar barbaria contra ovreilor, dac[ mi-ai garanta c[ prin ea se evit[ r[ul cel mare, care e pe drum! Po\i ]ns[ dumneata s[ garantezi unde se opre=te opera\ia asupra perciunilor? E=ti sigur c[ m`ine sau poim`ine \[ranii nu vor continua opera\ia prin b[rbile boierilor =i arenda=ilor cre=tini? Titu Herdelea ]=i aduse aminte c[ Ro=u e ovreu =i-i p[ru r[u c[ a f[cut o glum[ ieftin[ ]n fa\a lui, ating`ndu-i susceptibilitatea fireasc[ de ras[. Ca s[-=i repare gre=eala, se gr[bi s[ aprobe tot ce spunea Ro=u, subliniind cu c`te un „desigur“ sau „evident“. +i secretarul se str[duia s[-i demonstreze c[ toate revolu\iile a=a ]ncep, cu c`te o tulburare neluat[ ]n seam[ sau considerat[ f[r[ importan\[. E avertismentul. Dac[ se iau m[suri potrivite, imediat, dezordinea se poate localiza =i potoli f[r[ consecin\e grave. Altminteri, focul se ]ntinde p`n[ ce cuprinde o provincie, o \ar[, un continent. — Acum ]ns[, ce se ]nt`mpl[, amice? Lumea nu vede ]n cele ce se petrec ]n Moldova dec`t o agita\ie contra ovreilor. +i, cum spuneai =i tu adineaori, ce pagub[ dac[ o s[ m[n`nce b[taie ni=te jidani? Las[-i s[ m[n`nce. E o supap[ de siguran\[. B[t`nd pe jidani, \[ranii se vor r[cori =i vor uita pe ceilal\i boieri =i arenda=i, care nu-s jidani, dar ]i exploateaz[ la fel, dac[ nu =i mai r[u. S[
248 Liviu Rebreanu nu-\i ]nchipui c[ astea-s vorbe de clac[, puiule! Urm[re=te toat[ presa! Pretutindeni, mai ]n surdin[, mai pe fa\[, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite s[lb[ticiile \[ranilor r[zvr[ti\i, cu scuza sub]n\eleas[ bine]n\eles „jos jidanii“. Se spune c[ e o cauz[ sf`nt[ la mijloc =i, desigur, a=a este, c[ci cauza \[ranilor e sf`nt[ =i dreapt[. Cu toate astea, ]n loc s[ i se caute solu\ii cinstite, care s[ aline c`t de c`t mizeria \[r[neasc[, to\i toarn[ untdelemn pe focul ]ncins. Opozi\ia, bine, s[ zicem, e opozi\ie =i vrea s[ profite chiar de o catastrof[, ca s[ puie m`na pe putere... Cel pu\in guvernul de-ar fi cuminte! A=! Face mai r[u dec`t opozi\ia, fiindc[ nu face nimic. +i-a pierdut capul sau ]nc[ nu-=i d[ seama de situa\ie. Destul c[ p`rjolul se ]ntinde =i nimeni nu ia o m[sur[ de ap[rare a ordinii. + -atunci iac[ de ce-\i spun eu c[ e grav =i c[ a ]nceput rostogolirea spre pr[pastie! Ro=u ]=i scotea mereu ochelarii de dup[ urechi, ]i =tergea atent, ]i punea la loc =i continua mai pasionat, vr`nd cu orice pre\ s[ conving[ pe t`n[rul Herdelea, parc[ de convingerea lui ar fi at`rnat lini=tirea tuturor primejdiilor. Titu era convins ]n sine=i c[ elocin\a secretarului s-a dezl[n\uit mai cu seam[ din pricina nedelicate\ei lui involuntare =i se credea obligat s[ asculte cu resemnare, de=i ]n buzunar ]l ardea o scrisoric[ g[sit[ adineaori la portar, r[mas[ necitit[, cu slovele Tan\ei. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, ]ntr-o blan[ soioas[, cu c[ciula de lutru fals pe ceaf[ =i cu o gravitate pe fa\[, ca =i c`nd ar fi fost de\in[torul secretelor supreme de stat. F[r[ s[ ]nvredniceasc[ pe Herdelea m[car cu o privire, se pr[v[li pe un scaun la biroul secretarului, oft`nd: — Nene Ro=ule, se ]ncurc[ ur`t de tot chestia cu tulbur[rile... Dup[-mas[ e convocat Consiliul de Mini=tri pentru a hot[r] chemarea rezervi=tilor! Secretarul f[cu triumf[tor c[tre Titu:
249 R[scoala. Vol. I — Ce-\i spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezervi=tii! Reporterul se preg[tea s[ scrie informa\ia. Ro=u ]l opri cu am[- r[ciune: — Anun\[ numai Consiliul de Mini=tri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastr[ tic[loas[. C`nd ai o =tire senza- \ional[ trebuie s[-\i mu=ti unghiile =i s[ te ui\i cu jind cum o public[ Adev[rul... Peste c`teva minute, din cabinetul directorial ap[ru ]nsu=i Deliceanu, ras, sub\ire, delicat. F[r[ sur`sul lui obi=nuit p[rea mai b[tr`n. — Scrie tu, Ro=ule, c[ e=ti mai iute! zise directorul. Am s[-\i dictez o informa\ie care e de fapt un comunicat... Gata? Vas[zic[: „Fa\[ de =tirile alarmante ce se public[ de c`teva zile ]ntr-o anu- mit[ pres[, ni se comunic[ din surs[ autorizat[ c[ ]n \ar[ dom- ne=te cea mai perfect[ lini=te =i opinia public[ n-are nici un motiv serios de ]ngrijorare. Micile incidente strict locale se datoresc unor agita\ii de rea-credin\[. Guvernul, de altfel, este ferm decis a men- \ine ordinea ]mpotriva oricui, ]ntrebuin\`nd toate mijloacele legale.“ A=a!... Ia cite=te acuma! Ro=u citi. Directorul aprob[. — Da!... O pui ]n capul informa\iilor politice pe dou[ coloane cu doisprezece aldine!... D[du s[ plece. Secretarul ]ntreb[: — Dar despre chemarea rezervi=tilor d[m ceva?... Mi-a adus acuma... — Nu, nu! ]ntrerupse Deliceanu. Las[ numai comunicatul! De altminteri, chestia cu rezervi=tii ]nc[ nu e sigur[. E de v[zut dac[ ]n Consiliul de Mini=tri se va decide asta sau poate altceva... Titu Herdelea profitase =i se retr[sese la o mas[ mai dep[rtat[ s[-=i citeasc[ scrisoarea. Tan\a de-abia acum aflase c[ s-a mutat. Jenic[ n-a spus nimic p[rin\ilor, dar o spioneaz[ =i a amenin\at-o
250 Liviu Rebreanu cu scandal, dac[ se mai duce la doamna Alexandrescu. Are s[-i povesteasc[ multe, i-e dor =i vrea s[-l ]nt`lneasc[. S[ -i lase, tot la portar, ]ntr-un plic, noua adres[ =i apoi ea va veni negre=it... Titu ascunse scrisoarea, ]=i ]nsemn[ adresa pe un petic de h`rtie, f[r[ nume. }i era =i lui dor de ea, de glasul ei bl`nd =i de ochii ei cu priviri ]nv[luitoare. }n zadar s-a bucurat, c`nd s-a mutat de la doamna Alexandrescu, c[ a sc[pat. Tan\a ]i r[m[sese ]n suflet, de unde n-o putea smulge, oric`t i se p[rea c[ e necesar s[ se despart[ de ea. Lipsa ei ]l durea =i-l inspira. }n fiecare sear[ dorul =i-l pl`ngea ]n strofe fierbin\i. Nu mai cizela =i nici nu le scria cu g`ndul s[ le publice, ci doar ca s[-=i m`ng`ie inima. Ro=u, dup[ ce plec[ Deliceanu =i reporterul, ]=i relu[ expli- ca\iile, acuma ]nmuiate ]n sarcasm din cauza comunicatului care t[g[duia o realitate ]ngrozitoare. T`n[rul Herdelea se f[cea c[-l ascult[, dar vorbele ]i intrau pe o ureche =i-i ie=eau pe cealalt[ ca ni=te sunete f[r[ sens. }l preocupa numai Tan\a. Se g`ndea s[ adauge la adres[ =i o or[ prin care s[-i indice c[ o a=teapt[. Dac[ ea nu va putea veni la ora aceea? }n loc de or[ ad[ug[: „Te iubesc“. C`nd ie=i de la redac\ie, r[sufl[: ]n sf`r=it s-a ispr[vit cu tulbur[rile! I se p[rea c[ tulbur[rile sunt numai o alt[ form[ a eternului subiect de discu\ii care este aici chestia \[r[neasc[. E obiceiul \[rii s[ se vorbeasc[ mereu despre lucrurile cele mai grave, f[r[ s[ se fac[ nimic. Vorbind, oamenii au iluzia c[ =i-au ]mplinit datoria. Important[ e vorba, nu fapta. Mai ales c`nd vorba poate propov[dui toate groz[viile. La mas[, Gavrila= ]l ]ntre\inu tot despre tulbur[ri. El a auzit pe la poli\ie lucruri ur`te: c[ un or[=el oarecare ar fi fost devastat de \[ranii r[scula\i =i c[ se vorbe=te despre mobilizarea armatei... Dup[-amiazi se ]nt`lni cu preotul Belciug foarte ]ngrijorat: — Mi se pare c[ am nimerit r[u cu venirea ]n \ar[. Se aud ]nt`mpl[ri ]ntrist[toare, nu =tiu c`t sunt de adev[rate. La hotel
251 R[scoala. Vol. I ]mi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc groz[vii mari... — Pe-aici a=a-s oamenii, domnule p[rinte! zise Titu cu o siguran\[ ]n care ]ncepea totu=i s[ se amestece nelini=tea. Le place s[ fac[ din \`n\ar arm[sar. O fi ceva, nu zic, dar nici a=a cum se vorbe=te... — M[ g`ndesc dac[ n-ar fi cuminte s[ m[ duc eu frumu=el acas[, s[ nu m[ apuce pe aici vreo revolu\ie sau chiar un r[zboi. Doamne fere=te, s[ se ]nchid[ grani\ele =i s[ se opreasc[ trenurile! — Ia fugi, nu mai vorbi copil[rii! f[cu t`n[rul Herdelea cu o str`ngere de inim[. Ce crezi dumneata, c[ asta-i \ar[ de haram, domnule p[rinte? Fii lini=tit =i nu mai asculta toate pr[p[stiile! A doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se ]nt`l- niser[ de vreo dou[ s[pt[m`ni. Venea s[ se intereseze care este adev[rul ]n v[lm[=agul de =tiri ce circulau =i se b[teau cap ]n cap. La club se colportau lucrurile colorate dup[ partide. Chiar oamenii despre care se =tia c[ sunt ]n rela\ii intime cu mini=trii sau nu =tiau nimic precis, sau ascundeau ]nadins adev[rul. Nu mai fusese la Amara de la Cr[ciun, =i din pricina divor\ului, =i din alte pricini. Dac[ ar fi vreo primejdie, s-ar socoti obligat s[ r[m`ie la \ar[, l`ng[ tat[l s[u. — Cred c[ ziarele cunosc adev[rul, de=i scriu minciuni, zise Grigore cu un sur`s silit. Predeleanu ]mi spune s[-mi v[d de treburi, c[ nu poate permite guvernul s[ se ]ntind[ dezordinile ]n toat[ \ara. Al\ii ]ns[ zic c[ guvernul e neputincios =i nu mai poate st[p`ni mul\imea ]nt[r`tat[... Titu Herdelea nu-i putea da nici o l[murire inedit[ sau m[car cu preten\ie de autenticitate, nici nu voia s[-i spuie simple basme auzite prin ora=. }i f[cu ]ns[ cuno=tin\[ cu Ro=u care fu ]nc`ntat =i, dup[ ce l[ud[ pe Titu, zise aproape solemn: — Adev[rul, domnul meu, e mai negru dec`t b[nuie=te lumea! Mi=carea se ]ntinde mereu, zi cu zi, ceas cu ceas, =i nu se =tie
252 Liviu Rebreanu dac[ se mai poate lua vreo m[sur[ care s-o poat[ st[vili. Iac[, aci am ajuns! Din fericire ]nc[ nu s-a v[rsat s`nge, ]nc[ nu s-au pierdut vie\i omene=ti, dar nimeni nu =tie ce poate aduce ziua de m`ine. }i zugr[vi am[nun\it ce-a fost ]n cutare sat sau ora=, ce s-a pr[dat =i ce s-a distrus, iar dup[ toate declar[ ca un orator la tribuna Camerei: — Se mi=c[ \ara, domnul meu! Toat[ \ara! Grigore Iuga, impresionat de tonul profetic al secretarului, se hot[r] s[ plece chiar m`ine la Amara, invit`nd =i pe Herdelea s[-l ]nso\easc[, cu promisiunea c[ nu vor sta dec`t dou[-trei zile, iar de-ar trebui s[ r[m`ie mai mult, pe el ]l va trimite ]n orice caz la Bucure=ti. Titu ar fi fost ]nc`ntat s[ mearg[, mai ales ]n vremea aceasta, =i se uit[ ]ntreb[tor la Ro=u, care spuse protector: — Po\i s[ te duci, puiule! Sigur! Se poate s[ te refuz pe tine? Te pomene=ti c[-mi aduci un reportaj interesant =i pentru Drapelul. Ar fi senza\ional. Adic[, pardon... E vorba de Arge=... Pe acolo deocamdat[ pare s[ fie lini=te. Totu=i nu stric[ pruden\a nic[iri la \ar[ ]n zilele astea tulburi. A=a c[ ia seama, puiule, s[ nu puie m`na pe tine \[ranii! — Ei, parc[ eu sunt mo=ier! r`se Titu. — Nu r`de, amice! f[cu secretarul. Crezi c[ bie\ii ovrei care p[timesc acuma sunt boieri? 5 — Eu ]mi fac datoria s[ te avertizez, draga mea, c[ nu e prudent s[ pleci acuma la \ar[! zise Gogu Ionescu cu o seriozitate neobi=nuit[. Fire=te, dac[ nu m[ ascul\i, eu nu te pot opri =i ]n orice caz conacul de la Lespezi ]\i st[ la dispozi\ie oric`nd. Cred ]ns[ c[ ai s[ mai reflectezi =i... — Am reflectat! ]l ]ntrerupse Nadina ironic. +i n-am putut descoperi nici un motiv care s[ m[ re\ie. Din contr[, toate m[
253 R[scoala. Vol. I ]ndeamn[ s[ nu am`n lichidarea, =i lichidarea nu se poate face f[r[ mine dec`t risc`nd s[ fiu ]n=elat[, ceea ce nu pot permite, tocmai fiindc[ sunt femeie, =i to\i sper[ s[ m[ ]n=ele. De altfel, nu merg singur[. Iau pe avocatul meu. — A=teapt[ cel pu\in s[ se mai clarifice situa\ia! — Nu plec m`ine, Gogule! glumi Nadina. }nc[ n-am fixat ziua. A= vrea s[ se mai usuce ni\el p[m`ntul =i s[ se ]ndrepte =oseaua... +i-apoi de unde at`ta fric[ pe tine, c`nd prin p[r\ile astea e lini=te deplin[? — D[-o ]ncolo de mo=ie acuma! f[cu Gogu. O ai arendat[, las[ pe arenda= s[ se descurce cu \[ranii. — Tu crezi serios c[ \[ranii se r[zboiesc cu femeile? Aida de! — Bine, nu insist, fiindc[ insisten\a mea te face s[ te ]nc[p[- \`nezi mai r[u! zise Gogu. Am vorbit =i cu tata. +i dumnealui crede c[ e o nebunie ce vrei s[ faci... Nu-\i mai spun de Jenny, care =tii c`t te iube=te. Nu-i a=a, iubirea mea? Eugenia avea ochii plini de lacrimi. Vru s[ spuie ceva. C`nd deschise gura o podidi pl`nsul. Gogu se sperie: — Iubirea mea, sufletul meu, ce-i asta? Se poate? — Numai tu e=ti de vin[, Gogule, c[ alarmezi lumea f[r[ nici un motiv! protest[ Nadina. S[ m[ ier\i, Jenny drag[, te rog! Dac[ =tiam c[ voi face at`ta tulburare, nici nu v[ mai spuneam c[ plec... Erau invita\ii ei la mas[. De c`nd Nadina se afla ]n divor\, m`ncau aproape permanent ]mpreun[, sau ei la ea, sau ea la ei. — D[-mi voie s[-\i spun, drag[ Nadina, c[ e o nebunie, pur =i simplu nebunie! strig[ ]n cele din urm[ Gogu Ionescu, exasperat de ]nd[r[tnicia ei. — Tocmai fiindc[ e nebunie m[ ispite=te! zise Nadina cu o lucire mai vie ]n ochi. }ntr-adev[r Nadina se ]nver=una mai ales pentru c[ toat[ lumea o sf[tuia s[ renun\e. Avocatul Olimp Stavrat, care-i sus\inea divor\ul,
254 Liviu Rebreanu un b[tr`ior cochet, cu o b[rbu\[ ]ngrijit[, a fost cel dint`i. }i f[cea pu\in[ curte, uneori mai indiscret. Suspina ]n fa\a ei =i ridica ochii spre cer, ]n semn de suprem[ pasiune. C`nd a auzit ]ns[ c[ trebuie s[ mearg[ cu ea la \ar[, s-a crezut obligat s[-i atrag[ aten\ia asupra primejdiilor. O privire ironic[ a Nadinei a fost suficient[ s[-i schimbe p[rerea: — Fire=te, n-am vorbit pentru mine, ci pentru dumneavoastr[, coni\[! Din parte-mi sunt gata oric`nd s[ v[ ]nso\esc =i p`n[ la marginea p[m`ntului. (Oft[ =i continu[.) Poate c[, ]n sf`r=it, ve\i observa c[ =i ]n pieptul unui avocat bate o inim[... Raul Brumaru refuz[ brutal: — Ce-\i trece prin g`nd, Nadina? Acuma? La \ar[?... Vrei s[-\i ba\i joc de mine? Nu, nu! Eu stau bini=or la Bucure=ti! P`n[ =i =oferul Rudolf g[sise de cuviin\[ s[ obiecteze c[ excursiunea aceasta e cam periculoas[. Ap[r`ndu-i astfel ca o aventur[, plecarea la \ar[ o pasiona. Desigur, n-avea motive serioase s[ se gr[beasc[ =i ar mai fi putut a=tepta. Divor\ul se pronun\ase, adev[rat, dar p`n[ la transcriere mai erau vreo dou[ s[pt[m`ni. Nici nu se g`ndea s[ ]ncheie definitiv v`nzarea p`n[ ce nu o va putea face pe numele ei. Dar ]=i zicea c[ trebuie s[ hot[rasc[ cui vinde, s[ fixeze tot, ]nc`t ]n ziua c`nd se va transcrie divor\ul, s[ poat[ isc[li actul =i s[ sf`r=easc[ orice contact cu \ara. — De ce vrei tu, Gogule, ca ultima mea c[l[torie la \ar[ s[ fie banal[? zise Nadina. Am oroare de banalitate! 6 S`mb[t[ diminea\a, pe c`nd explica pentru clasa a patra domnia fanario\ilor, ]nv[\[torul Drago= se pomeni ]n =coal[ cu un jandarm care-i spuse ]ncet c[ domnul plutonier ]l pofte=te
255 R[scoala. Vol. I urgent p`n[ la post, av`nd a-i face o comunicare. }nv[\[torul, parc[ l-ar fi a=teptat, r[spunse lini=tit: — Bine, vin imediat... +i, fiindc[ jandarmul r[mase pe loc, ad[ug[: — Sau vrei s[ mergem ]mpreun[?... +i mai bine! Se uita ]mprejur. Nu-=i amintea unde =i-a pus p[l[ria. Era pe mas[. O v[zu ]n sf`r=it, dar ]nt`i ]=i lu[ paltonul. Iar ]ntreb[ pe jandarm: — S[ dau drumul copiilor ori...? +i cum jandarmul str`nse din umeri ne=tiutor, continu[: — Adic[, fire=te, de ce?... Bumbu +tefan, ie=i la catedr[! S[ \ii lini=te =i s[-mi scrii pe tabl[ pe cei ce nu ascult[ =i fac g[l[gie, ai ]n\eles?... S[ fi\i lini=ti\i =i cumin\i, copii, c[ m[ ]ntorc numaidec`t! Se uit[ la jandarm, parc[ ar fi vrut s[ vad[ pe figura lui ceva. Fa\a jandarmului nu spunea nimic. Ie=ind ]n uli\[, ]i zise mai hot[r`t: — Trebuie s[ ne abatem un minut =i pe la casa mea, ca s[ nu cread[ nevast[-mea cine =tie ce! Doamna Drago= se ]ngrozi v[z`ndu-l cu jandarmul dup[ el. }ncepu s[ pl`ng[ cu hohote, apoi s[ afuriseasc[. Soacr[-sa ]i \inea hangul. — Sta\i, nu m[ jeli\i, c[ ]nc[ n-am murit! f[cu Drago= enervat de lacrimile lor. Sta\i, c[ nici nu =tiu de ce m[ cheam[! — Ia ]mbrac[-te, socrule, =i du-te cu d`nsul, nu =edea ca bolovanul! strig[ Florica. B[tr`nul se iu\i, parc[ glasul l-ar fi dezmeticit dintr-o toropeal[. }nv[\[torul ar fi vrut s[ spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. D`ndu-=i seama c[ nu poate ]nt`rzia, b`igui pierdut: — Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ nu m[ ]ntorc, atunci... Adic[ las’ c[ i-oi spune tatii, dac-o fi a=a, c[ tot vine =i dumnealui... Ei, haidem s[ mergem!
256 Liviu Rebreanu Se g`ndi c[ ar trebui s[-=i s[rute nevasta, cel pu\in pe ea, dar ]=i opri dorin\a, ca nu cumva s[ trag[ a r[u sau s[ o sperie mai mult. Ie=ind, f[cu mai slab: — R[m`ne\i s[n[to=i! }n fa\a postului de jandarmi era c[ru\a cu doi c[lu\i a lui Lupu Chiri\oiu. }nv[\[torul ]ntreb[ cu o tres[rire: — }ncotro, mo= Lupule? — Nu =tiu, dom’ Nic[! r[spunse b[tr`nul. Mi-au poruncit dumnealor s[ viu cu c[ru\a =i cu merinde pentru cai =i a trebuit s[ viu! Plutonierul Boiangiu ]l a=tepta ]n curte =i-l primi cu o mutr[ de u=urare, parc[ i-ar fi fost team[ c[ n-are s[ soseasc[. }=i d[dur[ m`na ca totdeauna =i intrar[ ]n cancelarie. — Ce s-a ]nt`mplat, domnule =ef, de m-ai luat chiar din clas[? zise Drago= cu mirarea celui ce nu b[nuie=te nimic, de=i ]n sine=i era sigur c[ trebuie s[ fie efectul sup[r[rii lui Miron Iuga de acum trei zile. Boiangiu f[cu un gest vag, care voia s[ arate c[ el n-are nici o vin[. Pe urm[ ]i spuse c[ a primit ordin telegrafic s[-l trimit[ foarte urgent la Pite=ti =i s[-l prezinte domnului prefect personal. — +i pentru care motiv, domnule plutonier? zise ]nv[\[torul aproape solemn. — Eu am un ordin, domnule Drago=, =i trebuie s[-l execut! r[spunse Boiangiu. A=a c[ ]mi pare r[u, dar... — Vai de mine, nu-\i fac nici un repro=! protest[ Drago=. Credeam numai c[ poate cuno=ti motivele, cu toate c[ ]n fond ar fi acela=i lucru... Atunci c`nd zici s[ plec[m? — C`t mai repede! a=a-mi sun[ ordinul! spuse plutonierul. Dac[ ]ns[ vrei s[-\i aduc[ ceva de acas[, mai putem z[bovi vreo or[, dar mai mult nu, c[ci p`n[ la Pite=ti e cale lung[ =i c[lu\ii lui mo= Lupu...
257 R[scoala. Vol. I — Foarte bine... ]ntrerupse ]nv[\[torul, c[ut`nd s[ p[streze o \inut[ demn[, mai cu seam[ sim\ind c[ ]ncepea s[ se clatine. Auzi=i, tat[, porunca?... Acu du-te degrab[ =i d[ ]nt`i drumul copiilor acas[, c[ i-am l[sat singuri ]n =coal[, =i apoi spune-i Floric[i s[-mi aduc[ ce crede d`nsa pentru drum, dar iute, s[ nu pierdem vremea =i s[-l ]ncurc[m pe dumnealui! Plutonierul oferi un scaun ]nv[\[torului. Vorbir[ despre lucruri indiferente. Un moment ap[ru =i doamna Boiangiu s[ ]ntrebe pe Drago= ce mai face Florica. Pe urm[, peste vreo jum[tate de ceas, n[v[li Nicolae, fratele ]nv[\[torului, care nu fusese acas[ =i aflase de la oameni. Era speriat =i furios. Strig[ c[ are s[ se duc[ la boierul Miron, s[-i cad[ ]n genunchi... Boiangiu se sup[r[: s[ nu-i fac[ lui nepl[ceri, altfel ]ntoarce foaia... Sosi Florica cu merinde =i cu schimburi. — Atunci, domnule Drago=, suntem gata? zise plutonierul. Vas[zic[, putem pleca?... Deschise u=a de la camera jandarmilor, ordon`nd: — Bogza!... Aide!... Gata!... Un jandarm ]narmat se ivi ]n u=[, b[t`nd din c[lc`ie. }n ograd[ =i ]n uli\[ erau str`n=i vreo treizeci de \[rani. Vestea c[ ]nv[\[torul a fost arestat s-a r[sp`ndit ]n sat ca focul. Boiangiu se ]ncrunt[. }i era fric[ s[ nu se ]nt`mple vreo complica\ie. }i lu[ totu=i cu bl`nde\e: — Da voi alt[ treab[ n-ave\i, m[i oameni?... Face\i loc!... Veni\i s[ c[sca\i gura, parc[ ar fi panoram[! Marin Stan se apropie confiden\ial, socotindu-se mai prieten cu =eful: — Don’ plutonier, fii bun, z[u... E p[cat de don’ Nic[, z[u a=a! Dumneata, dac[ vrei, po\i! — Marine, vezi-\i de treab[, c[ m[ superi! m`r`i Boiangiu. Fiindc[ se mai g[sir[ =i al\ii s[ st[ruie, plutonierul zori pe Drago=, care-=i lua r[mas bun de la Florica: 17 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I
258 Liviu Rebreanu — Aidem, domnule ]nv[\[tor, aidem!... +i te rog foarte mult s[ ai toat[ grija pe drum, s[ nu se ]nt`mple ceva, c[ci jandarmul are ordin s[ trag[! — Fii lini=tit! z`mbi Drago=, ad[ug`nd c[tre \[ranii care ]nconjurau c[ru\a: S[ ne vedem cu bine, oameni buni! — Dumnezeu s[-\i ajute! r[spunse mul\imea. C[ru\a porni. Drago= nu mai ]ntoarse capul. L`ng[ el, arma jandarmului se cl[tina ca un avertisment. Florica, cu obrajii uzi, porni pe mijlocul uli\ei, dup[ c[ru\a ce se mic=ora mereu. Boiangiu r[sufl[ u=urat c-a sc[pat de-o grij[ mare. Acuma explica mai blajin oamenilor aduna\i: — Crede\i c[ eu fac de capul meu?... Dac[ vine porunca de sus, trebuie s-o ]mplinesc, c[ sunt soldat =i soldatul nu cr`cne=te! — Apoi asta a=a-i! aprobar[ c`\iva \[rani. Mul\imea totu=i r[mase ]n =osea, vorbind, sf[tuind, ]ntreb`nd. Deodat[ Nicolae Drago= izbucni am[r`t: — Sta\i, sta\i =i sporov[i\i ca babele, ]n loc s[ merge\i la boierul Miron, s[ v[ ruga\i s[ nu-l n[p[stuiasc[ pe bietul Nic[... +i nu vre\i s[ =ti\i c[ numai din pricina voastr[ s-a stricat cu boierul =i... |[ranii ascultau, unii aprobau, mai mul\i t[ceau. Cineva zise: „Putem s[ ne ducem, c[ n-are s[ ne omoare“, altul morm[i gros: „Parc[ boierul are s[ se uite ]n gura voastr[“, iar unul strig[ sf[tos: „Da de ce nu te duci tu, Nicule, =i ]ndemni numai pe al\ii?“ — Zic eu c[ nu merg? se ]nfurie fl[c[ul. Crezi c[ mi-e fric[ de boier ca vou[? Al\i \[rani soseau mai alarma\i. }ncepur[ s[ se amestece =i femei, =i copii printre b[rba\ii care umpleau uli\a de la postul de jandarmi p`n[ la baba Ioana. Tot vorbind =i tocmindu-se, mul\i- mea ajunse pe nesim\ite ]n fa\a conacului Iuga. Pe c`nd Luca Talab[ spunea ]ntr-un grup c[ ]n alte p[r\i oamenii nu se las[ a=a c[lca\i ]n picioare, Trifon Guju r[bufni cu glasu-i p[trunz[tor:
259 R[scoala. Vol. I — Aidem, m[i oameni, c[-i mai mare ru=inea s[ ne tot cioro- v[im ca babele! Intrar[ ]n ograda arga\ilor. Un stol de porumbei se ridic[ ]n v[zduh, iar gali\ele se risipir[ speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logof[tul, ie=i mirat dintr-o odaie ]n capul gol: — Da ce-i, de-a\i venit tot satul? R[spunser[ mai multe glasuri deodat[. Logof[tul se sc[rpin[ ]n ceaf[: — Are s[ se supere boierul c[... — Las’ s[ se mai supere =i dumnealui, c[ noi ne-am sup[rat destul, strig[ din gr[mad[ un glas nec[jit. }nt`mplarea aduse ]n clipa aceea pe Miron Iuga. De=teptarea prim[verii parc[-l ]ntinerise. — Ce-i, Bumbule, cu oamenii [=tia, ce poftesc? Marin Stan ]ncepu rug[mintea, al\ii o continuar[ p`n[ ce Iuga se dumeri: — A, vas[zic[ l-au arestat?... Foarte bine au f[cut... Acuma cred c[ o s[ v[ vie =i vou[ mintea cea bun[ a rum`nului! C`\iva strigar[ obraznic s[-l ierte. Miron se ]nfurie: — La mine nu se prind treburile astea! M[ mir c[ ]nc[ nu m[ cunoa=te\i, c[ doar ]mpreun[ tr[im! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar m[ tem c[ am gre=it. Acuma veni\i gr[mad[, iar la ]nvoieli v[ codi\i! — Nu mai putem, cucoane, cu ]nvoielile vechi! \ip[ Toader Str`mbu. }mi pier copila=ii de foame, m[car c[ am muncit de... — Nu mai pute\i? f[cu Miron Iuga. Foarte bine! Sta\i acas[, =i lenevi\i, =i v[ita\i-v[!... Cine-i harnic =i cump[nit poate s[ tr[iasc[ din munca cinstit[... — D-apoi c[ nimeni nu =ade, cucoane, c[ muncim to\i destul, dar =i dumneavoastr[ trebuie s[ ne mai ajuta\i! zise Serafim Mogo= domol =i hot[r`t.
260 Liviu Rebreanu — Eu la tocmeal[ nu stau cu nimeni =i nici nu v[ rog! spuse b[tr`nul Miron aspru. P[m`nt s[ fie, c[ bra\e de munc[ se g[sesc cu miile! Dac[ voi nu vre\i s[ munci\i, vom aduce oameni din Transilvania! — Ba str[ini s[ nu vie, cucoane, c[ p[m`nturile astea noi le-am muncit totdeauna, nu str[inii! strig[ Trifon Guju. — Tu crezi c[ am s[ te ]ntreb pe tine, pr[p[ditule? se revolt[ Miron Iuga. Asta v[ mai lipsea, obr[znicia!... Aide\i, am terminat cu voi! S[-mi cur[\a\i locul numaidec`t! — Apoi a=a nu-i bine, cucoane! f[cu Luca Talab[ d`rz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti p`n[ ce se goli curtea. Apoi porunci sc`rbit: — Bumbule, ]nchide por\ile! 7 A doua zi, duminic[, pe c`nd ie=ea lumea de la biseric[, se r[sp`ndi vestea c[ adineaori ar fi trecut prin sat doi c[l[re\i pe cai albi cu porunci de la vod[. }n fa\a c`rciumii pe b[t[tura unde se \inea hora, p`lcuri de oameni se oprir[ s[ afle nout[\i. Mul\i n[scoceau am[nunte alandala. Ignat Cercel, ca un c`ine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare: — Oare n-o fi poruncit despre p[m`nturi, m[i oameni? Primarul Ion Pravil[, dup[ ce ascult[ ]n dreapta =i-n st`nga, strig[ ]n batjocur[: — M[i, nu cumva or fi cai verzi pe pere\i c[l[re\ii vo=tri? Nu r`se nimeni. Un b[tr`n ]l probozi: — Degeaba batjocore=ti, don’ primar, c[ astea nu-s de batjocorit! C[ nici str`mb[tatea nu poate st[p`ni mereu =i trebuie s[ vie vremea drept[\ii!
261 R[scoala. Vol. I — Apoi dreptatea nu vine c[lare, mo=ule! f[cu Pravil[ cu alt glas. — Vine cum poate =i bine c[ sose=te! b`igui b[tr`nul. Leonte Orbi=or povestea c[ Anghelina lui Nistor Mucenicu s-ar fi ]nt`lnit cu c[l[re\ii. A=a i-a spus lui cineva, nu =tie cine. Lupu Chiri\oiu socotea c[ trebuie s[ fie ceva adev[rat, fiindc[ =i el a auzit multe la Pite=ti ieri, c`nd l-a dus pe don’ Nic[. Peste un r[stimp, Vasile Zidaru aduse pe Anghelina s[ m[rturi- seasc[ d`nsa ce-a fost =i cum. Femeia se codea =i se ru=ina s[ vorbeasc[ ]n fa\a at`tor oameni care o ]ncurajau cu ochii lacomi: — Aoleu, p[catele mele, mi-am l[sat copiii singuri =i... Primarul vru s[ o ia la instruc\ie. Anghelina se sperie =i se ap[r[ c[ trebuie s[-i mai fi v[zut =i al\i oameni, c[ doar c[l[re\ii nu se fereau =i nici n-aveau de ce: — Spune, muiere, din fir ]n p[r, c[ nu te m[n`nc[ nimeni! o ]ndemn[ Ignat cu bl`nde\e. Vrem s[ =tim =i noi poruncile =i s[ nu gre=im! }n sf`r=it Anghelina ]=i lu[ inima-n din\i: — Plecasem cu b[ie\elul de m`n[ p`n[ la soacr[-mea, s[-mi mai ]mprumute ni\el porumb... c`nd treceam pe la biseric[ tocmai tr[geau clopotele de sf`nta evanghelie =i m[ ]nchinam, =i-mi era ru=ine, c[ de at`tea griji =i necazuri nici la sf`nta slujb[ nu mai pot r[zbi. N-apucai bine s[ m[ ]nchin, c[ =i v[zui venind pe uli\[ doi c[l[re\i pe cai albi, de m-am mirat. Veneau din sus, dinspre Lespezi. M[ d[dui la marginea uli\ei, dar numai ce m[ pomenii c[ unul m[ strig[ =i zice: „Unde te duci, muiere?“ Zic: „Numai colea, la soacr[-mea ...“ +i cellalt zice: „V[d c[ e=ti nec[jit[ r[u, dar n-ai grij[, c[ noi aducem veste mare, c[ pe noi ne-a trimis vod[ s[ d[m de =tire oamenilor c[ toate mo=iile sunt ale lor de-aci ]nainte, =i s[ se apuce de ]ndat[ s[ le ]mpart[ dup[ dreptate, iar pe boieri =i pe arenda=i s[-i alunge =i s[ le ard[ conacele, =i cur\ile, =i toate acareturile, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi! Ai
262 Liviu Rebreanu ]n\eles, femeie? ...+i s[ nu ]nt`rzie deloc oamenii, c[ a=a e porunca lui vod[ =i cine nu ascult[ porunca, amarnic are s[ isp[=easc[!“ Uite a=a mi-a spus c[l[re\ul =i eu zic: „Am ]n\eles, dar...“ „Apoi atunci bine! R[m`i s[n[toas[!“ „Dumnezeu s[ v-ajute =i dumnea- voastr[!“ D`n=ii au pornit devale =i eu m-am ]ntors =i m-am uitat dup[ ei o bucat[ de timp, =-apoi mi-am v[zut de drum =i i-am spus socrului ce mi-au spus c[l[re\ii, =i s-a mirat =i dumnealui... Oamenii t[cur[, p`n[ ce Ignat Cercel zise, cl[tin`nd din cap: — Mare minune =i asta! Mai aflar[ de la Anghelina c[ cei doi c[l[re\i erau ]mbr[ca\i ]n alb =i c[ au trecut ori spre Ruginoasa, ori spre Vaideei. Pe urm[, primarul o trimise acas[ s[-=i vaz[ de copii. }ntr-un t`rziu, veni =i Anton Nacu, care avusese ni=te treburi la Ruginoasa, =i povesti c[ =i el s-a ]nt`lnit pe drum cu c[l[re\ii albi =i i-au spus tot a=a, c[ oamenii s[-=i ]mpart[ f[r[ z[bav[ p[m`nturile boierilor =i cine se ]mpotrive=te s[ nu fie cru\at, cum n-au fost nici oamenii cru\a\i de d`n=ii. Cu toate c[ se desprim[v[rase, era vreme mohor`t[, cu cerul de plumb. Oamenii se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu al\i c`\iva din Lespezi, aduc`nd =tirea c[ =i pe la ei au trecut c[l[re\ii. Irimie Popa, p`ndarul arenda=ului Cosma, se ]ntorcea din Vaideei =i spunea c[ =i acolo se minuneaz[ lumea ce s[ fie cu c[l[re\ii care au poruncit ca oamenii s[ bage plugurile ]ndat[ ]n mo=ia boierului... — Ce s[ fie, m[i Irimie? ]l deslu=i Leonte Orbi=or. Ne-a mai venit =i nou[ r`ndul! — Nu v-aduce\i aminte de c`nd v[ spun mereu c[ vod[ vrea s[ ]mpart[ oamenilor p[m`nturile? f[cu Ignat Cercel cu m`ndrie. N-a\i vrut s[ m[ crede\i. Acu se adevere=te de-a binelea! Primarul amu\ise; trecu la c`rcium[ s[ se ]nc[lzeasc[ cu un p[h[rel, iar peste c`teva minute o =terse acas[, nevr`nd s[ fie de fa\[ c`nd oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, ]nfl[c[rat,
263 R[scoala. Vol. I amintea lui Luca Talab[ c`t au alergat prin Bucure=ti pentru mo=ia cucoanei, =i ]ncheie: — Bine c[ nu ne-am ]ncurcat! — Ei, stai, b[iete, c[ nu s-a ispr[vit! Dac[ s-ar ]mp[r\i mo=iile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrun\uros =i ursuz, se ]n[l\[ peste =ov[irile \[ranilor: — Da noi ce facem, m[i cre=tini? +ez[toare ori?... — A=a-i, a=a-i, ce facem? r[spunser[ alte glasuri des\elenite. C[ de vorbe =i de sfaturi ne-am s[turat!
Liviu R{SCOALA ** roman REBREANU
2 Liviu Rebreanu CUPRINS FOCURILE Capitolul VII SC~NTEIA .................................................................. 4 Capitolul VIII FL{C{RI .................................................................. 35 Capitolul IX FOCUL ....................................................................... 84 Capitolul X S~NGELE .................................................................. 124 Capitolul XI PETRE PETRE .......................................................... 159 Capitoul XII APUSUL .................................................................. 207 Aprecieri ...................................................................................... 248
3 R[scoala. Vol. II FOCURILE
4 Liviu Rebreanu Capitolul VII SC~NTEIA 1 }n aceea=i duminic[, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde- lea coborau ]n gara Burdea, unde ]i a=tepta bri=ca galben[ de la Amara cu Ichim pe capr[. — Toate bune pe aici, Ichime? ]ntreb[ Grigore. — Deocamdat[ pace, cona=ule! zise vizitiul. R[spunsul cu „deocamdat[“ nu-i pl[cu lui Grigore, totu=i nu insist[. Destul ]l plictisise c[l[toria cu trenul. }ntr-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. }n toate g[rile, ]n schimb, v[lm[=ag de oameni speria\i, care-=i povesteau groz[vii despre \[ranii r[zvr[ti\i =i mai ales despre inten\iile lor. To\i recu- no=teau p`n[ la urm[ c[ la ei e lini=te, ce-i drept, dar c[ se preg[- tesc lucruri nemaipomenite. Grigore =tia bine c[ prin p[r\ile aces- tea nu s-a ]nt`mplat ]nc[ nimica =i de aceea minciunile ]l sup[rau, socotindu-le ca o propagand[ direct[ pentru st`rnirea dezordinilor. }n gar[ Titu avu apoi ghinionul s[ se mai ]nt`lneasc[ =i cu Ilie Rogojinaru, arenda=ul cu care c[l[torise ast[-toamn[ =i-l exaspe- rase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai sc[p[ de el p`n[ la Coste=ti. — Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu \[ranii? ]l apostrofase arenda=ul, mereu jovial =i zgomotos. Pe urm[ a venit ]n compartimentul lor, s[ le mai treac[ ur`tul. Le-a povestit c[ se repezise la Bucure=ti, fiindc[ prinsese din v`nt o vorb[ cum c[ mo=ia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi de v`nzare. CUPRINS
5 R[scoala. Vol. II De mult tot umbl[ el s[ se trag[ mai aproape de capital[ =i i-ar fi convenit de minune un petic de p[m`nt ]n Arge=ul de jos, ]n regi- unea unde =i-a ]nceput meseria asta grea de agricultor. S-a inte- resat ni\el, =i s-a dus ]n strada Argintari. Nu =tia c[ boierii sunt ]n divor\ =i ]nc[ a ]ntrebat pe doamna (tare mai e frumoas[, nu-i fie de deochi) ce mai face conul Grigore, de i-a venit s[-i plesneasc[ obrazul de ru=ine c`nd a auzit cum e situa\ia chiar din guri\a cucoanei. Au discutat =i au r[mas s[ se ]nt`lneasc[ la \ar[ acuma, ]n zilele astea, c[ dumneaei merge acolo tocmai pentru v`nzarea propriet[\ii. +i iat[ c[ s-a pornit r[zmeri\a =i trebuie s[ plece degrab[ =i el acas[, la Olena, s[-=i apere bruma de agoniseal[, c[ el =tie cum s[ vorbeasc[ =i s[ se tocmeasc[ cu \[ranii. — Poate c[ ne-o feri Dumnezeu de p`rjol! zise Rogojinaru ]ntr-un r`nd. Numai st[p`nirea s[ fie cuminte =i energic[. |[ranului ]i trebuie dreptate, cucoane, dar =i st[p`n. Dac[ st[p`nul e slab, dreptatea nu-i mai ajunge. De aceea zic c[ f[r[ o m`n[ tare nu se vor lini=ti oamenii. Eu nu m[ iau dup[ jurnale, c[ jurnalele spun mai multe minciuni dec`t adev[r. M -am ]nt`lnit ]ns[ alalt[ieri cu un arenda= ovrei de pe l`ng[ Vaslui. Ce mi-a povestit bietul om, nici nu-\i vine a crede. Cu \[ranii s-ar fi ]n\eles el, cum s-a ]n\eles =i alt[ dat[. Dar la ]ncheierea ]nvoielilor s-a pomenit cu prefectul, care le-a spus s[ nu se lase ]n=ela\i de arenda=ul jidan =i mai bine s[-l ia la goan[. Auzi dumneata, prefect s[ ]ndemne pe \[rani s[ ia la goan[ pe arenda=! Oamenilor at`t le-a trebuit, c[ s-au =i apucat s[ dea foc conacului, s[ omoare vitele =i c`te tic[lo=ii... +i de ce crede\i c[ i-a a\`\at prefectul? Din ur[ contra jidanilor? A=! Un cumnat de-al lui umbla s[ ia cu arend[ mo=ia, =i nu putea. Acuma, dac[ a alungat pe ovrei, credea c[ vor pune ei m`na pe bun[tatea de proprietate. Numai c[ socoteala a ie=it pe dos, c[ \[ranii s-au ridicat pe urm[ s[ ]mpart[ ]ntre ei p[m`ntul. Prefectul s-a sup[rat, fire=te, =i a scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au ]nfrico=at nici de armat[, c[ =tiau bine c[ armata n-are voie s[
6 Liviu Rebreanu trag[, =i unde mi-au ]nceput s[ se repead[ ]n solda\i cu furci, cu pietre, de nici n-au nimerit, s[rmanii, ]ncotro s[ fug[!... Ei, apoi vede\i dumneavoastr[, cum s[ se potoleasc[ oamenii =i cum s[ fie ascult[tori, dac[ tocmai c`rmuirea ]i ]nva\[ la rele? Destul c[ opozi\ia ]=i face de cap =i \ip[ prin toate jurnalele c[ \[ranii au dreptate =i c[ sunt ni=te mielu=ei... De altfel, plictiseala lui Grigore cre=tea cu c`t se apropiau de Amara, parc[ atmosfera s-ar fi ]nc[rcat mereu de mai multe presim\iri rele. T`n[rul Herdelea, v[z`ndu-l cum se posomor[=te, regreta c[ a venit =i se ]ntreba de ce l-o mai fi luat. Grigore ]=i d[du seama =i-i zise am[r`t: — S[ m[ ier\i c[ sunt cum sunt, dar nici eu nu mai =tiu ce e cu mine! Bri=ca ]nainta anevoie pe =oseaua desfundat[ de ploile ]ncepu- tului de prim[var[. Vizitiul ]ndemna telegarii, bomb[nind: — Nu s-a zbicit deloc drumul... Dac[ tot plou[ =i nu mai d[ soarele... Grigore observa cu aten\ie =i satele, =i c`mpurile, parc-ar fi c[utat s[ ghiceasc[ o tain[. Sub bolta mohor`t[, p[m`ntul negru se zgribulea p[tat cu dese ochiuri de ap[ tulbure, iar prin sate \[ranii, ca duminica, mai pe la c`rcium[, mai pe la c`te o cas[, se sf[tuiau ca =i alt[ dat[. Lui Grigore ]ns[ i se p[rea c[ ]n ochii lor luce=te ceva deosebit =i c[ toat[ ]nf[\i=area lor ar fi mai d`rz[. Dup[ ce ie=ir[ din Lespezi, ]ntreb[ deodat[ pe vizitiu: — Cu muncile cum mai sta\i, Ichime? — Apoi st[m bine, cona=ule, c[ nici nu le-am ]nceput! r[spunse vizitiul cu o =ov[ire. +i vremea a fost rea, c-a tot plouat, =i nici oamenii nu s-au cump[nit ]nc[ la ]nvoieli... — A, nici ]nvoielile nu le-a\i f[cut? zise Grigore. — Nu le-am f[cut, cona=ule, c[ oamenii se codesc =i t[r[g[nesc, c[ pe aici a venit vestea c[ trebuie s[ se ]mpart[ mo=iile la oameni, =-apoi oamenii a=teapt[ ]mp[r\eala...
7 R[scoala. Vol. II }n Amara, ]n jurul c`rciumii lui Busuioc, era mai mult[ lume ca de obicei. Ichim spuse c[ s-au adunat oamenii =i din celelalte sate din pricina c[l[re\ilor care au trecut de diminea\[ cu poruncile lui vod[. Grigore deslu=i p`n[ =i pe fa\a tat[lui s[u o ]ngrijorare, cu toate c[ b[tr`nul se silea s-o ascund[. +tia c[ de la el nu va afla nimic =i c[ va trebui s[ ia contact direct cu \[ranii, ca s[-=i dea seama de adev[rata atmosfer[, de=i chiar pu\inele cuvinte ale lui Ichim i-o zugr[viser[ suficient. Vorbi ]nt`i cu logof[tul Bumbu, care m[rturisi c[ tr[ie=te cu spaima ]n s`n =i nici m[car nu poate s[-i spuie boierului cum stau lucrurile, =i pentru c[ se sfie=te, =i de team[ s[ nu-l supere. Dac[ ar fi consim\it acum trei s[pt[m`ni s[ ]ndulceasc[ numai ni\elu= condi\iile ]nvoielilor, azi n-ar mai avea nici o grij[. Atunci oamenii s-ar fi mul\umit cu c`teva f[r`m[turi, acuma nici nu mai vor s[ aud[ de ce-a fost. Mai ales de c`nd umbl[ fel de fel de zvonuri despre ]mp[r\irea mo=iilor, nu e chip s[ te mai ]n\elegi cu nimeni... Ie=ind apoi cu Titu Herdelea ]n sat, plutonierul Boiangiu le spuse c[ p`n[ acum e lini=te =i doar arestarea ]nv[\[torului Drago= a cam a\`\at pe s[teni. El nu cuno=tea motivele arest[rii, prin sat ]ns[ merge zvonul c[ boierul Miron ar fi provocat-o, pentru c[ Drago= a intervenit ]n favoarea \[ranilor. Se amestecar[, ]n sf`r=it, ]ntre oamenii aduna\i la c`rcium[. Grigore ]i ]ntreb[ de necazuri. Auzi r[spunsuri bl`nde, dar ]n doi peri. Nu ]ndr[zneau sau nu voiau s[-=i deschid[ inimile cu toate c[ privirile lor nu erau du=m[noase, ci mai cur`nd ]ntreb[toare. Ispiti ]ndeosebi pe Petre, a c[rui fa\[ aspr[ p[rea mai fr[m`ntat[ de ]nfrigurare. Petre se z[p[ci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de c`nd cu plata boilor =i =tergerea datoriei, =i ar fi fost ]n stare s[ sar[ ]n foc pentru el. B`lb`i ]ncurcat: — De, coane Grigori\[, ne-am luat =i noi dup[ al\ii, c[ ]nvoielile vechi au fost prea grele =i nu putem tr[i... Mo= Lupule, ia spune matale cona=ului, c[ e=ti mai bun de gur[ =i mai b[tr`n!
8 Liviu Rebreanu — Spune, mo= Lupule, s[ te-auzim! ]l ]ndemn[ =i Grigore cu o curiozitate prietenoas[. — Apoi, cona=ule, unii s-au ]nvoit, al\ii au mai chibzuit, cum i-a m`nat mintea =i sim\irea pe fiecare! f[cu Lupu Chiri\oiu t[r[g[nat. Da oamenii o duc tare greu, cona=ule, crede\i-ne =i pe noi! Eu sunt b[tr`n =i cine =tie de-oi mai apuca Cr[ciunul, dar mergem din r[u ]n mai r[u. Eram fl[c[u pe vremea bunicului matale, coane Grigori\[, =i =tiu ce a fost. Era uite-a=a ca matale =i la fel de bun =i de milos, =i nu suferea s[ vad[ un om fl[m`nd ori nec[jit, c[ ]ndat[ poruncea s[-i dea de la curte ce-i lipsea. Lua boierul din zece una =i a=a ne ajutam =i ie=eam deasupra nevoilor. +i p[m`nt era destul, c[ =i oamenii erau mai pu\ini... Se ]ntinse la amintiri p`n[ ce al\ii ]l ]ntrerupser[ ]ntreb`nd pe Grigore ce s[ fie cu c[l[re\ii care au vestit poruncile regelui =i c`nd =i cum o s[ ]nceap[ ]mp[r\irea p[m`nturilor? }ntorc`ndu-se spre cas[, t`n[rul Iuga ceru impresiile lui Herdelea. — Mie oamenii mi se par lini=ti\i, zise Titu. Dac[-i iei cu binele, te po\i ]n\elege cu d`n=ii. Nu se =tie ]ns[ p`n[ c`nd, c[ci... — +i tocmai asta e ]ntrebarea cea mare! murmur[ ]ngrijorat Grigore. Seara r[mase ]n patru ochi cu b[tr`nul s[ discute ]mpreun[ situa\ia =i mijloacele de ]ntrebuin\at pentru a evita o nenorocire posibil[. Miron Iuga str`nse din spr`ncene de ]ndat[ ce auzi c[ Grigore, pentru lini=tea spiritelor, a stat de vorb[ cu oamenii. Iar c`nd t`n[rul ]i ceru s[ intervie pentru eliberarea grabnic[ a ]nv[\[torului, b[tr`nul izbucni: — Adic[ s[ m[ umilesc eu ]n fa\a \[ranilor? — Nu e umilin\[, tat[! zise Grigore. Drago= n-a s[v`r=it nici o crim[ care s[... — Drago=ul t[u e instigatorul s[tenilor mei! spuse Miron grav. El mi i-a z[p[cit, mi i-a a\`\at =i le-a scormonit toate nemul- \umirile. Ce-a\i f[cut voi la ora=e, a f[cut el aici, ]nc`t mi-a distrus
9 R[scoala. Vol. II toat[ munca mea de treizeci de ani!... De altfel, dac[ nu =tiai, afl[ c[ eu am cerut, motivat, prefectului s[ mi-l ridice imediat din sat =i te asigur c[ lipsa ]nv[\[torului t[u nu e deloc spre r[ul \[ranilor! — Te ]n=eli, tat[! Drago= e indispensabil aici ]n momentele acestea. Numai el ar fi ]n stare, prin influen\a lui fireasc[, s[ mai ]nfr`neze pornirile de ur[! — O, dac[ am fi ajuns ]n a=a hal, ar fi r[u de noi, Grigori\[! zise batjocoritor b[tr`nul. Fr`na sunt eu, Grigori\[! T`n[rul se sp[im`nt[. }n\elegea c[ tat[l s[u tr[ie=te pe alt[ lume sau nu vrea s[-=i dea seama de realitate. }i expuse toate c`te le-a aflat, subliniind c[ n-a avut timp s[ afle dec`t cine =tie a c`ta parte din nemul\umirile care amenin\[ s[ se transforme ]n incen- diu. }l rug[, ]n sf`r=it, s[-l lase pe d`nsul s[ ]ncerce a se ]nvoi cu \[ranii. B[tr`nul refuz[. Era convins c[ Grigore, cu metodele lui feminine, ar ]ngreuia situa\ia. Avea at`ta ]ncredere ]n propria-i experien\[ =i cunoa=tere a oamenilor, c[ s-ar fi considerat ]njosit dac[, tocmai ]n zilele grele, =i-ar fi renegat mijloacele sale cu eficacitate experimentate ]n trei decenii =i ar fi trecut m`na unui t`n[r cu capul plin de teorii. — Orice clip[ de sl[biciune, orice ezitare, orice lips[ de energie n-ar face dec`t s[ ]ncurajeze ]n rele pe nenoroci\ii ]nfierb`nta\i de agita\iile voastre! zise Miron ocrotitor. De altfel, tu exagerezi mult, desigur f[r[ s[-\i dai seama, gravitatea st[rilor de lucruri de aici. Ce-o fi ]n alte locuri nu =tiu. B[nuiesc c[ exager[rile tenden\ioase au creat atmosfera ap[sat[ ]n general. Cu oamenii mei ]ns[ eu am metodele mele ]ncercate. }nt`i supunere =i pe urm[ tocmeal[. Fire=te cu dou[ sisteme ]n acela=i timp nu se poate lucra =i nu se pot ob\ine rezultate. Dac[ m-ai fi ]ntrebat pe mine, te-a= fi rugat s[ nu te amesteci ]ntre \[rani =i s[ nu le culegi revendi- c[rile. E un semn de sl[biciune, dup[ p[rerea mea, =-apoi m[ descoperi pe mine ca pe un tiran f[r[ inim[ =i-mi ]ncurci socotelile.
10 Liviu Rebreanu — C`nd apare un conflict, e bine s[ fie un intermediar care... obiect[ Grigore. — Nu, nu! ]ntrerupse b[tr`nul mai vioi, fiindc[ ]=i amintea cum =i ]nv[\[torul ]i vorbise deun[zi cam la fel. Eu nu cunosc nici un conflict =i nici nu admit m[car posibilitatea de conflicte ]ntre mine =i \[rani. Ar ]nsemna c[ =i eu caut s[-i exploatez ca al\ii, sau s[ profit de neputin\ele lor. +i tu =tii c[ nu e ]n obiceiul nostru s[ ne ]ngr[=[m din stoarcerea \[ranului. Discu\ia se lungi p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii. T`n[rul Iuga ]ncerc[ toate argumentele =i rug[min\ile. Insisten\ele enervar[ de c`teva ori pe b[tr`nul Miron, precum ]nc[p[\`narea b[tr`nului enerva pe Grigore, care trebui s[-i spuie neted c[ atitudinea aceasta de sfidare a realit[\ii poate s[-i pericliteze averea =i via\a. — S-a f[cut t`rziu =i ne cert[m ]n zadar! zise la urm[ Miron. }mi pare r[u c[ n-ai ajuns ]nc[ sa =tii c[ tat[l t[u nu cedeaz[ niciodat[ c`nd e convins de dreptatea lui =i c[ nu se pleac[ dec`t ]naintea lui Dumnezeu. — Atunci mie nu-mi r[m`ne dec`t s[ plec cum am venit? ]ntreb[ Grigore uluit. — Cred c[ da! morm[i b[tr`nul, d`nd din cap. Mi-ar fi fost drag s[ te am al[turi de mine, dar mi-e team[ c[, ]n loc de a avea un sprijin, a= avea o piedic[. }ntoarce-te lini=tit la Bucure=ti =i las[-m[ pe mine s[-mi ap[r p[m`ntul. C`t tr[iesc eu, asta e datoria mea... A doua zi de diminea\[, Grigore vru s[ reia convorbirea. Tat[l s[u ]l opri hot[r`t, sf[tuindu-l s[ plece. S-a g`ndit, a chibzuit =i singura solu\ie este asta. Altfel, ar avea ]n fiece moment contro- verse care i-ar paraliza orice mi=care. Mai cu seam[ c[ =i Nadina =i-a anun\at sosirea. T`n[rul numai acuma afl[ vestea =i se revolt[: — Ce impresie are s[ fac[ asupra lumii comer\ul dumitale cu fosta mea nevast[? Bun[, nu, cu siguran\[. Nici chiar asupra s[tenilor! — Pentru c[ s-a desp[r\it de tine a devenit o ciumat[ cu care nu mai po\i avea leg[turi de curtenie sau de afaceri? f[cu b[tr`nul. Ca-n toate, exagerezi =i aici.
11 R[scoala. Vol. II — Nu =tiu care exager[m, tat[, dar =tiu c[ eu, ]ntr-adev[r, nu pot r[m`nea s[ m[ ]nt`lnesc cu Nadina ]n preajma transcrierii divor\ului! spuse Grigore. — Un motiv mai mult s[ m[ la=i singur spre binele am`n- durora! aprob[ Miron Iuga grav. }ndat[ dup[ dejun trebui s[ plece, ca s[ poat[ prinde la Coste=ti acceleratul. Bri=ca galben[ cu Ichim tr[sese din vreme la scar[. Miron ]=i ]mbr[\i=[ odrasla f[r[ emfaz[, ca totdeauna. Grigore ]l s[rut[ pe am`ndoi obrajii, ]nduio=at =i de-abia st[p`nindu-=i firea. — Am s[ reviu peste c`teva zile, tat[! Sper c[ atunci te voi g[si singur! — S[ revii c`nd va fi lini=te, Grigori\[! r[spunse b[tr`nul, plin de ]ncredere. }nso\i bri=ca p`n[ ]n fa\a noului conac, l`ng[ rondul ]n form[ de inim[, r[v[=it de intemperiile iernii. Ie=ind pe poart[, Grigore ]ntoarse capul. B[tr`nul era ]n acela=i loc, ca un st`lp ]nfipt ]n p[m`nt... }n dreptul c`rciumii, \[ranii st[teau ca =i ieri, parc[ nici nu s-ar mai fi mi=cat de acolo. — Ce mai a=teapt[ oamenii, Ichime? zise Grigore. — Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a, ca pro=tii... Titu Herdelea se sim\ea de prisos, cum se sim\ise toat[ vremea. Se bucura c[ pleac[ mai repede. I se p[rea c[ scap[ dintr-un cazan clocotitor. 2 — Oare de ce-o fi plec`nd a=a degrab[? ]ntreb[ Ignat Cercel cu ochii dup[ bri=ca galben[, ce se dep[rta. |[ranii se uitau to\i dup[ bri=c[, mai mult din obi=nuin\[. — Apoi ce s[ caute aici? zise cineva. Se duce unde-i mai bine =i mai cald.
12 Liviu Rebreanu — R[m`ne boierul cel b[tr`n, n-ai grij[! f[cu Serafim Mogo= acru. Nu scapi de boieri cu una, cu dou[, Gherasime! — M[car de-ar fi to\i ca dumnealui! strig[ Petre. L-ai v[zut =i ieri cum a venit ]ntre oameni... Dac[ n-ar fi b[tr`nul... — P[i da, vezi bine, numai c[ b[tr`nul porunce=te! zise Serafim. B[tea pu\in v`nt. Oamenii ]=i str`ngeau sumanele =i-=i ]nfundau c[ciulile. Nu se ]ndurau deloc s[ se ]mpr[=tie. Unii se mai repezeau pe acas[, s[-=i mai vaz[ de vite ori s[ mai ]mbuce, dar se ]ntorceau cur`nd, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu se ]nt`mple ceva ]n lipsa lor. Cei din satele vecine, care fuseser[ ieri s[ ]ntrebe despre c[l[re\ii albi, au venit =i azi, aduc`nd =i al\i tovar[=i, ca la o =ez[toare mare. Vorbeau despre acelea=i necazuri, ca totdeauna, doar mai cu luare-aminte, ca =i c`nd s-ar feri s[ nu-i aud[ cineva. Nu se prea priveau ]n ochi fie de team[ s[ nu se vad[ ce p`lp`ie ]n ochii celorlal\i sau s[ nu vad[ ceilal\i focul din ochii proprii. Pe toate fe\ele, ]ns[, juca o ]ntrebare, aceea=i, posomor`t[ =i p[tima=[, care a=tepta un r[spuns. Primarul, de c`te ori trecea, striga: — Da ce, m[i oameni, voi n-ave\i case, n-ave\i neveste, n-ave\i copii? }i r[spundea mereu Vasile Zidaru, cu aceea=i glum[, st`rnind acela=i r`s aspru: — Ne-am ciocoit =i noi, don’ primar, c-a=a au venit vremurile! De-abia c[tre sear[ se mai risipir[, dup[ ce v[zur[ pe colonelul +tef[nescu trec`nd cu careta spre conacul Iuga, iar mai pe urm[ pe arenda=ul Cosma Buruian[. Pe grecul, ]ns[, nu l-a z[rit nimeni, pentru c[ a sosit pe ]ntuneric, c`nd numai ]n c`rcium[ mai erau c`\iva ]nt`rzia\i. Miron Iuga ]i adunase pe to\i, chiar =i pe Platamonu, ca s[ se documenteze. Cel mai speriat era colonelul pensionar. Se v[ic[rea ca o bab[ c[-=i pierde acuma tot rodul unei vie\i de trud[. Grija
13 R[scoala. Vol. II cea mare o avea, ]ns[, din pricina celor trei fete pe care le-ar fi trimis undeva, s[ nu le p`ng[reasc[ cumva bestiile astea turbate. Luat mai de scurt de Miron, m[rturisi c[ la el e lini=te =i pace, ]nvoielile f[cute, numai muncile nu le-a ]nceput ]nc[. }i era fric[ de ziua de m`ine, pentru c[ bestiile astea turbate nu merit[ nici o ]ncredere. — Cum s[ fiu calm, domnule, c`nd ]i cunosc cum ]i cunosc eu? strig[ +tef[nescu pl`ng[tor. Dumneata ai jandarmii colea, sub strea=in[. Eu nimic, sunt singur cu bietele fete la cheremul t`lharilor. Cerui generalului Dadarlat m[car un pichet de solda\i pentru paza copilelor, cel pu\in. A=! Nu poate. Nici la mo=ia lui n-are dec`t o ordonan\[. +i s[ mai faci agricultur[ ]n \ara asta!... Cum s[ nu te jupoaie de viu \[ranii, dac[ guvernului nu-i pas[ de soarta noastr[? — Dac[ vorbe=ti a=a =i fa\[ de \[rani, s[ nu te miri de ce \i-or face! zise Iuga ironic. — Se poate, coane Miroane? se indign[ colonelul. Dar cum ]\i ]nchipui? Eu v[ spun aci, dumneavoastr[, ca unor fra\i de suferin- \[! Cu \[ranii ]ns[ fac mili\ie ]n toat[ regula! Se poate? Mai lini=tit era Platamonu. Fata o expediase la Pite=ti mai de multi=or, iar el cu nevasta =i feciorul n-aveau de ce s[ se team[. Ei stau pe loc, orice s-ar ]nt`mpla, =i nici n-ar avea unde s[ mearg[, toat[ averea lor fiind v`r`t[ ]n cele dou[ mo=ii. Fire=te, nu pomenea nimic despre rezervele ]n monet[ bun[ ce le avea la banca din Bucure=ti. Asta ]l privea. De altfel, el se afl[ foarte bine cu \[ranii. Nu i-a bruftuluit niciodat[, nu i-a b[tut, a=a c[ n-are nimeni de ce s[-l urasc[. Bietul Chiril[ P[un s-a sup[rat pentru ]nt`mplarea fetei cu Aristide, dar =i pe el are s[-l ]mpace. Pentru proprietatea Lespezi s-a ]nvoit perfect cu oamenii; i-a mai ]nlesnit pu\in, ce-i drept, totu=i sper[ c[ se va desp[gubi altfel. Numai cu Babaroaga e bucluc. |[ranii, de unde odinioar[ umblau s-o cumpere ei, acuma cer s[ fie parcelat[ ]ntre d`n=ii gratis. Din
14 Liviu Rebreanu fericire, m`ine sose=te doamna Nadina =i se va lichida =i ]ncur- c[tura cu Babaroaga. Cosma Buruian[ n-avea nici o noutate s[-i comunice. Frica lui o cuno=tea Iuga prea bine. Ce nu voia s[ spuie Cosma nim[nui, era c[-=i preg[tise familia s[ fie gata ]n orice clip[ de plecare. Mai bine s[ se duc[ pe g`rl[ toate, numai s[ scape cu via\[. Miron Iuga le recomand[ s`nge rece =i energie, de=i ]=i d[dea seama c[ recomanda\ia lui e vorb[ ]n v`nt. Oamenii ace=tia sunt mor\i de fric[ de acuma. }i convocase, ]n realitate, ca s[ se contro- leze pe sine ]nsu=i. El, dup[ c`te aflase, credea c[ zvonurile despre inten\iile de r[zvr[tire ale \[ranilor lui sunt ]n bun[ parte exager[ri de ale celor frico=i. Credin\a =i-a g[sit-o deplin confirmat[ de lamenta\iile arenda=ilor, ]nc`t acuma era l[murit. Mai mult[ ]ncredere avea ]n primarul satului =i ]n =eful postului de jandarmi, cu care st[tu mai lung de vorb[ ]n aceea=i sear[, dup[ ce se retraser[ arenda=ii. Am`ndoi raportar[ c[ oamenii sunt lini=ti\i, cam murmur[ ei din pricina ]nvoielilor, dup[ obicei, dar numai s[ se ]ndrepte pu\in vremea =i to\i se vor da pe brazd[. De cump[rarea mo=iei Babaroaga s-au l[sat, fiindc[ le-a intrat ]n cap c[ st[p`nirea le-o va ]mp[r\i lor pe degeaba. A=a s-a n[scocit =i povestea cu c[l[re\ii albi care vestesc ]mp[r\irea p[m`nturilor... Oamenii mereu asta viseaz[, mai cu seam[ prim[vara. Totu=i primarul Pravil[ observ[ respectuos c[ trebuie s[ mearg[ m`n[-n m`n[ cu jandarmii, c[ de s-ar ivi niscai sminti\i s[ fac[ vreo r[uta- te, s[ poat[ fi pu=i ]ndat[ la locul lor. Boiangiu de asemenea spuse c[ =i primarul s[ fie cu ochii ]n patru, c[ postul e slab, abia cinci oameni cu d`nsul ]mpreun[. Miron Iuga f[g[dui c[ va atrage aten- \ia prefectului, care are s[ treac[ pe aici ]ntr-o zi d-astea, s[ vad[ dac[ nu s-ar putea s[-i mai trimit[ c`\iva jandarmi. Ad[ug[ ]ns[ c[ ordinea nu depinde de mul\imea paznicilor, ci de vigilen\a lor. — Oamenii trebuie s[ simt[ c[ exist[ o autoritate! zise b[tr`nul Miron. Nici provoc[ri, dar nici =ov[iri! Orice ]ncercare de dezor-
15 R[scoala. Vol. II dine, ]nainte de a servi ca ]ndemn altora, s[ fie reprimat[ energic =i exemplar! — Am ]n\eles, cucoane! murmur[ primarul supus. — Tr[i\i! f[cu Boiangiu umfl`ndu-=i pieptul, ca s[ arate c[ are energie mai mult[ chiar dec`t trebuie. 3 Titu Herdelea =i Grigore Iuga sosir[ la Bucure=ti pe ]nserat. Acceleratul era ticsit de oameni ]ngrozi\i, care-=i p[r[siser[ gospod[riile de frica \[ranilor, fugind la Bucure=ti, singurul loc unde sperau s[ fie la ad[postul primejdiilor. — Asta e ]nceputul panicii! spuse Grigore trist. }\i ]nchipui cum alimenteaz[ asta nenorocirile! Nefiind chip s[ puie m`na pe o birj[ ]n ]mbulzeala din pia\a G[rii de Nord, se ag[\ar[ de un vagon de tramvai cu cai, arhiplin, de asemenea. }n pia\a Teatrului Na\ional cobor`r[. Grigore spunea c[ se va duce la Predeleanu, iar Titu voia s[ ias[ mai t`rziu ]n ora= s[ mai culeag[ nout[\i. }n clipa c`nd ]=i d[dur[ m`na s[ se despart[, se apropie un \ig[nu= cu ziare, \ip`nd c`t ]l \inea gura: — Adev[rul, edi\ie special[!... Adev[rul!... Special[! Cump[rar[ am`ndoi. Titlul gras s[rea ]n ochi: Tulbur[rile t[r[ne=ti ]n discu\ia Camerei. F[r[ o vorb[, se retraser[ ]mpreun[ sub un felinar s[ citeasc[. O interpelare prilejuise o dezbatere furtunoas[ ]n jurul dezordinilor \[r[ne=ti, care se ]ntindeau vertiginos. C`\iva deputa\i din opozi\ie acuzau guvernul c[ n-a fost capabil s[ ]mpiedice izbucnirea nemul\umirilor, ap[rau pe \[rani =i protestau vehement ca nu cumva s[ se recurg[ la repre- siuni s`ngeroase. Mai mul\i guvernamentali imputau opozi\iei c[ ]ncurajeaz[ pe r[uf[c[tori =i c[ agen\ii ei ]ndeamn[ pe \[rani la nelegiuiri. — Bun[ propagand[! murmur[ Grigore Iuga. |ara arde =i dumnealor ]=i fac complimente!
16 Liviu Rebreanu Titu Herdelea o lu[ pe calea Victoriei. N -auzea dec`t „r[scoale“, „\[ranii“, „tulbur[ri“, „arenda=i“... Coti la dreapta pe bulevard, spre cas[. Un glas cunoscut ]l opri: — Ei, domnule Herdelea?... Ce mai faci?... Ce zici de r[scoale? Ce? V[zu=i surpriza ciocoilor? Dumnealor credeau c[ s-a g[sit \apul isp[=itor: jidanii sunt vinova\i c[ ciocoii exploateaz[ pe \[rani! +ti\i, la noi totdeauna jidanii sunt pricina tuturor relelor. Ei, dar \[ranii s-au ]ntors ]mpotriva ciocoilor, =i acuma nu mai sunt buni \[ranii. Acuma scoate armata, ucide-i sp`nzur[-i! Era t`n[rul Mendelson, fiul cizmarului din Buze=ti. Vorbea cu un z`mbet ciudat, care pe Titu ]l sup[ra, ]nc`t ]i r[spunse cu imputare: — Nu e nici un motiv de bucurie, domnule Mendelson, ]n... — Da ce, eu m[ bucur? protest[ t`n[rul at`t de vehement, c[ inton[ cuvintele cu un accent ovreiesc aproape comic. Cine \i-a spus dumitale c[ m[ bucur?... Mai ]nt`i eu, ca socialist, sunt contra violen\elor =i deci nu pot s[ m[ bucur. Pe urm[ eu =tiu c[ bie\ii \[rani vor pl[ti cu mult s`nge curajul lor de a se ridica ]mpotriva boierilor... Un sfert de ceas ]i f[cu teoria nedrept[\ilor sociale, s[-i dove- deasc[ de ce pe el ]l dor mai mult mi=c[rile actuale dec`t pe al\ii. Herdelea, ca s[ scape de vorb[ria lui, se scuz[ c[ trebuie s[ mearg[ acas[, c[ vine de pe drum, dar t`n[rul Mendelson ]l ]ntov[r[=i p`n[ ]n fa\a por\ii =i nu-l sl[bi p`n[ nu-=i termin[ expozeul. Acas[ ]l a=teptau pe Titu dou[ scrisorele. Una, sosit[ prin po=t[, ]l anun\a c[ Tan\a va veni miercuri, dup[-amiaz[, pe la orele =ase, c`nd se mai ]ntunec[ pu\in, =i se ]ncheia cu mii de s[rut[ri. Cealalt[ i-o l[sase asear[ preotul Belciug, comunic`ndu-i c[ pleac[ ]n mare grab[, fiindc[ revolu\ia a luat propor\ii mari de tot =i are s[ ajung[ cur`nd =i la Bucure=ti, ]nc`t orice ]nt`rziere ar putea s[-l coste via\a... Lui Titu ]i p[rea r[u c[ p[rin\elul a fugit a=a. Ar fi vrut s[ trimit[ =i el acas[ m[car c`teva nimicuri, s[ primeasc[
17 R[scoala. Vol. II =i ai lui ceva de la d`nsul din Bucure=ti. Cu bile\elul popii ]n m`n[ ]ns[ se pomeni g`ndindu-se: „C`nd zice Tan\a c[ vine? Miercuri?... Azi e luni... Vas[zic[, tocmai poim`ine...“ A doua zi se ]nfiin\[ mai devreme la Drapelul. Ca niciodat[ odaia lui Ro=u era plin[ de redactori =i de g[l[gie. Se discutau ]nt`mpl[rile de ieri de la Camer[ =i mai cu seam[ un articol- manifest ap[rut ]n Glasul poporului, oficiosul opozi\iei, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna =i fulgera coment`nd pasagiile, pe care un redactor ro=covan, ve=nic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. — Stai, =efule, ascult[, c[ acuma vine partea cea mai tare! strig[ Bebe triumf[tor. Ia asculta\i: „Cu c`t[ durere de inim[ v[d insuficien\a, nedestoinicia guvernului ]n fa\a gravelor evenimente. C`nd \[ranii nu cer dec`t putin\a de a tr[i, c`nd putin\a aceasta li se refuz[ cu obr[znicie, c`nd dreptatea muritorilor de foame strig[ la cer, pe dl prim-ministru ]l preocup[ drepturile c`=tigate. Ce drepturi c`=tigate? Acelea de a extermina pe \[ranii no=tri, pe aceia care sunt talpa, t[ria, fiin\a \[rii ]ntregi?“ Sta\i, sta\i, c[ acuma e =i mai frumos! „Nu exist[ dec`t un singur drept, care e mai presus de orice, anume dreptul \[ranilor de a tr[i ]n \ara lor, de a nu fi jefui\i, de a fi ocroti\i contra venalit[\ii unei administra\ii corupte, de a fi sprijini\i ]n lupta pentru recucerirea p[m`ntului lor str[mo=esc din m`inile murdare ale exploatatorilor f[r[ mil[. +i cine nu ]n\elege lupta aceasta, de trei ori sf`nt[, trebuie s[ se coboare la locul care este mai potrivit cu gradul lui de ]n\elegere a lucrurilor. S[ se =tie c[ toate au o margine, chiar =i ]n \ara noastr[ binecuv`ntat[, =i c[ pietrele s-ar ridica singure s[ ne loveasc[, dac[ am tolera ca s`ngele rom`nilor s[ pl[teasc[ incapacitatea guvernului!“ Dup[ o clip[ de consternare general[, Deliceanu exclam[ ]n culmea indign[rii: 2 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
18 Liviu Rebreanu — Asta e provocare direct[ la rebeliune! La asta nu exist[ dec`t un singur r[spuns demn: arestarea individului, indiferent cine ar fi! Cu at`t mai ru=inos c[ e un fost ministru! — A=a-s [=tia, =efule, zise redactorul cititor, senten\ios. C`nd vor s[ r[stoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. — Ei, tocmai de aceea, guvernul nu poate r[spunde la astfel de crime dec`t printr-un singur gest: la V[c[re=ti! declar[ directo- rul mar\ial. Sau, dac[ nu se simte ]n stare, atunci mai bine s[ se retrag[ =i s[-i lase pe demagogi s[ potoleasc[ mi=c[rile pe care le-au provocat. — De ce s[-i lase, domnule?! protest[ b[tr`nul reporter Davidescu, ]nfrico=at de perspectiva opozi\iei. Mai bine s[-i bage pe to\i la dub[ =i s[-i ]nve\e omenie! Titu Herdelea, care se strecurase ]ntr-un col\, intimidat de sanhedrinul redac\ional, deveni centrul interesului c`nd Ro=u ]l ]ntreb[ ce-a v[zut la \ar[? Dup[ ce t`n[rul povesti c[ ]n general a g[sit lini=te =i numai atmosfera i s-a p[rut ap[sat[, Deliceanu observ[: — Fire=te! Unde n-au ajuns ]nc[ instigatorii dumnealor e lini=te... Trimite\i ]ns[ articolul onorabilului fost ministru =i s[ vedem dac[ va mai fi lini=te! Ro=u nu mai r[mase singur p`n[ la amiazi, de=i grozav ar fi dorit s[ spuie lui Titu, confidentul s[u de toate zilele, c`teva am[nunte extraordinare, pe care numai el le cuno=tea. De aceea, c`nd Herdelea se preg[ti s[ plece, ]i zise semnificativ: — N-ar fi r[u s[ treci dup[-mas[ pe la Camer[, puiule! Poate s[ fie iar ceva interesant! +i m`ine s[ vii mai de diminea\[ la redac\ie, ai ]n\eles?
19 R[scoala. Vol. II 4 Mar\i diminea\a soarele scoase capul de dup[ perdeaua de nori plumburii. }n b[taia razelor calde, \[ranii se ]mbulzeau ]mprejurul c`rciumii lui Busuioc, s[ afle ce-o fi pus la cale asear[ boierii la curtea b[tr`nului. Primarul, mieros =i glume\, le spunea mereu: — M[i b[ie\i, nu v[ pierde\i vremea degeaba, m[i!... Ori a=tepta\i s[ mai vie c[l[re\ii cei n[zdr[vani?... Vede\i-v[ de treburi, m[i oameni! — Ei, s[racii c[l[re\i, c[ bine-au mai gl[suit! zise Marin Stan pu\in cherchelit, dup[ ce poposise un r[stimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii no=tri la sfat =i la tocmeal[?... Ehei, fra\ilor, frica-i mare cucoan[!... Nu-i a=a, dom’ primar? — M[i Marine, cum ]\i vine \ie, om ]n toat[ firea, s[ vorbe=ti at`tea bazaconii? f[cu Pravil[ ]n batjocur[. Da de cine s[ le fie fric[ boierilor, m[i Marine? De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta, Marine! Unii r`ser[, dar al\ii strigau amenin\[tor: — Ba s[ le mai fie fric[ =i de noi! — Apoi de bine =i de bucurie nu s-au str`ns ei! zise Serafim Mogo=. — Poruncile cu ]mp[r\irea p[m`nturilor o fi umbl`nd s[ le doseasc[! zise Ignat Cercel. — Bine c[ ne-au spus c[l[re\ii, c[ nici noi nu ne-om l[sa! zise Toader Str`mbu. Primarul ]ntrerupse energic: — Ia mai \ine\i-v[ gura, m[i, c[ pe urm[ m[ sup[r! Eu v[ vorbesc frumos, iar voi d[-i, =i d[-i cu prostia! Apoi a=a nu ne ]mp[c[m, fra\ilor! Marin Stan, cu o privire gale=[, caraghioas[, ]ntreb[ deodat[: — Don’ primar, eu poate c-am b[ut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-a\i c[tat azi-noapte la boierul cel b[tr`n, ai?
20 Liviu Rebreanu — Dar ce, tu crezi c[ noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripost[ Pravil[ seme\. Ce, mi-e ru=ine c[ m-a chemat boierul Miron? Nu-s eu primarul comunei? Apoi?... +i ce, am pus la cale lucruri de ru=ine? Cine umbl[ s[ \ie lini=te =i pace ]n sat face r[u, ai? A=a zici tu, m[i Marinic[? — Ba nu, Doamne fere=te! r[spunse Marin serios, parc[ i-ar fi trecut =umeneala. C[ noi lini=te =i pace vrem, =i dreptate!... Dar credeam c[ boierul te-a ]ntrebat =i pe matale cum =i ]n cel fel s[ ]mpart[ p[m`nturile la oameni... — Apoi tocmai pe boierul Miron l-ai nimerit s[ ]mpart[ p[m`n- turi, Marine b[iete? r`se primarul. Nu-l =tii tu pe dumnealui c`t i-e de drag[ mo=ia? — De bun[voie cine-=i ]mparte averea? morm[i Ignat Cercel. Dar dac[-i porunca de la vod[?... Mie nu mi-a luat porcul pentru bir? +-am t[cut, c[ n-am avut ce face, =i copila=ii rabd[ de foame! V[z`nd c[ n-o scoate la cap[t, primarul Pravil[ mai f[cu vreo dou[ glume =i apoi o =terse la cancelarie. Pe la amiaz[ pic[ ]ns[ Matei Dulmanu de la Lespezi cu =tirea aflat[ de la arga\ii conacului c[ azi are s[ soseasc[ cuconi\a de la Bucure=ti cu automobilul, c[ a =i f[cut foc ]n toate od[ile =i cur[\enie... }ntre \[rani se ]ncepu o fierbere, ca =i c`nd intr[ dihorul ]ntre g[ini. Glasuri felurite pornir[ =i se ]ncruci=ar[ ]n mul\imea r[scolit[: — Da de ce mai vine?... Ori tot vrea s[ v`nd[ Babaroaga altora? — N-o l[s[m, cum s-o l[s[m? — Mai bine s[ le d[m foc! — Poate c[ are =i dumneaei vreo porunc[ pentru ]mp[r\ire... — Trebuia s[ b[g[m plugurile =i s[ nu tot a=tept[m! — L[sa\i-o s[ vie, oameni buni, c[ noi ce p[zim? strig[ Petre Petre mai tare ca to\i. }n vreme ce oamenii se fr[m`ntau a=a, Pavel Tunsu, un b[rbat usc[\iv, cu cap mic =i cu ochi hr[p[re\i, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copila=ul s[u Costic[:
21 R[scoala. Vol. II — Du-te, m[i b[iete, la m[-ta mare s[ te joci cu copiii, c-a=a \i-a poruncit m[mica! Du-te, Costic[, nu te \ine dup[ mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi? (+i cum Costic[ t[cea =i se ag[\a de m`neca lui:) Pleac[, m[i, c[ te bat, auzi? Ori nu vrei s[ auzi? — Mi-e fric[ de c`ini, sc`nci copilul. — Ce c`ini, c[ nu-i nici un c`ine p`n[ la m[-ta mare, c[-i numai colea! ]l ]ndemn[ Pavel. Aide, du-te, dragul tatii, nu m[ nec[ji! Du-te bini=or! Costic[, mai convins, mai de teama b[t[ii, c[ci tat[-s[u ]l cam snopea c`nd se sup[ra, porni t`nd[lind devale pe uli\[. Era descul\, cu capul gol, cu o c[ma=[ murdar[, rupt[ =i cu m`necile largi. Cum se dep[rt[ pu\in ]=i rec[p[t[ zburd[lnicia obi=nuit[, iar ajung`nd la cocioaba babei Ioana, ]nainte chiar de a intra ]n ograd[, ]ncepu s[ cheme pe Nicu, b[ie\elul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu ni=te strig[te de s[ r[scoale to\i vecinii. Baba Ioana era nec[jit[ cu o g[in[ care c[zuse clo=c[, o a=ezase pe ou[ =i acuma, dup[ o s[pt[m`n[, nu mai voia s[ stea, ]nc`t o f[cea s[ alerge dup[ ea prin cea ograd[ =i gr[din[. Auzind glasul nepotului, morm[i bosumflat[, g`ndindu-se c[ numai adineaori i-a plecat de pe cap nebunul de Anton: „Abia sc[pai de un nebun =i-mi vine altul, mai ]ndr[cit“. C`nd ]n sf`r=it Costic[, ]mpreun[ cu Nicu, se ivi ]n pragul casei, b[tr`na ]l bomb[ni f[r[ s[-i priveasc[: — Ascult[, b[iete, s[ v[ juca\i frumos =i s[ nu m[ mai am[r[=ti =i tu, c[ sunt eu destul de am[r`t[, fire-ar a dracului! Costic[ nu lu[ ]n seam[ cic[leala ei =i, dup[ ce se ]nv`rti pu\in prin cas[ =i se h[r\ui cu c`inii, se v[it[ c[ i-e foame. — Te trimite =i nem`ncat, s[ te hr[nesc eu, c[ nu v-am hr[nit destul! bufni baba Ioana. Vezi c[-i m[m[lig[ pe mas[, ]nvelit[ ]n prosop, =i oala cu lapte pe vatr[! Du-te =i crap[ p`n[-i plesni! B[tr`na ]=i v[zu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din c`nd ]n c`nd ]ns[ ]i mai oc[ra, ]i mai blestema ca s[ nu-=i fac[ de cap:
22 Liviu Rebreanu — M[i dracilor, l[sa\i c`inii ]n pace, c-o s[ v[ mu=te!... Costic[, fire-ai al dracului, nu-mi h`=[i g[inile, c[ se sperie =i nu se mai str`ng acas[!... B[iete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu c[lare pe purcel, s[ mi-l de=eli, bat[-te Dumnezeu! Mai t`rziu, Costic[ ie=i ]n uli\[, unde avea mai mult loc pentru a ar[ta lui Nicu alte n[zdr[v[nii. El, fiind mai mare, se socotea obligat s[ ]ntre\ie admira\ia tovar[=ului de joac[ prin toate obr[zniciile posibile fa\[ de bunic[-sa . Dup[ un r[stimp baba Ioana iar strig[ din cas[: — M[i b[iete, stai ]n ograd[ =i nu te mai juca ]n uli\[, s[ te calce vreo c[ru\[ =i s[-mi mai g[sesc beleaua din pricina ta! Numaidec`t r[sun[ de peste drum =i glasul nevestei lui Vasile Zidaru: — Nicu=or! Vin’ la m[mica =i nu te mai \inea dup[ z[naticul de Costic[! Vino s[-\i dea m[mica ta ceva! Costic[ se juca de-a calul, fugea de ici-colo =i, de c`te ori trecea pe l`ng[ Nicu, necheza triumf[tor. Nicu=or era at`t de fermecat de joc, c[ nici nu auzi glasul m[mic[i. Pe baba Ioana o ]nfuria orice amestec al nevestei lui Vasile. Mai ales, ]ns[, nu suferea s[-i oc[rasc[ nepotul. Cu m`inile ude, cum sp[la o crati\[, ie=i la poart[, ]n uli\[: — Costic[, drace, acu s[ vii ]n[untru, auzi?... Ce mi te zben- guie=ti pe drum? Ograda nu-\i ajunge?... N-auzi, m[i b[iete?... Ori ]n[untru, ori pleac[ acas[! Copilul se miorl[i, f[r[ a se opri din joc: — Ce-ai cu mine, mamaie?... Las[-ne s[ ne juc[m, c[ nu facem nimic! Bunica, dezarmat[, bolborosi ceva, tr`nti porti\a =i se ]ntoarse la crati\[: — S[ te duci dracului acas[, s[ nu-mi sco\i mie sufletul, c[ n-am vreme s[ m[ \in de coada ta, fire-ai al dracului!
23 R[scoala. Vol. II Nici n-apuc[ bine s[-=i bage iar m`inile ]n crati\[, c[ se =i auzi de departe un tutuit de automobil. C`t era de m`nioas[, baba tot mai strig[ dup[ odorul de nepot: — Fugi de-acolo, b[iete, s[ nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai a=tept[ glasul m[mic[i =i se retrase grabnic dup[ porti\[, mul\umit s[ priveasc[ printre uluci. Costic[ ]ns[, viteaz, se ]nfipse ]n mijlocul uli\ei =i de acolo f[cu falnic: — Uite, Nicule, mie nu mi-e fric[!... Uite! Uite! }ntinse bra\ele, ]nc`t m`necile largi ]i at`rnau ca ni=te aripi de liliac =i scoase limba mare ]n batjocur[ spre ma=ina care ap[ruse =i se apropia ]n goan[, cu gemete stridente de siren[. — M[i Costic[, unde e=ti, ia seama, fire-ai al dracului! r[sun[ iar glasul babei la u=a cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pa=i =i copilul nu se clintea din loc ]n ciuda avertismentelor nervoase ale trom- petei. Observ`nd ]nd[r[tnicia copilului, =oferul d[du s[-l fereasc[ la dreapta. Costic[ trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul s[ se arunce sub ro\i. Cu o r[sucire brusc[ de volan tr[sura vir[ la st`nga, dar tot at`t de brusc trecu =i copilul la st`nga. Atunci fr`nele sc`r\`ir[ cu oft[ri ruginite =i ma=ina stop[ scurt ]n \ipetele doamnei din fund. }n clipa urm[toare =oferul fu l`ng[ copilul care r[m[sese cu limba scoas[, ]ncremenit, la doi pa=i de botul automobilului. — Rupe-i urechile, Rudolf, s[ se ]nve\e minte, blestematul! strig[ domnul cu b[rbu\[ din ma=in[. +oferul zg`l\`i zdrav[n urechile b[iatului, ]i mai arse =i c`teva palme peste cap =i apoi ]l azv`rli pe pode\, l`ng[ porti\a ]n dosul c[reia Nicu amor\ise de fric[ cu gura c[scat[ =i lum`n[rele sub nas: — Acolo s[ stai, ho\ule, nu ]naintea ma=inilor! Pe c`nd automobilul cotea pu\in mai jos, ]n curtea conacului Iuga, r[cnetele lui Costic[ umpleau v[zduhul =i adunau vecinii. Baba Ioana, speriat[, sosi ]ntr-un suflet:
24 Liviu Rebreanu — Ce-i, Costic[?... Ce-ai p[\it? Copilul r[spunse printre sughi\uri de pl`ns: — Eu m-am ... m -am ... m -am jucat... =i... aoleu, aoleu urechile mele! — Ce s-a ]nt`mplat, m[i Nicu=or, c[ tu ai v[zut? ]ntreb[ baba. — L-a b[tut domnul, dac[ n-a vrut s[ fereasc[! b`igui Nicu, suspin`nd de emo\ie. — Bine \i-a f[cut! Prea bine! f[cu baba Ioana, venindu-=i ]n fire, c[tre nepotu-s[u b[tut. Trebuia s[-\i suceasc[ g`tul, afurisi- tule, c[ n-ascul\i, oric`t ]mi bat gura cu tine!... Aide, pleac[ acas[! Du-te dracului cu cine mi te-a trimis, s[-mi mai sar[ inima =i pentru tine!... Acu s[ pleci, c[ te iau =i eu la b[taie, drac ]mpieli\at ce e=ti! Copilul se ridic[ =i, f[r[ s[ se uite la nimeni, porni pe uli\[ ]n sus, \in`ndu-se cu m`inile de urechi =i url`nd: — Aoleu, c[ mi-a rupt urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t! — Tare-i neast`mp[rat =i nebunatic b[iatul [sta! cl[tin[ din cap o femeie. — Hai acas[, Nicu=or! zise nevasta lui Vasile Zidaru, lu`ndu-=i odrasla cu m`ndrie de m`n[. Tu e=ti cuminte, Nicu=or, a=a-i, dragul mamei? Tu nu e=ti obraznic cu oamenii, a=a-i, Nicu=or? Baba Ioana se ]ntoarse ]n ograd[ ]nchin`ndu-se =i apoi bodo- g[nind: — Fire-a\i ai dracului s[ fi\i! 5 Tribuna presei era aproape goal[. Doar vreo trei redactori care dezb[teau, ]mpreun[ cu Titu Herdelea, probabilitatea c[derii guvernului, =i b[tr`nul reporter parlamentar de la Universul, Bididiu, care, ]n col\ul s[u rezervat, dormita g`f`ind ]n a=teptarea deschiderii =edin\ei. Trecuse de cinci =i jos, ]n incint[, numai c`\iva deputa\i obscuri =i plictisi\i c[scau cu gravitate de mameluci.
25 R[scoala. Vol. II Tribunele ]ns[ gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimb`ndu-=i privirea peste fe\ele ]nro=ite de curiozitate =i enervare, remarc[ diplomatic: — Numai mo=ieri =i arenda=i ]n tribune... Parc[ discursurile de aici o s[-i apere de furia \[ranilor! Titu Herdelea =tia c[ nout[\i numai jos, ]n culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Camer[ =i nu ]ndr[znea s[ coboare ca al\i confra\i specializa\i. Deocamdat[ se cam plictisea =i el. Subtilit[\ile pentru =i contra guvernului, pe care le v`nturau cei trei, nu-l prea interesau. Nu cuno=tea culisele luptelor dintre partide =i ]n partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei c`\iva despre care se vorbea mai des ]n ziare =i numai din nume. Deodat[ intr[, misterios =i important, un reporter slab, mic =i coc`rjit, Popescu-R[caru de la Diminea\a. Cel de la Universul se trezi din mole=eal[ =i ]ntreb[ c[sc`nd: — Ce-i, mon=er, ]ncepe ori nu ]ncepe, c[ eu o dau dracului de afacere! — Taci, bre, c[ ]ncepe! zise Popescu-R[caru. Dar =edin\a e fleac. S[ v[ spun eu mai bine o =tire extraordinar[ =i senza\ional[. A adus-o adineaori =eful de cabinet de la Interne. E cald[... Zice c[ ]ntr-un or[=el de la Dun[re, n-a vrut s[ comunice ce ora=, trebuie s[ fie Giurgiu, azi-diminea\[ rezervi=tii concentra\i s-au revoltat contra ofi\erilor, pe doi i-au ucis, pe mai mul\i i-au r[nit foarte grav =i apoi s-au risipit prin satele lor, lu`nd =i armele cu ei. Ai? Asta nu e glum[! V[ ]nchipui\i ce panic[ a produs ]n guvern =tirea asta. Vas[zic[, nici armata nu e sigur[. +i tulbur[rile au ajuns ]n Vla=ca. Se pare c[ =i din Ilfov, ]mprejurul Bucure=tilor, s-au primit informa\ii c[ \[ranii se agit[. Ce-ar fi s[ se n[pusteasc[ asupra capitalei =i armata s[ treac[ de partea lor?... Guvernul se zice c[ se g`nde=te foarte serios s[ cear[ interven\ia armatelor austriace, altfel e pericol s[ se duc[ peste cap \ara... Informa\iile reporterului st`rnir[ consternare. G`turi curioase din tribuna vecin[ se ]ntindeau s[ aud[. Un redactor obiect[ totu=i:
26 Liviu Rebreanu — C`te basme circul[ acuma... — Ce basme, bre? se indign[ Popescu-R[caru. N-auzi c[ =tirea e proasp[t[, adus[ de =eful de cabinet de la Interne =i spus[ ]ntr-un grup de deputa\i... Da ce, azi mai e nevoie de basme? De altfel, eu o =i duc la gazet[. Nu =tiu ]ns[ dac[ ne-o l[sa-o guvernul s-o d[m? — Eu nici n-o mai comunic, f[cu Bididiu, somnolent. Ar fi inutil. Noi nu public[m dec`t informa\ii cu =tampila oficialit[\ii. — D-aia sunte\i organul la=it[\ii de cugetare! sur`se un t`n[r b[t[ios. — Zi, b[iete, c`t pofte=ti! murmur[ redactorul, str`ng`nd din umeri. Ce, Universul e jurnalul meu? Incinta ]ncepea s[ se ]nvioreze. Pe estrada preziden\ial[ forfo- teau secretari =i func\ionari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: „Pofti\i la =edin\[, domnilor deputa\i!“ Examin`nd figurile de jos, Titu Herdelea z[ri pe Gogu Ionescu, care se uita la tribuna doamnelor, c[ut`ndu-=i so\ia, cu care schimb[ c`teva semne. Eugenia v[zuse pe t`n[rul Herdelea =i i-l ar[ta din ochi lui Gogu. Peste c`teva clipe Gogu veni sub tribuna presei =i de acolo strig[ lui Titu: — Ia pe Eugenia la sf`r=itul =edin\ei =i a=tepta\i-m[ jos! Herdelea numai acuma descoperi pe Eugenia, care-i z`mbea prietenos. O salut[ cu o plec[ciune reveren\ioas[. +edin\a ]n sf`r=it se deschise. Zgomotul continua ]n incint[ ]n timp ce ]n jurul pre=edintelui se morfoleau procese-verbale, sumare =i alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. O figur[ incolor[ se pierdea pe banca ministerial[. Apoi glasul expeditiv al pre=edintelui anun\[: — Domnul raportor are cuv`ntul! Un domn must[cios =i v`njos se urc[ la tribun[ =i citi cu voce m`ndr[ de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei ]ntrebuin\at[ de automobile. Deputa\ii din b[nci, cu
27 R[scoala. Vol. II convorbirile lor zeloase, ]n[bu=eau cuvintele raportorului, ca =i c`nd le-ar fi fost ru=ine de ele. — Uite de ce le arde dumnealor ]n momentele astea, s[ u=ureze pe cei treizeci de milionari care se plimb[ cu automobile! morm[i redactorul Universului, scriindu-=i cronica. Peste c`teva minute apoi r[sun[ iar[=i chemarea aprozilor: „Pofti\i la vot, domnilor deputa\i!“ — Aide\i, domnilor, c[ nu mai e nimic! zise un gazetar, str`n- g`ndu-=i gr[bit filele =i plec`nd. Titu Herdelea st[tu p`n[ v[zu pe Gogu Ionescu defil`nd ]n fa\a urnelor de vot, iar pe urm[ cobor] cu Eugenia. — Nu =tiu cine-mi spuse, mi se pare Deliceanu, c-ai fost cu Grigore la Amara? ]l ]ntreb[ foarte agitat Gogu. Ce-i pe acolo?... Nici idee n-ai c`t suntem de ]ngrijora\i! }nchipuie=te-\i, drag[, Nadina tocmai acuma s-a g[sit s[ se duc[ la \ar[, s[-=i v`nz[ mo=ia! Azi la pr`nz a plecat cu automobilul... Ce zici dumneata de treaba asta? T`n[rul Herdelea c[ut[ s[-l lini=teasc[, povestindu-i c[ ]ntr- adev[r numai asear[ a sosit de la Amara unde st[p`nea ordine =i pace. Gogu Ionescu relu[ aproape l[crim`nd: — Da, dar n-ai auzit c[ =i ]n Vla=ca au ]nceput devast[rile =i omorurile?... Nici ]n Bucure=ti nu mai este deplin[ siguran\[ =i ea se duce la \ar[!... Doamne, parc[ tot nu-mi vine a crede c-a plecat! Ce capriciu =i ]nd[r[tnicie! N-am mai pomenit! }n vremuri d-astea dai ]ncolo =i mo=ii, =i bani, numai via\a s[ \i-o salvezi. De unde p`n[ unde graba asta s[ lichideze mo=ia?... Nu =tiu, am impresia c[ un demon a ispitit-o, altfel nu se poate ]n\elege. }l luar[ pe Titu cu d`n=ii, ]l oprir[ la mas[ =i toat[ seara vorbir[ despre Nadina.
28 Liviu Rebreanu 6 |[ranii vorbeau tocmai despre cuconi\a, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, c`nd copilul lui Pavel Tunsu se apropie v[it`ndu-se ca din gur[ de =arpe: — Aoleu, c[ mi-a smuls urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t! Vasile Zidaru, afl`ndu-se mai la margine, ]l ]ntreb[: — Da cine te-a b[tut, m[i Costic[?... Ai?... Nu vrei s[ spui?... De ce nu spui, m[, cine te-a b[tut? Pavel Tunsu plecase acas[. Copilul ]n\elese c[ tat[l s[u nu poate s[ fie ]ntre oameni, altfel ar fi s[rit s[ vad[ de ce pl`nge. De aceea nici nu r[spunse lui Vasile, ci ]=i v[zu de drum, continu`nd urletele mai cu foc, parc[ s-ar fi f[lit cu ce-a p[\it =i ar fi vrut s[ dea de =tire la tot satul. O femeie, venind ]n urma copilului, se crezu obligat[ s[ r[spund[ ea lui Vasile: — L-au mu=truluit ni\el boierii, c[ nu s-a ferit din uli\[ c`nd a venit ma=ina! Zidaru cl[tin[ din cap: — Da dumnealor ce-=i mai pun mintea cu copiii? Vreo doi \[rani, al[turi, f[cur[ de asemenea: — A=a-i, de ce s[ bat[ copilul?... C[ doar nu le-a m`ncat averea! Iar Ignat Cercel se burzului: — Acu nu le mai ajunge c[ ne schingiuiesc pe noi, ]ncep s[ ne oropseasc[ =i copila=ii. Pe ai mei i-au l[sat fl[m`nzi, c[ le-au luat purcelul... Bine st[m, n-am ce zice! Al\ii se amestecar[: — Apoi s[ lase-n pace copiii!... Ce-au =i cu bie\ii copii!... Nici de d`n=ii nu mai ]ncap?... Of, Doamne, r[u ne-ai mai pedepsit!... Dac[ suntem =i noi mol`i =i frico=i!... Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par, s[ vedem, ar mai ]ndr[zni s[ te mai batjocoreasc[? Toader Str`mbu, cu fa\a ro=it[, cu ochii bulbuca\i, r[cnea:
29 R[scoala. Vol. II — S[ fi fost copila=ul meu, c-apoi le ar[tam eu! +i ]ntr-un grup, mai aproape de u=a c`rciumii, Trifon Guju spunea f[r[ pripeal[, rece, lini=tit, doar cu ochii ]ncrunta\i ca totdeauna: — Boierii numai de fric[ =tiu omenie! Glasurile se ]mpleteau, se ]ncurcau =i se ]ntreceau. Oamenii se ]mbulzeau c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta, ascult`nd, bomb[nind, blestem`nd. Parc[ un v`nt nehot[r`t ar fi ]mpins-o ]ncoace =i ]ncolo, mul\imea se zv`rcolea =i se aprindea. C`rciumarul Busuioc, care ie=ise ]n prag, ]n\eleg`nd pricina forfotelii, strig[ c[tre Trifon: — De-al lui Pavel vorbi\i? De b[ie\el?... Ia l[sa\i-l dracului, m[i cre=tini, c[-i obraznic =i neast`mp[rat de n-are pereche!... C[ doar =i tu l-ai oc[r`t deun[zi aici, Trifoane, c`nd nu =tiu ce f[cuse... Vorbele c`rciumarului c[zur[ peste oameni ca o und[ rece pe o f`lf`ire de aburi. Se f[cu o clip[ de t[cere uimit[, parc[ mul\imea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureal[. Trifon, aproape ru=inat, deschise gura s[ recunoasc[: — Apoi... }i curm[ brusc =ov[irea glasul lui Petre Petre, ]nveninat de imputare aspr[: — Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru c[ l-au b[tut boierii? +i deodat[ fierberea izbucni din nou, ca fl[c[rile dintr-un j[ratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a ]nchide gura, continu[ acum ]nfuriat: — Apoi t[lic[ se vede c[ tot spre ciocoime tragi, d-aia n-ai sim\it ]n suflet =i nu te doare c`nd ne bate pe noi! Busuioc mirosi o dogoreal[ din gr[mada de \[rani turbura\i. De=i adineaori i se p[rea caraghios s[ se zbuciume ni=te oameni ]n toat[ firea pentru c[, pe bun[ dreptate, a fost tras ni\el de urechi un copil cunoscut de to\i ca cel mai de=ucheat din sat (c`te zile amare i-a f[cut lui Pavel Tunsu ]ndr[citul [sta de b[iat, numai
30 Liviu Rebreanu sufletul lui =tie), fu cuprins =i el, f[r[ voia lui, ]n v`rtejul indign[rii, =i izbucni, umfl`ndu-se de m`nie: — Adic[ cum, m[i Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu \i-e ru=ine s[-mi arunci tu mie a=a ocar[? Tocmai tu, m[, care, de, mi-ai m`ncat din strachin[ destul? Apoi tu te iei dup[ alde Petre, m[, care linge toat[ ziua la curte =i pe urm[ vine aici s[ m[ ]nfrunte pe mine, m[? — Da de ce ling eu, m[i nea Cristache? strig[ Petre ]mbulzindu-se s[ se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... C[ muncesc la boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul [l b[tr`n brevet de c`rciumar s[ ]n=el oamenii =i s[ m[ umplu de bani =i de toate, ori matale?... Ia l[sa\i-m[, m[i oameni, s[ trec =i s[-mi r[spund[, c[ doar n-oi r[bda s[ m[ ru=ineze d`nsul pe mine ]n fata satului, parc-a= fi c`rpa lui... — Apoi gur[ mare ca a ta mai rar, m[i Petric[! zise c`rciumarul mai ]mp[ciuitor, v[z`nd zv`rcolirile fl[c[ului pe care \[ranii ]l ostoiau. +i \`fn[, =i seme\ie! Las[, c[ te-am p[scut de c`nd te-ai ]ntors de la oaste! Parc[ numai tu e=ti om ]n sat!... Stai, b[iete, c[ e=ti tinerel! Las[-ne =i pe noi s[ tr[im =i s[ mai spunem c`te o vorb[ a=ezat[! Petre, cu c`t ]i a\ineau drumul oamenii =i-l opreau =i cu c`t Busuioc ]=i ]nmuia glasul, cu at`t se ]nver=una =i r[cnea: — D[-te la o parte, nea Leonte! Las[-m[, nea Toadere, n-ai auzit cum m-a oc[r`t? Vreau s[-mi spuie burduhosul ce-am gre=it eu de m[ oc[r[=te ]n a=a hal? — Taci, b[iete, c[ nu \i-a dat cu paru-n cap! f[cu Leonte Orbi=or, zg`l\`indu-l de bra\, m`ndru c[ e amestecat =i el ]n har\[. — Mai bine-mi d[dea o palm[ dec`t s[ m[ tr[sneasc[ cu vorbe d-astea! strig[ Petre mai zb[t`ndu-se, dar totu=i mai domolit. C[ nici nu i-am furat nimic =i nici nu l-am huiduit, dac[ am luat partea b[ie\elului!
31 R[scoala. Vol. II — A=a-i soarta noastr[! zise Toader Str`mbu am[r`t. C`nd ne bat boierii, ]n loc s[ ]ntoarcem b[\ul ori m[car s[ \ip[m, ne apuc[m s[ ne batem ]ntre noi pe b[taia lor! — Bine zici, Toadere! bomb[ni =i Ignat Cercel cu glasu-i jalnic. Uite-a=a-i cum ai zis! — Ba eu ar\[gos nu sunt, c[ nu mi-e felul, dar c`nd ]=i bate joc de mine, sf`ntul din cer s[ fie, =i nu m[ las p`n[ nu-i pl[tesc cu v`rf =i ]ndesat! f[cu Petre potrivindu-=i hainele ce i se cocolo- =iser[ ]n v[lm[=eal[. Tocmai c`nd se mai potoli vrajba sosi =i Pavel Tunsu cu o mutr[ jalnic[, de parc-ar fi venit de la un mort. }n jurul lui, \[ranii se ]ngr[m[dir[ cu nou[ curiozitate, ca =i c`nd din gura lui ar fi a=teptat cuv`ntul de m`ntuire. C`rciumarul, ca s[ dreag[ vorbele de adineaori, rupse ghea\a din prag: — Da ce-i, Pavele, cu b[ie\elul t[u?... Ce-a p[\it cu boierii? — Aoleu, nu m[ mai ]ntreba, Cristache, =i las[-m[-n plata Domnului, c[ am[r`t ca mine nu mai poate fi om sub soare! r[bufni \[ranul cu un glas ]n care era mai mult[ ur[ dec`t durere. +i povesti el, pe ]ndelete, cum s-ar fi ]nt`mplat lucrurile: c[ Costic[ =edea pe pode\, la maic[-sa mare, =i se juca lini=tit cu copila=ul lui Vasile Zidaru; c[ a venit apoi ma=ina, iar copiii, =i de fric[, =i de dragul petrecerii lor nevinovate, au r[mas frumos la locul lor =i numai s-au uitat dup[ ea, cum s-au uitat =i oamenii c`nd a trecut pe aici adineaori. Ce li s-o fi p[rut boierilor din ma=in[, ce nu li s-o fi p[rut, Dumnezeu =tie, destul c[ a oprit deodat[ =i neam\ul a s[rit jos =i a dat fuga spre copii; Nicu=or al lui Vasile, mai mic=or =i mai sperios, a zbughit-o ]n ograd[, spre norocul lui, c[ altfel p[timea =i el poate mai r[u. Dac[ nu se =tia cu nici o vin[, Costic[ a stat lini=tit, ba ]nc[ se =i mira ce-o fi vr`nd neam\ul care tr`mbi\eaz[ la c`rma ma=inii? Neam\ul, ]ns[, nici una, nici alta, ]n=fac[ de urechi pe copil, =i trage, =i suce=te, p`n[ i le sf`rtec[ de-a binelea, apoi se pune cu palmele =i cu picioarele
32 Liviu Rebreanu pe d`nsul, p`n[ l-a f[cut una cu p[m`ntul. Pe urm[, dup[ ce l-a b[tut c`t a poftit, l-a mai ]njurat pe nem\e=te, cum o fi zis, =i s-a suit ]n ma=in[ =i s-a dus dracului la boierul cel b[tr`n. — Acu au =i prins s[-i curg[ urechile =i s[-i coac[, nu le-ar ajuta Maica Precista! urm[ Pavel ]nchin`ndu-se ca la altar. }l l[sai s[-l oblojeasc[ muierea =-am trimis =i pe \a\a Nastasia a lui Nistor, s[-i ajute, c[-i mai b[tr`n[ =i a vindecat =i pe fata lui Zamfir acum doi ani, c`nd i-a zdrobit m`na ma=ina de treierat... Nea Luca m-a sf[tuit, c[-l ]nt`lnii venind ]ncoace, s[-l duc la spital la Pite=ti. +i chiar am s[-l duc, c[ n-am ]ncotro =i tare mi-e mil[ de c`t sufer[, vai de p[catele lui. Numai m[ g`ndesc s[ nu fie degeaba =i s[ mai cheltuiesc cine =tie c`t b[net =i s[-mi r[m`ie =i neom pe toat[ via\a... Of! Sf`r=i cu un suspin =i cu un gest de desperare. |[ranii, care cl[tinaser[ mereu din cap ]n semn de comp[timire, c`t a vorbit Pavel, t[ceau. Numai dup[ c`teva clipe Vasile Zidaru observ[ t[r[g[nat =i u=urat, parc[ i-ar fi luat o piatr[ de pe inim[: — M[ miram eu s[ fi ]ndr[znit b[ie\elul s[ le fac[ vreun r[u! Zeci de glasuri aprobar[ acuma gr[bite =i cu diferite ap[s[ri: — Nu, nu, cum s[ ]ndr[zneasc[ copilul! Dintre toate ]ns[ se desprinse tocmai glasul c`rciumarului Busuioc, aproape poruncitor: — De ce nu-\i iei tu copilul de m`n[, m[i Pavele, s[ te duci cu d`nsul, a=a oblojit =i chinuit cum e, la curtea boierului =i s[ ceri s[-\i pl[teasc[ durerea acuma, ]ndat[? Pavel ]ntoarse capul spre c`rciumar, ]ncurcat, ]n vreme ce ]mprejurul lui se ]n[l\au alte ]ndemnuri g[l[gioase: — Du-te, Pavele!... C[ bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta ]n cump[n[!... Trebuie s[-\i pl[teasc[! }n sf`r=it \[ranul b`igui =ov[itor: — Aoleu, oameni buni, m[ m`na\i s[ m[ st`lceasc[ =i pe mine?... C[ doar n-o s[ se sperie d`n=ii de o umbr[ de om!
33 R[scoala. Vol. II — Hai, Pavele, c[ merg =i eu cu tine! s[ri Petre, ]ndrept`ndu-=i sumanul pe umeri. — S[ ne ducem cu to\ii! strig[ un om mic =i ]ndesat, cu o c[ciul[ uria=[ dat[ pe ceaf[. C[ doar n-au s[ ne bat[ pe to\i! — Taci, Gavril[, nu fi copil! zise repede Ignat Cercel. Nu ne-am dus deun[zi mai tot satul pentru don’ Nic[ =i nu ne-a izgonit boierul Miron ca pe ni=te c`ini? — Apoi dac[ ne-om tot l[sa ca atunci, vezi bine c[ ne-or alunga! f[cu gros =i ursuz Trifon Guju. — De ce s[ ne l[s[m?... S[ nu ne l[s[m!... C[ nu suntem c`ini! izbucnir[ de-a valma mai mul\i. — Mai bine le d[m foc, s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din tot neamul lor! r[cni singuratic un glas sub\ire ca un fir ro=u =i at`t de limpede, parc-ar fi cobor`t din v[zduh. To\i se ]ntoarser[ spre Melinte Heruvimu, care \inea capul sus, s[ arate c[ nu se ascunde de ce a spus. }n aceea=i clip[ ]ns[, din jos se auzi, ca o chemare de alarm[, zgomotul st[p`nitor al auto- mobilului. — Vine, vine! =optir[ multe glasuri ]nfiorate, ca =i c`nd ar fi uitat brusc ]ndemnul lui Melinte. Mul\imea de \[rani cuprindea =i b[t[tura pentru hor[, =i uli\a din =an\ ]n =an\, f[r[ s[ se mi=te =i ]nchiz`nd drumul, parc[ ar fi vrut s[ opreasc[ trecerea. Totu=i c`nd se ar[t[ ]n zare ma=ina, cineva strig[ ]mp[ciuitor: — Feri\i, m[i oameni, feri\i, c[ vine! Cu mi=c[ri ]ncete, silite, \[ranii deschiser[ calea, str`ng`ndu- se pe marginile uli\ei. Ma=ina repeta, st[ruitor =i poruncitor, acela=i avertisment ascu\it ca un \ip[t m`nios. Uruitul motorului =i pocniturile e=apamentului se ]n[spreau cu c`t se apropia, domi- n`nd toate glasurile =i toate zgomotele satului. Oamenii, r`ndui\i ca ni=te str[jeri vechi pe am`ndou[ p[r\ile drumului, priveau cu ochi tulburi =i cu fe\e ]ntunecate goana automobilului. Numai 3 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
34 Liviu Rebreanu c`rciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase c[ciula cu plec[ciunea obi=nuit[. O m`n[ delicat[ ]i r[spunse din ma=in[ cu o fluturare amical[. }n acest moment, parc[ nu s-ar mai fi putut st[p`ni, Petre Petre \`=ni ]n mijlocul uli\ei, ]n urma ma=inii, url`nd furios: — Huo!... Huo! Din vreo sut[ de g`turi izbucni aproape simultan =i furtunos acela=i „huo“ revoltat, pe c`nd Trifon Guju, apuc`nd o piatr[, o zv`rli dup[ automobilul ce se dep[rta, scr`=nind: — Soarele =i dumnezeii vo=tri de t`lhari! Zgomotul motorului era ]ns[ mai puternic dec`t huiduielile oamenilor. Domnul cu b[rbu\[ din ma=in[, totu=i, parc-ar fi b[nuit ceva, se uit[ o clip[ ]napoi =i v[zu fe\ele m`nioase, pumnii ridica\i =i pe Trifon Guju zv`rlind. }ngrozit =i buim[cit, ]ntoarse repede capul =i str`nse umerii, a=tept`nd lovitura. Apoi cu c`t dep[rtarea potolea uruitul automobilului, cu at`t se ]ngro=a =i se umfla vuietul ]ngr[m[dirii de \[rani ]n mijlocul uli\ei din care se ridic[ ]ntocmai ca o porunc[ un glas r[gu=it: — Mama voastr[ de ciocoi!
35 R[scoala. Vol. II Capitolul VIII FL{C{RI 1 Ziua urm[toare, miercuri, ]nainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aduc`nd =i pe avocatul Olimp Stavrat, pe care-l g[zduia la Gliganu. — Iac[, ajungem cu bine, domnule avocat! zise arenda=ul, care m`na calul, av`nd al[turi de d`nsul, ]n fa\[, pe Stavrat, iar ]n fund, pe Aristide. — De ajuns v[d c[ ajungem, dar c`t de bine, vom vedea la urm[! r[spunse Stavrat nervos, m`ng`indu-=i b[rbi\a ciupit[ pu\in de c[run\eal[ =i uit`ndu-se mereu ]n toate p[r\ile, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu r[sar[ de undeva o ceat[ de \[rani r[zvr[ti\i. — N-ave\i nici o grij[, onorate domnule avocat! relu[ Plata- monu at`t de ocrotitor, c[ devenea ironic. Nu sunt oamenii a=a de nebuni cum crede lumea la ora=! |[ranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea ]ns[ lini=ti cu asemenea consol[ri platonice. }i intrase ]n suflet o spaim[ care-l tortura necontenit =i-i zugr[vea toate primejdiile ]n ni=te culori at`t de sumbre, c[ pretutindeni vedea numai stafii. }=i blestema ]n g`nd inspira\ia nenorocit[ de a se lua dup[ capriciile unei cucoane incon=tiente. Ce-i trebuia lui s[-=i p[r[seasc[ pacea =i siguran\a din Bucure=ti =i s[ se aventureze prin satele str[b[tute de fiorii r[zvr[tirii? Nu i-ar =edea lui mai bine, ca un om ]n v`rst[ ce este, s[ citeasc[ despre tulbur[rile \[r[ne=ti ]n jurnale, acas[ la el, ]n fotoliu, CUPRINS
36 Liviu Rebreanu sorbind o cafelu\[ dulce =i fum`nd o \igar[ de foi, ]n loc s[ tremure pe aici? +tia d`nsul, =i din alte experien\e proprii, c[ a pune sentimentalism ]n rela\iile de afaceri ]nseamn[ a compromite =i afacerile, =i sentimentul. Ce l-a g[sit s[ se ambaleze dup[ clienta asta ]n a=a hal prostesc? Bine, e frumoas[ =i pofticioas[, dar iat[ unde l-a adus. +i m[car de-ar fi profitat ceva. Ba deocamdat[ nici onorariul pentru procesul divor\ului nu i l-a achitat. S -a ales cu avansul ce i l-a luat la ]nceput, c`nd o trata ca pe o client[ distins[. Nu-=i va ierta niciodat[ mai ales gre=eala de a nu fi refuzat barem ]n ultimul moment s[ plece, c`nd toate ziarele anun\au c[ dezor- dinile =i s[lb[ticiile au cuprins toat[ \ara. Sau s[ se fi oprit ]n Pite=ti, unde e armat[, dup[ ce a v[zut prin toate satele din calea lor \[ranii cu mutrele fioroase, ]n p`lcuri =optind cine =tie ce =i complot`nd la lumina zilei =i sub ochii lumii... Toat[ noaptea s-a zv`rcolit f[r[ somn, cercet`nd de nenum[rate ori dac[ e bine ]ncuiat[ u=a =i tres[rind de groaz[ la fiece zgomot de afar[. Nu avea mare ]ncredere nici ]n arenda=, oric`t se ar[ta de amabil. Cine garanteaz[ c[ nu e =i d`nsul ]n\eles cu \[ranii ]n tain[, s[ se pomeneasc[ deodat[ cu t`lharii ]n camer[? }nainte de a coti pe poarta conacului, avocatul z[ri un grup de vreo cinci \[rani ]ntr-o ograd[. — Uite-i =-aici! zise d`nsul, tres[rind =i ar[t`ndu-i arenda=ului cu degetul. — Oameni de treab[, domnule avocat! ]l lini=ti Platamonu. }i garantez eu pe [=tia!... }i cunosc bine!... Cel cu c[ciul[ alb[ e Matei Dulmanu, b[rbat cu stare =i de inim[. Poate s[ ave\i de-a face =i dumneavoastr[ cu d`nsul, c[ e dintre cei care se ]ntov[r[=iser[ s[ cumpere proprietatea coni\ei Nadina! Avocatul Stavrat se oprise =i ieri, de dou[ ori, ]n curtea conacu- lui b[tr`nesc, c`nd au sosit =i c`nd pe urm[ s-au ]napoiat de la Miron Iuga f[r[ s[ fi intrat ]n cas[. Totu=i acuma examin[ cl[dirile =i ograda, parc[ niciodat[ nu le-ar fi v[zut, observ`nd ursuz:
37 R[scoala. Vol. II — }n conacurile astea nu e nici o siguran\[... Deschis peste tot, intr[ cine pofte=te, te g`tuie =i-\i d[ foc, =i pleac[ pe aci ]ncolo, nesup[rat de nimeni. Platamonu nici nu mai r[spunse =i se mul\umi s[ z`mbeasc[, pe c`nd ]n dosul lor Aristide r`dea pe ]nfundate de la=itatea avocatului, \in`ndu-=i gura cu m`inile s[ nu bufneasc[. De fapt, conacul, ]ntr-adev[r, era cam neglijat, mai ales ]n pri- vin\a dependin\elor. }ntre\inerea c[dea ]n sarcina arenda=ului, care avea dreptul s[-l utilizeze dup[ bunul s[u plac, afar[ de cl[direa principal[, pe care Gogu Ionescu o restaurase acum c`\iva ani =i o rezervase pentru el =i so\ia sa. Platamonu ]ntrebuin\a nume- roasele acareturi de aici mai mult ca magazii =i depozite. Grajdu- rile =i cote\ele st[teau aproape goale. Un c[lu\ pentru ]ngrijitorul conacului, Dumitru Ciulici, o vac[ de lapte, c`teva p[s[ri, ca s[ aib[ boierii, c`nd vin pentru c`teva zile sau m[car pentru trebuin- \ele imediate. Dac[ stau mai ]ndelung, arenda=ul se ]ngrije=te s[ trimit[ de la Gliganu complet[rile necesare. }n toat[ harabaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adic[ nevasta =i patru copii. Arenda=ul l-a mo=tenit =i-l p[streaz[, fiindc[ e de ispra- v[. Muierea lui Dumitru a fost buc[t[reas[ la Pite=ti =i deci =tie s[ g[teasc[ perfect pentru boieri, iar fata cea mai mare, Ileana, s-a ]nv[\at a face serviciul ]n cas[ ca o jup`neas[ de la ora=. Pentru alte nevoi, Dumitru s-a obi=nuit s[ cheme oameni sau femei din sat. Totu=i conacul nu-=i cap[t[ ]nf[\i=area de via\[ dec`t rareori, c`nd se adun[ mai mul\i boieri. Numai atunci se ]nvioreaz[ curtea de oameni, de mi=care =i de zgomot. Acuma, ]ntr-un =opron, =oferul cur[\a automobilul, fluier`nd de zor o melodie nem\easc[. +i c`teva g[ini =i ra\e se plimbau prin curte, bucuroase de c[ldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fa\a osoas[, must[cioas[, pu\in adus de mijloc, se iu\ea s[ ajute boierilor a cobor]. }ntrebat, ]n=tiin\[ pe Platamonu c[ coni\a s-a odihnit bine, s-a sculat mai adineaori =i ]n clipa aceasta se afl[ la oglind[, g[tindu-se .
38 Liviu Rebreanu Din cerdacul care ap[ra intrarea, arenda=ul introduse pe Stavrat ]ntr-un vestibul mare, unde a=teptar[ c`teva minute, p`n[ ce ap[ru Ileana s[ le spuie c[ coni\a vine numaidec`t =i s[ pofteas- c[ dumnealor ]n salon. }n st`nga era salonul =i un fel de camer[ de lucru pentru Gogu Ionescu, ]n dreapta sufrageria, desp[r\it[ printr-o alt[ od[i\[ de odaia de culcare, care, de altfel, comunica direct =i cu vestibulul. Gogu ]mp[r\ise ]n dou[ od[i\a de la mijloc =i instalase o baie modern[, care d[dea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor ducea ]ntr-o c[m[ru\[ transfor- mat[ ]n oficiu. Pe urm[ venea buc[t[ria mare =i mai ]ncolo ]nc[pe- rile pentru servitori, ]n care locuia Dumitru Ciulici cu ai s[i. Nadina intr[ fraged[ =i frumoas[ ca o raz[ de soare prim[- v[ratic. }n ochii ei lucea o bucurie trandafirie. — Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie dr[g[la=[ c[tre Stavrat. Vai, dac[ a= fi =tiut c[ ai s[ fii a=a de circumspect, te-a= fi cru\at: mi-a= fi ales alt avocat! — O, dumneavoastr[ glumi\i, coni\[, pentru c[ n-ave\i expe- rien\a vie\ii! murmur[ avocatul, ]ngrijorat. Din nefericire... — Nu, te rog, ]nceteaz[, domnule Stavrat, cu lament[rile! relu[ Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul s[ m[ faci s[ regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parc[ niciodat[ nu mi s-a p[rut mai interesant la \ar[ ca acuma! Prim[vara aceasta e mai superb[ ca toate sau poate mi se pare mie a=a, pentru c[ sunt pe cale s[... Dar mai bine s[ vorbim despre afacerile noastre! Cei doi schimbar[ o privire de ]n\elegere. Despre „afacerile“ Nadinei vorbiser[ ei asear[, dup[ cin[, pe ]ndelete, p`n[ spre miezul nop\ii. Discu\ia i-a convenit avocatului, fiindc[ astfel se ]nt`rzia retragerea la culcare de care ]i era groaz[. Platamonu i-a explicat, =i Stavrat a fost de acord, c[ doamna trebuie s[ se hot[rasc[ ]nt`i cui vinde, ca s[ se poat[ trata serios. St`nd de vorb[ ]n acela=i timp cu mai mul\i amatori, f[r[ a se intra ]n detalii
39 R[scoala. Vol. II practice, ]nseamn[ vreme pierdut[ =i fr[m`ntare zadarnic[ pentru to\i. El ar avea dreptul s[ cear[ a fi preferat. Nu vrea totu=i s[ se spun[ c[ ar fi for\at m`na cucoanei. E sigur c[ mo=ia, dac[ se va vinde, numai el va cump[ra-o, c[ci numai el ]=i d[ seama c`t face =i c`t renteaz[. Bine =i ]n\elept ar fi fost s[ fi ]ncheiat tranzac\ia atunci c`nd i-a propus el =i a st[ruit. Atunci ]ns[ Nadina n-a vrut s[ trateze. Azi situa\ia s-a schimbat ]n defavoarea ei. Cu mi=c[rile \[r[ne=ti actuale, nimeni nu mai cuteaz[ s[-=i v`re capitalul ]n propriet[\i rurale, c`nd nu =tie ce va aduce ziua de m`ine. El, ]n orice caz, acuma n-ar mai reflecta dec`t cel mult la o op\iune, urm`nd ca eventuala definitivare s[ se fac[ dup[ ce se vor mai lini=ti lucrurile. Nadina ascult[ pu\in ner[bd[toare obiec\iile =i scrupulurile avocatului, se jena s[-l ]ntrerup[ =i s[-i spuie c[ a f[cut apel la d`nsul tocmai pentru c[ ea nu =tie s[ se descurce, iar nu ca el s[-i demonstreze =i s[ multiplice ]ncurc[turile. Totu=i ]n cele din urm[ ]i zise: — Eu ]\i comunicasem, dac[ nu m[ ]n=el, c[ v`nd cui ]mi pl[te=te mai mult =i ]ndat[! Acuma am[nuntele urmeaz[ s[ le aranjezi dumneata... — Da, dar nu putem face licita\ie public[! observ[ Stavrat. — Nu putem asculta ce ofer[ fiecare =i pe urm[ s[ decidem? sur`se Nadina. — S-ar putea ]n alte ]mprejur[ri, coni\[, dac[-mi da\i voie =i mie s[ m[ amestec ]n vorb[! interveni Platamonu. Momentul ]ns[ nu e prea potrivit pentru astfel de ]ncerc[ri. — Adic[ din pricina \[ranilor, r[spunse Nadina. Prea bine. Eu nu m[ dau ]n l[turi s[ v`nd \[ranilor. Le-am promis c[ vom sta de vorb[ c`nd va fi cazul. N-avem dec`t s[ st[m de vorb[! — Cred c[ ar fi de prisos, coni\[! f[cu iar arenda=ul. |[ranii, =i c`nd se zb[teau s[ cumpere, se g`ndeau =i la pre\ redus, =i la mari ]nlesniri de plat[, deoarece ei n-au alt capital dec`t munca lor...
40 Liviu Rebreanu — A, nu, ]n asemenea condi\ii nu! protest[ Nadina. — Ei vor, fire=te, =i azi, s[ ia proprietatea dumneavoastr[, dar vor s-o ia gratis! continu[ Platamonu. — Cum gratis? Cum s-o ia? — Adic[ f[r[ s[ pl[teasc[ nimica =i s[ ]mpart[ p[m`ntul ]ntre d`n=ii! — O, o, ce idee! — Cu toate astea ei sper[ =i a=teapt[, pentru c[ a=a bate v`ntul acuma! zise arenda=ul. — E pu\in anacronic s[ ne mai mir[m de preten\iile s[tenilor c`nd =tim din ziare, cel pu\in, c[ ]n multe locuri au ]nceput s[-=i puie ]n aplicare speran\ele ]ntr-un mod c`t se poate de evident! bomb[ni Stavrat. Nu ]ncape, prin urmare, nici o ]ndoial[ c[ mo- mentul nu e excesiv de fericit pentru a trata v`nzarea unei mo=ii =i ]nc[ la fa\a locului. Taton[rile acestea se puteau face perfect =i la Bucure=ti. — }n\eleg repro=urile dumitale, ripost[ Nadina contrariat[. Dar de ce nu mi le-ai f[cut la Bucure=ti? — V-am prevenit c[ e periculoas[ c[l[toria la \ar[ =i nu m-a\i ascultat. — S[ l[s[m c[l[toria cu pericolele. Dac[-mi spuneai c[ nu se poate trata v`nzarea acuma sau c[ o putem face mai bine ]n Bucure=ti... — Ave\i dreptate, coni\[. Am neglijat, recunosc... Avocatul se sim\ea vinovat c[ a f[cut prostia de a pleca din Bucure=ti, nu c[ n-a sf[tuit-o pe ea. De aceea nici nu-l mai interesa acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. }n sinea sa se g`ndea numai cum s-ar putea aranja ca disear[ s[ nu mai doarm[ la conacul din Gliganu, ci s[ fie cel pu\in ]n drum spre Bucure=ti. N -a ]ndr[znit s[ spuie nici Nadinei, nici arenda=ului ce a v[zut ieri ]n Amara c`nd a ]ntors capul ]n ma=in[. Nu l-ar fi crezut =i ar fi r`s de el. El ]nsu=i nu era prea sigur dac[ n-a fost cumva o simpl[
41 R[scoala. Vol. II ]nchipuire a lui de om cu nervii exaspera\i. Dar chiar de n-ar fi fost ieri dec`t o viziune, m`ine scena poate s[ devie realitate. De ce s-ar expune el, om b[tr`n =i cu mintea s[n[toas[, s[ fie m[ce- l[rit de \[ranii ]nnebuni\i? Ba chiar trebuie s[ profite p`n[ ce mai e posibil[ salvarea. — Acuma, coni\[, s[ mai ave\i =i dumneavoastr[ ni\ic[ r[bdare! relu[ Platamonu. A\i f[cut foarte bine c-a\i venit, s[ vad[ oamenii c[ nu v[ lep[da\i de mo=ie, cum ziceau d`n=ii. Chestie de c`teva zile, p`n[ ce se va mai domoli d`rdora asta cu r[zmeri\ele. Azi o s[ treac[ =i domnul prefect pe aici, c[ e prin jude\, s[ vorbeasc[ cu \[ranii, s[-i ast`mpere =i s[ le scoat[ din cap ]nchipuirile... — Dar b[tr`nul Iuga? ]ntreb[ Nadina. Ieri i-am zis doar bun[ ziua. E imposibil s[ m[ eschivez. Trebuie s[ discut[m cu d`nsul, s[ nu cread[ c[ vreau s[... — Nu, nu, coni\[! zise arenda=ul. Fi\i sigur[ c[ nici dumnealui nu se g`nde=te ]n clipele astea la tratative! Deocamdat[ azi sta\i lini=tit[ =i odihni\i-v[, iar m`ine vom vedea ce va mai fi. Dac[ domnul Iuga va dori s[ v[ spuie ceva, v[ trimite dumnealui =tire, n-ave\i grij[! Nadina, nemul\umit[ totu=i cu solu\iile acestea, de=i trebuia s[ le recunoasc[ cumin\i, zise deodat[ cu o candoare, parc[ acum s-ar fi de=teptat: — Atunci de ce am mai venit? Dac[ era s[ a=tept s[ treac[ potopul, cum ]mi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat ]ncoace? — S[ nu v[ par[ r[u, coni\[! o lini=ti Platamonu. A\i f[cut o plimbare frumoas[ =i ve\i face =i o afacere bun[ cu ajutorul lui Dumnezeu! Convorbirea se prelungi. Vreo dou[ ore fur[ sucite =i r[sucite acelea=i ]ntreb[ri cu acelea=i r[spunsuri =i rezultate. Nadina pofti pe Stavrat la mas[, s[-i mai \ie de ur`t. Arenda=ul se retrase, f[g[duind c[ spre sear[ va reveni s[ ia pe domnul avocat.
42 Liviu Rebreanu — Sper c[ ai s[-mi faci curte, iar nu s[ m[ sperii cu ororile \[ranilor? glumi Nadina c[tre Stavrat pe c`nd Platamonu ]=i lua r[mas bun. Olimp Stavrat ]=i m`ng`ia z[p[cit b[rbu\a, cu un sur`s ]n care ]ngrijorarea se lupta cu cochet[ria. Afar[, ]n curte, Aristide era ner[bd[tor. Ciupise pu\in pe Ileana, ]n glum[ =i de fa\[ cu tat[l ei, cu care se apucase s[ discute, ca s[-=i omoare plictiseala, despre mi=c[rile \[ranilor de prin alte p[r\i, Dumitru interes`ndu-se grav dac[ e adev[rat c[ are s[ se dea p[m`nt oamenilor. — Aidem, puiule, c-am ispr[vit! strig[ Platamonu, cobor`nd gr[bit din cerdac =i suindu-se ]ndat[ ]n cabriolet[. Aidem, ad[ug[ mai ]ncet, c`nd Aristide lu[ loc l`ng[ d`nsul, c[ maic[-ta o fi speriat[! }ndat[ ce ie=ir[ ]n uli\[, d[dur[ peste Matei Dulmanu cu oamenii de adineaori, care parc[-i a=teptau. }ntr-adev[r, Matei f[cu semn s[ opreasc[ pu\in =i se apropie singur. — Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arenda=ul prietenos ca totdeauna. |[ranul trecu pe sub botul calului de partea cealalt[, l`ng[ Platamonu. Fa\a ]i era mai ]ntunecat[ ca de obicei =i ]n ochi avea o p`lp`ire mocnit[. Puse un picior pe sc[ri\a cabrioletei =i, aplec`ndu-se la urechea arenda=ului, rosti tainic: — Cucoane, s[ te ast`mperi cu Babaroaga, c[-i r[u! Platamonu ]ng[lbeni, dar, ca s[ nu-=i arate turburarea, r[spunse cu acela=i glas blajin: — Da ce s-a mai ]nt`mplat, omule? Nu \i-am spus eu chiar \ie c[ nu m[ bag =i nu m[ amestec, dac[ o lua\i voi? — Apoi atunci ce cat[ aici cucoana? ]ntreb[ \[ranul b[nuitor. — Bine, ea o fi vr`nd s[ o v`nd[, c[ doar e mo=ia ei! — Apoi d-aia, s[ nu te bagi, c[ noi nu putem l[sa s[ ne ia nimeni p[m`ntul! f[cu Matei cu o amenin\are.
43 R[scoala. Vol. II — Din parte-mi s[ n-ave\i grij[, b[iete! Numai cu dumneaei s[ v[ ]n\elege\i! b`igui arenda=ul cu un glas care voia s[ fie ocrotitor =i nu izbutea. — Apoi cu dumneaei om vedea noi ce-om face! spuse \[ranul. A=a, cucoane! s[ nu zici c[ nu \i-am spus! — M[i Matei, la mine vorba-i sf`nt[! zise Platamonu mai sigur de sine. La mine pe unde iese vorba iese =i sufletul! S[ =tii, Matei!... R[m`i s[n[tos! |[ranul se d[du la o parte bomb[nind, ]n vreme ce arenda=ul ]=i ]ndemn[ calul: — Hi, Ortac!... Haidem, c[-i t`rziu!... |\\! 2 — Da ce-o fi azi cu oamenii de stau to\i ascun=i pe-acasa? se minun[ Busuioc, ie=ind pentru cine =tie a c`ta oar[ ]n pragul c`rciumii =i uit`ndu-se pe uli\[. C[ de la mu=terii ca tine slab[ n[dejde de via\[, m[i Spiridoane! Spiridon R[g[lie b[use o m[sur[ de \uic[ =i o pl[tise. Ar mai fi cerut, dar =tia c[ Busuioc nu-i d[ pe datorie, fiindc[ mai e scris acolo la catastif =i nu se ]nlesne=te cam de mult s[ zv`rle ceva =i s[-l mai scaz[. R[spunse dulce, s[ fie pe placul c`rciumarului: — Apoi, dac[ s-a ]ndreptat vremea, s-or mai fi apucat =i d`n=ii s[ cure\e plugurile, s[ fie gata c`nd o veni ]mp[r\eala p[m`ntului. — Cum nu, c[ boierii nu vezi cum se ]mbulzesc s[-=i lepede mo=iile? f[cu Busuioc din prag, cu spatele =i batjocoritor; apoi, ]ntorc`ndu-se =i trec`nd dup[ tejghea, ad[ug[: M[ Spiridoane, tu e=ti be\iv =i oropsit, dar tot parc[ ai mai mult[ minte ca ceilal\i, c[ barem nu te mai ostene=ti de poman[! |[ranul, sl[b[nog =i b[tr`n, ]=i potrivi o mutr[ mai am[r`t[ =i zise pl`ng[tor: — D -apoi c[ al\ii mai beau =i de bine, dar eu numai de sup[r[ri =i de necazuri, m[i nea Cristache! C[ de c`nd mi-a murit baba,
44 Liviu Rebreanu uite-a=a m[ zbat, c[ nor[-mea nu m[ rabd[, =i m[ huiduie=te, =i nu m[-ngrije=te... — Las[ c[-\i =tiu eu povestea, Spiridoane taic[! i-o curm[ c`rciumarul. — Cum s[ n-o =tii t[lic[, vezi bine c-o =tii, bolborosi b[tr`nul jignit, ]ntorc`nd privirea spre u=a deschis[ pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, ]nc[l\at =i curat. — M-a trimis tata-mare s[-mi dai... s[-mi dai... strig[ copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas sub\ire, cu ochii alunec`nd peste rafturile din fund. — Ce s[-\i dau pentru p[rin\elul, Antonel? ]ntreb[ Busuioc sur`z[tor. — S[-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastr[ s-a spart! zise copilul ]nc`ntat c[ =i-a adus aminte. — Bani ai, ori s[...? — Am, uite-i! f[cu Antonel cu m`ndrie, ar[t`ndu-i gologanii str`n=i ]n palm[. Doamna Drago= a picat adineaori de la Pite=ti unde fusese s[-=i vad[ so\ul ]ntemni\at. P`n[ la Coste=ti a venit cu trenul =i de acolo, cum a putut. Nici o birj[ nu se ]ncumet[ s[ plece la \ar[, de fric[, de=i ]nv[\[toreasa ar fi pl[tit bine. Se ]ntorcea mai m`hnit[ de cum s-a dus. A stat toat[ ziua de luni pe la u=ile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis s[-i lase merindea =i banii. Totu=i, ea nu s-a dat b[tut[. Ieri, mar\i, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit dintre cei mai mici =i a=a a izbutit s[ vorbeasc[ c`teva minute cu Ionel, care nici p`n[ azi nu =tie de ce l-au ]nchis, pentru c[ nimeni nu i-a spus =i nici m[car de s[n[tate nu l-a ]ntrebat. }nv[\[torul ]ns[ e convins c[-l \ine acolo ca s[ nu asmut[ pe oameni ]mpotriva boierilor. C`nd i-a spus asta a =i r`s bietul Ionel =i a ad[ugat c[ e mai bine pentru d`nsul c[ se afl[ acuma departe de Amara, fiindc[
45 R[scoala. Vol. II de-ar fi fost acas[ =i s-ar fi ]nt`mplat ceva ]n sat, numai pe d`nsul l-ar fi ]nvinuit boierii de toate. Florica povestea =i pl`ngea, iar b[tr`nii ]=i fr`ngeau m`inile, ascult`nd. — Apoi las[, c[ nici noi n-om mai r[bda mult =i le-om da lor ce li se cuvine! morm[i Nicolae Drago= deodat[, cu o ur[ care parc[ ]nnegrea cuvintele. — Ba mai stai mulcom, Nicule, =i nu te tot b[ga ]n r[ut[\ile oamenilor! protest[ Florica, =terg`ndu-=i lacrimile. C[ de n-or ie=i bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are s[ cad[, c-o s[ zic[ lumea c[ el te-a ]nv[\at s[... — S[ =tiu c[ m[ taie buc[\ele =i m[ arunc[ la c`ini, =i nu m[ las p`n[ ce n-oi pl[ti cui trebuie =i ce trebuie! f[cu fl[c[ul. Nu, nu, degeaba te superi, c[ n-ascult nici de tat[l din ceruri, a=a s[ =tii! * — Noroc, noroc, Trifoane! strig[ Leonte Orbi=or din uli\[, oprindu-se o clip[, cu sapa de-a um[r. Te-ai apucat de treburi? — Ce s[ facem? Pe l`ng[ cas[, r[spunse Trifon Guju de pe prisp[, cioc[nind de zor. — Ba\i coasa, Trifane, ori?... ]ntreb[ Leonte, f[r[ mirare. — O bat s[ fie b[tut[! zise Trifon f[r[ s[ ridice capul. — Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de-a sem[na? — Apoi dac[ trebuie?... De! Carul cotea pe poarta ve=nic dat[ ]n l[turi. Marin Stan, cu o ]nchipuire de bici ]n m`n[, strig[ din urma carului gol c[tre copiii ce se jucau ]n b[t[tur[: — Fugi, b[iete, din picioarele boilor!... Da\i-v[ la o parte! Apoi, deodat[, nec[jit, se repezi ]naintea vitelor, care o luaser[ razna spre fundul ogr[zii. — Fire-a\i ai dracului de z[p[ci\i, unde v[ duce\i?... Hooo!...
46 Liviu Rebreanu Ho!... Ia seama, c[ am s[-\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, c[-\i dau eu! }l plesni cu codiri=tea biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe cel[lalt, scr`=nind: — S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracul! — Nu =tiu ce s[ m[ fac, socrule, zise Filip Ilioasa c[tre preotul Nicodim, care =edea pe un jil\, ]n cerdac, la soare. V[d c[ vremea s-a ]ndreptat, p[m`ntul s-a zbicit =i m[ tot bate capul s[ ]ncepem aratul, c[ parc[ m[ =i doare s[ st[m degeaba. Dar v[d c[ oamenii... T[cu ]ntreb[tor. Preotul bolea =i de b[tr`ne\e, =i de am[r[ciunea cu fiul s[u, care-l obseda mai mult cu c`t se sim\ea mai sl[bit. Toat[ iarna a suferit ba de una, ba de alta, =i a spus mereu c[ nu mai apuc[ vara. Odat[ ]ns[ cu primele raze de soare, se mai ]nviorase =i-=i rec[p[tase pofta de via\[... R[spunse ]ngrijorat ginerelui s[u, care st[tea l`ng[ el, ]n picioare, gros, greoi, ca un butuc: — De, Filipe, ar trebui, v[d =i eu, dar dac[ oamenii... Apoi cu glas schimbat: — Dar m[ mir ce mai a=teapt[ =i oamenii de nu se apuc[ de munci? — Se iau unii dup[ al\ii =i se ]ndeamn[, bolborosi Filip. Dar p`n[ una-alta, am r[mas f[r[ ]nvoial[ cu boierul =-apoi numai cu p[m`nturile noastre... Niculina aducea o ulcic[ de lapte fierbinte pentru tat[l s[u. Adineaori se sf[tuise Filip =i cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei obi=nuit[: — Oamenii au ]nnebunit de tot =i umbl[ dup[ cai verzi pe pere\i de o s[ r[m`n[ cu to\ii muritori de foame! Uite a=a are s[ fie! — Mai r[u e c[ nu se alege nici a=a, nici altfel! f[cu Filip, morfolindu-=i alene cuvintele. Ca s[ =tim ce facem... — }mpotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul str`n- g`nd ]n palme ulcica cu lapte, ca s[-=i ]nc[lzeasc[ m`inile. Ce face toat[ lumea vom face =i noi, c[ n-avem ]ncotro...
47 R[scoala. Vol. II — Apoi dac[ lumea s-o apuca de blestem[\ii, Filip n-are s[ se mai amestece, c[ el e om cu cas[ grea =i nu poate s[ se ia dup[ cei dezm[\a\i, care n-a=teapt[ dec`t s[ strice =i s[ prade cum ne-au furat =i nou[ carnea ast[-iarn[! relu[ Niculina revoltat[. C[ oamenii nu ne-or da nici de m`ncare, =i nici n-or s[ri pentru noi. Sunt p[\it[ eu cu oamenii, de nici s[ nu mai aud de ei! Filip, bucuros de energia so\iei sale, morm[i greoi: — S-a stricat lumea =i s-a ]nr[it cum nu se mai poate... Dup[ o clip[, Niculina, parc[ =i-ar fi adus aminte, zise ]ngri- jorat[: — Da ce-o fi p[\it Antonel de nu mai vine de la c`rcium[ cu gazul, c[ a plecat de multi=or =i... — Muiere, s[ taci! Auzi ori n-auzi! S[ taci c[, de unde nu, te plesnesc s[ m[ \ii minte =i s[ nu m[ mai ]nve\i tu pe mine ce =i cum! strig[ Ignat Cercel m`nios din ograd[, c[tre nevast[-sa, care-l cic[lea mereu din tind[: — Apoi \ie \i-e u=or s[ sudui, c[ umbli toat[ ziulica de ici-colo, dar eu ce s[ m[ fac cu copila=ii [=tia, b[rbate, ce s[ m[ fac? +i cu ce s[ le astup gura? C[ de unde am putut am cerut, =i m-am ]mprumutat, =i m-am zb[tut de-am ajuns s[ nu-mi mai dea nimeni nici un pumn de m[lai... Ignat ]n\elegea c[ femeia are dreptate =i de aceea se sup[ra mai tare. Se apucase, c[ n-avea nici o treab[, s[ mai dreag[ gardul, =i cioplea, =i boc[nea de mama focului. Se opri o clip[, cu toporul pe t[ietor: — M[i muiere, tu nu pricepi de vorb[ bun[?... Ce vrei s[ fac? S[ m[ sp`nzur? Ei, iac[ am s[ m[ sp`nzur ca s[ te mul\umesc... C[ tu nu mai ai r[bdare cum au =i al\i oameni =i ba\i mereu din clan\[: ham, ham, ham, parc[ ai fi c`ine, =i nu om! C[ doar vezi bine c[ ne zbatem =i trebuie s[ ne ajute Dumnezeu =i nou[! Femeia boscorodea ]n tind[. Glasul ei t`nguitor ]i bor=ea s`ngele. L`ng[ d`nsul, st[tea lini=tit, sorindu-se, c`inele jig[rit =i
48 Liviu Rebreanu fl[m`nd. V[z`ndu-l, fu cuprins de o furie prosteasc[, parc[ odihna c`inelui l-ar fi sfidat. }i tr`nti brusc un picior, rostogolindu-l la c`\iva pa=i: — Mai du-te dracului =i tu, nu-mi sta-n picioare! C`inele chel[l[i prelung =i jalnic. Chel[l[iala ]i f[cea bine lui Ignat, ca o m`ng`iere. Murmur[ r[corit ]ntr-un t`rziu, relu`ndu- =i meremetiseala: — Fire-ai al dracului s[ fii! — Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici =eful postului, plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu e=ti, Popescule? Bat[-te, nu-\i cuno=team glasul... Pe-aci bine, lini=te, Popescule! La voi, la Izvoru?... Tot bine... Ce zici? Au dat foc conacului? Unde? }n Dobre=ti? A, Teleorman... E departe, prin mijlocul jude\ului. Dar, oricum, nu-i bine. Jandarmii ce-au f[cut?... A, nu sunt jandarmi... Atunci d-aia, fiindc[ altfel... Spune, spune, Popescule, ascult!... Vas[zic[ a fost domnul prefect cu domnul c[pitan la Izvoru =i au plecat de o or[. Bine. +tiu c[ trebuie s[ vie =i-i a=tept, dar mul\umesc c[ mi-ai dat de =tire. Aici o s[ pice atunci mai dup[- amiazi, a=a-i?... Bine, bine, perfect. Eu te ]n=tiin\ez ]ndat[, orice s-ar ]nt`mpla aici. +i tu de asemenea despre situa\ia de la voi. A=a, Popescule!... La revedere =i noroc! Ce face madam Popescu, bine?... Didina mea foarte bine. Mersi. Spune-i =i tu din partea noastr[!... Boiangiu, vorbind la telefon, f[cuse semne nervoase nevestei sale s[ tac[ p`n[ ispr[ve=te. Ag[\`nd receptorul, zise plictisit: — Ce vrei, soro?... Mai las[-m[ acuma, c[ am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat =i era sp[im`n- tat[ de ve=tile despre tulbur[rile \[ranilor tot mai st[ruitoare, care eclipsau toate crimele =i faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea ]n jurnal. De vreo dou[ zile ]ns[, de c`nd citea despre lumea care se refugiase la ora=e, ]=i ]ntreba ]ntruna so\ul c[ ea ce face =i
49 R[scoala. Vol. II cum r[m`ne aici s-o omoare \[ranii? Plutonierul ]=i sim\ea submi- nat curajul militar prin inten\iile ei de fug[, iar pe deasupra, cum doamna vorbea =i ]n fa\a jandarmilor =i chiar a civililor, ]i demora- liza oamenii =i r[sp`ndea ]ntre s[tenii lui g`nduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a =i ]njurat-o, dar cucoana se \inea scai: — Cu mine ce-ai hot[r`t, b[rbate? M[ \ii aici s[ m[... — Ascult[, Didino, m[ sco\i din s[rite! izbucni Boiangiu, profit`nd c[ erau singuri. N -auzi=i cu urechile tale c[ vine prefectul cu comandantul companiei? — Am auzit, dar... — Atunci s[ m[ sl[be=ti! Am s[-\i bag pe foc Universul, fi-\i-ar al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul ]n tihn[ din pricina smiorc[ielilor tale! Te omoar[ =i te omoar[ \[ranii! Parca-ai turbat!... Dac-o fi s[ te omoare, las’ s[ te omoare cu mine ]mpreun[, c[ d-aia te-am luat =i te-am f[cut cucoan[ de militar din ce n-ai fost! Didina ie=i pl`ng`nd: — Of, nu \i-ar mai ajuta Dumnezeu \ie cum ]\i ba\i tu joc de durerile mele!... Fire-ar... — Of, Doamne, Doamne, r[u m[ mai chinuiesc, m[i Melentie, =i nu mai vine moartea s[ m[ ia =i s[ ne scape pe to\i! C[ de cum s-a l[sat toamna zac =i m[ perpelesc =i m[ rog lui Dumnezeu s[ aib[ mil[ de bie\ii copila=i, c[ mi se rupe inima c`t sunt ei s[r[cu\ii de gola=i =i de fl[m`nzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, m[ n[bu=... Uite cum mi s-au r[cit m`inile!... Aoleu, Maic[ Precist[! }n cocioab[ era un aer greu de sudori =i de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia p[trundeau c`teva raze de soare. }n vatr[ f`=`ia un ciot verde bolbocind =omoioage de fum. Un b[ie\el de doi ani se juca g`ngurind vesel cu un pisoi b[l\at, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu st[tea l`ng[ patul de sc`nduri cu m`inile ]mpreunate ]n fa\[, cu g`tul plecat pu\in =i se uita la femeia 4 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
50 Liviu Rebreanu bolnav[ cu ochii ]ndurera\i de mil[. Obrajii lui galbeni =i sup\i zv`cneau c`nd ]=i auzea ma\ele ghior[ind, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu aud[ =i ea. }ntr-un t`rziu o ]ntreb[: — Te doare r[u? Pe fa\a femeii trecu o und[ de ]nviorare, ca =i c`nd glasul lui i-ar fi alinat suferin\a. R[spunse cu un ]nceput de z`mbet: — Nu m[ doare, numai... Aoleu, aoleu! Se zv`rcolea ca o r`m[ zdrobit[. Peste c`teva clipe d[du buzna pe u=[ ]nl[untru o feti\[ de vreo cinci ani, ]mbujorat[ =i bosumflat[. }ncepu din prag s[ p`rasc[. — Tat[, P[v[luc mi-a zis c[... =i eu am zis c[... =i el a zis... — Du-te =i te joac[ pe-afar[ cu copiii, Lenu\o, du-te, c[ maic[-ta e bolnav[ =i... Feti\a n-ascult[ p`n[ la cap[t. Se retrase, satisf[cut[. Din tind[ ]ncepu s[ strige, de se auzi bine ]n cas[: — P[v[luc, a zis tata c[... Leonte Bumbu intrase s[ povesteasc[ repede nevestei ce-a aflat de la ni=te oameni care au trecut adineaori cu c[ru\a spre Moz[- ceni: c[ au ]nt`lnit, mai devale, ]n Teleorman, cete de \[rani umbl`nd din sat ]n sat, alung`nd pe boieri, lu`ndu-le mo=iile =i d`nd foc conacelor, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi... Logof[tul era mai ]ngrijorat ca boierul s[ nu se ]nt`mple cumva s[ se scoale \[ranii. De=i zicea, sf[tuindu-se cu nevast[-sa, c[ el n-a n[p[stuit pe nimeni =i a ajutat unde a putut, ]nc`t n-are de ce s[-i fie fric[, ad[uga c[ \[ranii, c`nd o pornesc razna, nu mai \in socoteal[ de nimic. Avea d`nsul destui oameni de credin\[, care-l ]n=tiin\au ce se petrece ]n sat =i care mereu ]l asigurau c[-l iube=te toat[ lumea ca pe un frate. Pe asigur[rile astea ]ns[ nu prea conta, =tiind ce asigur[ri ofer[ =i d`nsul b[tr`nului Miron Iuga =i c`t sunt ele de adev[rate. De altfel, f[r[ a mai avea nevoie de informa\ii, sim\ea el de ajuns c[ \[ranii fierb =i tot ]=i iau v`nt s[
51 R[scoala. Vol. II fac[ ceva, f[r[ s[ =tie nici ei ce anume. Dac[ acuma vor prinde de veste ce fac al\ii ]n alte p[r\i, n-ar fi de mirare s[ se ridice =i cei de aici =i s[ se apuce de f[r[delegi. Cum sunt oamenii de ]nd`rji\i, te po\i a=tepta la orice... Pe c`nd nevast[-sa tocmai ]l lini=tea c[ Dumnezeu e bun =i o s[-i fereasc[, un argat veni s[-l vesteasc[ pu\in speriat c[-l cheam[ repede boierul. — M[i Leonte, b[ie\ii [=tia ai no=tri de la curte ce treab[ ]nv`rtesc acuma? ]ntreb[ Miron. St[m =i noi ca nenoroci\ii ceilal\i s-a=tept[m revolu\ia? Aceia, s[racii, s-au ]mb[tat de a\`\[rile derbedeilor =i trebuie s[-i la=i s[ le treac[ be\ia. Dar noi suntem ]nc[ treji, Leonte! S[ ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dac[ nu putem ]ncepe muncile pe afar[, pune-i cel pu\in s[ cure\e gr[dinile =i parcul, c-a venit prim[vara =i mai mare ru=inea de halul ]n care ne g[se=te! — Prea bine, cucoane, am ]n\eles! zise logof[tul ca un caporal ]n fa\a generalului. — +-apoi, s[ nu uit[m c[ e aici =i coni\a Nadina, continu[ b[tr`nul, =i dup[-amiazi vine prefectul =i pe urm[... — De unde vii, m[i Toadere? f[cu Serafim Mogo=, ie=ind ]n uli\[. — Numai de-aici, din Vaideei. Fusei p`n[ la cuscru-meu Zaharia, r[spunse Toader Str`mbu, oprindu-se . Vorbir[ despre vreme, despre p[m`nt, despre s[r[cie. Toader ]i spuse c[ ]n Vaideei s-aude c[ prin alte locuri oamenii au =i pus m`na pe ce-au putut, =i-au alungat pe boieri, =i au ]nceput s[-=i ia fiecare c`t p[m`nt ]i trebuie. — Of, c[ nu mai vine =i la noi, s[-mi iau =i eu m[car ni\el porumb de cel boieresc, s[-mi satur copila=ii, c[ greu am mai dus-o iarna asta! oft[ Toader Str`mbu. — Ba eu parc[ m-a= lipsi de toate, dar tare mi-e sete s[-i dau =efului numai dou[ scatoalce, =tii, rom`ne=ti, s[ le \ie minte =i-n groap[! f[cu Serafim printre din\i, ]ntunec`ndu-se la fa\[, parc-ar
52 Liviu Rebreanu fi b[ut otrav[. Uite-at`ta poftesc, Toadere, =i pe urm[ poate s[-mi taie capul! Tr[sura cea bun[ cu caii cei buni st[tea la scar[ de un ceas, ]nc[rcat[ cu fel de fel de pachete =i leg[turi =i Cosma Buruian[ ]nc[ nu se ]ndura s[ ias[. Vreo doi arga\i cu p`ndarul Iacob Mitru\oiu se ]nv`rteau pe l`ng[ tr[sur[, ajutau, potriveau... }n sf`r=it, ap[ru arenda=ul cu toat[ familia, nevast[ =i copii, ]mbondori\i =i fiecare cu c`te o cutie sau un pache\el ]n m`n[. V[t[=elul Laz[r Odudie, omul de ]ncredere al lui Cosma, venea ]n urma lor, cu capul gol, ascult`nd respectuos potopul de instruc- \ii. }n vreme ce doamna Buruian[ =i copiii se instalau ]n tr[sur[, printre bagaje, arenda=ul mai spuse v[t[=elului: — A=a, Laz[re... Cred c[ ne-am ]n\eles?... S[ ai grij[ de toate =i s[ nu cumva s[-mi la=i casa singur[, s[ te duci la c`rcium[ sau dup[ alte parascovenii... — Vai de mine, cona=ule, se poate? protest[ Odudie. Nu m[ cunoa=te\i dumneavoastr[? — Bine, bine, dar s[ iei seama, Laz[re! zise Cosma Buruian[, urc`ndu-se =i el sus pe capr[, l`ng[ vizitiu. — Am ]n\eles, cona=ule! f[cu v[t[=elul plecat, ad[ug`nd dup[ o clip[, nedumerit: Ierta\i c[ v[ ]ntreb, cona=ule, dar ca s[ =tiu pentru... Dumneavoastr[ adic[ nu v[ mai ]ntoarce\i? — Ce vorb[-i asta, Laz[re? strig[ arenda=ul. Cum s[ nu m[ mai ]ntorc? De ce s[ nu m[ ]ntorc?... I-auzi vorb[! O s[-mi las eu averea vrai=te? +i ce, e vreo pricin[?... Se poate s[-\i ]nchipui a=a ceva, Laz[re?... Nu, b[iete! Noi disear[ suntem ]napoi, aici, nu \i-am spus? Ori da, nu \i-am spus... Disear[ ne ]ntoarcem, mai devreme, mai t`rziu, cum ne-o ajuta Dumnezeu. Ne ducem numai la Coste=ti, s[ t`rguim c`te ceva pentru copii, c[ vine vara =i trebuie, iar la Pite=ti e prea departe... A=a, r[m`i s[n[tos, Laz[re!... Hai, d[-i drumul, b[iete!
53 R[scoala. Vol. II Vizitiul \`\`i la cai. Tr[sura se urni sc`r\`ind =i ie=i din curte, cotind spre dreapta. C`nd disp[ru, un argat r`se: — {sta s-a dus dorului... Nu se mai ]ntoarce, cum nu plec eu! — D-apoi s[ se ]ntoarc[ numai c`nd l-oi chema eu! morm[i Iacob Mitru\oiu. — Gura, gura, b[ie\i! f[cu Laz[r Odudie, v[t[=elul, f[r[ convingere, ca o obliga\ie ma=inal[. — Ce v`nt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia =ezi!... D[-i un scaun, m[i babo, nu te mai z[p[ci degeaba, c[ n-a venit la pe\it! f[cu Lupu Chiri\oiu, c`nd se pomeni cu Luca Talab[ ]n cas[. — Apoi las[, maic[ Paraschivo, c-am tot =ezut! zise Luca a=ez`ndu-se . Voia s[ se ]n\eleag[ cu mo= Lupu cum =i ce s[ fac[ cu mo=ia Babaroaga, care nici azi nu-l l[sa s[ doarm[. C`t a fost vorba de cump[rat cinstit, cum =tia c[ se cuvine, s-a str[duit, a alergat, s-a luptat ]n toate felurile. Nu s-ar da b[tut nici acuma, dar a aflat c[ oamenii umbl[ s[ bage plugurile f[r[ nici o ]nvoial[, s[ cuprind[ care ce s-o nimeri. — Eu ]n treburi d-astea nu m-am amestecat, mo= Lupule, drept ]\i spun, =i nici nu mi-au pl[cut!... Acu oamenii tot vin s[ m[ ispiteasc[, ba unul, ba altul, s[ nu ne l[s[m =i, dac[ am ]nceput isprava, s-o =i ispr[vim... „Bine, bine, zic, am ]nceput-o, dar voi a\i c`rmit-o astfel!“ „Apoi am c`rmit-o, zic d`n=ii, pentru c[ a venit dreptatea noastr[ =i, dup[ dreptate, ale noastre trebuie s[ fie toate mo=iile...“ Eu v[d bine c[ nu-i bine =i totu=i ei nu m[ sl[besc, de nici nu mai =tiu pe ce lume sunt! — Ba eu spun ]n fa\a oricui c[-mi v[d de necazurile mele =i nu m[ bag, nu m[ amestec! se feri b[tr`nul Lupu. D -astea am mai pomenit eu c[-s cu p[rul alb. Tot a=a, c-o fi =i c-o drege =-a venit pe urm[ potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine!
54 Liviu Rebreanu }n sufrageria conacului de la Vl[du\a, o feti=can[ a=ternea masa pentru o singur[ persoan[. Era ]nt`ia oar[, c[ci numai ieri au plecat domni=oarele la ora= =i colonelul s-a ]ntors azi noapte t`rziu =i m`ncat. }ncercase ]nt`i s[ a=eze tac`murile la locul unde =edea de obicei colonelul, dar i se p[rea masa prea bearc[. Pe urm[ a mutat farfuriile ]n jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine p`n[ ce a ajuns iar la locul obi=nuit. — Acu de i-o pl[cea, bine, de nu, s[-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmur[ fata resemnat[ =i nemul\umit[, arunc`ndu-=i ochii pe fereastra mare, deschis[, dinspre curte, unde colonelul +tef[nescu vorbea =i nu mai ispr[vea cu \[ranii. B[tr`nul pensionar arenda= avea o ]nf[\i=are mai vioaie =i glasul cutez[tor. }ntr-un moment de inspira\ie, alalt[ieri, =i-a adus aminte de maiorul T[n[sescu, care i-a fost camarad de promo\ie =i de regiment ani de zile, la Severin, pe c`nd erau c[pitani. Nevas- t[-sa, fie iertat[, a fost bun[ prieten[ pe atunci cu T[n[seasca. Muta\i de cur`nd la Pite=ti =i f[r[ copii, ar putea g[zdui perfect pe cele trei domni=oare +tef[nescu p`n[ va trece primejdia la \ar[. Nici n-a mai scris s[-i ]ntrebe. S-a ]mbarcat ieri diminea\[ cu fetele =i cu o ]nc[rc[tur[ respectabil[ de provizii diferite. A revenit singur =i fericit. Sc[pase de grija cea mai mare. Acuma putea vorbi lini=tit cu \[ranii, s[ mai =i glumeasc[ =i s[-i batjocoreasc[: — V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu! +i s[ oc[r[=ti pe boieri =i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane? — De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi marea cu degetul. — Vrems[vedem=inoicumomaifi=ialtfel,c[ceafostam v[zut =i n-a fost bine! ad[ug[ altul, ]ntunecat. — Numai s[ nu vede\i pe dracul, m[i b[ie\i! zise colonelul. Peste c`teva minute, din vorb[-n vorb[, \[ranul z`mbitor ]ntreb[:
55 R[scoala. Vol. II — Da pe domni=oarele le-a\i dus la ora=, don’ colonel? — A\i fi poftit s[ le las aici s[ v[ bate\i voi joc de tinere\ea lor, ai? r[spunse pensionarul cu ton glume\. Nu v[ cunosc eu ce t`lhari sunte\i voi? — De ce, don’ colonel, p[catele noastre? — Fiindc[ sunte\i, +tefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la armat[? V[ =tiu =i m[selele din gur[!... Dar mie ce pute\i s[-mi face\i? S[ m[ omor`\i? Ce, mi-e fric[ mie de moarte, m[? D-aia-s eu militar, m[?... Ori s[ m[ pr[da\i? Pr[da\i-m[, dac[ v[ d[ m`na! C[ eu tot ce am, aici am b[gat =i cu voi am ]mp[r\it... Nu-i nimic, b[ie\i! Dumnezeu e sus =i vede!... Eu nu v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit, v-am ajutat, v-am ocrotit, v-am ]nv[\at. Acu pute\i s[-mi trage\i cu parul. A=a-i? Colonelul se uit[ pe r`nd la \[rani, a=tept`nd o vorb[ de protestare sau de recunoa=tere. Oamenii t[ceau. De-abia ]ntr-un t`rziu +tefan, cel mai deschis, f[cu: — De! Glasul se stinse gol ca o b[=ic[ de s[pun. — Oare ce-i cu tine, Petric[, dragul mamei, de nu mai ai stare =i nu te str`ngi =i tu pe acas[ ca oamenii? se t`ngui Smaranda. — D-apoi acu nu-s acas[, mam[? f[cu Petre aspru. — E=ti, maic[, dar stai mereu pe spini... +i, Doamne, groaz[ mi-e s[ nu p[\e=ti ceva dac[ te amesteci ]n toate, ]n loc s[ vezi de s[r[cia noastr[! — Nu m-amestec eu, mam[, c[ nici n-am ce s[ m-amestec! morm[i fl[c[ul. Dar dac[ m[ cheam[ oamenii trebuie s[ m[ duc, c-ar fi ru=ine s[ stau! — Ba nu-i ru=ine, dragul mamei! C[ io-s v[duv[ =i copiii ceilal\i sunt mai mic=ori =i numai ]n tine mi-i n[dejdea s[ ne mai ]nlesnim. C[ destul mi te-au \inut acolo la oaste, =i eu am fost singuric[, s[ m[ lupt...
56 Liviu Rebreanu — Apoi tocmai s-aude c[ iar ne cheam[ pe to\i la regimente din pricina... — Doamne fere=te, =i ne p[ze=te, =i ne m`ntuie=te! se ]nchin[ deodat[ femeia, cuprins[ de spaim[. — Dar pe aici ]nc[ n-a venit ordin, c[ ne-ar fi spus primarul, urm[ Petre. Acu ce-o fi o fi, nu-\i mai face grij[ =i sup[rare de poman[! +i, dup[ un r[stimp, parc[ s[-=i smulg[ un cui din inim[, relu[ ]n[bu=it: — Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici c[, nu =tiu, d`nsa poart[ toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu, s[ nu ne mai am[rasc[! Smaranda se ]nfurie brusc: — Duc[-se pe pustii de cucoan[, fire-ar a dracului! Primarul Ion Pravil[ intr[ ]n c`rcium[ frec`ndu-=i m`inile mul\umit: — Singur, Cristache, singur?... Uite-a=a-mi place! D[-mi repede un cioc[nel c[ sunt gr[bit!... C`te am eu pe cap acuma, nici nu mai =tiu pe ce lume sunt! — Vine, vine prefectul? ]ntreb[ Busuioc, servindu-l. — De l-ar aduce Dumnezeu mai degrab[, s[ se mai potoleasc[ =i oamenii! zise primarul, d`nd peste cap \uica dintr-o ]nghi\itur[. — Apoi parc[ s-au mai mulcomit, c[ stau pe-acas[, murmur[ c`rciumarul cu p[rere de r[u. Numai Spiridon mi-a \inut de ur`t p`n[ adineaori de l-am =i dat afar[... — Ehei, b[iete, lini=tea asta nu-i a bun[, ascult[-m[ pe mine! f[cu Pravil[ misterios. C`inele c`nd mu=c[ nu mai latr[! — Ai sim\it ceva, ai auzit ceva? — Ce s-aud =i ce s[ simt? Parc[ oamenii c`nd fac ceva spun? Ori =tie cineva?... }ncepe unul =i ceilal\i ca oile, Cristache! — Ur`te timpuri, don’ primar!
57 R[scoala. Vol. II — De, dup[ nimereal[!... M[car de nu s-ar ur`\i mai r[u! }=i aduse aminte c[ e gr[bit =i, pornind spre u=[, strig[ cu glas schimbat, poruncitor: — Ia vezi, Cristache, s[ fie ordine =i la tine! De unde =tii c[ nu-i vine domnului prefect s[ intre =i s[-\i fac[ o inspec\ie? Mai bine s[ fii preg[tit! — S[ vie s[n[tos!... Dar nu cred c[-i mai arde nim[nui de inspec\ia c`rciumilor. Sunt focuri mai mari acuma! 3 Miercuri diminea\a, Titu Herdelea merse foarte devreme la Drapelul, s[ comunice lui Ro=u =tirea despre revolta rezervi=tilor =i uciderea ofi\erilor, mai ales c[ nici ]n Diminea\a n-o v[zuse ap[rut[. — Cunosc! zise secretarul cu superioritate. +tiu =i altele mai grozave. Diminea\a a ]ncercat s-o publice, dar a fost avertizat[ c[ va fi imediat confiscat[ toat[ edi\ia =i-a trebuit s[ renun\e. +tiu, puiule. Eu s[ nu =tiu? Se scul[ de la biroul s[u acoperit de jurnale, lu[ pe t`n[rul Herdelea de m`n[ ca pe un =colar =i-l duse la o hart[ a Rom`niei b[tut[ cu piuneze pe un perete. — Vezi tu potcoava asta, puiule? ]l d[sc[li cu un glas de corepetitor experimentat, urm[rind cu ar[t[torul sinuozit[\ile grani\ei. O vezi, vas[zic[... }\i aduci aminte, acum vreo zece zile, c`nd am vorbit noi despre tulbur[rile \[r[ne=ti, ce \i-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iac[, d-aici au pornit, sus de tot, col\ul dinspre Bucovina, cu jidanii... + -a mers a=a c`teva zile, =i-a cobor`t mereu, =i mereu cu „jos jidanii“ =i „jos perciunii“. }\i aduci aminte, c[ =i tu credeai c[ ar fi vorba numai de ni=te perciuni de jidani. +-acuma uite colea a ajuns ]n Teleorman! Vezi? +i se ]ntinde vertiginos mai departe p`rjolul. Te asigur c[ ]n trei-patru zile va fi la Severin, adic[ va fi cuprins toat[ potcoava... Acuma au b[gat-o
58 Liviu Rebreanu pe m`nec[ domnii cu „jos jidanii“. Acuma simt pe pielea lor c[ \[ranul nu face deosebire ]ntre jidan =i cre=tin c`nd s-a ridicat s[-=i caute singur dreptate. Ba tocmai unde nu-s jidani mi=c[rile au ]nceput s[ ia un caracter mai s[lbatic. }n Moldova se pare c[ n-au fost omoruri =i nu s-a v[rsat s`nge; pe c`nd pe-aici mul\i propri- etari =i arenda=i au fost m[cel[ri\i de \[ranii revolta\i. Se a=ez[ iar[=i la birou. Din mormanul de ziare numai capul i se vedea cu ochelarii, care sticleau ca ni=te ochi monstruo=i... Titu Herdelea a ascultat ]ngrozit mai cu seam[ de c`nd i-a pomenit de Teleorman. Asta ]nseamn[ c[ =i Amara e ]n primejdie =i, deci, =i Nadina, despre care a vorbit asear[ mereu la Gogu Ionescu. — Domnule Ro=u, te rog mult, zise deodat[ t`n[rul Herdelea, din Arge= ai vreo informa\ie grav[? — }nc[ nu, r[spunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit =i Arge=ul de potop, dac[ b`ntuie ]n Teleorman, adic[ ]n vecini. Ei, ce vrei? }ntreba=i din cauza amicului t[u? De, e periclitat foarte serios, de=i nu se poate =ti. Depinde mult =i de capriciul sor\ii. }n orice caz, fiindc[ te intereseaz[ mai de aproape chestia, am s[-\i dau o surs[ de informa\ie sigur[ =i prompt[. Du-te la Ministerul de Interne, la directorul Modreanu... Spune-i c[ te-am trimis eu, din partea gazetei. La el se centralizeaz[ toate =tirile acuma, cele oficiale, fire=te. Are o ]ns[rcinare special[. E un om simpatic =i sub\ire, mare amator de reclam[. }\i spun detaliile astea ca s[ =tii cum s[-l iai... Titu mul\umi mi=cat. Era fericit c[ va putea servi =i el pe Grigore Iuga, ]ndeosebi, care l-a ]mbr[\i=at at`t de c[lduros de la prima ]nt`lnire =i nu s-a dezmin\it deloc, apoi =i pe Gogu Ionescu care, s[rmanul, e at`t de ]ngrijorat din pricina Nadinei... U=a directorului se ]ntredeschise subit =i ]n cr[p[tur[ ap[ru capul lui Deliceanu: — Ro=ule, mai ai ceva?
59 R[scoala. Vol. II — Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am s[ telefonez =i viu s[ anun\! zise secretarul f[r[ s[ ridice nasul din jurnale. C`nd se ]nchise u=a, Titu ]ntreb[ uimit: — A =i venit? — Ehe! Chiar ]naintea mea! r`se Ro=u ironic. Ne cl[tin[m, ne cl[tin[m! — Guvernul? f[cu Herdelea. — +i guvernul, =i toat[ banda, urma Ro=u ursuz ca de obicei. Ne ducem dracului cu to\ii azi-m`ine... — Cel pu\in ]n opozi\ie vom putea lucra cu mai mult[ libertate! z`mbi naiv t`n[rul. — De opozi\ie s[ nu te bucuri, amice, pentru c[ e cu mari primejdii pentru noi! morm[i secretarul, apuc`ndu-se s[-=i frece nervos ochelarii, ]nc`t f[r[ ei figura lui p[rea neputincioas[ =i mai acr[. V[zu=i ce armat[ de redactori, pararedactori =i reporteri avem azi, to\i mai mult sau mai pu\in sinecuri=ti? Ei, m`ine m[ pot pomeni c-am r[mas singur cu foarfecele astea, dac[ cumva nu voi fi dat =i eu afar[!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profit[ c`t e la putere, pe urm[... Dar tu nu-\i face inim[ rea, puiule! ad[ug[ c`nd ]=i potrivi ochelarii dup[ urechi =i v[zu cum s-a ]ng[lbenit Herdelea. Tu mai e=ti asigurat c`teva luni, ]nt`mpl[tor. P`n[ atunci ai vreme suficient[ s[ te aranjezi... Redac\ia apoi ]ncepu s[ se populeze. Fiecare nou sosit aducea c`te o veste, toate care de care mai rele. C[ r[scoala s-a ]ntins ]n jude\ul cutare, c[ \[ranii au ucis ]n cutare regiune at`\ia arenda=i sau mo=ieri, c[ armata s-a ciocnit ]ntr-un sat cu revolta\ii =i au fost sute de mor\i =i r[ni\i de ambele p[r\i, c[ ]n alt[ parte s[tenii au alungat cu pietre un deta=ament de infanterie, c[ multe jude\e sunt complet izolate fiindc[ \[ranii au t[iat firele telegrafice =i telefonice, c[ o doamn[ propriet[reas[ surprins[ de r[scula\i a fost dezbr[cat[ ]n pielea goal[ =i purtat[ a=a prin mai multe comune, c[ ministrul de r[zboi e idiot, pentru c[ trimite trupele
60 Liviu Rebreanu recrutate din cutare \inut s[ reprime dezordinile tocmai ]n \inutul respectiv, ]nc`t solda\ii ar trebui s[ trag[ ]n p[rin\ii =i fra\ii lor proprii, c[ astfel un caporal, dup[ ce a ]mpu=cat pe tat[l s[u, care se afla printre \[ranii r[zvr[ti\i, a cerut voie c[pitanului s[-l ]nmorm`nteze =i a fost decorat =i citat pe ordinea de zi a ]ntregii armate, c[ ]n anume or[=ele s-au format g[rzi na\ionale pentru a se ap[ra de eventuale atacuri ale bandelor de \[rani dobitoci\i, c[ la marginea jude\ului Ilfov, azi-noapte, o patrul[ de cavalerie de-abia a putut ]mpr[=tia o ceat[ de c`teva mii de \[rani, pornit[ asupra Bucure=tilor... Pe la unsprezece intr[ grav, ca un ministru f[r[ portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioas[ =i c[ciuli\a de lutru fals, mai asudat ca alte d[\i, c[ci afar[ b[tea soarele =i, d`nd m`na plictisit cu c`\iva, =optind „bonjur, mon=er“, se pr[v[li pe un scaun liber de l`ng[ Ro=u. Intrarea lui, ca unul ce culegea informa\ii politice din izvoare ]nalte, potoli zelul limbu\ilor g[l[gio=i. Observ`nd c[ tace, ca s[-=i dea mai mare importan\[, Ro=u ]l ]ntreb[ ironic, dar =i curios: — Ai adus ceva, Antimiule? — Ceva foarte important, nene Ro=ule! exclam[ reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate c[ pe noi ne prive=te de aproape, fiindc[ e soarta noastr[ la mijloc... — Spune, frate, nu mai face literatur[! ]l ]ntrerupse enervat secretarul. — Ei bine, guvernul e c[zut! zise reporterul, p[str`nd mereu un accent de durere ]n glas. Cel mult m`ine sear[ avem guvern nou! Pe urm[ povesti celor doritori de am[nunte c[ primul ministru a avut adineaori o audien\[ la rege ]n care i-a raportat c[ tulbu- r[rile agrare au luat propor\ii at`t de grave ]nc`t e nevoie de o urgent[ =i energic[ expedi\ie de represiune. I-a ar[tat cu dovezi c[ nu s-ar mai putea conta deplin pe armata noastr[ pentru asemenea ]ns[rcinare tragic[ =i l-a rugat s[ fac[ apel la concursul
61 R[scoala. Vol. II armatei austriace, ad[ug`nd c[ aceasta ar fi singura salvare =i c[ altfel \ara este amenin\at[ de o complet[ distrugere. Regele ]ns[ a refuzat net s[ recurg[ la amestec str[in pentru pacificarea unor dezordini interioare =i a cerut primului-ministru o solu\ie potrivit[ ]mprejur[rilor =i demnit[\ii \[rii. Neav`nd alt[ solu\ie, =i din cauza opozi\iei care nu e dispus[ s[-i dea concurs nici chiar ]n situa\ia actual[, primul-ministru a oferit regelui demisia cabinetului. Demisia s-a primit ]n principiu, dar nu se va anun\a p`n[ ce se va stabili succesiunea, ca s[ nu se sporeasc[ haosul. Pentru c[ guver- nul viitor ar putea s[ aib[ nevoie de anume legi urgente, trebuie s[ i se asigure deocamdat[ colaborarea actualului Parlament, ceea ce ar mai avea =i ]nf[\i=area unei uniuni na\ionale ]n fa\a gravit[\ii ]mprejur[rilor =i ar ]nlesni luarea de m[suri severe. +eful guver- nului =i al partidului trebuie deci s[ se consulte cu prietenii s[i =i s[ raporteze din nou regelui. Dar acestea nu mai sunt dec`t formalit[\i, care se vor ]mplini foarte repede. — Vas[zic[ crunta opozi\ie? zise Ro=u cu un sur`s acru. Ia stai, s[ vedem dac[ Deliceanu e ]n curent... Trecu ]n cabinetul directorului. Peste c`teva clipe Deliceanu se ivi ]n prag, cu fa\a pu\in aprins[, strig`nd: — Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! — +efule, ne-am cur[\at! zise reporterul iar[=i patetic, disp[- r`nd ]n camera lui Deliceanu cu pa=i leg[na\i de n[duf. Titu Herdelea se strecur[ afar[. Ro=u ]i v`r`se un cu\it ]n suflet. De unde ]=i ]nchipuise c[, muncind con=tiincios, are asigurat[ o lef=oar[ din care s[ tr[iasc[, azi iat[-l iar ca frunza pe ap[. Trebuie s[ se l[mureasc[ mai bine cu Ro=u ]n chestia asta, ca s[ nu se pomeneasc[ pe drumuri. Deocamdat[ c[uta s[ nu se lase cople=it de g`ndurile negre. R[ul te chinuie=te destul c`nd a sosit, de ce s[-i ]nmul\e=ti efectele, suferind =i ]n a=teptarea sosirii lui? Fiind aproape de amiazi, se ]ndrept[ spre Ministerul de Interne s[ g[seasc[ pe Modreanu. Trebui s[ a=tepte ]mpreun[ cu al\i gazetari, veni\i de asemenea
62 Liviu Rebreanu dup[ nout[\i. Directorul lucra cu ministrul, comunic`ndu-i proba- bil tocmai dosarul telegramelor =i rapoartele primite ]n cursul nop\ii =i al dimine\ii. }n sf`r=it, sosi afabil, sur`z[tor =i sclivisit, zic`nd, dulce, ca o cucoan[ ]nt`rziat[ la ]nt`lnire: — Domnilor, dragii mei, scuza\i-m[... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut s[ lichidez dosarul [sta =i sunt al dumneavoastr[! Sunase. Un func\ionar b[tr`n =i nec[jit la fa\[ lu[ dosarul ro=u, ]l ]ncuie ]ntr-un sertar =i-i d[du cheia. }n r[stimp Modreanu trecuse ]n mijlocul ziari=tilor =i le spuse c`teva nout[\i r[suflate. Ca s[ le =tearg[ decep\ia, ad[ug[ c[ dup[-amiazi la cinci are s[ le comu- nice lor ce-i va mai sosi, chiar ]naintea ministrului. Ziari=tii se retraser[ cu g[l[gia cuvenit[. Titu Herdelea r[mase singur, la urm[, se prezent[ =i ]ntreb[ ]n particular dac[ are cumva vreo informa\ie din Arge=, ar[t`ndu-i c[ se intereseaz[ din pricina lui Grigore Iuga. — A, domnul Iuga? exclam[ Modreanu aranj`ndu-=i cravata la g`t. Mi se pare c-am avut pl[cerea s[-l cunosc odat[ ]n tren... Cum nu, domnule Herdelea, bucuros, vino oric`nd =i-\i stau la dispozi\ie. P`n[ acuma ]ns[ po\i asigura pe prietenul dumitale c[ ]n Arge= e lini=te! Titu Herdelea cobor] scara ca =i c`nd ar fi aflat =tirea cea mai senza\ional[, zic`ndu-=i mul\umit: — Trebuie s[ fiu =i eu recunosc[tor m[car c`t pot, c[ nu se =tie ce aduce ziua de m`ine. 4 Era plin[ de \[rani =i curtea prim[riei, =i uli\a. A=teptau de vreun ceas =i prefectul nu sosea. Primarul Pravil[, zelos =i ]nfrigu- rat, zorise lumea s[ se adune parc-ar fi izbucnit p`rjolul. — Nu-i nimic, b[ie\i! zicea d`nsul c`nd unuia, c`nd altuia, prietenos =i ca o scuz[. Noi s-a=tept[m pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-a=a-i omenia!
63 R[scoala. Vol. II |[ranii a=teptau cu r[bdarea tradi\ional[, fiindc[ timpul n-are pre\ dec`t ]n toiul muncilor. +i a=tept`nd gurile se osteneau. Unii spuneau c[ prefectul vine s[ ]mpart[ p[m`nturi, c[ tot a=a s-a ]nt`mplat =i ]ntr-alt jude\ =i s-au lini=tit cre=tinii =i s-au apucat de lucru. Al[turi ]ns[ al\ii vorbeau domol despre ce-au f[cut oamenii ]n Teleorman, cum s-au sculat cu mic, cu mare, cum au izgonit pe to\i boierii =i au ajuns ei st[p`ni pe toate. — Altfel de oameni sunt pe acolo, morm[i un glas am[r`t. Nu ca noi! Acolo oamenii au =i p[m`nt =i nici nu-s fl[m`nzi =i nevoia=i ca pe aici! — Apoi norocul numai de cei ]ndr[zne\i se \ine, nu de neputin- cio=ii cu inima-n izmene! — Numai noi parc[ avem terci ]n loc de s`nge! — Bini=or, bini=or, b[ie\i! Plutonierul Boiangiu, ]n uli\[, cu ochii ]n direc\ia de unde trebuiau s[ soseasc[ boierii (de altfel, un jandarm postat ]n dreptul c`rciumii lui Busuioc, la ]ncruci=area drumurilor, avea ordin s[ vie ]n pas alerg[tor s[ anun\e din vreme apropierea), t[if[suia cu \[ranii dimprejurul lui, arunc`nd =i c`te o glum[ care st`rnea negre=it mari hohote, dar p[str`nd totu=i demnitatea cuvenit[. Un \[ran ]=i ]ng[dui chiar s[-l ]ntrebe cu gravitate: — Oare, don’ plutonier, ne d[ p[m`nt ori nu ne d[? C[ dumneata trebuie s[ =tii =i, Doamne, bine ne-ar mai prinde, don’ plutonier, de ne-ar da! — Crezi c[ mie nu mi-ar prinde bine, b[iete? zise Boiangiu. Aolic[!... Ori voi crede\i c[ =i eu am mo=ii ca boierul Miron?... Sabia, =i pu=ca, =i lef=oara, fra\ilor, asta mi-e mo=ia! — +i ce mai pic[ pe de l[turi, don’ =ef! complet[ un mucalit. |[ranii pornir[ pe r`sete. Plutonierul se sup[r[: — Apoi vezi, m[i, c[ sunte\i porci?... Care-i [la, s[-l v[d =i s[-l cunosc!... A=a sunte\i, m[i, f[r[ ru=ine =i f[r[ obraz =i v[ mai mira\i c`nd lua\i la ceaf[ ce vi se cuvine!... Ie=i, m[i, [l cu neru=inarea!
64 Liviu Rebreanu — Iart[-l, don’ =ef, c-a glumit =i el ca prostul... — Apoi tocmai, s[-i dau =i eu o glum[... Dar sosi ]ntr-un suflet jandarmul =i raport[ c[ tr[sura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. }ntre \[rani =tirea provoc[ o mi=care. Primarul, care se apropiase s[ afle ce-a spus =tafeta, se crezu obligat s[ explice c[ nici nu se putea s[ nu treac[ prefectul pe la boierul b[tr`n cu care e vechi prieten. L[murirea nu curm[ agita\ia, ci mai mult o spori: ce-o fi pun`nd la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de or[ tr[sura greoaie =i voluminoas[ a prefec- turii oprea ]n mijlocul \[ranilor. L`ng[ prefectul Boerescu =edea ]n fund Miron Iuga, iar pe sc[unel, ]n fa\a lor, c[pitanul de jan- darmi Tiberiu Corbuleanu, cu o musta\[ \an\o=[ pe o figur[ brun[, l[t[rea\[. — Noroc, b[ie\i, bine v-am g[sit! strig[ Boerescu, cobor`nd tacticos. — Tr[i\i, dom’le prefect! r[spunse Ion Pravil[ supus, ]ndes`n- du-se s[ dea o m`n[ de ajutor, ]n vreme ce Boiangiu st[tea \eap[n cu dreapta la cozorocul chipiului. — Tu e=ti primarul? ]ntreb[ prefectul v[z`ndu-l. Da, te cu- nosc!... Ei, lini=te pe aici, ai?... Ordine? — Toate bune, domnule prefect! declar[ primarul dulce, subliniin- du-=i convingerea cu o ]nflorire de z`mbet nehot[r`t pe fa\[. — A=a-mi place, b[ie\i, bravo! strig[ prefectul Boerescu, rotindu-=i privirea peste \[ranii care se uitau la d`nsul =i la tr[sur[, t[cu\i, cu c[ciulile-n cap. S[ fi\i cumin\i =i pa=nici, oameni buni, cum trebuie s[ fie rom`nul! Cobor`se =i Miron Iuga. Prefectul ]l lu[ de bra\ =i intrar[ ]mpreun[ ]n curtea prim[riei. C[pitanul r[mase pu\in ]n urm[, ascult`nd raportul plutonierului cu aprob[ri din cap... Apoi se oprir[ to\i ]n dreptul u=ii cancelariei. }n jurul lor, \[ranii se ]mbulzeau. R[mase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului
65 R[scoala. Vol. II care examina parc[ ]nf[\i=area oamenilor =i mai cu seam[ privirile lor. Se silea s[ z`mbeasc[ =i s[ par[ prietenos =i binevoitor, de=i se sim\ea obosit r[u, fiind a doua zi de c`nd se afla pe drum, ]n turneul de constat[ri, observa\ie =i ]mb[rb[tare. Mai mult dec`t oboseala ]l sup[ra =i aproape ]l jignea atitudinea \[ranilor, pretutin- deni prea pu\in cuviincioas[ =i uneori chiar provocatoare. Se obi=nuise s[ fie primit, ]n cursul inspec\iilor, cu izbucniri de „tr[i\i“ =i voie bun[, =i numai pe urm[ s[ vie pl`ngerile =i reclama\iile. Acuma s[tenii ]l ]nt`mpinaser[ peste tot cu t[cere =i cu ochi ]ncrunta\i =i b[nuitori. Dac[ n-ar fi fost ambi\ia lui de a-=i feri jude\ul de tulbur[rile ce b`ntuiau aiurea, n-ar fi tolerat obr[zniciile acestea. }=i rezerva ]n sine s[-i ]nve\e omenie mai t`rziu, dup[ ce se va restabili ordinea ]n \ar[. Se credea cel mai destoinic prefect =i spunea cu m`ndrie c[ primul jude\ din Rom`nia, ]n ordine alfabetic[, e condus de primul prefect, ]n ordine calitativ[. Faptul c[ jude\ele vecine erau cuprinse de valul r[zvr[tirii, iar ]ntr-al lui nu se semnalase ]nc[ nici un incident ]l considera ca o dovad[ a excelentelor metode administrative aplicate de d`nsul. A ]ntreprins turneul de inspec\ie de acuma convins profund c[ \[ranii, v[z`n- du-l =i ascult`ndu-l, vor fi at`t de sugestiona\i de autoritatea lui ]nc`t, chiar de-ar fi avut g`nduri rebele, vor continua a fi cumin\i =i a p[stra ordinea. C`nd a plecat din Pite=ti a spus c[pitanului Corbuleanu, care socotea imprudent[ c[l[toria prin sate ]n aseme- nea zile de surescitare, c[ el st[ sau cade cu deviza lui, iar deviza, citit[ undeva de cur`nd =i adoptat[, era: pumn de o\el ]n m[nu=i de catifea. Cu at`t mai mult \inea s[-=i puie ]n eviden\[ calit[\ile de gospodar jude\ean eminent, cu c`t ministrul ezitase s[-l numeasc[ =i marcase oarecare preferin\e pentru un avocat care mai ocupase demnitatea de prefect ]n guvernarea trecut[. A trebuit s[ puie piciorul ]n prag, adic[ s[ intervie direct =i prin anume prieteni influen\i de la Bucure=ti, ca s[ fr`ng[ rezisten\a minis- trului. 5 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
66 Liviu Rebreanu — }nc[ o dat[, b[ie\i, bine v-am g[sit! repet[ Boerescu cu glas puternic de ]ntrunire public[. F[cu o mic[ pauz[, a=tept`nd vreun r[spuns de mul\umire, cum se obi=nuie=te. Oamenii t[ceau. Numai c`\iva ]n uli\[ se mai zb[teau s[ se apropie, bomb[nind =i chicotind. Prefectul nu-=i pierdu cump[tul. }n clipa c`nd vru s[ continue, primarul r[cni energic: — Oameni buni, face\i t[cere!... T[cere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu \inu apoi o cuv`ntare patriotic[. }=i umfla glasul, gesticula, se ro=ea. }n gura lui, cu c`\iva din\i de aur =i al\ii fal=i, vorbele mari, de rigoare ]n astfel de ocazii, g`lg`iau ca ni=te b[=ici goale, care pocnesc inutil ]ntr-un b`lci unde oamenii casc[ ochii cu urechile ]nfundate. }ntre multiplele calit[\i politice ce-=i atribuia prefectul era =i aceea de ne]ntrecut orator poporan. Avea convin- gerea mare c[ verbul s[u fierbinte merge drept ]n inima \[ranului =i o modeleaz[ dup[ inten\iile lui. Jongla =i acuma cu frazele =i cuvintele irezistibile: „opinca e talpa \[rii“, „munca voastr[ sf`nt[“, „\[ranul rom`n cuminte =i harnic“, „regele =i guvernul v[ poart[ de grij[“, „ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii“, „iubirea patriei“, „interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor“, „rom`nul nu piere“... |[ranii ascultau =i-l priveau nemi=ca\i, cu ochi ca de sticl[. Sutele de fe\e cu aceea=i expresie p[reau a fi ale aceluia=i cap, cu acelea=i g`nduri =i sim\iri, un singur =i acela=i om ]n infinite exemplare, ca un produs ]n mare al unei uzine uria=e. Imobilitatea =i t[cerea lor ]nd[r[tnic[ l-au sup[rat =i l-au cam speriat c`nd le-a observat ]nt`ia oar[ ]n primul sat, ]nc`t de-abia a avut puterea s[ continue risipa de ]nsufle\ire oratoric[... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El dispre\uia mijloa- cele acestea de-a ]ncurca pe s[teni cu ap[ chioar[ b[tut[-n piu[. |[ranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atr[sese aten\ia lui Boerescu s[ nu piard[ vremea cu vorbe =i mai
67 R[scoala. Vol. II bine, printr-o consultare limpede =i sincer[, s[ caute a afla nevoile =i dorin\ele oamenilor, din care s[ vad[ ce se poate satisface =i ce nu, iar promisiunile s[ nu r[m`n[ v`nt, ci s[ se transforme imediat ]n fapte. Prefectul n-a vrut, ]n ruptul capului, s[ renun\e la cuv`ntarea lui pe motiv c[ pretutindenea a \inut-o =i a fost ascultat[ cu evlavie, o cuv`ntare inteligent[ (ca a lui, fire=te) fiind cea mai bun[ introducere pentru ]ndulcirea spiritelor =i descope- rirea adev[ratelor st[ri. V[z`nd efectul vorb[riei pe care numai c[pitanul, plutonierul =i primarul o gustau cu entuziasmul subal- tern obligator, b[tr`nul Miron se sim\ea ru=inat =i aproape umilit ]n fa\a \[ranilor. }n sf`r=it, dup[ vreo jum[tate de ceas, prefectul Boerescu ]=i termin[ discursul, ]n loc de perora\ie, cu un ]ndemn vibrant: — A=a, copii!... +-acuma s[-mi da\i ]ndat[ o dovad[ c[ sunte\i buni rom`ni =i cet[\eni vrednici! V[ cer dovada aceasta eu, p[rintele vostru =i al jude\ului nostru scump! Ei bine, dac[ vre\i s[-mi ar[ta\i c[ sunte\i cumin\i, =i cinsti\i, =i muncitori, cum =tiu c[ sunte\i, atunci s[ nu mai asculta\i vorbele ce vi le spun r[uvoitorii =i nici zvonurile ur`te, ci s[ v[ ]ntoarce\i degrab[ la plugurile voastre, la munca voastr[ cea frumoas[ care e temelia \[rii! A dat Dumnezeu vreme bun[, p[m`ntul cere munca =i sudoarea voastr[ ca s[ rodeasc[ mai ]mbel=ugat spre binele vostru =i al scumpei noastre \[ri=oare!... A\i auzit, copii? M-a\i ]n\eles voi bine, copii?... Face\i voi cum v-am ]nv[\at eu, ori nu vre\i s[ face\i? Ultimele cuvinte st`rnir[ un zgomot nehot[r`t. Din diferite p[r\i ale mul\imii se pornir[ glasuri: — Nu putem, cucoane!... N -avem p[m`nt!... Pe ce s[ muncim? Prefectul, auzind glasurile =i consider`ndu-le drept efectul discursului s[u potolitor de spirite, arunc[ o privire semnificativ[ spre Miron Iuga, apoi strig[: — De ce nu pute\i, copii?... Spune\i drept =i pe fa\[, ca s[ =tim!
68 Liviu Rebreanu Mai multe glasuri r[spunser[ mai hot[r`t: — N-avem p[m`nt!... Ne trebuie p[m`nt!... F[r[ p[m`nt nu mai muncim! Boerescu lu[ o mutr[ de ]nv[\[tor indulgent, care dojene=te ni=te copii nepricepu\i: — Cum se poate, oamenii lui Dumnezeu, s[-mi spune\i mie pr[p[stii d-astea?... C[ n-ave\i p[m`nt!... N-a vrut dumnealui, domnul Iuga, s[ v[ dea p[m`nt? Ori ceilal\i boieri?... Nu v-au dat dumnealor totdeauna? Din mo=i-str[mo=i? C[ doar cu voi =i-a muncit mo=iile, m[i oameni, nu cu str[inii! Toader Str`mbu se ]ntinse ]n v`rful picioarelor, r[cnind: — Cum a fost nu mai putem, dom’le prefect, c[ ni-e munca ]n zadar =i ne omoar[ s[r[cia! — Adic[ vre\i alte ]nvoieli? zise Boerescu candid. Apoi sta\i, m[i b[ie\i, c[... — Nu mai vrem ]nvoieli!... S[ ne dea nou[ p[m`ntul, c[ noi ]l muncim! ]l ]ntrerupser[ al\ii g[l[gios. Atunci Miron Iuga, nemul\umit de ]ntors[tura ce o ia consf[- tuirea aceasta, f[cu semn cu m`na c[ vrea s[ spuie =i el ceva. |[ranii f[cur[ lini=te. Boierul cel b[tr`n era pentru ei adev[ratul st[p`n respectat, al c[rui cuv`nt trebuie totdeauna ascultat cu sfin\enie. — Cum vine asta, m[i care striga\i? ]ntreb[ b[tr`nul Iuga cuprinz`nd cu o privire toat[ mul\imea. P[m`ntul meu s[ vi-l dau vou[?... Adic[ drept r[splat[ pentru c[ eu, =i tat[l meu, =i bunicul meu v-am primit pe mo=iile noastre pe voi, =i pe p[rin\ii, =i pe bunicii vo=tri =i v-am dat de lucru ca s[ pute\i tr[i, =i am ]mp[r\it cu voi cele bune =i cele rele, acuma a\i vrea s[ ne scoate\i de tot de pe mo=ia ce ne-a mai r[mas =i din casele noastre, s[ ne alunga\i ca pe ni=te venetici?... Unde a\i mai pomenit voi dreptate de asta, m[i cre=tini?... Dar tu, Toadere, c[ te v[d cu gura mare, tu ]mpar\i averea ta cu al\ii? Ia spune pe =leau, s[ te auzim!
69 R[scoala. Vol. II Cei ce erau mai aproape ]ntoarser[ capetele r`z`nd spre Toader Str`mbu, care ]ns[ r[spunse d`rz: — Eu a= ]mp[r\i, cucoane, dac[ a= avea ce, dar n-am! — Cum n-ai, b[iete? insist[ Miron. Dar cas[ n-ai =i peticul de p[m`nt pe care-i casa nu-i al t[u? — Se surp[ casa pe noi, cucoane, f[cu Toader cu acela=i glas. — Vas[zic[, fiindc[ se surp[, n-o ]mpar\i! continu[ b[tr`nul boier. Iar eu sau altul, fiindc[ ne-am ]nvrednicit de n-am l[sat-o pe a noastr[ s[ se surpe, noi s-o ]mp[r\im cu tine? Parc[ a=a zici tu c[ ar veni socoteala?... Apoi socoteala asta e str`mb[, m[i oameni! Cine v-a ]nv[\at =i v-a sucit min\ile r[u a f[cut, c[, iat[, v-a\i pierdut cump[tul =i umbla\i dup[ potcoave de cai mor\i ]n loc s[ v[ vede\i de treburi ca oamenii cumsecade. +i cine v[ ]nt[r`t[ s[ st[rui\i ]n purt[rile astea ]=i bate joc de voi, s[ =ti\i! Eu nu v-am min\it niciodat[ =i nici nu v-am ademenit. Mie-mi place dreptatea =i omenia. N-a\i fost mul\umi\i cu ]nvoielile trecute? Puteam sta de vorb[ =i dac[ a= fi v[zut c[ dreptatea e de partea voastr[, le-am fi schimbat. Dar nu cu amenin\are, ci cu vorb[ bun[, omeneasc[. De amenin\[ri mie nu mi-e fric[ =i nu m[ plec ]naintea amenin\[rilor de oriunde ar veni. Cine are dreptate n-are de ce s[ amenin\e, fiindc[ dreptatea iese totdeauna singur[ deasupra. Cu str`mb[tatea treci g`rla c`teodat[, dar ]n r`u te ]neci cu siguran\[, pe c`nd cu dreptatea treci =i marea. A=a s[ =ti\i, m[i oameni! +i vi-o spun, =i pentru c[-s b[tr`n, =i pentru c[ am p[\it multe ]n via\[ =i m-am izbit de multe. B[ga\i-v[ min\ile-n cap, potoli\i-v[, c[ numai a=a pute\i tr[i! Din =ov[irea t[cerii urm[toare, numai peste c`teva clipe se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuv`ntul pl`ng[re\ =i umil al lui Ignat Cercel, aflat ]n primele r`nduri: — Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea! Glasul lui ]ncuraj[ altele, c`nd ici, c`nd colo: — Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
70 Liviu Rebreanu — Ori c[ mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheam[! — Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem zilele! — Nici a=a nu-i drept ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li se usuce ma\ele de nem`ncare! Prefectului i se p[ru favorabil[ evolu\ia atmosferei. C`nd omul furios ]ncepe s[ discute, e semn c[ a ajuns pe calea cumin\irii. }ncepu deci din nou =i mai b[be=te s[ explice oamenilor c[ a venit pentru ]mp[ciuire, c[ci pacea cea mai rea tot e mai bun[ ca b[t[lia cea mai vitejeasc[. Ba a adus =i pe domnul Iuga ]n mijlocul lor, tocmai ca s[ se ajung[ mai repede =i mai sigur la o pace frumoas[. — Apoi cu dumnealui ne-om ]nvoi noi, domnule prefect, vorbi Lupu Chiri\oiu, ie=ind ]n fa\a boierilor, ca =i c`nd s-ar fi sim\it dator, ca cel mai b[tr`n, s[ dea l[muriri depline. Dar acu, dac[ a venit r[zmeri\a, oamenii vor s-apuce =i ei ni\el p[m`nt, c[ n-au mai deloc, cum apuc[ to\i pe unde trece focul. Drept =i cinstit este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, c[ nu se cade s[ r`vne=ti la mo=ia omului care o munce=te =i se trude=te cu ea ca =i noi =i o are din mo=i-str[mo=i. Nici nu cred c[ r`vne=te nimeni dintre oamenii [=tia de treab[ la averea boierului Miron, c[ doar cu dumnealui tr[im =i ne ajut[m. Dar sunt mo=ii destule pe care boierii le-au lep[dat =i le \in al\ii, numai ca s[ stoarc[ bani din ele =i s[-=i bat[ joc de munca noastr[. Oamenii nu-s r[i =i stau lini=ti\i, numai s[ le da\i p[m`nt, c[ f[r[ p[m`nt nu pot tr[i! Iac[ v-am spus eu ce vrea satul, c[ dac[ vorbesc to\i deodat[ nu-i chip de ]n\elegere! Din toate p[r\ile \[ranii izbucnir[ ]n aprob[ri g[l[gioase, toate cuprinz`nd cuv`ntul „p[m`nt“, ]nc`t glasul mul\imii p[rea un cor ]n multe voci, repet`nd nesf`r=it acela=i refren: — P[m`nt!... P[m`nt!... P[m`nt! Prefectul Boerescu se z[p[ci pu\in =i d[du ]n alt[ polologhie de explica\ii: c[ el ]n\elege dragostea =i nevoia lor de p[m`nt, c[
71 R[scoala. Vol. II doar =i d`nsul e proprietar =i iube=te ogorul str[mo=esc, dar ce doresc oamenii nu se poate ]mplini pe dat[ =i cu japca; suntem o \ar[ cu legi =i trebuie s[ ne purt[m dup[ ele. S[ aib[ r[bdare =i s[ stea lini=ti\i, fiindc[ el, cum sose=te la Pite=ti, va raporta guvernului, =i guvernul, ]n\elept =i cu grij[ pentru necazurile s[tenilor, va face legile care trebuiesc =i va ]mp[r\i p[m`nt celor ce au fost cumin\i =i pa=nici... Promisiunea mincinoas[ era o inspira\ie a momentului. Nu-i venise ]n minte s-o fac[ =i ]n celelalte sate pe unde a umblat =i-i p[rea r[u. Interesul ordinii =i siguran\ei ]n \ar[ nu numai scuz[, dar chiar oblig[ la asemenea pioase mijloace de persuasiune. C`nd se va restabili pacea, nu-=i va mai aduce aminte nimeni de ni=te vorbe aruncate ]n v`nt, sau cel mult va fi elogiat[ iste\imea lui de-a trata pe copiii mari, ce sunt \[ranii, cu vorbele potrivite pentru copii. Dar \[ranii ]ntrerupeau f[g[duielile prefectului cu glume =i cu r`sete. Unul strig[ ascu\it c[ s-au s[turat de vorbe, altul ad[ug[ c[ boierii numai cu minciuni i-au \inut, iar un al treilea c[ boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se ]n[bu=ea ]n mijlocul ploii de necuviin\e. Prefectul ]nsu=i ro=i ]ncurcat, ne=tiind ce s[ mai fac[. Primarul, observ`nd c[ se ]ngroa=[ glumele, strig[ deodat[ energic: — Ia mai l[sa\i gura, b[ie\i, l[sa\i gura! Luca Talab[, aproape de ei, r[spunse primarului: — Ba mai bine s[ spuie tot, s[ =tie =i dumnealor ce-i doare pe oameni! Totu=i \[ranii f[cur[ iar t[cere, ]nc`t Boerescu, socotind c[ n-a fost destul de ]n\eles, ]ncerc[ din nou s[-i momeasc[ cu pro- misiuni. Nici n-apuc[, ]ns[, acuma s[ deschid[ gura, c[ +tefan Mogo= ]i retez[ vorba: — Am fost batjocori\i destul =i mai r[u ca vitele! +i apoi Nicolae Drago= moroc[nos:
72 Liviu Rebreanu — Pe frate-meu cum l-a\i batjocorit, de l-a\i ]nchis f[r[ nici o vin[? B[tr`nul Drago=, mai potolit =i respectuos, spuse de asemenea: — Mare nedreptate, dom’le prefect! A r[mas =i satul f[r[ ]nv[\[tor! }n vreme ce al\i oameni strigau =i zv`rleau mereu vorba „batjocur[“, prefectul, nedumerit, se plec[ spre primar s[ afle despre cine e vorba, iar ]n\eleg`nd, f[cu repede: — Sta\i, sta\i!... S[ ne ]n\elegem, copii!... Cazul ]nv[\[torului Drago= nu e ]n m`na mea =i nici nu depinde de mine. E ]n cercetarea justi\iei =i deci... Fiindc[ zgomotul st[ruia, Boerescu continu[ mai tare: — Cu toate astea am s[ rog pe domnul procuror s[-i dea drumul imediat =i s[-l cerceteze ]n libertate. A\i auzit?... Sunte\i mul\umi\i, oameni buni? Nicolae Drago= m`r`i ceva, dar, cum vorbeau mul\i deodat[ =i tot strig`nd de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai din\ii, albi =i puternici, ca ni=te col\i de c`ine care mu=c[. Din g[l[gia tot mai aprins[ se deosebir[ apoi ]ndemnuri c[tre Pavel Tunsu s[ ias[ ]naintea prefectului, s[ cear[ desp[gubiri pentru b[taia =i durerile copilului. Pavel se lupta s[ str[bat[ prin ]nghe- suial[, ajutat de glasuri silitoare: — Du-te, Pavele, ce \i-e fric[? L[sa\i-l, m[i cre=tini, s[ treac[ omul, c[ are jalb[!... Ajuns ]n cele din urm[ ]n fa\a boierilor, Pavel Tunsu expuse cu mutr[ am[r`t[ =i glas pl`ns p[\ania copila=ului s[u =i reclam[ bani pentru batjocura ]ndurat[. Diversiunile acestea erau pe placul prefectului, care socotea c[, oferindu-le satisfac\ie ]n lucrurile mici, vor da uit[rii nebuniile cele mari. Puse lui Pavel diferite ]ntreb[ri, ]l comp[timi =i porunci primarului s[ fac[ ]ndat[ o anchet[ oficial[, s[ ]nregistreze pl`ngerea omului =i justele lui preten\ii, ca pe urm[ el, prefectul, s[ poat[ obliga pe domnii automobili=ti
73 R[scoala. Vol. II la plata cuvenitelor desp[gubiri =i ]n acela=i timp s[-i pedepseasc[ dup[ lege. Declara\ia, f[cut[ cu o gravitate solemn[, st`rni ]ntr-adev[r mul\umiri, care se exprimau ]ntr-o mi=care de u=urare =i ]n mulco- mirea glasurilor. De cum a ap[rut Pavel Tunsu cu pl`ngerea, Petre Petre prinse a se nelini=ti, a se ro=i =i a morm[i. Se v`r`se dintru ]nceput ]n fa\[, unde erau frunta=ii satului. St[tea chiar al[turi de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte =i respectuos toate frazele prefectului =i mai cu sfin\enie pe ale b[tr`nului Iuga, ba de c`teva ori, c`nd unii oameni prea strigau, Petre s-a uitat ur`t spre d`n=ii, parc[ i-ar fi dojenit. S-a schimbat ]ns[ la fa\[ cum a auzit de cucoana cu automobilul, m`nia cople=indu-l ca o flac[r[ arz[toare. Se st[p`- nea =i st[p`nirea mai mult ]l durea. Apoi, c`nd prefectul a pomenit despre domnii automobili=ti, Petre a izbucnit, aproape f[r[ voia lui, parc-ar fi vrut s[-mpiedice o nedreptate, cu o voce aspr[, r[gu=it[ =i cu o v[paie ]n ochi: — Numai cucoana e de vin[, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, s[ ne zg`nd[re necazurile! Interven\ia =i mai cu seam[ ]nf[\i=area lui p[tima=[ p[ru tuturor at`t de insolent[, c[ provoc[ indignare. Miron Iuga ]i arunc[ o privire de dispre\, c[pitanul de jandarmi ]=i mu=c[ buzele strivind o ]njur[tur[, iar Boerescu ]l apostrof[ nervos: — Ce vrei tu, b[iete, ce? Pe Petre ]ntrebarea parc[ l-ar fi p[lmuit. Adic[ acela=i prefect, care a ascultat strig[tele =i batjocurile celorlal\i, numai pe el ]l bruftuluie=te, ca =i c`nd el ar fi cel mai tic[los om din sat, tocmai el, care... R[spunse ]ncruntat, ]n glas cu zv`cniri bolov[noase: — De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocore=te cucoana?... Nou[ nu ne trebuie, s[ se duc[ de unde-a venit, la ciocoii ei, =i s[ ne lase pe noi ]n pace, s[ nu ne chinuiasc[ =i s[ nu schilodeasc[ copiii oamenilor, c[ noi nu i-am f[cut nici un r[u, =i nici s[ nu cread[ c[ mo=ia are s-o ]nstr[ineze, c[...
74 Liviu Rebreanu Izbucnirea aceasta totu=i nu g[si r[sunet dec`t la o parte din oameni, ceilal\i ]ntorc`nd doar capetele spre d`nsul cu o uimire binevoitoare. Plutonierul Boiangiu ]ns[, ]nchipuindu-=i c[ s-a aprins =i vorbe=te ur`t f[r[ s[-=i dea seama, ]nc`t mai t`rziu are s[-i par[ r[u c[ s-a f[cut de r`s, ridic[ deodat[ m`na =i-i acoperi gura cu palma ca unui copil nepriceput. Gestul jandarmului scoase cu totul din min\i pe Petre, care-l socotea ca o nou[ ]njosire a lui ]n fa\a satului. Respinse violent m`na plutonierului, se smuci ]napoi peste oamenii din dosul lui, r[cnind furios: — Ia m`na de pe mine!... De ce pui m`na pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, s[ pui m`na pe mine?... M[ batjocore=ti pe mine... De ce-ai pus m`na pe mine? Mul\imea de \[rani fu p[truns[ brusc de un fior, parc[ r[cnetele lui Petre i-ar fi r[scolit toate durerile. }nainte ca lumea s[ se dezmeticeasc[ =i s[ porneasc[ pe f[ga=ul deschis de feciorul Smarandei, primarul Ion Pravil[ s[ri la d`nsul =i-i zise prietenos, dar =i poruncitor, g[sind tocmai glasul potrivit ]mprejur[rii: — Taci, b[iete, c[ n-a pus nimeni m`na pe tine =i nici nu te-a batjocorit! Taci =i mai bine du-te =i-\i vezi de treab[ =i nu strica adunarea cre=tinilor! Serafim Mogo= =i Nicolae Drago=, dintre cei mai de aproape, precum =i al\i c`\iva mai dinspre uli\[, morm[ir[ ca ]ntr-un glas: — S[ nu mai puie m`na pe d`nsul!... De ce-a pus m`na? Primarul, profit`nd de amestecul lor, continu[ cu aceea=i energie: — Hai, Serafime, =i tu, Nicule, haide\i, lua\i-l voi =i duce\i-l s[ se r[coreasc[!... Hai, hai, nu sta\i! Sugestionat parc[ de st[ruin\a primarului, Petre ]=i croi drum spre uli\[, urmat de cei doi =i apoi, ici-colo, de al\ii. Dep[rt`ndu-se ]ns[, striga mereu acelea=i cuvinte, parc[ limba i s-ar fi r[sucit astfel, ]nc`t altceva s[ nu mai poat[ rosti: — De ce pune m`na pe mine, c[ nu-s batjocura nim[nui... De ce pune m`na?...
75 R[scoala. Vol. II }n timp ce Petre cu ai lui ajungea ]n uli\[, Ion Pravil[ spuse prefectului, tot cu glas tare, s[ aud[ =i oamenii, c[ b[iatul cine =tie ce are ori i s-o fi n[z[rit, c[ altfel e foarte de treab[ =i a=ezat, =i harnic, fruntea fl[c[ilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora =i-i ]nfierb`nt[ c`nd nici cu g`ndul n-ai g`ndi. Numai c[pitanul Corbuleanu ]ng[lbenise =i-=i mu=ca buzele ]ntr-o enervare de fric[ =i nehot[r`re; el crezuse c[ r[cnetele fl[c[ului vor dezl[n\ui pe loc r[zmeri\a, dac[ cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de \[ranii conspiratori. Prefectul, dup[ ce se potoli incidentul, ]=i zise ]n sine c[ =i-a f[cut datoria =i poate s[ plece mai departe, s[ pacifice =i alte sate p`n[ disear[. Ca s[ ]ncheie vizita cu mai mult[ solemnitate, se crezu obligat s[ le mai trag[ un mic discurs cu „iubita noastr[ patrie“, „\[ri=oara noastr[ scump[“, „regele venerat“, „datoria cet[- \eneasc[“, „guvernul v[ poart[ de grije“, sf`r=ind jovial =i mul- \umit: — +i acuma r[m`ne\i s[n[to=i, copii!... Eu am ]ncredere ]n voi, precum =i voi s[ ave\i ]ncredere ]n mine! A=a, copii!... Lini=te, ordine =i munc[!... A=a!... Aidem, c[pitane!... Noroc =i s[n[tate! |[ranii n[v[lir[ afar[ din curtea prim[riei. Boerescu vru s[ conduc[ pe Iuga p`n[ acas[. B[tr`nul refuz[. }=i luar[ r[mas bun, ]mbr[\i=`ndu-se. Prefectul se urc[ ]n tr[sur[ cu c[pitanul. Ei pornir[ ]n st`nga, spre Lespezi, Miron Iuga ]n dreapta, pe jos, singur. — |i-a pl[cut, c[pitane, cum i-am lini=tit =i aici? zise prefectul Boerescu c`nd se mai dep[rtar[. — Ave\i mare curaj =i mult[ experien\[, domnule prefect! r[spunse cu admira\ie c[pitanul Corbuleanu, g`ndindu-se ]n sine c[ lini=tirile acestea mai mult ]ncurajeaz[ pe \[rani la dezordini. Miron Iuga mergea pe mijlocul uli\ei, examin`nd ]n trecere casele =i ogr[zile, parc[ de mult nu le-ar mai fi v[zut, =i regret`nd c[ a consim\it s[ vie cu idiotul de Boerescu care ]=i ]nchipuie c[
76 Liviu Rebreanu cu palavrele lui poate s[ influen\eze pe oamenii cu sufletele tulburate de toate v`nturile demagogiei or[=ene=ti. }n urma lui, la c`\iva pa=i, veneau primarul =i plutonierul, ]nconjura\i de \[rani, vorbind ]ntre ei ]nceti=or, parc[ s[ nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma ]n fruntea mul\imii, p[rea p[storul urmat de turma lui. La c`rciuma lui Busuioc era g[l[gie =i veselie. Din prag, c`r- ciumarul salut[ cu mare plec[ciune. Dup[ ce trecu b[tr`nul Iuga, zgomotul, care ]ncetase o clip[, re]ncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: — De ce s[ puie m`na pe mine? 5 Oric`t se silea avocatul Stavrat s[-=i uite spaima =i s[ fie numai amabil =i curtenitor, ]i era peste putin\[. }=i zicea c[ ar da dovad[ de mare nesim\ire =i cinism dac[, ]n ]mprejur[rile acestea, c`nd toate primejdiile roiesc ]n aer gata s[ se abat[ asupra lui, s-ar mai putea g`ndi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toat[ „curtea“ lui ]i ap[rea sie ]nsu=i mai mult ridicol[ dec`t pasionat[. Parc[ ar fi ]n\eles subit c[ e om b[tr`n =i nu-i =ade bine s[ dea t`rcoale unei cucoane tinere =i mondene ca Nadina, care n-are ce g[si la d`nsul, dac[ vrea iubire, =i care, toler`ndu-i totu=i oft[rile, cel mult se amuz[ pe socoteala lui. Nadina era vesel[, ciripea, umbla de ici-colo s[ se intereseze de mas[ =i mereu zicea avocatului: — Credeam c[ ai s[-mi fii un tovar[= agreabil, s[ r`zi, s[-mi faci curte sau barem s[-mi spui anecdote, ]n sf`r=it, s[ petrecem aici c`teva zile simpatice... C`nd colo, e=ti un ursuz =i un fricos capabil s[-mi strici toat[ dispozi\ia! Stavrat r[spundea printr-un sur`s amar, prin care parc[ voia s[-i demonstreze f[r[ vorbe c[ numai ne]n\elegerea situa\iei o
77 R[scoala. Vol. II poate face s[ priveasc[ lucrurile cu at`ta u=urin\[ =i s[ g`ndeasc[ la petreceri... Dup[-mas[, ]ns[, compun`ndu-=i o figur[ funerar[, o rug[ s[-l asculte c`teva minute cu aten\ie =i seriozitate, =i apoi, adun`ndu-=i toate darurile de persuasiune, ]i explic[ am[nun\it =i elocvent c[ a mai r[m`nea aici, ]n mijlocul \[r[nimii agitate =i gata ]n fiece clip[ s[ se revolte, s[ devasteze =i s[ masacreze, ar fi o nebunie. Dac[ a dorit o escapad[ extraordinar[, a avut-o, c[ci a str[b[tut zeci de sate cu automobilul ]ntr-o vreme c`nd nici trenurile nu mai sunt ]n siguran\[, ba a mai dormit =i o noapte ]ntr-un conac, nep[zit[, expus[ s[ fie atacat[ prin surprindere de \[rani, f[r[ vreo posibilitate de ap[rare. Scopul pentru care a riscat c[l[toria aceasta, sau poate numai pretextul, a c[zut, cum prea bine i-a spus chiar =i arenda=ul Platamonu, de=i amator de-a cump[ra. Concluzia: trebuie s[ plece imediat de aici, dac[ nu la Bucure=ti, pentru c[ ar fi prea departe =i cu prea multe pericole, m[car la Pite=ti, de unde eventual ar putea continua c[l[toria cu trenul, r[m`n`nd ca automobilul s[ vie mai t`rziu, c`nd va fi posibil. E singura ie=ire ]n\eleapt[ din ]ncurc[tura aceasta tragic[... Nadina ascult[ ]nt`i cu o seriozitate pref[cut[ =i mali\ioas[. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ groaza care tremura ]n cuvintele cele mai banale ale avocatului =i care ]i st[tea pe fa\[ ca o masc[ din ce ]n ce mai reliefat[, i se strecur[ =i ei ]n inim[. }n cur`nd ]n\elese c[ Stavrat, ]ntr-adev[r, are dreptate =i c[ primejdia e la u=[, gata s[ intre ]n cas[. O fereastr[ a salonului era deschis[ larg. Se vedea curtea conacului vast[ =i pustie. De afar[, nu p[trundea nici un zgomot. Lini=tea era ap[s[toare. Soarele lucea de undeva cu o lumin[ alb[, f[c`nd mai dureroas[ t[cerea ]n care vorbele speriate ale lui Stavrat b`jb`iau ca ni=te p[s[ri fug[rite. Nadina nu voia totu=i s[-=i dea pe fa\[ ]ngrijorarea, ca =i c`nd ar fi fost o umilin\[ pentru ea. Dorea s[ se ]mpotriveasc[ =i, din pricina lini=tii de afar[, nu ]ndr[znea nici s[ deschid[ gura. Numai c`nd se auzi deodat[,
78 Liviu Rebreanu ca un semnal de salvare, o melodie fluierat[ s`rguincios de Rudolf, care probabil lucra ceva la ma=in[, Nadina ]=i redob`ndi ]ncre- derea =i zise: — Desigur, dar nici s[ nu exager[m excesiv, domnule Stavrat! Arenda=ul ne-a asigurat, =tii bine, c[ \[ranii sunt pe aici lini=ti\i =i... — Arenda=ul e zevzec, coni\[, ierta\i-m[! exclam[ avocatul cu vioiciune. De altfel oamenii care tr[iesc permanent ]n primejdie ajung s[ nu-=i mai dea seama de ea. Numai a=a se explic[ de ce =i b[tr`nul Iuga, om ponderat =i cu scaun la cap, nu s-a ar[tat ieri deloc alarmat, sau poate c[ d`nsul are =i alte motive de a fi calm! Noi ]ns[, care suntem str[ini de ]mprejur[rile obi=nuite, mirosim ]n aer lucrurile anormale, fiindc[ sensibilitatea noastr[ e mai ascu\it[ =i nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice... Olimp Stavrat continu[ cu mai mult elan p`n[ ce Nadina, dup[ un r[stimp de ezit[ri, ]ntre fric[ =i m`ndrie, trimise pe Ileana s[ cheme pe Rudolf. — Plec[m imediat! zise ea =oferului. D[ drumul ma=inii! Imediat! Rudolf r[spunse simplu c[, deocamdat[, nu poate scoate ma=ina, fiindc[ are un defect de magnetou; chiar acuma lucreaz[ =i se sile=te s[-l repare. L -a demontat. }n trei-patru ore ]ns[ sper[ s[ termine =i atunci ar putea pleca. Nadina ]i porunci s[ zoreasc[, ad[ug`nd c[ trebuie neap[rat s[ plece =i c[ nu mai vrea s[ petreac[ noaptea aici, cu nici un pre\. — Vede\i, coni\[, ghinionul? f[cu Stavrat c`nd r[maser[ iar singuri. Peste trei-patru ore se ]ntunec[. Dac[ ziua e periculos s[ umbli prin sate, noaptea v[ ]nchipui\i ce poate s[ fie... Dar s[ avem r[bdare. Mecanicii, ca s[-=i dovedeasc[ utilitatea =i valoarea, exagereaz[ uneori timpul unei repara\ii. Poate c[ amicul Rudolf, unde v-a v[zut a=a de gr[bit[, va ispr[vi mai cur`nd, =i atunci... De aici ]ncolo fu r`ndul avocatului s[ lini=teasc[ pe Nadina =i s[ se duc[, ]n c`teva r`nduri, la =opronul unde lucra Rudolf, s[ vad[ dac[ mai are mult p`n[ s[ sf`r=easc[...
79 R[scoala. Vol. II Pe la ora cinci apoi auzir[ g[l[gie ]n curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise =i aici, ]n Lespezi, \[ra- nilor =i acuma venea s[ fac[ o scurt[ vizit[ Nadinei, s-o felicite c[ tocmai ]n zilele acestea tulburi a cobor`t ]n mijlocul s[tenilor, d`nd pild[ de curaj =i virtute =i altor proprietari... Platamonu, asist`nd la ]ntrunire ]mpreun[ cu fiul s[u, a crezut de bine s[ aminteasc[ prefectului c[ Nadina se afl[ la conac. Boerescu, zorit cum era s[ ajung[ la Coste=ti ]nainte de a se ]ntuneca, ar fi uitat-o, de=i Miron ]i spusese =i chiar ]l rugase s-o viziteze. — Bine, bine, domnule prefect, dar e=ti sigur c[ p`n[ m`ine nu se ]nt`mpl[ nimic r[u aici? zise Nadina prea pu\in ]nc`ntat[ de galanteriile lui Boerescu la care se ad[ugau discret =i b[t[ile din c[lc`i ale c[pitanului Corbuleanu. — Vai de mine, coni\[, se poate? protest[ prefectul trufa=. P`n[ m`ine?... M[ ofensezi, coni\[!... Pentru eternitate, coni\[, pentru eternitate po\i fi sigur[ aici de lini=te! Boerescu plec[ repede, l[s`nd ]n urm[-i o nou[ serie de felicit[ri =i complimente. Platamonu r[mase s[ duc[ pe avocatul Stavrat. — A= vrea s[ plec acuma! zise Nadina cuprins[ deodat[ de mai mare fric[. Trebuie s[ plec!... Nu mai vreau s[ dorm aici! Mi-e ur`t! — Fi\i lini=tit[, coni\[! ]i r[spunse arenda=ul cu un calm ce r[sp`ndea o und[ de ]ncredere. N-ave\i nici o team[!... Oamenii no=tri sunt cumin\i!... De altfel, v-a spus =i domnul prefect... — Din p[cate, prefectul dumitale e cam idiot =i ]ng`mfat, observ[ Stavrat. Dac[ ar fi dup[ asigur[rile lui... — Nu, nu, pute\i dormi f[r[ grij[! repet[ Platamonu cu un z`mbet protector =i lini=titor. N -ave\i nici o team[! Se ]n\eleser[ c[ m`ine diminea\[, dup[ r[s[ritul soarelui, Nadina va trece cu automobilul prin Gliganu =i va lua pe Stavrat, care o va a=tepta gata de drum. Nadina ]i petrecu p`n[ ]n cerdac.
80 Liviu Rebreanu }i v[zu urc`ndu-se ]n caret[. C`nd porni calul, to\i trei ]ntoarser[ capetele =i o salutar[ ceremonios. Ea le r[spunse cu un sur`s, apoi ]ntinse m`na spre ei, m`na mic[ =i alb[, a c[rei mi=care p[rea o b[taie de arip[. }i urm[ri cu privirea p`n[ disp[rur[ pe poart[ =i apoi ]n dreapta, pe uli\[. Dumitru Ciulici ]nso\ise careta c`\iva pa=i =i r[mase pe urm[ ]n mijlocul cur\ii, cu capul gol, nemi=cat, parc[ l-ar fi ]ncremenit un g`nd. Nadina st[tea ]n acela=i loc, cu m`na repet`nd mereu acela=i gest, cu ochii pierdu\i dup[ cei pleca\i, murmur`nd mereu, parc[ f[r[ voia ei, ]n ne=tire: — Pe m`ine... pe m`ine... Z[ri pe Dumitru, pe care nu-l observase p`n[ atunci, =i avu o tres[rire de spaim[, ca ]n fa\a unui du=man de moarte. Murmurul i se stinse, dar sur`sul ]i r[mase at`rnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 — Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? — Fii bun, Leonte, =i scoal[ ni\el, c[ s-a ]nt`mplat o...! — Dumneata e=ti, primare! b`igui logof[tul Bumbu, recunos- c`nd glasul. Uite-acu m[ scol... Iac[ viu!... Oare ce s-o mai fi ]nt`mplat, Doamne fere=te? ad[ug[ apoi ]n sine=i, horob[ind prin ]ntuneric, speriat, fiindc[ nu pricepuse, somnoros cum era, ce spusese primarul. C`nd deschise logof[tul u=a, Ion Pravil[, f[r[ s[-l lase s[ mai ]ntrebe ceva, ]l ]ntoarse ]napoi: — Hai, bre, ]mbrac[-te repede s[ plec[m, c[ arde Ruginoasa! — Aoleu!... Ruginoasa? f[cu Leonte Bumbu d`rd`ind deodat[. Nu se poate! — Acu las[, nu te mai tocmi, omule! zise primarul ner[bd[tor. Nu vezi? C[ parc[-i lun[!
81 R[scoala. Vol. II — Aoleu, aoleu! se cruci logof[tul, intr`nd ]n cas[. De afar[ primarul auzi ]ntreb[rile femeii =i pe urm[ v[ic[relile ei speriate. Se retrase mai deoparte, l`ng[ straja de la Ruginoasa, care venise s[-l vesteasc[. De buim[ceal[ nici m[car nu l-a prea descusut ce =i cum, ci a dat fuga ]ncoace, la curte. Straja sufla greu =i bolborosea ]ntruna aiurit. — Oare de mult arde, m[i Nichifore? ]ntreb[ primarul, uit`n- du-se spre Ruginoasa, unde cerul era ro=u, parc-ar fi stat s[ r[sar[ soarele. — D-apoi c`nd am luat eu se[ma ]nc[ nu c`nt[se coco=ii de miezul nop\ii, zise straja cu glas ]n[bu=it. Acu nu =tiu c`t s[ fie ceasul... O fi unu?... C[ p`n[ am trezit oamenii, p`n[ am venit, o fi trecut vremea... — +i de unde a pornit focul? — Apoi ]nt`i ardeau numai stogurile de paie =i cl[ile de f`n, dar pe urm[ au luat foc =i acareturile, c[ bate ni\el v`nt, nu tare, ca =-aici... Logof[tul ap[ru ]mbr[cat. Din cas[ ]l petrecu glasul nevestei, pl`ng[tor: — Ia seama, Leonte... Fii mai l[s[tor =i nu te ]nfurci cu oamenii, c[-i =tii c`t sunt de o\[r`\i acuma =i... Porni cu primarul =i cu straja, f[r[ s[ ]ntrebe nimic. Numai dup[ c`\iva pa=i, zise =ov[ind: — Ce zici, dom’ primar, n-ar fi mai bine s[ scul[m =i pe boierul Miron? — Ba las[-l s[ se odihneasc[, bodog[ni Pravil[, c[ are destul[ vreme m`ine s[ se tot supere =i s[ se am[rasc[! Copacii din parcul conacului ]nchideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia ]n uli\[ Leonte Bumbu v[zu =i ]nm[rmuri cu m`na la falc[: — Aoleu, mam[, mam[! 6 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
82 Liviu Rebreanu La r[s[rit, pe cer, at`rna o uria=[ perdea de fl[c[ri. Cu toate c[ satul se afla la peste trei kilometri, v`lv[taia p[rea at`t de aproape, ca =i c`nd ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat =i luminos ca ]n zorii zorilor, doar c`teva stele mari mai p`lp`iau, ]nfrico=ate =i mirate, gata parc[ =i ele s[ moar[. Dintr-o vatr[ de j[ratic ]n care m`ini puternice parc[ zv`rleau mereu hran[ nou[ focului, limbile de fl[c[ri \`=neau, se zv`rcoleau, se ]mpleteau ne]ncetat, ca ni=te =erpi apocaliptici, lingeau =i ]n\epau poalele cerului, zugr[vind r[ni ]n toate culorile, =terg`ndu-le pe toate cu imense =omoioage de fum =i l[s`nd pentru fiecare c`teva clipe numai c`te o zdrean\[ purpurie zv[p[iat[ care f`lf`ia ca un amenin\[tor steag ro=u... }n luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau =i se ]ntindeau p`n[ ]n t[rii, parc[ toat[ lumea ar fi ]nceput s[ se clatine =i s[ p`r`ie. — Aoleu, ce-i asta? gemu iar[=i logof[tul. — Acu las[ v[ic[reala, bolborosi primarul, care privise =i el fl[c[rile cu aceea=i ]nfrico=are. Haidem s[ scul[m =i pe =eful postului =i s[ ne ducem ]ntr-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ie=ea pe poart[, ]mbr[cat =i ]narmat, ]nso\it de doi jandarmi. Cineva ]l de=teptase adineaori =i el a s[rit ]ndat[. — Ei, ce facem, dom’le primar? ]ntreb[ Boiangiu uluit. — D-apoi trebuie s[ ne ducem la Ruginoasa, =efule, s[ vedem! r[spunse primarul moroc[nos. Bine c[ au avut grij[ s[ te scoale... M[i Nichifore, ia fugi tu p`n[ la curte, s[ ias[ un argat cu c[ru\a, ca s[ mergem mai repede... Cei r[ma=i se holbau ]ngrozi\i la j[raticul uria=, care p[rea a cre=te mereu, a se ]ntinde =i a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmur[, ca o explica\ie, c[ acolo sunt c`teva mii de care de nutre\, afar[ de cl[diri, afar[ de magazii. Pe urm[ nimeni nu mai ]ndr[zni s[ deschid[ gura. }n t[cerea grea parc[ se auzeau trosniturile fl[c[rilor ce se r[suceau =i se zv`rcoleau pe bolta
83 R[scoala. Vol. II cereasc[. }mprejur, satul dormea sau se pref[cea c[ doarme ]ntr-o lini=te de morm`nt, sporind fiorii de groaz[ ce st[p`neau v[zdu- hul. +i totu=i cei din uli\[ sim\eau c[ ]n fiece cas[ =i la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, a=tept`nd un semn sau o chemare tainic[. Apoi deodat[, pe uli\[, dinspre Ruginoasa, se v[zu venind un p`lc de oameni, fluier`nd de zor, parc[ nici nu s-ar fi sinchisit de pr[p[dul din urma lor. Cu c`t se apropiau, cu at`t oamenii p[reau mai ]ndr[zne\i, ca =i c`nd ar fi vrut s[ batjocoreasc[ prin purtarea lor pe cei ce st[teau ]n fa\a postului de jandarmi. Trec`nd, unul din grup strig[ simplu: — Bun[ seara! Primarul, logof[tul =i plutonierul r[spunser[ deodat[, gr[bi\i: — Bun[ seara! O clip[ fluieratul ]ncet[, ca =i cum ar mai fi a=teptat vreo ]ntrebare sau chiar o dojan[. Apoi c`\iva reluar[ melodia ]n vreme ce al\ii bufnir[ ]n r`sete, iar dup[ ce se mai dep[rtar[ pu\in, unul d[du un chiot prelung =i ascu\it, parc[ s[ ridice toat[ lumea ]n picioare. }n acela=i moment noianul de fl[c[ri de la r[s[rit se ]nvolbur[ mai n[prasnic, parc[ glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile j[raticului de acolo. O v`ltoare de sc`ntei se ridic[ ]n v[zduh, risipindu-se ]ntr-o vijelie de stele c[z[toare. Mici =i ]nd[r[tnice stoluri de p[s[ri de foc, sc`nteile se rev[rsau spre Amara ]n zbor sinuos, ca ]mpinse de o putere misterioas[. Reculeg`ndu-se din tulburarea ce-i ]nc[tu=a pe to\i, plutonierul Boiangiu murmur[ cu un glas r[gu=it de spaim[: — Mi se pare, m[i cre=tini, c-a sosit revolu\ia!
84 Liviu Rebreanu Capitolul IX FOCUL 1 Joi diminea\a, soarele r[s[rea ]n Amara prevestit de zori mai ro=ii ca totdeauna. Orizontul vopsit de fl[c[rile p[m`nte=ti se ]mpurpura tot mai m`nios, p`n[ ce se ridic[ greoi globul soarelui, un cap sc[ldat ]n s`nge proasp[t. Atunci lumina v`lv[taiei ]ncepu s[ p[leasc[ ]n[bu=it[ de lumina zilei, scufund`ndu-se parc[ ]n zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu c`t v[zduhul se limpezea, cu at`t deasupra r[s[ritului se ]ngr[m[deau tr`mbele negre de fum, care se ]ncol[ceau =i se fr`ngeau ca ni=te bra\e arse ]n[l\ate spre Dumnezeu. |[ranii se scular[ ]mpreun[ cu soarele, ca =i alt[ dat[. Se ]nv`rteau prin ogr[zi, se uitau la cerul senin =i mai ales la v`rtejurile de fum, ridicau n[rile s[ simt[ mirosul, f[r[ mirare =i f[r[ bucurie, ca ]n fa\a unor ]nt`mpl[ri fire=ti. Unii ie=eau ]n mijlocul uli\ei s[ vad[ mai bine ori s[ schimbe o vorb[ cu cine s-ar nimeri. — Foc, nu glum[! strig[ Vasile Zidaru din ograd[ c[tre Leonte Orbi=or care, st`nd mai sus cu dou[ case, cobor`se ]n uli\[ tocmai fiindc[ ]l auzise tu=ind =i scuip`nd. +i uite a=a arde de la miezul nop\ii!... Cu ce arde acolo =tiu c-ar fi tr[it boiere=te un an de zile tot satul, dac[ nu =i mai mult! — Apoi las’ s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din toate, c[ ele st[teau acolo degeaba, =i noi pieream =i nu ne auzea nimeni! f[cu CUPRINS
85 R[scoala. Vol. II Orbi=or aproape pi\ig[iat, frec`ndu-=i cu pl[cere co=ul pieptului pe deasupra c[m[=ii, parc[ =i-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachin[ de boabe ]n bra\e, ]=i hr[nea or[t[niile, oc[r`nd pe cele mai h[mesite, ocrotind pe cele fricoase, f[c`nd dreptate cu glasul ei ve=nic moroc[nos. — V[zu=i p[l[laia, maic[ Ioan[? strig[ Vasile =i c[tre ea. Mi se pare c-o s[ avem nunt[... Ai, ce zici, maic[ Ioan[? Baba ]ntoarse numai o clip[ fa\a spre d`nsul, s[-l c`nt[reasc[, apoi ]=i v[zu de p[s[rile ei, bomb[nind: — Numai la nunt[ se mai ]mbulze=te lumea, fire-ar a dracului! Al\i vecini se apropiar[, fiecare cu c`te o ]ntrebare sau cu vreo l[murire. Dup[ c`teva vorbe ]ns[ fiecare se uita la ceilal\i, a=tep- t`nd un semn sau o porunc[ m`ntuitoare. Apoi, pe m[sur[ ce se ]nmul\eau, fe\ele lor se ]n[spreau =i glasurile se ]ngro=au, parc[ o ner[bdare st[p`nit[ le-ar fi sugrumat sufletele. P`n[ ce Leonte Orbi=or izbucni cu necaz: — Da noi ce ne holb[m de poman[, m[i fra\ilor?... Ori n-avem alt[ treab[?... Ia haidem mai sus, s[ vedem =i noi ce mai mi=c[ prin sat =i s[ nu r[m`nem de c[ru\[! — A=a-i! f[cur[ ceilal\i ]nviora\i, ca =i c`nd le-ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai ]nt`lnir[ ici-colo oameni care se sf[tuiau =i care de asemenea se luar[ dup[ d`n=ii. }n b[t[tura c`rciumii barem era b`lci. P`n[ =i femei, =i copii c[scau gura amesteca\i prin mul\imea ]nfrigurat[. Gl[suiau ]ns[ pu\in =i domol, parc[ cuvintele ar fi avut greut[\i de plumb. Numai uneori \`=nea c`te-o vorb[ tare, ca un strop ]ntr-un nor ]nc[rcat, st`rnind uimirea =i ]ntoar- cerea capetelor. — }n[untru care sunt? ]ntreb[ Vasile Zidaru, auzind zgomot din c`rcium[. — Apoi sunt mul\i, r[spunse Ignat Cercel, care umbla de colo p`n[ colo, printre oameni. E =i Marin, este =i feciorul cel mic al
86 Liviu Rebreanu lui Drago=, mai e =i Petric[ al Smarandei, sunt mul\i =i petrec, dac[ au de ce... — Adic[ de ce? iscodi mai departe Vasile. — Ei =tiu de ce, morm[i Ignat tainic. Da las[-i, c[ fac bine ce fac. — Nu-\i spuneam eu, nea Vasile, c[ i-am v[zut azi-noapte cum se ]ntorceau =uier`nd din jos? zise Leonte Orbi=or cu m`ndrie. C[ ie=isem ]n b[t[tur[ s[ v[d cum arde =i m[ g`ndeam a=a singur, oare cine l-o fi pus, c[ prea e mare =i-a pornit deodat[ din toate p[r\ile de parc[-ar fi fost mai mul\i... — Ar putea s[ ne spuie =i nou[, s[ nu zic[ pe urm[ c[ ne-am codit =i s[ ne lase f[r[ parte! se amestec[ ]n vorb[ un b[tr`n sl[b[nog =i am[r`t. — Dac-ar sta s[ ne-ntrebe pe to\i, p`n[-i lume nu s-ar mi=ca nimeni! spuse iar[=i tainic Ignat, ca =i c`nd el ar fi =tiut mai multe. — Asta cam a=a-i! =optir[ c`\iva, cl[tin`nd din cap. Atunci, ]ntr-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de r`s =i toat[ lumea d[du n[val[ ]ntr-acolo. Se auzi un glas bucuros =i pizma=: — Lua=i toporul, Toderi\[?... Nu cumva porni=i tocmai acuma la p[dure dup[ usc[turi! }ntrebarea p[ru at`t de caraghioas[, c[ alt val de r`sete cuprinse mul\imea. Toader Str`mbu, cu toporul ag[\at pe bra\ul st`ng, cu sumanul pe umeri, r[spunse tot r`z`nd, dezv[luindu-=i din\ii lungi, sclipitori, ca ni=te col\i de fiar[ fl[m`nd[: — Apoi cu usc[turile trebuie s[ ]ncepem, m[i nea Iosife, c[ doar a=a ne-am ]nv[\at! }n u=a c`rciumii ie=ise Nicolae Drago=, bo\it la fa\[, parc[ toat[ noaptea n-ar fi ]nchis ochii =i totu=i mai vioi ca de obicei. V[z`nd pe Toader Str`mbu, strig[ din prag ]n[untru: — Haide\i, Petric[, nu mai sta\i, c-a venit =i Toderi\[! Pe c`nd el cobora ]n uli\[, ie=i din c`rcium[ =i Petre, ]nconjurat de o gr[mad[ de oameni, mai ales fl[c[i. }n urma lor ap[ru =i c`rciumarul, care trase de m`n[ pe Niculae:
87 R[scoala. Vol. II — Bine, b[ie\i, b[ur[\i c`t v-a poftit inima =i acuma pleca\i nepl[ti\i? Apoi asta-i treab[ de omenie, Nicule?... Adic[ a=a s[... Petre ]i retez[ vorba batjocoritor: — Ia vezi, nea Cristache, ]ntoarce-te u=urel la tejghelu\a matale =i las[-ne ]n pace, c[ \i-om pl[ti noi c`nd om avea vreme!... Hai, hai, du-te =i nu mai sta! Busuioc se ]ntoarse spre Petre, nedumerit. Vru s[ mai zic[ ceva, dar fl[c[ul urm[, s[get`ndu-l cu o privire ur`t[, de=i cu acela=i glas: — Nu te uit[m noi nici pe t[lic[, n-ai grij[, nea Cristache!... Ne-om socoti dup[ cuviin\[, numai s[-\i vie r`ndul! C[ de-acu n -om mai z[bovi cu r[fuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care r`deau, care bomb[neau. C`rciumarul p[li =i b`igui foarte r[gu=it: — Da cu mine ce-ave\i, m[i Petric[ b[iete, c[ doar... Petre ]l ]mpinse la o parte, f[r[ r[spuns, zic`nd c[tre Toader Str`mbu: — Bine c[ veni=i, c[ tocmai eram s[ plec[m, s[ nu te mai a=tept[m, c[ uite, soarele e sus =i vine pr`nzul =i noi tot nu ne-am urnit! — Las[, c-avem vreme destul[, Petric[, =i nu ne gone=te nimeni! f[cu Toader. P`n[ mi-am a=ezat copila=ii, c[ i-am l[sat singuri... Nicolae Drago= puse cap[t vorb[riei. Erau vreo dou[zeci cei ce fuseser[ ]n c`rcium[ =i se aleseser[ s[ porneasc[. Tocmai atunci sosi g`f`ind de alerg[tur[ =i Chiril[ P[un, cu un b[\ noduros ]n m`n[. — Sta\i, b[ie\i, s[ nu pleca\i f[r[ mine! strig[ d`nsul de-abia r[sufl`nd. C -ar fi mai mare ru=inea s[ lipsesc eu, c`nd =ti\i doar bine ce-am p[\it cu... — Apoi nici s[ st[m p`n[ te scormone=ti t[lic[... ]l ]ntrerupse Nicolae, f[r[ a-=i sf`r=i nici el g`ndul. Numai c`nd observ[ c[ ceata gata de drum se dublase, ad[ug[ schimb`nd glasul: Nu mai veni\i
88 Liviu Rebreanu at`\ia degeaba, m[i oameni, c[ n-avem lips[! +-apoi sunt =i acolo oameni s[ mai puie m`na, de-ar trebui! B[tr`nul de adineaori, care se v`r`se ]n fa\[, zise iar t`nguitor: — V[d c[ umbla\i =i face\i, =i de noi n-ave\i grij[, m[i fl[c[i!... Apoi a=a... — Taci mulcom, mo=ule, c[ avem ]nt`i ni=te r[fuieli, dar pe urm[ om face noi cum o fi mai bine, cu to\ii! zise Petre cam \an\o=, ca un coco= t`n[r c`nd se g[te=te s[ c`nte. Grupul porni ]n sus, spre Lespezi. Numai Toader Str`mbu cu toporul =i Chiril[ P[un cu b[\ul, ]ncolo to\i cu m`inile goale. }ntre ei parc[ cel mai m`ndru era Ilie C`rlan, care se tot uita ]napoi =i r`dea spre cei mul\i, r[ma=i t[cu\i pe loc. — Da oare unde se duc tocmai ]n sus? zise Vasile Zidaru dup[ ce ceata se mai dep[rt[ pu\in. Ori umbl[ tot dup[ Babaroaga? C`rciumarul Busuioc, care r[m[sese printre oameni, bolbo- rosind ]nfrico=at, ]=i rec[p[t[ deodat[ curajul, ca =i c`nd ar fi sc[pat de primejdie: — Ce mai ]ntrebi, Vasile, unde se duc?... Tu nu-i vezi c[ s-au apucat de revolu\ie?... Mai bine ]ntreab[ ce au cu mine b[ie\ii [=tia? C[ eu n-am f[cut r[u nim[nui, oameni buni, =i... Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la u=a Nadinei, ]n od[i\a dintre dormitor =i sufragerie. Cucoana o pusese s[ z[vo- rasc[ toate u=ile, ba le-a mai =i ]ncercat ea ]ns[=i, s[ vaz[ dac[ sunt bine ]ncuiate. I-a spus c[ i-e fric[ de t`lhari =i fata a r`s. Acuma, diminea\a, Ileana s-a trezit =i a ie=it bini=or ]n sufrage- rie, s[ nu tulbure odihna cucoanei. Deschise u=a cerdacului =i ferestrele de la salon =i sufragerie; voia s[ se poat[ apuca de dereticat p`n[ se va scula cucoana. Apoi ]=i lu[ a=ternutul s[-l treac[, prin coridor =i buc[t[rie, acas[. }n buc[t[rie, unde duduia focul, erau p[rin\ii ei, am`ndoi sup[ra\i =i sp[im`nta\i. — Hai, fato, nu dospi ca boierii, c[ nu-i vreme de dormit! o ]nt`mpin[ tat[l s[u. Hai, c-am dat de mare belea, c[ numai astea ne mai lipseau!
89 R[scoala. Vol. II Adineaori, c`nd r[s[rea soarele, Dumitru s-a dus de a sculat pe =oferul cucoanei, cum se ]n\elesese. A stat p`n[ ce a ie=it afar[ neam\ul din od[i\a lui, apoi a plecat s[ dea o rait[ pe la hambare, ca ]n toate dimine\ile. C`nd s-a ]ntors a g[sit pe Rudolf ]n poart[, pr[v[lit la p[m`nt, plin de s`nge, cu capul spart. Se vede c[ ie=ise p`n[ ]n uli\[, s[ se uite mai bine la focul cel mare dinspre Ruginoasa, =i atunci l-au tr[snit cei care-l p`ndeau. Nu =tie cine s[ fie, dar asear[ a auzit a=a, o vorb[, c[ neam\ul cucoanei n-are s[ scape de-aici f[r[ s[ m[n`nce o b[taie sor[ cu moartea, pentru c[ =i el ar fi b[tut r[u de tot ni=te copii ]n Amara, alalt[ieri. L -a luat ]n c`rc[ =i l-a dus ]n od[i\[, unde zace =i acuma ca un bolovan, m[car c[ l-a sp[lat de s`nge =i l-a legat la cap... Ileana s[-i spuie deci cucoanei, c`nd se va trezi, ce s-a ]nt`mplat, ca s[ chibzuiasc[ dumneaei ce-i de f[cut, deoarece, ]n halul ]n care se afl[, =oferul nu e ]n stare s[ duc[ ma=ina. Dar nici s[ mai z[boveasc[ pe-aici cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are s[ se ]ntind[ =i ]ncoace, negre=it, =i oamenii sunt ]nd`rji\i. De aceea el s-a g[tit s[ porneasc[ ]ndat[ cu bri=ca, numai s[ adape calul, la Gliganu, la st[p`nul lui, s[-i dea de =tire... Primarul Pravil[ cu plutonierul Boiangiu =i cu logof[tul Bumbu se ]ntoarser[ osteni\i, negri de fum =i de funingine. C[ru\a intr[ ]n curtea conacului, dup[ ce oprise o clip[ ]n uli\[ s[ se dea jos cei doi jandarmi. Boiangiu ]nsu=i numai cu mare greutate s-a l[sat convins s[ se prezinte boierului Miron, socotind c[ datoria lui acuma este s[ vegheze la post necontenit, s[ nu se pomeneasc[ cu vreun atac prin surprindere din partea s[tenilor. Miron Iuga era sculat =i-i a=tepta. V[zuse fl[c[rile de la Ruginoasa =i a aflat de la arga\i c`te ceva. }n primul moment a chemat pe Ichim, s[ puie caii =i s[ plece la fa\a locului. S-a r[zg`ndit. Dac[ s-a dus logof[tul, se va fi f[cut acolo ce se putea. Prezen\a lui cel mult i-ar fi st`njenit =i poate ar fi precipitat alte urm[ri... De ieri, dup[ ]ntrunirea cu prefectul, a presim\it c[ se
90 Liviu Rebreanu va ]nt`mpla ceva ce nu se mai poate ]mpiedica. Interven\ia prefectului a fost pic[tura de vitriol ]ntr-un pahar plin ochi. O atitudine energic[ sau un gest de autoritate, ]nso\it de m[surile respective, ar mai fi ]nfrico=at pornirile anarhice latente. Frica este singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul a venit cu duhul bl`nde\ii =i cu tocmeala, semne de sl[biciune. Astfel s-a ]ncurajat ]ndr[zneala celor ce ]nc[ =ov[iau. Ceea ce vroise s[ ]ncerce Grigore a ]ncercat Boerescu. Fl[c[rile de la Ruginoasa se ]nf[\i=au pentru Miron Iuga ca o cumplit[ confirmare a prevederilor sale. Ascult[ relat[rile celor trei cu un calm, parc[ nici n-ar fi fost vorba despre averea lui pref[cut[ ]n cenu=[. I se spuse c[ focul a pornit de la =irele de nutre\. C`nd s-a prins de veste, ardeau toate =i fl[c[rile cuprinseser[ hambarele =i grajdurile. Oamenii cur\ii au s[rit s[ salveze vitele. Cele mai multe ]ns[ au pierit, fiindc[ abia se mai putea cineva apropia de acareturi. Chiar s[ fi fost ap[ =i s[ fi dat ajutor to\i s[tenii, anevoie s-ar fi putut potoli pr[p[dul. |[ranii s-au urnit greu. Numai cei mai ]nvecina\i s-au ridicat s[-=i apere casele lor. Ceilal\i dormeau, parc[ erau mor\i. Puneau m`na ]n sil[ =i fiecare se g`ndea numai s[ =terpeleasc[ c`te ceva... Plutonierul ]=i exprim[ p[rerea c[ focul a fost pus de oamenii din Amara. A=a i-au spus c`\iva \[rani ]ntreba\i, precum =i colegul s[u de la Izvoru, care a venit de asemenea acolo mai spre dimi- nea\[. — Ai vreo speran\[ s[-i descoperi? ]ntreb[ b[tr`nul Iuga atunci cu o ]nviorare subit[... — Cred c[ i-a= descoperi, dac[... Boiangiu ezit[ c`teva clipe p`n[ s[ m[rturiseasc[ limpede c[ nu prea ]ndr[zne=te s[ ]ntrebuin\eze metoda lui obi=nuit[. |[ranii au devenit foarte turbulen\i =i ar\[go=i, cum s-a vazut =i ieri, ]n fa\a domnului prefect. Cu vorba simpl[ sau cu amenin\[ri nu se mai pot ]nfr`na. Nici cu for\a nu cuteaz[ s[ procedeze deocam-
91 R[scoala. Vol. II dat[, pentru c[ n-are destui oameni =i i-e team[ s[ nu provoace r[scularea satului ]ntreg =i s[-=i atrag[ pe urm[ vreo pedeaps[ grav[. De aceea ]ncearc[ s[ men\in[ ordinea cel pu\in ]n Amara prin indulgen\[ =i convingere, cum i-a recomandat, nu mai departe dec`t ieri, comandantul companiei. Altfel azi-noapte n-ar fi l[sat s[ treac[ fluier`nd grupul de \[rani ]ntre care el e sigur c[ se aflau incendiatorii de la Ruginoasa. Miron Iuga recuno=tea c[, ]n situa\ia actual[, a=a cum a fost l[sat[ s[ se dezvolte, plutonierul ]ntr-adev[r nu mai era ]n stare dec`t s[-=i apere propria-i piele. De altminteri nici lui nu-i r[m`nea altceva de f[cut. Acuma nu mai poate fi vorba dec`t s[ dureze p`n[ c`nd cei de sus vor ]n\elege, ]n sf`r=it, c[ r[zmeri\a pe care au fermentat-o nu e o mascarad[ ca manifesta\iile lor de la Bucure=ti =i vor lua m[suri s-o st`rpeasc[. Totu=i ]ndemn[ pe primar =i plutonier s[-=i fac[ datoria: — Sunt =i oameni cumin\i ]n sat, poate mai mul\i dec`t cei tic[lo=i. Pune\i-i =i pe ei s[ se mi=te =i s[ nu se lase cople=i\i de r[uf[c[tori, c[ci =i ei sunt amenin\a\i de pr[p[dul care vine. Popa Nicodim ce face?... S[ nu uite nimeni c[ are s[ vie =i ceasul socotelilor, c`nd to\i vor trebui s[ dea seama! }n fa\a conacului din Lespezi, ]n uli\[, c`\iva \[rani vorbeau despre foc. }l socoteau un semn. O fi bun, ori o fi r[u? Matei Dulmanu, care fusese asear[ prin Amara, se tot uita ]n jos, parc-ar fi a=teptat pe cineva. Bodog[ni ca pentru sine: — Numai focul cur[\[ p[catele! Ceilal\i cl[tinar[ din cap =i unul observ[ c[ asta-i vorb[ cu t`lc mare. Matei z[ri atunci p`lcul de oameni din Amara apropiindu- se =i zise u=urat: — Vine ea =i vremea dezleg[rii t`lcurilor, n-ave\i grij[! Am[renii se mai ]nmul\iser[. Pe drum i-a ajuns din urm[ Pavel Tunsu, iar al\ii s-au ag[\at din curiozitate.
92 Liviu Rebreanu Se sf[tuir[ cu Matei Dulmanu =i apoi se ]mp[r\ir[ ]n dou[. Cei mai mul\i trecur[ cu Nicolae Drago= ]nainte. — Duce\i-v[, duce\i-v[, c[ suntem destui aci! zise Petre. +i de-or mai trebui oameni, nea Matei =tie vorba noastr[! — Eu r[m`n cu t[lic[, nea Petric[! vorbi Ilie C`rlan cu ]nsufle\ire. — D-apoi d`n=ii ce treab[ au? r[spunse Matei Dulmanu, ar[t`nd pe cei cu care st[tuse. — Tocmai! f[cu Petre. Da s[ nu pierdem vremea cu mult[ vorb[ nici noi, c[ ceilal\i uite-i cum zoresc! Nadina transformase, c`t s-a putut, dup[ gustul ei dormitorul conacului. Gogu =i Eugenia se mul\umeau la \ar[ cu un confort relativ, ]n care nu intrau preocup[ri de frumos, ci numai de util. Nadina nu voia s[ renun\e la minimul de artistic nici ]n voiajuri, ]n camerele de hotel unde avea s[ petreac[ o noapte, dou[. Patul monumental =i masiv pentru dou[ persoane, cu care se m`ndrea Gogu, spun`nd c[ te odihne=ti ]ntr-]nsul ca la s`nul mamei, Nadinei i se p[rea c-ar ]n[bu=i-o =i prin scufundarea ]n moliciunea lui, dar mai cu seam[ prin monstruoasa-i lips[ de propor\ii =i de gust. }n col\ul dinspre vestibul, aproape de una din ferestrele mari, cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatic[ spre gr[dina de flori, i se pusese o canapea simpl[, larg[, pe care noaptea ]nt`i a dormit sc[ldat[ dup[ oboseala c[l[toriei. Azi-noapte, ]ns[, somnul a ocolit-o, de=i l-ar fi dorit mai mult ca oric`nd, tocmai ca s-o scape de frica insistent[ ce pusese st[p`nire pe toat[ fiin\a ei. Mereu i se n[z[rea c[ aude pa=i, prin gr[din[ sau prin celelalte camere, c[ a b[tut cineva ]n geam, c[ o m`n[ a ]ncercat clan\a de la vestibul... De c`te ori ajungea ]n semiluciditatea ce prece- deaz[ somnul, c`te un zgomot nou, straniu, o f[cea s[ tresar[, s[-i ]ndep[rteze odihna. De-abia spre diminea\[, dup[ ce a ascultat un r[stimp cum ]=i r[spundeau coco=ii din sat, vestind apropierea r[s[ritului, a adormit de-a binelea. Tot un c`ntec de coco=, sub fereastra ei, ]n gr[din[, a de=teptat-o adineaori dintr-un vis at`t
93 R[scoala. Vol. II de pl[cut, c[ nici nu =i-l putea aduce aminte, r[m`n`ndu-i doar senza\ia =i regretul c[ nu l-a putut visa p`n[ la sf`r=it. F[r[ s[-=i dea ]nc[ seama unde se afl[, c`teva clipe f[cu sfor\[ri, cu ochii ]nc[ ]nchi=i, s[ adoarm[ iar, ca s[ poat[ continua visul sau m[car s[ =i-l reaminteasc[. }n loc de aceasta, ]=i rede=tept[ frica ur`t[ cu care s-a luptat toat[ noaptea =i deodat[ se dezmetici... Nu ]ndr[z- ni s[ deschid[ pleoapele, parc[ nev[z`nd nimic ar fi mai ]n sigu- ran\[. Era o t[cere mare. }=i auzi ]nt`i vibra\iile fire=ti =i de obicei neb[gate ]n seam[ ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur con- tinuu, infinit de delicat, apoi zv`cnirile ritmice ale inimii ]n piept =i, dup[ un r[stimp ce i se p[rea nesf`r=it, ]i r[sun[ ]n timpane, brusc =i strident, cotcod[citul indignat al unei g[ini ]n gr[din[, at`t de clar, ca =i c`nd fereastra ar fi fost larg deschis[. Zgomotul acesta nea=teptat ]i zg`l\`i inima o clip[, dar ]ndat[ ce ]l identific[, spaima i se transform[ ]ntr-un sentiment de ]ncredere. }ntinse m`na spre mescioara pe care ]=i pusese micul ei ceasornic de aur. — O pt! murmur[ ea examin`nd cadranul. C`t sunt de obosit[! Parc[ nici nu m-a= mai ridica din culcu=!... +i totu=i trebuie s[ plec! Am ]nt`rziat... A= putea fi pe drum, dac[... Numai Rudolf s[ fie gata, eu ]ntr-o jum[tate de or[ sunt ]n ma=in[... Dar fata asta pe unde o fi umbl`nd? }ncepu s[ strige, lungind =i c`nt`nd silabele: — Ileana... Ilenu\o!... Unde e=ti, Ilenu\o?... Ileana!... Peste c`teva secunde capul fetei ap[ru ]n cr[p[tura u=ii de la vestibul, ]ncetinel, ca =i c`nd n-ar fi fost sigur[ dac[ a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a p[rut. — Hai, feti\o, intr[!... Te-ai sculat? zise Nadina ]ntinz`ndu-se alene sub plapum[ =i r[sf[\`ndu-se ca o pisic[ la c[ldur[. Rudolf a scos ma=ina? Ileana, frumu=ic[ =i cur[\ic[, avea ve=nic un r`s zglobiu, care-i pl[cea Nadinei, ]nc`t o =i ]ntrebase dac[ n-ar vrea s[ mearg[ cu ea la Bucure=ti. Acuma ]ns[ r`sul ei era speriat.
94 Liviu Rebreanu — Iar te-a certat maic[-ta, Ilenu\o? urm[ Nadina v[z`nd-o a=a. Aide, nu mai fi trist[, c[ nu-\i =ade bine! — Vai, coni\[ drag[... Cum deschise gura, cum o n[p[di pl`nsul. Abia printre lacrimi =i oft[ri izbuti s[ spuie ce-a p[\it =oferul =i c[ arde Ruginoasa. Nadina ]ns[=i, parc[ n-ar fi p[truns cuvintele, nu-=i d[du seama ]ndat[ de ]n\elesul lor =i ]ntreb[: — Bine, bine, dar ma=ina e gata? Fiindc[ trebuie negre=it s[ plec... C`nd apoi se dumeri, fu cuprins[ de o groaz[ at`t de violent[, c[ r[mase ]mpietrit[ ]n pat, cu plapuma p`n[ sub b[rbie, uit`ndu-se la Ileana cu ni=te ochi m[ri\i, ]n care tremura o lucire sticloas[. Numai ]ntr-un t`rziu ]ncepu s[ b`lb`ie cu un glas str[in, fr`nt =i neputincios: — Ce fac eu acuma, Ilenu\o?... Acuma o s[ m[ omoare =i pe mine, acuma... Fata o iubea =i-i era mil[ de frica ei. Prinse curaj =i-i explic[ cu ]nsufle\ire =i cu vorbe pline de ]ncredere c[ tat[l s[u s-a dus de multi=or s[ vesteasc[ pe boierii din Gliganu despre ce s-a ]nt`mplat =i boierii vor veni cu tr[sura cea mai bun[ =i o vor lua-o, a=a c[ poate s[ fie lini=tit[ =i s[ nu-=i fac[ inim[ rea deloc. De altfel oamenii de aici nu sunt haini =i n-ar cuteza s[ se dea la r[ut[\i... Nadina o asculta =i nu pricepea bine, dar glasul ei o m`ng`ia =i-i alin[ ]n suflet r[nile spaimei. Apoi deodat[ arunc[ la o parte plapuma =i zise pripit: — Atunci s[ m[ ]mbrac, s[ m[ g[seasc[ gata... D[-mi tu, feti\o, halatul, repede =i pe urm[... Se r[suci pe marginea canapelei, ]=i potrivi t[lpile ]n papucii moi, se ridic[ ]n picioare =i-=i scoase c[ma=a de noapte, arunc`nd- o pe a=ternut. R[mase goal[, cum ]i pl[cea at`t de mult s[ umble acas[, ]n dormitorul ei, ]ntre oglinzile care-i r[sfr`ngeau toate rotunjimile corpului =i-i m[guleau ]ncrederea ]n frumuse\ea ei.
95 R[scoala. Vol. II Acuma nu se g`ndise s[-=i admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. De=i ]n odaie era cald, o cutremura un fior de frig. — Aide, Ilenu\o, aide, c[ mi-e r[coare, murmur[ ea str`n- g`ndu-=i s`nii cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept. — Doamne, coni\[, frumoas[ mai sunte\i! f[cu Ileana ]n extaz, aduc`ndu-i halatul =i v[z`nd-o goal[-golu\[. Nadina sur`se f[r[ s[ vrea. Admira\ia o ]nc`nta totdeauna... Pe c`nd fata ]i punea pe umeri neglijeul de m[tase moale, alb[, =i ea c[uta s[-=i v`re bra\ul ]n m`neca larg[, se auzi afar[, ]n curte, g[l[gie de glasuri. — Uite c-or fi =i sosit boierii, coni\[ drag[! strig[ Ileana cu bucurie. — Du-te repede, feti\o! =opti Nadina cu vocea uscat[ de emo\ie. +i ]ntoarce-te s[-mi spui! Ileana o zbughi afar[ prin vestibul. Nadina ]=i sim\ea inima zv`rcolindu-se de ner[bdare. }i tremurau genunchii. }=i ]mpreun[ ]n fa\[ foile halatului =i se l[s[ pe marginea canapelei. Asculta, ]ncord`ndu-=i cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea s[ aleag[ vocea arenda=ului sau pe a avocatului =i nu izbutea, parc[ ar fi pierdut amintirea lor. „Dar dac[ nu sunt ei?“ ]i trecu prin minte ca o str[fulgerare. Sim\i o ]ncle=tare ]n inim[ at`t de dureroas[, c[ vru s[ \ipe. }n clipa aceea ]ns[ auzi foarte deslu=it ni=te pa=i boc[nind gr[bit ]n vestibul. Apoi u=a se deschise furtunos, parc-ar fi s[rit din \`\`ni =i ]n fa\a ei ap[ru un \[ran t`n[r, voinic, osos, cu c[ciula neagr[, ]nfundat[ \an\o= ]ntr-o parte, cu ochii negri, ]ncrunta\i, cu laib[rul negru peste c[ma=a lung[, cu ni=te bocanci grei ]n picioare. Tr`ntind u=a, Petre Petre se pro\[pi ]naintea Nadinei: — Cucoan[, de ce...? Glasul i se curm[ brusc ca =i c`nd o m`n[ furioas[ i s-ar fi ]nfipt ]n beregat[. Nadina, ]n primul moment de spaim[, a ]nceput
96 Liviu Rebreanu gestul de a se scula ]n picioare. Genunchii ]ns[ n-au rezistat, ]nc`t la mijlocul mi=c[rii a c[zut ]napoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desf[cut, dezvelindu-i s`nii, p`ntecele, picioarele, f[r[ ca ea s[-=i mai dea seama. Ochii ei ]ngrozi\i priveau pe \[ranul care n[v[lise ]n camera ei. }ntr-o fr`ntur[ de secund[ i se p[ru cunoscut, ]=i reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania c`nd s-au speriat caii, =i c`t a impresionat-o atunci for\a lui neobi=nuita =i siguran\a lui lini=tit[, apoi c[ totu=i acuma tocmai acela=i om a venit s-o omoare. }n aceea=i vreme ]i auzea ]ntrebarea r[cnit[ =i ]i vedea ochii. Observ[ ]n clipa urm[toare c[ i se ]neac[ glasul =i ]n privirea lui o str[lucire nou[ ]n locul ]ncrunt[rii. Str[lucirea aceasta lacom[ =i tulbure a remarcat-o de at`tea ori ]n ochii mai tuturor b[rba\ilor =i totdeauna a m[gulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigur[ a pasiunilor ce le de=teapt[ frumuse\ea ei. Privirea \[ranului o ardea ca o flac[r[. O sim\ea cum i se plimb[ pe corp =i deodat[ ]n\elese ca corpul i-e dezv[lit. S[ri ]n picioare str`ng`ndu-=i h[latul pe piept =i strig`nd disperat[: — Ce vrei s[ faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!... Petre t[lmaci strig[tul ei ca o chemare. S`ngele ]i fierbea ]n vine =i-i ro=ise toat[ fa\a, p`n[ =i bulbii ochilor. Nu mai vedea nimic afar[ de figura ei ]ngrozit[ =i cu at`t mai ispititoare, =i de haina alb[, u=oar[, sub care ]i z[rise carnea. }ntinse instinctiv bra\ele cu m`ini mari, noduroase, ca =i c`nd ar fi vrut s[ opreasc[ o pornire ce nu se mai poate ]n[bu=i, b`lb`ind neputincios: — Apoi... de ce... s[ nu... te... Nadina d[du s[ fug[ spre cealalt[ fereastr[. O m`nec[ a halatului atinse o m`n[ ]ntins[ a lui Petre. Degetele o ]n=f[car[ singure. — Las[-m[, las[-m[!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zb[t`ndu-se s[-=i smulg[ m`neca din m`na lui. Deodat[ sim\i bra\ul lui v`njos cuprinz`ndu-i mijlocul. Cu o lunecare de =op`rl[ se smulse din hain[, l[s`nd-o ]n m`inile lui,
97 R[scoala. Vol. II iar ea, goal[, alerg[ ]n col\ul dinspre sufragerie =i se piti dup[ speteaza unui fotoliu. Lucirea mat[ a trupului ei st`rni mai aprig pornirea b[rbatului. Zv`rli haina ce-o \inuse ]n m`ini parc[ i-ar fi oferit-o s[ se ]mbrace =i se apropie de fotoliu cu bra\ele deschise ca la un joc de-a ascunselea. — Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei s[ faci ?! \ipa Nadina cu capul deasupra spetezei, urm[rindu-i mi=c[rile cu ochii holba\i de spaim[. C`nd Petre ajunse l`ng[ fotoliu, Nadina \`=ni din ascunz[toare s[ treac[ spre u=a vestibulului =i pe acolo afar[. Bra\ul lung al lui Petre ]i a\inu calea =i-i ]ncol[ci mijlocul. — Las[-m[!... Ajutor! Petre o ridic[ ]n sus ca pe o p[pu=[ =i o ]ntoarse cu fa\a spre d`nsul, cuprinz`ndu-i cu cel[lalt bra\ picioarele peste =olduri. }=i l[s[ capul pe spate ca s[-=i ]nal\e privirea spre ochii ei. Nadina, zv`rcolindu-se, ]nt`lni privirea aprins[ =i-i v[zu obrajii inunda\i de o bucurie mare. }ncepu s[-l izbeasc[ cu pumnii peste fa\[, peste cap, ]i smulse c[ciula =i-l lovi peste ochii ]n care pofta ardea ca o v`lv[taie. El r[bd[ loviturile ei ca ni=te m`ng`ieri p`n[ ce, lu`ndu-=i seama, ]=i ascunse obrajii pe p`ntecele ei. Nadina nu sim\ise m`inile aspre care-i str`ngeau =oldurile =i mijlocul, dar acuma sim\ea cum ]i zg`rie pielea must[\ile =i buzele lui fierbin\i. Zb[t`ndu-se necontenit, corpul ei alunec[ u=or ]n jos p`n[ ce gura \[ranului ajunse s[ se scufunde ]ntre s`nii ei mici =i rotunzi. Buzele lui ]nsetate se oprir[ deasupra unuia, mozolindu-l p[tima= c`teva clipe =i, ]n sf`r=it, din\ii mu=car[ ca ]ntr-o piersic[ p`rguit[. — M[ doare!... Ajutor!... D[-mi drumul! \ipa Nadina, ]ncep`nd iar[=i s[-l izbeasc[ peste cap. Atunci b[g[ de seam[ c[ Petre, str`ng`nd-o =i s[rut`nd-o, se retr[sese p`n[ aproape de divanul cu plapuma bo\it[ de pe care se sculase ea adineaori. +i, f[r[ a-=i fi ridicat fa\a dintre s`nii ei, c[l[uzit numai de l[comia instinctului, o a=ez[ ]ncet pe spate, de-a 7 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
98 Liviu Rebreanu curmezi=ul canapelei, ]ncol[cindu-i mijlocul cu un bra\, iar cu cel[lalt sprijinindu-se . Nadina ]=i ]nfipse degetele ]n p[rul lui, zg`l\`ind cu furie. Deodat[ sim\i m`na lui grea ca un mai ]ntre pulpele ei lipite, desp[r\indu-le =i f[c`nd loc genunchilor lui. Aceea=i m`n[ ]i pip[i o clip[ p`ntecele cu mi=c[ri aspre. Nadina se zv`rcolea neputincioas[ sub greutatea b[rbatului, leg[n`ndu-=i capul pe dunga canapelei: — Nu vreau!... Ajutor!... Ajutor! Petre ]=i ridic[ atunci capul dintre s`nii ei =i morm[i r[gu=it: — Stai bini=or... Stai, c[ doar nu te m[... Uite-a=a! Nadina avu o cutremurare dureroas[. Se mai zb[tu c`teva clipe, apoi \ipetele ei devenir[ tot mai slabe, iar m`inile ei loveau numai ca ni=te aripi pl[p`nde. Apoi sc`ncetele ei se transformar[ ]n gemete sacadate, dominate, =i acelea, de g`f`iturile fl[c[ului. Cu ochii str`n=i =i gura ]ntredeschis[, capul Nadinei se leg[na mereu, ]n timp ce bra\ele ei ]ncolaceau incon=tient g`tul b[rbatului care-i r[scolea toat[ fiin\a ]ntr-o ]nfiorare ame\itoare. Se sim\ea p[truns[ de o bucurie at`t de intens[, parc[ s-ar fi ]mp[rt[=it dintr-o tain[ necunoscut[, amar[ =i dulce, mai presus de toate. R[mase istovit[ cu fa\a-n sus, nemi=cat[, cu pleoapele ]nchise. Deodat[, glasul lui Petre, pu\in batjocoritor, r[sun[ ca dintr-o dep[rtare mare: — Apoi vezi, cucoan[, degeaba ai \ipat =i te-ai zv`rcolit, c[ doar nu te-am ... Nadina se ridic[, parc[ s-ar fi trezit dintr-un co=mar. }=i ]nveli goliciunea cu c[ma=a de noapte ce-i era la ]ndem`n[ =i-=i acoperi fa\a cu m`inile, sim\ind numai o sc`rb[ infinit[ de corpul pe care =i-l adorase. Petre ]=i luase c[ciula de jos =i o ]nfundase ]n cap. St[tu o clip[ examin`nd pe Nadina, parc[ de-abia acuma ar fi v[zut-o mai bine. Murmur[ ]n sine cu o ridicare de umeri: — Cucoan[, necucoan[...
99 R[scoala. Vol. II Apoi ad[ug[ cu un glas care se silea s[ fie poruncitor: — Dac[ \i-e drag[ via\a, cuconi\[, s[ fugi!... Ai auzit ? S[ fugi ]ndat[, altfel... Nadina se uit[ la d`nsul, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles, fiindc[, ap[r`ndu-=i trupul, a uitat primejdia adev[rat[. Din ]nf[\i=area lui se dumeri, ]=i aduse aminte =i zise sc`ncit: — Unde s[ fug ?... Scap[-m[!... Ce s[ fac ? Petre nu voia s[ se ]nduio=eze. Repet[ mai aspru: — F[ ce te-o ]ndrepta Dumnezeu, cucoan[, numai nu z[bovi deloc... Ie=i morfolindu-=i sf`r=itul. Nadina ]i auzi bocancii pe du=u- mele. }=i c[ut[ ciorapii, b[l[b[nind cu m`na l`ng[ canapea =i =o=[ind din buzele uscate, parc[ ar fi vorbit cu cineva: — Trebuie s[ plec... Unde s[ plec?... Doamne, Doamne, unde s[ plec? 3 Platamonu, ie=ind azi-noapte, ca ]n toate nop\ile, s[ dea o rait[ prin curte, a v[zut lumina focului spre r[s[rit. +i-a zis c[ trebuie s[ fie ]n Teleorman, la grani\a jude\ului, sau poate la Izvoru. }n orice caz era semn c[ r[zmeri\a se apropie =i m`ine-poim`ine va izbucni =i pe aici. Hot[r] deci c[ vor profita =i ei de plecarea Nadinei =i se vor ag[\a de ma=ina ei p`n[ la Pite=ti. Era c`t p-aci s[ scoale pe nevast[-sa, s[ se sf[tuiasc[ ce s[ ia de prin cas[ afar[ de bani =i bijuterii. Azi-diminea\[ a de=teptat mai devreme =i pe Aristide, care obi=nuia s[ doarm[ p`n[ spre amiazi. Aristide s-a cam bosumflat c[ i-a stricat somnul cel mai dulce =i l-a ironizat ca a ajuns =i d`nsul fricos ca avocatul Stavrat care, de c`nd a venit, numai ]ntr-un tremurici o duce. Totu=i s-a sculat fiindc[ ]n realitate lui ]i era mai fric[ =i parada doar, ca s[-=i dea aere eroice =i s[ se fac[ mai interesant ]n fa\a tat[lui s[u de a c[rui dragoste profita =i abuza ]n toate felurile.
100 Liviu Rebreanu Pe la =apte erau to\i trei gata de drum. Olimp Stavrat barem se preg[tise de asear[ =i dormise ]mbr[cat, ca s[ nu-l surprind[ un eventual atac nocturn. Fire=te, Platamonu se ferise s[ vesteasc[ pe cineva dintre slugi sau arga\i, s[ nu mearg[ cumva vestea prin sat =i s[ se alarmeze \[ranii ori s[ se ]ncurajeze la tulbur[ri. Dup[ ce vor fi plecat se va ]nt`mpla ce-o vrea Dumnezeu. La opt jum[tate, pe c`nd se impacientau c[ Nadina nu sose=te, desigur pentru c[ n-a renun\at la lenevie =i cochet[rie nici ]n momentele acestea de pericol, se pomenir[ cu Dumitru Ciulici. Dup[ un minut de consternare, avocatul Stavrat ]=i exprim[ indignarea c[ „cucoana asta are sa ne nenoroceasc[ pe to\i“, ad[ug`nd c[ de ce n-a venit =i dumneaei cu c[ru\a acestui om de omenie, c[ nu i-ar fi c[zut deloc boieria, ]n loc s[ oblige pe toat[ lumea s[ a=tepte acuma cine =tie c`t p`n[ ce se vor n[pusti \[ranii asupra lor s[-i masacreze. Aristide propuse s[ mearg[ repede Dumitru cu careta =i s-o aduc[ ]ncoace, iar p`n[ atunci s[ se preg[teasc[ tr[sura cu care apoi s[ plece cu to\ii la Coste=ti. Platamonu g[si ]ns[ mai cuminte s[ se ]mbarce ]ndat[ ]n tr[sura cea mare, s[ treac[ prin Lespezi, s-o ia pe Nadina =i de acolo s[ ias[ prin Cantacuzu ]n =oseaua jude\ean[, care e sigur[ =i probabil p[zit[ de jandarmi sau armat[. Porunci deci s[ puie caii imediat. St[teau cu to\ii ]n cerdac, a=tept`nd s[ ias[ tr[sura =i cer`nd ]n r[stimp de la Dumitru Ciulici am[nunte. Doamna Platamonu se mai ]nv`rtea prin cas[, pl`ng`nd =i d`nd mereu ]n grija slujnicelor s[ ia seama =i s[-i apere lucrurile, c[ pe urm[ nici ea n-are s[ le uite pe ele. Dumitru, ]nv`rtind c[ciula ]n m`ini, tocmai spunea l`ng[ scar[ c[ lespezenii sunt lini=ti\i =i le pare r[u c[ se am`n[ mereu muncile, c`nd o ceat[ de vreo patruzeci de \[rani n[v[li pe poart[ cu mare g[l[gie, c`\iva ]nv`rtind ni=te be\e ]n aer. Cei trei ]ncremenir[ pe scaune. }ntr-o clipire oamenii ]ncon- jurar[ cerdacul strig`nd, suduind, ]nv[lm[=indu-se, parc[ fiecare ar fi vrut s[ ajung[ mai ]n fa\[. Dumitru singur r[m[sese cu capul
101 R[scoala. Vol. II gol ]n mijlocul mul\imii m`nioase. Arga\ii ie=ir[ de prin grajduri, privind mira\i. Vizitiul ap[ru cu caii s[-i ]nhame la tr[sura scoas[ din =opron. Platamonu se reculese, se scul[ ]n picioare =i ]ntreb[ cu o mutr[ nedumerit[ =i prieteneasc[: — Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a sup[rat? Zeci de glasuri r[spunser[ deodat[, r[cnind care de care mai v`rtos. Erau sud[lmi, =i oc[ri, =i amenin\[ri, toate topite ]ntr-un vacarm asurzitor, din care nu se ]n\elegeau dec`t fr`nturi de vorbe murdare... Platamonu ]=i rotea ochii holba\i peste fe\ele str`mbate de furie =i recuno=tea \[rani din Amara, din Lespezi =i din Gliganu. }=i opri privirea asupra lui Chiril[ P[un, care era mai ]n fa\[, al[turi de fratele ]nv[\[torului Drago=, =i-i zise cu bl`nde\e: — Spune tu, Chiril[, care e necazul =i ce pofti\i de la noi, c[ tu =tii mai bine c[ eu nu m[ codesc niciodat[ s[... Chiril[ P[un ]ncepu cu glasu-i moale, obi=nuit, =i vorbind urc[ cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se ]n b[\ul nou, ]nc[ verde, ce-l avea ]n st`nga: — D-apoi ce poftesc dumnealor au s[-\i spuie singuri, c[ au gur[, dar eu am o r[fuial[ mai veche pentru Gherghina cu t`lharul [sta, care... Ajunse ]n cerdac =i, c`nd rosti vorba „t`lharul“, se repezi la Aristide, care =edea aiurit =i cu un z`mbet nepriceput pe buze, =i-i tr[sni peste obraz o palm[ at`t de zdrav[n[, de plesc[i, parc-ar fi dat cu o lopat[. — Nu da, Chiril[! apuc[ s[ strige Platamonu. }n clipa aceea, ]ns[, \[ranii t[b[rau peste ei cu pumnii =i cu picioarele, t[v[lindu-i pe du=umelele cerdacului. Avocatul Stavrat \ipa desperat: — Nu m[ omor`\i, fra\ilor!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din cas[ izbucnir[ strig[tele doamnei Platamonu =i ale femeilor, care se amestecau ]n zgomotul loviturilor =i al r[cnetelor. }nc[iera-
102 Liviu Rebreanu rea \inu numai c`teva momente. Apoi r[sun[ glasul lui Nicolae Drago=, ca o porunc[: — Ho!... Opre=te!... Las[-l, nea Chiril[!... Sta\i, m[i oameni, c[ noi n-am alergat p`n[ aci pentru ni\ic[ b[taie!... Nu mai da ]n el, b[iete, n-auzi?... Pe grecoteiul [sta am venit s[-l jug[nim, ca s[ nu mai poat[ s[ri pe fetele =i nevestele oamenilor! Urm[ o secund[ de z[p[ceal[. Unele glasuri ]ntrebar[ „ce-a zis“, altele strigar[ „vrea s[-l jug[neasc[“, iar al\ii urlau „dar mai bine s[-l omoare, c[ nu-i nici o pagub[“. Aristide, uluit mai mult de n[vala de lovituri ce se ab[tuse asupra lui, ]ngr[m[dit printre bocancii =i opincile \[ranilor, se g`ndea cum s-ar putea furi=a mai la o parte =i apoi s[ se fac[ nev[zut. Platamonu ]ns[ ]ncepu s[ zbiere ]ngrozit: — Iart[-l, Chiril[!... Oameni buni, fie-v[ mil[!... M[i Nicolae, iart[-l =i tu! Nu-l asculta nimeni. Cineva strig[: „Lua\i seama cu cei b[tr`ni!“ Al\ii ad[ugar[: „Face\i loc!... La o parte!“ Nicolae Drago= apuc[ de un picior pe Aristide, care izbutise s[ se strecoare pu\in mai departe, =i-l trase la mijloc, ]ntorc`ndu-l cu fa\a ]n sus. Pe urm[ strig[ ca un c[prar c`nd ]mparte corvezile: — Aide\i, voi, Terente cu Vasilic[, \ine\i-i m`inile, tu Costic[ =ezi pe el s[ nu se mi=te, voi \ine\i-l de picioare, a=a!... |ine\i bine, b[iete!... Hai, nea Chiril[, hai, scoate cu\itul, c-ai jug[nit destui porci =i e=ti me=ter! El ]nsu=i ]ncepu s[ descheie pantalonii lui Aristide care, d`ndu-=i acuma seama ce i se preg[te=te, r[cnea din r[sputeri. — Ia r[sfira\i picioarele, b[ie\i! strig[ Chiril[ P[un, ]ngenun- chind tacticos cu cu\itul ]n dreapta. |ine bine! |[ranii se ]ngr[m[deau roat[, privind cu ochii lacomi specta- colul. Platamonu se arunc[ nebune=te ]ntre d`n=ii: — Nu t[ia, Chiril[!... Aoleu!... Omor`\i-m[ pe mine, m[i oameni. Aoleu!
103 R[scoala. Vol. II C`teva bra\e ]l oprir[ pe loc, c`\iva pumni ]l izbir[, iar din mijlocul cercului glasul lui Chiril[ rosti cu imputare: — Uite, a=a m[ jeluiam =i eu c`nd mi-am v[zut pe Gherghina cu burta plin[ =i ho\ul [sta r`dea =i m[ batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de z`ng[nir[ geamurile: — Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tat[, nu m[ l[sa! }n vreme ce vaietele lui de durere se ]ngro=au =i r[gu=eau =i se transformau ]n groh[ituri =i apoi ]n gemete cu sughi\uri, Chiril[ P[un t[ia =i vorbea lini=tit, parc-ar fi operat un purcel: — Taci, coco=elul tatii, taci, c[ \i-ai b[tut joc destul de muierile noastre, de-acu s[ mai stai =i cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toat[ iarna, =i m-am pl`ns, =i m-am zb[tut pe la to\i oamenii... Nicolae Drago=, ]ntunecat, se uita =i bomb[nea =i din c`nd ]n c`nd arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zv`rcolea ]n m`inile \[ranilor, hohotind de pl`ns. — Na, gata, uite-le! f[cu Chiril[, ridic`ndu-se. — Pune-i -le pe piept, nea Chiril[, s[-=i fac[ tocan[ din ele! zise gros Nicolae Drago=, ]ntorc`ndu-se cu sc`rb[. C`teva r`sete izbucnir[, apoi strig[te =-apoi g[l[gia, care se potolise un r[stimp. Aristide r[m[sese ]ntins pe du=umele, ge- m`nd. Arenda=ul se smulse dintre \[ranii ce-l \inuser[ =i se arunc[ la fiul s[u: — Dragul tatii, dragul tatii... Of, t`lharii! Chiril[ P[un cobor] cu Nicolae ]n curte, iar ceilal\i ]i urmar[, l[rm[luind ]n ne=tire. Platamonu ]ns[ se dezmetici brusc, chem[ pe nevast[-sa, care le=inase de c`teva ori de groaz[, ]i spuse c[ trebuie s[ plece imediat cel pu\in la Coste=ti, la un medic, altfel se pr[p[de=te b[iatul. Pe urm[, cu o sfor\are desperat[, ridic[ pe Aristide de jos, ]l lu[ ]n bra\e ca pe un copil mic =i porni cu el printre \[ranii g[l[gio=i, care totu=i se d[dur[ la o parte =i-i f[cur[ loc, s[ traverseze ograda p`n[ la tr[sura preg[tit[ de adineaori
104 Liviu Rebreanu l`ng[ care vizitiul se ]nv`rtea uluit. +i p[=ind greu, cu feciorul ]n bra\e, urmat de doamna Platamonu =i de dou[ servitoare b[tr`ne, arenda=ul strig[: — Mitrofane, repede, caii, s[ plec[m la spital, c[ moare b[iatul! Oamenii, auzindu-l =i v[z`ndu-i, se mai lini=tir[, ca =i c`nd i-ar fi mi=cat durerea p[rintelui. Numai Drago= bufni cu aceea=i ur[ dispre\uitoare: — Duce\i-v[, duce\i-v[, c[ poate s[ i le puie la loc doftorii! Nu mai r`se nimeni. To\i se uitau cum se a=eaz[ arenda=ul ]n tr[sur[, \in`nd mereu pe bra\e pe Aristide, cum ]i ]nvele=te doamna Platamonu =i cum apoi se urc[ pe capr[, l`ng[ vizitiu, cum Dumitru Ciulici =i cele dou[ slujnice se sileau s[ le fie de ajutor. Apoi caii pornir[ spre poart[. Trec`nd pe l`ng[ grupul de \[rani, Platamonu, cu ochii pl`n=i =i glasul am[r`t, strig[: — Las[, Chiril[, c[ Dumnezeu e sus =i are s[ te bat[ mai r[u de cum m-ai lovit tu pe mine! — P`n[ la Dumnezeu m-a\i pedepsit voi destul! r[spunse Chiril[ P[un. — Mama voastr[ de grecotei! sudui printre din\i Nicolae Drago=. Tr[sura ie=i uruind pe poart[. Dup[ c`teva clipe Nicolae, mai r[corit, zise: — Acu noi am ispr[vit ce-am avut de ispr[vit =i ne putem ]ntoarce acas[, c[ mai avem =i alte treburi! Un vl[jgan, nemul\umit, ]l ]nfrunt[: — Da noi cum r[m`nem, m[i vere? C[ doar nu ne-am ridicat noi numai ca s[ pute\i jug[ni pe feciorul grecului! — Cum, b[iete, noi s[ v[ ]nv[\[m ce s[ face\i dac[ a\i sc[pat de ciocoi? se ]nfurie Drago=. Voi n-ave\i cap =i minte? Ori sunte\i copii de \`\[?... Hai, nea Chiril[! Haide\i, m[i oameni, care sunte\i din Amara, c[ noi om =ti ce s[ facem =i nu i-om ]ntreba pe d`n=ii!
105 R[scoala. Vol. II — A=a-i, a=a-i! f[cur[ c`teva glasuri. Umbla\i s[n[to=i, c[ nici noi n-om sta de poman[! Totu=i, dup[ ce se dep[rtar[ am[ranii, r[maser[ ]n curtea conacului, ]ncurca\i, ]nc`t unul chiar exclam[: — Ce-a fost asta, m[i cre=tini? Apoi deodat[, parc[ s-ar fi m`niat c[ nu sunt ]n stare s[ fac[ nimic, ]ncepur[ s[ strige care de care, s[ ]njure, s[ se ]ndemne: — Pune\i-i foc, m[i, ca la Ruginoasa!... Sta\i, m[i, s[ nu plec[m cu m`na goal[!... De ce foc, fra\ilor, mai bine s[ ne lu[m fiecare, c[-s pline hambarele!... Dumnezeu =i Maica Precista!... Hai, b[ie\i, nu pregeta\i!... Ce \i-e fric[, Ioane, c[ nu mai sunt boieri! Unul n[v[li spre cerdac unde slujnicele dereticau l[crim`nd. Ceilal\i, ca oile, n[v[lir[ dup[ el. Femeile fugir[ ]n cas[ cu \ipete de spaim[. De pe uli\[ soseau mereu al\i \[rani care prinseser[ de veste c[ se str`nge lumea la curte. Cei p[trun=i ]n cas[ se ]nver=unau l[rm[luind =i sp[rg`nd, ca =i c`nd s-ar fi luptat cu ni=te du=mani de moarte. C`te unul ie=ea ]nc[rcat cu cine =tie ce lucruri care i s-au p[rut lui mai de pre\ =i pleca s[ le duc[ acas[, chiuind de mul\umire, gr[bit s[ se ]ntoarc[, s[ mai aleag[ ceva p`n[ nu se pr[p[de=te tot. Prin ograd[ adulmecau cei veni\i ]n urm[, iar mul\i d[deau t`rcoale hambarelor. Conacul deveni cur`nd un furnicar de b[rba\i, femei, copii, to\i ]ngrijora\i s[ nu le ia al\ii ]nainte la ]mp[r\ire... }n r[stimp, avocatul Stavrat, dup[ vijelia de pumni care-l ame\ise de tot ]n primul moment, profit`nd de v[lm[=eala ce a urmat ]n jurul t`n[rului Platamonu, s-a furi=at ]n cas[ =i de acolo, pentru c[ cuno=tea suficient distribuirea ie=irilor (le studiase ]n aceste dou[ zile tocmai ]n vederea eventualit[\ii care s-a realizat acuma), trec`nd prin buc[t[rie, a ajuns ]n dosul cl[dirii, ]ntr-o curticic[ de serviciu. De=i aiurit de lovituri =i t[v[leal[, a avut prezen\a de spirit s[ nu se ascund[ prin vreo dependin\[ a conacului, cum ]i trecuse ]nt`i prin minte, ci a escaladat gardul
106 Liviu Rebreanu de uluci dinspre gr[dina de zarzavaturi =i a pornit curajos peste c`mp s[ ias[ ]n =osea, prin dosul caselor s[tenilor. Niciodat[ n-ar fi crezut ca, la cincizeci =i =ase de ani, s[ fie capabil de sfor\[ri fizice at`t de extraordinare. Nici nu-=i mai aducea aminte c[ sufer[ pu\in de cord, c[ are un ]nceput de astm[, c[ medicul i-a interzis s[ alerge... P[=ea ca un v`n[tor de munte prin brazdele n[cl[ite, prin ochiuri de b[l\i, adus pu\in de spinare, s[ nu-l observe cineva, asud`nd =i cu un sentiment de fericire care ]i ]nnoia mereu puteri- le. }n sf`r=it ultima cas[! }l ispitea g`ndul s[ se opreasc[, s[ r[sufle =i s[-=i usuce pu\in n[du=eala, dar ]=i birui prudent lenea =i conti- nu[ mar=ul ]n diagonal[, ca s[ se apropie de =osea. Deodat[ z[ri o tr[sur[. O recunoscu, ]ncepu s[ strige. Glasul i se pierdea ]n uruitul ro\ilor. }l cuprinse o clip[ dezn[dejdea. Dac[ se va ]nt`lni pe drum cu vreo ceat[ de \[rani? Tr[sura se dep[rta ]n galopul cailor. „Ce t`mpi\i =i \[ranii! ]=i zise d`nsul cu am[r[ciune. Se n[pus- tesc asupra arenda=ului s[-l omoare =i pe urm[ ]l las[ s[ plece cu tr[sura... Dac[ =tiam, r[m`neam =i eu pe loc =i nu m[ mai chinuiam prin h`rtoapele astea!“ 4 — Trebuie s[ plec numaidec`t! murmur[ Nadina necontenit, ]mbr[c`ndu-se cu o grab[ desperat[, ca =i c`nd s-ar fi aprins casa. Unde mi-e p[l[ria?... A, trebuie s[ plec! }=i adun[ micile obiecte de toalet[, =i ceasornicul =i c`teva m[run\i=uri, le ]nfund[ ]n po=eta de piele ro=ie cu monograma de aur. Trec`nd pe l`ng[ oglind[, ]=i arunc[ ochii f[r[ s[ vrea =i se ]nfior[ v[z`nd o figur[ str[in[, parc[. — O, s[raca de mine! b`lb`i pierdut[. +i toate astea numai pentru c[... A, s[ plec repede, s[... Petre trecuse din vestibul ]n cerdac =i cobor`se ]n curte unde, ]ntre timp, se mai adunaser[ al\i lespezeni. Toader Str`mbu se h[r\uia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot
107 R[scoala. Vol. II d[dea s[ intre ]n cas[, la cucoana ei, iar Toader ]i tot a\inea calea, ba o dat[ i-a f[cut =i v`nt, de fata a ]nceput s[ boceasc[. — Bine c[ vii, Petre, c[ erau s[ m[ sf`rtece muierile! zise Toader cu un r`s larg. Da =tiu c-ai stat =i tu, Petric[! Ori nu te-a mai l[sat cucoana s[ ie=i c`nd a dat de bine? — Ia taci, m[i Toderi\[, nu te mai porc[i! se ]ncrunt[ fl[c[ul. C[ doar e=ti om, nu c`ine!... Am mu=truluit-o eu de ajuns, n-ai grij[ tu... Uite-acu pleac[ =i ne las[, =i mo=ie, =i tot! — Bun[ treab[! f[cur[ vreo doi lespezeni. Toader Str`mbu ]ns[ se ro=i deodat[: — Da ce, m[i Petric[, a=a ne-a fost vorba?... Apoi d-aia mi-am tocit eu picioarele p`n[ aci? — Dar tu ce vrei, Toderi\[? ]ntreb[ Petre. — Parc[ ziceai c[ ne-a batjocorit destul =i... — Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine? — Dac[ tu te la=i, treaba ta! urm[ Toader mai ]nfocat. Dar eu sunt v[duv, m[, =i st[tut =i... Na, Ilie, \ine-mi... ad[ug[ brusc, ]ntorc`ndu-se c[tre Ilie C`rlan =i ag[\`ndu-i de bra\ toporul. C[ n-am s[ m[ iau eu dup[ al\ii care... Se repezi bodog[nind ]n cerdac =i disp[ru ]n cas[. Ileana, ]ngrozit[, apuc[ pe Petre de m`nec[: — Petric[, nu-l l[sa, c[ vrea s-o omoare! — Da fire-ar ai dracului dac[ nu m-ascult[, morm[i fl[c[ul, st[p`nindu-se. C[ eu i-am spus =i... }n clipa c`nd Toader p[trundea ]n vestibul, Nadina, ]mbr[cat[, cu po=eta ]n m`n[, ie=ea din odaia de dormit. Z[rind-o, \[ranul se ]ndrept[ spre ea, zic`nd cu o glum[ batjocoritoare: — Unde porni=i, porumbi\[ frumoas[?... Stai, d[-mi =i mie o guri\[! Nadina ezit[ un fragment de moment, apoi \`=ni ca o s[geat[ ]n salon =i ]nchise u=a cu cheia. }nt[r`tat, Toader, f[r[ a mai ]ncerca clan\a, puse um[rul ]n u=[ =i o ]mpinse ]nl[untru.
108 Liviu Rebreanu — Ajutor!... Ajutor! \ip[ Nadina cu ochii ie=i\i din orbite. — Nu-\i plac, cucoan[, ai? r`nji Toader. Las[, c[ tu ]mi placi mie! O tr`nti jos, ]i ridic[ fustele-n cap. Cu o suprem[ sfor\are Nadina mai r[cni: — Ajutor!... Ajutor! — Nu zbiera, putoarea dracului! morm[i \[ranul, ]nfig`ndu-i m`inile ]n beregat[. Glasul Nadinei se stinse, parc[ l-ar fi smuls din r[d[cin[... Peste c`teva minute Toader Str`mbu reap[ru ]n cerdac, cu po=eta Nadinei ascuns[ ]n buzunarul sumanului, cu un r`njet de mul\u- mire pe fa\[. }=i lu[ toporul de la Ilie, zic`nd cu un glas h`r`it: — Hai, du-te =i tu, Ilie, c[ poate s[ mai fie cald[! Oamenii ]l priveau cu o curiozitate speriat[. Ileana ]ns[ izbucni: — Aoleu, s[ =ti\i c-a omor`t pe coni\a!... Uciga=ule! Uciga=ule! — Aoleu! f[cu =i Petre. N-oi fi f[cut una ca asta, Toderi\[? Toader Str`mbu r[spunse lini=tit: — Ba a murit ca un pui de g[in[, z[u a=a! Cum am str`ns-o ni\el s[ nu urle, cum n-a mai suflat... — Aoleu! f[cu Petre iar[=i, mai ab[tut... R[u ai f[cut, Toderi\[, c[ de-acuma... |[ranul se uit[ la Petre, apoi la ceilal\i cu o mirare ce se schimba treptat ]n indignare =i ]n m`nie. Pe fa\a-i l[t[rea\[, \epile nerase de cine =tie c`nd se burzuluiau, ochii mici, ]nfunda\i ]n cap, ]ns`ngera\i, sc`nteiau ca doi c[rbuni aprin=i peste care sufl[ un v`nt n[prasnic. }ncepu s[ urle ca o fiar[ scoas[ din min\i, mi=c`ndu-se de ici-colo, parc[ ar fi c[lcat cu t[lpile goale pe j[ratic, g`ng[vind =i spumeg`nd: — Da ce-i dac[ a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nem`ncare cu zilele =i c[ nici n-am putut-o duce la doftor? S[rit-a vreun ciocoi c[ de ce-a murit nevasta lui Toader Str`mbu? C[ =i azi mai sunt dator =i la oameni, =i la popa pentru ]nmorm`ntare,
109 R[scoala. Vol. II =i-s cu copila=ii fl[m`nzi, =i-s f[r[ o palm[ de loc, =i-s stors de vlag[, =i muncesc p`n[-mi sar ochii, =i n-ajung s[-mi hr[nesc copiii... +i voi v[ sup[ra\i c[ i-am f[cut de petrecanie ]n loc s[ s[ri\i cu to\ii s-o scuipa\i, a=a moart[, c[ ea de bine =i de huzureal[ a venit, s[ nu ne lase nou[ p[m`ntul =i s[-l dea la ciocoii ei... Dar eu ]i omor pe to\i... care-mi pic[ ]n drum ]i dau cu toporul... s[ nu mai r[m`ie picior de ciocoi, s[ le piar[ vi\a =i s[m`n\a! }nv`rtea toporul deasupra capului... Glasul r[gu=it avea izbuc- niri de tr`mbi\[ spart[: — Destul am r[bdat =i-am suferit... Acu vreau s[ m[ r[coresc!... Trebuie s[ beau s`nge de ciocoi, altfel ]mi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile =i cercevelele se risipir[ \[nd[ri, pe r`nd. Ceilal\i \[rani, molipsindu-se ]ndat[ de furia lui distrug[toare, se n[pustir[ =i ei, cu ce le c[dea ]n m`n[, s[ sparg[ ori s[ d[r`me ceva. Muierea lui Dumitru \ipa =i-=i smulgea p[rul c[-i vor pr[p[di =i lucru=oarele ei; ]n aceea=i vreme Ileana d[du fuga ]n cas[, s[ vad[ =i ea ce s-a ]nt`mplat cu coni\a Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru ]nceput automobilul. Descoperise ]ntr-o magazie un t`rn[cop, se apuc[ s[ izbeasc[ ]n ma=in[ cu at`t mai m`nios, cu c`t nu izbutea s[ sf[r`me destul de iute =i de vizibil. C`nd ]ns[ b[g[ de seam[ c[ a spart rezervorul de benzin[, l[s[ jos t`rn[copul, smulse o m`n[ de f`n din pode\ul de l`ng[ =opron, f[cu un =omoiog, se scotoci prin buzunare p`n[ g[si un chibrit, aprinse bini=or f`nul, a=tept[ ni\el s[ ard[ cu flac[r[ =i pe urm[ ]l arunc[ sub automobil, pe b[ltoaca ce se scursese ]ntre timp. O flac[r[ alb[struie ]nv[lui deodat[ ma=ina, se ridic[ p`n[ la acoperi=ul de =i\e, se prelinse ]n podurile cu f`n de al[turi. }n c`teva clipe acareturile erau cuprinse ]ntr-un nor uria= de fum din care \`=neau limbi galbene ]n r[suciri nelini=tite. — Foc!... Foc! izbucnir[ oamenii cu o bucurie s[lbatic[. — Uiuiu, cum ]mi ]nc[lze=te inima! r[cni Toader Str`mbu cu fa\a jilav[ de sudori, alerg`nd spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut s[ se arunce-n foc.
110 Liviu Rebreanu L`ng[ cerdac, Petre Petre r[m[sese z[p[cit, uit`ndu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai ]ntr-un t`rziu v[zu c[ nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc. — M[i Petric[, ia s[ scoatem pe cucoana din cas[, c[ d[ focul peste d`nsa =i-ar fi mare p[cat s[ ard[ ]n fl[c[ri... — C[ bine zici, nea Matei, aprob[ repede Petre. C[ oamenii =i-au pierdut de tot min\ile! Tocmai atunci Ileana ie=ea din casa primejdiilor, \in`nd ]n bra\e pe Nadina, ]nvelit[ ]ntr-un cear=af alb. 5 Drapelul p[rea ]n doliu. C`nd veni, joi diminea\a, pe la zece, la redac\ie, Titu Herdelea nu v[zu nici m[car pe Ro=u la faimosul birou ]nc[rcat de ziare. Afl[, ce-i drept, c[ a fost =i a plecat adi- neaori, l[s`nd vorb[ c[ se ]ntoarce ]ntr-o jum[tate de or[. T`n[rul Herdelea ]nt`rziase pentru c[ trecuse pe la Interne, la Modreanu, dup[ informa\ii despre Arge=, cum promisese ieri lui Grigore Iuga. N-a aflat nimic. De altfel asear[ Grigore a vorbit la telefon cu directorul prefecturii de la Pite=ti, care i-a spus c[ prefectul Boerescu e tocmai prin jude\ =i a=teptat s[ soseasc[ ]n cursul nop\ii, c[ deocamdat[ e lini=te =i nu s-au semnalat nic[iri tulbur[ri, de=i pericolul contamin[rii e mare din pricina vecin[t[\ii cu nebunia din Teleorman. Titu l-a c[utat ieri toat[ dup[-amiaza =i de-abia seara l-a g[sit la Predeleanu. Grigore s-a scuzat cu gluma c[, totdeauna c`nd vrea s[-l g[seasc[ sigur, s[ ]ntrebe ]nt`i la casa Predeleanu, fiindc[ ]n vremea din urm[ mai mult st[ aici dec`t acas[. Herdelea a z`mbit; cam observase el c[, ]n afar[ de prietenia lui Predeleanu, ochii frumo=i ai domni=oarei Olga Postelnicu nu sunt chiar str[ini de asiduit[\ile t`n[rului Iuga. Pe Gogu Ionescu l-a ]nt`lnit ieri dup[-pr`nz. +i el telefonase la Pite=ti. Era mai ab[tut =i avea ochii mereu umezi, parc[ o presim\ire i-ar fi ros sufletul, oric`t ]ncerca Eugenia s[-l lini=teasc[.
111 R[scoala. Vol. II Fire=te, Titu Herdelea ]=i ]mp[r\ise timpul a=a ]nc`t s[ fie acas[ la cinci, c`nd trebuia s[ vie Tan\a. A venit foarte punctual, =i s-au ]mbr[\i=at, =i au pl`ns pu\in am`ndoi de bucuria revederii. Lucrurile importante pe care i le prevestise ]n scrisoric[ nu prea aveau importan\[. C[ Jenic[ s-a desp[r\it de doamna Alexandrescu a treia zi dup[ ce s-a mutat Titu, c[ nu i-a cerut el s[ ]ndep[rteze pe Titu, ci doamna Alexandrescu a vrut s[-i r[m`ie camera, pentru c[ pe Mimi a izgonit-o definitiv b[rbatul ei, c[ doamna Alexan- drescu a c[utat s[ fac[ scandal, c[ a venit la ei =i s-a certat cu to\i foarte ur`t, chiar Tan\ei i-a strigat ]n gura mare c[ s-a t[v[lit cu chiria=ul ei, c[ totu=i Jenic[ a r[mas bun desp[r\it de ea =i s-a logodit ]ndat[ cu fata subdirectorului, c[ de altfel Jenic[ s-a purtat ca un adev[rat cavaler, dezmin\ind energic oc[rile Lenu\ei fa\[ de p[rin\ii lui... Titu Herdelea a ascultat cu mult interes toate acestea, ]nt`i fiindc[ i le spunea Tan\a =i apoi pentru c[ tot ce-o privea pe ea ]l pasiona ]n realitate mai mult ca orice. }nduio=at, ]i m[rturisi c[, dac[ ar avea o situa\ie material[ c`t de c`t asigurat[, m`ine ar lua-o de nevast[ =i c[, ]n orice caz, ea tot a lui trebuie s[ fie pentru totdeauna. Iar drept leg[m`nt, de aci ]ncolo, ]n loc de alte m`ng`ieri, are s[-i zic[ numai „mireasa mea“... — Veni=i, puiule? Bravo! murmur[ Ro=u intr`nd =i g[sind pe Titu cu nasul ]n jurnale. Vas[zic[ gata, ai?... Dup[-amiazi avem guvern nou! +i dup[ ce mai r[sfoi c`teva gazete: — Ai v[zut cum au schimbat macazul onorabilii?... Acuma nu mai e vorba de lupta sf`nt[ a \[ranilor. Acuma sunt numai tulbur[torii ordinii publice ]mpotriva c[rora trebuiesc mijloace energice de represiune. Nu \i-am proorocit eu toate astea de-acum trei s[pt[m`ni, puiule? Dar s[ vezi cur`nd-cur`nd cum o s[ puie =i tunurile ]n b[taie ca s[ sugrume lupta sf`nt[ pe care au glorificat-o p`n[ ieri! Nu observi? I-au dat zor cu „lupta sf`nt[“ =i cu „s[ nu curg[ o pic[tur[ de s`nge rom`nesc“ exact p`n[ ieri, adic[ p`n[ ]n ceasul c`nd au fost siguri c[ vin la putere. Ceea ce ]nseamn[ c[ au dat foc \[rii cu premeditare =i f[r[ nici un scrupul, c[ci ruina \[rii, pentru ei,
112 Liviu Rebreanu n-are importan\[, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei \[ri ruinate... Degeaba, sunt odio=i, amice! Eu nu fac politic[ =i- mi sunt indiferente partidele cu a=a-zisele lor ideologii, dar [=tia sunt ]ngrozitori! Zb`rn`itul telefonului ]i ]ntrerupse indignarea: — Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea =tiri noi, pentru c[ azi i-a fost imposibil s[ mai vorbeasc[ la Pite=ti. Titu ]i promise c[ va trece de la Modreanu pe la d`nsul. — De, bie\ii oameni, se fr[m`nt[ =i sufer[, pentru c[ domnii [=tia au vrut cu orice pre\ s[ ia guvernul! zise secretarul de redac\ie iar, parc[ ]ntreruperea l-ar fi ]nt[r`tat. +i c`\i o s[ mai sufere, =i c`t s`nge are s[ mai curg[! C[ [=tia vor ucide pe \[rani cu aceea=i dezinvoltur[ cu care i-au ]ndemnat la r[zmeri\[! Ba te asigur c[ vor g[si chiar instigatori ai dezordinilor. Evident, nu pe ministrul care a proclamat lupta sf`nt[. Nu, drag[! Pe tine, pe mine, pe vreun ]nv[\[tora= sau preot care nu e ]n partidul lor, pe vreun socialist... Iar ]ntrerupse telefonul. Grigore Iuga anun\a c[ va trece s[ ia pe Titu, s[ mearg[ ]mpreun[ la Interne. Apoi mai bine de o or[ =i jum[tate Ro=u ]=i rev[rs[ asupra docilului redactor toat[ ]n\elep- ciunea-i politic[. De=i extrem de h[r\uit, mai ales cu schimbarea guvernului, Mo- dreanu primi pe Grigore Iuga cu mare afabilitate, ]i reaminti ]nt`lnirea din tren =i palavrele lui Rogojinaru =i pe urm[ spuse c[ i-a parvenit azi-diminea\[ o not[ telefonic[ de la Pite=ti cum c[ ]n cursul nop\ii s-a semnalat incendierea de c[tre \[rani a unui conac ]n sudul jude\ului, c[tunul Ruginita sau Ruginoasa, nu s-a putut recepta exact numele, fiindc[ prefectul, care telefona personal, era foarte agitat =i morfolea vorbele. Modreanu ad[ug[ c[, pentru a avea deslu=iri complete ]n privin\a Arge=ului, a chemat el acum vreo or[ Pite=tii =i a vorbit cu prefectul, care i-a comunicat c[ leg[tura telefonic[ =i telegrafic[ cu partea de jos a jude\ului
113 R[scoala. Vol. II ori s-a deranjat, ori a fost distrus[, a=a c[ nu are nici o informa\ie mai nou[ p`n[ ce ]i vor sosi prin eventuali curieri. Prefectul a mai subliniat c[ =tirea despre arderea c[tunului Ruginoasa a raportat-o cum a primit-o =i el telefonic de la Coste=ti, cu toate c[ el personal n-o crede exact[, poate s[ fi fost vreo fars[ de prost- gust, deoarece d`nsul numai azi-noapte a sosit din jude\ =i a constatat tocmai ]n regiunea respectiv[ ordine perfect[. — Prefectul dumneavoastr[ e o persoan[ foarte distins[, dar de un optimism excesiv de robust! sur`se Modreanu. Grigore Iuga ]i mul\umi c[lduros. Mai vorbir[ dou[ minute despre schimbarea guvernului. T`n[rul Iuga spuse c[ pentru postul de prefect la Arge= ar fi desemnat prietenul s[u, avocatul Baloleanu; cel pu\in el o =tie de la Baloleanu ]nsu=i. Modreanu cuno=tea, fire=te, pe Baloleanu =i socotea c[ ar fi un prefect eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice... Pe drum Grigore comunic[ lui Titu c[, dac[ ]ntr-adev[r va fi numit Baloleanu, va pleca =i el neap[rat spre Amara ]n tov[r[=ia noului prefect. M[rturisi c[ e foarte ]ngrijorat de soarta b[tr`nului. Oprindu-se ]n fa\a Teatrului Na\ional, pe trotuar, Grigore Iuga ]=i consult[ ceasornicul =i =opti cu o triste\e amar[ ]n glas: — Dou[sprezece =i jum[tate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la Amara? 6 P`n[ la amiaz[ toat[ Amara =tia ispr[vile celor ce plecaser[ de diminea\[ la Lespezi =i la Gliganu. Fire=te, trec`nd din gur[-n gur[, ]nt`mpl[rile se umflau. Astfel se povestea c[ au fost jug[ni\i am`ndoi grecii, =i b[tr`nul, =i feciorul, c[ pe grecoaic[ a omor`t-o cu securea un om din Gliganu =i c[ avocatului din Bucure=ti i-au t[iat limba \[ranii =i apoi l-au izgonit din sat, descul\ =i numai ]n izmene. La Lespezi to\i b[rba\ii =i-au b[tut joc ]nt`i de cucoana cea frumoas[, pe urm[ Toader Str`mbu i-a sucit g`tul ca unui 8 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
114 Liviu Rebreanu pui de g[in[ =i a azv`rlit-o ]n foc, iar Pavel Tunsu a b[tut pe neam\ p`n[ l-a l[sat mort lat... Totu=i \[ranii s-au ]ntors mai mult r[sfira\i, nu gr[mad[ cum porniser[, =i de aceea nu s-a prea b[gat de seam[ c`nd au trecut spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun =i pe Toader Str`mbu l-ar fi v[zut cineva cu o traist[ grea ]n spinare despre care al\ii au aflat c-ar fi fost plin[ cu galbeni =i giuvaiere luate de la cucoana omor`t[. Primarul Ion Pravil[ l[sase azi pe secretar la cancelarie, iar el st[tu pe-acas[. +tia toate c`te se petreceau ]n sat, dar nu voia s[ se mai amestece ]n nici un fel. Aflase c[ sunt unii oameni care =i-au pus ]n g`nd s[-l bat[ m[r =i s[-i aprind[ casele din ur[ c[ i-ar fi n[p[stuit c`ndva. +i din pricina asta socotea cuminte s[-i lase pe s[teni s[-=i fac[ mendrele, cum ]i taie capul. De ce s[-=i primej- duiasc[ d`nsul via\a =i averea dac[ lumea s-a smintit? O s[-i dezmeticeasc[ cur`nd-cur`nd st[p`nirea =i atunci se vor c[i amar- nic. P`n[ atunci el trebuie s[ joace cu lupii, ca s[ nu-l sf`=ie. Secretarul Chiri\[ Dumitrescu, plictisindu-se singur ]n toat[ cancelaria, a chemat ]nl[untru cele dou[ str[ji =i dezb[tea cu ele ]nt`mpl[rile. Dezaproba =i dispre\uia s[lb[ticiile \[ranilor, =i lua partea boierilor cu entuziasm, consider`ndu-se f[c`nd parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou =i, vorbind, ]=i arunca deseori ochii s[ se admire sau s[-=i mai aranjeze gulerul =i cravata... De la curtea Iuga p`n[ la jandarmerie, dup[ ]ntoarcerea de la Ruginoasa =i ]ntrevederea cu b[tr`nul Miron, primarul a avut de diminea\[ o mic[ ciocnire amical[ cu Boiangiu, fiecare c[ut`nd s[ treac[ asupra celuilalt atribu\iile poli\iene=ti =i men\inerea ordinii ]n sat. La desp[r\ire, Pravil[ a declarat c[ el se spal[ pe m`ini, c[ nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a r[spuns cu o ]njur[tur[ ]n general =i apoi cu observa\ia acr[ c[ numai la greu e bun jandarmul, ]ncheind amenin\[tor: — S[ nu m[ scoate\i pe mine din \`\`ni, c[ pe urm[ v[ ]mpu=c pe to\i ca ciorile, mama voastr[ de \op`rlani!
115 R[scoala. Vol. II Boiangiu ]=i f[cea curaj ]n afar[, dar ]n sine=i era pierit r[u. Deocamdat[ socotea s[ se mai odihneasc[ pu\in, fiindc[ azi-noapte de-abia apucase a a\ipi c`nd l-au sculat =i acum se sim\ea fr`nt de somn. Unde s[ mai aib[ r[gaz de odihn[? A trebuit s[ se certe vreun ceas cu Didina, de era gata-gata s-o bat[ dac[ nu s[rea caporalul. Pe urm[ a aflat despre plecarea grupului de \[rani spre Lespezi, desigur nu cu g`nduri pa=nice. Pe urm[ au venit ve=tile despre ispr[vile oamenilor. +i ]n sf`r=it Laz[r Odudie, v[t[=elul arenda=ului Cosma, adineaori, speriat, c[ o seam[ de oameni dau mereu t`rcoale conacului =i c[ i-e fric[ s[ nu-i puie foc. }ntre timp, dup[ ce a ispr[vit cearta cu nevast[-sa, a \inut un fel de consiliu de r[zboi cu to\i patru jandarmii. Pentru c[ sunt pu\ini trebuie s[ se prefac[ a ignora dezordinile din satele vecine, care s-au petrecut sau care se vor petrece. Chiar ]n Amara vor ]nchide ochii fa\[ de abaterile mai mici, cum au =i f[cut de altfel de vreo c`teva zile de c`nd se fr[m`nt[ mai st[ruitor lumea, dar vor ]mpiedica cu energie devast[rile sau incendiile. }n caz de nevoie, ]ntreg postul va ie=i complet ]narmat ca s[ fac[ impresie mai puternic[. Armele ]ns[ nu vor fi ]nc[rcate, ci se vor ]nc[rca la fa\a locului, de asemenea pentru a speria mul\imea. Dac[, Doamne fere=te, s-ar ajunge s[ fie silit a comanda foc, prima oar[ vor trage peste capetele oamenilor =i numai c`nd nici asta n-ar avea rezultatul dorit, se va trage ]n plin. }n a=teptare, nimeni nu mai p[r[se=te postul =i to\i vor fi preg[ti\i pentru orice eventuali- tate cu echipamentul =i armamentul la ]ndem`n[. — M[i Odudie, m[i, zise Boiangiu v[t[=elului reclamant, ia seama, c[ vou[ acuma numai a revolu\ii vi se n[zare cum vede\i doi oameni st`nd de vorb[, a=a de viteji sunte\i, m[i Odudie! — Dom’le plutonier, eu nu mai r[zbesc cu oamenii! f[cu Laz[r Odudie resemnat. Matale s[ faci ce vrei, dar eu a trebuit s[-\i spun, c[ pe urm[, c`nd s-or ]ntoarce boierii, s[ nu m[ ia pe mine la rost c[ n-am purtat de grij[ avutului dumnealor...
116 Liviu Rebreanu Plutonierul trimise mai t`rziu pe jandarmul Bogza, care era mai dezghe\at, s[ constate situa\ia real[. Bogza aduse ve=ti mai rele. Conacul propriu-zis ]nc[ n-a fost atins, dar ]ncolo e haram =i oamenii car[ f[r[ sfial[ cu sacii =i cu t`rnele porumb, fasole, gr`u, ce se g[se=te. Au venit mul\i =i din Vaideei la ]mp[r\eala pe t[cute. Toate hambarele au fost sparte ]nc[ de azi-noapte. Un argat i-a spus c[ p`ndarii arenda=ului sunt cei mai ]nver=una\i =i c[ tocmai ei ar fi chemat lumea la prad[. De fapt, chiar Odudie pare a se fi ]n\eles cu \[ranii, c[ lui nu-i pas[ ce fac d`n=ii cu hambarele =i cu celelalte, numai de conac s[ nu s-ating[, dar acuma a prins de veste c[ oamenii umbl[ s[ dea foc conacului, sau m[car s[-l strice =i de aceea a venit s[ reclame. Acolo totu=i nu e mult[ lume, c[ci fiecare ia ce dore=te =i pleac[. }n b[t[tura c`rciumii ]ns[ sunt vreo cincizeci, poate =i mai mul\i, care stau de vorb[ sau comploteaz[. Boiangiu se ]ncrunt[. Vas[zic[ nu se ast`mp[r[ deloc \op`r- lanii? Totu=i, prudent, hot[r] s[-i lase ]n pace. Dac[ nu fac t[r[boi, de ce s[-i st`rneasc[? Peste mai pu\in de jum[tate de ceas un jandarm, care st[tea prin ograd[, n[v[li ]n biroul =efului, raport`nd cu sufletul pe buze: — Dom’ plutonier, foc!... Arde conacul! +eful ie=i speriat afar[. Da, ]n direc\ia conacului lui Cosma Buruian[ bolboceau nori gro=i de fum. Nu mai putea r[m`ne nep[s[tor. Ar risca s[ fie trimis ]n judecata Consiliului de R[zboi dac[ s-ar afla, =i s-ar afla cu certitudine, c[ jandarmii nu s-au mi=cat nici c`nd \[ranii au pus foc conacului. D[du c`teva ordine =i se echip[ repede =i d`nsul, ]n vreme ce Didina striga, fr`ng`ndu-=i m`inile: — Silvestre, Silvestre, ia seama, s[ nu te omoare! Boiangiu era calm. Se st[p`nea. }=i zicea c[ mare lucru n-are s[ fie nici acuma. Doar s[ patruleze pu\in, s[ fac[ act de prezen\[. Nu vrea s[ a\`\e pe \[rani, ci s[-i lini=teasc[. Nu va lua cuno=tin\[ c[ focul a fost pus, ci va proceda ca =i c`nd ar fi un incendiu
117 R[scoala. Vol. II oarecare... Mai t`rziu, dup[ ce se vor fi calmat spiritele, va ]ntoarce el foaia =i se va r[fui cu to\i zurbagiii de azi. }n col\ul c`rciumii, la ]ncruci=area spre conac, uli\a era cuprins[ de \[rani. Plutonierul, ]n fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pa=i rari, cu o figur[ deschis[ =i pu\in sur`z[toare, ca s[ le arate c[ nu vine cu inten\ii du=m[noase. |[ranii t[ceau =i ]i priveau parc[ cu indiferen\a cu care privesc ]ndeob=te pe trec[torii str[ini. Numai c`nd jandarmii ajunser[ la doi pa=i, le f[cur[ at`ta loc c`t s[ se strecoare prin mul\ime. Boiangiu ]ntreb[ ]n glum[: — Da ce, b[ie\i, nu ne l[sa\i s[ trecem? — Apoi ce s[ mai trece\i, c[ arde el =i singur! strig[ un glas batjocoritor. Plutonierul se f[cu a nu pricepe batjocura =i se opri ]n mijlocul lor, zic`nd: — De ars v[d eu c[ arde, dar noi trebuie s[ ne facem datoria! Ori tu zici c[ nu, m[i Serafime? ad[ug[ c[tre Serafim Mogo=, care se afla chiar ]n fa\a lui, ]ntunecat =i d`rz. Mogo= d[du din umeri, f[r[ a r[spunde. }n locul lui gl[sui Trifon Guju: — Datoria matale las[ c-o =tim noi... E u=or s[ ba\i oamenii c`nd ai puterea ]n m`n[, s[-i chinuie=ti! — De, dac[ a=a e slujba, Trifoane? f[cu Boiangiu tot ]mp[- ciuitor, mai ales ]n\eleg`nd c[ \[ranii umbl[ s[-l ]nt[r`te. — Dar tu ai gustat din papara asta, ori nu? bufni deodat[ Serafim Mogo=. Ca s[-\i ar[t eu cum e, soarele, =i anafura, =i... }i c`rpi, una dup[ alta, fulger[tor, dou[ palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp s[ se dumereasc[. }ntr-o clipire loviturile ]l cople=ir[ din toate p[r\ile. V[zu ca prin vis c[ Trifon Guju i-a smuls pu=ca de pe um[r. }=i ferea capul, l[s`ndu-l pe piept =i instinctiv nu c[uta dec`t s[ scape din mijlocul mul\imii. |[ranii urlau =i loveau. „D[ bine, m[!“ „Arde-l!“ „Fugi! Fugi!“ }n spate auzea glasurile jandarmilor, sp[im`ntate: „Nu da!“ Se av`nt[ cu capul ]nainte s[-=i croiasc[ o trecere. Iure=ul \inu numai c`teva
118 Liviu Rebreanu minute. Cu toat[ r[p[iala de pumni, Boiangiu izbuti s[ ]nainteze =i sim\i cur`nd c[ s-a r[rit mul\imea dup[ r[rirea loviturilor ce le primea. }n urma lui ]nc[ierarea continua ]ns[ cu aceea=i furie, parc[ \[ranii n-ar fi b[gat de seam[ c[ el s-a smuls dintre d`n=ii. — Fugi!... Fugi! r[sunau ]mprejurul lui glasurile batjocoritoare. F[r[ s[-=i dea el seama, picioarele ascultau singure ]ndemnul =i alergau m`nc`nd p[m`ntul. Al\i pa=i tropoteau ]n urmele lui. Ar fi vrut s[ vad[ cine sunt, dar ]i era fric[ s[ se uite ]napoi. Strig[tele continuau. Dup[ c`teva clipe de goan[ z[ri la dreapta o poart[ deschis[ larg. Recunoscu casa lui Marin Stan. D[du buzna pe poart[, trecu prin ograd[ spre gr[din[. Un c`ine ]ncerc[ zadarnic s[-i a\ie calea h[m[ind cu mare furie. De-abia ]ntre pomii din dosul casei ]=i ]ncetini fuga =i ]ntoarse capul. Dup[ d`nsul veneau cu aceea=i iu\eal[ desperat[ cei patru jandarmi, la intervale care ar[tau ]n ce ordine au sc[pat din ]nc[ierare. To\i patru erau f[r[ arme, ca =i =eful, iar doi ]n capul gol, pierz`ndu-=i capelele pe c`mpul de lupt[. |[ranii victorio=i, ajung`nd ]n dreptul casei, se oprir[ =i numai de acolo huiduiau =i ]njurau, ar[t`ndu-=i pumnii =i ]nv`rtind pu=tile r[mase ]n m`inile lor. Mai lini=tit oarecum, dup[ ce a constatat c[ subalternii ]l urmeaz[, plutonierul ]ntoarse iar spatele oamenilor care vociferau =i continu[ retragerea prin gr[dini, ]ntr-un ritm mai cump[tat, g`ndind c[ se va uni cu trupa la ad[post =i zic`ndu-=i, pe m[sur[ ce se reculegea: — Noroc c[ n-au fost ]nc[rcate armele, altfel t`lharii ne omorau! Pe c`nd jandarmii disp[reau, pip[indu-=i cucuiele =i coastele, \[ranii comentau b[t[lia cu r`sete =i glume, cu sud[lmi =i oc[ri. Trifon Guju b[l[b[nea o pu=c[ ]n aer, =i chiuia, =i striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fa\a lui moroc[noas[: — Acu-i acu, fra\ilor!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se r[sp`ndi repede dintr-un cap[t la altul al satului, ]mpr[=tiind o bucurie, parc[ tuturor li s-ar fi
119 R[scoala. Vol. II ridicat o piatr[ de pe inim[. B[ie\elul cel mai mic al Smarandei, care se nimerise prin preajma c`rciumii =i v[zuse b[taia, goni ]ntr-un suflet p`n[ acas[ =i ]ncepu din ograd[: — Nea Petric[! Mam[! I-au alungat... pe jandarmi... oamenii... =i i-au b[tut... =i... Petre venise de la Lespezi mai demult =i nici nu mai ie=ise din cas[. Era bosumflat =i t[cut, ca =i c`nd ar fi b[ut numai fiere. De-abia a schimbat dou[ vorbe cu maic[-sa =i nici nu a vrut s[ m[n`nce. Bomb[ni cu imputare: — Bine c[ s-au dus dracului, c[ n-au fost buni la nimic! 7 Pe la ora =ase Bucure=tii r[sunau de strig[tele \ig[nu=ilor: — Edi\ie special[!.. Noul guvern!... Manifestul c[tre \ar[! Grigore Iuga, de c`nd se ]ntorsese de la \ar[, m`nca ]n fiece sear[ la Predeleanu. I-ar fi fost peste putin\[ s[ stea acas[ cu m[tu=[-sa Mariuca, s[-i asculte fleacurile clevetitoare, sau pe la restaurante, ori la club cu prieteni care p`n[ ieri mureau de dragul \[r[nimii =i propov[duiau ]mp[r\irea mo=iilor, cu g`ndul ascuns c[ tot nu se va ]nt`mpla =i cu m`ndria c[ totu=i pot p[rea drept spirite ]naintate, iar azi reclamau vehement s[ fie rase cu tunul toate satele care s-au revoltat =i \[ranii s[ fie b[tu\i p`n[ la s`nge, to\i, f[r[ excep\ie, ca s[ serveasc[ de pild[ =i s[ nu mai ]ndr[z- neasc[ nici pe viitor s[ ridice capul niciodat[. Cu Victor se ]n\elegea, ca totdeauna, =i apoi g[sea la ei o atmosfer[ care-i era necesar[ mai ales acuma, c`nd tat[l s[u sta singur la \ar[ ]n primejdie, iar el aici f[r[ nici o posibilitate de a-i s[ri ]n ajutor. Merg`nd, str`nse toate edi\iile speciale, s[ le citeasc[ =i s[ le comenteze ]mpreun[ cu Victor. Pe el nu-l interesa compozi\ia guvernului, ci manifestul ]n care se zvonea c[ vor fi anun\ate mari reforme care vor opri imediat agita\iile \[ranilor, f[r[ s[ fie nevoie de represiune armat[.
120 Liviu Rebreanu P`n[ la mas[ avur[ timp s[ r[sdiscute toate m[surile cuprinse ]n manifest, f[r[ a se putea pune totu=i de acord. Predeleanu socotea c[ guvernul debuteaz[ excelent =i c[ manifestul e o ramur[ de m[slin ]n m`na celor ce vor fi trimi=i s[ lini=teasc[ pe \[rani. Mai mult nu se putea promite, ]ndeosebi sub presiunea tulbur[- rilor. Grigore credea, dimpotriv[, c[ pentru lumea satelor r[sculate reformele promise vor p[rea o batjocur[. Oamenii vor p[m`nt, au dat foc =i au f[cut cruzimi, ca s[ r[m`ie st[p`nii p[m`ntului, iar guvernul nou vine =i, ]n loc de p[m`nt, ]i scute=te de ni=te taxe, le f[g[duie=te s[ le arendeze lor mo=iile statului, s[ u=ureze ]nvoielile cu boierii =i alte asemenea lucruri, care ar fi fost foarte bune ]nainte de izbucnirea r[zmeri\ei, pe c`nd azi... — Eu am fost la Amara numai acum c`teva zile =i am pip[it pulsul \[ranilor! urm[ Grigore. Cu vreo lun[ ]nainte umblau =i se zb[teau s[ cumpere mo=ia Babaroaga. Azi nici prin g`nd nu le mai trece a=a ceva. Azi pretind foarte simplu s[ li se ]mpart[ toate mo=iile. +i acestor oameni vrei dumneata s[ le duci acuma pe tav[ f[g[duieli de scutiri de taxe?... Ridicol! — Ei, bine, atunci va trebui s[ intervie for\a, ca s[-i potoleasc[ ]nt`i, iar pe urm[, c`nd se vor dezmetici, vor pricepe =i ei ]nsemn[- tatea m[surilor ce s-au luat ]n favoarea lor! zise Predeleanu senin. — Da, a=a! aprob[ t`n[rul Iuga. S[ nu umbl[m cu ipocrizii! |[ranii s-au revoltat — s[ ias[ armata s[-i pedepseasc[. Punct. Reformele se discut[ cu oameni s[n[to=i, nu cu bolnavi sau cu exalta\i. Manifestul e o ipocrizie ]n plus, de aceea m[ sup[r[. Potolirea r[scoalei nu se poate face f[r[ v[rsare de s`nge. }n loc s[ trag[ cu gloan\e direct ]n r[scula\i, guvernul trage ]nt`i ]n v`nt, cu manifestul, ca s[ se poat[ sp[la pe m`ini mai t`rziu c[ n-a vrut v[rsare de s`nge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera pe nenoroci\ii de \[rani =i va face s[ se cheltuiasc[ mai mult s`nge! Tecla le interzisese s[ discute la mas[ despre r[scoale =i politic[. Vorbir[ aproape numai despre Miron Iuga. Doamna Predeleanu observ[ ]ntr-un r`nd:
121 R[scoala. Vol. II — Numai c`nd ]mi ]nchipuiesc c[ Victor ar putea fi singur la \ar[ ]n zilele astea, parc[ ]mi vine s[ ]nnebunesc! Grigore Iuga arunc[ o privire spre Olga. Tocmai atunci Prede- leanu ]ntreb[: — Apropo, Grigori\[... S[ m[ ier\i dac[ sunt poate indiscret sau, =tiu eu, nedelicat. Am auzit c[ nevast[-ta... — Fosta! rectific[ Grigore repede, ro=ind. — Da, fosta ta nevast[ ar fi plecat[ acuma la \ar[... Adev[rat? Fiindc[ ar fi ceva... — Nu =tiu! murmur[ t`n[rul Iuga, ]ntunec`ndu-se. Pentru mine e moart[ de mult. 8 Logof[tul Bumbu \inea ]n curent pe b[tr`nul Iuga cu cele ce se petreceau ]n sat, cum ]i poruncise. De azi-diminea\[, de c`nd a aflat despre Ruginoasa, boierul l-a chemat de c`teva ori, lu`ndu-l cu aceea=i ]ntrebare: — Ei, ce isprav[ au mai f[cut oamenii no=tri? Bumbu i-a ascuns numai uciderea Nadinei, de team[ s[ nu se ]nc[p[\`neze =i s[ plece la Lespezi s[ se conving[. C`nd l-a ]ntrebat de soarta cuconi\ei, a r[spuns c[ n-a auzit nimic, dar probabil c[ nu mai este ]n sat. Iuga a exclamat bucuros: — Evident. Nici n-avea ce s[ caute ea aici acuma. Bine c-a avut automobilul, s[ o poat[ =terge la timp, altfel cu oamenii no=tri cine =tie ce batjocur[ i se putea ]nt`mpla... Dup[ cin[, b[tr`nul a ie=it ]n curte, singur, ca ]n toate serile bune, s[ fac[ pu\in[ mi=care ]nainte de a se culca. Cerul era curat, v`n[t-]nchis, cu stele tremur[toare ca ni=te pic[turi de rou[. R[coarea prim[verii ]i ]nviora pa=ii. Ocoli cl[direa cea nou[ pe aleea prunduit[, cur[\at[ proasp[t, merse spre poarta cea mare dinspre uli\[. Printre copacii parcului vedea ]n fa\[, aproape, parc[ numai la c`\iva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buru-
122 Liviu Rebreanu ian[. Ardea potolit, f[r[ fl[c[ri mari, cu o ro=ea\[ ce p[ta v[zdu- hul. Era ora zece. Furia incendiului se mulcomise, ca =i g[l[gia \[ranilor, care se auzise p`n[ aici ]n lini=tea amurgului. Satul dormea, parc[ toate c`te se ]nt`mplaser[ ]n cursul zilei ar fi fost ]n vis. Numai lumina focului dovedea c[ n-a fost vis... }n st`nga, mai departe, alt[ pat[ ro=ie pe cer. Acolo a ars =i arde conacul din Lespezi, dac[ nu =i cel din Gliganu. Chiar =i ]n dreapta, spre Ruginoasa, mai st[ruia o und[ roz[. Ce mai ardea ardea tihnit, f[r[ grab[, cum se cuvine cu r[m[=i\ele. „Niciodat[ n-a= fi crezut ca oamenii mei s[ fie cei mai tic[lo=i, ca tocmai ei s[ duc[ la vecini tic[lo=ia =i s[-i ]nve\e neomeniile! ]=i zise Miron Iuga, oprindu-se o clip[ l`ng[ poart[. Toate silin\ele mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, \[ranul e destinat s[ r[m`ie s[lbatic p`n[ la sf`r=itul lumii.“ Se ]ntoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe l`ng[ cl[direa veche ]n gr[dina mare din dos, unde nu erau arbori =i se deschidea o vedere mai larg[. }n suflet ]i picura triste\ea din ce ]n ce mai ap[s[toare. P`n[ azi-diminea\[, ]n ciuda tuturor ]nt`mpl[rilor =i zvonurilor, a fost convins ]n ad`ncul s[u c[ oamenii lui vor sta lini=ti\i chiar dac[ de jur ]mprejur toate satele s-ar r[scula. Se sim\ea at`t de ]nfr[\it cu ei prin toat[ via\a sa =i a ]nainta=ilor s[i, ]nc`t i se p[rea peste putin\[ ca \[ranii s[ nu aib[ instinctul aceleia=i fr[\ii. „Ar fi trebuit s[ m[ duc totu=i la Ruginoasa s[-i dojenesc! ]i fulger[ iar prin creier g`ndul care-l fr[m`ntase toat[ ziua =i pe care-l ]nl[turase mereu. Te pomene=ti c[ \[ranii vor crede c[ mi-a fost fric[ =i...“ Ajunsese la marginea gr[dinii, unde ]ncepea ogorul. Conacul r[m[sese ]n urm[. Felinarele din curte p`lp`iau galben de departe, ca ni=te sfioase candele de veghe. Se opri =i se ]ntoarse pe loc s[ mai vad[ cum ardea conacul lui Buruian[. B[tr`nul avu subit o str`ngere de inim[. Privind de aici, focul p[rea c[ mistuie chiar propriile-i cl[diri. Pata ro=ie pe cer era mai s`ngeroas[ =i pe ea se zugr[veau contururile conacului Iuga ca ni=te ruine arse =i ]nc[
123 R[scoala. Vol. II fumeg`nd. G`ndul i se risipi. Altele ]i luar[ locul, ]n[bu=ite ]ns[ =i ele: „Asta nu se poate!“ La st`nga se deslu=ea mai bine incendiul de la Lespezi, parc[ s-ar fi apropiat =i s-ar fi ]nviorat. }ntre cele dou[ focuri ]ns[ b[tr`nul Miron descoperi o nou[ ran[ purpurie pe orizont, m[rindu-se v[z`nd cu ochii =i ]n[l\`ndu-se pe cer. — }ntr-acolo vine Cantacuzu... Vas[zic[ =i la c[pitanul Gr[di- naru au ]nceput! murmur[ privind cu aten\ie =i examin`nd limbile de fl[c[ri ce se ]ngro=au. }nv`rtindu-se spre st`nga ]n direc\ia Babaroaga =i Vl[du\a, ad[ug[ ]n sine: „Colonelul v[d c[ a sc[pat p`n[ acuma...“ Spre Curteanca ]ns[, mai la st`nga, ardea conacul lui Popescu- Ciocoiu, apoi ]n jos, pe valea Teleormanului, conacul generalului Dadarlat la Humele =i al lui Ioni\[ Rotompan la Goia. „Ei, s[racul Ioni\[! ]=i zise Miron. +i pe d`nsul l-au pr[dat...“ Focul de la Goia ap[rea, de unde privea b[tr`nul, al[turi de Ruginoasa, dar mult mai viu, semn c[ ]ncepuse mai recent. Alte ]nvolbur[ri de fl[c[ri se z[reau mai jos de Ruginoasa, poate la Orodelu sau la Izvoru. Apoi altele deasupra p[durii Amara, poate la Dumbr[veni... „Pretutindeni, pretutindeni foc =i pr[p[d! se g`ndi Miron, ajung`nd iar[=i cu fa\a spre conacul s[u, dup[ ce f[cuse pe loc ]nconjurul orizontului. Am r[mas ca o insul[.“ Noaptea ]nnegrise v[zduhul complet. Nici o adiere =i nici un zgomot pe ]ntreg cuprinsul. B[tr`nul nu auzea, ]n t[cerea profun- d[ ce-l ]mpresura, dec`t propria-i respira\ie, care p[rea aspr[ ca un horc[it. +i de jur ]mprejur, focurile mute ca pl[gile unui trup uria= r[stignit pe p[m`nt, din care se ]nal\[ aburii ro=ii, cotropind ]ntreg v[zduhul. St`nd nemi=cat ]n ]ntuneric, Miron Iuga sim\i o ]nfiorare, parc[ s-ar fi l[sat brusc un val de frig. Porni ]napoi cu ochii la conacurile lui, deasupra c[rora se zv`rcoleau luminile focului. +i iar murmur[ d`rz: „Asta nu se poate!“
124 Liviu Rebreanu Capitolul X S~NGELE 1 }n zorii zilei de vineri, \[ranii din Amara se scular[ fiecare cu grija s[ nu-i ia ceilal\i ]nainte. Unii mai s`rguitori au c[rat p`n[ noaptea t`rziu de la conacul arenda=ului ce-au putut m`ntui din fl[c[ri. Barem Pavel Tunsu s-a b[tut, de erau s[ se omoare, cu Iacob Mitru\oiu, din pricina unui juncan pe care pusese m`na s[-l ia acas[ =i de care p`ndarul zicea c[-i al lui, c[ l-a ochit mai bine de o s[pt[m`n[ cum poate m[rturisi =i Zamfir Chelaru... C`nd a izbucnit focul s-au bucurat grozav to\i, dar pe urm[ le-a p[rut r[u c[ l-a pus cine l-a pus ]nainte de-a fi adunat ce era folositor, mai ales dup[ ce au sc[pat de grija jandarmilor. Acuma s-au pr[p[dit degeaba at`tea bun[t[\i ]n fl[c[ri. +i tocmai cei s[raci s-au ales cu mai pu\in, c[ ei ]nt`i n-au ]ndr[znit =i c`nd au ]ndr[znit nu mai aveau ce alege. Ignat Cercel se f[cu bor= de cum deschise ochii, fiindc[ muierea nu era mul\umit[ deloc c[ n-a luat =i un purcel, ca s[ aib[ =i copila=ii ei cu ce s[-=i mai ]ndulceasc[ inima. }n zadar ]i amintea b[rbatul c[ a adus trei saci de porumb, s[ le ajung[ p`n[-n miezul verii, de era s[-=i rup[ spinarea, c[ toat[ noaptea l-a durut mijlocul, ea o \inea lan\ cu purcelul. — M[i muierea dracului, dar cum era s[ aduc eu cogemite porcul? }n spate? strig[ Ignat. C[ doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, s[-l m`i dinapoi! CUPRINS
125 R[scoala. Vol. II — D-apoi al\ii cum au luat, b[rbate?... +i ]nc[ oameni care au t[iat c`te doi porci de Cr[ciun, nu ca noi de ni l-a m`ncat perceptorul, m`nca-l -ar =erpii =i pe el s[-l m[n`nce! Doar ]mi spuse asear[ Tinca lui Ioni\[ c[ =i ginerele popii =i-a b[gat ]n cote\ trei purcelu=i de la arenda=ul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dac[ n-ar fi fost prea sup[rat. De fapt, d`nsul, l[comindu-se la porumb, ca s[racul care n-are de m[m[lig[, nici nu s-a g`ndit ieri deloc c[ s-ar putea sau ar trebui s[-=i rostuiasc[ un porc. R[spunse deci furios: — Ba s[ se bage dracii-n pielea ta cea afurisit[, c[ te faci a nu =ti c[ popa =ade numai peste drum de conac =i-i venea u=or lui Filip s[ treac[ drumul cu to\i porcii arenda=ului! Se mai ]nv`rti pu\in prin cas[ =i prin b[t[tur[, apoi lu[ un =treang =i plec[ drept la locuin\a perceptorului. +tia c[ B`rzotescu a fugit, ]mpreun[ cu nevast[-sa, ]nc[ de ieri diminea\[ cu noaptea-n cap, ]ndat[ ce a v[zut focul de la Ruginoasa. De fric[ nici n-au cutezat s-o apuce pe drum, ci prin gr[dini =i peste c`mp, fiecare cu c`te o boccelu\[ ]n spinare. Vreo doi oameni i-au ]nt`lnit, dar i-au l[sat dracului, c[ prea erau speria\i. }n cas[ r[m[sese numai o toant[ de slujnic[ s[ p[zeasc[ averea ce =i-o ]ncherb[lise B`rzotescu de c`nd a fost mutat aici golu\ =i s[rm[nu\ de-\i era mai mare mila... Ignat Cercel intr[ ]n ograd[ =i merse glon\ la cote\ul ]n care groh[iau =i gui\au trei porci. Slujnica ]nc[ nu le d[duse de m`ncare. El ]i scoase bini=or afar[, ]i c`nt[ri, ]=i alese pe cel mai gr[sun, ]i ]nnod[ =treangul de piciorul dinapoi =i-l porni spre porti\a r[mas[ deschis[. Slujnica, nemaiauzind gui\atul obi=nuit de diminea\[, ie=i repede din cas[ cu o strachin[ de porumb ]n m`n[. Ignat, f[r[ nici o vorb[, ]i ]nh[\[ strachina =i o lu[ ]nainte scutur`nd boabele, iar porcii dup[ el. Toanta, dezme- ticit[, ]ncepu s[ \ipe: — Aoleu! S[ri\i!... Ho\ii!... Mi-a furat porcii! Ajutor!
126 Liviu Rebreanu Ignat, parc[ nici n-ar fi auzit-o, ie=i pe poart[ urmat de to\i trei porcii. }n mijlocul uli\ei le arunc[ un pumn de porumb, a=tept[ p`n[ ce culeser[ boabele =i apoi ]=i continu[ calea. |ipetele servi- toarei f[cur[ pe vreo doi vecini s[ ias[ s[ vad[ ce s-a ]nt`mplat. — I -ai luat, nea Ignate! ]l ]ntreb[ unul cu o prietenie invidioas[. — D-apoi c[ =i d`nsul mi l-a luat pe-al meu! r[spunse Ignat foarte natural, ad[ug`nd apoi cu r`vn[ =i scutur`nd strachina. |ug, \ug, \ug, \ugul, \ugul! Ajunse cu bine acas[. Numai =treangul s-a pierdut pe drum, c[ci l-a uitat la piciorul porcului de s-a t`r`t p`n[ s-a dezlegat. Intr`nd ]n ograd[ cu porcii, f[cu falnic c[tre nevast[-sa, trec`ndu-i strachina: — Porumb ai, porci \i-am adus, dar s[ nu mai c`rte=ti acuma, c[ s[ =tii c[ m[ pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai s[ fii a dracului de muiere! Femeia holb[ ]nt`i ni=te ochi c`t cepele, apoi, venindu-=i ]n fire, bolborosi lacom: — Aoleu, Maic[ Precist[!... |ugu mamei, \ugu, \ugu, \ug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a cr[pat de ziu[, ]ncetinel, ca s[ nu trezeasc[ pe nevast[-sa, care se zv`rcolise ]n dureri toat[ noaptea, a\`\[ focul, jumuli o g[in[ =i o puse s[ fiarb[, apoi a=ternu o fa\[ de mas[. El, de c`nd a plecat arenda=ul Cosma, tot pe l`ng[ conac s-a ]nv`rtit, s[ fie acolo de s-ar ]nt`mpla ceva. +i-a adus d`nsul c`\iva saci de porumb, dar grija cea mare ]i era s[ apuce oarecare lucruri mai bune de m`ncare, s[-=i poat[ osp[ta o dat[ boiere=te muierea =i copila=ii, c[ prea mult au fl[m`nzit. Era convins c[ biata femeie numai de nem`ncare a c[zut la pat =i zace de at`ta amar de vreme =i c[, hr[nit[ zdrav[n m[car c`teva zile, s-ar ]mpiciorongi mai bine dec`t cu orice leacuri. Apoi, v[z`nd c[ oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la v[t[=elul Laz[r =i l-a luat de piept, s[-l dea la o parte, ca s[ poat[
127 R[scoala. Vol. II intra ]n cas[. Laz[r, mai voinic, era mai-mai s[-l biruiasc[, dac[ nu s[reau =i al\i oameni care, dup[ ce l-au smintit pe Laz[r ]n b[taie, s-au ]mpr[=tiat prin toate od[ile s[ strice =i s[ ia ce le poftea inima. Melentie a mirosit p`n[ ce a nimerit ]n c[mara plin[ cu de toate. A ]nc[rcat ]n dou[ co=uri, g[site acolo, borcane de dulcea\[, sticle de vin =i de lichioruri, br`nz[, o p`ine alb[, mezeluri, un mu=chi =i o =unc[, m[sline =i ce i-a c[zut ]n m`n[. C`nd a sosit cu co=urile acas[, era sear[. Nici nu le-a mai ar[tat, ci le-a ascuns ]n tind[ cu g`ndul c[ m`ine diminea\[ s[ ]ntind[ o mas[ ca-n basme. Golind acum co=urile =i ]n=ir`nd pe fa\a alb[ toate bun[t[\ile, Melentie avea o str[lucire de bucurie, care-i ]mbujora obrajii t[b[ci\i. C`nd ispr[vi =i se d[du un pas ]napoi s[ admire minunea, ]nt`ile raze ale soarelui tocmai r`deau ]n geamurile murdare. }ntoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, ]l priveau pu\in speria\i. B[rbatul, surprins, zise z`mbind =i ca o scuz[: — Credeam c[ dormi... Uite ce bun[t[\i! Pentru tine le-am adus toate, c[ copiii m[n`nc[ orice, numai m`ncare s[ fie, dar tu trebuie s[ te hr[ne=ti cu lucruri mai bune, ca s[ te ]nzdr[vene=ti, c-ai z[cut destul =-ai suferit. Am pus =i o g[in[ ]n oal[ s[-\i fac o ciorb[ fierbinte =i... Se ]ntrerupse deodat[. Ochii ]l priveau mereu, nemi=ca\i, cu aceea=i umbr[ de spaim[, de=i gura ]ntredeschis[ parc[ voia s[ vorbeasc[. — Aoleu, doar n-oi fi murit? b`igui Melentie z[p[cit. Se apropie, pip[i bra\ul uscat sprijinit pe dunga patului =i cu degetele at`rn`nd ]n jos. — A murit! f[cu omul ab[tut, uit`ndu-se lung ]n ochii ]ncre- meni\i cu privirea spre mas[. Tocmai acuma s-a pr[p[dit =i ea c`nd... }n pat, la picioarele moartei, copila=ul cel mai mic se ridic[, sc`ncind =i frec`ndu-=i ochii. Dup[ c`teva clipe, v[z`nd pe tat[l
128 Liviu Rebreanu s[u, se ]nsenin[ =i ]ntinse m`nu\ele spre d`nsul. Melentie ]l lu[ ]n bra\e =i iar se uit[ la femeie, parc[ nu i-ar fi venit a crede, str`ng`nd la piept =i m`ng`ind ]n ne=tire copila=ul. Apoi scul[ pe ceilal\i doi: — Hai, c-a\i dormit destul! Hai, c[ nu-i vreme de dormit! Copiii se urnir[ anevoie =i bomb[nind. C`nd descoperir[ ]ns[ masa ]nc[rcat[, se ]nviorar[ =i-=i amintir[ c[ li-e foame. Melentie ]i a=ez[ pe to\i trei pe lavi\[: — M`nca\i ce v[ place, copii, p`n[ v[ s[tura\i!... Numai s[ nu v[ bate\i =i s[ nu face\i g[l[gie, c[ m[icu\a a murit =i ar fi ru=ine!... P[v[luc, tu, c[ e=ti mai mare, ia seama s[ nu dea ]n foc oala asta de ciorb[, c[ eu m[ duc s[ chem o vecin[ s-o scalde! Colonelul +tef[nescu s[ri din pat, ]=i puse halatul =i, ]n papuci =i capul gol, ie=i repede afar[. Soarele de-abia r[s[rit ]l izbi drept ]n fa\[, ]nc`t ]n primul moment, fiind =i dup[ somn, nici nu v[zu bine mul\imea de \[rani ce n[p[dise curtea l[rm[luind. Strig[ la ]nt`mplare: — Da ce, m[i b[ie\i, din somn =i ]n izmene m[ luar[\i? Cei de pe aproape, care-l auzir[, izbucnir[ ]n r`sete, ceilal\i ]ns[ vociferau mai aprig. Atunci observ[ b[tr`nul pensionar c[ mul\i au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o b[t[lie. Colo- nelul ]=i p[strase din milit[rie curaj =i ]ndr[zneal[ ]n fa\a primej- diei. Fric[ i-a fost de o eventual[ ridicare a \[ranilor numai din pricina fetelor pe care le iubea ca lumina ochilor =i-i era s[ nu se ]nt`mple s[ se n[pusteasc[ asupra lor tic[lo=ii, s[ le nenoroceasc[ pentru toat[ via\a. Acum ]ns[ se sim\ea la largul s[u. F[r[ s[ se impresioneze de urletele lor, strig[ iar[=i mai tare, s[-l aud[ to\i: — Ho! Ho! mai l[sa\i r[cnetele, s[ m[ auzi\i =i s[ v[ aud!... Ei, ce-i? C-a\i venit cu arme, v[d, voi mai mult de o sut[ =i eu unul singur!... Ce-i? Ce pofti\i de la mine? |[ranii, care se lini=tiser[ o clip[, pornir[ din nou s[ \ipe ]ntr-un cor infernal:
129 R[scoala. Vol. II — S[ pleci de aici!... Nu mai vrem ]nvoieli!... Las[ mo=ia, don’ colonel, c[-i a noastr[!... I-uite cum ne ]nfrunt[ hodorogul!.... O s[-\i d[m b[taie!... Ne-ai ]n=elat =i ne-ai jupuit destul!... P[m`n- tul!... P[m`nturile!... P[m`ntul nostru =i munca noastr[! B[tr`nul +tef[nescu privea =i asculta cu o fa\[ prietenoas[, ca =i c`nd oamenii l-ar fi hiritisit. Apoi, c`nd se mai potoli pu\in g[l[gia, reveni: — Voi vorbi\i o sut[ deodat[, cum s[ v[ ]n\eleg? Dup[ vreun sfert de ceas de t[r[boi se aleser[ doi \[rani care s[ parlamenteze. Colonelul d[du din cap mul\umit: — A=a, b[ie\i! Acum =tiu cu cine vorbesc... Zi tu... Ioane!... Ori vrei tu, nu =tiu cum te cheam[, c[ nu te mai \in minte... — Io-s G[ligan +tefan, don’ colonel! f[cu \[ranul umfl`nd pieptul. — Bine zici, a=a-i. . . }\i uitasem numele, F[nic[, uita-te-ar necazurile! strig[ +tef[nescu jovial. Atunci zi tu, F[nic[. — Apoi ce s[ zicem, don’ colonel? Mata nu =tii c-a venit revolu\ia? zise G[ligan cu m`ndrie. — Eu v[d c-a venit, dar nu =tiu ce are cu mine revolu\ia, c[ eu... — Las[ c[ =tii matale prea bine! f[cu cel[lalt \[ran mai aspru. Numai te prefaci a nu =ti... +-apoi, ori =tii, ori nu =tii, nou[ ne trebuie mo=ia, c[ t[lic[ ai st[p`nit-o destul =i ne-a venit r`ndul =i nou[!... Dac[ o dai cu binele, bine de bine, dac[ nu, noi tot o lu[m! — Dar lua\i-o, oameni buni! vorbi colonelul d`nd din m`ini, parc[ s-ar fi lep[dat de diavolul. Da ce, a mea e mo=ia?... B[ga\i plugurile, copii, =i s-o st[p`ni\i s[n[to=i!... Din partea mea, vai de mine, toat[ voia! — Zici matale a=a acuma, c[ \i-e fric[ de noi, dar m`ine ai s[ zici c-ai uitat! relu[ \[ranul. Nu ne mai ]n=eli t[lic[ pe noi, don’ colonel! C[ te-am p[scut noi, slav[ Domnului!... Dar s[ faci bine s[-\i str`ngi boccelu\ele =i s[ te duci de aici, c[ noi nu te mai r[bd[m =i nu mai r[bd[m picior de boier pe p[m`nturile noastre, iac[! — Unde s[ m[ duc, Ioane? ]ntreb[ b[tr`nul cu candoare. 9 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
130 Liviu Rebreanu — De unde ai venit, dom’le colonel! zise Ion. C[ nu te-am adus noi =i nici nu te-am chemat! — Cum s[ plec a=a, m[i omule? Cum?... S[-mi las toat[ agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? st[rui colonelul arenda=. — Se poate! C[ din munca =i sudoarea noastr[-s toate! — Apoi a=a am venit eu aci, gol cum m[ vezi, ai? — Ce mai la deal, la vale, s[-\i par[ bine c[ nici nu te-am ]njurat =i nici nu te-am b[tut, cum au p[\it al\i boieri, c[ poate-i fi auzit =i matale! zise \[ranul ne]nduplecat. Pleac[ s[n[tos =i s[ ne vedem c`nd ne-om vedea ceafa! Colonelul nu se d[du ]nvins. }ncerc[ toate argumentele. Ajunse s[ le propuie s[-l ia =i pe d`nsul tovar[= la revolu\ie, numai s[-=i poat[ salva capitalul ce-l avea investit ]n inventarul mo=iei, aproape toat[ zestrea fetelor. |[ranii ascultau, chiar r`deau uneori de c`te o glum[ de a lui, dar g[seau replici la orice =i, unde nu, se ]nd`rjeau c[ e munca lor =i revolu\ia nu mai ]ng[duie s[ se amestece boierii ]n treburile oamenilor. — Ne-om descurca noi, n-ai grij[ matale, spuse G[liganu. Oamenii cu oamenii, boierii cu boierii. T[lic[ du-te la ora=, c[ acolo-s boierii =i-i locul matale! }nt`i ceruser[ s[ plece pe jos numai cu o boccea c`t poate duce ]n spinare. }n cele din urm[ i-au permis s[ mearg[ cu tr[sura =i s[ ia ce poate duce ]n tr[sur[. St`nd at`ta timp ]n r[coarea dimine\ii cu capul gol, colonelul ]ncepu s[ str[nute: — Na, c[ m-am ales =i cu un guturai dup[ toate necazurile celelalte! — Dar care s-au ales cu b[taie ori mai r[u, ce s[ mai zic[? strig[ cineva. — D-apoi m-a\i b[tut voi destul, m[i cre=tini, c[ m[ l[sa\i pe drumuri, lipit p[m`ntului, om b[tr`n =i cu trei fete de m[ritat! f[cu colonelul cu am[r[ciune.
131 R[scoala. Vol. II Petre se apucase de diminea\[ s[ dreag[ poarta dinspre uli\[, din care numai st`lpii mai erau ]ntregi ]n picioare. Nevoie a=a mare n-ar fi fost. Cum a stat un an =i jum[tate, de c`nd s-a pr[p[dit tat[l s[u, ar mai fi putut sta. Dar Petre voia s[ aib[ de lucru ca s[ nu se mai duc[ cu oamenii nic[iri =i s[ nu se mai amestece. De c`nd s-a ]ntors ieri de la Lespezi, numai a bolit =i a rumegat. M[-sa a auzit de la vecini ce s-a ]nt`mplat =i era ]ngrozit[. El n-a vrut s[-i spuie nimic. Doar c`nd Smaranda l-a ]nvinuit c[ de la d`nsul se trag toate, c[ a=a zic oamenii, a r[spuns m`nios c[ cine zice minte, fiindc[ el n-are nici un p[cat pe suflet, martor i-e Dumnezeu. De altfel, acela=i lucru =i-l zicea mereu =i ]n sinea lui =i totu=i nu-=i putea mulcomi mustr[rile. }i p[rea r[u c[ nu =i-a c[utat de necazurile lor de la ]nceput =i s-a tot v`r`t ba s[ fie la cump[rarea mo=iei, ba acum la ]mp[r\irea p[m`nturilor, pretutindeni. Cu el boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigori\[, p[rinte s[-i fi fost =i mai mult nu-i putea face. +i drept r[splat[ d`nsul s-a ]nver=unat ]mpotriva cucoanei Nadina, a=a, din senin. C[ l-a batjocorit pentru c[ n-a vrut s[ le v`nd[ Babaroaga. Tocmai el s-a g[sit dintre to\i mai batjocorit, iar ceilal\i au putut sta lini=ti\i. I -a intrat ]n cap c[ trebuie s-o batjocoreasc[ =i el, ]nc[ de ast[-iarn[, c`nd au fost la Bucure=ti. De atunci, numai asta visa =i parc[-i p[rea bine c[ se a\`\[ oamenii, ca s[-i poat[ veni =i lui mai lesne s[-=i sare inima. Nu s-a g`ndit mai dinainte ce anume r[zbunare s[ fie, cum a f[cut feciorul lui Drago= cu Chiril[ P[un. }=i zicea c[ va vedea el atunci cum s-o ia. Acolo, la Lespezi, parc[ i s-a aprins mintea. S-a repezit ]n[untru s-o str`ng[ de g`t =i s-o omoare.. . Numai c`nd s-a pomenit ]n fa\a ei, =i-a dat seama c[ mai cur`nd s-ar omor] el dec`t s-o omoare pe ea. +i totu=i Toader Str`mbu a omor`t-o... I-a trecut lui prin minte s[ nu-l lase pe Toader s[ intre =i nu l-ar fi l[sat dac[ nu i-ar fi fost ru=ine s[ nu zic[ oamenii c[ s-a dat de partea cucoanei cine =tie de ce. +i pe urm[, ]n vreme ce oamenii d[r`mau =i pr[dau la conac, lui mereu i-a venit s[-l sugrume pe Toderi\[ pentru c[ a s[v`r=it nelegiuirea asta, =i numai
132 Liviu Rebreanu de ru=ine =i-a st[p`nit m`nia. S -a ]ntors singur de la Lespezi, l[s`ndu-i pe ceilal\i ]mprejurul focului. Dac[ =i Matei Dulmanu s-a sup[rat c[ a omor`t-o! Nu ]ndr[znea s[-=i m[rturiseasc[ nici ]n str[fundul s[u de ce l-a am[r`t ]ntr-at`ta moartea cucoanei. Dar ]=i zicea necontenit c[ el nu e vinovat =i, fiindc[ s-a ]nt`mplat omor f[r[ voia lui, el se d[ deoparte. Nici n-a mai ie=it din ograd[ =i nici nu mai voia s[ ias[, orice s-ar ]nt`mpla =i chiar de-ar r[m`nea, din pricina asta, f[r[ p[m`nt, numai el, din tot satul... Azi-noapte a =i visat pe cucoana. Parc[ o \inea ]n bra\e =i ea nu mai \ipa, ci ]l m`ng`ia =i-i zicea: „De ce l[sa=i s[ m[ omoare?“ S-a de=teptat din somn cu glasul ei mustr[tor ]n urechi... Acuma cioplea =i boc[nea de zor, ca =i c`nd ar fi vrut s[ uite sau cel pu\in s[ ]n[bu=e amintirea ]nt`mpl[rii. Dar oric`t se trudea, mereu ]i s[geta ]n creieri c`te o ]ntrebare =i fiecare ]l durea, =i-l ustura, =i-l chinuia... 2 Dou[ ceasuri dup[ r[s[ritul soarelui era o viermuial[ ]n Amara, de parc[ satul ar fi pornit s[-=i mute locul ca o =atr[ c`nd s-a ispr[vit popasul. Pe b[t[tura din fa\a c`rciumii se ]ncruci=au toate ve=tile =i zvonurile. +i veneau at`t de multe =i de deosebite, c[ oamenii fierbeau a=tept`nd mereu s[ se mai ]nt`mple ceva, dar ceva mai ]nsemnat dec`t cele ]nt`mplate, care acuma li se p[reau lucruri de toate zilele. Din c`nd ]n c`nd se g[sea c`te cineva s[ pomeneasc[ de boierul cel b[tr`n, mereu cu un semn de ]ntrebare ]n privire. Ceilal\i schimbau vorba, parc[ i-ar fi speriat ]ntrebarea sau cel pu\in n-ar fi vrut s-o ]n\eleag[. Chiar Trifon Guju, r[gu=it de c`t r[cnise =i se fudulise de c`nd cu b[taia jandarmilor pe care el o socotea biruin\a lui proprie, numai m`r`ia =i d[dea din umeri.
133 R[scoala. Vol. II Mai spre amiazi ]ns[ se pomenir[ cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdren\[ros de cum plecase acum c`teva zile, asudat =i murdar, ]ns[ cu fa\a m`ndr[, ca =i c`nd ar fi cules ]n sufletul s[u toate fericirile. +i ]ndat[ se apuc[ s[ povesteasc[ cum n-a r[mas nici picior de boier ]ntre Ro=iori =i Alexandria, pe unde a r[t[cit el zilele astea, iar conacele toate le-au f[cut oamenii una cu p[m`ntul, ca nici s[ nu se mai cunoasc[ urmele unde au fost, apoi cum se adun[ pe acolo oamenii, cu mic, cu mare, pe sate, =i se ]narmeaz[, =i stau de paz[, s[ nu se mai ]ntoarc[ cumva ]napoi ciocoii =i s[-i ]mpiedice la ]mp[r\eala p[m`nturilor, ba sunt unii care se preg[tesc s[ se duc[ p`n[ la Bucure=ti, s[ m`ntuiasc[ pe vod[ din prinsoarea boierilor, c[ numai boierii nu-l las[ deloc pe vod[ s[ trimit[ porunci oamenilor precum c[ bine au f[cut de au izgonit pe boieri =i s[ nu ]nt`rzie deloc de-a face ]mp[r\eal[ dreapt[ s[r[cimii din toate mo=iile. |[ranii erau obi=nui\i cu proorocirile nebunului =i-l luar[ mai mult ]n r`s. Unii, glume\i, ]l ]ntrebar[ cum de n-a avut norocul s[-l ia oamenii =i pe el drept boier =i s[-i mai scurteze pu\in limba, s[ scape lumea de n[zdr[v[niile ce le vorbe=te. Pe c`nd se h[r=uiau astfel din gur[ cu nebunul, se ivi =i un om ]n toat[ firea, Marin V`lcu de la Izvoru. Era cu c[ru\a =i se ducea la Coste=ti cu un copil, s[-l arate doftorului, c[ tr[gea s[ moar[. A oprit la c`rcium[ s[ lase caii s[ ]mbuce =i s[-i odihneasc[ pu\in, c[ au iernat r[u f[r[ nutre\ =i de-abia se \ineau pe picioare. Marin povesti c[ azi- noapte s-a aflat pe la ei cum c[ vod[ a scos din slujb[ pe boierii care au c`rmuit p`n[ acuma, pentru c[ nu s-au purtat bine cu prostimea =i n-au vrut s[ le dea p[m`nt, =i a pus pe al\ii care au f[g[duit s[ nu mai rabde nici un boier la sate =i s[ ]mpart[ toate mo=iile ]ntre oameni, ca fiecare s[ bage plugul =i s[-=i munceasc[ numai locul s[u. Dar c`rmuitorii pe care i-a scos vod[ s-au ]nvoit ]ntre d`n=ii =i nu vor s[ asculte poruncile =i au f[cut tocmeal[ cu generalii s[ omoare pe vod[ =i pe urm[ s[ porneasc[ cu armata =i cu tunurile s[ ia ]napoi mo=iile de la oameni, pe unde le-au
134 Liviu Rebreanu cuprins, =i s[-i ]mpu=te pe to\i care s-au sculat ]mpotriva boierilor. Atunci vod[, ca s[ nu fie biruit de boierii cei neascult[tori, a trimis ]ntr-ascuns, noaptea, c`\i slujitori credincio=i a avut la ]ndem`n[, s[ alerge =i s[ le porunceasc[ s[ nu mai ]ng[duie nici un boier printre d`n=ii, s[-i alunge pe care mai sunt =i s[ nu cumva s[-i lase s[-=i ia ]napoi mo=iile, c[ stra=nic are s[-i pedepseasc[ pe cei ce se vor ]nvoi cu boierii, pentru c[ boierii i-au c[lcat ]n picioare poruncile. Iar cei care sunt mai aproape de Bucure=ti s[ se ridice degrab[ =i s[ vie cu mul\ime mare s[-l ajute ]mpotriva boierilor, c[ el numai cu oamenii \ine =i vrea s[ le fac[ dreptate =i de accea ]l n[p[stuiesc =i pe d`nsul boierii... Dac[ le-ar fi spus asta Anton =i ]nc[ s-ar fi mirat. Dar c`nd iese din gura unui b[rbat de omenie? De altfel, nici nu pornise bine Marin V`lcu cu c[ru\a =i iat[ c[ mai pic[ un om din G[ujani, care povesti acelea=i porunci, auzite chiar din gura unui \[ran ce a trecut dis-de-diminea\[ prin satul lor, c[lare =i cu o cruce de argint pe piept. Pe urm[, ceva mai t`rziu, unul din Vaideei aduse aceea=i veste sosit[ la ei prin Moz[ceni... Printre oameni se st`rni o ]ngrijorare grea. Se vedeau pedepsi\i =i r[ma=i f[r[ p[m`nt, fiindc[ ei n-au ]mplinit porunca lui vod[. Adev[rat c[ n-au =tiut-o, dar acum au aflat. Mai mul\i strigar[ c[ trebuie s[ mearg[ la boierul cel b[tr`n, s[-i spuie cum a venit porunca =i c[ nu-l mai pot ]ng[dui ]ntre ei, c[ nu vor s[ se supere regele. Al\ii ad[ugar[ c[ trebuie s[ mearg[ cu to\ii, nu unii s[ stea ascun=i ]n cas[ p`n[ e greul, iar apoi s[ se ]ndese la c`=tig. C`\iva ]ndat[ pomenir[ pe Filip Ilioasa, ginerele popii, care s-a codit de c`te ori l-au chemat oamenii, dar de la arenda=ul Cosma a s[rit s[-=i trag[ acas[ trei porci c`t vi\eii. — Hai la prim[rie! r[cni Trifon Guju. S[-l ]ntreb[m pe dom’ primar cum de nu ne-a spus porunca lui vod[ p`n[ azi? Pornir[ cu urlete de ]nsufle\ire, dar g[sir[ numai pe secretarul Chiri\[ =i un agent de percep\ie, am[r`t =i ]nfrico=at, crez`nd c[ au venit s[-l omoare pe el, fiindc[ el a umblat mai mult iarna
135 R[scoala. Vol. II trecut[ dup[ biruri. Chiri\[ se ]ncol\i cu oamenii =i m`nc[ la repezeal[ ni=te pumni de la Toader Str`mbu, care de mult ]l p[=tea. — Ai dat ]n mine, Toadere, s[ \ii minte! zise t`n[rul Chiri\[ Dumitrescu, grav =i jignit. Dup[ crima de ieri, asta \i-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om r[fui noi, n-ai grij[! — Cum s[ nu dau dac[ tu e=ti porc de c`ine, dom’ Chiri\[! strig[ Toader r`njind. +i am s[ mai dau, de nu te ast`mperi! Dac[ i-ar mai fi plesnit o palm[ peste obraz =i ]nc[ nu l-ar fi durut pe secretar c`t tutuirea ]n fa\a at`tor oameni. Nu mai spuse nimic, mul\umindu-se a ]ntoarce spatele cu dispre\. De altfel, nici \[ranii nu-l mai luar[ ]n seam[, c[ci primarul Pravil[, auzind c[ mul\imea a dat buzna ]n cancelarie, sosi ]ntr-un suflet, galben, speriat =i pl`ng[tor: — Ce-i cu voi, m[i cre=tini? Nu v-ajunge s[ v[ r[zboi\i cu boierii de-a\i ]nceput =i cu statul? A\i nebunit, oameni buni, ori nu mai ave\i mult? Trifon Guju, ]ns[, s[ri, ]nfrunt`ndu-l: — De ce-ai ascuns porunca lui vod[, dom’ primar? Pravil[, afl`nd numai acuma despre ce e vorba, se scuz[ c[ el n-a primit nici o porunc[ de nic[iri de alalt[ieri, c`nd a plecat prefectul, c[ po=ta nu a mai venit, iar telefonul s-a stricat tot de atunci, fie c[ s-or fi t[iat firele undeva, fie din alt[ pricin[. Trifon ]i ceru, cu glas poruncitor, parc[ el ar fi fost mai mare ]n sat, s[ trimit[ str[jile s[ cheme toat[ lumea la cancelarie ca pe urm[ s[ se duc[ cu to\ii la boierul cel b[tr`n. — Ba eu nici nu trimit str[jile =i nici nu m[ duc cu voi! zise Pravil[. C[ dac[ a\i f[cut ce-a\i f[cut cum a\i vrut =i f[r[ mine, apoi eu nu m[ mai bag =i nu m[ amestec! Treaba voastr[ cum v[ descurca\i, c[ eu sunt primar =i nu m[ pot lua dup[ vorbe =i basme! — Ba ai s[ trimi\i, c[, de nu, s[ =tii c[ m[n`nci b[taie! se r[sti deodat[ Trifon, ridic`nd pumnul.
136 Liviu Rebreanu — Tu s[ dai ]n mine, m[i Trifoane? Tu s[-mi porunce=ti mie? f[cu primarul cu o ]nfl[c[rare m`nioas[ =i m`ndr[. Ia poftim, Trifoane, d[! Trifon se repezi ]njur`nd, dar \[ranii ]l oprir[. Urm[ o h[r\uial[ lung[, cu urlete =i r[cnete, la care luar[ parte to\i c`te pu\in, ca s[-l conving[ pe primar s[ fie al[turi de oameni, nu ]mpotriva lor, c[ nu =ade bine, amenin\`ndu-l chiar c[, altfel, nu va fi p[rta= nici la p[m`nturi. Ion Pravil[, =i din ambi\ie c[ o c`rp[ de om ca Trifon Guju a ]ndr[znit s[ se r[steasc[ la d`nsul, =i de team[ c[ m`ine-poim`ine se vor ]ntoarce lucrurile cum au fost, r[mase nezdruncinat, declar`nd chiar c[ mai bine se lipse=te de p[m`nt, dec`t s[ fie c[lcat ]n picioare. Trifon, atins, s[ri iar[=i: — Matale te-ai ]nv[\at s[ fii primarul boierilor, dar nou[ ne trebuie primarul nostru, s[ =tii mata c[ nu mai merge cum a fost! — Poate c[ oamenii te-or pune pe tine primar? Iac[, s[ te puie! zise Pravil[ batjocoritor. Atunci Trifon Guju, furios, chem[ str[jile =i le porunci el s[ mearg[ din cas[-n cas[ =i s[ str`ng[ pe oameni la prim[rie. Observ`nd c[ toat[ lumea era de partea lui Trifon, primarul socoti cuminte s[ tac[. Doar dup[ ce pornir[ str[jile, ]n continuarea certurilor, se l[ud[ c[ i-ar fi putut ]mpiedica, dac[ ar fi vrut, c[ci ]n cancelarie numai el are dreptul s[ dea porunci. |[ranii nici nu mai plecar[ din curtea prim[riei ]n a=teptarea celorlal\i. Pl[nuiau, =i strigau, =i se sf[tuiau. Se ]nfuriau unul de la altul =i ]ncepeau s[ suduie ori s[ scr`=neasc[ din din\i. Se ]ncurajau reciproc s[ nu le fie fric[ de nimeni, c[ dac[ vod[ s-a dat pe fa\[ de partea lor, apoi boierii nu vor mai ]ndr[zni s[-i asupreasc[. Unii explicau c[, =i de-ar veni solda\i, c`t de mul\i, n-are de ce s[ le fie fric[, fiindc[ solda\ii sunt tot \[rani =i nu vor trage ]n oameni, ba, dac[ s-or ]nt[r`ta, vor trece =i ei de partea ast[lalt[ =i atunci s[-i vezi pe ciocoi... Se pomenea din ce ]n ce mai des de boierul Miron, f[r[ s[ se mai fereasc[ nimeni. Se
137 R[scoala. Vol. II ridicau =i glasuri care-l ]njurau, iar Toader Str`mbu ajunse s[ strige ]n gura mare: — Numai ho\ul cel b[tr`n e de vin[ c[ ne-a cople=it at`ta de r[u s[r[cia, c[ ceilal\i ho\i dup[ d`nsul s-au luat de ne-au asuprit =i ne-au fl[m`nzit!... Dar =i c`nd i-oi pune m`na-n ceaf[, ehehe, s[ te \ii, mo=ule, cum \i-o fi de bine! Al\ii erau ]nfrico=a\i c[ din pricina b[tr`nului vor pierde c`=tigurile r[zmeri\ei, c[ d`nsul n-are s[-=i dea mo=ia din m`n[ de bun[voie =i cu sila cine s[ i-o apuce? — Da ce, acu merge pe voia lui? se ]ncruntar[ c`\iva. Ce, tot el are s[ ne porunceasc[? D-aia a venit revolu\ia, s[ sufl[m noi ]n ciorba lui, ori d`nsul ]ntr-a noastr[? — L[sa\i, fra\ilor, c[ \`\[ie sufletul ]ntr-]nsul =i numai s[ ne str`mb[m o dat[ la el c[ fuge, c`tu-i de b[tr`n, de nu-l prinzi nici cu ogarii! observ[ unul sp`n =i slab, st`rnind r`sete de mul\umire. Trecuser[ trei ceasuri de c`nd cancelaria =i curtea erau pline de oameni. Str[jile se ]ntorseser[, dup[ ce colindaser[ tot satul. Lumea ]ns[ nu se urnea, a=tept`nd mereu pe frunta=i. Trifon, ca =i c`nd el ar fi fost capul satului, mereu ie=ea pe afar[ =i ]ntreba: „N-a venit Luca Talab[, nici mo= Lupu, nici Marin Stan, dar Filip Ilioasa?...“ }n sf`r=it sosir[ unul c`te unul, parc[ n-ar fi =tiut de ce sunt chema\i. Se codir[ fiecare ]n parte, c[ ei n-au ce s[ se amestece. — Dar la ]mp[r\irea mo=iilor o s[ v[ ]mbulzi\i! strig[ Toader Str`mbu. Las[, c[ v[ =tim noi! A\i umblat s[ cump[ra\i cu bani grei Babaroaga =i nici n-a\i vrut s[ ne cunoa=te\i pe noi, s[r[cimea. Atunci era bun p[m`ntul. Acu, pentru c[ se ]mparte la to\i, nu v[ mai place. — Ba mie-mi place, m[i Toderi\[, numai s[-mi da\i! zise Marin Stan voios. — Apoi \i-ai luat =i de la arenda=ul Cosma ce-ai putut, dar acu te faci c[ nu ne cuno=ti! vorbi Leonte Orbi=or cu imputare.
138 Liviu Rebreanu — M-a chemat cineva pe mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci? f[cu Marin ]n\epat deodat[. — Dar la cump[rat cine te-a chemat? +i ai umblat cu limba scoas[! s[ri din nou Toader. Discu\ia se ]nfierb`nta. Mul\imea se a\`\a, socotind c[ b[tr`nii se ]mpotrivesc numai ca s[ ]ncurce pe cei s[raci ]n dob`ndirea p[m`nturilor. Cu c`t =ov[iau mai mult, cu at`t participarea lor p[rea oamenilor mai trebuincioas[, de team[ c[ altminteri se vor ]nv`rti lucrurile, a=a ]nc`t la ]mp[r\ire vor fi da\i la o parte cei ce n-au =i vor lua iar[=i cei ]nst[ri\i, cum au f[cut =i c`nd au umblat s[ cumpere mo=ia cucoanei... Vorbele se ]ngro=au =i amenin\[rile de sud[lmi sporeau. Luca Talab[ se ]nfurie c[ de ce-l ]njur[ pe el, c[ nu e sluga nim[nui. Filip Ilioasa, jignit, vru s[ plece acas[, dar cineva ]i pomeni de porcii arenda=ului. Atunci se n[scu o ]nc[ie- rare. Filip, ]ncerc`nd s[-=i fac[ loc de trecere, parc-ar fi rupt un z[gaz de m`nie, se pomeni deodat[ cu o rev[rsare de pumni =i ghionturi din toate p[r\ile, care nu se domoli dec`t c`nd Luca strig[ speriat =i d`nsul: — Da ce, m[i oameni, ne-a\i poftit aci s[ ne lua\i la b[taie?... A=a merge treaba? — A=a, nea Luca! r[spunse Trifon Guju dezvelindu-=i din\ii. Cine nu pricepe de vorb[ trebuie s[ priceap[ de b[taie! 3 — N-am mai fost la Camer[ poate de trei ani, dar la =edin\a de azi a= fi fost ]n stare s[ =i pl[tesc, numai s[ nu lipsesc! zise Ro=u c[tre Titu Herdelea, urc`nd Dealul Mitropoliei =i oprindu- se uneori s[ respire, fiind pu\in astmatic. Trebuie s[ v[d schim- b[rile la fa\[, c[ prea sunt extraordinare. +tii cum vine afacerea asta? Eu m-am certat cu tine =i atunci, ca s[-\i fac r[u \ie, dau drumul de aci, din v`rful dealului, pe panta asta pe care, ]n sf`r=it, am suit cu ajutorul Domnului, dau drumul, zic, unei st`nci formidabile s[ se rostogoleasc[ la vale, pentru c[, amenin\`nd s[
139 R[scoala. Vol. II pr[bu=easc[ tot ]n calea ei, =i casa ta, =i ale altora, tu ai s[ te sperii =i ]mi vei cere scuze. Tu, c`nd vezi c[ eu am nebunit, vii repede: „Hai, nene, s[ ne ]mp[c[m!“ Iar eu, de=teptul, ]ncep s[ strig, ca s[ opresc rostogolirea mai departe: „Opre=te, c[ ne-am ]mp[cat! Nu mai e nevoie s[ distrugi!“ Tribuna presei era plin[ de ast[ dat[, ca de altfel toate tribu- nele. O atmosfer[ de mare premier[ la un teatru oficial. La Camer[ =edin\ele anun\ate pentru ora trei ]ncep obi=nuit dup[ patru. Azi, la trei f[r[ un sfert nu mai lipsea dec`t noul guvern. +i Ro=u numai cu ceart[ izbuti s[-=i cucereasc[ un loc=or de =ezut. Titu Herdelea r[mase ]n picioare ]n fund... Incinta gemea de lume, fiindc[ veniser[ =i senatorii s[ asiste la spectacol. Pe toate fe\ele ]ns[ se citea mai mult[ spaim[ dec`t solemnitate, ]nc`t Stan R[caru, primul-redactor al unui ziar independent =i efemer, ap[rut recent, zise ]n gura mare, desigur ca s[-l aud[ =i lumea din tribunele vecine: — Noul guvern, dac[ ar fi democrat =i ]ntr-adev[r iubitor de \[rani, cum s-a l[udat ]n opozi\ie, ar putea acuma s[ decreteze =i exproprierea mo=iilor sau m[car s-o anun\e, iar [=tia de jos, c`t sunt de ]ngrozi\i de r[scoala \[ranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! — Tu glume=ti, Nicule, replic[ reporterul Universului, dar s[ =tii c[ a=a este cum ai spus! Eu am vorbit cu mul\i deputa\i =i senatori care declar[ c[ ei primesc orice reforme, oric`t de radicale, chiar exproprierea, c[ci altfel nu mai e chip s[ se ]ntoarc[ la \ar[, nici dup[ potolirea tulbur[rilor. — Spun oamenii multe, dar c`nd a trecut primejdia =i mai multe se uit[! observ[ un fost deputat =i b[tr`n gazetar cu barb[ impozant[, recolt`nd un succes de ilaritate, care-i f[cu at`ta pl[cere, c[ pe urm[ pufni de r`s toat[ vremea p`n[ la sf`r=itul =edin\ei, enerv`nd lumea dimprejur. Deodat[ se f[cu rumoare general[. Noul guvern intrase. +edin- \a ]ncepea. Primul-ministru, un b[tr`nel g`rbovit, cu glas de v[duv[ nec[jit[, ]ncepu o cuv`ntare patetic[, pomenind ]n fiece
140 Liviu Rebreanu fraz[ de „scumpa noastr[ \[ri=oar[“, „\[ri=oara noastr[ scump[“, „a noastr[ scump[ \[ri=oar[“, ]ntrerup`ndu-se deseori s[-=i usuce lacrimile de pe obraji =i ]ncheind cu „\[r[nimea r[t[cit[“, „m[suri energice“, =i „concursul tuturor bunilor rom`ni“. }i r[spunse fostul prim-ministru =i actualul =ef al majorit[\ii parlamentare, un b[tr`n mai ar[tos =i cu barba alb[, g`ng[vind de asemenea fraze despre „\[ri=oara noastr[“ =i f[g[duind noului guvern concursul necon- di\ionat al vechiului parlament. Atunci noul prim-ministru se duse la fostul prim-ministru la tribun[, ]i str`nse am`ndou[ m`inile =i apoi se s[rutar[ pe am`ndoi obrajii. Deputa\ii =i senatorii, ]mpre- un[ cu publicul din tribune, acompaniar[ cu un uragan de aplauze scena aceasta de ]nfr[\ire patriotic[. Mul\i ochi se umplur[ de lacrimi =i o duio=ie ]nfior[ chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-=i \inu gura =i spuse ]n tribuna presei: — Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor! Atunci Max Stre=in, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu st[p`ni =i izbucni indignat: — Nu-\i permit, domnule, s[ tulburi asemenea momente ]n[l\[toare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumnea- voastr[ jidoveasc[! Stan R[caru replic[ cu s`nge rece: — Ascult[, b[iete! Cu indignarea ta patriotic[ eu fac ceva, c[ci se =tie c`t e de dezinteresat[, dar ce-oi fi av`nd cu presa jidoveasc[ tocmai tu, care, de, e=ti ni\el cam jidov de-acas[? Stre=in mai bolborosi c`teva cuvinte de revolt[ =i, profit`nd de un nou ropot de aplauze, p[r[si \an\o= tribuna presei. }n r[stimp, ]n incint[ manifesta\iile de entuziasm continuau, sus\inu- te viguros de publicul spectator, deoarece, dup[ ]mbr[\i=area =efilor, membrii noului guvern s-au cobor`t s[ str`ng[ m`inile membrilor vechiului guvern =i altor frunta=i, fiecare acolad[ fiind pecetluit[ cu urale =i aplauze cu at`t mai prelungite, cu c`t cei ce
141 R[scoala. Vol. II ]=i ]mpreunau emo\iile ]mbr[\i=[rii fuseser[ p`n[ ieri cei mai vajnici du=mani, oc[r`ndu-se =i ]njur`ndu-se mai f[r[ cru\are. }n atmosfera de concordie duioas[ fur[ apoi votate cu aclama\ii proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii =i, ]n primul r`nd, autoriza\ia de a decreta starea de asediu unde va fi trebuin\[. — Asta-i, fra\ilor! morm[i Stan R[caru cu ironia-i mult gustat[ de confra\i. Ce-mi umbla\i mie cu mofturi =i acadele patriotice! C[ doar noi suntem st[p`nii! Ro=u, care nu scosese nici un cuv`nt, z`mbi acum sarcastic =i se ]ntoarse dup[ Titu Herdelea. T`n[rul disp[ruse. Z[rise pe doamna Gogu Ionescu =i ie=ise s-o a=tepte. Vroia s[ le spuie c[ Grigore Iuga, care pleac[ m`ine diminea\[ ]n Arge=, cu noul prefect Baloleanu, l-a rugat cu mult[ insisten\[ s[-l ]nso\easc[ =i el, s[ nu fie acum singur la Amara, unde nu =tie ce va g[si. El, de=i n-ar fi momentul s[ lipseasc[ de la gazet[, nu poate refuza pe Iuga =i trebuie s[ mearg[. Dac[ s-a dus pentru distrac\ie odinioar[, cu at`t mai mult e obligat s[ fie l`ng[ Iuga acuma, c`nd s-ar putea s[-i fie folositor ]ntr-un fel sau altul. Gogu urc[ s[ ia pe Eugenia ]nainte de sf`r=itul =edin\ei =i g[si pe coridor, la u=a tribunei, pe Titu. Trebuind s[ a=tepte c`teva minute, Gogu Ionescu profit[ s[ spuie t`n[rului Herdelea, ]ntr- ascuns de Eugenia, pe care nu mai voia s-o am[rasc[, fiind =i a=a destul de ]ngrozit[, c[ un deputat pite=tean i-a comunicat adi- neaori lucruri foarte grave despre caracterul ce l-au luat tulbur[rile ]n sudul Arge=ului. Nu se =tie ]nc[ nimic precis, c[ci leg[turi directe nu mai sunt de vreo dou[ zile ]ntre Pite=ti =i p[r\ile de jos ale jude\ului, dar se zvone=te c[ s-ar fi s[v`r=it =i omoruri. — Acuma ]nchipuie=te-\i inima mea, drag[ Herdelea! zise Gogu. Nadina ]n mijlocul revolta\ilor care comit asasinate! Ce-o fi cu ea, a izbutit s[ fug[, a ]nc[put pe m`inile \[ranilor? Bietul tata ]=i mu=c[ m`inile de desperare, c[ n-a oprit-o . Cum e bolnav
142 Liviu Rebreanu =i b[tr`n, =i cu sl[biciunea lui pentru Nadina, cred c[ s-ar pr[p[di dac[ ar afla c[ i s-a ]nt`mplat ceva. }n sf`r=it, o tragedie ]ntreag[!... S[ dea Dumnezeu s[ se potoleasc[ lucrurile, dar eu =tiu c[ nu mai vreau s[ aud de mo=ie =i de \[rani, m[car s[ tr[iesc c`t bolovanii. Sunt ]n stare s[ =i d[ruiesc Lespezii, =i s[ scap. C`t am ]ndurat noi zilele astea, nu doresc nici du=manilor mei! Eugenia era mi=cat[ de solemnitatea =edin\ei. Ea sf[tui pe Titu, secondat[ f[r[ convingere de Gogu, s[ nu se duc[ la \ar[, s[ nu p[\easc[ =i el ca Nadina, mai ales c[ armata poate s[ trag[ =i s[ se ]nt`mple cine =tie ce b[t[lii s`ngeroase. T`n[rul Herdelea r[spunse cu o modestie de erou pornind la r[zboi: — O, doamn[, de mine n-ar fi nici o pagub[! 4 De-abia c`nd soarele se apropia de asfin\it, mul\imea izbuti s[ se urneasc[ de la prim[rie, ]n jos, spre curtea Iuga, sporov[ind =i g`lcevind, parc-ar fi mers la nunt[. C`t s-au tot certat mai mult s-au ]nt[r`tat, ]nc`t acuma to\i erau ]nfierb`nta\i. La g[l[gie se adunaser[ =i copiii s[ ca=te gura. — M[i nea Cristache, ia mai las[ tejgheaua! strig[ Trifon ]n fruntea mul\imii, trec`nd pe la c`rcium[ =i v[z`nd pe Busuioc ]n u=[. C[ ori e=ti de-al nostru, ori de-al altora, ca s[ =tim =i s[ te ]nsemn[m pe r[boj! — Iac[ viu, m[i frate Trifoane! r[spunse c`rciumarul gr[bit =i ]nfrico=at. Se poate s[ lipsesc eu c`nd e tot satul?... M[i muiere! ad[ug[ apoi ]n[untru. Auzi tu? Ie=i =i stai ]n pr[v[lie, c[ eu m[ duc cu oamenii! Din[untru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc se amestec[ ]n mul\ime, cu o mutr[ vesel[, potrivit[ ]mprejur[rilor. Inima ]i veni pu\in la loc observ`nd printre oameni =i pe frunta=ii satului =i chiar pe primarul Pravil[.
143 R[scoala. Vol. II — A =a, da, fra\ilor! f[cu c`rciumarul c[tre cei dimprejurul s[u. Dac[ ne \inem de m`n[ cu to\ii, nu mai poate s[ ne ]nfrunte nimeni! Miron Iuga =tia de ]ntrunirea s[tenilor =i de preg[tirile lor ]mpotriva lui. Isb[=escu, care p`n[ azi nu scosese nasul din registre, socotind c[ pe d`nsul nu-l intereseaz[ controversele dintre proprietari =i s[teni, el fiind un simplu negustor de cifre, fu cuprins de groaz[ c`nd logof[tul Bumbu ]i spusese, mai mult ]n glum[, c[ \[ranii tocmai pe el ]l ur[sc mai tare din pricina catastifelor cu datoriile =i eviden\ele ]nvoielilor. Astfel de azi- diminea\[, ]ndat[ ce auzea vreun zvon de pe la arga\i sau al\i oameni umbl[tori pe la curte, se ducea repede s[-i comunice b[tr`nului Miron, ad[ug`nd mereu c[ p[rerea lui ar fi s[ profite de ezit[rile \[ranilor =i s[ p[r[seasc[ Amara c`t mai e timp, c[ci orice rezisten\[ ar fi inutil[ fa\[ de starea spiritelor prea ]nc[rcate. Miron Iuga asculta, dar se f[cea c[ nu aude pove\ele contabilului. Numai c`nd Isb[=escu ]=i permise s[ insiste, b[tr`nul se enerv[ pu\in =i-l admonest[ s[-=i caute de registrele lui =i s[-l scuteasc[ de pove\e. — Vin \[ranii, coane Miroane! strig[ ]n cele din urm[ Isb[=escu desperat, n[v[lind ]n apartamentul st[p`nului. E tot satul, cucoa- ne!... E pr[p[d mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-a\i ascultat =i pe mine! — Ia mai ]nchide gura =i nu mi te pr[p[di cu firea! zise lini=tit b[tr`nul Iuga. Las[-i s[ vie! Bine c[ vin, ca s[ ne l[murim! Isb[=escu se hot[r`se s[ r[m`ie cam primprejurul boierului. Ce-o p[\i boierul, s[ p[\easc[ =i el, ]=i zicea, ]n speran\a c[ boierul, fiind foarte respectat de oameni, nu va p[\i nimic =i prin urmare nici d`nsul. — Ce face\i, cucoane? ]ntreb[ contabilul iar, observ`nd c[ b[tr`nul se plimb[ prin odaie cu m`inile la spate. Nu ie=i\i ]naintea lor, s[ nu dea cumva buzna aici, peste dumneavoastr[?
144 Liviu Rebreanu Miron Iuga ]=i continu[ plimbarea f[r[ a-i r[spunde, morm[ind numai ]n sine vorbe ne]n\elese. }n realitate nici el nu =tia ce s[ fac[ cu oamenii ace=tia care, numai ]n c`teva zile, au ajuns s[ d[r`me toate z[gazurile autorit[\ii =i, dintr-un sat organizat, s[ se transforme ]ntr-o turm[ incon=tient[, tras[ =i ]mpins[ de pofte primitive dup[ b[taia v`nturilor. Fire=te, alungarea jandarmilor, incendiile, devast[rile =i toate destr[b[l[rile ultimelor zile au fost numai concluzia inerent[ a unor permanente abdic[ri ale autorit[- \ii, provocate de nedestoinicia guvernan\ilor =i de demoralizarea lor sistematic[ prin promisiunile ]n=el[toare ale demagogilor, care toate au ]ncurajat na=terea =i propagarea spiritului de nemul\umire ]nt`i =i ]n sf`r=it de r[zvr[tire ]n sufletul simplist al \[ranului. Pornirile anarhice trebuiesc curmate ]n primul moment, c`nd sunt ]n germene. Atunci e suficient[ persuasiunea energic[. Dup[ ce au prins r[d[cini =i au ]nceput s[ se manifeste, numai for\a brutal[ le mai poate st[vili distrugerile. }=i d[dea deci perfect seama c[ d`nsul singur nu mai poate lupta cu mul\imea care =i-a pierdut cump[tul. Dar nici nu putea dezerta de la datoria de a-=i ap[ra p[m`ntul. Simpla-i prezen\[, prin prestigiul persoanei sale, constituia o piedic[ ]n dezl[n\uirea anarhiei complete. |[ranul are instinctul respectului de b[tr`ni =i frunta=i, cu at`t mai mult de st[p`nul din mo=i-str[mo=i. Unde =i c`t va fi prezent d`nsul, oamenii se vor sfii a trece la pr[d[ciuni. Au pus foc la Ruginoasa, fiindc[ el nu era acolo... Desigur, mai ales dup[ incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruian[, chibzuind azi-noapte ]ndelung, =i-a pus ]ntrebarea dac[ totu=i n-ar fi mai ]n\elept s[ se retrag[ deocamdat[ p`n[ ce vor interveni for\ele care s[ dezmeti- ceasc[ pe nebuni? A ]nfrunta o ceat[ de r[zvr[ti\i care =i-au pierdut judecata nu e oare =i din parte-i o nebunie, c`nd nu se bazeaz[ pe alt[ arm[ dec`t teama =i ru=inea ce poate s[ le inspire persoana lui? +i ]n clipa c`nd z[gazul respectului s-ar rupe, n-ar fi socotit[ prezen\a lui ca o sfidare, a\`\`nd mai violente dezl[n- \uiri de furie?... +i-a ]ntrerupt ]ntreb[rile atunci, fiindc[ i s-au
145 R[scoala. Vol. II p[rut primele simptome ale la=it[\ii. Numai la=itatea scormone=te dup[ argumente =i considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci c`nd va fi s[ fie... Acuma Miron, plimb`ndu-se prin odaie, auzea afar[ glasurile care-i spuneau c[ a sosit momentul hot[r`tor. L`ng[ o fereastr[, Isb[=escu privea ]nfrigurat, cu interjec\ii de spaim[. }=i zicea c[ ar trebui s[ ias[, s[-i ]nt`mpine, dar am`na mereu, parc[ fiece minut de ]nt`rziere ar fi fost un c`=tig pentru d`nsul. Afar[, zgomotul de pa=i =i de glasuri se ]nte\ea. Mul\imea se rev[rsase din uli\[ ]n ograda =i ]n parcul conacului ca un r`u care =i-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduit[ =i cur[\it[ de cur`nd, \[ranii se ]mbulzeau =i se fereau s[ nu calce pe marginile cu firicele de iarb[ de-abia ]ncol\it[. Ici-colo c`te-un glas dojenea: — Fere=te, m[i cre=tine, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[! De altfel, g[l[gia mai contenise, ca =i c`nd le-ar fi fost ru=ine =i s-ar fi sim\it vinova\i c[ au intrat prin parc, pe unde \[ranii n-aveau voie s[ umble. Numai l`ng[ rondul din fa\a castelului Trifon Guju ]ndr[zni s[ chiuiasc[ gros =i prelung, parc-ar fi vrut s[-=i ]ncerce curajul =i s[ sparg[ lini=tea care-i amor\ea pe to\i... Cei mai mul\i, intra\i pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai g[l[gio=i. Dinaintea lor porumbeii se ridicar[ ]n v[zduh, iar or[t[niile se ]mpr[=tiar[ or[c[ind speriate. De prin grajduri =i acareturi ap[reau slujitori =i arga\i de toate felurile, privind cu o curiozitate copil[reasc[ sosirea satului, r`z`nd, schimb`nd glume, parc-ar fi venit la clac[ cu l[utari. Numai b[tr`nul Ichim se uita mirat =i nedumerit. Logof[tul Bumbu se oprise, cu tremur[turi ]n genunchi =i cu o ]nf[\i=are resemnat[, l`ng[ u=a locuin\ei sale, ]n fund, ]n vreme ce nevast[-sa d`rd`ia ]n[untru, p`ndind de dup[ perdea. — A\i venit, a\i venit? ]ntreb[ proste=te logof[tul c`nd oamenii din capul cetei ajunser[ l`ng[ d`nsul. Auzind c[ al\ii au intrat prin parc, trecu =i el dincolo, parc[ s-ar fi sup[rat c[ au ]ndr[znit s[ intre pe acolo =i ar fi vrut s[-i alunge. Curtea interioar[ dintre castel =i conacul vechi era plin[ de \[rani. Logof[tul, mai z[p[cit, 10 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
146 Liviu Rebreanu arunc[ c`te o vorb[ bun[ c`nd unuia, c`nd altuia, iar pe urm[ se pro\[pi ]n dreptul u=ii, ]ntre doi st`lpi ai cerdacului, parc[ s-ar fi preg[tit s[ opreasc[ lumea de-a n[v[li asupra st[p`nului s[u, dar cu fa\a mereu umezit[ de un sur`s sortit s[-i ascund[ frica =i s[-i c`=tige bun[voin\a tuturor. }nmul\indu-se mereu, oamenii se ]mbulzeau =i vacarmul cre=- tea. Unele glasuri ]n\epau =i pe logof[tul z`mbitor care, c`nd ]n\elese, f[cu vinovat: — Ce-i, b[ie\i? Ce vre\i voi?... Spune\i-mi mie c[... R`sete batjocoritoare =i c`teva huiduieli ]i acoperir[ vorbele. Bumbu se f`st`ci complet. Deodat[ Lupu Chiri\oiu care, f[r[ s[ vrea, fusese ]mpins aproape ]n fa\[, strig[: — Du-te, omule, nu mai sta, =i spune boierului s[ ias[ p`n[ afar[, c-a venit satul! — Iac[ m[ duc, m[ duc! bolborosi Leonte Bumbu, dezme- ticindu-se =i repezindu-se ]n cas[. B[tu la u=a b[tr`nului Miron =i, f[r[ a mai a=tepta r[spuns, intr[: — Pofti\i, cona=ule, c-a venit satul! Miron Iuga se ]ntoarse, parc[ vestea l-ar fi surprins, cu toate c[ de c`teva minute auzea de afar[ murmurul de oameni din ce ]n ce mai nelini=titor. Se uit[ un moment ]n ochii logof[tului: — Bine, Leonte!... S[ mergem s[ vedem ce mai pofte=te satul! }=i lu[ de pe o mobil[ c[ciuli\a ce o purta obi=nuit prin curte, =i-o potrivi bine pe cap =i p[=i spre u=[. Bumbu ]l opri o clip[, apuc[ din cuierul de l`ng[ u=[ o hain[ scurt[ de piele c[ptu=it[ cu blan[ =i i-o \inu s-o ]mbrace, b`iguind supus: — E cam r[coare, cona=ule, =i pute\i r[ci dac[... — Ce dracu m[ mai ]ntorse=i din cale! morm[i Miron, ]mbr[- c`nd totu=i haina =i ]ncheind cu aten\ie to\i nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isb[=escu, stan[ de piatr[ l`ng[ fereastr[, nu se clintise nici c`nd a intrat logof[tul. V[z`nd preg[tirea de ie=ire a boierului, i-a venit inspira\ia s[ r[m`ie el mai bine pe loc. E mai prudent pentru
147 R[scoala. Vol. II orice eventualitate. De ce s[ se expuie de prisos el, care, ]n fond, e un biet proletar aflat ]n situa\ia dramatic[ de-a fi ur`t de ni=te oameni la fel de s[raci =i de oropsi\i? Leonte Bumbu, urm`nd pe Miron, ]i f[cu o ]ntrebare mut[: „nu vii?“ Mut r[spunse =i Isb[- =escu: „nu“. Apari\ia b[tr`nului Miron Iuga ]n cerdac stinse subit toate glasurile. C`teva c[ciuli =i p[l[rii se ridicar[ instinctiv. }n marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singur[ ochire observ[ c[ \[ranii au cuprins toat[ ]mprejurimea conacului p`n[ la castelul lui Grigori\[ =i toat[ ograda arga\ilor. Soarele cobor`se spre asfin\it ]n spatele caselor, adumbrind cerdacul =i ]ns`nger`nd sutele de capete cu privirile str`mbate de puterea luminii. — V[d c[ ]ntr-adev[r a\i venit tot satul, cu c[\el, cu purcel! zise Miron calm, cercet`nd fe\ele, parc-ar fi vrut s[ vad[ cine lipse=te. — De, cucoane! r[spunser[ c`teva glasuri nesigure, ]ntre care b[tr`nul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, z[rindu-i chiar mutra pl`ng[rea\[ undeva, f[r[ s[-l intereseze ]ns[, ci numai ca o fulgerare a con=tiin\ei. Trecur[ c`teva clipe. Pauza p[ru tuturor nesf`r=it de lung[. Pe urm[, brusc, Miron Iuga strig[ poruncitor: — Cine v-a chemat pe voi aci, s[-mi strica\i straturile, =i rondurile, =i potecile la care am muncit din greu cu oamenii?... Cine v-a dat voie?... Adic[ dincolo, ]n curte, nu putea\i a=tepta? Acolo nu mai e bine? V-a\i boierit, ai, de c`nd umbla\i cu revolu\ia =i cu blestem[\iile? Vorbind, se aprindea =i nu se mai putea domina, de=i ]=i d[dea seama c[ merge prea departe =i risc[ s[ provoace tocmai efectul contrar celui scontat. }ntr-adev[r, cineva ]l ]ntrerupse obraznic: — Da ce, noi am venit s[ ne proboze=ti matale ori s[ te probozim noi pe mata? Miron Iuga ezit[ o frac\iune de clip[ dac[ s[ re\in[ obr[znicia ori s[ n-o aud[. Continu[ cu acela=i glas:
148 Liviu Rebreanu — La mine nu merge cu boieria, b[ie\i, c[ eu muncesc ca =i voi =i cu voi ]mpreun[, a=a c[ noi putem vorbi, ca totdeauna, =i dincolo, ]ntre noi, nu aici unde e loc de odihn[... Dar acuma, dac-a\i venit, nu face nimic... Aide, s[ v[ aud durerile! Atunci ie=i ]n fa\[ obraznic, cu c[ciula pe ceaf[, Trifon Guju: — Cucoane, s-au dus vremurile alea... Mata n-ai auzit porunca lui vod[, ori nu vrei s-o ascul\i? B[tr`nul Iuga f[cu o sfor\are cumplit[ s[ nu-l plesneasc[ imediat peste ochi, ]n loc de orice alt r[spuns. }l =tia pe Trifon lene= =i r[u, deci dintre \[ranii cu care d`nsul nici nu obi=nuia s[ stea de vorb[. Ca =i c`nd nici nu l-ar fi auzit, Miron ]ntoarse capul s[ ]ntrebe pe al\ii despre ce anume porunc[ e vorba. Isb[=escu ]l pusese ]n curent de ieri, dar credea c[ e bine s[ se fac[ a n-o cunoa=te. C`\iva oameni de treab[ se gr[bir[ s[-i explice cum =i ce s-a aflat. Boierul asculta lini=tit =i se preg[tea s[ vorbeasc[. Trifon ]ntrerupse din nou, mai provocator, jignit c[ nu l-a ]ntrebat pe el: — Stai, cucoane, s[ te l[muresc eu, c[ d`n=ii sunt pro=ti =i nu... — Eu cu oameni necuviincio=i =i f[r[ obraz nu vorbesc, zise b[tr`nul Miron, m[sur`ndu-l cu dispre\, =i apoi urm[ c[tre ceilal\i: Spune tu, Profire, vas[zic[... Ascult`nd spusele ]ncurcate ale celor ]ntreba\i, Miron Iuga sim\ea cum i se urc[ tot s`ngele ]n obraz. }ndr[zneala lui Trifon ]i fierbea creierii, oric`t se sfor\a s[ se calmeze =i oric`t ]=i d[dea seama c[ tic[losul ]nadins caut[ s[-l scoat[ din s[rite ca astfel s[ a\`\e pe ceilal\i. }n acela=i timp =i Trifon Guju se socotea umilit c[ boierul nu-l l[sa pe el s[ explice, de=i el s-a str[duit mai mult de i-a ridicat =i i-a adus pe to\i aci. Cum =i mul\i al\ii p[reau a fi de partea lui, bomb[nind c[ de ce s[-l bruftuluiasc[ boierul =i nici nu-i d[ voie s[ vorbeasc[, Trifon mai r[u se umfla =i se ]nfuria. }n sf`r=it, b[tr`nul Iuga nu mai avu putere s[ asculte b`iguielile cu porunca regelui =i, t[indu-le vorba cu m`na, ]ntoarse fa\a spre mul\imea ce ]ncepuse a prinde glas:
149 R[scoala. Vol. II — Apoi dup[ basme d-astea v[ lua\i voi, m[i b[ie\i, =i da\i buzna aci de-mi c[lca\i =i-mi strica\i gr[dina? +i veni\i claie peste gr[mad[, oameni ]n toat[ firea, adic[ s[ m[ speria\i pe mine, ori ce?... Ei, ru=ine s[ v[ fie! +i mai ales vou[, care era\i oameni de omenie =i v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos ]\i =ade, n-am ce zice! }n loc tu s[ potole=ti pe cei sminti\i =i f[r[ chibzuial[, te bagi ]ntre ei la r[zmeri\[... Halal de a=a primar! — S[ ne ierta\i, cucoane, dar dac[ ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravil[ umil =i plecat. — +i tu, Luca! urm[ Miron ]nfl[c[r`ndu-se mereu. +i tu, Lupule, om b[tr`n, cu plete c[runte, mai mare ca mine, ]ntre neispr[vi\ii ca alde Trifon! Ei, m[i cre=tini, mi-e sil[ de voi! Vorbind ]i trecea ne]ncetat prin minte c[ =i-a pierdut cump[tul, dar nu se mai putea opri, ]ntocmai ca alerg[torul, care din gre=eal[ =i-a luat v`nt pe o coast[ piezi=[ =i e dus la vale irezistibil, de=i =tie c[ se apropie de o pr[pastie. Efectul dojanei de altminteri ]l ]ncuraja s[ continue. Gloata de \[rani amu\ea pe m[sur[ ce glasul lui se ]n[sprea =i biciuia. Parc[ instinctul de fric[ =i supunere s-ar fi rede=teptat brusc ]n sufletele tuturor, oamenii cl[tinau din cap ]ngrijora\i sau murmurau scuze monosilabice. Pe c`nd cuvintele b[tr`nului Iuga =erpuiau amenin\[tor peste capetele mul\imii surprinse, ca pleasna unui bici ]n m`na ]mbl`nzi- torului, gata s[ se abat[ ]n fiece moment, Trifon Guju ]=i leg[n[ deodat[ trupul, parc[ =i-ar fi str`ns mijlocul cu o curea, =i izbucni cu glas spart: — Ia stai, cucoane, c[ noi nu ne-am sculat de florile m[rului... Glasul lui se ]ncurc[ =i se ciocni ]n v[zduh cu glasul b[tr`nului Miron Iuga. O clip[ glasul lui Iuga, surprins, se ]nec[. Dar imediat se ridic[ cu o furie nou[, pornit[ parc[ s[ ard[ tot ]n calea ei: — Tu s[ taci, tic[losule!... S[ taci, t`lharule!... S[ taci!... S[ taci!... Cu ochii bulbuca\i, cu o spum[ sub\ire ]n col\urile gurii, Miron Iuga r[cnea scutur`nd pumnul spre Trifon Guju care ]ns[, dup[ o secund[ de =ov[ire, ]i ]nfrunt[ privirea cu un r`njet obraznic. Apoi,
150 Liviu Rebreanu fiindc[ boierul nu mai contenea cu „s[ taci“, de=i abia mai h`r`ia de oboseal[, Trifon strig[ gros =i sfid[tor: — Da de ce s[ tac?... Iac[, nu vreau s[ tac!... Ai s[-mi porunce=ti dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuv`nt ]i plesnea obrajii de-i \iuiau urechile. Continu[ cu aceea=i m`nie: — S[ taci... =i s[ ie=i ]ndat[ din curtea mea!... Ie=i afar[, tic[losule! Acu s[ ie=i, ho\ule, c[ altfel!... Trifon Guju ]=i r[sfir[ picioarele =i ]ntinse genunchii, ca s[ se ]nfig[ mai puternic pe loc, r[spunz`nd ]n acela=i timp mai d`rz =i ]ncruntat: — Uite c[ nu ies, cucoane! Nu vreau s[ ies!... C[ nici nu mai e curtea dumitale =i nici n-am poft[ s[ ies, uite-a=a! — Nu ie=i?... Din ograda mea?... S[ m[ ]nfrun\i tu pe mine?... Ei, stai atunci c[ te ]nv[\ eu pe tine omenie, t`lharule! Vocea b[tr`nului Iuga se schimbase =i se ]nmuiase. Intr[ repede ]n cas[. La fiece pas ]=i zicea c[ trebuie s[ se calmeze. }i tremurau ]ns[ =i m`inile, =i genunchii, numai ]n inim[ ]i b[tea un ciocan cu lovituri asurzitoare. }n camera de culcare, deasupra patului, at`rna o pu=c[ de v`n[toare, ve=nic ]nc[rcat[. O smuci din cui. Afar[ toate limbile se dezlegar[. Numai Luca Talab[ ]i strig[ lui Trifon c[ nu face bine ]mpung`ndu-se cu boierul cel b[tr`n. Din toate p[r\ile se ridicau ]n schimb aprob[ri g[l[gioase: — Bine f[cu=i, Trifonic[!... Nu te l[sa!... De ce s[-l asupreasc[ =i s[-l batjocoreasc[?... Trebuia s[-i pui m`na-n beregat[ =i... Un glas sub\ire strig[, mai departe, st`rnind veselie ]mprejur: — S-a ]ncins mo=ul, fra\ilor, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel b`lb`i ]ngrijorat: — Ia vezi, Trifoane, s[ nu te pomene=ti cu boierul c[ te... C`nd reap[ru Miron Iuga cu pu=ca ]n m`n[ =i cu ochii umfla\i =i ro=ii ca cepele, fu ]nt`mpinat cu un murmur de mirare =i de nemul\umire. B[tr`nul se opri la trei pa=i de Trifon Guju, unde
151 R[scoala. Vol. II fusese adineaori, =i porunci f[r[ s[ mai \ipe, dar mai ap[sat =i cu o voce grea de energie: — Imediat s[ ie=i de aici, ho\ule, ori de unde nu, o s[ ie=i pe targ[! — I-ascult[, boierule, nu vreau s[ ies, ai ]n\eles?... strig[ ]nt[r`tat Trifon. +i ]ncearc[ numai s[... c -apoi vezi dumneata pe dracu, c`t oi fi de boier, c[ doar... Nu apuc[ s[ ispr[veasc[. Iuga ridicase arma la ochi dup[ primele lui cuvinte. R[sunar[ dou[ detun[turi, una dup[ alta, at`t de apropiate parc[ a doua ar fi fost ecoul celei dint`i. Fa\a lui Trifon Guju, cu gura larg[ de vorbe, primind desc[rc[turile ]n plin, se ciurui brusc ca de v[rsat negru. Ochii mici avur[ o clipire mirat[. Se pr[v[li ca un sac greu. — T`lharule! morm[i Miron Iuga, v[z`ndu-l cum se fr`nge cu o satisfac\ie care-i ]ngr[=a inima. C`nd r[sunar[ ]mpu=c[turile, c`\iva oameni de pe l`ng[ Trifon ]=i ferir[ capetele, retr[g`ndu-se cu spaim[ peste cei dinapoia lor. |ipete diverse \`=nir[ ]ntr-o ]mbr`nceal[ general[. Printre glasurile speriate ]ns[ pornir[ deodat[ ]njur[turi =i amenin\[ri. Toader Str`mbu, la c`\iva pa=i, r[bufni cu o mutr[ ro=ie de ur[: — Ce, boierule, vrei s[ ne omori? }n aceea=i clip[ mi=carea mul\imii se ]nvolbur[. Deasupra lui Trifon se aplecaser[ c`\iva s[-l sprijine. Oamenii se ]mbulzeau valv`rtej, ]ntr-o ]nnebunire subit[. Pe c`nd rostea Toader Str`mbu ]ntrebarea, un b[\ de r[d[cin[ cu m[ciuca c`t un pumn de copil se ]n[l\[ ]n aer l`ng[ Miron Iuga. M[ciuca ]l lovi ]n cap cu at`ta sete, c[ se auzi ]mprejur un p`r`it. C[ciuli\a boierului se turtise ]n cre=tet. — Cum ]ndr[zne=ti, ho\ule, s[ ridi...? ]ncepu Miron f[r[ s[ mai poat[ sf`r=i. Zeci de alte be\e se agitau, izbind la ]ntrecere ]ntr-o v[lm[=eal[ furioas[. B[tr`nul Miron Iuga, f[r[ cuno=tin\[, cu \easta zdrobit[,
152 Liviu Rebreanu r[mase ]n picioare ]n mijlocul \[ranilor care, ]ndes`ndu-se s[-l loveasc[, parc[-l sprijineau s[ nu cad[. Cerdacul deschis cu st`lpii p[tra\i se umplu de oameni care izbeau ]n dreapta =i ]n st`nga, ]n ne=tire, parc[ pretutindeni =i chiar ]n aer ar fi fost numai du=mani. Geamurile ferestrelor \ipau strident, sf[r`m`ndu-se . Mul\imea, fr[m`ntat[ ca o balt[ r[scolit[ de o furtun[ n[prasnic[, se ]ndoia c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, c[ut`nd parc[ s[-=i descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, ]njur[turile ]mb[late se ]ncruci=au ]ntr-un vuiet prelung, care ]n[bu=ea strig[tele desperate ale celor c`teva slujitoare de la curte... }n izbucnirea de furie, desc[tu=at[ ]ntr-o singur[ clipire, ca un tr[snet clocit mult ]ntre nori =i c[zut f[r[ obi=nuitele tunete =i fulgere preg[titoare, \[ranii se n[pustir[ =i asupra arga\ilor, ]n vreme ce logof[tul Bumbu, de=i aflat l`ng[ b[tr`nul boier, a sc[pat numai cu ]mbr`nceli, parc[, ]n toiul vijeliei, nimeni nu l-ar fi recunoscut. Dup[ numai c`teva clipe, cei ce se o\[rau ]mprejurul b[tr`nului Iuga ]l p[r[sir[ unul c`te unul, r[cori\i sau fl[m`nzi de alte fapte. F[r[ sprijinul \[ranilor, Miron Iuga se pr[bu=i cu fa\a-n jos, scormonind p[m`ntul =i mirosindu-i mai lacom ca totdeauna aroma dulce-amar[, pentru ultima oar[. Nimeni nu se mai sinchi- sea de d`nsul. |[ranii, ]mbr`ncindu-se f[r[ odihn[, treceau peste trupul lui, ]l c[lcau ]n picioare, ap[s`ndu-l =i fr[m`nt`ndu-l cu p[m`ntul ]n care ]=i ]nfipsese din via\[ toate r[d[cinile. 5 — Petric[, sai c[ oamenii au omor`t pe boierul cel b[tr`n! strig[ ]n gura mare Marioara, n[v[lind ]n ograd[. Vino, Petric[, degrab[, s[ nu se apuce de vreo pozn[ =i mai mare! Petre Petre ispr[vise poarta =i cioc[nea ]n fundul b[t[turii, la grajd, numai ca s[ aib[ de lucru =i s[ nu fie m`nat a se mai
153 R[scoala. Vol. II amesteca ]n nimica. A auzit de la maic[-sa Smaranda c[ satul a pornit la curtea boierului cel mare =i l-a ispitit un moment s[ mearg[ =i el, nu s[ strice ori s[ a\`\e, ci dimpotriv[ s[ opreasc[ ce s-ar putea s[ fac[ alde Toader Str`mbu =i al\ii de teapa lui. Dar s-a ]nc[p[\`nat s[ r[m`ie acas[, ca =i c`nd ar fi vrut s[-=i rumege mai ]ndelung durerea ce-i clocea ]n inim[, precum =i pentru c[ socotea peste putin\[ ca oamenii s[ ]ndr[zneasc[ a se atinge de boierul Miron, chiar duc`ndu-se la d`nsul cu r[zmeri\a. — Vai de mine =i de mine! f[cu deodat[ Petre, parc[ l-ar fi lovit ]n moalele capului. Nici nu se uit[ la Marioara, cu toate c[ o iubea =i avea planul s[ fac[ nunta dup[ Pa=ti. I se p[rea str[in[, =i necunoscut[, =i indiferent[. Numai glasul ei ]i zb`rn`ia ]n urechi ur`t ca niciodat[. F[r[ alt[ vorb[ ]=i curm[ lucrul =i porni gr[bit, aproape fugind. Marioara ]l urma ca un c[\el =i-i povestea g`f`ind ]nt`mpl[rile de la curte. Petre o auzea din urm[ =i cuvintele ei parc[-l ]mpin- geau ]nainte. }=i zicea, totu=i, ]n acela=i timp, c[ se duce degeaba, c[ci el singur n-are s[ se poat[ lupta cu tot satul =i nici s[ opreasc[ pe oameni de-a se r[cori. De departe curtea Iuga vuia de g[l[gie. Petre ]=i iu\i mai mult mersul. Era f[r[ suman, ca la munc[, =i avea ]n m`n[ barda cu care cioplise =i pe care a luat-o f[r[ s[-=i dea seama, ca un b[\ c`nd pleci la drum. }n ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo n[uci\i, cu fe\ele aprinse, vocifer`nd =i ne=tiind ce s[ fac[. Unii se h[r\uiau cu arga\ii, al\ii se certau ]ntre d`n=ii din senin, gata s[ se ia de piept. La f`nt`n[ c`\iva ]ngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre arunc[ o privire, dar nu se opri. La u=a locuin\ei lui Leonte Bumbu se gr[m[deau unii cu r[cnete amenin\[toare pe care ]ns[ le ]ntreceau \ipetele nevestei logof[tului, din[untru. Al[turi, ]n cancelarie, se ]nv`rteau mai mul\i, sp[rg`nd ce le c[dea
154 Liviu Rebreanu ]n cale =i r[zboindu-se mai ales cu registrele ]n care erau ]nsemnate ]nvoielile =i datoriile oamenilor. Petre trecu ]n curtea cealalt[. }ntre cele dou[ cl[diri ]nghesuiala era mai mare. Mul\imea se fr[m`nta ]n acela=i loc, a=tept`nd parc[ o porunc[ sau m[car un semn. — Unde-i boierul cel b[tr`n? ]ntreb[ Petre ]ntr-un grup de m`nio=i. — Adineaori l-au dus ]n cas[, r[spunse totu=i un glas. Fl[c[ul nu recunoscu nici pe cel ce-i r[spunse, nici pe ceilal\i, parc-ar fi fost din alt[ lume. Intr[ ]n conacul vechi. }n cerdac se r[rise lumea. Geamurile sparte c[scau guri negre ]n pere\i. Pe u=ile deschise larg unii intrau =i al\ii ie=eau, ca la moar[. }n a treia odaie erau c`\iva oameni t[cu\i, cu capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu m`inile la spate. Acuma z[cea ]ntins, cu m`inile pe piept, pe canapeaua dintre dou[ ferestre. Hainele ]i erau m`njite de p[m`nt, iar pe fa\[ parc[ purta o masc[ de lut. B[tr`nul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele \[ranilor, buc[t[- reasa Profira a a=ternut cear=aful alb pe canapea =i i-a aprins la c[p[t`i o lum`nare a c[rei flac[r[ se perpelea ]ntre ferestrele sf[r`mate. Profira se trudea s[ cur[\e pu\in p[m`ntul de pe hainele =i figura mortului. Primarul Ion Pravil[, aflat acolo printre al\i oameni, ]i zise domol: — Las[, muiere, las[-l s[ se odihneasc[ a=a cum a or`nduit Dumnezeu... Voia s[ spun[ c[ p`n[ va veni vreo anchet[ care s[ stabileasc[ ]mprejur[rile mor\ii, dar nu ]ndr[znea. Petre privea lung fa\a noroit[ a b[tr`nului boier. Vedea pe obrazul st`ng o d`r[ de s`nge n[cl[it cu hum[, ca o panglic[ de catifea neagr[ ie=it[ de sub c[ciula turtit[. Tres[ri c`nd auzi glasul primarului cu o imputare ascuns[: — Mi se pare c[ nu fuse=i aci, Petric[? — Bine c[ n-am fost, Doamne iart[-m[! b`igui fl[c[ul. C[ ce-o mai ie=i din toate astea, numai Cel-de-sus poate s[ =tie!
155 R[scoala. Vol. II — De, se vede c[ ne-a fost nou[ scris s[... Pravil[ iar nu cutez[ s[ sf`r=easc[. De altfel, Ichim ]i lu[ vorba din gur[: — Du-te tu, Petric[ b[iete, c[ pe tine poate s[ te asculte, =i nu l[sa s[ mai jefuiasc[ =i s[ strice, c[-i destul c`t au f[cut =i ce-au f[cut! De-aia am =i trimis pe Marioara dup[ tine... Aide, du-te, c[ =i boierii \i-au f[cut bine =i te-au ajutat c`nd ai fost la necaz! Petre morm[i ]ntunecat: — Multora le-a f[cut bine, =i uite r[splata! — +i dumnealui a fost prea proclet =i iute, Dumnezeu s[-l ierte! f[cu atunci Luca Talab[ foarte bl`nd. T[cur[ to\i un r[stimp. Apoi Petre, lu`ndu-=i seama, rosti aspru: — Care n-ave\i treab[ aici s[ face\i bine s[ ie=i\i afar[! Nu mai a=tept[ s[ vaz[ dac[ l-au ascultat, ca =i c`nd ar fi fost sigur c[ a=a va fi. +i ]n cur`nd mortul r[mase numai cu Ichim, cu Profira =i cu Marioara s[-l privegheze. Petre, cu acela=i glas hot[r`t, c[r[b[ni pe to\i \[ranii care mai r[t[ceau prin cas[. C`nd ajunse ]n cerdac, se ]nt`lni cu o ceat[ care nu se ]ndura s[ plece cu m`na goal[. Se ]nfurie: — Ce, voi nu ]n\elege\i de vorb[ bun[, c[-i mortul ]n cas[? Nu v-ajunge c[ l-a\i omor`t, nici s[ se odihneasc[ nu vre\i s[-l l[sa\i ]n pace? }n vreme ce oamenii se retr[geau bomb[nind, Petre observ[ c[ al\ii se ]mbulzesc s[ intre ]n castelul cel nou ale c[rui u=i fuseser[ smulse din \`\`ni. }i trecu prin g`nd c[ e tocmai cl[direa lui Grigori\[, c[ruia el ]i datoreaz[ numai recuno=tin\[. +i se repezi ]ntr-acolo, strig`nd speriat: — Nu strica\i, oameni buni!... Face\i loc!... Da\i-v[ la o parte!... Nu mai intra\i, c[ n-ave\i ce lua!... Nea Serafime, fii t[lic[ mai cuminte! }=i croi drum cu coatele =i p[trunse ]n[untru. }n marele hol de la parter oamenii umblau cu oarecare sfial[, pip[iau lucrurile, vorbeau ]ncet. Petre strig[ mai mult rug[tor dec`t poruncitor:
156 Liviu Rebreanu — Ie=i\i afar[, m[i oameni!... Ia ie=i\i, c[ n-ave\i ce c[uta aici! Auzi pa=i sus, la etaj. Urc[ ]n goan[ pe scara de stejar. }n camerele deschise cotrob[iau dup[ obiecte pe care s[ le poat[ c[ra. O femeie str`nsese ]ntr-un cear=af diferite boarfe, bolbo- rosind ]ntruna jeluitor c[ de ce s[ se piard[ toate astea =i s[ nu le foloseasc[ mai bine ea, care-i s[rman[. Petre n[v[li ]ntr-o odaie unde z[rise mai mult[ lume, repet`nd mereu acelea=i vorbe: — Ia ie=i\i afar[, m[i oameni, c[... Era odaia de culcare a Nadinei, cu patul larg, cu fotografia ei mare la c[p[t`i, pe perete. Petre str[b[tu p`n[ l`ng[ pat =i d[du brusc cu ochii de Nadina. Se buim[ci, parc-ar fi fost vie. Glasul i se usc[ ]n g`tlej, numai buzele i se mi=cau, arse. Aproape goal[, Nadina se uita tocmai la d`nsul cu priviri gale=e, ]n care ]ns[ juca un dispre\ jignitor. Oamenii se holbau ca =i d`nsul =i nici nu cutezau s[ deschid[ gura ]n prezen\a ei. }n sufletul fl[c[ului r[s[rise ]nt`i numai bucurie, ca =i c`nd ar fi reg[sit ceva ce c[uta ]n zadar. }n clipa urm[toare, ]i c[zu v[lul de pe ochi. Dispre\ul privirilor ei ]i sfredelea inima =i i-o otr[vea. Se sim\ea ]n=elat =i p[lmuit. Izbucni deodat[ r[gu=it: — Uite dr[coaica asta cum ne batjocore=te! }=i aminti numai atunci c[ =i-a luat barda. O ]nv`rti deasupra capului, s[ri pe pat =i izbi cu toat[ puterea. Zgomotul sticlei zdrobite p[ru o t`nguire prelung[ =i ]n\ep[toare. Cioburile ]mpro=- cau din locul loviturii ca stropii de s`nge dintr-o ran[. C`teva \[nd[ri ]l plesnir[ peste obraji, zg`riindu-l ca ni=te gheare de pisic[. Petre lovea repede, g`f`ind lacom. Trupul Nadinei, ciop`r\it, se scoroji ]n zdren\e de carton, dar ochii r[maser[ dispre\uitori =i gale=i, chiar c`nd figura se umplu de crest[turi. — Da\i, b[ie\i, ce sta\i! r[cni Petre cu ochii ]ns`ngera\i de m`nie. Parc[ de mult =i numai at`ta ar fi a=teptat, oamenii se n[pus- tir[. }n c`teva clipe sf[r`mar[ tot ce se g[sea ]n odaie, zv`rlind
157 R[scoala. Vol. II pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sf`rtecate, oale de noapte, perne spintecate =i cu fulgii ]mpr[=tia\i, rame de tablouri... — Dup[ mine, fra\ilor! strig[ Petre peste un r[stimp. Prin celelalte od[i =i la parter toat[ lumea sp[rgea =i urla. Petre alerga ca un nebun, agit`nd barda. — Foc!... Foc!... Praf =i cenu=[ s[ se aleag[! poruncea Petre cobor`nd ]n parter c[tre cei ce soseau de afar[. — Pune\i foc, fra\ilor! strigau al\ii ]nv`rtindu-se pe loc. — Apoi a=a da, Petric[! f[cu Serafim Mogo= v[z`ndu-l cu barda =tirbit[. C[ destul am r[bdat toate nedrept[\ile! Petre se pomeni afar[. Soarele sc[p[tase ]n spatele conacului vechi. Amurgul ]=i cernea lin ]ntunericul. Oamenii p[reau mai gr[bi\i =i mai m`nio=i. Fa\a fl[c[ului lucea de sudoare =i de am[r[ciune. — Da ce-i, Petric[? ]ntreb[ primarul Pravil[, v[z`ndu-l at`t de schimbat. — Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei s[ vezi? se str`mb[ Petre cu r[utate. — D-apoi c[ ru=inea asta... ]ncepu Lupu Chiri\oiu, care se afla al[turi, cu glas de dojan[ =i p[rere de r[u. Petre nu-i d[du r[gaz s[ ispr[veasc[: — Ia mai tac[-\i clan\a, hodorogule! C[ destul ne-ai b[tut capul =i ne-ai \inut ]n loc cu bra=oavele =i cu miorl[ielile tale! — Ai nebunit =i tu, b[iete, vai de tine! b`lb`i b[tr`nul, crucin- du-se . Numai s[ nu-\i par[ r[u pe urm[! — Ce s[-mi par[ r[u, c[ doar o singur[ moarte are tot omul! strig[ Petre dep[rt`ndu-se, gr[bit, f[r[ s[ =tie unde. }n c`teva ferestre ale castelului se ivir[ fuioare de fum. — Focul!... Focul! r[cni un glas cu bucurie s[lbatic[. Dar focul se ]ncingea greoi. Ardea numai ]n[untru =i mai mult afuma. De-abia c`nd se ]nnopt[ de-a binelea fl[c[rile mari izbuc-
158 Liviu Rebreanu nir[ prin coperi= ca o coroan[ luminoas[, sc[p[r`nd milioane de sc`ntei. Oamenii umblau ]n jurul focului, parc[ n-ar mai fi avut nici somn, nici case. To\i r[gu=iser[ url`nd =i totu=i urlau mereu vorbe f[r[ =ir =i sud[lmi cu care voiau s[ r[scumpere toate t[cerile trecutului. }n spatele castelului ]n fl[c[ri, vechiul conac ap[rea negru =i adormit. C`nd se uitau ]ntr-acolo oamenii se cutremurau invo- luntar. Ignat Cercel, ca s[-=i ]nc[lzeasc[ inima, bolborosi singur: — Iac[, l-a s[turat Dumnezeu =i de p[m`nt, =i de toate!
159 R[scoala. Vol. II Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toat[ noaptea spre s`mb[t[ cerul Amarei fu ]ns`ngerat de jocul fl[c[rilor ce mistuiau castelul Iuga. Mul\imea de \[rani, furioas[ =i g[l[gioas[, nu se d[dea deloc dus[, parc[ =i-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii n[prasnice ]n[bu=eau trosniturile focului. }n lumina ro=ie, oamenii viermuiau ca ni=te umbre f[r[ odihn[, cu glasuri aspre, h`rbuite, care se topeau ]ntr-un zgomot straniu, izbucnit parc[ din r[runchii p[m`ntului... T`rziu, dup[ miezul nop\ii, coperi=ul cu c[priorii ar=i se pr[bu=i peste tavanul etajului. Un nour uria= de sc`ntei r[bufni brusc =i se ]mpr[=tie ]n v[zduhul ro=u, urmat de un c`rd de fl[c[ri proaspete, desprinse din morma- nul de j[ratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comand[ suprem[, un urlet prelung de mul\umire. Apoi, ca =i c`nd numai acest semn de izb`nd[ deplin[ l-ar mai fi a=teptat, \[ranii se risipir[ ]ncetul cu ]ncetul. Doar c`\iva se ]nc[p[\`nar[ a r[m`nea de team[ s[ nu se mai ]nt`mple ceva =i ei s[ lipseasc[. Astfel, ]nspre ziu[, curtea se mai lini=ti de oameni =i focul ]nsu=i ardea mai potolit =i s[tul, cu p`lp`iri somnoroase. La fereastra b[tr`nului conac veghea aceea=i lumin[ sfioas[. Sc`nteile mari zbur[t[ceau ca fluturii pe coperi= =i se stingeau ating`nd olanele b[tr`ne, parc-ar fi c[zut pe ghea\[. Ichim ]nchise u=ile spre cerdac, s[ nu mai intre nimeni s[ tulbure odihna casei. Un r[stimp a privegheat el l`ng[ boierul ucis, apoi buc[t[reasa, CUPRINS
160 Liviu Rebreanu apoi logof[tul, apoi b[rbatul buc[t[resei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jil\ul din col\, ]n camera mortului. }i era somn =i, mai ales, fric[. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care z[cea Miron Iuga. O sp[im`ntau de ajuns umbrele ce se leg[nau pe pere\i ca ni=te stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra r[coarea din ce ]n ce mai t[ioas[. De c`teva ori i s-a p[rut, tocmai c`nd ]nchisese ochii, c[ aude un f`=`it ciudat. O singur[ dat[ a ]ndr[znit s[ priveasc[ ]ntr-acolo. Cum se cl[tina flac[ra lum`n[rii, mortul p[rea c[ se mi=c[. S-a ]nchinat repede de trei ori... Dup[ ce ]=i mai veni pu\in ]n fire, auzi deodat[, foarte deslu=it, un suspin greu =i dureros ca un geam[t. De groaz[ nici nu putu scoate glas, dar s[ri ]n picioare. }n aceea=i clip[ o voce speriat[ rosti: — Marioar[, s[ nu \ipi c[ m[ nenoroce=ti!... Sunt eu, Isb[=escu! Ie=i anevoie de sub canapea. Era amor\it. Se ascunsese de c`nd a v[zut pe b[tr`nul Miron c[ ia pu=ca, b[nuind ce are s[ se ]nt`mple. Chircit acolo, a mul\umit lui Dumnezeu c[ i-a d[ruit ideea salvatoare, altfel desigur brutele l-ar fi masacrat. I-a fost team[ dint`i s[ nu aprind[ casa \[ranii =i s[ ard[ ca un =oarece. Se g`ndise s[ nu mi=te p`n[ va sim\i el c[ a trecut orice primejdie, chiar de ar fi s[ stea o s[pt[m`n[. Pe urm[, cuprins =i de neputin\[, =i de groaza mortului ce z[cea deasupra lui, =i-a zis c[ ar fi mai cuminte s[ o ia cumva la s[n[toasa, mai cu seam[ c`nd a v[zut c[ a venit la priveghi Marioara, ]n care inima lui avea mai mare ]ncredere. Ca s[ nu-l z[reasc[ cineva de pe afar[, se piti dup[ o perdea =i de acolo ]ntreba cu de-am[nuntul pe Marioara asupra tuturor celor petrecute. C`nd auzi c[ \[ranii au b[tut =i pe Leonte Bumbu, ba =i pe nevast[-sa, =i i-au cam pr[dat locuin\a, se g`ndi ]n sine c[ pe d`nsul cu siguran\[ l-ar fi jupuit de viu. Fata ]i mai spuse apoi c[ poate s[ plece f[r[ fric[, prin gr[din[, c[ abia de mai sunt
161 R[scoala. Vol. II oameni prin curte. Atunci ]i veni o nou[ inspira\ie: numai ]mbr[cat \[r[ne=te ar putea s[ se strecoare, f[r[ riscul de a fi recunoscut, prin cele c`teva sate p`n[ la Coste=ti. Trimise pe Marioara s[ cear[ un r`nd de haine, oric`t de rupte, de la unchiul ei =i s[ le aduc[ prin dos, s[ n-o vad[ nimeni, f[g[duindu-i o r[splat[ bun[ =i recuno=tin\[ ve=nic[. Cu hainele veni ]ns[=i Profira, s[-i ia ]n schimb pe cele nem\e=ti, ca s[ nu p[gubeasc[ dac[ cumva conta- bilul nu s-ar mai ]ntoarce. — Ei, \a\o Profiro, Dumnezeu s[-\i r[spl[teasc[ binele ce mi l-ai f[cut, c[ mi-ai salvat via\a! zise l[crim`nd =i str`ng`ndu-i m`inile. N-am s[ v[ uit niciodat[. Pe c`nd se cr[pa de ziu[ Isb[=escu se strecura prin gr[din[ spre B`rlogu, f[r[ s[ fi v[zut cum arde castelul Iuga =i f[r[ s[ se mai uite ]napoi... Apoi, pu\in ]nainte de r[s[ritul soarelui, tavanul etajului, pref[cut de mult ]ntr-o b[ltoac[ de j[ratic, se scufund[, uruind =i trosnind, peste tavanul parterului care, ]ncins =i sl[bit, se pr[bu=i de asemenea. }n cuprinderea zidurilor ]nnegrite, prin g[urile ferestrelor, se vedea clocotul fl[c[rilor cu r[suciri m`nioase de sc`ntei. Cur`nd ]ncepur[ s[ se adune iar \[ranii, unul c`te unul. Se uitau la foc, cl[tinau din cap, aruncau c`te o vorb[ =i repede ]ntorceau ochii spre conacul vechi. Li se p[rea, chiar spusese cineva, c[ treaba nu e sf`r=it[ c`t timp tocmai casa cea b[tr`n[ boiereasc[ r[m`ne ]n picioare. Dar din pricina mortului nu cuteza nimeni s[ se apropie, oric`t jinduiau. De altfel, cei mai mul\i veneau pentru prad[. S[r[cimea se l[comea mai cu seam[ la porumb. Un hambar de s[m`n\[ a fost golit de asear[. Mai erau dou[ magazii cu r[m[=i\e. Pavel Tunsu aduse ]nadins un drug de fier =i izbuti s[ ias[ cel dint`i cu un sac plin ]n spinare, numai p`n[ ]n vecini, la baba Ioana, soacr[-sa, care se nec[jea cu p[s[rile =i cu odorul de nepot, Costic[. 11 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
162 Liviu Rebreanu — Hai, soacr[, hai, nu sta, s[-\i iei =i t[lic[ ni\el porumb, c[ oamenii se ]ndeas[ la poman[ =i pe urm[ degeaba te-ai mai duce! strig[ Pavel sf[tos, ]napoindu-se degrab[ la conac. — Fire-ar a dracului! bomb[ni baba, v[z`ndu-=i de treburi, parc[ nici nu l-ar fi v[zut =i nici auzit. }n vreme ce mul\imea se ]mbr`ncea ]n jurul magaziilor, unii mai ]ndr[zne\i se ciorov[iau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi =i voia s[-i duc[ acas[, Leonte Orbi=or era indignat =i r[cnea: — S[-\i fie ru=ine s[ pui tu m`na pe boi, c[ doar tu ai =i nu-\i fac trebuin\[, iar eu nu mi-am putut agonisi niciodat[ =i n-am cu ce munci!... D -aia fii bun =i las[ boii, Marine, c[ eu fac =i moarte de om, dac[ nu-i la=i! — Adic[ asta-i dreptatea, s[ ia ce-i mai bun tot care au, iar noi s[ fluier[m a pagub[? amenin\[ altul. — Eu nu vreau s[ =tiu nimic! f[cu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeal[, c[ nu e b`lci. Cine ce a apucat, e bun st[p`n! Leonte Orbi=or ]i puse m`na ]n piept. Se smucir[ c`teva clipe =i se suduir[. Marin, sim\ind c[ to\i ]i sunt potrivnici, se ]nmuie: — Apoi las[ c-om vorbi noi alt[ dat[, dac[-i a=a povestea!... Nu face nimic, Leonte, ai s[ mai vii tu la moara mea! — De ce nu te-ai ag[\at de cai, procopsitule, c[ n-ai =i \i-ar prinde bine! strig[ Orbi=or ]n batjocur[. Ce zici, nea Ichime? }n u=a grajdului, al[turi, st[tea Ichim cu furca de fier ]n m`n[. R[spunse: — De c[i=orii mei nu se atinge nimeni c`t oi tr[i eu! — Ia seama c-o s[-\i d[m foc =i dumitale, nea Ichime, c[ vezi bine cum mai arde de frumos conacul! morm[i un glas. — Mai bine s[ ard[ dec`t s[ ajung[ de batjocura voastr[! f[cu b[tr`nul vizitiu cu o m`ndrie, parc[ el ar fi fost boierul. |[ranii nu voiau s[-=i puie mintea cu Ichim, =i c[ era b[tr`n, =i c[ ]l =tiau tr[snit din fire, cu toate c[ se credeau ]n drept s[ ia
163 R[scoala. Vol. II fiecare ce-i place =i ce poate, c[ doar din munca lor s-a f[cut averea boierului =i deci ]ntre ei trebuie s[ se ]mpart[. Unul ]i =i imput[ m`nios: — Degeaba umbli s[ te faci st[p`n pe munca noastr[, nea Ichime, c[ nu te-om r[bda! Dac[ n-am r[bdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe t[lic[!... Stai ni\el, s[ vie Petric[ =i ai s[ vezi! Petre ]ns[ dormea dus. Se dusese t`rziu acas[ =i at`t de ostenit cum nu s-a mai sim\it niciodat[. S-a tr`ntit pe lavi\[, ]mbr[cat cum era, c[ciula drept pern[, =i ]ndat[ a adormit ca mort. Acuma toat[ casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru c[ nu i se mai ]nt`mplase s[-l g[seasc[ soarele ]n pat, Smaranda ]ncerc[ s[-l de=tepte. Fl[c[ul murmur[ cu ochii ]nchi=i: — Las[-m[, mam[, s[ m[ mai odihnesc, c[ vai ce somn mi-e! — Dormi, dragul mamei, dormi! zise femeia. Mai bine s[ dormi toat[ ziua, dec`t s[ te mai duci pe unde-ai fost! 2 — Am plecat foarte exact! observ[ Titu Herdelea examin`ndu-=i ceasul =i v[z`nd c[ la nou[ jum[tate precis trenul s-a pus ]n mi=care. — M[car de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emo\ie abia st[p`nit[. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batist[ de m[tase =i murmura ]ntruna cu vocea ]necat[: — La revedere, Melanie!... La revedere!... La revedere! C`nd se a=ez[, dup[ ce ie=ir[ din gar[, avea ochii umezi. Sur`se totu=i: — S[r[cu\a!... A r[mas foarte ]ngrijorat[... Ce-i drept, cred =i eu c[ are de ce, cu toate c[ m-am silit s-o conving c[ nu e nici un pericol. Dac[ nu mi-ar fi cerut-o =eful cu insisten\[, nici n-a= fi
164 Liviu Rebreanu primit o misiune at`t de cov`r=itoare! V[ dau cuv`ntul meu, n-a= fi primit!... Biata femeie, cum mai pl`ngea! Mi se rupea inima... Trenul era compus numai din c`teva vagoane, =i acelea aproape goale. }n afar[ de c`\iva noi prefec\i, doar ni=te ofi\eri =i negustori au cutezat s[ mai p[r[seasc[ Bucure=tii. Mecanicul era instruit s[ conduc[ garnitura cu mare aten\ie, pentru c[ circulau zvonuri c[ \[ranii ar avea inten\ia s[ ridice =inele =i s[ opreasc[ trenurile, ca s[ ]nt`rzie sosirea trupelor ]n regiunile r[sculate. Numai Titu Herdelea ]=i p[strase senin[tatea. El era ferm con- vins c[ toate =tirile cu tulbur[rile \[ranilor trebuie s[ fie mult exa- gerate. Observase c[ ]n Rom`nia oamenii nu cunosc dec`t extre- mit[\ile, zeflemeaua sau tragedia, deopotriv[ de g[l[gioase =i nestatornice. A=a cu r[scoala aceasta; ]nt`i toat[ lumea a luat-o ca o diversiune politicianist[, un ingenios mijloc de a r[sturna guver- nul, iar acuma toat[ lumea e desperat[ =i anun\[ pr[bu=irea \[rii. Grigore Iuga era mai ]ngrijorat chiar dec`t Baloleanu. Asear[, la Predeleanu, a fost sf[tuit s[ nu se hazardeze inutil, p`n[ ce se va pacifica jude\ul. Nimeni nu =tie precis ce e la \ar[. Ori c[ merge, ori c[ a=teapt[ la Bucure=ti, el nu mai poate fi de nici un folos b[tr`nului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai ]n =oapt[: dac[ solda\ii vor refuza s[ trag[ =i vor trece de partea \[ranilor?... Tocmai acest argument l-a ]nc[p[\`nat s[ plece. Altfel poate s-ar fi r[zg`ndit, mai cu seam[ c[ =i Olga ]l re\inea cu o privire umed[ de duio=ie. Mai t`rziu, g[sindu-se o clip[ singuri, ea i-a =optit brusc: „R[m`i, dac[ m[ iube=ti!“ Grigore a fost a=a de surprins c[, s[rut`ndu-i m`na, de-abia a putut r[spunde: „Trebuie s[ plec tocmai fiindc[ te iubesc at`t de mult!“ Acas[, pe urm[, replica aceasta i s-a p[rut complet idioat[ =i i-a fost ru=ine c[ a rostit-o, de=i Olga n-a g[sit-o probabil a=a de proast[, pentru c[ n-a r`s nici atunci =i nici mai t`rziu. +oapta Olgu\ei i-a r[scolit sufletul =i i-a trezit ]ntreb[ri pe care nu le cunoscuse p`n[ acuma sau pe care poate le ]n[bu=ise ]nadins.
165 R[scoala. Vol. II Se sim\ea demascat ]n fa\a sa ]nsu=i. Prietenia lui cu Victor era veche, evident, dar se pare c[ ochii Olgu\ei au str`ns-o mai mult ]n ultima vreme. +i, totu=i, el nu =i-a m[rturisit niciodat[ c[ s-ar putea ca vizitele =i mesele lui cotidiane la Predeleanu s[ aib[ =i alte motive. Nu s-a g`ndit c[ iube=te pe Olga, cu toate c[ iubirea ]i umplea inima =i nici vreo aluzie de dragoste nu i-a f[cut m[car ]n glum[. Cel mult ochii lui au vorbit, f[r[ voia lui. Se ]nvinov[\ea ]ns[ c[, ]n momentele acestea de durere gene- ral[, preocuparea lui cea mai mare e o iubire nou[. }i mijea ]n minte g`ndul c[ repudierea Nadinei, at`t de ireconciliabil[, a f[cut-o ca s[-=i ]nlesneasc[ apropierea de Olga. Desigur, Nadina l-a jignit a=a de crunt, c[ nu mai putea fi vorba de a continua ]mpreun[ c[snicia. Totu=i, dac[ n-ar fi fost Olga la mijloc, el n-ar fi avut t[ria s-o alunge cu at`ta brutalitate. Cu deosebire ]ncepea s[-l chinuiasc[ ideea c[ a l[sat pe tat[l s[u singur la \ar[, numai din egoismul de-a r[m`ne aproape de Olga, de a nu renun\a s[ o vad[, cel pu\in ]n fiece zi. Degeaba ]=i zicea c[ =i-a f[cut datoria duc`ndu-se acas[ =i oferindu-se s[ stea acolo, c[ a trebuit s[ respecte ordinul b[tr`nului p[rinte. Acum era sigur c[, ]n alte ]mprejur[ri, adic[ de n-ar fi fost ]ndr[gostit, nu s-ar fi mi=cat din Amara... Emo\ia lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibil[ avalan=[ verbal[. Din clipa c`nd a fost desemnat pentru postul de prefect al unui jude\ r[zvr[tit, a sim\it nevoia s[ se ]nf[\i=eze pretutindeni ca un martir trimis la e=afod. Prin Bucure=ti se vorbea ]n tain[ c[ armata nu mai e deloc sigur[ =i c[, p`n[ la urm[, va trebui, totu=i, s[ se fac[ apel la austriaci pentru adev[rata pacificare. Se zice c[ nici noul guvern n-are ]ncredere mare ]n solda\ii \[rani, dar nu vrea s[ cheme ajutor str[in ]nainte de a face o suprem[ ]ncercare. — Dragii mei, tr[im cea mai cumplit[ tragedie din istoria neamului rom`nesc! zise Baloleanu cu glas ]necat. }nsu=i =eful a
166 Liviu Rebreanu fost mi=cat ieri dup[-amiazi, c`nd ne-a dat instruc\iile pentru executarea penibilei misiuni. Recuno=tea c[ avem o sarcin[ extrem de dificil[ =i mai ales primejdioas[. „Contez, zice, pe tactul, pe inteligen\a =i energia dumneavoastr[! Ave\i manifestul cu refor- mele care satisfac dolean\ele cele mai urgente. E o arm[ pacific[ excelent[, pe care s-o m`nui\i cu toat[ abilitatea. Unde ]ns[ persuasiunea nu va fi suficient[, unde ve\i ]nt`mpina rezisten\[ r[zboinic[, ve\i utiliza for\a armat[ cu toat[ hot[r`rea =i toat[ vigoarea. La violen\[ ve\i r[spunde prin violen\[, c[ci ordinea trebuie restabilit[ cu orice pre\...“ A=a a vorbit =eful. Eram zgudui\i de emo\ie. Momentul era istoric. Ne-a ]mbr[\i=at apoi pe fiecare... Se pune acum ]ntrebarea ce vom g[si la fa\a locului? Eu sunt democrat prin toat[ educa\ia mea =i umanitarist convins. V[ ]nchipui\i ce-ar fi pentru sufletul meu, dac[ ar trebui s[ ordon o represiune s`ngeroas[. +i totu=i, interesele superioare ale neamu- lui!... }ngrozitoare dilem[! Titu Herdelea ]l asculta cu toat[ gravitatea cuvenit[, dar ]n sinea sa se g`ndea c[ acest Baloleanu e un mare farsor. }=i aducea aminte cu c`t[ emfaz[ predica odinioar[, la Enache, ]mp[r\irea mo=iilor la \[rani. +i acuma cum caut[ sa justifice mai dinainte uciderea acelor \[rani, dac[ nu se vor mul\umi cu reformele ]n care nici pomeneal[ nu mai este de ]mp[r\irea p[m`nturilor. }i venea mereu s[-i reaminteasc[ promisiunile de odinioar[. }n locul s[u vorbi Grigore, parc[ =i pe el l-ar fi muncit acelea=i g`nduri: — C`nd \[ranii au apucat s[ se scoale pentru p[m`nt, greu se vor mul\umi numai cu reforme platonice! — Cum, crezi c[ ar trebui s[ li se ]mpart[ mo=iile? f[cu Baloleanu pu\in surprins. — Eu nu, dar tu credeai! r[spunse Grigore, simplu. — O, bine, altceva e o credin\[ intim[ =i alta e posibilitatea realiz[rii, zise prefectul confuz. }n orice caz asemenea m[suri
167 R[scoala. Vol. II revolu\ionare nu se pot decreta sub presiunea terorii \[ranilor, nu-i a=a? De altminteri chiar tulbur[rile actuale at`t de tragice arat[ cu elocven\[ c[ \[ranul nostru are ]nc[ nevoie de mult[, mult[ educa\ie social[. Barbariile pe care le-au s[v`r=it, dac[ ar fi numai pe jum[tate adev[rate, justific[ toate aprehensiunile, dragul meu. +i fii sigur c[ eu, care, cum =tii, iubesc pe \[ran, nu voi =ov[i s[ pedepsesc cu cea mai mare severitate orice s[lb[ticie. A iubi pe \[rani nu ]nseamn[ s[ le tolerezi nebuniile =i nici s[ le accep\i t`lh[riile. |[ranul trebuie s[ fie supus =i respectuos de lege =i de avutul altuia, ca toat[ lumea. Altfel unde ajungem? Grigore Iuga sur`se ironic: — Eu m[ ]ndoiesc numai de efectul reformelor ]n care tu ai ]ncredere. At`t. }\i ]nchipui c[ eu a= avea poate =i motive personale s[ reclam toate fulgerele ]mpotriva \[ranilor mai ales dac[, dup[ cum se pare, nu ne-au cru\at deloc nici pe noi, care am tr[it ]ntre ei =i ne-am f[cut totdeauna datoria fa\[ de d`n=ii... — Carevas[zic[ suntem de acord, Grigori\[! f[cu Baloleanu. M-a= fi mirat s[ fie altfel, c[ doar am`ndoi iubim deopotriv[ \ara aceasta scump[ =i pe \[ranii no=tri. Ast[zi nu mai e vorba de politic[, ci de salvarea Rom`niei! Iar se ]nc[lzi =i povesti am[nunte ]nduio=[toare despre desp[r- \irea lui de Melania, despre presim\irile ei, despre curajul lui... Vorbea toat[ vremea numai de el. Doar prin g[ri se ]ntrerupea =i examina cu aten\ie lumea. De c`te ori descoperea un grup de \[rani, ]i ar[ta cu o u=oar[ spaim[, zic`nd ]ncet, parc[ s[ nu fie auzit de el: — Uite-i cum comploteaz[!... Degeaba, \[ranul nu ]n\elege dec`t de fric[! Apoi ]=i relu[ firul despre reforme, despre =ef =i iar despre Melania, c`nd mi=cat, c`nd cu patetism =i mereu cu un tremolo care s[-i acopere ]nfrico=area.
168 Liviu Rebreanu }n r[stimp, trenul ]nainta prudent, fumeg`nd mai abundent ca alt[ dat[... Sirena locomotivei, agitat[ des =i prelung, avea un r[sunet zg`rietor, ca \ip[tul cucuvelei. 3 — Ia seama, t[icu\ule, s[ nu p[\e=ti ceva cu oamenii! zise Niculina, v[z`nd c[ preotul Nicodim =i-a luat patrafirul =i crucea. Doar =tii bine c`t sunt de apuca\i... — Hai, dasc[le, hai la datorie! murmur[ b[tr`nul preot f[r[ s[ asculte pe fiic[-sa. C[ ne-a fost st[p`n =i ne-a zidit biserica, =i ne-ar bate Dumnezeu dac[ nu i-am da toat[ cinstea cre=tineasc[! +-apoi dup[-amiazi avem ]nmorm`ntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu =i se sprijinea ]n c`rj[ =i se oprea s[ se odihneasc[ pe drum. La curtea Iuga se m[rise g[l[gia. Castelul ardea mereu, ]nfundat. Buc[t[reasa Profira s[rut[ m`na preotului =i-l conduse ]n odaia mortului. — Of, Doamne, Doamne, amar[ soart[ ai h[r[zit omului! bolborosi preotul, pun`ndu-=i patrafirul, dup[ ce s-a uitat o clip[ la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt c[r[rile tale, Doamne, blagoslovit fie numele t[u ]n vecii vecilor, amin! Sosirea preotului nu st`njeni deloc fierberea \[ranilor. C`\iva se uitar[ dup[ el p`n[ intr[ ]n cas[, apoi ]=i continuar[ sf[tuirile. }n timp ce unii mai urlau ]n ne=tire sau umblau s[ mai g[seasc[ ceva de luat, cei mai mul\i, grupuri r[zle\e, vorbeau numai despre ]mp[r\irea p[m`nturilor, sper`nd fiecare s[ aib[ o parte mai mare. Acum, c[ nu mai sunt boieri, socoteau c[ ar fi bine s[ nu t[r[g[- neze m[sur[toarea, c[ dac[ vor apuca s[-=i ia ce li se cuvine, apoi degeaba se vor mai ]ntoarce ciocoii, c[ oamenii nu vor da ]napoi p[m`ntul nici mor\i. To\i aveau p[reri cum ar trebui f[cut[ ]mp[r\irea, ca s[ fie mai dreapt[, fire=te fiecare chibzuind c[
169 R[scoala. Vol. II adev[rat dreapt[ nu poate fi dec`t cea care i-ar atribui lui lotul cel mai bun, =i mai aproape de sat, =i mai m[ricel. C`nd cineva spuse c[ =i celelalte sate s-ar putea s[ cear[ parte din mo=ie, a s[rit toat[ lumea cu mare m`nie, gata s[-l ia la b[taie. S[r[cimea ar fi vrut s[ ]nl[ture de la ]mp[r\eal[ pe cei care mai au p[m`nt. Li se imputa c[ au alergat cu limba scoas[ s[ cumpere Babaroaga =i c[ s-au codit la revolu\ie, a=tept`nd s[ le vie toate de-a gata. Se tocmeau a=a ]ntre ei, fiindc[ to\i erau oameni mai sl[bu\i =i nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conduc[tor =i a se face ascultat. }ncerca el Toader Str`mbu s[ ridice glasul, dar oamenii nu-l luau ]n seam[ c`nd era vorba de o treab[ a=a de ]nsemnat[. El =i Trifon erau buni la sfad[, unde trebuie numai gur[ =i obr[znicie. Acum trebuiau oameni a=eza\i, gospodari =i cumin\i, care =tiu s[ c`nt[reasc[ =i s[ judece ]n\elept. Dac[ popa Nicodim ar fi fost mai t`n[r =i mai sprinten, el ar fi fost chemat s[ fac[ dreptate, sau =i mai bun ]nv[\[torul Drago=, dac[ nu l-ar fi ]nchis boierii. — V[d c[ nici Petric[ n-a mai venit =i doar se l[uda asear[ c[ nici de odihn[ nu mai vrea s[ aud[ p`n[ ce n-om avea dreptatea deplin[! zise ]ntr-o vreme Ignat Cercel ]ntr-un grup mai mare. D`nsul ar fi bun la sfat, c[-i dezghe\at, =i ne-ar putea ]ndrepta pe calea cea bun[! — Apoi a=a fac to\i, c[ li-e fric[! — Ce face? s[ri Ignat. Lui Petric[?... Fugi, omule, ce b[zne=ti? Petric[ se joac[ cu trei ca tine =i tu zici c[ i-e fric[! — Apoi atunci de ce =ade acas[? C[ uite, s-a f[cut de amiazi! — Ei, o fi av`nd =i el ale lui, ca orice om... Dar c`nd a ]nceput Petric[ o treab[, n-o las[ neispr[vit[! C[ =i tat[l s[u, fie iertat, a fost om de frunte =i de isprav[! Tocmai ]n clipa aceea pic[ =i Petre ]mpreun[ cu Nicolae Drago=. Petre s-a certat r[u cu maic[-sa, care n-a vrut s[-l lase s[ mai ias[
170 Liviu Rebreanu din cas[ =i pl`ngea =i se jeluia c[ are s[ se nenoroceasc[. Barem Nicolae a avut s[ \ie piept =i p[rin\ilor, dar =i cumnatei sale, cea mai ]nfrico=at[, ca pe urma faptelor lui s[ nu p[timeasc[ Ionel al ei. Cei doi fl[c[i s-au ]n\eles f[r[ cuvinte. +i-au f[cut socoteala ]n sine c[ de acuma nu mai pot da ]napoi =i deci trebuie s[ mearg[ p`n[ la cap[t, orice s-ar mai ]nt`mpla. Am`ndoi =i-au dat seama, dup[ ce s-au trezit pu\in din be\ia m`niei, c[ ei vor isp[=i mai crunt pentru faptele tuturor, dac[ cumva se vor ]ntoarce lucrurile iar[=i cum au fost... De aceea, venind, au intrat pe la postul de jandarmi. Casa era pustie, u=ile vrai=te, obiectele r[sturnate =i r[v[=ite. Ei sperau s[ g[seasc[ m[car c`teva cartu=e pentru armele luate de la jandarmi, ca s[ se poat[ ap[ra de va fi trebuin\[. N-au g[sit. Nevasta plutonierului se zicea c[ s-a ascuns la cineva ]n sat, nimeni nu b[nuia unde. Cum se amestecar[ ]n mul\ime, fur[ iar cuprin=i de ame\eala ob=teasc[. Discu\ia asupra ]mp[r\irii mo=iilor o reluar[ de la ]nceput. Dup[ mult[ vorb[rie zadarnic[, Petre hot[r]: — Asta nu e treab[ de oameni ca noi, degeaba, c[ noi ne-om sf[di, =i ne-om bate, =i nu ne-om potrivi. Asta e treab[ de ingineri! S[ mai a=tept[m s[ se a=eze lucrurile =i s[ se fac[ pace =i atunci st[p`nirea o s[ trimit[ ingineri s[ fac[ ]mp[r\irea cum se cuvine, fiec[ruia dup[ dreptate, s[ m[soare =i s[ taie tuturor c`t le ajunge... Nu zic bine, oameni buni? — Bine... a=a e! ]ncuviin\ar[ oamenii. S[ ne trimit[ ingineri, c[ d-aia ]i pl[te=te st[p`nirea! — Apoi da, c[ inginerul, dac[ nu-s boieri, ]mparte drept =i cum scrie la carte! ad[ug[ Ignat foarte mul\umit. — Cu boierii am ispr[vit! strig[ Leonte Orbi=or \an\o=. Nu ne mai trebuie boieri! — Noi am ispr[vit, Leonte, dar poate c[ n-au ispr[vit ei? zise gros Nicolae Drago=.
171 R[scoala. Vol. II Atunci to\i din toate p[r\ile protestar[ c[ nu mai vor boieri =i c[ mai cur`nd mor p`n[ la unul dec`t s[ fie iar[=i batjocori\i =i asupri\i. — Apoi las’ s[ v[ vedem la treab[, c[ de gur[ =tiu c[ sunte\i buni! f[cu Petre. 4 }n gara Pite=ti a=tepta un alai ]ntreg de proprietari =i arenda=i refugia\i. }n fruntea lor se afla fostul prefect Boerescu care, av`nd ]n vedere primejdia na\ional[, a l[sat la o parte considera\iile de adversitate politic[ =i s-a hot[r`t s[ dea ]n primire prefectura noului titular =i mai ales s[-l puie ]n curent cu situa\ia. Mai mult, ]ns[, dec`t motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de \[ranii nerecunosc[tori, care-l f[cea s[-=i calce pe inim[ =i s[ stea de vorb[ cu urma=ul s[u. C`nd el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele =i i-a sf[tuit =i i-a d[sc[lit ca un p[rinte =i ei, totu=i, s-au dedat la tic[lo=ii cum a ]ntors spatele — asta nu le-o putea ierta \[ranilor. Unde s[ mai pui c[ netrebnicii nu s-au ru=inat s[ incendieze =i s[ devasteze chiar conacul lui de la Rociu... Grigore Iuga f[cu prezent[rile, c[ci Baloleanu, str[in, nu cuno=tea pe nimeni. Pe urm[ el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca s[ nu-l ]ncurce ]n afacerile oficiale, ]n\ele=i s[ se ]nt`lneasc[ disear[ =i s[ ia masa ]mpreun[. Mul\imea de sinistra\i ]nconjurase pe noul prefect =i-l asalta cu tot felul de pl`ngeri. Baloleanu asculta pe unii, comp[timea pe al\ii, dar v[z`nd c[ astfel nu se va putea urni din gar[, strig[ cu glas tremurat de emo\ia obligatorie: — Domnilor, ]n\eleg durerea dumneavoastr[ =i apreciez revolta fireasc[ ce fierbe ]n sufletul tuturor din cauza nelegiuirilor, ale
172 Liviu Rebreanu c[ror victime sunte\i! Am venit s[ iau m[surile de ]ndreptare =i de represiune pe care le reclam[ situa\ia. Da\i-mi deci un r[gaz de c`teva ore s[ m[ orientez ]nt`i, s[ iau cuno=tin\[ oficial[ de cele ce s-au petrecut ]n acest jude\, iar pe urm[ voi aviza. V[ rog s[ ave\i ]ncredere c[ vom face tot ce este posibil ca s[ v[ alin[m m[car ]n parte suferin\ele! La bra\ cu Boerescu ]=i croi drum printre oamenii despera\i =i ]nfuria\i. Numeroase glasuri l[crimoase repetau acela=i strig[t: — Ne-au s[r[cit t`lharii!... Cel mai g[l[gios =i mai am[r`t era colonelul pensionar +tef[- nescu, care-l petrecu p`n[ la tr[sur[, jelindu-se: — Am r[mas calic, domnule prefect!... Toat[ munca mea de patruzeci de ani e cenu=[ =i ruin[!... N-am avut nici o ap[rare. +i-au b[tut joc de noi ho\ii cum au vrut... Numai via\a mi-au l[sat-o, domnule prefect! Grigore Iuga str`nse ]n prip[ multe m`ini cunoscute =i auzi cr`mpeie de t`nguiri. Era ner[bd[tor s[ afle ceva despre tat[l s[u =i despre Amara, totu=i nu cuteza s[ ]ntrebe direct pe nimeni, d`ndu-=i seama pe de o parte c[ to\i ace=ti oameni sunt prea plini de suferin\ele lor =i deci f[r[ ]n\elegere pentru suferin\a altora, dar mai ales de teama s[ nu se confirme presim\irile ce-l zbuciu- mau cu at`t mai dureros, cu c`t se apropia momentul c`nd va trebui s[ descopere realitatea. Deodat[ ]i r[sun[ ]n spate un glas foarte cunoscut: — Coane Grigori\[!... Coane Grigori\[! — Ei, domnule Buruian[! +i dumneata pe aici? zise t`n[rul Iuga bucuros de ]nt`lnire. Ce-i pe la noi? Spune, spune repede, c[ dumneata nu se poate s[ nu =tii! Cosma Buruian[ nu voia s[-i m[rturiseasc[ numaidec`t c[ el a fugit ]nainte de a se fi ]nt`mplat ceva. Mai pl`ng[tor ca de obicei, r[spunse totu=i:
173 R[scoala. Vol. II — P[catele noastre, coane Grigori\[! P`rjol =i pr[p[d!... Uita\i-v[, a=a am sc[pat, cum m[ vede\i! C`nd v[ spuneam eu c[ \[ranii no=tri sunt c`ini, dumneavoastr[ m[ batjocorea\i =i nu credea\i... +i iat[, nic[iri n-au fost mai multe blestem[\ii ca la Amara! Acolo e cuibul revolu\iei =i de acolo au pornit toate!... Ce s[ v[ mai spun, nenorocire mare! +i ]nc[ eu tot mul\umesc lui Dumnezeu c[ mi- am salvat cel pu\in via\a =i familia, c[ dac[ ascultam pe conu Miron, cine =tie ce a= fi p[timit. Dar eu, prudent cum m[ =ti\i, n- am mai a=teptat s[ izbucneasc[ focul =i m-am ]nc[rcat cu familia ]n tr[sur[ =i m`n[, =i m`n[! — Dar tata a r[mas pe loc, ori...? insist[ Grigore. — De, coane Grigori\[, eu, drept s[ v[ spun, acolo l-am l[sat! zise arenda=ul cu o ezitare. C[ dumnealui, ]l =ti\i dumneavoastr[... — Ei, =i ce anume s-a ]nt`mplat la noi? urm[ t`n[rul Iuga mai ner[bd[tor. — Pe aici se vorbesc multe, coane Grigori\[, relu[ Cosma Buruian[ mai ]ncurajat. Dar nu poate s[ =tie nimeni adev[rul, c[ de miercuri noaptea s-a ]ntrerupt leg[tura telefonic[ =i nu se poate comunica deloc cu comuna. Ce ve=ti umbl[ sunt aduse din gur[ ]n gur[, ]nc`t nu =tii ce s[ alegi. Bine ]ns[ nu poate s[ fie, coane Grigori\[. +i stric[ciuni trebuie s[ fi f[cut multe oamenii no=tri, c[ sunt capabili de orice. A=a ieri diminea\a m[ ]nt`lnii cu jude- c[torul de la Coste=ti. Ce mi-a povestit, m-am crucit. A venit ]n tren cu un avocat de la Bucure=ti care a fost cu coni\a Nadina la Lespezi pentru v`nzarea Babaroagei. Poate c[-l =i cunoa=te\i? Ei, c`te a ]ndurat bietul om, \i se face p[rul m[ciuc[. Numai ca prin urechile acului a sc[pat de la moarte alerg`nd peste c`mpuri de la Gliganu p`n[ la Coste=ti unde a ajuns ]ntr-un hal f[r[ hal. N -a= fi crezut totu=i, dac[ azi nu m[ ]nt`lneam cu Platamonu, care... Buruian[ povesti cu multe ]nflorituri p[\aniile lui Platamonu, ca astfel s[ evite a-i spune ce se vorbea prin ora= despre Miron
174 Liviu Rebreanu Iuga =i Nadina. Ie=ir[ din gar[ =i o luar[ pe jos pe bulevard, spre ora=. Din urm[ ]i ajunse gr[bit colonelul +tef[nescu, care c[uta pe Grigore, fiindc[-l v[zuse ]n tov[r[=ia noului prefect. }l =i rug[ ]ndat[ s[-i mijloceasc[ o ]ntrevedere cu prefectul, c[ruia voia s[-i cear[ un deta=ament de solda\i, dac[ se poate =i tunuri, ca s[-=i recucereasc[ averea =i s[ pedepseasc[ pe bandi\ii care l-au izgonit =i l-au pr[dat. Apoi, dup[ ce ]=i zugr[vi ]n toate am[nuntele suferin\ele f[r[ margini, spuse lui Grigore, f[r[ nici un ]nconjur, c[ pe aici se zvone=te c[ Miron Iuga ar fi fost m[cel[rit de \[rani, ad[ug`nd totu=i c[ el nu crede s[ fie adev[rat, fiindc[ t`lharii au s[v`r=it toate blestem[\iile, ce-i drept, dar s`nge n-au v[rsat. La fel umbl[ vorba c[ ar fi omor`t-o =i pe Nadina, dup[ ce ]n prealabil ar fi fost necinstit[ de o ceat[ de netrebnici. +tirile acestea trebuiesc primite cu mult[ rezerv[. Trec`nd din om ]n om, toate se deformeaz[ =i se exagereaz[. — Nu e nevoie de exager[ri c`nd adev[rul adev[rat e mai mult dec`t ]ngrozitor! urm[ colonelul. Parc[ trebuie s[ te omoare, ca s[ te nefericeasc[? Iac[ eu, dac[ nu m-a= fi g`ndit la bietele fete, care r[m`neau singure ]n lume, m-a= fi luat de piept cu bestiile... Relu[ povestea suferin\elor sale, ]ntrerupt des de Cosma Buruian[, care ]ncerca s[-=i istoriseasc[ din nou pe ale sale. Grigore Iuga nu-i mai auzea. Pricepuse suficient chiar din ezit[rile lui Buruian[. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazon[, mai mult l-au indispus dec`t l-au impresionat. Din fericire la gr[dina public[ reu=i s[ scape de am`ndoi. Titu Herdelea numai atunci ]ndr[zni s[-l consoleze f[r[ convingere: — Poate totu=i s[ nu fie adev[rat tot ce... — E adev[rat, drag[ prietene, zise Grigore ab[tut. Am presim\it c[ are s[ se ]nt`mple nenorocirea de c`nd am fost deun[zi la Amara. Regret numai c[ atunci n-am r[mas acas[, chiar ]mpotriva voin\ei tatii. Dac[ eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile!
175 R[scoala. Vol. II }ntre timp, Baloleanu sosi la prefectur[, unde a=tepta alt grup de refugia\i de la \ar[. Boerescu ]i prezent[ c`\iva func\ionari =i pe urm[, cu harta jude\ului pe birou, ]i indic[ localit[\ile r[zvr[tite =i-i pred[ dosarul cu rapoartele despre tulbur[ri, neuit`nd s[-i atrag[ aten\ia c[ p`n[ =i conacul lui a fost devastat. Dup[ mul\u- miri =i diverse mici amabilit[\i avoc[\e=ti, Baloleanu se cotorosi de d`nsul, ]n\eleg`nd c[ ]=i pierde vremea zadarnic. +i nu voia s[ piard[ nici un minut. Avea ambi\ia s[ dovedeasc[ =efului c[ a fost bine inspirat c`nd a f[cut apel la Baloleanu. Convoc[ imediat pe primul-procuror, pe c[pitanul de jandarmi =i pe comandantul trupelor din regiunea Pite=ti, precum =i pe pre=edintele tribunalului, mai mult, ]ns[, ca un gest de deferen\[ pentru justi\ie. P`n[ la sosirea lor, studie dosarul cu rapoartele =i harta jude\ului. — Domnilor, ]n maximum trei zile vreau s[ avem ordine, lini=te =i pace ]n jude\! declar[ d`nsul grav =i solemn c[tre cei patru =efi de autorit[\i, ]n cabinetul s[u. Le \inu un mic discurs patriotic vibrant =i energic. F[cu impre- sie. Primul-procuror, Toma Grecescu, sl[bu\, sp`n =i placid, se uita cu admira\ie la figura plin[ =i impozant[ a prefectului, care r[sp`ndea at`ta siguran\[. C[pitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuv`nt al noului s[u =ef. Pre=edintele tribunalului Manole Obogeanu, b[tr`n, zg`rcit, ]mbr[cat prost, se sim\ea str[in la consf[tuirea aceasta, dar av`nd =i el o mic[ proprietate prin apropiere =i fiindu-i fric[ s[ nu i-o devasteze \[ranii, era bucuros s[ cunoasc[ m[surile de protec\ie pe care le prepar[ noul guvern. Numai generalul Dadarlat, obi=nuit cu familiarismul lui Boerescu, a ]ncercat s[ ]ntrerup[ de dou[ ori =i s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. — Acuma ave\i dumneavoastr[ cuv`ntul, domnule general, c[ci eu am terminat! f[cu Baloleanu cu un sur`s ironic, drept ]ncheiere.
176 Liviu Rebreanu Generalul voise numai s[ arate c[ =i el a fost p[gubit de rebeli. Acuma mai observ[, tu=ind viguros, c[, dup[ p[rerea lui, trebuie procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde =i p[r\ile unde \[ranii ]nc[ nu s-au mi=cat. — Tocmai de aceea am fost trimis ]n acest loc de grea r[spun- dere! zise prefectul cu gravitate. Dup[ ce afl[ de la Corbuleanu c[ ]n satele r[zvr[tite jandarmii au fost b[tu\i =i alunga\i pentru c[ erau pu\ini =i n-au avut voie s[ fac[ uz de arme, Baloleanu ]ntreb[ pe generalul Dadarlat dac[ trupele de sub ordinele lui sunt sigure pentru orice eventualitate. — Domnule prefect, trupa totdeauna execut[ ordinele! r[spun- se generalul cu m`ndrie. — Evident, nu m-am ]ndoit de trupe, zise Baloleanu, pu\in ]ncurcat. Nu m-a\i ]n\eles exact. Am vrut s[ spun dac[ solda\ii, mai ales rezervi=tii, sunt siguri? C[ci, poate =ti\i, pe-alocuri au fost mici defec\iuni =i n-a= dori s[ avem =i noi surprize. — Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repet[ generalul. — }n orice caz, spre a evita orice eventuale ezit[ri, v[ rog s[ lua\i m[suri, domnule general, ca ]n deta=amentele desemnate pentru represiune s[ nu fie ]ngloba\i solda\i din regiunea tulbu- rat[! zise prefectul cu mai mult[ gravitate. Pe urm[ discutar[ pu\in itinerariul expedi\iei de pacificare. Baloleanu hot[r] ca un deta=ament de o mie de oameni cu =ase tunuri s[ fie m`ine, duminic[, la ora opt diminea\[ l`ng[ gara Coste=ti, unde va sosi =i d`nsul cu reprezentan\ii parchetului. — Orice rezisten\[ va fi imediat reprimat[ cu for\a armat[, fire=te, dup[ soma\iile legale! sf`r=i mar\ial Baloleanu. — Ce ne facem, domnule prefect, dac[ ]n spatele trupei se ridic[ din nou satele? zise generalul Dadarlat, care \inea negre=it s[ dovedeasc[ tuturor c[ are idei =i e circumspect, ca orice bun comandant.
177 R[scoala. Vol. II — Satele acelea vor fi complet rase cu tunul, domnule general! f[cu prefectul ridic`nd seme\ capul =i sco\`nd ]nainte burta. — A=a da, perfect! recunoscu Dadarlat. P`n[ seara apoi Baloleanu primi pe mo=ierii sinistra\i care se v[itau mai vehement =i reclamau desp[gubiri imediate sau cel pu\in ajutoare b[ne=ti substan\iale ca s[ nu moar[ de foame pe trotuarele ora=ului. Cei mai mul\i cereau trupe speciale, s[-i ]nso\easc[ la mo=iile lor =i s[-i p[zeasc[ de furia \[ranilor, pe c`nd al\ii doreau neap[rat tunuri spre a distruge pe cei care le-au distrus averea. Prefectul le oferi tuturor multe promisiuni bune, scuz`ndu-se c[ deocamdat[ nu se poate ocupa de dolean\ele lor, prima sa grij[ fiind restabilirea ordinii. }i asigur[ c[ vor fi desp[gubi\i =i-i invit[ s[ depun[ cererile respective cu specificarea detailat[ a stric[- ciunilor suferite. De-abia pe la nou[ se ]nt`lni cu Grigore Iuga =i cu Titu, la restaurant. Deoarece aflase de la Boerescu despre Miron, prefectul ]mbr[\i=[ patetic pe t`n[rul Iuga: — Nu-\i ]nchipui c`t m-ar durea, dac[ ar fi adev[rat, drag[ Grigori\[! Dar s[ sper[m c[ providen\a va fi fost mai ]ndur[toare! M`nc[ =i b[u cu mare poft[, uit`nd c[ se baloneaz[, sporov[ind necontenit =i mai ales l[ud`ndu-se cu dispozi\iile ingenioase ce le-a luat. G[si un prilej s[ le explice c[ m`ine ]i prime=te bucuros =i pe ei s[-l ]nso\easc[ la Coste=ti, dar mai departe, cu regret, n-ar putea, pentru c[ intr[ ]n exerci\iul dureroasei func\iuni pe teren unde persoanele neoficiale nu pot fi admise. — Cu toate astea, chiar f[r[ permisiunea ta, eu te voi urma la o distan\[ oarecare! zise Grigore Iuga ferm. Pentru mine e o datorie, Alexandre! — Negre=it, nici nu ]ncape discu\ie! reveni prefectul cu elan. S[ nu crezi c[ eu nu ]n\eleg starea ta, iubitule! Am vrut numai s[ spun c[ ]n mod oficial!... 12 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
178 Liviu Rebreanu — Dac[ oficialitatea n-a fost ]n stare s[ opreasc[ nenorocirea, m[car piedici s[ nu-mi puie! zise Grigore cu imputare. — Evident, dar evident! f[cu Baloleanu ]mp[ciuitor =i, c[ut`nd s[ schimbe vorba, urm[ mai volubil: De altfel, s[ vezi, am dat ordine foarte severe ca... 5 Duminic[ diminea\a se r[sp`ndi vestea ]n Amara c[ vine armata. Ni=te c[r[u=i din alte sate, mai devale, ]ntorc`ndu-se spre Pite=ti, au ]nt`lnit pe drum sumedenie de solda\i =i tunuri, iar un ofi\er c[lare i-ar fi =i ]njurat de mam[ =i c[ „v[ ar[t eu vou[ revolu\ie“. Al\i oameni, sosi\i din comunele de sus, povestir[ c[ ]mprejurul Coste=tilor e armat[ c`t[ frunz[ =i iarb[, gata s[ porneasc[ ]ncoace, s[ aduc[ ]napoi pe boieri, dac[ cumva n-o fi =i pornit... Amara ]ncepu s[ clocoteasc[. }nt`i =tirea, f[c`nd ocolul satului, st`rni curiozitatea. |[ranii =i-o ]mp[rt[=eau cu mirare =i nedu- merire, cl[tin`nd din cap =i ]ntreb`ndu-se din ochi. Pe urm[, pe m[sur[ ce se convingeau c[ trebuie s[ fie adev[rat[, mirarea se transform[ ]n uimire: — Dar ei nu =tiu porunca lui vod[?... Ori nici ei nu vor s[ asculte poruncile =i s-au dat de partea ciocoilor? +i ]ncetul cu ]ncetul satul fu cuprins de indignare =i de m`nie. }n b[t[tura c`rciumii se str`nse repede o mul\ime de oameni =i femei. To\i vorbeau r[stit =i pe toate fe\ele era incrustat[ o desperare aprig[. }ntreb[rile se ciocneau ]ntr-un v`rtej: — De ce mai vine armata?... S[ ne omoare pe noi?... Ce le-am f[cut noi lor?... C`ini suntem ori oameni, de nu ne las[ s[ tr[im?... Nu ne-au asuprit destul boierii? Porneau r[spunsuri de ici-colo, mai sfioase la ]nceput, apoi ]ndr[zne\e =i r[cnite:
179 R[scoala. Vol. II — S[ vie =i armata, c[ noi tot nu ne l[s[m!... Mai bine murim cu to\ii, ca s[ sc[p[m de toate!... Nu ni-e fric[ nou[ de armat[!... Cu furcile o s[-i alung[m, dac[ vin asupra noastr[!... Nu mai r[bd[m, fra\ilor!... Pune\i m`na pe topoare!... Femeile \ipau mai v`rtos ca b[rba\ii. Anghelina lui Nistor Mucenicu, at`t de am[r`t[ =i de pl`ng[rea\[, cu copila=ul ]n bra\e, zbiera ca o n[uc[, cu ochii ie=i\i din orbite: — Mi-au ucis b[rbatul ]n regimentele lor =i tot nu le ajunge, m`nca-i -ar c`inii! M`nca-i -ar toate relele =i boalele! Arde-i -ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... C`rciumarul Busuioc, ie=it ]n fa\a pr[v[liei, cu o figur[ satis- f[cut[, ascult`nd un r[stimp g[l[gia, n-avu de lucru =i zise ]n chip de mustrare: — De, m[i oameni, n-a\i ascultat pe cine v[ ]nv[\a s[ v[ ast`mp[ra\i =-acu ... Parc[ i-ar fi atins cu un sf`rc de bici, \[ranii se n[pustir[ asupra lui cu sete, bucuro=i c[ pot s[-=i mai r[coreasc[ pu\in sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reu=i s[ se refugieze ]n pr[v[lie =i de acolo ]n cas[. C`rciuma fu invadat[. Unii sp[rgeau =i sf[r`mau ce se nimerea, al\ii se repezeau la sticlele cu b[uturi. Iure=ul \inu ]ns[ numai c`teva minute. Afar[ sosi Petre cu un p`lc de b[rba\i mai tineri =i fl[c[i. — Vine Petric[!... A venit Petric[!... Uite-l pe Petric[! Sta\i, c-a picat Petric[! — Da ce-i, oameni buni? ]ntreb[ d`nsul, v[z`nd v[lm[=eala ]n c`rcium[. Ce-a mai f[cut nea Cristache, de v-a\i apucat s[-l jecm[ni\i ca pe-un ciocoi? }n vreme ce unii oc[rau pe c`rciumar, al\ii se fr[m`ntau s[-i vesteasc[ apropierea armatei, care cu spaim[, care cu m`nie =i to\i cu priviri ]ntreb[toare, ca =i c`nd de r[spunsul lui ar fi at`rnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic:
180 Liviu Rebreanu — Acu ce-i de f[cut, Petric[?... }nva\[-ne tu, s[ =tim cum s[ ne purt[m fiecare! Petre scrut[ cu ochii lui aprin=i mul\imea care-l ]nconjura. Pe fa\a-i osoas[, mu=chii jucau sub pielea oache=[ ]ntins[ =i lucitoare. +i deodat[ gura i se str`mb[ ]ntr-un r`s larg =i plin de dispre\: — Apoi dac[ vi-e fric[ de armat[, de ce n-a\i stat mulcom?... Nu trebuia s[ v[ scula\i asupra boierilor dac-a\i crezut c[ boierii or sta cu m`inile ]n buzunar =i ne-or l[sa pe noi s[ le lu[m mo=iile, ba s[-i =i cotonogim ici-colo! P[m`nt de poman[ nu se afl[ nic[iri! Ori ]l pl[te=ti cu bani, ori cu altceva, dar f[r[ plat[ nu se poate! — Nu ni-e fric[ nou[ nici de armat[, ]n zadar ne batjocore=ti! morm[i Ignat cu glasu-i pl`ng[re\. Dar dac[ vine, trebuie s[ =tim ce facem! — Nici n-ar trebui s[ ne fie fric[, urm[ Petre, c[ armata vine numai s[ ne sperie! — A=a-i, Petric[! strig[ Toader Str`mbu m`nios. N-au voie s[ ridice armele asupra noastr[, c[ =i noi am fost solda\i =i =tim! Iar Nicolae Drago=, ca fost sergent, ad[ug[ c[, chiar dac[ ar comanda foc ofi\erii, solda\ii nu vor trage ]n oameni, ci ]n v`nt, ba s-ar putea s[ nici nu mai asculte comenzile =i s[ treac[ unde sunt fra\ii =i p[rin\ii lor. — Bine-ar fi s[ fie cum zice\i voi! f[cu Serafim Mogo= necre- z[tor. Numai c[ ]n n[dejdea asta s[ nu ne l[s[m, c[ peste c`teva ceasuri, de nu =i mai cur`nd, ne-om pomeni ]n sat cu companiile =i cu jandarmii =-apoi atunci s[ vede\i b[t[i =i schingiuiri! Recunoscu =i Petre c[ Serafim are dreptate. Solda\ii nu vor trage ]n oameni, dar vor aduce ]napoi pe jandarmi =i pe boieri. — Nu, nu!... Nu putem r[bda s[ intre peste noi armata! strig[ Petre. N-are ce s[ caute armata ]n satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... S[ stea la ora=e, s[ p[zeasc[ pe boieri, c[ noi ne p[zim =i singuri!
181 R[scoala. Vol. II Strig`nd, se ]nfl[c[ra =i se ]nfuria, ca =i c`nd s-ar fi sf[dit cu du=mani nev[zu\i. |[ranii, ]mprejur, g`f`ind ]nc[ de ostenelile din c`rcium[, r[cneau c`nd =i c`nd, ca s[-=i dovedeasc[ puterile =i curajul. Cei care nimeriser[ la b[uturi nu se mai urneau din c`rcium[ =i horeau cu foc un c`ntec vitejesc, ]njur`nd pe Busuioc sau pe ciocoi. — Toat[ lumea, cu mic, cu mare, s[ ias[ ]n capul satului! porunci Petre, ascu\it =i sec, ca la armat[. Trebui s[ explice de mai multe ori c[ nimeni s[ nu vie cu m`na goal[, ci fiecare s[ se ]narmeze cu ce poate, m[car cu o furc[ de fier. — Apoi de-acuma ce-o vrea Dumnezeu! murmur[ Petre, ]nchi- n`ndu-se . 6 — Drag[ Grigori\[, acuma ne desp[r\im, zise Baloleanu ]n clipa c`nd trenul intra ]n gara Coste=ti. Dac[ vrei s[ ascul\i sfatul meu, tu opre=te-te =i a=teapt[ aici un cuv`nt de la mine. Sper c[ p`n[ disear[ vom reu=i s[ pacific[m satele, inclusiv Amara voastr[. Atunci vei putea merge f[r[ primejdii. A=a, dragul meu! Vas[zic[, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le str`nse m`inile foarte mi=cat. Fa\a lui durdulie era palid[. Emo\ia ]i schimbase vocea. Cobor] pe peron grav, aproape ]ntu- necat. Maiorul T[n[sescu, comandantul trupelor, must[cios =i spr`ncenos, cu privirea t[ioas[ =i glasul aspru, se prezent[ rapor- t`nd c[, conform ordinelor primite at`t direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, c`t =i de la comandantul regimen- tului s[u, se pune la dispozi\ia prefectului. — Ce trupe ave\i, domnule maior? ]ntreb[ Baloleanu. — Un batalion cu efectiv de r[zboi =i o baterie cu =ase tunuri! zise ofi\erul.
182 Liviu Rebreanu Prefectul mul\umi rece =i se uit[ ]mprejur. }n afar[ de c`\iva ofi\eri, un grup compact de refugia\i ocupa =i aici peronul. Socotind c[ este ]n interesul popularit[\ii sale personale =i a partidului s[u, se apropie de ei: — Domnilor, am venit s[ restabilim ordinea =i vom restabili-o f[r[ ]nt`rziere! Ave\i deci toat[ ]ncrederea =i ajuta\i-m[ =i dumnea- voastr[ prin pu\in[ r[bdare! Colonelul pensionar +tef[nescu, sosit cu acela=i tren, nu se ostoi p`n[ ce nu mai =opti comandantului trupelor s[ nu cumva s[-l uite, fiindc[ ]ntr-]nsul =i-a pus toat[ n[dejdea. Dumnezeu =i norocul lui au f[cut ca tocmai T[n[sescu s[ fie ]ns[rcinat cu conducerea deta=amentului mixt, vechiul camarad ]n familia c[ruia se ad[posteau azi fetele de frica \[ranilor =i unde s-a retras =i d`nsul c`nd a fost izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la prim[rie, urmat de membrii parchetului =i comandantul trupelor. Administratorul de plas[ ]i comunic[ toate informa\iile ce le avea asupra situa\iei din comunele r[sculate. Nu erau deloc ]mbucur[toare, mai ales c[ prevedeau o rezisten\[ d`rz[ din partea \[ranilor. +tirile veneau negre=it de la oamenii care au fugit sau au fost fug[ri\i din sate, r[sp`ndind spaim[ =i groaz[ de puterea, ]nd[r[tnicia =i s[lb[ticia r[zvr[ti\ilor. Totu=i Baloleanu, oric`t ]i tremura sufletul, ]=i p[stra aparen\a de lini=te =i hot[r`re: — }n orice caz, noi vom proceda f[r[ pripire =i f[r[ ur[! Noi aducem pacea pentru cei pa=nici. Fa\[ de ceilal\i avem constr`n- gerea. Nu dorim v[rsare de s`nge, dar nu vom =ov[i a ]ntrebuin\a arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior =i domnilor procurori! Apoi, cu harta jude\ului pe mas[, repet[ itinerariul pe care-l discutase asear[ la prefectur[ ]n Pite=ti. Decisese ca el cu primul- procuror s[ mearg[, ]ntr-o tr[sur[, ]n fruntea coloanei. Maiorul
183 R[scoala. Vol. II ]i atrase aten\ia c[ ar fi periculos =i-l rug[ s[-i permit[ s[ ]ntrebuin- \eze prescrip\iile militare ]n privin\a ]naint[rii. Baloleanu ]=i d[du seama c[ era s[-=i ri=te via\a =i accept[ propunerea comandantului ca o patrul[ puternic[, ]n frunte cu un ofi\er, s[ recunoasc[ ]nt`i satele =i s[ impun[ respectul ordinii... }n acest timp, Grigore Iuga, r[mas ]n gar[ cu t`n[rul Herdelea, fu ]nconjurat de diferi\i cunoscu\i care se ]mbulzeau, cu mutre de circumstan\[, s[-i exprime condolean\ele lor sincere. Grigore d[du cu ochii de Isb[=escu: — Vino-ncoace, vino, domnule, s[ aflu ]n sf`r=it =i eu ce-a fost! — S[ tr[i\i, coane Grigori\[! f[cu contabilul z[p[cit. S[ m[ ierta\i c[ n-am ]ndr[znit... De altfel mai sunt pe aici =i al\ii de la noi, care numai Dumnezeu =tie cum au sc[pat din ghearele t`lharilor! Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu =i nici pe percep- torul B`rzotescu, de=i se g[seau ]mpreun[ cu Isb[=escu. }n mai pu\in de dou[zeci =i patru de ore primise at`tea ve=ti dureroase, c[ sufletu-i era complet r[scolit. +i totu=i ]n fond nu =tia nimic precis. Toate informa\iile le auzise de la oameni care =i ei numai le auziser[. Nesiguran\a ]l chinuia mai mult dec`t dac[ ar fi cunoscut adev[rul, oric`t de crud. Ner[bdarea lui de a ajunge grabnic la Amara ]l tortura mai cu seam[ din dorin\a de a dob`ndi certitudinea. Avea convingerea c[ odat[ cu certitudinea va veni =i lini=tea sufleteasc[. Plecar[ cu to\ii =i pe drum trebuir[ s[-i povesteasc[ pe r`nd fiecare ce =tia. B`rzotescu ]l plictisi cu peripe\iile fugii sale. }l =i ]ntrerupse. Boiangiu se pl`nse ]nt`i c[ i-a r[mas nevasta ]n mijlocul \[ranilor. C`t l-a rugat ea mereu s[ o duc[ undeva! Dac[ o fi p[\it ceva, va avea-o pe con=tiin\[ p`n[ la moarte... Pe urm[ spuse cum l-au dezarmat =i fug[rit rebelii. Fire=te, ca s[ nu ias[ cobor`t, ]=i ticluise o versiune oarecum eroic[: ]ndat[ ce a izbucnit focul la
184 Liviu Rebreanu Ruginoasa, a alergat, a luat m[suri pentru localizarea incendiului, cum scrie la regulament. Din nenorocire a ]nt`mpinat rea-voin\[ din partea \[ranilor pe de o parte, iar de alt[ parte a lipsit apa, a=a c[ nu s-a putut salva nimic. Dar cel pu\in a putut s[ descopere urmele r[uf[c[torilor care au pus focul. Diminea\a a raportat boierului Miron, care a poruncit s[ ]nchid[ ochii, ca s[ nu a\`\e mai r[u pe \[rani. N -a apucat nici s[ r[sufle bine c[ i-a venit vestea c[ =i la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi s[v`r=it =i r[ut[\i mai mari. +i apoi, numaidec`t, c[ arde conacul domnului Cosma. Atunci, f[r[ z[bav[, a ie=it s[ fac[ ordine, chiar de-ar trebui s[ verse s`nge. Era clar c[ ho\ii lucrau dup[ un plan =i c[ este la mijloc un complot ]n toat[ regula. Aproape de c`rcium[ a ]nt`lnit o ]ngr[m[dire de s[teni care p[reau lini=ti\i =i pa=nici. A p[truns ]n mul\ime =i... Grigore Iuga ascult[ p`n[-=i ispr[vi povestea. Afla cel pu\in ]nceputul tulbur[rii. De la Isb[=escu avea s[ afle restul. De altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga de la Isb[=escu a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, c`nd a sosit, ]mbr[cat \[r[ne=te, ]n t`rgu=orul Coste=ti, a fost eroul zilei. A trebuit s[ istoriseasc[ cel pu\in de dou[zeci de ori tuturor domnilor din Coste=ti ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat =tirea imediat oficial prefecturii, ]ngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o cur`nd tot ora=ul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar ]n familia sa =i i-a f[cut rost de la judec[torul supleant de un costum de haine nem\e=ti pe care ]ns[ Isb[=escu, spre a-=i p[stra c`t mai mult aureola de martir, nu le-a ]mbr[cat dec`t azi-diminea\[. — Povestea mea e mai lung[, coane Grigori\[! zise contabilul cu glas jalnic potrivit ]mprejur[rii. Dac[ vre\i s[ m[ asculta\i, ar fi mai bine s[ v[ osteni\i p`n[ la gazda mea, la primarul t`rgului, c[ suntem aproape, s[ v[ spun toate din fir ]n p[r!... O, Doamne! Prin c`te am trecut =i ce-am v[zut, parc[ nici mie nu-mi vine a
185 R[scoala. Vol. II crede c[ s-au ]nt`mplat aievea! +i barem eu am sc[pat cu via\[, slav[ Domnului, pe c`nd s[rmanul conu Miron, Dumnezeu s[-l ierte... — A murit? f[cu Grigore sugrumat. — L-au ucis t`lharii... — C`nd?... De mult? — Alalt[ieri, vineri, spre sear[! r[spunse Isb[=escu. — Aidem la gazda dumitale s[-mi spui tot! murmur[ Grigore cu glas bolnav. Conferin\a prefectului cu militarii =i procurorii se prelungi. Baloleanu avea obiceiul s[ repete de zece ori o explica\ie ]n toate am[nuntele, ca s[ fie sigur c[ a fost ]n\eles bine. F[cea el aceasta acas[, ]n cancelaria lui, cu secretarul, pentru mici lucruri de procedur[, dar azi c`nd e vorba de ni=te hot[r`ri at`t de grave, de care poate s[ depind[ via\a lui sau soarta \[rii! }n sf`r=it, socotind c[ s-au l[murit deplin, rosti sacramental =i ]ntr-o atitudine eroic[: — +i acuma, domnilor, ]nainte la datorie! De=i tr[sura ]n care luase loc el cu primul-procuror era prece- dat[ de o companie de solda\i cu armele ]nc[rcate =i cartu=ierele pline de gloan\e, Baloleanu ]=i sim\ea inima sf`r`ind. }i veni ]n minte Melania, pl`ns[ =i ]ngrijorat[, cum a l[sat-o pe peronul G[rii de Nord. M[car de n-ar fi o prevestire! Cu \[ranii [=tia, cuprin=i de nebunie colectiv[, nu po\i fi sigur de nimic. Sunt a=a de mul\i, c[ nici o armat[ nu i-ar putea st[p`ni. Ce-ar fi s[ se pomeneasc[ ]nconjura\i =i ataca\i din toate p[r\ile de c`teva mii de despera\i? }n realitate nici ]n armat[ nu po\i pune absolut[ ]ncredere c`nd porne=ti ]mpotriva \[ranilor; ]n orice moment te po\i a=tepta s[ te m[cel[reasc[ propriii t[i solda\i. — Domnule prim-procuror, cum ]\i explici dumneata c[ tocmai ]n acest jude\ frumos dezordinile au luat ni=te propor\ii at`t de
186 Liviu Rebreanu ]ntrist[toare? ]ntreb[ deodat[ Baloleanu ca s[-=i risipeasc[ g`ndu- rile negre =i s[-=i alimenteze curajul. Toma Grecescu nu f[cea teorii sociologice dec`t rareori, ]n rechizitoriile de la jura\i, c`nd era silit s[ combat[ pe vreun ap[r[tor mai preten\ios. Fire=te, atunci se preg[tea. }ntrebarea prefectului ]l z[p[ci. El n-a avut r[gazul s[ mediteze asupra cauzelor r[scoalei actuale. }n timpul liber se distra =i d`nsul, ca toat[ lumea bun[ pite=tean[, la vreo partid[ de pocher. R[spunse taton`nd: — A fost o relaxare general[ a spiritului de ordine =i de autoritate, domnule prefect. Nu =tiu cum =i de ce, fiindc[ nu intr[ ]n atribu\iile mele asemenea cercet[ri, dar parc[ ]n ultimul timp a sl[bit disciplina social[ cam pretutindeni. La \[ran, ca la to\i primitivii, reac\iunea se manifest[ fatal ]n explozii de s[lb[ticie... Maiorul T[n[sescu, ]nc[lec`nd un roib impozant, plecase ]n trap lene= ]naintea grosului coloanei =i chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoa=tere. Baloleanu ]l v[zu venind ]napoi ]ntr-un galop furtunos. Se cutremur[. }n aceea=i direc\ie se z[rea conturul unui sat. Puse m`na pe bra\ul procurorului, s[-i opreasc[ sfor\area intelectual[: — Un moment... Ce s-o fi ]nt`mplat oare, de gone=te a=a maiorul? T[n[sescu se gr[bea doar s[-i anun\e c[ satul Vl[du\a e lini=tit. Au dat foc conacului =i au pr[dat, adev[rat, dar acum oamenii s-au dezmeticit =i cer iertare. Pentru a se evita orice poft[ de eventual[ reizbucnire a dezordinii, va l[sa ]n sat o sec\ie de solda\i sub comanda unui ofi\er. — Perfect, domnule maior! Mul\umesc! zise Baloleanu u=urat. }n uli\[, ]n fa\a ruinelor conacului, era adunat tot satul. C`nd sosi tr[sura cu prefectul, maiorul T[n[sescu, care galopase iar ]nainte, strig[:
187 R[scoala. Vol. II — }n genunchi, ho\ilor, c[ v[ fac piftie! Toat[ lumea c[zu la p[m`nt. Baloleanu, recunosc[tor maiorului pentru energia ce o desf[=ur[, cobor] din tr[sur[ =i se apropie de mul\imea prosternat[, strig`nd =i el, dar cu o mil[ oficial[ ]n voce: — Ce-a\i f[cut, nenoroci\ilor! — Ierta\i-ne, dom’le prefect!... Fie-v[ mil[! g`ng[vir[ sute de guri pl`ng[toare. — V[ pare r[u de ce-a\i f[cut? continu[ prefectul. — P[catele noastre!... Mil[ =i ]ndurare! pl`nse corul ]n ge- nunchi. Dup[ ce le puse ]n vedere c[ vor trebui s[ pl[teasc[ toate pagubele p`n[ la un ban =i c[ cei ce se vor dovedi vinova\i vor suferi asprimea legii, le citi manifestul guvernului, ]nso\indu-l cu multe explica\ii. Peste vorbele lui, promi\[toare =i iert[toare, maiorul ad[ug[ o cruce: — Cine va mai face vreo nelegiuire, oric`t de mic[, sau nu va asculta o porunc[, va fi imediat ]mpu=cat f[r[ judecat[. Nimeni n-are voie s[ ias[ din sat f[r[ voia ofi\erului care r[m`ne aici cu trupa! Ordon[ apoi sublocotenentului s[ stea la dispozi\ia colonelului +tef[nescu, care are s[ soseasc[ ]n cur`nd, =i s[-i dea tot concursul s[u =i al trupei. Prefectul era foarte mul\umit. A=a-l voise =i el pe comandantul trupelor. Dac[ se va men\ine p`n[ la cap[t, se g`ndea s[-l propun[ pentru decora\ie. El, ca civil =i reprezentant politic al guvernului, trebuie s[ fie mai indulgent. Guvernul are nevoie de simpatiile cet[\enilor =i chiar ale \[ranilor. Armatei i-e indiferent[ simpatia oricui. Toat[ lumea e obligat[ s[ o iubeasc[. Cine n-o iube=te sau se ridic[ contra ei, m[n`nc[ pu=c[rie. Ce bine-ar fi dac[ =i guvernul ar putea impune poporului o iubire perpetu[!
188 Liviu Rebreanu }n satul Ione=ti, urm[torul, prefectul \inu o cuv`ntare mai cald[, fiindc[ nu fusese nici o dezordine, adev[rat c[ nici conac boieresc nu se g[sea. }ndat[ ce ie=i coloana din Ione=ti, maiorul T[n[sescu trecu la compania din urm[ s[ dea ultimele dispozi\ii c[pitanului ]ns[r- cinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului p`n[ la Izvoru. }ntr-o bri=c[, un procuror cu administratorul de plas[ reprezentau autoritatea civil[... }n Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu deta=at pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-gard[. Av`nd informa\ii c[ ]n Gliganu dezordinile au fost mai grave, locotenentul urma s[-=i ia toate m[surile de precau\ie. Dac[ va fi nevoie, va r[m`nea cu plutonul ]ntreg s[ \ie ocupat satul, trimi\`nd o simpl[ patrul[ la Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situa\ie. Coloana principal[ continu[ calea spre B`rlogu pe drumul mai pu\in umblat de care. }n B`rlogu, prefectul fu agreabil surprins v[z`nd mai ]n fiecare poart[ c`te o bucat[ de p`nz[ alb[, at`rnat[ ca o ]nchipuire de steag al p[cii. — Ei da, asta e comun[ de omenie! declar[ Baloleanu, afl`nd c[ nu s-a ]nt`mplat nimic r[u =i c[ modestul conac, nelocuit =i servind doar ca magazie, a r[mas neatins. Un grup de \[rani a=tepta la prim[rie sosirea armatei. Dup[ ce ]i l[ud[ c[ au fost cumin\i, prefectul le spuse patetic c[ =i guvernul are grij[ de nevoile lor =i a hot[r`t s[ fac[ toate ]nlesnirile celor ce s-au purtat bine =i s[-i ajute ]n toate. Iar ca o dovad[ a solicitudinii guvernului, citi rar =i cu glas muiat ]n emo\ie mani- festul cu reformele, l[murind pe graiul poporului ceea ce i se p[rea mai pu\in l[murit. |[ranii ascultar[ cu capetele goale, cu frun\ile ]ncre\ite, cu priviri ciudate =i nedumerite. — R[m`ne\i s[n[to=i, oameni buni, =i s[ nu v[ abate\i nici ]n viitor de pe calea cea dreapt[! strig[ Baloleanu sf`r=ind =i urc`ndu-se ]n tr[sur[.
189 R[scoala. Vol. II P`n[ la Lespezi, o jum[tate de or[, nu mai conteni a scoate ]n valoare meritele acestor bravi s[teni care, ]n mijlocul furiei incen- diare ce a cuprins toat[ regiunea, au avut t[ria sufleteasc[ s[ p[streze ordinea. Primul-procuror Grecescu ]=i permise s[ observe, bazat pe vechea sa experien\[ ]n materie penal[, c[ ar fi mai practic s[ ]ntreprind[ imediat, ]n satele prin care trec, c`te o cercetare sumar[, s[ afle pe agitatorii =i r[uf[c[torii principali =i s[-i aresteze, ca astfel s[ ]mpiedice mai sigur re]nceperea dezordinilor. — Evident, din punct de vedere procedural a=a ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie s[ \inem seama =i de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult =i spiritele sunt prea ]nfierb`ntate. Primul scop trebuie s[ ne fie o pacificare a spiritelor. |[ranii s[ se lini=teasc[ f[r[ teama unor represiuni care i-ar putea exaspera =i care deci ar agrava situa\ia. Vinova\ii vor fi pedepsi\i, negre=it, exemplar, dar dup[ ce vom asigura o destindere general[. Pe urm[ va ]ncepe =i opera justi\iei, care va aplica sanc\iuni necru\[toare spre a evita ]n viitor repetarea unor astfel de nenorociri na\ionale! }n Lespezi, la marginea comunei, maiorul T[n[sescu raport[ clocotind de indignare: — Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie s[... — Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastr[ e prea dureroas[ =i tocmai de aceea trebuie s[ ne p[str[m s`ngele rece. Bomb[nind =i scr`=nind ]njur[turi, maiorul conduse pe Balo- leanu direct la biseric[. Un preot tinerel =i sp`n, ]n od[jdii, a=tepta ]n poart[, cu o fa\[ onctuoas[ =i ]ngrozit[, c[ci, adineaori, maiorul T[n[sescu ]l ]njurase =i-i f[g[duise c[-l va ]mpu=ca. — Domnule prefect, noi am fost neputincio=i s[ ]mpiedec[m ce... ]ng`n[ preotul cu o plec[ciune umil[.
190 Liviu Rebreanu — D[-te la o parte, banditule! s`s`i maiorul, ]nl[tur`ndu-l cu cotul din u=[. L`ng[ altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, z[cea cadavrul Nadinei. Maiorul ridic[ un col\, dezv[luind figura ]nvine\it[ =i scof`lcit[. Baloleanu ]ntoarse privirea, b`lb`ind: — O, bestiile, bestiile!... S[rmana femeie! Ie=i repede afar[. }n n[ri ]i st[ruia un miros nec[cios =i at`t de r[scolitor, de parc[-i ]ntorcea stomacul pe dos. }=i umplu pl[m`nii de c`teva ori cu aer proasp[t, g`f`ind cuvinte de revolt[, p`n[ ce d[du cu ochii de t`n[rul preot care r[m[sese ]nlemnit l`ng[ intrarea bisericii. — Bine, p[rinte, cum a\i putut ]ng[dui asemenea nelegiuire?... Bietul Grigori\[! Are s[ fie zdrobit c`nd... Preotul se scuz[ pl`ng[tor. Toate s-au petrecut a=a de n[prasnic, c[ nici el, nici nimeni n-a putut interveni. Ulterior a aflat =i d`nsul c[ ni=te oameni din Amara ar fi fost a\`\[torii relelor =i le-ar fi s[v`r=it chiar pe cele mai mari. El ]i =tia pe to\i vinova\ii, cum ]i =tia tot satul, dar nu ]ndr[znea s[-i divulge de fric[ s[ nu-=i fac[ traiul imposibil ]n Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei Dulmanu cadavrul cucoanei c`nd norodul a pus foc conacului, cum apoi d`nsul l-a a=ezat ]n biseric[, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit s[-l p`ng[reasc[ ]n vreun fel, ceea ce s-ar fi putut ]nt`mpla ]n zilele acestea de r[sturn[ri f[r[ seam[n. }n sf`r=it mai spuse cum a ad[postit el =i a ascuns, cu multe riscuri, ]n propria cas[, pe =oferul neam\, r[nit =i amenin\at a fi masacrat de mul\imea pornit[ pe r[zbun[ri... — Destul! strig[ Baloleanu ]nfuriat. Vom lua la timp m[surile cuvenite! P`n[ atunci... Unde este primarul comunei? — Noi n-avem primar ]n sat, fiindc[ \inem de Amara... Pe Baloleanu nu-l mai interesa r[spunsul preotului. Se ]ntoarse spre primul-procuror =i-i vorbi despre Nadina =i Grigore, pl`n- g`ndu-i pe am`ndoi deopotriv[.
191 R[scoala. Vol. II — +i totu=i trebuie s[ ne p[str[m calmul, s[ ne st[p`nim! oft[ d`nsul ]ntristat =i demn. }nainte, la datorie. Cobor] ]n uli\[ morfolind ]n minte cuv`ntarea ce voia s-o \in[ \[ranilor aduna\i ]n fa\a ruinelor r[mase din conacul lui Gogu Ionescu. Era hot[r`t s[-i mustre sever, dar f[r[ s[-i exaspereze, spre a nu compromite opera de lini=tire pornit[ sub auspicii suficient de favorabile... Maiorul, care se dep[rtase s[ mai dea ordine, se ]napoie mai furios: — T`lharii [=tia nu pricep de vorb[, domnule prefect!... dac[ continu[m a=a, risc[m s[ fim ataca\i, domnule prefect!... Bandi\ii ]=i ]nchipuiesc c[ ni-e fric[ de ei, domnule prefect! De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un raport c[ trebuie s[ r[m`ie pe loc, situa\ia fiind prea tulbure. }n acela=i timp li s-a atras aten\ia asupra unui nour de fum din direc\ia B`rlogu. Drept r[spuns la vorbele bune =i laudele de adineaori, la reformele =i ]nlesnirile din manifestul guvernului, tic[lo=ii au incendiat conacul ]ndat[ ce trupele au p[r[sit satul. Asta era grav. Dac[ ei ]ndr[znesc s[ se r[scoale =i ]n spatele armatei, ]nseamn[ c[ duhul r[ului e mai ad`nc ]nr[d[cinat dec`t se crede... Maiorul T[n[sescu declar[ ritos prefectului c[, av`nd r[spunderea ]ntreag[ pentru siguran\a trupelor, el nu poate ]ng[dui s[ fie ]ncercuit. Baloleanu fu cuprins de spaim[. Se =i vedea ]nconjurat de cete de \[rani s[lb[tici\i, b[tut, schingiuit =i omor`t. Presim\irea Melaniei sale era aproape s[ se ]mplineasc[. — Domnule maior, v[ rog s[ lua\i dispozi\iile pe care le crede\i utile! zise d`nsul brusc, cu glasul pu\in tremurat. Un deta=ament de dou[ plutoane fu trimis s[ restabileasc[ ordinea ]n B`rlogu. Va fi pedepsit exemplar =i imediat tot satul, b[rba\i, femei, copii, f[r[ nici o excep\ie, prin b[taie. Dac[ s-ar schi\a vreo rezisten\[, se va trage ]n plin =i, la nevoie, se vor aduce tunurile =i se va distruge cuibul de rebeli din temelii.
192 Liviu Rebreanu }n clipa c`nd cele dou[ plutoane porneau ]n mar= for\at spre B`rlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoa=tere, raport`nd c[ \[ranii de acolo, ]narma\i cu coase, furci, topoare, c`teva arme de foc, s-au concentrat la marginea satului =i au refuzat s[ permit[ trupei s[-=i continue calea, amenin\`nd pe ofi\er cu moartea dac[ ar ]ncerca s[ p[trund[ ]n comun[. Baloleanu p[li. Avea impresia c[ a c[zut ]ntr-o capcan[ ]ngro– zitoare. Administratorul de plas[ a avut dreptate c[ \[ranii sunt bine organiza\i =i ]n stare s[ ]nfrunte chiar armata. — Ei, domnule maior? Acuma? ]ntreb[ perplex =i r[gu=it. Maiorul T[n[sescu avea sc[p[r[ri furioase ]n ochi. R[spunse r[zboinic: — Domnule prefect, avem noi ac de cojocul t`lharilor! D[du ordine. Trupele ]=i reluar[ ]naintarea. Urc`ndu-se ]n tr[sur[, Baloleanu, parc-ar fi ]ncercat suprema supap[ de siguran- \[, mai ]ntreb[ o dat[ pe T[n[sescu, ]ncet, s[ nu-l aud[ al\ii: — Oamenii dumneavoastr[ sunt, sper, siguri, domnule maior? — Soldatul rom`n execut[ ordinele, domnule prefect. E cel mai leal soldat din lume! Ie=ind din Lespezi, prefectul se spovedi confiden\ial =i primului- procuror: — }n asemenea situa\ii, ]\i ]nchipui ce-ar fi dac[ n-am putea conta pe disciplina armatei!... Ce catastrof[!... Vorbesc, fire=te, ]n general, f[r[ s[ ne mai g`ndim la soarta ce ne-ar a=tepta pe noi, [=tia care ne sacrific[m aici pentru fericirea \[rii! 7 }n marginea satului \[ranii trep[dau de ner[bdare, umpl`nd =oseaua =i ]mprejurimea. Cu fe\ele ro=ii, cu ochii ]nfl[c[ra\i, a=teptau =i se ]ndemnau ca la o nunt[ mare. To\i aveau de spus c`te ceva, ca =i c`nd ceilal\i n-ar fi =tiut nimic sau nici n-ar fi fost de fa\[, =i to\i spuneau acela=i lucru =i aproape cu acelea=i cuvinte.
193 R[scoala. Vol. II Uneori, arar, se f[cea lini=te =i atunci to\i se sim\eau cuprin=i de o ]nfiorare ap[s[toare, pe care ]ncercau apoi s[ o alunge cu alte urlete mai n[valnice, parc[ le-ar fi fost fric[ tuturor s[ nu se trezeasc[ dintr-o be\ie fericit[. — Uite-i c[ iar vin! strigar[ deodat[ c`teva glasuri. Toate capetele se ]ntoarser[ spre Lespezi. +tiau c[ iar vor veni, c[ trebuie s[ vie =i fiecare n[d[jduise ]n tain[ c[ totu=i nu vor reveni. — S[ vie, s[ vie, c[ doar pe ei ]i a=tept[m! r[cni Petre Petre cu un glas sub\ire, at`t de schimbat, parc[ nici n-ar fi fost al lui. Nicolae Drago=, al[turi, str`ng`nd o furc[ de fier ]n m`n[, morm[i cu o ur[ care-i ]nvine\ea vorbele: — Las[, c[ le facem noi de petrecanie, soarele, =i dumnezeii, =i precista, =i... Sud[lmile i se ]nc`lcir[ ]n cerul gurii p`n[ se ]necar[ ]ntr-un scr`=nit. Chiril[ P[un, \in`ndu-se pe l`ng[ Nicolae, \ipa ca o bab[, amenin\`nd cu o pu=c[ luat[ de la jandarmi =i ]ntrebuin\at[ ]n chip de m[ciuc[. Mai departe, ]n mijlocul unei ]mbulzeli, Toader Str`mbu, ]narmat la fel, se jura c[ n-are s[ se ast`mpere p`n[ ce nu va zdrobi c[p[\`na ofi\erului care comand[ trupele, m[car de-ar fi general. T[cut =i ]ncruntat, Serafim Mogo= avea de asemenea o arm[, chiar pe a plutonierului, pe care o purta ag[\at[ de curea pe um[r ca un recrut silitor, cu toate c[ nu f[cuse armat[ niciodat[. }n dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie C`rlan, agit`nd =i el o pu=c[ =i h[p[ind ]ntruna, ca =i c`nd n-ar fi fost ]n stare s[ g[seasc[ altceva: „Nea Petric[!... Nea Petric[!...“ Strig[tele =i ]njur[turile r[bufneau c`nd ici, c`nd colo. Furia \`=nea din ochi =i din g`tlejuri ca un abur otr[vit, ]ncing`nd sutele de oameni ]n aceea=i cea\[ invizibil[. Coase, topoare, furci, sape se ]nv`rteau ]n aer, cerc`nd parc[ s[ sperie =i s[ opreasc[ prin amenin\[ri apropierea primejdiei. Glasuri ascu\ite de femei =i copii spintecau l[rmuirea b[rba\ilor ca ]mpuns[turi de ace ]ntr-o p`nz[ groas[ de c`l\i. 13 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
194 Liviu Rebreanu }n vreme ce \[ranii se v`nzoleau, coloana de solda\i se t`ra pe =osea ca o uria=[ r`m[ neagr[. Raze de soare juc[u=e, c[z`nd pe luciul baionetelor ]nfipte pe arme, se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n v[zduh. }n cur`nd se deosebir[ r`ndurile =i cei c`\iva c[l[re\i, =i tr[sura cu prefectul =i procurorul, apoi tunurile trase de c`te =ase cai, ]ncheind trupul apocaliptic ca o coad[ turtit[ cu solzi metalici. Cu c`t oastea t[cut[ se apropia, cu at`t g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura ca un cor s[lbatic ame\itor. Gr[m[direa de oameni se r[sfira ]n p[r\i de-a curmezi=ul =oselei, sub\iindu-se, parc[ to\i ar fi vrut s[ vad[ mai bine pe vr[jma=i =i s[-i ]nfrunte. O comand[ aspr[ r[sun[ ]n v`rful coloanei militare. Dou[ companii se desf[=urar[ ]n linie, una ]n dreapta =i alta ]n st`nga =oselei, oprindu-se apoi la o distan\[ numai de vreo sut[ de pa=i de gloatele \[r[ne=ti. }ntre ele, pe =osea, ap[rea tr[sura prefectului Baloleanu, escortat[ de maiorul c[lare. — Calm, domnule maior! S[ nu ne pierdem calmul! bolborosi Baloleanu, foarte galben, cobor`nd =ov[itor din calea=c[, urmat de primul-procuror, care p[rea cel mai lini=tit dintre to\i. — Cum ordona\i dumneavoastr[, domnule prefect! f[cu maio- rul T[n[sescu, agit`ndu-=i at`t de vijelios crava=a cu m`ner de argint, ]nc`t calul ciulea urechile. De=i acuma ]i vede\i =i-i auzi\i, =i v[ pute\i convinge c[ nu merit[ altceva dec`t gloan\e =i baionete! — Nu, nu! b`igui Baloleanu. Trebuie mai ]nt`i s[... I se ]mpleticeau picioarele =i-i cl[n\[neau din\ii. O fric[ n[t`ng[ ]i rodea inima, c[ solda\ii se vor ]nfr[\i cu \[ranii =i-l vor m[cel[ri. Mul\imea de \[rani ]ncepu deodat[ o mi=care pe loc ca o ap[ b[tut[ de un v`nt nehot[r`t. Era o leg[nare ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, c[reia clocotul de urlete ]i ]mprumuta o ]nf[\i=are r[zboinic[. — Nu ne trebuie boieri! A\i venit s[ ne omor`\i?... Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... S[ nu trage\i, fra\ilor!...
195 R[scoala. Vol. II Prefectul ]mpietrise pe =osea, privind v[lm[=agul de \[rani =i murmur`nd ]n ne=tire: — Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu r[m[sese c`\iva pa=i mai ]napoi, iar maiorul, abia strunindu-=i ner[bdarea, g`dila cu pintenii coastele calului, care dansa =i trepida. Apoi din gloata \[r[neasc[ \`=ni deodat[ Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copila=ul cel mic ]n bra\e, cu basmaua alunecat[ pe spate =i p[rul ciufulit. Ajunse p`n[ aproape de Baloleanu, zbier`nd =i blestem`nd cu un glas desperat. Ca =i c`nd ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi dup[ ea =i o smuci ]napoi strig`nd: — S[ n-o asculta\i pe muierea asta, c[ e am[r`t[ =i nu =tie ce-i iese din gur[!... }n l[turi, Anghelino! +i taci mulcom =i las[ s[ le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... C[ a venit ceasul judec[\ii =i oamenii trebuie s[ afle adev[rul!... Nu sta\i, fra\ilor, ]ncrunta\i la fa\[ =i cu armele ]ntinse spre fra\ii vo=tri cei oropsi\i! }ntoarce\i armele asupra diavolului care v-a trimis s[ ucide\i nevinova\i =i s[... Cuvintele se rev[rsau ca o v`ltoare de sc`ntei gata s[ aprind[ tot ce ]nt`lne=te ]n cale. Glasul se ridica st[p`nitor peste vuietul mul\imii, parc-ar fi fost al unui c`nt[re\ extraordinar acompaniat de un uria= cor barbar. }n fa\a gloatelor g[l[gioase solda\ii, de o parte =i alta a =oselei, st[teau neclinti\i, negri =i reci ca ni=te ma=ini ]n form[ de oameni. Numai ochii pe fe\ele negricioase clipeau cu luciri arz[toare. Pe =osea, ]ntre cele dou[ ziduri de solda\i, ca ]ntr-o poart[ deschis[ spre alt[ lume, se agitau ]ntr-o z[p[ceal[ galben[ prefectul Baloleanu, primul-procuror =i maiorul T[n[sescu, av`nd ]n spate tr[sura cu doi cai cu trupul nemi=cat al grosului armatei ]n coloan[ de mar= cu bateria de tunuri ]n coad[.
196 Liviu Rebreanu — Ce facem, ei, ce facem? strig[ prefectul nervos cu manifestul guvernului mototolit ]n dreapta. Domnule maior, ce facem?... Domnule prim-procuror? — T`lharii au ]nnebunit de tot, f[cu maiorul, ]nv`rtindu-=i calul ]ncoace =i ]ncolo ca la o parad[. Sunt ]n stare s[ atace trupa, ave\i s[ vede\i, domnule prefect! — Totu=i trebuie s[ le comunic[m manifestul, domnilor! relu[ Baloleanu, complet buim[cit, cu ochii mereu la mul\imea furioas[ de \[rani care p[rea c[ se apropie, de=i st[tea pe loc ]n aceea=i a\`\are. Dumneata ce zici, domnule prim-procuror? — S[ nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaim[. Legea trebuie respectat[, domnule prefect! — Trompet, trompet! r[cni T[n[sescu. Unde umbli, zevze- cule?... Aici, l`ng[ mine s[ stai, ]n\elegi? Trompetul batalionului, un sergent c[lare, sosi ]n galop cu tr`mbi\a sprijinit[ reglementar pe genunchiul drept: — Ordona\i, domnule maior! T[n[sescu ]ntoarse spatele. Auzea vorbele lui Anton, care-l sup[rau mai mult ca orice, parc[ l-ar fi insultat pe el personal. Se g`ndea s[ se repead[ la d`nsul =i s[-l crava=eze ]n fa\a mul\imii, ca s[ fie pild[ =i altora care ar mai cuteza s[ sfideze trupa. Se pomeni ]ns[ r[stindu-se aproape la prefect: — Domnule prefect, dumneavoastr[ nu auzi\i ]ndemnul la nesupunere =i rebeliune c[tre trupele de sub comanda mea?... Eu trebuie s[ iau m[suri, domnule prefect!... Eu am r[spundere pentru siguran\a trupelor, domnule prefect! — Domnule maior, nu-\i permit s[ ridici tonul! strig[ deodat[, ]nfuriat, Baloleanu. Dumneata e=ti aici sub ordinele mele, nu eu la ordinele dumitale! }n acela=i moment, Anghelina, care nu ]ncetase a zbiera, ]ncepu s[ alerge prin fa\a frontului, cu copilul ]n bra\e, ar[t`nd =i b[t`ndu-=i bucile:
197 R[scoala. Vol. II — S[ v[ fie ru=ine! Solda\i sunte\i voi, ori t`lhari?... Ru=ine!... Nu mi-e fric[ de pu=tile voastre, iac[!... Trage\i colea, dac[ ]ndr[zni\i!... Trage\i!... De ce nu trage\i?... Uite colea! Uite colea! T[n[sescu, v[z`nd-o, agit[ iar crava=a: — Uite, sc`rn[via dracului cum ]=i bate joc de trup[!... Mama ei de sc`rn[vie!... Pune\i m`na pe ea, b[ie\i!... Zidul militar nici nu clipea, parc[ ar fi fost de o\el, ]n schimb, din mul\imea r[zvr[tit[ pornir[ brusc alte strig[te: — N-o l[sa\i, m[i oameni, s-o omoare!... S[ri\i, b[ie\i!... Pe ei, fra\ilor! Ici-colo c`te un p`lc de ]ndr[zne\i se av`nta spre frontul solda\ilor, ]n timp ce al\ii ]mpro=cau cu bulg[ra=i de p[m`nt sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan r[t[cit, se ridic[ speriat ]n dou[ picioare. — Dumneata a=tep\i s[ ne masacreze bandi\ii? se r[sti T[n[- sescu la primul-procuror. Nu vezi c[ au ]nceput s[ ne bombardeze? Apoi continu[ cu glas de comand[: — Trompet, sun[!... Trompet! }n secunda urm[toare v[zduhul fu str[fulgerat de sunetul ar[miu al tr`mbi\ei. Calul trompetului mi=ca urechile dup[ cum obrajii sergentului se umflau =i se ro=eau. — }n numele legii... Cuvintele procurorului, ]nfrico=ate =i uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul tr`mbi\ei, necru\[tor =i amenin\[tor, =erpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe c`nd tr`m- bi\a suna, maiorul T[n[sescu ridic[ sus crava=a cu o comand[ scurt[. Dou[ sute de \evi de pu=c[ se ]ndreptar[ cu acela=i gest spasmodic asupra \[ranilor. Vocifer[rile s[lbatice se curmar[ o clip[, parc[ le-ar fi retezat un palo=, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: — N-au voie s[ trag[!... Nu-\i fie fric[, mo=ule!... Hai, b[ie\i, c[ nu v[ ]mpu=c[!... Aoleu, c[ v-a ]ntrecut Anghelina!
198 Liviu Rebreanu Apoi r[sunar[ alte comenzi aspre, ascu\ite ca ni=te sc`r\`ituri de fer[str[u ruginit. Zidul de solda\i executa ma=inal, sacadat, aceea=i mi=care de arme. |evile cu c`te o dung[ alb[ de soare se ridicar[ deodat[ la ochi, degetele ap[sar[ deodat[ pe tr[gaci =i salva de gloan\e umplu cerul cu o r[p[ial[ pripit[. }n vreme ce, cu acelea=i gesturi automate, solda\ii coborau armele de la ochi =i le re]nc[rcau, din mul\imea de \[rani izbucnir[ \ipete de spaim[. Ca =i c`nd o perdea de uragan ar fi m[turat c`mpia, oamenii se sim\eau cuprin=i ]ntr-un ]nceput de mi=care de fug[. — Au tras ]n aer! r[cni Petre cu ochii bulbuca\i. N-ave\i fric[, fra\ilor! Sta\i pe loc!... Unde te ]nde=i?... Nu fugi\i!... }nainte, oameni buni! Pe ei!... S[ le lu[m pu=tile =i gloan\ele! Parc[ p`nza de gloan\e, cu pocnetele ei, ar fi sp[lat toate zgomotele ce murd[reau v[zduhul, se f[cuse o clip[ de t[cere mare =i dureroas[. O groaz[ mare p[rea c[ a r[rit =i risipit aerul, ]nc`t pe fa\a p[m`ntului n-a mai r[mas dec`t un vid imens, chinuitor de suflete. }n t[cerea aceasta goal[, glasul lui Petre c[dea ca o ploaie fierbinte, asmu\itoare. Din toate piepturile izbucni deodat[ un urlet care parc[ aprinsese v[zduhul mai violent ca salva de gloan\e de adineaori. Pe urm[ glasurile se v[lm[=ir[ iar ]ntr-o larm[ tulbure =i cleioas[ ca o b[ltoac[ r[scolit[ de grindin[. — Domnule maior! strig[ prefectul Baloleanu cu p[l[ria pe ceaf[, cu fa\a p[m`ntie. Ne asalteaz[ \[ranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se p[rea c[ mul\imea smintit[ ]=i ia v`nt s[ se n[pusteasc[ asupra armatei. Frica ]i sf`=ia inima, dar ]n acela=i timp ]l sugruma =i o furie mare ]mpotriva comandantului care ]l l[sa s[ fie m[ce- l[rit de banda r[zvr[ti\ilor. Maiorul T[n[sescu nu mai auzea nimic, at`t era de enervat, ]ndeosebi din pricina prefectului care, cu tergivers[rile lui de
199 R[scoala. Vol. II la=itate, l-a pus =i pe el ]n situa\ia de-a tolera necuviin\ele, insultele =i chiar loviturile \[ranilor. — Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, tic[losule?... sun[ mereu, trompet, s[ aud[ =i domnul prefect c[ aici nu mai e politic[!... Ho\ii vor s[ ne bea s`ngele, onorate domnule prefect!... Vede\i, domnule prefect? Calul ]l ]nv`rtea ]ntr-un cerc, ]nnebunit de vocifer[rile mul\imii. Tr`mbi\a sf`rteca aerul cu o insisten\[, parc[ ar fi r[sucit un cu\it ]ntr-o ran[ vie. Buim[ci\i de glasul de alarm[, grupuri de \[rani, cu be\e, furci =i coase, ca =i c`nd s-ar fi ap[rat de lupi, se av`ntau spre frontul trupelor. Maiorul T[n[sescu ridic[ crava=a. Dou[ comenzi lacome fur[ subliniate de dou[ zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascu\it numai c`te un cuv`nt scurt: — ...o chi!... foc!... Gloatele de \[rani se poticnir[, parc-ar fi primit fiecare c`te un pumn ]n piept, numai o clip[, c`t p`r`i salva =i p`n[ c`nd \evile cu gura fumeg`nd[ alb revenir[ ]n pozi\ia orizontal[. Tr`mbi\a nu-=i ]ntrerupse deloc \ipetele de aram[... Zdren\ele zgomotului ]mpu=c[turilor ]nc[ nu se risipir[ =i nici =uierul gloan\elor ]nc[ nu apucase a se potoli c`nd din v[lm[=agul de oameni \`=nir[ stropi de s`nge =i urlete de durere. Multe trupuri se pr[bu=ir[, scormonind p[m`ntul, care cu unghiile, care cu din\ii, toate zv`rcolite de chinuri ca ni=te r`me zdrobite: „Aoleu!...“ ,,M-a omor`t, mam[!...“ „Aoleu, fra\ilor!...“ M-a ]mpu=cat, oameni buni!...“ }n acela=i moment mul\imea se ]ntoarse ]napoi, cuprinz`nd ]n fuga ei =i pe pu\inii care nu-=i pierduser[ ]ndr[zneala. Spaima ]=i ]nfigea tentaculele nenum[rate ]n cetele zguduite de focul solda- \ilor, ]mping`ndu-le ]ntr-o goan[ zv[p[iat[ spre sat...
200 Liviu Rebreanu Maiorul T[n[sescu ]=i \inea str`ns roibul, cu luciri de o\el ]n ochi, cu o u=oar[ ]ncruntare a mu=chilor figurii. Al[turi trompetul ]=i umfla mereu obrajii ca ni=te foi automate, leg[n`nd u=or tr`m- bi\a, ]n vreme ce calul lui, cu g`tul ]ncordat =i capul ]n piept, ]=i rodea z[balele cu cl[buci de spum[ cenu=ie. Mai ]napoi, ]n =osea, prefectul Baloleanu cu picioarele ]n\epenite, cu ochii r[t[citori, spunea ]ntruna procurorului, care parc[ asculta =i nu auzea: — Ne trebuie s`nge rece, ca s[ nu se verse s`nge nevinovat... }=i d[dea seama c[ vorbe=te de s`nge, vroia s[ evite cuv`ntul =i cuv`ntul ]i venea mereu pe buze =i-i ardea gura ca o n[val[ de s`nge fierbinte. Crava=a maiorului se ]n[l\[ iar[=i ]n aer, glasul lui t[ios se sfredeli iar printre sunetele tr`mbi\ei, armele f[cur[ iar[=i c`teva mi=c[ri scurte =i ]mpu=c[turile trosnir[ cu acela=i p`r`it prelung. — Domnule maior, domnule maior! strig[ prefectul f[r[ s[-=i poat[ dezmor\i picioarele. Baia de s`nge... Se opri am[r`t c[ iar i-a venit s`ngele pe limb[. Ba acuma parc[ =i mirosul ]i g`dila n[rile. T[n[sescu ]ntoarse capul spre el, dar nu r[spunse dec`t printr-o privire dispre\uitoare. }n schimb rosti c`teva comenzi care puseser[ ]n mi=care zidul de solda\i... |[ranii fugeau m`nc`nd p[m`ntul, ]mbulzindu-se, strivindu-se, url`nd. Se ]ngr[m[deau mai ales pe =osea, dar mul\i se ]mpr[=tiau =i prin gr[dini, prin cur\ile caselor de margine, fiecare gr[bit s[ dispar[ ]n fa\a gloan\elor. Pe c`mp r[m`neau doar c`teva zeci de trupuri, unele zv`rcolindu-se =i v[it`ndu-se, altele ]n\epenite cum le-a g[sit moartea. L`ng[ =an\ul =oselei, Anghelina z[cea cu fa\a-n sus nemi=cat[, lovit[ de un glonte ]n frunte; copila=ul ]n bra\ele ei moarte pl`ngea =i vr[jea din m`nu\ele goale, parc[ ar fi c[utat s[ se smulg[ de la pieptul mamei. Aproape de ea, un b[tr`n se zv`rcolea ]ntre un b[ie\el ucis, cu fa\a str`mbat[ de spaim[, =i Chiril[ P[un, care horc[ia nemi=cat, v[rs`nd la fiecare horc[it
201 R[scoala. Vol. II s`nge negricios, n[cl[indu-i barba, g`tul, pieptul, ]ncheg`ndu-se ]n dungi groase... Pete albe ]nsemnau pe p[m`ntul gras de la marginea Amarei numai trupurile \[ranilor mor\i reci sau agoni- zan\i, c[ci cei lovi\i mai u=or goneau sau se t`rau printre ceilal\i fugari, vr`st`nd calea cu d`re de s`nge. — Nu fugi\i, fra\ilor!... Opri\i, fra\ilor!... Dumnezeul lor de... Petre striga c`t ]l \inea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era t`r`t =i el ]n goana mul\imii, neputincios, ca o frunz[ pe un puhoi de ape ce au rupt z[gazurile. Ilie C`rlan, str`ng`nd cu m`ndrie pu=ca goal[, g`f`ia l`ng[ Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Drago= se zv`rcolea s[ se apropie de Petre, s[ schimbe ]mpreun[ dou[ vorbe. Dar mul\imea ]ngrozit[ ]i cuprindea pe to\i, irezistibil, ]n aceea=i fug[ dezm[\at[, spre un ad[post ]mpotriva mor\ii care le \iuise tuturor ]n urechi... }n urma gloatei fugare un deta=ament de solda\i pornise pe =oseaua pres[rat[ cu cadavre. }n frunte p[=ea un lan\ str`ns de tr[g[tori, cu armele gata de a trage, ocup`nd corpul =oselei din =an\ ]n =an\, iar pe am`ndou[ marginile c`te un pluton ]n coloan[ de mar=, mijlocul r[m`n`nd rezervat pentru maiorul T[n[sescu, ]nso\it de trompetul batalionului. Din c`nd ]n c`nd maiorul r[cnea comenzi scurte, trupa se oprea, pu=tile trosneau, apoi mar=ul re]ncepea pe uli\a satului, printre casele care p[reau pustii. T[n[sescu vedea cum, la fiecare salv[, mai mul\i sau mai pu\ini din fugari se rostogoleau la p[m`nt, parc[ =i-ar fi pus piedic[ ei ]ntre ei, cum unii ]ncercau s[ se mai ridice =i apoi se pr[bu=eau f[r[ s[ mai clinteasc[. Dar goana \[ranilor ]l ]nt[r`ta, ca =i c`nd i-ar fi socotit la=i sau ar fi dorit o ]mpotrivire ca s[ justifice gloan\ele. Suduia ne]ncetat printre din\i, r[corindu-=i pu\in nervii, apoi iar comanda: — ...stai!... ochi!... foc!... Grosul trupelor r[m[sese la marginea satului pe loc, a=tept`nd ]nt`i cur[\irea terenului. }mpreun[ cu ele r[m[sese =i prefectul
202 Liviu Rebreanu Baloleanu cu primul-procuror, l`ng[ tr[sura lor. Baloleanu nu-=i mai d[dea seama cum s-au ]nt`mplat lucrurile, dar se sim\ea profund jignit c[ maiorul a plecat s[ urm[reasc[ pe \[rani, iar pe el l-a l[sat acolo caraghios, de=i el are toate puterile =i toate r[spunderile. }ncepu s[ explice procurorului c[ maiorul =i-a dep[=it rolul =i c[ el nu va permite s[ i se ]ncalce autoritatea, fiindc[ pacificarea tulbur[rilor e o oper[ delicat[, care cere calm =i tact, iar nu orgie de s`nge. Procurorul, cu ochii holba\i, aproba d`nd mereu din cap =i tres[rind de c`te ori auzea o nou[ salv[. — ... stai!... ochi!... foc! urla maiorul T[n[sescu ]n clipele c`nd prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor sc[zuse la mai pu\in de o treime. }n afar[ de cei pr[bu=i\i de gloan\e, mul\i se refugiau prin ogr[zi ca s[ scape de urm[rire, mai cu seam[ c`nd ajungeau la casele lor. Chiar =i Nicolae Drago=, d`ndu-=i seama c[ nu mai e chip s[ r[zbeasc[ p`n[ la Petre =i c[ ar fi de prisos s[ mai ]ncerce vreo ]mpotrivire, c`nd ]=i v[zu casa p[rinteasc[ se g`ndi s[ se opreasc[. Valul ]l ducea ]nainte. Numai dup[ ce trecu izbuti s[ se smulg[ din str`mtoarea fugarilor =i s[ ias[ la marginea uli\ei. }n =an\ z[ri pe Gherghina lui Chiril[ plin[ de s`nge =i scof`lcit[. Se vedea c[, dup[ ce s-a pr[bu=it, a fost c[lcat[ ]n picioare de ceilal\i. S[ri peste trupul ei st`rcit, d`nd s[ se abat[ ]n curtea =colii, care se afla mai aproape. Tocmai c`nd ajunse la poart[, din urm[ r[bufni o nou[ salv[. „Vor s[ ne omoare pe to\i, nu le-ar ajuta Dumnezeu!“ ]=i zise cu o und[ de bucurie c[ el totu=i a sc[pat. Atunci sim\i o ]n\ep[tur[ ]n co=ul pieptului, u=oar[ ca un junghi, =i gura i se umplu de fierbin\eal[. „Mi se pare c[...“ ]i trecu prin minte. G`ndul i se curm[ ]ntr-o brusc[ ]ntunecare. C[zu gr[mad[ ca un sac, cu m`na ]ntins[ spre a deschide, izbindu-se cu capul de st`lpul por\ii...
203 R[scoala. Vol. II Mul\imea ]mpu\inat[ continua goana pe uli\[, acuma ]ns[ t[cut[, ca =i c`nd le-ar fi fost fric[ s[ mai strige =i s[ se vaiete ca nu cumva prin glasurile lor s[ atrag[ asupr[-le gloan\ele din urm[. Numai glasul lui Petre, tot mai r[gu=it, nu ]nceta deloc: — Nu fugi\i!... Unde fugi\i?... Nu fugi\i! Totu=i fugea =i el, cu toate c[ nu-l mai ]mpingeau al\ii din spate. }i era ru=ine c[ fuge, dar nu se mai putea opri =i numai din gur[ ]ndemna pe ceilal\i s[ se opreasc[, parc[ astfel ar fi c[utat s[-=i ascund[ fuga lui. }=i d[dea seama c[ s-a sf`r=it tot =i-i p[rea r[u c[ s-a sf`r=it a=a, oric`t nu se putea sf`r=i altfel. El credea =i ]n clipele acestea c[, dac[ oamenii nu s-ar fi speriat de ]nt`ile ]mpu=c[turi =i s-ar fi repezit la solda\i, solda\ii s-ar fi l[sat dezarma\i =i astfel ar fi ]mpiedicat ]ntoarcerea boierilor. Acuma s-a ispr[vit. Acuma toate speran\ele s-au pr[bu=it, pl[tite cu s`nge. Care nu va fi ucis de gloan\e va fi omor`t ]n b[t[i =i-n ]nchisori, iar ]n loc de p[m`nt vor fi ]njuga\i ca vitele. Barem el n-are s[ se a=tepte la nici o mil[ sau cru\are, c[ci el va fi ar[tat chiar de s[tenii lui drept c[petenia tuturor relelor. — Nea Petric[, nea Petric[, noi ce facem? strig[ l`ng[ d`nsul Ilie C`rlan cu fa\a galben[ de spaim[, cu c[ma=a ]nro=it[ de s`nge. — Eu nu m[ las, Ilie, mai bine s[ m[ omoare! f[cu Petre f[r[ s[ se uite la d`nsul, parc[ i-ar fi fost ru=ine. C`nd sosi ]n b[t[tura c`rciumii, la ]ncruci=area drumurilor, se opri. Mul\imea se ]mpr[=tiase. C`teva grupuri de oameni mai alergau, unii pe uli\[ spre Vaideei, al\ii spre Ruginoasa. El r[m[sese numai cu Ilie C`rlan, care iar ]ntreb[: — Nea Petric[, ce facem, spune, c[ eu nu m[ despart de t[lic[! — Facem pace, m[i Ilie! morm[i Petre, v[z`ndu-l ]ns`ngerat. Da unde e=ti ]mpu=cat tu de \i s-a ro=it c[ma=a? — O fi ]n um[rul [sta, c[ parc[ nici nu-l mai simt, zise b[ie\andrul privindu-l cu un z`mbet de m`ndrie.
204 Liviu Rebreanu — Mama lor de t`lhari! Petre avea o pu=c[ ]nc[rcat[, luat[ de la p`ndarii arenda=ului Cosma. O \inea de \eav[ ca o ghioag[. Un necaz mare ]i ]n[bu=ea inima ca un n[duf. }i trecea prin creier s[ fug[ =i el acas[, ca ceilal\i to\i, dar ]i era ru=ine de b[iatul de l`ng[ el, care ]i ar[ta o ]ncredere ne\[rmurit[. — Atunci stai, nea Petric[, s[ facem semn de pace, s[ nu ne mai omoare degeaba! strig[ bucuros Ilie. }=i scoase c[ma=a ]ns`ngerat[ =i rupt[, o ag[\[ de \eava armei cu care se m`ndrise at`ta, ca un steag alb, =i o ridic[ ]n sus, s-o vad[ solda\ii care erau ]nc[ departe. Pu=ca era grea pentru bra\ul lui g[urit =i \eava cu c[ma=a ]n v`rf se b[l[b[nea ca b[tut[ de v`nt. St[tur[ a=a un r[stimp, ]mprejur lini=te mare =i nici o mi=care, parc[ satul ar fi fost mort. U=a c`rciumii era ]nchis[. Petre bomb[nea =i scr`=nea, a=tept`nd cine =tie ce minune. Atunci din vale, pe uli\[, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, sup[rat ca totdeauna: — P[s[relele mamei, p[s[rele, p[s[ri... — Maica Ioana tot cu g[inile ei =-acuma, nea Petric[, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om ]n t[cerea asta dureroas[. — D-apoi c[ ea nici n-are alte griji, b`igui Petre moroc[nos. Dup[ alt r[stimp, cioc[nit de chem[rile babei, solda\ii ]ncepur[ a se vedea mai bine cu maiorul c[lare, la mijloc. Petre ]i privea cu ni=te ochi ne]ncrez[tori =i parc[ num[r`ndu-le pa=ii. Deodat[ r[sun[ iar tr`mbi\a, prelung ca o prevestire. +i ]ndat[ Petre auzi fr`nturile de comenzi: — ...stai!... ochi!... foc!... Ilie ]ncepu s[ legene mai tare steagul alb, s[ nu cumva s[ nu-l observe solda\ii. Trosnitura salvei p[ru mai asurzitoare. C[ma=a ]ns`ngerat[ cu pu=ca se pr[v[li scurt ca un drapel c`nd d[ onorul. Ilie se fr`nse icnind:
205 R[scoala. Vol. II — Aoleu! Dou[ gloan\e loviser[ =i pe Petre, dar nu le sim\i. „Nici pacea noastr[ nu le mai ajunge! se g`ndi d`nsul cuprins de o indignare subit[ pentru c[ solda\ii au ]mpu=cat semnul p[cii. Apoi atunci...“ Trupa ]=i reluase ]naintarea automat. Petre, parc[ numai atunci =i-ar fi adus aminte, ridic[ pu=ca la ochi =i trase cu sete. Arma se desc[rc[ cu un pocnet n[bu=it. Dup[ o clip[ comanda r[sun[ din nou: — ...stai!... ochi!... foc!... +i ]nainte chiar de a se auzi ultimul cuv`nt, salva trosni. Petre r[mase ]n picioare, cu pu=ca goal[ ]n m`n[, sfid[tor: — Pa=tele =i anafura voastr[ de... C[zu ]nt`i ]n genunchi. Pe c[ma=a-i alb[ \`=nir[ c`teva pete de s`nge. — Foc!... Foc!... Foc! \ipa furios glasul maiorului. }mpu=c[turile p`r`iau, parc[ o mori=c[ s-ar fi pornit singur[ undeva s[ se ]nv`rteasc[. Petre ]=i sim\i capul greu-plumb. L[s`n- du-l jos pe piept nu-=i mai putu p[stra echilibrul =i se rostogoli, gem`nd cu o ultim[ sfor\are de m`nie: — Dumnezeul... soarele... p[m`ntul. Mai devale baba Ioana, ]n mijlocul uli\ei, striga cu at`t mai ner[bd[toare cu c`t ]mpu=c[turile se apropiau: — P[s[relele mamei, p[s[rele... G[inile, ]n =an\ul cel[lalt, ciuguleau nep[s[toare. }ngrijorat[ s[ nu i le omoare, baba nu contenea chem[rile, uit`ndu-se doar din c`nd ]n c`nd mai ur`t spre c`rcium[, de unde venea zgomotul armelor: — P[s[relele mamei... fire-a\i ai dracului cu focurile voastre s[ fi\i!... P[s[ri, p[s[ri, veni\i la maica! Apoi deodat[ se r[suci pe loc, m`nioas[, bomb[nind: — Fire-a\i ai dra... Se pr[bu=i zv`rcolindu-se =i mi=c`nd numai buzele, f[r[ glas.
206 Liviu Rebreanu Tr[sura cu prefectul Baloleanu =i primul-procuror, escortat[ de trompetul batalionului pe care maiorul ]l trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe b[t[tura c`rciumii, ]nconjurat[ de solda\ii cu baioneta la arm[. — Domnule maior, v[ rog, am crezut c[... zise Baloleanu ]ngrozit de cadavrele =i r[ni\ii ]nt`lni\i pe drum. Maiorul T[n[sescu, c[lare, se apropie de tr[sur[ cu m`na la cozoroc, cu glas triumf[tor: — Domnule prefect, am onoarea a v[ raporta c[ ]n Amara s-a restabilit lini=tea =i ordinea! Baloleanu v[zu la c`\iva pa=i cadavrul gol de la br`u ]n sus al lui Ilie C`rlan =i trupul ciuruit de gloan\e al lui Petre, iar ]ntre ele c[ma=a alb[, desf[=urat[ ca un drapel prosternat. Bolborosi ]nfrico=at, ]ntorc`nd capul: — Da... lini=tea =i ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mul- \umesc!
207 R[scoala. Vol. II Capitoul XII APUSUL 1 P`n[ la amiazi, Grigore Iuga ]=i st[p`ni r[bdarea ]n Coste=ti. A ascultat toate relat[rile despre ]nt`mpl[rile din Amara, despre moartea tat[lui s[u =i a Nadinei lini=tit =i f[r[ lacrimi, ]nc`t Titu Herdelea se mira ]n sine de at`ta t[rie sufleteasc[. — Trebuie s[ ]n=tiin\ez pe Gogu! zise ]n cele din urm[ t`n[rul Iuga. Se duse numai cu Titu p`n[ la po=t[ s[ telegrafieze. Voia s[ scape pu\in de to\i cei care ]i d[duser[ toate ve=tile rele ca de ni=te du=mani. Sim\ea o nevoie mare de singur[tate =i de t[cere. Ie=ind de la oficiul telegrafic, spuse lui Herdelea, ]ncet =i trist, prac-ar fi vorbit cu inima sa: — Niciodat[ n-a= fi crezut c[ un om poate suferi at`ta! Pe urm[, ]ndat[ dup[-pr`nz, porunci lui Isb[=escu s[-i toc- measc[ o tr[sur[, s[ plece spre Amara. Isb[=escu ]ncerc[ s[-l conving[ c[ ar fi mai bine s[ a=tepte totu=i p`n[ m`ine... Grigore ]i arunc[ o privire at`t de mustr[toare, c[ contabilul nu ]ndr[zni s[ mai continue. Pe la ora dou[ erau pe drum. Isb[=escu, pe capr[, avea inima c`t un purice. Vr`nd s[-=i fac[ pu\in curaj =i observ`nd c[ Grigore nu e dispus s[-i mai aud[ glasul, ]ncepu o conversa\ie pe =optite, despre ororile \[ranilor r[scula\i, cu birjarul care tremura de fric[ s[ nu-=i g[seasc[ moartea ]n c[l[toria asta =i regreta c[ s-a l[sat ispitit de pre\ul mare ce i s-a f[g[duit, ca s[ plece. CUPRINS
208 Liviu Rebreanu }n Vl[du\a, ]n dreptul conacului ars, uli\a era ]nchis[ de o mul\ime de \[rani pe br`nci, p[zi\i de solda\i cu baioneta la arm[. Un sergent ie=i ]naintea tr[surii: — }napoi!... }napoi!... Nu e voie! Toate ]ncerc[rile de a-l ]ndupleca fur[ zadarnice. Grigore Iuga trebui s[ se dea jos =i s[ ob\in[ permisiunea ofi\erului pentru a putea trece. Auzi de departe pe colonelul pensionar +tef[nescu, strig`nd furios ]n mijlocul \[ranilor: — Spune\i, t`lharilor, care a\i pus focul!... Nu spui?... M[i, spune\i, c[ v[ bat p`n[ v[ omor pe to\i!... Spune\i, m[i, care a\i furat! Recunosc`nd pe Grigore, colonelul i se pl`nse am[r`t, ar[t`n- du-i ruinele: — Uite, domnule, ce mi-a r[mas din toat[ agoniseala vie\ii!... Uite ce mi-au f[cut ho\ii [=tia!... Apoi nu merit[ oare s[ fie ]mpu=ca\i to\i, f[r[ cru\are, dac[ nici ei n-au avut mil[ de b[tr`- ne\ele mele?... Credeam c[ nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat =i iac[ ce-am g[sit! ]i tremura glasul de durere =i de m`nie. — Da\i-v[ la o parte s[ treac[ tr[sura! strig[ sublocotenentul dup[ ce b[tr`nul +tef[nescu ]=i v[rs[ amarul fa\[ de t`n[rul Iuga. |[ranii ]ncercar[ s[ se ridice, ca s[ fac[ loc. Ofi\erul r[cni speriat: — Jos! Jos!... Soldat, pocne=te-l!... D[, soldat! Tr[sura ]=i urm[ calea, prin Babaroaga =i Gliganu, p`n[ la Lespezi, unde f[cu un popas mai lung. Grigore, f[r[ s[-=i m[rtu- riseasc[, avusese mai mare groaz[ de ]nt`lnirea cu cadavrul Nadinei dec`t de al tat[lui s[u. De la serbarea „Obolului“ n-a mai v[zut-o deloc, =i astfel i-a r[mas ]n minte cu torsiunile, flexiunile =i vibra\iile din dansul apa=ilor, o imagine dureroas[ pentru inima lui. Acuma, ]n biseric[, ]n fa\a catafalcului pe care z[cea corpul
209 R[scoala. Vol. II ei rece, de c`teva zile, ]nv[luit ]n cear=aful ordinar, ]i ap[ru ]n suflet aceea=i imagine, dar cald[, felin[ =i frumoas[, parc[ nu s-ar fi desp[r\it de ea nici o clip[. }i fu fric[ s[ ridice col\ul cear=afului =i s[-=i distrug[ pe vecie chipul pe care l-a iubit =i care i-a d[ruit toate suferin\ele =i bucuriile iubirii. Se a=ez[ ]n strana de la c[p[t`iul catafalcului, cu fruntea ]n m`ini, =i r[mase acolo, singur, ]ndelung. Pe t[blia stranei erau c`teva c[r\i liturgice, vechi, cu scoar\e de lemn =i filele murdare. Mirosul greu de mort ]l ]neca =i totu=i nu-l sup[ra. G`ndurile ]i r[t[ceau lene=e. Aci ]=i zicea c[ singur el are dreptul =i obliga\ia s[ se ocupe de ]nmorm`ntarea ei, fiindc[ divor\ul lor, de=i pronun\at, ]nc[ nu s-a transcris, aci c[ soarta a vrut ca ea s[ moar[ tocmai la \ar[, poate ca o pedeaps[ sau o ironie c[ i-a fost at`t de ur`t[ \ara, apoi iar[=i c[, de s-ar fi ]nt`mplat nenorocirea aceasta peste dou[ s[pt[m`ni, el ar fi fost un simplu str[in chiar ]n fa\a cadavrului ei... Titu Herdelea ie=ise de mult din biseric[, neput`nd suporta aerul din[untru. Un ofi\er ]i spuse c[ la Amara trebuie s[ se fi ]nt`mplat lucruri grozave, deoarece s-au auzit p`n[ aici ]mpu=- c[turile. Grigore Iuga, afl`nd mai t`rziu, vru totu=i s[ continue. Ofi\erul se ]mpotrivi. A trimis o patrul[ s[-i aduc[ =tiri. P`n[ nu se ]ntoarce nu poate permite trecerea; s-ar expune la sanc\iuni grave. Abia pe ]nserat pornir[ mai departe spre Amara; totu=i, Grigore nu se mai ]ntoarse ]n biseric[... La marginea Amarei =i apoi pe uli\[, cadavrele z[ceau ]n acelea=i locuri. Ici-colo, c`te-un muribund gemea ori se zv`rcolea ]nc[. Birjarul ar[ta cu biciul mereu: — Uite colea un mort!... +i dincolo... {sta parc[ mai sufl[, vezi? Isb[=escu recunoscu pe Chiril[ P[un, apoi pe Nicolae Drago=... Titu Herdelea exclam[ ]ngrozit: — Aici trebuie s[ fi fost b[t[lie mare! Numai Grigore t[cea, cu ochii ]n gol, parc[ n-ar fi v[zut nimic. 14 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
210 Liviu Rebreanu O patrul[ ]i opri ]n dreptul bisericii, alta la c`rcium[. La conac tr[sura r[mase ]n uli\[. Grigore cu Titu =i Isb[=escu intrar[ pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se dr[gosteau g`ngurind melancolic. Parcul cu aleile erau r[v[=ite, ca =i c`nd ar fi trecut cirezi de vite s[lb[ticite. Altfel, ]ns[, lini=tea era a=a de mare, c[ din uli\[ se auzi c[scatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopo\ei a unui cal care-=i destindea osteneala. Zidurile r[mase ]n picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-v`n[t al ]nser[rii. Grigore privea cu b[gare de seam[, ca un cercet[tor str[in, ]ntorc`nd capul c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, f[r[ a z[bovi ]ns[ l`ng[ ruine. Deodat[ din ograda arga\ilor ap[ru logof[tul Leonte Bumbu, speriat, parc[ nu =i-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi buc[t[reasa Profira, care ]ncepu s[ boceasc[ cu un glas r[gu=it ca de b[rbat, repezindu-se s[ s[rute m`na =i umpl`ndu-i -o de lacrimi. T`n[rul Iuga puse c`teva ]ntreb[ri =i ascult[ r[spun- surile cu o figur[ rece, ca =i c`nd le-ar mai fi auzit sau nu l-ar fi interesat. }n cerdacul conacului vechi st[tea c[pitanul Lache Gr[dinaru, l[sat ]n comun[ cu compania lui pentru men\inerea ordinii =i orice alt[ eventualitate. Dup[ ce exprim[ lui Grigore condolean\ele cele mai sincere, ]n ni=te fraze ceremonioase =i false, c[pitanul spuse c[ prefectul Baloleanu cu maiorul T[n[sescu s-au ]nchinat ]naintea r[m[=i\elor p[m`nte=ti ale regretatului Miron Iuga =i apoi au trecut spre Ruginoasa =i mai departe, dar c[ m`ine sper[ s[ se poat[ re]ntoarce. Grigore mul\umi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se ru=ina =i totu=i le pronun\a, pe urm[ ]=i curm[ o fraz[ =i intr[ brusc ]n cas[. Tat[l s[u p[rea c[ doarme cu lum`narea la c[p[t`i. Grigore ]l privi c`teva minute, ]ngenunche ca la rug[ciune =i mai st[tu a=a iar c`teva minute =i, ]n sf`r=it, se ]ntinse =i s[rut[ m`na rece,
211 R[scoala. Vol. II cenu=ie, cu unghiile ]nvine\ite. }n clipa aceea, lacrimile ]l n[p[dir[ singure, ]mbel=ugate, picur`nd pe m`inile ]mpreunate ale mor- tului, lucind ca ni=te pete de ulei... Grigore se ridic[, scoase batista, cu g`ndul s[ =tearg[ m`inile mortului, dar p`n[ ce o desf[=ur[ se r[zg`ndi =i-=i acoperi cu ea obrajii... Peste un r[stimp, reculeg`ndu-se, trecu ]n alt[ camer[, urmat de ceilal\i, afar[ de c[pitanul, care se retr[sese discret spre a nu-i tulbura durerea. — Leonte, trebuie s[ pleci ]ndat[ la Coste=ti! zise Grigore cu glasul pu\in pl`ns, dar lini=tit, parc[ lacrimile i-ar fi redat st[p`- nirea de sine. Logof[tul fu ]ns[rcinat s[ aduc[ chiar ast[-sear[ dou[ co=ciuge =i cele necesare pentru ]nmorm`ntare. Unul va fi l[sat la Lespezi; preotul de acolo va ]ngriji ca trupul Nadinei s[ fie a=ezat ]n sicriu pentru a putea fi transportat aici m`ine diminea\[... Socotea m[sura aceasta absolut urgent[, cea mai urgent[, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihn[. A doua zi, luni, de diminea\[, porni cu Titu Herdelea s[ examineze propor\iile distrugerilor, ]nt`i aci, apoi la Ruginoasa. Vizitiul Ichim le ]n=ir[ pe drum c`\i =i care oameni au fost ]mpu=ca\i ]n r[zmeri\a de la marginea satului. }n Ruginoasa se ]nt`lnir[ cu tr[sura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, ]mpreun[ cu primul-procuror Grecescu, ]n castelul Ghica de la Izvoru, sc[pat ca prin minune de furia \[ranilor. Condolean\ele fur[ lungi =i l[crimoase. Baloleanu apoi purcese cu r`vn[ la povestirea activit[\ii sale de pacificare. Era mi=cat =i plin de admira\ie pentru propriul s[u eroism. Zugr[vea ]n culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenin\at via\a =i din care a sc[pat ca prin urechile acului, de se mir[ =i el. Se felicita c[ a reu=it s[ restabileasc[ lini=tea at`t de repede =i aproape f[r[ v[rsare de s`nge.
212 Liviu Rebreanu — S[raca mea Melania, dac[ ar b[nui ea prin ce am trecut! suspin[ d`nsul ]nduio=at. Numai s`ngele rece =i tactul meu proverbial au putut face minunea asta, drag[ Grigori\[!... Dar opera mea ]nc[ nu e terminat[. Pacostea cea mai grea de-abia ]ncepe. Nu e destul s[ comba\i r[ul, trebuie s[-i st`rpe=ti r[d[ci- nile, ca s[ nu mai revie! Nu-i a=a, domnule prim-procuror?... 2 Maiorul T[n[sescu s-a ]ntors asear[ t`rziu la Amara, ]ntov[r[=it numai de aghiotantul s[u =i de trompetul deta=amentului. Ar fi putut dormi =i el la Izvoru, dar a \inut s[ dovedeasc[ prefectului c[ ordinea este at`t de mare, c[ poate merge noaptea =i singur prin satele care au fost r[sculate. +i pe urm[ voia s[ ia personal conducerea anchetei preliminare ]n Amara, cuibul ]ntregii mi=c[ri de r[zvr[tire. Dis-de-diminea\[, Ion Pravil[ a=tepta ]n curtea prim[riei, tremur`nd =i sf[tuind cu straja despre secretarul Chiri\[ Dumi- trescu care de dou[ zile st[tea ascuns cine =tie unde, de frica oamenilor, =i de care poate s[ fie nevoie acuma. — Tu e=ti primarul t`lharilor? ]ntreb[ maiorul d`nd cu ochii de el. Primarul nu apuc[ s[ r[spund[. T[n[sescu ]i c`rpi c`teva perechi de palme de v[zu stele verzi, strig`nd: — V[ satur eu acu=ica de revolu\ie, n-ai grij[! Pe to\i v[ satur, s[ \ine\i minte! Asear[ d[duse ordine severe ca mor\ii s[ fie l[sa\i unde se g[seau spre a servi de pild[ tuturor celor vii. Acuma porunci primarului b[tut s[ identifice, sub controlul unui plutonier, pe cei c[zu\i, iar pe urm[ cadavrele s[ fie c[rate la cimitir spre a fi ]ngropate mai t`rziu, c`nd va hot[r] d`nsul. C[pitanul Lache Gr[dinaru fu ]ns[rcinat s[ ia m[suri ca to\i s[tenii, f[r[ nici o
213 R[scoala. Vol. II excep\ie, inclusiv femeile =i copiii, s[ fie aduna\i degrab[ ]n curtea =i gr[dina prim[riei, pentru cercet[ri. Apoi, cu concursul aghiotantului, un sublocotenent t`n[r =i timid ca o fecioar[, medit[ un plan metodic de lucru pentru a descoperi f[r[ ]nt`rziere pe uciga=ii Nadinei =i ai lui Miron Iuga, pe criminalii care au mutilat pe fiul arenda=ului Platamonu, pe incendiatorii conacelor, pe cei ce au lovit =i dezarmat pe jandarmi, pe cei ce au furat =i ]n sf`r=it pe cei ce au participat la insultarea trupelor... — P`n[ una-alta s[ trimitem pe cineva la Lespezi =i la Gliganu s[ ne aduc[ =i pe t`lharii principali de acolo s[-i putem confrunta =i judeca ]mpreun[ cu [=tialal\i! zise maiorul T[n[sescu, ]ntreru- p`ndu-se ner[bd[tor. Peste c`tva timp se prezent[ c[pitanul Corbuleanu, sosit s[ reinstaleze postul de jandarmi. Maiorul se bucur[. Avea nevoie de jandarmii cunosc[tori ai oamenilor =i ]mprejurimilor localnice. Nimeni, din acest sat de criminali, nu-i inspira nici o ]ncredere. Dac[ =i preotul b[tr`n s-a amestecat ]ntre rebeli =i a fost ]mpu=cat printre ei, ]n cine s[ aib[ ]ncredere? (}n realitate preotul Nicodim fusese s[ citeasc[ rug[ciunile legiuite la c[p[t`iul boierului Miron =i, ]ntorc`ndu-se de la curte cu crucea ]nf[=urat[ ]n patrafir, a fost ucis de un glonte r[t[cit, pe uli\[, aproape de casele sale.) Plutonierul Boiangiu g[si ]n locuin\a sa devastat[ pe Didina, pu\in sl[bit[, dar altfel vesel[. Se ]mbr[\i=ar[. Femeia pl`nse ni\el, povesti cum a avut noroc cu baba Ioana, care a ascuns-o ]n podul colibei sale, =i a hr[nit-o, =i a ]ngrijit-o, c[ci de-ar fi dat peste ea \[ranii, ar fi omor`t-o, negre=it. +i plutonierul l[crim[ pu\in =i apoi alerg[ la prim[rie, la datorie. Pe la ora nou[, c`nd sosi tr[sura cu prefectul =i prim-pro- curorul, ancheta era ]n toi. De la c`rcium[ se auzeau vaietele =i \ipetele mul\imii de \[rani ce umplea uli\a, curtea =i gr[dina
214 Liviu Rebreanu prim[riei. Cordoanele de solda\i vegheau ca nu cumva s[ fug[ cineva ]nainte de a fi cercetat. Totu=i, rezultate deosebite ]nc[ nu se ob\inuser[. Dou[ echipe de solda\i cu vergi =i cu pari b[teau f[r[ alegere =i cu r`ndul, spre a nu obosi. |[ranii urlau, implorau mil[ =i iertare, dar nu voiau s[ m[rturiseasc[ crimele =i nici s[ denun\e pe criminalii principali. Numai gra\ie plutonierului Boiangiu au putut fi desco- peri\i =apte ]n=i care au lovit =i dezarmat pe jandarmi, ]ntre ei Serafim Mogo= =i Trifon Guju. — De ce-ai lovit pe plutonier, ho\ule? strig[ maiorul cu ochii injecta\i. Cum ai ]ndr[znit s[ ridici m`na, t`lharule? — Apoi... At`ta ]ng`n[ Serafim Mogo= uit`ndu-se drept ]n ochii maiorului lini=tit, parc[ =i-ar fi dat seama c[ orice r[spuns ar fi zadarnic. T[n[sescu t[b[r] asupra lui cu crava=a p`n[ ce-l umplu de s`nge, lih[ind: — De ce-ai dat, tic[losule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogo= r[bda lovitura f[r[ a se clinti =i f[r[ a scoate un glas, cu aceea=i privire care ]nfuria pe maior, p[r`ndu-i -se sfid[toare. — Caporal! r[cni apoi T[n[sescu, obosind. O sut[ de be\e banditului! Imediat!... +i pe urm[ ]n lan\uri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse c[ a fost ]mpu=cat de boierul cel b[tr`n =i c[ acuma zace acas[. Fu adus degrab[ pe sus. Toat[ fa\a ]i era o ran[ neagr[. R[mase ]ntins pe p[m`nt, gem`nd. — Sus! }n picioare, t`lharule! url[ maiorul, izbindu-l cu botul cizmei ]n coaste. |[ranul se ridic[. Ochii ]i erau umfla\i =i ]nchi=i. Se cl[tina, parc[ ]n fiece clip[ ar fi fost s[ se pr[bu=easc[. — De ce te-a ]mpu=cat boierul, ho\ule? ]ntreb[ ofi\erul. Ai ridicat m`na asupra dumnealui, nu-i a=a?... Ai vrut s[-l omori, ai?... Tu ai fost capul uciga=ilor!
215 R[scoala. Vol. II Trifon gemu ceva ne]n\eles. — Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce l-ai lovit?... Spune, t`lharule! }l plesni cu crava=a peste capul ciuruit de r[ni vii. Omul scoase un urlet ]nfior[tor, ca =i c`nd i s-ar fi dezghiocat carnea, =i se pr[v[li ca o buturug[ g[unoas[. Mai furios, maiorul ]l c[lc[ ]n picioare, necontenind cu „ho\ule“ =i „t`lharule“. Apoi deodat[ se retrase c`\iva pa=i =i ordon[ rece, t[ios: — Sergent!... Tu! Da!... Ia =ase oameni!... Duce\i pe t`lharul [sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai ]n\eles, sergent?... — Tr[i\i, domnule maior! f[cu sergentul ]ndesat =i negricios, b[t`ndu-=i c[lc`iele, parc[ s-ar fi cutremurat. Solda\ii ]n=f[car[ pe Trifon =i-l t`r`r[ prin mul\imea deas[ de \[rani. Cu o suprem[ sete de via\[ Trifon Guju gemea rug[tor: — Iertare... iertare... Disp[ru cu solda\ii. }n urma lor r[mase o t[cere amar[, ]ntret[iat[ numai de v`j`iturile crava=ei cu care maiorul T[n[sescu spinteca aerul ]ntr-o ]ncordare nervoas[. Trecur[ minute. Crava=a ]=i iu\ea dumic[rile. Apoi r[bufni o detun[tur[ din fundul gr[dinii, scurt[, ]n[bu=it[, f[r[ ecou. — Ceilal\i! strig[ maiorul ]ndat[, destr[m`nd p`nza t[cerii pe care detun[tura o cl[tinase pu\in. Voi cum a\i ]ndr[znit s[ ridica\i labele asupra jandarmilor?... |[ranii pornir[ s[ se jure =i s[ se vaiete c[ ei nu sunt vinova\i, c[ nici n-au fost acolo c`nd s-a ]nt`mplat fapta aceea... Maiorul T[n[sescu g`f`ia. }ncepuse s[ se ]ngra=e ]n vremea din urm[, avea pu\in[ burt[, iar un doctor ]i spusese de cur`nd c[ are gr[sime =i la inim[. }n orice caz obosea repede. Ca s[ nu-=i pericliteze s[n[- tatea cu bandi\ii, ordon[ s[ se aplice fiec[ruia din cei cinci c`te o sut[ la spate. Ordinul tocmai se executa, indivizii se ]ntreceau ]n urlete la fiece lovitur[, c`nd tr[sura prefectului opri ]n uli\[.
216 Liviu Rebreanu }n vreme ce b[taia continua, caporalul num[r`nd cu glas tare loviturile, ca s[ nu se ]nt`mple vreo lips[, maiorul T[n[sescu se pl`nse prefectului =i primului-procuror de ]nc[p[\`narea t`lharilor de a nu m[rturisi =i a nu denun\a pe vinova\ii cei mari. Pe Baloleanu \ipetele \[ranilor ]l sup[rau =i-l enervau. Dup[ ce caporalul rosti suta =i \[ranii b[tu\i fur[ ]nchi=i ]n cancelarie, prefectul, ca s[-=i redob`ndeasc[ siguran\a, strig[ c[tre mul\imea cu fa\a la p[m`nt c[ crimele =i tic[lo=iile lor au ]nsp[im`ntat lumea =i c[ numai prin poc[in\[ =i m[rturisiri sincere ]=i vor putea u=ura soarta... Ca la comand[, sutele de oameni ridicar[ capetele cu o mi=care, parc-ar fi vrut s[ se scoale ]n picioare, b`iguind ]ntr- un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: — Ierta\i-ne ... Baloleanu ]ncremeni de groaz[, ca =i c`nd mi=carea =i glasul mul\imii ar fi fost ]nceputul unei noi r[zvr[tiri. Aceea=i fric[ subit[ cuprinse =i pe procuror, =i pe maior, ca =i pe to\i ofi\erii, =i chiar pe solda\i. Singur plutonierul Boiangiu nu-=i pierdu cump[tul =i r[cni deodat[: — Jos!... Jos!... La p[m`nt!... Jos!... }n clipa urm[toare strig[tul lui Boiangiu fu reluat de mai multe glasuri, iar solda\ii ]ncepur[ s[ loveasc[ ]n dreapta =i ]n st`nga pe spin[rile ]ncovoiate, repet`nd speria\i: — Jos!... Jos!... Prefectul renun\[ la continuarea admonest[rii. Se trecu ]ndat[ la interogatoriul lui Toader Str`mbu pe care Boiangiu ]l indicase ca uciga= al Nadinei. — Spune cum ai omor`t-o! zise prim-procurorul. — Apoi, domnule, eu n-am omor`t pe nimeni =i nu-s vinovat! r[spunse \[ranul cu fa\a p[m`ntie. — Atunci cine a omor`t-o? — Eu nu =tiu, domnule! Poate Petric[ a Smarandei, c[ el a intrat ]n conac ]naintea mea, dar eu n-am omor`t-o!
217 R[scoala. Vol. II — S[ ias[ Petre a Smarandei! strig[ prim-procurorul lini=tit. — Mort... mort! r[sunar[ mai multe glasuri. Maiorul T[n[sescu fierbea. Nu se putu st[p`ni. |[ranul acesta i se p[rea de o viclenie revolt[toare. Se n[pusti brusc asupra lui: — De ce nu spui, t`lharule?... De ce-ai omor`t-o, t`lharule?... +i de ce ai batjocorit-o =i ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoan[ mare, spurc[ciune blestemat[? Toader Str`mbu ]=i ferea capul de plesniturile crava=ei =i bocea ca o muiere: — Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom’le maior! Iart[-m[, dom’le maior, c[ nu-s vinovat! Atunci trecu pe uli\[ carul cu patru boi, aduc`nd co=ciugul simplu cu r[m[=i\ele p[m`nte=ti ale Nadinei. }n urma carului mergea preotul din Lespezi ]n od[jdiile cele mai bune, cu crucea ]ntr-o m`n[ =i c[delni\a ]n cealalt[. Dasc[lul, b[tr`n =i sl[b[nog, c`nta versurile mor\ilor, uit`ndu-se curios spre curtea prim[riei plin[ de oameni pe br`nci =i mai ales la anchetatorii ]n picioare. Se f[cu t[cere p`n[ ce trecu carul mortuar. To\i se descoperir[, iar Baloleanu murmur[ cu o ]ntristare indignat[: — Biata femeie, biata femeie!... Ce crim[ odioas[! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se r[sti =i el la Toader: — Ce \i-a f[cut \ie cucoana asta bun[ =i frumoas[, nemernicule, de ai omor`t-o? — Eu n-am omor`t-o! t[g[dui \[ranul cu ]nd[r[tnicie. Sosi =i convoiul de \[rani din Lespezi, escortat de solda\i. Primul-procuror Grecescu, ambi\ios s[ dovedeasc[ pe uciga=ul doamnei Iuga, lu[ repede pe noii veni\i s[-i spuie ei adev[rul, fiindc[ ]n satul lor s-a ]nt`mplat omorul =i nu se poate s[ nu =tie cine a omor`t-o . Ileana m[rturisi ]ndat[: — Nea Toader a omor`t pe coni\a, domnule, dup[ ce =i-a f[cut poftele cu dumneaei... Eu l-am v[zut c`nd a intrat ]n cas[ =i l-am
218 Liviu Rebreanu auzit pe urm[ cum s-a l[udat =i l-a ]ndemnat =i pe Ilie C`rlan s[-=i fac[ poftele cu coni\a p`n[ nu se r[ce=te... Poate s[ spuie =i nea Matei Dulmanu, c-a fost =i dumnealui de fa\[ cu Petric[ a Sma- randei c`nd am scos-o pe coni\a moart[ din cas[, dac[ am v[zut c[ nea Pavel Tunsu a dat foc ma=inii... — Eu n-am omor`t-o, degeaba minte fata asta! zise Toader Str`mbu f[r[ s[ se uite la Ileana. — Ba fata nu minte, m[i Toadere! f[cu atunci Matei Dulmanu cu mustrare. De ce nu m[rturise=ti c-ai omor`t, dac-ai omor`t? De ce umbli s[ n[p[stuie=ti pe al\ii, Toadere? — Ba, dac[-i pe spus, mai bine spune dumneata, nea Matei, cum ai spart capul neam\ului, gl[sui Toader ]ntunecat. — Apoi eu nici nu m-oi ascunde c`nd m-or ]ntreba boierii! zise Matei r[spicat =i f[r[ fric[. Procurorul asculta satisf[cut, uit`ndu-se din c`nd ]n c`nd la prefect =i la maior, parc-ar fi vrut s[ vad[ dac[ ei observ[ c`t de abil a procedat =i cum a reu=it s[-i fac[ pe \[rani s[ vorbeasc[. — Mul\i r[uf[c[tori mi-au trecut prin m`n[, dar mai cinic =i mai tic[los ca [sta n-am pomenit! rosti ]n cele din urm[ procurorul c[tre Baloleanu. Maiorul T[n[sescu ]=i smulgea must[\ile ca s[ se st[p`neasc[. }i fu fric[ s[ nu-i plesneasc[ vinele de at`ta constr`ngere nervoas[. Se puse deci cu pumnii =i cu crava=a pe Toader Str`mbu, ]l umplu de s`nge, ]l c[lc[ ]n picioare... C`nd obosi, porunci caporalului s[ continue cu parul p`n[-i va zdrobi ciolanele. Urletele \[ranului se transformau ]n gemete din ce ]n ce mai slabe =i mai horc[ite. — Sergent! strig[ ]n sf`r=it maiorul. Ia-l =i pe [sta... }n fundul gr[dinii!... }mpu=cat!... Repede, repede! Ordinul maiorului ]l de=tept[ brusc din toropeal[, parc[ ar fi turnat peste el o g[leat[ cu ap[. Se t`r] la picioarele ofi\erului, gem`nd: — Iart[-m[, dom’le maior... }mi r[m`n copila=ii orfani... Fie-v[...
219 R[scoala. Vol. II — Ia-l, sergent! r[cni T[n[sescu, ferindu-=i cizmele de atin- gerea \[ranului. Aide!... Pune\i m`na pe el! Tocmai ]n pauza c`nd se a=tepta detun[tura, ap[ru =i Titu Herdelea ]n curtea prim[riei. Fiindc[ Grigore Iuga era ocupat cu preg[tirile de ]nmorm`ntare, a socotit potrivit s[ nu-l ]ncurce cu prezen\a lui. Auzind ]mpu=c[turile din fundul gr[dinii, ]ntreb[ ]ncet pe Baloleanu, care, spre a-=i ar[ta energia, r[spunse cu o nep[sare fireasc[: — Nimic... A fost ]mpu=cat uciga=ul doamnei Iuga... Matei Dulmanu m[rturisindu-=i vina, procurorul Grecescu ]l declar[ arestat pentru a fi trimis ]n judecat[ tribunalului. Maiorul ]ns[ protest[: — Pardon, domnule procuror! P`n[ la judecat[, b[taia e mai sf`nt[!... Caporal, num[r[-i =i [stuia dou[zeci =i cinci! +i, pe c`nd Matei Dulmanu primea b[taia f[r[ a cr`cni, T[n[sescu explic[ domnilor civili c[ t`lharii [=tia numai de b[taie ]n\eleg, c[ ]nchi- soarea e o adev[rat[ recrea\ie pentru ei =i c[, ]n orice caz, osebit de ancheta civil[, el trebuie s[ aplice tuturor sanc\iunile drastice cuvenite, pentru c[ au ]ndr[znit s[ se ridice ]mpotriva armatei... Titu Herdelea avea pe buze un r[spuns, dar t[cu v[z`nd c[ Balo- leanu =i Grecescu, cei chema\i s[ vorbeasc[, primesc f[r[ obiec\ie rodomontadele ofi\erului. — Pavel Tunsu!... Care e=ti?... Vino-ncoace! strig[ pe urm[ procurorul. Pavel se ridic[ de jos. D`rd`ia de spaim[ c[ va fi =i el ]mpu=cat. B`lb`i ]n ne=tire, f[r[ s[ mai a=tepte vreo ]ntrebare: — Eu n-am omor`t pe nimeni... Eu am stricat ma=ina =i i-am pus foc, c[ mi-au schilodit copilul, dar n-am v[rsat s`nge, c[ am copii... Se socoti cel mai fericit c`nd, snopit ]n b[taie, fu aruncat ]ntre ceilal\i aresta\i, ]n cancelarie. }=i f[cu cruce =i mul\umi bunului Dumnezeu, c[ a avut mil[ de copila=ii lui.
220 Liviu Rebreanu Spre a deosebi c`t mai grabnic pe cei buni de cei r[i, primul- procuror crezu necesar s[ schimbe ordinea cercet[rilor =i s[ asculte ]n primul r`nd pe frunta=ii satului de la care poate mai cur`nd s[ afle pe adev[ra\ii r[uf[c[tori =i instigatori. — S[-mi spui cinstit, mo=ule, cum s-au petrecut blestem[\iile =i cine-s vinova\ii! ]ntreb[ pe Lupu Chiri\oiu. — D-apoi, domnule, eu nu m-am amestecat, c[-s b[tr`n =i nu mi-ar fi =ezut frumos s[... — Bine, bine, te cred, dar cum a ]nceput r[zmeri\a asta =i cine a st`rnit-o? C[ din senin doar n-a venit, mo=ule? insist[ procurorul. — Ba cam a=a a venit, domnule! ]nt[ri b[tr`nul. A fost un v`nt mare =i i-a luat pe bie\ii oameni =i i-a m`nat ca oile... — I-ascult[, mo=ule, s[ nu ne ]mbe\i pe noi cu basme, c[ n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul T[n[sescu enervat de sf[to=enia b[tr`nului. +i, dup[ c`teva replici, ]i tr[sni o pereche de palme. Lupu Chiri\oiu ]l privi drept ]n ochi =i rosti rar: — Apoi, domnule maior, Dumnezeu s[-\i pl[teasc[ ru=inea asta pe b[tr`ne\ile mele! — Ce?... Ce?... E=ti obraznic cu mine, t`lhar b[tr`n ce e=ti? s[ri T[n[sescu. Caporal, num[r[-i cincizeci! Titu Herdelea tremura l`ng[ prefectul Baloleanu tot timpul c`t b[tr`nul suferea loviturile f[r[ a scoate un glas de durere, parc-ar fi fost de piatr[. Dup[ ce mai fur[ b[tu\i c`\iva b[tr`ni, ]ntre care mai r[u Luca Talab[, pentru c[ atitudinea lui a p[rut cutez[toare, dup[ ce at`t Filip Ilioasa c`t =i Marin Stan fur[ dovedi\i =i recunoscur[ c[ s-au l[comit fiecare la pr[d[ciune, de=i sunt oameni cu stare, veni r`ndul lui Ignat Cercel. Ieri, c`nd s-au potolit ]mpu=c[turile, ca s[ se ia bine cu armata, Ignat a sp`nzurat un =tergar alb ]ntr-un b[\ =i l-a pus ]n poarta b[t[turii, s[-l vad[ boierii c`nd vor trece.
221 R[scoala. Vol. II Maiorul ]ntr-adev[r l-a observat =i s-a ]nfuriat: „Ce-i asta, ho\ule?“ „Pace, dom’le maior!“ a r[spuns Ignat umil...Pace, ho\ule? Da cu cine ai fost tu ]n r[zboi, t`lharule? Cu armata rom`n[?“ +i l-a b[tut de l-a omor`t... Acuma ]l recunoscu: — Tu e=ti cu steagul alb, ai, =i cu pacea, ho\ule? — De, domnule maior, p[catele noastre, c[ nu =tim cum am face mai bine, ca s[ nu gre=im! b`igui Ignat. Dac[ Dumnezeu ne-a pedepsit s[ fim pro=ti, de, p[catele noastre... Pe c`nd procurorul, mereu ]ntrerupt de exploziile maiorului, ispr[vea cu Ignat Cercel, veni primarul Ion Pravil[ s[ raporteze c[, precum i s-a poruncit, a adunat =i identificat pe to\i mor\ii, adic[ patruzeci =i patru, al patruzeci =i cincilea fiind preotul Nicodim al c[rui cadavru ]ns[ a fost ridicat din uli\[ ]nc[ de asear[ de c[tre fiic[-sa Niculina. Maiorul T[n[sescu se f[cu foc: cum a ]ndr[znit fata ho\ului de pop[ s[ nesocoteasc[ ordinele lui? Primarul ]nghe\[, a=tept`ndu-se s[ m[n`nce iar b[taie =i ]nc[ ]n fa\a satului ]ntreg. — Unde e bestia de muiere care a cutezat? strig[ maiorul cu ochii bulbuca\i. Niculina ie=i la iveal[, palid[, cu copila=ul de m`n[. F[r[ nici o vorb[, maiorul T[n[sescu se repezi la ea cu crava=a. Femeia \ipa, se ferea, iar copilul ]ncepu s[ urle ]ngrozit: — M[mica mea!... M[mica mea! — Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vr`sta\i de loviturile care nu conteneau. — Caporal! strig[ maiorul obosit. Num[r[-i cincizeci!... — Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Solda\ii o ]n=f[car[. Niculina, ]ntins[ cu fa\a ]n jos =i \inut[ de patru solda\i, se zv`rcolea \ip`nd ca din gur[ de =arpe. Antonel se arunca la maic[-sa, cu acela=i sc`ncet de spaim[: — M[mica mea!... M[mica mea!
222 Liviu Rebreanu C`nd un soldat ]ncepu s[ loveasc[, Titu Herdelea, care =optise mereu „]ngrozitor, ]ngrozitor“, ca s[-l aud[ prefectul Baloleanu, ]=i pierdu deodat[ st[p`nirea =i, apropiindu-se de T[n[sescu, ]i zise revoltat: — Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parc[ l-ar fi p[lmuit, tres[ri: — Ce-ai zis?... Cine e=ti dumneata... Ce cau\i aici?... Cum ]\i permi\i s[ te amesteci dumneata ]n... — M[ numesc Titu Herdelea =i sunt... — Nu vreau s[ =tiu nimic! continu[ T[n[sescu cu pumnii str`n=i. Imediat s[ p[r[se=ti prim[ria, altfel te arestez =i te pun ]ntre baionete!... Imediat!... Imediat! Prefectul Baloleanu ]nm[rmuri. Energia maiorului cu \[ranii nu-i displ[cea, deoarece ]l scutea pe d`nsul de-a fi energic =i de-a se ]nc[rca cu eventuale r[spunderi. Orice ar interveni ulterior, el se poate sp[la pe m`ini. Dar incidentul cu un ziarist bucure=tean =i prieten al lui Grigore Iuga poate s[ creeze complica\ii cu repercusiuni mai mult dec`t plicticoase. Reculeg`ndu-se pu\in din stupoare, interveni amical =i ]n fran\uze=te, c[ut`nd s[ calmeze pe T[n[sescu, care se ]nd`rjea din ce ]n ce mai tare: — Eu nu permit nim[nui!... Oricine ar fi!... S[ fie =i Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se f[cuse ca ceara, =i de indignare, =i de emo\ie. }=i d[du ]ndat[ seama c[ amestecul lui, oric`t de firesc omene=te, a fost insolit. Totu=i, nu-i p[rea r[u. Spre a nu a\`\a scandalul =i a nu se expune s[ fie ]ntr-adev[r arestat, ]ntoarse spatele. Prefec- tul, vr`nd s[-l ]mpace, ]l lu[ de m`n[ s[-l re\ie: — Domnule Herdelea, te rog... F[-mi pl[cerea!... Domnul maior are s[... — Dec`t s[ asist la asemenea barbarii, prefer s[ m[ retrag, domnule prefect! zise Titu, c[ut`nd s[-=i ia o mutr[ c`t mai demn[.
223 R[scoala. Vol. II — Ce r[u ]mi pare c[... murmur[ Baloleanu, str`ng`ndu-i m`na =i l[s`ndu-l totu=i s[ plece. +i T[n[sescu se ]mbl`nzi v[z`ndu-l c[ se dep[rteaz[. Din clipa c`nd a auzit de la prefect c[ e ziarist, furia i-a sc[zut brusc, f[r[ ]ns[ s[ arate c[ s-ar da b[tut. Acuma c`\iva ani, fiind ]n garnizoan[ la Turnu Severin, a p[lmuit la un chef pe un gazet[ra= local. S-a f[cut un t[r[boi enorm; toate ziarele din Bucure=ti l-au luat ]n primire; a ajuns la consiliul de reform[. Dac[ n-ar fi avut ]n memoriu afacerea aceea, azi ar fi de mult locotenent-colonel. — Nu pot permite s[ fiu ]nfruntat ]n exerci\iul func\iunii! f[cu d`nsul umfl`ndu-=i glasul, ca s[-=i p[streze aparen\a de m`nie. Eu am o r[spundere aici! Nu ne juc[m, nu-i a=a, domnule pre- fect?... De la Bucure=ti e u=or s[ comanzi =i s[ scrii, dar uite pe t`lharii [=tia care au distrus, =i au jefuit, =i au pr[dat, =i au ucis!... Cum ajunse la \[rani, vocea iar i se ]n[spri, revolta ]i reveni parc-ar fi fost jignit =i devastat el ]nsu=i, cu toate c[ el n-avea nici o avere. — Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fa\a p[m`ntului!... P`n[ =i popa lor a fost t`lhar!... Ce-au f[cut [=tia, blestem[\iile pe care le-au f[cut n-au pereche!... }n alte p[r\i au mai avut ni\ic[ ru=ine, aici au fost ]n stare s[ m[cel[reasc[, =i femei, =i b[tr`ni... Pe c`nd maiorul T[n[sescu vorbea a=a, de jos, se ridic[ un \[ran cu p[rul v`lvoi, cu fa\a luminat[, =i se apropie cu glas arz[tor: — Domnule, domnule, v[d c[ te-ai pus s[ omori pe cre=tinii lui Dumnezeu =i nu vrei s[ ascul\i poruncile care tr`mbi\eaz[ ]n v[zduhuri... — Jos, jos! strigar[ c`\iva solda\i zelo=i. — Ce porunci?... Ce zice?... f[cu maiorul uluit de at`ta ]ndr[z- neal[, dup[ ce de azi-diminea\[ se sile=te s[-l ]nmoaie. — E nebun, domnule maior, tr[i\i! zise plutonierul Boiangiu. — Nebun?... Las’c[ cunosc eu nebuniile astea! strig[ T[n[sescu. De altfel banditul [sta a fost ieri ]n fruntea rebelilor =i a ]ndemnat
224 Liviu Rebreanu pe solda\i la nesupunere... L-am auzit eu cu urechile mele!... Caporal, ia s[-i numeri c`te i se cuvine! }n vreme ce solda\ii ]l b[teau, Anton urla cu mare bucurie, parc[ nici n-ar fi sim\it loviturile: — Da\i, da\i, fra\ilor!... C[ judecata cea mare tot are s[ vie =i glasul lui Dumnezeu... Lovi\i, lovi\i!... C[ d-aia m-am sculat de jos =i d-aia... Maiorul T[n[sescu, plictisit c[ b[taia n-avea nici un efect, porunci caporalului: — Ia da\i-i drumul s[ se duc[ dracului de nebun! Apoi, ]ntorc`ndu-se la primul-procuror, ad[ug[: — S[ continu[m!... V[ rog!... 3 Grigore Iuga ]=i sim\ea sufletul sf`=iat de remu=c[ri, iar prin g`nd ]i trecea mereu: „Poate dac-a= fi r[mas aici, nu s-ar fi ]nt`mplat...“ Dar, ]n acela=i timp, ]=i d[dea seama c[ toate recrimin[rile sunt de prisos =i c[ alte datorii i se impun acuma. Corpul Nadinei ]=i c[uta de cinci zile odihna, al tat[lui s[u de trei. Avea impresia c[ mor\ii zac ne]ngriji\i de prea mult timp, c[ sufletele lor nu-=i pot g[si odihna, c[ se chinuiesc =i chinuiesc pe cei vii dimprejur, ]n primul r`nd pe el, care de aceea sufer[ at`t de mult =i e cople=it de mustr[rile con=tiin\ei. C`nd a expediat ieri la Coste=ti telegrama lui Gogu Ionescu, anun\`ndu-i moartea Nadinei, nu s-a g`ndit la ]nmorm`ntare, precum nu s-a g`ndit la nimic material... De-abia asear[, dup[ ce a v[zut cadavrele, =i-a zis c[ cel pu\in Gogu cu Eugenia ar trebui s[ vie la ]nmorm`ntarea Nadinei =i c[ deci trebuie s[-i a=tepte. Azi ]ns[, dup[ ce a v[zut co=ciugul ]n carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit ]n minte c[ Gogu n-are s[ vie acum la \ar[ nici
225 R[scoala. Vol. II chiar pentru ]nmorm`ntarea surorii sale =i c[, de altfel, nici nu e timpul pentru o ]nmorm`ntare pompoas[ c`nd satele se zv`rcolesc ]n dezmeticirea din nebunia furioas[ =i c`nd ruinele ]nc[ fumeg[ ca =i sufletele oamenilor. Atunci, ]n clipa aceea, s-a hot[r`t s[ fac[ ]ndat[ o ]nmorm`ntare simpl[, potrivit[ ]mprejur[rilor, l[s`nd pentru mai t`rziu, c`nd se va fi cobor`t lini=tea adev[rat[, ceremonia cea mare. +i din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i \inuse sufletul ]ntr-o neputin\[ dureroas[ de a se orienta, parc-ar fi plutit ]ntr-o lume ireal[. — Ascult[, Leonte, dup[-amiaz[ vom face ]nmorm`ntarea... Calm, ca =i c`nd ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai obi=nuite, d[du logof[tului dispozi\ii precise, am[nun\ite. C`teva genera\ii de ale familiei Iuga erau ]ngropate ]mprejurul bisericii de la Amara. Ultimul morm`nt ]l construise Miron Iuga. }ntr-]nsul odihnea de c`\iva ani so\ia lui. Era zidit ]n piatr[, boltit =i vast, destinat s[-l ad[posteasc[ =i pe el c`nd ]i va sosi ceasul. }n acela=i l[ca= va ]nc[pea, cel pu\in provizoriu, =i sicriul Nadinei. Fiindc[ b[tr`nul preot Nicodim s-a pr[p[dit, va sluji preotul din Lespezi care a ]ntov[r[=it carul mortuar al Nadinei. Ajunge el singur... Slujba se f[cu ]n curte. B[tea vesel soarele prim[verii. Arborii ]nmugureau v[z`nd cu ochii. Co=ciugurile erau a=ezate fiecare pe c`te un car cu patru boi ]njuga\i. }n spate, conacul vechi, cu geamurile ]nc[ sparte, p[rea un mo=neag cu ochii pl`n=i. }n fa\[, zidurile ]nnegrite =i grinzile arse ale castelului nou, profil`ndu-se pe =irul de plopi dinspre uli\[, alc[tuiau un decor funerar parc[ ]nadins preg[tit. }n od[jdiile noi, preotul sp`n, cu b[rbu\a speriat[, citea =i c`nta, =i ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care noura=i albi, ca ni=te =iraguri de ]ngeri, se ]ntreceau s[ asculte pomenirea mor\ilor. Preotul avea un glas mic, sub\irel =i totu=i alin[tor. Glasul acesta se suia ]n v[zduh ca o d`r[ de fum de t[m`ie, ]mpr[=tiindu-se ]n t[cerea ]ndoliat[ ce st[p`nea nu numai conacul, ci toat[ ]mprejurimea. R[spunsurile dasc[lului, ma=inale 15 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
226 Liviu Rebreanu =i fonf[ite, r[m`neau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent =i mut al boilor, ale c[ror cozi lungi se leg[nau ritmic, alung`nd mu=te imaginare. Grigore Iuga st[tea l`ng[ loitra carului cu co=ciugul tat[lui s[u, av`nd al[turi pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. }n partea cealalt[, p`n[ la gardul dinspre ograda conacului, din care numai c`\iva st`lpi se mai aflau ]n picioare, se ]ngr[m[deau to\i oamenii cur\ii, cu Isb[=escu ]n frunte =i cu arga\ii la urm[. Nevasta logof[tului =i buc[t[reasa Profira pl`ngeau cu sughi\uri multe, dar f[r[ bocete g[l[gioase, ru=inate parc[ de r[ceala lui Grigore. Ochii lui, ro=ii =i tulburi, cuprindeau ]n aceea=i privire am`n- dou[ co=ciugurile. Erau la fel de mari, din acela=i lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. }n sufletul t`n[rului Iuga d[inuia o lini=te resemnat[. G`nduri multe ]i fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau f[r[ ]ncetare =i f[r[ a se cristaliza, ca ni=te cr`mpeie f[r[ rost, v`nturate de ]nt`mplare. Numai ]n inim[ ]i st[ruia un sim\[m`nt ap[s[tor ca o ran[ deschis[, care te doare f[r[ s[-\i mai dai seama. Nici nu b[g[ de seam[ c`nd s-a ispr[vit slujba, c`nd au pornit spre cimitir. De-abia ajung`nd ]n uli\[, =opti lui Titu Herdelea: — Poate c-ar fi trebuit s[-l anun\[m =i pe Baloleanu... }n sf`r=it! Mergea ]n urma carului al doilea ]n care era co=ciugul tat[lui s[u. La c`\iva pa=i mai ]napoi se auzeau pa=ii celorlal\i =i pl`nsetele femeilor, mai zgomotoase. }naintea celuilalt car v[zu str[lucirea od[jdiilor preotului =i apoi ]i auzi =i glasul c`nt`nd parc[ dintr-o mare dep[rtare. Se mir[ de mul\imea adunat[ la prim[rie. Titu ]i d[du c`teva l[muriri sumare. Ni=te vaiete confirmau c[ ancheta continua cu aceea=i ardoare. C`nd sosi convoiul funerar mai aproape, prefectul Baloleanu ie=i din curtea plin[ de \[rani, urmat de primul-procuror Grecescu, de maiorul T[n[sescu =i de c[pitanul de jandarmi Cor-
227 R[scoala. Vol. II buleanu. (C[pitanul Lache Gr[dinaru, care ar fi dorit s[ se asocieze ca unul ce a cunoscut pe b[tr`nul Miron =i i-a fost oaspe de multe ori, fu obligat s[ continue instruc\ia rebelilor c`t vor lipsi anche- tatorii.) — S [ m[ ier\i =i s[ ne ier\i, Grigori\[ drag[, c[ n-am =tiut nimic, altfel l[sam toate =i veneam s[ aduc ultimul omagiu venerabilului t[u p[rinte! murmur[ Baloleanu cu o mutr[ ]ntristat[, str`ng`ndu-i m`na prelung. Ceilal\i, lu`ndu-=i fiecare ]nf[\i=area ]ndoliat[ potrivit[, ]i str`nser[ de asemenea m`na pe r`nd, cu clipiri din ochi care voiau s[ spun[ c[ durerea lor nu g[se=te cuvinte s[ o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi s[ cear[ el scuze prietenului s[u Baloleanu c[ a neglijat s[-l vesteasc[. }n momentul c`nd deschise gura, ]l v[zu sco\`nd gr[bit batista =i =terg`ndu-=i ochii, parc-ar fi vrut s[-=i ]n[bu=e lacrimile. Gestul i se p[ru at`t de nesincer, c[ renun\[ s[ mai r[spund[ =i continu[ mersul ]ntrerupt c`teva clipe, iu\ind pa=ii, ca s[ ajung[ din urm[ carul care nu se oprise. Convoiul intr[ cur`nd ]n curtea bisericii. Preotul mai c`nt[ pu\in, apoi co=ciugurile fur[ cobor`te pe r`nd ]n morm`ntul deschis, l`ng[ care st[teau cei trei arga\i trimi=i de logof[tul Bumbu s[ ridice, cu b[gare de seam[, lespedea =i pe urm[ sa o a=eze la loc cum a fost. Al\i oameni de-ai cur\ii trebuir[ s[ dea ajutor celor trei, co=ciugurile fiind prea grele. Preotul repet[ de mai multe ori „ve=nica lor pomenire“, acompaniat =i de mor- m[ielile dasc[lului, apoi ]ncet[ brusc, cu o plec[ciune umil[ spre Grigore Iuga, care privea cu ochi r[t[citori =i f[r[ s[ fac[ vreo mi=care. La un semn al logof[tului, cei trei oameni se apucar[ s[ acopere morm`ntul. Baloleanu =i ceilal\i exprimar[ iar[=i sincere condolean\e, pe care Grigore le ascult[ t[cut, d`nd doar pu\in din cap ]n semn de mul\umire. Auzi, ]ns[, foarte clar cuvintele maiorului T[n[sescu c[tre c[pitanul de jandarmi:
228 Liviu Rebreanu — Fiindc[ tot suntem aici =i avem pe pop[ la ]ndem`n[, s[ te duci s[ ]ngropa\i =i pe \[rani, la cimitirul satului, nu =tiu unde vine, popa trebuie s[ =tie. G[se=ti acolo pe primar. Te rog, puiule, ca s[ sc[p[m =i de formalitatea asta!... Dar =tii, scurt, f[r[ mult[ ceremonie. +i at`ta e prea mult pentru ni=te t`lhari!... S[ nu uita\i pe cei executa\i adineaori la prim[rie! Grigore avu o tres[rire, parc[ =i-ar fi adus aminte de ceva foarte important. Zise repede c[tre Titu: — A= fi vrut s[ fiu =i eu la ]nmorm`ntarea \[ranilor, dar nu m[ simt deloc capabil acuma... Vrei dumneata s[ te duci ]n locul meu? — Desigur! r[spunse scurt t`n[rul Herdelea. Preotul conduse pe Titu Herdelea =i pe Corbuleanu. Trecur[ prin gr[dina bisericii, prin alte dou[ gr[dini =i o livad[. Mor\ii erau ]n=ira\i ]n cimitir pe dou[ r`nduri, ]n\epeni\i =i str`mba\i cum i-a l[sat moartea. O groap[ lung[ =i larg[ era s[pat[ gata al[turi. — Scurt, p[rin\ele, c[ n-avem timp! ]ndemn[ c[pitanul Corbu- leanu. St[tu ca pe spini cele c`teva minute c`t fur[ pomeni\i mor\ii, mai st[tu alte c`teva minute p`n[ ce-i v[zu arunca\i ]n groapa comun[, apoi plec[ f[r[ a mai ]ntoarce capul. Titu Herdelea r[mase numai cu preotul, privind t[cu\i am`ndoi cum p[m`ntul sl[ninos, cu bulg[ri grei, izbea cadavrele, zv`rlite =i ]ngr[m[dite ]n groap[ ca ni=te cr[ci putrede, cum mor\ii, ]ncetul cu ]ncetul, ]=i potriveau culcu=ul, se amestecau =i se topeau cu p[m`ntul care ]i ascundea de toate primejdiile. „C`t s-au zb[tut ei s[ aib[ p[m`nt =i iat[ c[ p[m`ntul i-a cules pe to\i! ]=i zicea Titu Herdelea cu o str`ngere de inim[. +i c`nd te g`nde=ti c[, ]n cele din urm[, toate str[duin\ele noastre tot aici sunt sortite s[ sf`r=easc[!“ Vreo zece \[rani asudau cu lope\ile, mu\i, g`f`ind. Primarul Pravil[ ]i zorea mereu, speriat, parc[ palmele primite de la maior l-ar fi z[p[cit cu des[v`r=ire.
229 R[scoala. Vol. II — C`\i au fost, primarule? ]ntreb[ Titu c`nd v[zu c[ p[m`ntul i-a ]nghi\it pe to\i. — Patruzeci =i =ase, domnule, ]mpreun[ cu Trifon =i cu Toader pe care numai adineaori i-am adus de la cancelarie, zise primarul apropiindu-se cu ]ncredere fiindc[ fusese de fa\[ c`nd Titu a avut ciocnirea cu maiorul. P[rintele Nicodim a r[mas acas[. A b[tut-o el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a ]mbl`nzit pe urm[ =i n-a mai poruncit s[-l ridic[m din cas[, c-ar fi fost =i ru=ine s[-l arunce laolalt[ cu to\i s[rmanii, c[ doar dumnealui n-a avut nici o vin[, c[ citise rug[ciunea la c[p[t`iul boierului Miron =i... Of, Doamne, ap[r[-ne =i ocrote=te-ne, c[ mare greutate a dat peste noi! Dup[ o pauz[, t`n[rul Herdelea ]ntreb[ iar: — Dar revolu\ia asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit s[ face\i at`tea nelegiuiri, at`ta stric[ciune =i r[utate? — De, domnule, s-au iu\it oamenii =i au p[c[tuit f[r[ dreptate! r[spunse Pravil[ am[r`t. Dar nici a=a cum s-au ]ntors lucrurile, parc[ nu-i cu dreptate! C[ prostimea-i prostime =i nu-i mirare s[ gre=easc[, boierii ]ns[ sunt ]n\elep\i =i... Titu nu r[spunse. }ntoarse ochii spre groparii care se luptau greu cu p[m`ntul mor\ilor. Primarul amu\i deodat[, ca =i c`nd =i-ar fi luat seama =i i-ar fi fost fric[ s[ nu fi vorbit prea mult... Pentru cin[, at`t Baloleanu cu Grecescu c`t =i ofi\erii au fost invita\ii lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviz[ un mic discurs pentru prosl[virea memoriei celor dou[ victime ale r[zvr[- tirii criminale care a umplut \ara de ruine =i de doliu. Pe urm[, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomenir[ de cei mor\i. Se vorbi mult despre cruzimile =i pr[d[ciunile \[ranilor... Obser- v`nd c[ t`n[rul ziarist bucure=tean tace ca =i Grigore, Baloleanu se sim\i dator s[ fac[ un apel la unirea tuturor ]n fa\a primejdiei ce o prezint[ turma r[t[cit[ de ni=te instigatori criminali, care vor fi negre=it descoperi\i.
230 Liviu Rebreanu — Trebuiesc uitate micile ambi\ii personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare =i provocate de ]mprejur- [rile anormale! exclam[ d`nsul patetic. Nu-i a=a, domnule Her- delea? Titu ridic[ din umeri, parc-ar fi vrut s[ spuie c[ astea n-au nici o importan\[. Grigore se uit[ mirat la Baloleanu, ne]n\eleg`nd aluziile. — A, nu \i-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iac[, domnilor, sufletul fin =i delicat! Vede\i cum se cunoa=te imediat?... +i dup[ ce dumeri pe Grigore ]n c`teva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul T[n[sescu str`nse peste mas[ m`na lui Titu ]n aplauzele admirative ale tuturor. Pe urm[ to\i ]=i d[dur[ mult[ silin\[ s[ explice t`n[rului ardelean c[ \[ranul ]ndeob=te e a=a de tic[los =i de ]nc[p[\`nat ]n r[ut[\i, c[ numai for\a brut[ poate s[-l ]nfr`neze de la crimele cele mai oribile. — S[ nu uit[m c[ ne afl[m ]ntr-o cas[ de dou[ ori ]ndoliat[ de ace=ti t`lhari, devastat[ =i incendiat[! f[cu maiorul T[n[sescu cu o indignare muiat[ ]ntr-un glas dulce. — E suficient s[ prive=ti ]mprejur, ca s[-\i dai seama c`t sunt de s[lbatici! ad[ug[ Corbuleanu, r[sucindu-=i musta\a, parc-ar fi fost =i femei de fa\[. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se f[cu toarte ascultat povestind ]n ce fel s-au reprimat ]n alte \[ri asemenea r[zmeri\e =i sco\`nd ]n eviden\[ c[ cele c`teva be\e aplicate aici pe spinarea barbarilor no=tri pot fi privite ca ni=te inofensive m`ng`ieri p[rinte=ti. Pe Titu Herdelea discu\ia ]l ]nfl[c[ra. El sim\ea c[ domnii ace=tia n-au dreptate, dar nu-=i putea concretiza obiec\iile ]ntr-o replic[ conving[toare. — Pe mine numai nedreptatea m[ revolt[! strig[ el de c`teva ori, ca =i c`nd prin aceasta ar fi vrut s[ se deosebeasc[.
231 R[scoala. Vol. II Apoi, mai t`rziu, inspirat de focul discu\iei, declar[ cu o siguran\[ care-l uimea =i pe el ]nsu=i: — Eu ]n\eleg =i admit orice sanc\iune, cu singura condi\ie s[ fie dreapt[ =i legal[. Dumneavoastr[, care reprezenta\i statul =i ave\i la dispozi\ie toat[ puterea statului, dumneavoastr[ nu vi-e permis s[ c[de\i ]n vina \[ranilor, care au c[lcat legile =i au s[v`r=it crime. C[lc`nd legile, s[v`r=i\i =i dumneavoastr[ crime, iar crimele dumneavoastr[ sunt mai grele, pentru c[ le s[v`r=i\i sub scutul statului =i abuz`nd de for\ele lui de constr`ngere. |[ranii, c`nd s-au r[sculat =i au s[v`r=it nelegiuirile, au riscat, ]n fiecare moment, s[ ]nt`lneasc[ for\a statului, armata, sau poli\ia, sau jandarmii, care s[-i pedepseasc[. Dumneavoastr[, ]n loc s[ le aplica\i rigorile legilor, batjocori\i =i schingiui\i pe ni=te oameni ]nc[tu=a\i =i f[r[ posibilitate de ap[rare, pentru c[ =ti\i c[ nu ve\i ]nt`lni pe nimeni care s[ v[ pedepseasc[! — Iubitule, iubitule! sur`se Baloleanu cu indulgen\[. Eu sunt om de legi =i de drept! Ei bine, statul are nu numai dreptul, dar chiar datoria s[-=i apere existen\a, c`nd i-e amenin\at[, prin orice mijloace! Legal =i drept este orice contribu\ie la men\inerea =i ]nt[rirea statului! — A=a mi-a vorbit odinioar[ =i un ofi\er de jandarmi unguri! r[spunse ironic Titu. Deosebirea este doar c[ el vorbea ungure=te, iar dumneavoastr[ rom`ne=te! — Dar nici s[ toler[m revolu\ia... — Legea ]nvinge revolu\ia. Numai f[r[delegea provoac[ =i propag[ revolu\iile! zise Titu Herdelea cu m`ndria omului care a f[cut o mare decoperire. 4 A doua zi, ]nainte de amiazi, un convoi de vreo cincizeci de \[rani fu pornit spre Pite=ti, ]ncadrat de solda\i cu armele ]nc[r- cate, sub comanda unui plutonier b[tr`n =i r`nzos. Dovedi\i sau b[nui\i a fi fost capii r[zvr[tirii =i a fi s[v`r=it diferite crime, erau
232 Liviu Rebreanu fereca\i ]n lan\uri =i apoi to\i ]mpreun[ lega\i de un singur lan\ gros =i lung, doi c`te doi. C`\iva solda\i purtau =i b`te grele cu care s[ ]mboldeasc[ la mers pe eventualii =ov[itori. Cur`nd dup[-amiazi ]=i luar[ r[mas bun de la Grigore Iuga, unde pr`nziser[, Baloleanu, Grecescu =i maiorul T[n[sescu. Se duceau, spunea prefectul, s[ constate efectele pacific[rii ]n toate comunele care au fost contaminate de spiritul r[zvr[tirii. Mai ales c[ au primit rapoarte confiden\iale cum c[, ]n unele sate, mo=ierii, ]ntor=i acas[ sub ocrotirea armatei =i g[sindu-=i avutul pr[dat, au ]nceput s[ se fac[ singuri instructori, judec[tori =i executori ai presupu=ilor vinova\i. — Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobil[ indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dac[ fiecare s-ar apuca s[-=i fac[ singur dreptate dup[ capriciile sale? Legea trebuie s[ fie egal[ pentru to\i!... (}nt`lnind privirea ironic[ a t`n[rului Herdelea.) Una e ap[rarea interesului general =i alta e interesul particular, cu r[zbun[rile lui dispre\uitoare de legi!... Ziua urm[toare plec[ =i Titu Herdelea. Grigore l-ar mai fi re\inut, dac[ nu s-ar fi g`ndit c[ ]n ]mprejur[rile acestea, c`nd la \ar[ e numai jale, =i durere, =i ruin[, aceasta ar ]nsemna mai mult egoism dec`t prietenie. — Ai fost prea bun c[ ai stat l`ng[ mine ]n zilele de primejdie =i de suferin\[, ]i zise la desp[r\ire. Nu vreau s[ abuzez de prietenia dumitale... }\i mul\umesc =i nu voi uita niciodat[ devotamentul adev[rat cu care ai ]n\eles =i ai suportat toanele =i t[cerile mele!... De altfel nici eu nu voi z[bovi mult pe aici acuma. Singur[tatea =i toate umbrele care r[t[cesc aici ]n aer m-ar neurasteniza complet. Trebuie ]ns[ s[ iau dispozi\ii pentru muncile ]nc[ ne]nce- pute =i pentru repara\ia celor ce se mai pot repara... Cu aceea=i bri=c[ galben[ =i cu acela=i Ichim pe capr[ p[r[si Titu =i acuma Amara. Uli\a era tot pustie, parc[ oamenii ]nc[ n-ar fi ]ndr[znit s[ ias[ de prin case sau ascunz[tori. Curtea prim[riei era tot plin[ de \[rani culca\i la p[m`nt, cu fa\a ]n jos =i p[zi\i de
233 R[scoala. Vol. II solda\i. Ancheta continua cu aceea=i intensitate, numai anche- tatorii s-au schimbat. C[pitanul Lache Gr[dinaru a luat locul maiorului, iar plutonierul Boiangiu pe al procurorului. P`n[ la Coste=ti, ]n toate satele v[zu semne de anchete similare. }n gara Coste=ti se ]nt`lni cu Cosma Buruian[, care ]l descusu ]ndelung asupra st[rilor din Amara =i-i spuse c[ m`ine se va ]ntoarce =i el acas[, deocamdat[ singur, p`n[ va constata c[ ]ntr-adev[r nu mai e nici o primejdie... }n Bucure=ti, primul drum ]l f[cu ]n aceea=i zi la Gogu Ionescu. }i era penibil s[ fie crainicul nenorocirii, dar ]=i zicea c[, dup[ telegrama laconic[ a lui Grigore, am[nuntele pe care le aducea d`nsul vor fi totu=i o consolare. Casa din strada Argintari cu scara monumental[ =i scoica deasupra intr[rii, care cu vreo =ase luni ]n urm[, c`nd venea mi=cat =i ]nfrico=at s[ se intereseze de sosirea boierilor, i s-a p[rut at`t de vesel[ =i de fericit[, acuma avea o ]nf[\i=are posomor`t[, cu toate c[ razele asfin\itului ]i m`ng`iau zidurile =i se jucau ]n geamuri, iar ]n gr[dini\a cu potecile curate, straturile de iarb[ t`n[r[ verzuiau ca ni=te covora=e de catifea ]ntinse la soare. G[si numai pe Eugenia acas[. }l puse s[-i poves- teasc[ tot ]nainte de a sosi Gogu. Eugenia era ]ngrozit[, dar mai mult de durerea so\ului ei. Ea l-a oprit s[ plece la Amara pentru ]nmorm`ntarea Nadinei. I-a fost fric[ s[ nu se mai ]nt`mple ceva pe acolo... Sosi =i Gogu cur`nd. }n cele c`teva zile de c`nd nu l-a v[zut Titu, parc-ar fi ]mb[tr`nit cu zece ani. }=i uitase cochet[riile =i-=i pierduse jovialitatea. Cum d[du cu ochii de Titu, ]ncepu s[ pl`ng[ cu hohote, ca o femeie incapabil[ s[ se st[p`neasc[. Numai acuma sim\ea c`t de mult a iubit-o pe Nadina, mai mult dec`t pe o sor[, ca pe un copil al s[u. Ascult`nd pe Titu, care trebui s[ repete povestirea, ofta mereu: „Bietul tata!... Cum o s[ suporte el vestea asta!“ B[tr`nul Tudor Ionescu ]ntreba mereu dac[ s-a ]napoiat Nadina, r[sf[\ata inimii lui bolnave, de la \ar[, pentru c[ a aflat =i el despre ]ntinderea r[scoalei din Arge=...
234 Liviu Rebreanu Seara Titu Herdelea trebui s[ povesteasc[ =i so\ilor Gavrila=, la mas[, ce a p[\it =i ce a v[zut la \ar[. Astfel se culc[ t`rziu =i numai ]n pat ]=i arunc[ ochii pe gazetele de dup[-amiazi. Z`mbi trist citind c[, gra\ie m[surilor cumin\i luate de noul guvern, tul- bur[rile sunt aproape pretutindeni potolite, f[r[ v[rsare de s`nge. I se p[rea o batjocur[. }n suflet ]i mocnea mereu revolta ]n[bu=it[. Se vis[ la Amara, ]n curtea prim[riei, ]n mijlocul mul\imii t[v[lite la p[m`nt. Maiorul t[ia capetele plecate cu sabia lui =tirbit[ =i ruginit[ de s`nge. C`nd o ridic[ asupra unui copila= care pl`ngea sf`=ietor, Titu s-a aruncat asupra maiorului, i-a smuls-o din m`n[ =i a azv`rlit-o... „Te arestez! Te arestez!“ r[cnea maiorul. Titu se v[zu ]nh[\at de solda\i furio=i =i apoi deodat[ crava=a maiorului ]ncepu s[-i sf`rtece obrajii... La Drapelul, a doua zi, Ro=u ]l ]mbr[\i=[, parc[ s-ar fi ]ntors din morm`nt. }l introduse =i la Deliceanu, s[-i istoriseasc[ meto- dele de pacificare ale noului guvern. Ve=nic ispitit de a ridica Drapelul prin ceva de mare senza\ie, secretarul redac\iei se g`ndea s[ publice impresiile t`n[rului redactor, inclusiv conflictul cu maiorul sanguinar. — Nu, nu, Ro=ule! ]l opri directorul. Noi ne-am obligat moral- mente s[ le d[m concursul pentru potolirea dezordinilor. Trebuie s[ ne respect[m angajamentul! Noi nu putem fi murdari =i criminali cum au fost ei! — Bine! f[cu Ro=u. +tiam anticipat. Drapelul e condamnat s[ vegeteze ]n vecii vecilor! Peste c`teva zile Titu, prezent`ndu-se regulat la Drapelul, g[si pe Ro=u mai negru ca totdeauna. Crezu c[ a avut vreo nepl[cere particular[ =i-l l[s[ ]n pace, a=ez`ndu-se s[ fabrice articola=ele anodine cotidiene pe care se obi=nuise acuma a le produce ]n redac\ie. }ntr-un t`rziu, secretarul izbucni singur: — Ce oroare!... Ce tic[lo=ie!... Ce barbarie!...
235 R[scoala. Vol. II Nu i se potriveau exploziile teatrale. Glasul lui suna gol ca al unui actor f[r[ talent. Parc[ =i-ar fi dat seama, se scufund[ iar ]n t[cere =i numai dup[ vreun sfert de or[ relu[ sarcastic: — Ei, ce facem cu revolu\ia noastr[, puiule?... S-a terminat, ai?... I -am pus cruce?... Adic[ ce cruce?... Mii de cruci! Titu Herdelea se apropie ca de obicei spre a ar[ta c[-l inte- reseaz[. — Ai observat, sper, c[ rubrica tulbur[rilor \[r[ne=ti a disp[rut aproape complet din ziare?... Ceea ce ]nseamn[ c[ represiunea a fost eficace. Lini=tea s-a restabilit ]n toat[ \ara... Ce lini=te?... Mii de morminte proaspete semnaleaz[ c[ ordinea cea mai perfect[ domne=te iar[=i ]n Rom`nia! Apoi, dup[ o mic[ pauz[, cu fa\a congestionat[ de indignare: — M[i b[iete, ce-ai v[zut tu ]n Arge= a fost o glum[ de salon fa\[ de cruzimea =i barbaria ce s-a ab[tut asupra tuturor satelor din \ar[ de c`nd au luat [=tia conducerea!... Cei ]mpu=ca\i sau ]n general uci=i de expedi\iile represive sunt cei ferici\i =i noroco=i, pentru c[ au sc[pat de schingiuirile sp[im`nt[toare pe care trebuie s[ le ]ndure cei vii... }n sf`r=it, a fost o baie de s`nge colosal[, ceva cum nu s-a mai pomenit nic[iri ]n lume ]n veacul din urm[, nici chiar ]n colonii sau fa\[ de triburile s[lbatice. +i toate pe t[cute, s[ nu afle Europa =i lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, pu=tile au trosnit ne]ncetat... Victimele sunt aruncate ]n gropi colective, f[r[ cruce, s[ nu lase nici o urm[... +i nimeni nu poate protesta, nimeni nu cuteaz[ s[ cr`cneasc[, fiindc[ sunt ]n joc interesele \[rii =i fiindc[ interesele \[rii cer ca at`tea milioane de \[rani s[ munceasc[ fl[m`nzi =i goi pentru a procura c`torva mii de tr`ntori bog[\iile care s[ fie risipite ]n lux =i luxur[! — Dac[ n-am unde s[ scriu? zise t`n[rul Herdelea. Eu a= protesta! — Mai bine c[ n-ai unde, puiule, c[ci cu tine ar ispr[vi repede: te-ar expulza din \ar[ ca pe orice str[in indezirabil!
236 Liviu Rebreanu — Eu? str[in? ]n Rom`nia? z`mbi Titu cu superioritate ironic[. — Nu uita, puiule, c[ tu nu e=ti cet[\ean rom`n, oric`t te-ai crede tu mai rom`n ca al\ii! A=a c[ ]ndat[ ce vei deveni periculos ordinii publice, nu vei mai fi frate, ci du=man, =i ca atare... Dar fii lini=tit!... }ntr-o s[pt[m`n[, dou[ numai tribunalele vor mai p[stra amintirea r[zmeri\ei de ieri prin judecarea zecilor de mii de \[rani, str`n=i cu arcanul de pretutindeni, care umplu toate ]nchisorile \[rii... }ncolo, toat[ lumea va fi profitat[ =i mul\umit[. Cei devasta\i vor fi repede =i gras desp[gubi\i de c[tre stat ca s[-=i refac[ gospod[riile, ba chiar s[ le ]mbun[t[\easc[. Iar \[ranii, dac[ vor fi cumin\i, vor primi o nou[ avalan=[ de discursuri, =i promisiuni, =i vorbe goale, fiindc[, s[ nu uit[m, parlamentul va fi dizolvat cur`nd-cur`nd =i se vor face alegeri noi... }ntr-adev[r, peste vreo zece zile nici chiar Ro=u nu mai pomenea despre mi=c[rile \[r[ne=ti. Ziarele discutau tot mai insistent despre alegerile ]n perspectiv[. Ici-colo, mai ales ]n presa partidelor, se cerea descoperirea =i pedepsirea instigatorilor. Prim[vara trezea noi pofte de via\[. Gr[dinile de var[ ]=i preg[teau deschiderile. Cafenelele =i c`rciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, ]ntre Bulevard =i Palat, femeile frumoase ]ntinereau ]n toalete ispititoare. Plimb[re\ii cotidiani de ambele sexe ]=i =opteau pe trotuare obi=nuitele chem[ri: „iubire“, „p[pu=ica“... Titu Herdelea st[tea acuma mai pu\in pe acas[, de=i camera lui era dr[gu\[ =i prietenoas[. Tocmai ]ntr-o dup[ amiaz[ pe care se hot[r`se s[ o jertfeasc[ unei c[r\i interesante, se pomeni cu vizita doamnei Alexandrescu, ]nso\it[ de sur`z[toarea Mimi. T`n[rul se mir[. Fosta-i gazd[ ]i spuse c[ s-a ab[tut pe-aici =i, fiindc[ a avut drum, =i i-a fost dor de d`nsul, c[ nu l-a uitat c`t a fost totdeauna de gentil, dar mai cu seam[ fiindc[ Mimi a cic[lit-o: „Hai, m[mico, s[-l vedem dac[ m-a uitat...“ Pe urm[ aduse vorba despre Jenic[, oc[r`ndu-l c-a fost o lichea =i s-a purtat ca un ordinar, c[ ]ntr-o bun[ zi n-a mai dat pe la ea =i i-a trimis pe hodorogul de tat[-s[u s[-i notifice sf`r=itul aventurii. Ce mai faier
237 R[scoala. Vol. II le-a tras ea tuturor, n-o s[ uite nici ]n cer!... Mimi, s[r[cu\a, nu l-a putut suferi de la ]nceput pe Jean, c[ i s-a p[rut anti=at de persoana lui =i lipsit de educa\ia fin[ pe care Mimi a primit-o de la m[mica ei. Dar ea, naiv[, de, ca femeia cinstit[, n-a luat seama la nimic =i s-a ]ncrezut ]n vorbele lui. Ce regret[ mai mult e c[, din pricina lichelei =i a ofticoasei de sor[-sa, a desp[r\it dou[ inimi care se iubeau. C[ Mimi, dr[g[la=a de ea, i-a m[rturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: „M[mico, tare-i simpatic chiria=ul t[u!“ +i de atunci n-are peri ]n cap de c`te ori i-a spus: „M[mico, mi-e drag =i mi-e drag!“ }n sf`r=it, acuma a dat Dumnezeu de a r[mas liber[ =i Mimi, a sc[pat =i ea de Jenic[, a=a c[ acuma... — Ei, hai, pupa\i-v[, hai, c[ eu m[ ]ntorc cu spatele! zise deodat[ doamna Alexandrescu, drept ]ncheiere. Mimi se ag[\[ de g`tul lui Titu frec`ndu-=i buzele de buzele lui. T`n[rul Herdelea se ru=ina de toat[ scena asta =i ]ng`na, f`st`cit, cuvinte galante de care ]i era =i mai ru=ine. }n sf`r=it, doamna Alexandrescu ]l pofti s[ le viziteze. La plecare, Mimi r[mase ]n urm[, iar se frec[ de el =i-i =opti languros: — S[ vii negre=it, bebe! }nt`mplarea aceasta hot[r] pe Titu Herdelea s[ se duc[ chiar a doua zi la Tan\a, ]n dosul g[rii, la p[rin\ii ei. De dou[ s[pt[m`ni, de c`nd s-a ]ntors de la \ar[, nu s-a ]nt`lnit deloc cu Tan\a. Ea nu s-a mai ar[tat, iar el n-a ]ndr[znit s-o caute. Fu primit bine de toat[ familia. Tan\a se minuna, =i se bucura, =i se ]mbujora de fericire. Jean i-a str`ns m`na parc[ numai ieri s-ar fi desp[r\it. Vorbir[ mai mult de nunta lui, care era fixat[ peste c`teva s[pt[m`ni dup[ Pa=ti. Jean ]i propuse s[-i fie cavaler de onoare. Titu accept[ cu condi\ia s[ aib[ de pereche o domni=oar[ de onoa- re simpatic[. Adic[ pe Tan\a. Ochii doamnei Ionescu se ]nduio=ar[ de mul\umire; chiar b[tr`nul Ionescu se sili s[ sur`d[ =i reu=i. Grigore Iuga sosi la Bucure=ti abia peste trei s[pt[m`ni dup[ Titu. De=i avea figura obosit[, ]n ochi ]i p`lp`ia parc[ o nou[ ]ncredere.
238 Liviu Rebreanu — S -au ]ntors, fire=te, to\i cei fugi\i, r[spunse d`nsul curiozit[\ii t`n[rului Herdelea. S-a ]ntors =i Platamonu, dar f[r[ fiul s[u, mutilat, care, probabil, bole=te undeva, ]n vreun sanatoriu... Numai mor\ii nu se mai pot ]ntoarce! C[ut`nd s[-i alunge triste\ea, Titu ]ncerc[ s[ schimbe vorba, Grigore ]ns[ continu[ lini=tit: — Am ]nceput =i am terminat sem[n[turile de prim[var[!... Oamenii s-au ]ntors la ogoare, parc[ episodul r[zvr[tirii ar fi fost un vis ur`t. S-au reluat muncile cu mai mult[ r`vn[, cu un fel de desperare mut[... Din nenorocire, aproape un sfert dintre \[rani sunt ]nchi=i pe la Pite=ti. Toate beciurile ora=ului s-au transformat ]n temni\e. Noi nu ]nv[\[m nimic din nici o nenorocire... F[r[ s[- \i mai spun c[ lipsa at`tor bra\e, ]n ]mprejur[rile astea, e =i o mare pierdere pentru economia \[rii!... }n sf`r=it, ne silim s[ =tergem urmele uraganului pe c`t se poate. De altfel, natura ]ns[=i ne ajut[. Pretutindeni e o n[val[ de via\[ nou[. Pomii =i copacii au ]nflorit. Ruinele focurilor, t[ciunii, scrumul, peste toate a pus st[p`nire prim[vara... — Dar sufletele oamenilor? ]ntreb[ Titu. — Dumnezeu =tie, numai Dumnezeu! zise Grigore. Mie mi s-a p[rut, de c`te ori am vorbit cu vreun \[ran — care a fost b[tut, =i doar to\i au fost, c[ nu regret[ nimic, ba dimpotriv[... A r[mas ]n mintea tuturor ]ntrebarea pe care n-o mai poate smulge nici o represiune: „Apoi cum s[ tr[im f[r[ p[m`nt?“ 5 Grigore Iuga avu lungi consf[tuiri agricole cu Victor Prede- leanu. R[mas prin voia sor\ii singurul st[p`n al domeniului Amara, voia s[-=i puie ]n practic[ planurile de reorganizare a exploat[rii. }i trebuia ]ns[ neap[rat un agronom cinstit =i priceput, care s[-i fie colaborator credincios, cu care s[ se ]n\eleag[ =i pe care s[ se poat[ bizui deplin pentru orice eventualitate. Socotea s[ se stabi-
239 R[scoala. Vol. II leasc[ ]n Bucure=ti, ca =i Predeleanu, =i numai ]n timpul muncilor principale s[ stea la \ar[. Castelul ars nu se mai g`ndea s[-l refac[. Dac[ va fi nevoie, va moderniza vechiul conac cru\at de furia focului. Predeleanu se interes[, c[ut[ =i g[si omul care-i trebuia lui Grigore. Era un t`n[r simpatic, vioi, inteligent =i chipe=, cu c`\iva ani de practic[ agricol[ ]n Germania =i al\i c`\iva ani de conducere, cu bune rezultate, a unei mari ferme-model a statului. — Uite-l! Se nume=te Stelian Halunga... }\i place? ]ntreb[ Predeleanu, prezent`ndu-l. — }mi place! z`mbi Grigore. +i sper c[ vom fi buni prieteni! }nainte de a se duce la Amara s[ instaleze pe noul admi- nistrator, Grigore mai avea s[ limpezeasc[ unele chestiuni, care, tocmai pentru c[ erau r[m[=i\e de ale trecutului, ar fi putut ]ncurca viitorul. Cu Gogu Ionescu a trebuit s[ discute despre morm`ntul Nadinei. Cum Nadina numai prin lipsa unei mici formalit[\i procedurale a mai putut figura ca so\ia lui, Grigore nu se credea ]ndrept[\it s[ decid[ nimica ]n privin\a ei. Gogu, de=i ]nc[ neconsolat, credea c[, de vreme ce destinul a m`nat-o la \ar[, ]n zilele cele mai periculoase, nic[iri n-ar avea odihn[ mai mare sufletul ei at`t de neast`mp[rat ]n via\a aceasta, dec`t acolo unde a g[sit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge cu to\ii. De altfel, cu aceea=i ocazie, el ar vrea s[-=i v`nd[ mo=ia lui de la Lespezi, poate =i pe a Nadinei de la Babaroaga. Eveni- mentele acestea l-au zdruncinat prea mult. N-ar mai avea inim[ s[ tr[iasc[ =i s[ se simt[ acas[ ]n locurile =i ]ntre brutele care au asasinat pe sor[-sa. — Atunci vinde \[ranilor! zise Grigore. Au pl[tit =i ei cu destul s`nge m[car dreptul de a cump[ra p[m`nt! — Nu, nu! f[cu Gogu cu groaz[. Nu vreau s[ mai am de-a face cu \[ranii, nici un fel de leg[tur[, nici m[car de v`nzare- cump[rare. Eu a= vinde cel mai bucuros unei b[nci care n-are
240 Liviu Rebreanu dec`t s[ parceleze propriet[\ile pentru \[rani... Degeaba, drag[ Grigori\[, eu n-am afinit[\i cu p[m`ntul ca tine, =i nici cu \[ranii. Eu sunt or[=an get-beget. Poate =i de aceea eu nu voi uita =i cu at`t mai pu\in nu voi ierta crimele lor care mi-au zdrobit inima! Lui Dumescu, la Banca Rom`n[, i-a f[cut mai multe vizite. Dumescu, ]n amintirea prieteniei cu Miron, s-a oferit s[-l ajute ]n toate ]ncurc[turile financiare. Grigore n-a vrut s[ primeasc[ nici un fel de desp[gubire de la stat, cum se ]mbulzeau s[ cer=easc[ cei mai mul\i dintre sinistra\i, care ]=i umflau pagubele, ca s[ pro- fite de pe urmele nenorocirii. Din toate c`te-i devastase focul nu- mai castelul cel nou a fost asigurat. Totu=i, dac[ societatea ]=i va respecta angajamentul =i-i va pl[ti desp[gubirea contractual[, din suma realizat[ el ar achita datoria la banc[, iar cu diferen\a =i-ar reface m[car ]n parte acareturile =i inventarul. Dumescu b[nuia ]ns[ c[ societ[\ile de asigurare nu vor consim\i s[ pl[teasc[, consi- der`nd r[scoala ca un caz de for\[ major[, care anuleaz[ de drept obliga\iile lor. Ar fi bine dac[ guvernul ar veni cu o lege care s[ reglementeze complica\iile pe care le-au creat ]nt`mpl[rile acestea excep\ionale. }n orice caz el, Dumescu, se va interesa de toate. Grigore interveni apoi la Mitropolie =i ob\inu s[ fie adus la Amara, ]n locul vacant de preot, fiul b[tr`nului Nicodim, ca astfel m[car dup[ moarte s[ i se ]mplineasc[ dorin\a care l-a muncit at`ta ]n via\[. De altfel, t`n[rul a alergat acas[, tocmai din Gorj, unde-=i avea parohia, s[ slujeasc[ =i el la groapa p[rintelui s[u =i s[ fie de ajutor Niculinei, p`n[ ce va putea sc[pa =i Filip, aflat ]nchis la Pite=ti cu ceilal\i oameni n[p[stui\i... Pentru a contribui la potolirea =i m`ng`ierea sufletelor, Grigore Iuga, plec`nd ]n sf`r=it la \ar[ cu noul administrator, se opri la Pite=ti s[ libereze din ]nchisoare cel pu\in pe ]nv[\[torul Drago=. Prefectul Baloleanu se l[sa greu. }=i formase convingerea c[ r[scoala, ]ndeosebi ]n jude\ul Arge=, a fost opera unor instigatori =i avea ambi\ia s[-i descopere, servind astfel interesele partidului
241 R[scoala. Vol. II s[u care ]ncepuse a fi acuzat, prin anume ziare anarhice, c[ ar fi autorul moral al tristelor evenimente. Drago= ]i fusese indicat ca cel mai periculos agitator. Numai dup[ dou[ zile de tratative =i insisten\e, consim\i s[-i dea drumul, dar pe garan\ia personal[ a lui Grigore... Amara ]=i reluase ]nf[\i=area obi=nuit[. C`rciumarul Busuioc, cu p[l[ria pe ceaf[, cu burta ]n afar[, t[if[suia iar din prag cu oamenii care treceau pe uli\[. Primarul Ion Pravil[ se ab[tea mai des s[ trag[ c`te o \uic[, s[-=i dreag[ puterile pentru a putea \ine piept tuturor greut[\ilor iscate de potopul revolu\iei. — Cu oamenii ce se mai aude, m[ dom’ primar?... ]ntreba mereu c`rciumarul. Le d[ drumul ori ]i mai \ine prin cele pu=c[rii s[ le putrezeasc[ oasele? — Apoi, de, Cristache, dac[ nu m-au ascultat oamenii? r[spun- dea primarul grijuliu. Au luat-o razna =i s-au f[cut mai de=tep\i p`n[ ce au aflat ce-au c[utat... Acu numai cona=ul Grigori\[ s[ se milostiveasc[ =i s[-i scape cum l-a sc[pat =i pe dom’ Nic[. — Da pagubele oare ni le pl[te=te sau o s[ ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc care se ]nscrisese =i aici, =i la Pite=ti, sper`nd astfel s[ se aleag[ cu un c`=tig bun pe urma suferin\elor sale. — Apoi tot la cona=ul Grigori\[ e n[dejdea! zicea Pravil[. D -aci ]ncolo numai bun[tatea dumnealui mai poate s[ ne ajute... La cancelarie treb[luia secretarul Dimitrescu, cople=it de h`r\oage, c[ci primarul era c`nd la postul de jandarmi, c`nd la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi \inut anchetele ]nc[ un an de zile dac[ Grigore nu l-ar fi pov[\uit s[ le ispr[veasc[ =i s[ se domo- leasc[. — C`nd ]\i spuneam eu c[ Amara e sat de t`lhari, nu m[ credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai p[scut =i t[lic[!... Dar las[, c[ de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac p[rea ]ntinerit sub tencuiala nou[ =i ]n cadrul pomilor ]nflori\i. Ruinele castelului au fost cur[\ate, iar pe locul 16 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
242 Liviu Rebreanu lor c`teva ronduri de flori d[deau parcului o ]nf[\i=are mai vast[ =i mai prietenoas[. Administratorul Halunga a luat ]n m`n[ conducerea, parc-ar fi fost aici de c`nd lumea. Inspira ]ncredere =i \[ranilor prin vorba-i bl`nd[, printr-o bun[tate potrivit[ ]mpre- jur[rilor, prin pilda lui de munc[ =i energie. Doar Isb[=escu, ocupat cu refacerea registrelor distruse, ]l urm[rea cu o du=m[nie ascuns[, socotindu-se jignit =i mic=orat pentru c[ ]i uzurp[ locul ce i s-ar fi cuvenit lui =i numai lui dup[ toate legile =i drept[\ile, mai ales c[ a suferit at`t din pricina lealit[\ii lui fa\[ de Iuga. Duminicile, Grigore str`ngea pe \[rani la curte, s[ le asculte el ]nsu=i necazurile =i p[surile. Auzea acelea=i pl`ngeri, spuse cu mai mult[ rezerv[, despre lipsa porumbului, =i greutatea datoriilor, =i nevoia de p[m`nt. Nici unul, niciodat[ nu aducea vorba despre ]nt`mpl[rile r[zmeri\ei, iar c`nd ]ntreba el, primea aproape mereu acela=i r[spuns: — S-au iu\it oamenii, cucoane Grigori\[, c-a=a a fost scris! Singur Lupu Chiri\oiu a ]ndr[znit s[ spuie odat[: — N -a sosit ]nc[ ceasul drept[\ii, cucoane Grigori\[, dar trebuie s[ soseasc[ odat[ =-odat[, c[ lume f[r[ dreptate nu se poate! Cosma Buruian[ venea mereu s[ cear[ sfaturi =i ajutoare, =i mai ales s[ se jeluiasc[. Toate speran\ele lui erau ]n desp[gubirile de la stat, altfel =i-ar fi luat lumea ]n cap, c[ \[ranii i-au risipit =i cenu=a din vatr[. De la d`nsul a aflat Grigore c[ colonelul +tef[nescu, ]ntr-o clip[ de dezn[dejde, a ]mpu=cat cu m`na lui trei \[rani de la Vl[du\a, pe care i-a dovedit c[ au pus foc conacului... La sf`r=itul lui mai, dup[ ce Halunga se familiariz[ bine cu ]mprejur[rile de la Amara, Grigore Iuga plec[ din nou la Bucure=ti. Zicea c[ prezen\a lui e mai necesar[ ]n capital[, ca s[ fie aproape de Dumescu =i s[ urgenteze rezolvarea chestiilor financiare. }n sufletul s[u ]ns[ recuno=tea c[ este ceva mai important care-l atr[gea la Bucure=ti, at`t de important, c[ de asta depinde via\a lui.
243 R[scoala. Vol. II Totu=i, la Bucure=ti l[s[ s[ treac[ zile dup[ zile f[r[ s[ ]ndr[z- neasc[ a provoca o limpezire. Se ocupa tot de lucruri m[runte, parc[ ]nadins ar fi c[utat s[ am`ne pe cele mari. Se ducea mai rar pe la Predeleanu, pretext`nd al diferite preocup[ri grave privitoare la Amara. De c`nd s-a dizolvat Parlamentul, la ]nceputul lui iunie, =i Baloleanu, renun\`nd la prefectur[ spre a candida pentru Camer[, =i-a reluat re=edin\a ]n capital[, Grigore ]l vizita aproape zilnic, ca odinioar[ pe Predeleanu. Nu dintr-o recrudes- cen\[ de simpatie, c[ci Baloleanu, de ]ndat[ ce nu mai era ]ntr- un loc de r[spundere direct[, re]ncepu teoriile radicale =i sporov[ia iar[=i despre chestia \[r[neasc[ cu frazele goale, care pe Grigore ]l sup[rau. — Prima noastr[ lege are s[ fie o amnistie general[, care s[ vindece r[nile nenorocirilor recente =i s[ aduc[ adev[rata pace ]n suflete! declar[ ]ntr-o zi Baloleanu cu m`ndrie seniorial[. Noi, care am s`ngerat p`n[ ]n fundul inimii c`nd a trebuit s[ facem ordine ]n \ar[, =tim s[ facem =i dreptate, drag[ Grigori\[! Miile de nenoroci\i care umplu toate ]nchisorile trebuie s[ se ]ntoarc[ la vetrele lor, poc[i\i =i ]ndrepta\i, spre a-=i relua munca ]n folosul =i pentru prop[=irea Rom`niei! Prin influen\a lui Baloleanu, t`n[rul Iuga voia s[ dob`ndeasc[ o slujb[ pentru Titu Herdelea care, afl`nd de la Ro=u situa\ia lui adev[rat[ la Drapelul, era desperat c[ r[m`ne iar pe drumuri. }n cele din urm[ Baloleanu, prin secretarul general de la Ministerul Domeniilor, reu=i s[-l plaseze ]ntr-un loc de referent la Direc\ia Dobrogei! — +i ce voi avea de f[cut acolo? ]ntreb[ emo\ionat Titu, pe care Grigore ]l aduse s[ afle direct vestea bun[. — S[ te duci o dat[ pe lun[ =i s[-\i ]ncasezi leafa! strig[ Baloleanu jovial. +i altminteri s[ faci versuri, dac[ mai po\i! Sau s[ te ]nsori, dac[ pofte=ti!
244 Liviu Rebreanu T`n[rul Herdelea ro=i, ca =i c`nd i-ar fi ghicit ]n suflet. Totu=i avu prezen\a de spirit s[ riposteze: — Cred c[ urarea aceasta ar fi mai potrivit[ pentru domnul Iuga! Grigore r[spunse numai dup[ o pauz[ =i aproape grav: — Poate c[ n-ar fi r[u... 6 Pe la mijlocul lui iunie, f[r[ s[ fi ispr[vit nimic, Grigore Iuga se hot[r] s[ se ]ntoarc[ la Amara =i nici s[ nu mai vie pe la Bucure=ti p`n[ la toamn[. Se duse la familia Predeleanu s[-=i ia r[mas bun. Victor era singur, Tecla =i Olga afl`ndu-se pentru cump[r[turi prin ora=. Dup[ ce discutar[ despre toate actualit[\ile =i mai ales despre pagubele pe care le-au avut Predelenii la Delga (de altfel prea pu\in ]nsemnate), Grigore ]ntreb[ deodat[, ca din senin, schimb`nd vorba: — Crezi c[ Olga ar vrea s[ fie so\ia mea, Victore?... Dar te rog s[-mi spui sincer =i f[r[ nici un menajament, fiindc[... Predeleanu sur`se cu o =iretenie str[vezie: — Ea ce crede?... Ai ]ntrebat-o? Atunci Grigore Iuga ]i m[rturisi pe ner[suflate c[ o iube=te de mult, c[ s-a luptat cu sine ]nsu=i ]n zadar, c[ i s-a ur`t cu via\a, c[ ar vrea s[ ]nceap[ o via\[ nou[... Predeleanu ]l l[s[ s[-=i r[coreasc[ inima, ascult`ndu-l cu toat[ seriozitatea de rigoare ]n asemenea ocazii. — Uite, drag[ Grigori\[, zise ]n sf`r=it Victor. Spuneai c[ vrei s[ pleci m`ine la Amara. Am`n[ plecarea cu o zi. Poim`ine pleac[ =i Olgu\a acas[. Po\i s-o ]nso\e=ti, s[-i \ii de ur`t =i chiar s[ faci o vizit[ p[rin\ilor ei la Craiova. Am eu, a=a, o b[nuial[ c[ n-are s[-\i par[ r[u. Trenul pleca la cinci. Grigore a=tepta ]n gar[ de la patru. }nt`i sosi Titu Herdelea cu un mic buchet de flori albe. }ntr-un moment
245 R[scoala. Vol. II de plin[tate sufleteasc[, Grigore i-a spus ieri, c`nd au dejunat ]mpreun[, c[ e fericit =i c[ iube=te pe domni=oara Postelnicu. T`n[rul Herdelea a vrut s[ fie primul care s[ felicite pe Olgu\a m[car printr-o floare, c[ci prin cuvinte ]nc[ nu-=i putea permite, ca s[ nu fie indiscret... Dar mai \inea s[ comunice lui Grigore =i bucuria mare ce a avut-o ieri dup[ ce s-au desp[r\it, c`nd Deli- ceanu, desigur ]n urma insisten\elor lui Ro=u, i-a pus ]n vedere c[ r[m`ne mai departe la Drapelul, cu acela=i salariu, fiindc[ ziarul are nevoie de serviciile lui. Cu o str[lucire plin[ de ]ncredere, Titu exclam[: — De-acum nu -mi pas[ de via\[... Alalt[ieri m[ credeam ]n pulbere =i azi iat[-m[ cu dou[ lefuri!... Am noroc =i pace!... Trecuse =i pe la Tan\a, s[-i spuie ce noroc a avut. Fata l-a ]nso\it p`n[ la gar[ =i-l a=tepta la o cofet[rie, ]n Calea Grivi\ei, s[ mearg[ pe urm[ s[ se bucure ]mpreun[ toat[ ziua. Pe c`nd Titu vorbea cu entuziasm =i Grigore a=tepta ner[bd[tor, sosi un tren ]n gar[. }n mul\imea c[l[torilor care alergau spre ie=ire, Grigore recunoscu pe Ilie Rogojinaru, arenda=ul de la Olena. }ntoarse capul, parc[ i-ar fi fost fric[ de el. Rogojinaru ]ns[ ]l z[ri =i veni glon\, cu un geamantan ]n m`n[, asudat =i z`mbitor. — M[ mai cuno=ti, cucoane? ]ntreb[ d`nsul, l[s`nd jos geamanta- nul =i =terg`ndu-=i fa\a =i chelia cu o batist[ mare. Am auzit =i-am citit ce-a\i p[timit! urm[ apoi cu alt glas =i cl[tin`nd ]ntristat din cap. Regret[ ]n multe cuvinte moartea lui Miron Iuga =i a Nadinei, ]ntreb[ dac[ au avut altfel pagube mari, dac[ au ]nceput s[ primeasc[ desp[gubiri, dac[ au fost uci=i mul\i \[rani cu ocazia represiunii, ]ntrerup`ndu-se mereu cu aceea=i observa\ie: — Nu v[ spuneam eu c[ \[ranii sunt tic[lo=i?... V-aduce\i aminte? Pe urm[ istorisi cu mare lux de am[nunte ce noroc a avut el de =i-a salvat averea. O zi dac[ mai ]nt`rzia, deun[zi, c`nd s-au ]nt`lnit ]n tren spre Pite=ti, nu mai g[sea dec`t praf =i cenu=[.
246 Liviu Rebreanu |[ranii, mai ]ndr[ci\i ]n Dolj dec`t ]n alte p[r\i, ]ncepuser[ a da foc conacelor =i a pr[da. Au venit =i la d`nsul: cucoane ]n sus, cucoane ]n jos, s[ ne dai mo=ia c-altfel e moarte =i pr[p[d... Atunci ce s-a g`ndit: ia s[ fie el mai al dracului ca t`lharii. +i s-a tocmit =i s-a ]n\eles cu ei c[ le d[ de bun[voie mo=ia cu tot ce se afla pe ea, s-o ]mpart[ ]ntre d`n=ii cum le pofte=te inima, oblig`ndu-se s[ desp[gubeasc[ el pe proprietar, dac[ ar avea vreo preten\ie. Ca s[ fie mai siguri au f[cut =i contract la prim[rie, cu sigiliu =i isc[lituri. }n schimb ei l-au ]ng[duit s[ stea ]n conac p`n[ va trece revolu\ia. Peste dou[ zile apoi a sosit armata =i i-a s[turat de p[m`nt... R`dea cu mare mul\umire: — +i iaca a=a am sc[pat cu fa\a curat[, cucoane, de furia t`lharilor! Pe Grigore r`sul arenda=ului ]l enerv[. Observ[ rece: — Dac[ noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu ]nv[\[m nimic, atunci... Rogojinaru ]ntrerupse sup[rat: — Adic[ ce s[ ]nv[\[m, cucoane?... A -i \ine mai bine ]n fr`u ori a-i l[sa s[ ne m[cel[reasc[ pe to\i cum porniser[?... Nu, nu, cucoane! Arunca\i ]n foc c[r\ile cu teorii =i ]ncepe\i a vedea pe \[rani a=a cum sunt =i cum s-au ar[tat chiar acuma!... L[sa\i-i s[ munceasc[, nu-i obi=nui\i s[ a=tepte s[ le dea statul ce nu sunt ]n stare s[ agoniseasc[ ei prin munc[!... S[ nu crede\i c[ \[ranul va fi vreodat[ mul\umit. Dac[ m`ine ]i da\i p[m`nt de poman[, are s[ v[ cear[ pe urm[ vite =i unelte de poman[, pe urm[ bani de poman[... ve=nic c`te ceva!... — P`n[ una-alta au fost satisf[cu\i cu gloan\e! bomb[ni Grigore ]ntunecat. — Poate ai fi vrut dumneata, cucoane, s[ le dea pl[cinte calde =i felicit[ri oficiale? strig[ arenda=ul, umfl`ndu-se. }mi pare r[u! Apoi dac[ dumneavoastr[, care a\i p[timit ca nimeni altul, pute\i vorbi, ce s[ mai zicem de cei care...
247 R[scoala. Vol. II Spre fericirea lui Grigore, ap[rur[ Predelenii =i Rogojinaru r[mase bodog[nind cu geamantanul. Olga mul\umi cu un sur`s lui Titu pentru flori. — Poetul nu se dezminte niciodat[! strig[ Predeleanu, str`n- g`nd m`na t`n[rului Herdelea. — Mai cu seam[ c`nd e vorba de o domni=oar[ a=a de fermec[- toare! zise t`n[rul cu p[l[ria ]n m`n[ =i cu o privire admirativ[ c[tre Grigore. Doamna Tecla Predeleanu era mai mi=cat[ ca to\i. }i p[rea r[u c[ n-a luat =i pe copii la gar[, s[ fie de fa\[ c`nd pleac[ Olga, de=i peste c`teva zile aveau s[ plece =i ei la \ar[ =i, ]n drum, s[ se opreasc[ pu\in la Craiova. Grigore, fericit =i ]ncurcat, z`mbea mereu, f[r[ s[ se uite ]ns[ la Olga. — Ea, haide\i, urca\i-v[ ]n compartiment, c[ nu mai sunt dec`t trei minute! zise Predeleanu. — Sper c[ mai vii pe la Amara! spuse Grigore lui Titu. — Dac[ o s[ m[ primi\i, bucuros totdeauna! r[spunse t`n[rul Herdelea, ]mbr[\i=`ndu-l ]n aceea=i privire cu Olga. Pe urm[ trenul porni at`t de u=or c[ nici nu se sim\i. Din aceea=i fereastr[, Olga =i Grigore sur`deau celor r[ma=i pe peron, repe- t`nd cu to\ii ca un refren: — La revedere!... La revedere!... La revedere! Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau ]n zgomotul din ce ]n ce mai mare al lumii... Valea Mare—Muscel, decembrie 193O—septembrie 1932
248 Liviu Rebreanu APRECIERI }ntre Ion =i R[scoala exist[... numeroase puncte comune, tematice =i artistice. Pe prim-plan, continuitatea e asigurat[ prin persoana lui Titu Herdelea, ]n esen\[ — prin „problema \[r[neasc[“. R[scoala ]ncepe acolo unde se terminase Ion: dup[ e=ecuri =i deziluzii Titu trece Carpa\ii, pentru a-=i ]ncerca norocul sub obl[duirea rudelor din capital[. Referiri la cele petrecute ]n satul natal apar de la ]nceputul c[r\ii (I,3); discut`nd apoi cu Petre, Titu ]=i aduce aminte f[r[ s[ vrea de Ion al Glaneta=ului, care tot a=a se pl`ngea de s[r[cie (III, 6). Lipsa asupririi na\ionale nu lichideaz[, cum naiv ]=i ]nchipuia Titu, oprimarea \[ranului rom`n; fundamentala inegalitate, comun[ ]n Ardeal =i Muntenia, este social[: exploatarea inemiloas[ a popo- rului. Noua experien\[ n[ruie rapid iluziile t`n[rului, ]l readuce la probleme de care se credea sc[pat. R[scoala este r[spunsul la ]ntreb[rile nel[murite p`n[ la cap[t ]n Ion, un r[spuns cuprinz[tor pentru ]ntreaga \ar[ =i ]ntreg poporul rom`n, indiferent cine ]l exploateaz[, Habsburgii sau Hohenzollernii, grofii str[ini sau boierii de acela=i neam. Astfel se f[ure=te tabloul ]ntreg al Rom`niei agrare... }n sens strict, epopeea este tocmai acest tablou de ansamblu, cele dou[ romane laolalt[, care — complet`ndu-se, ]ntregindu-se reciproc, dau o imagine strict[ asupra \[r[nimii, poporului, \[rii [...] }ntre Ion =i R[scoala sunt ]ns[ =i deosebiri, de pild[ ]n f[urirea =i substan\a monumentalit[\ii. Acolo, totul era Ion, care, de=i simbolizeaz[ un num[r mare de Ioni, este totu=i o personalitate cu tr[s[turi distincte. Imaginea colectiv[ apare mai mult ]n =i prin imaginea individual[ a feciorului Glaneta=ului dec`t independent. Aci, dimpotriv[, cu toate c[ exist[ un num[r important de eroi individuali, nici unul nu se m[soar[ ca statur[ =i rol cu Ion, laolalt[ ]n schimb ]l ]ntrec cu mult. Admi\`nd c[ la Rebreanu for\a de oglindire a colectivit[\ii este ]n general mai pregnant[ dec`t aceea £de oglindire¤ a individului, precum =i faptul c[ ]n ]ns[=i f[ptura lui Ion substan\a „colectiv[“ este adesea mai evident[ dec`t substan\a individual[, trebuie s[ recunoa=tem totu=i deosebirile CUPRINS
249 R[scoala. Vol. II de grad fa\[ de R[scoala, unde colectivitatea este eroul nemijlocit =i funda- mental. Ion reprezint[ ca individ colectivitatea, pe c`nd ]n R[scoala colecti- vitatea este principalul individ, principala personalitate individualizat[. Deosebirea provine =i din diferen\a \elului urm[rit. Ion lupta pentru fericirea proprie, pentru ca el s[ devin[ ]nst[rit. Ionii din Amara vor acela=i lucru, dar ]n 19O7 fiecare dintre ei este pus ]n situa\ia de a lupta — con=tient sau incon=tient — pentru fericirea tuturora. Ion din apropierea Clujului este individualist prin metode =i scop. Ion de l`ng[ Pite=ti devine ]n condi\iile date un lupt[tor pentru aspira\iile ]ntregii colectivit[\i. Rebreanu ne ]nf[- \i=eaz[ \[ranul ]n dou[ ipostaze: pe timp de „pace“ =i ]n perioada de „r[zboi“. Imaginea este ]n ambele cazuri grandioas[. Lupta de unul singur cu deznod[- m`ntul ei tragic poate atinge =i ea dimensiuni homerice, dar marile fr[m`nt[ri ob=te=ti, atacurile clasei favorizeaz[ mai din plin sublimul [...] De aceea, chiar dac[ consider[m dilogia ]n ansamblul ei o epopee, trebuie s[ vedem c[ ea nu este unitar[ ]n grad =i intensitate, c[ pe m[sura zugr[virii nemijlocite a maselor epopeicul se concentreaz[, se ridic[ pe un plan superior. Ion IANO+I, Romanul monumental =i secolul XX, Editura pentru literatu- r[, 1963, p. 393—394, 395—396. |[ranii lui Rebreanu nu sunt concepu\i pe temeiul unor scheme programa- tice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre \[rani ale lui Zola, Maupassant, ]n care se simte totu=i ostenta\ia „realist[“, se simte „=coala“, inten\ia prea v[dit[ de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale tip Georges Sand, dorin\a prea b[t[toare la ochi de a-i ]nf[\i=a pe \[rani „a=a cum sunt ei“. Nu o dat[, rezultatul ini\iativelor ]n genere recomandabile, de depoetizare a realit[\ii, ducea la schematism ]ntr-un fel tot a=a de evident ca al =colii opuse: un schematism al instinctelor rele, al aglomer[rii de tr[s[turi odioase, s[lbatic egoism, nem[surat[ viclenie etc.1 Rebreanu este prin Ion =i R[scoala superior acestei literaturi. Avusese =i el de ]nfruntat imaginea fals[, idilic[, propus[ de scriitorii sem[n[tori=ti. Ca ]n orice polemic[, se putea angaja ]ntr-o exagerare de sens contrar. Dincolo de orice inten\ie polemic[ (]n care, odat[ antrenat, scriitorul ]n genere cu 1 „|[ranii nu au, ]n ceea ce prive=te moravurile casnice, nici un fel de ging[=ie. Ei nu fac apel la moral[ c`nd vreo fat[ le cade ]n p[cat dec`t dac[ cel care a sedus-o e ]nst[rit =i u=or de speriat. Copiii, p`n[ c`nd li-i smulge statul, sunt
250 Liviu Rebreanu greu rezist[ ispitei de a supralicita), vegheaz[ marele s[u sim\ realist, intui\ia profund[ a ]nsu=irilor poporului, nestr[mutata obiectivitate. Adev[rat c[ Rebreanu nu evit[ din pudoare scenele de violen\[, ]n care legile aspre ale vie\ii se manifest[ din plin, =i nu le putea evita ]n nici un fel ]n R[scoala. Dar nu e vorba aici de nici o „specializare“. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre st[rile de criz[, individuale ori sociale, prin ele se manifest[ nedisimulat legea vie\ii. Nu putem ]ns[ trage de aici concluzia c[ el s-ar fi devotat „sufletului bestial“. Nu e, de altfel, ]n critica mai veche, singura exagerare ce rezulta din confuzia, mai general[, a realis- mului cu naturalismul sau pur =i simplu dintr-un reflex de adversitate princi- pial[ fa\[ de tot ce ar fi evocat ]ntr-un fel aspectul „teribil“ al vie\ii, adev[rurile prea „crude“, o anume viziune „pesimist[“. Sadoveanu ]nsu=i, un scriitor prin excelen\[ liric, mare poet, creatorul unor elevate fic\iuni, fusese denun\at (de H. Sanielevici) c[ ar avea „suflet de vagmistru“. Dac[ Sadoveanu are „suflet de vagmistru“, nu e absurd, ci foarte natural ca Rebreanu s[ fie socotit un jandarm care ]nsemneaz[ ]ntr-un proces-verbal infamiile petrecute ]n raionul s[u, autor ]n genere „devotat“ sufletului bestial. Ca s[ folosim o distinc\ie goethean[, putem spune c[ el nu nareaz[ „]ngrozitor“, ci nareaz[ lucruri „]ngrozitoare“; cum nu nareaz[ tandru =i sentimental, dar „nareaz[“ sentimente tandre. Nu lipsesc, ]ntr-adev[r, momentele de umanitate poten\ial[ =i uneori manifest[; pentru a le sesiza, s[ nu ne l[s[m indu=i ]n eroare de faptul c[ scriitorul nu adopt[ un „stil“ corespunz[tor, tonul s[u r[m`n`nd mai departe re\inut, obiectiv. Efect cu at`t mai puternic, de pild[, ]n scena de o subtil[ umanitate ]n care un \[ran, ]n vremea r[scoalei, e fericit c[ poate preg[ti din lucrurile confiscate un pr`nz ]ndestul[tor pentru nevasta bolnav[; femeia nu mai apuc[ s[ se bucure de el, moartea o surprinde ]nainte de ]ntoarcerea b[rbatului. Nu e nimic ]n R[scoala din nep[sarea crud[ ]n fa\a mor\ii, sau din acel egoism nem[surat, jignitor pentru condi\ia uman[, atribuit sufletelor simple ]n scrierile de factur[ naturalist[. Alienarea, condi\iile aspre nu anuleaz[ resursele de umanitate. Acestea ies la iveal[ mai intens chiar ]n timpul r[scoalei, altern`nd cu manifest[rile brutale. Una din marile intui\ii ale scriitorului, una din marile sale descoperiri const[ ]n aceea c[ r[scoala produce =i o relativ[ eliberare de capitaluri sau unelte pentru un trai mai bun. Interesul a devenit, mai ales dup[ 1789, singurul imbold al min\ii lor; pe ei nu-i intereseaz[ nici c`t negru sub unghie dac[ o fapt[ e legal[ sau imoral[, ci doar dac[ aduce c`=tig. £. ..¤ }n clasa \[r[neasc[, omul cu des[v`=ire cinstit =i moral e o excep\ie.“ (Balzac, |[ranii, p. 51.)
251 R[scoala. Vol. II for\a altfel inerent[ a dezumaniz[rii. Reac\iile oamenilor sunt la Rebreanu stilizate, supuse unui regim de transfigurare ca =i vorbele lor solemne, p[trunse ca de un ritual al momentelor fundamentale. Transfigurarea pus[ la ]ndoial[ de Ibr[ileanu este tot at`t de real[ aici, de=i mai pu\in izbitoare ca, ]n alt fel, ]n literatura lui Sadoveanu. Dar este efectul numai al unei construc\ii realizate cu materiale trainice, date ale realit[\ii. Presupunerea c[ Rebreanu n-ar „transfigura“ e tot at`t de pu\in fondat[ ca =i aceea, opus[, c[ \[ranii s[i ar fi idealiza\i. Rebreanu a dovedit, mai ales prin R[scoala, c[ plicticosului =ablon „realist“ nu i se opun numai av`nturile romantice, voca\ia visului etc., ci ]n primul r`nd realismul substan\ial, plenar, ]n fiin\a c[ruia observ[rii necru\[toare i se asociaz[ un mare sim\ al perspectivei, intui\ia sensurilor esen\iale. }n a fi realist f[r[ cusururile „=colii“ realiste st[ unul din meritele lui Rebreanu. Spun`nd c[ R[scoala este un roman social, un mare roman social, n-am f[cut dec`t s[ numim categoria cea mai general[ ]n cuprinsul c[reia s-a dezvoltat o diversitate nelimitat[ de tipuri specifice, de ]ntinderea, culoarea =i individualitatea vie\ii ]ns[=i. Unele distinc\ii sunt necesare. Exist[ romane sociale mai mult ]n nucleul lor, dar orientate ]n genere spre maxima valorifi- care a dramei individului, romanele unei crize de con=tiin\[, al c[ror prototip =i capodoper[ ]n cuprinsul literaturii rom`ne este P[durea sp`nzura\ilor. Deosebit de aceast[ categorie bine cristalizat[, exist[ romane sociale prin mobilul evident spre care m`n[ destinele individuale. Ion e un astfel de roman, ]n care omul concret =i via\a social[ stau ]n cump[n[, ]ntr-un echilibru mereu rupt =i re]nnoit cu sacrificii. Via\a, dragostea =i moartea, realizarea individului, av`nturile =i energia, dar =i un sentiment de z[d[rnicie, dublat de o continuitate a eforturilor care asigur[ rostul mai ]nalt existen\ei stau aici ]n centrul aten\iei. Sunt, ]n al treilea r`nd, exemplare mai rare, de roman integral social, ]n care o situa\ie de interes colectiv — r[zboiul, revolu\ia — absoarbe toate resursele individuale, aduc`nd ]n prim-plan psihologia colectiv[. Socialul nu numai c[ primeaz[ aici, dar cople=e=te, literalmente, totul ]n jur cu o for\[ teribil[, care aminte=te caracterul necesar =i implacabil al proceselor naturii. Aici reac\ia colectiv[ domin[ ]n chipul cel mai direct reac\iile individului. E cazul R[scoalei, studiu sociologic de valoare unic[ =i ne]ntrecut ca putere de sondaj a con=tiin\ei sociale, colective, ]n literatura rom`n[ =i nici ]n alte literaturi. Nu mai particip[m la evolu\ia unui individ, la destr[marea unei familii, la cristalizarea unui sentiment etc., ci la drama =i fr[m`ntarea unei ]ntregi colectivit[\i obligate s[-=i apere dreptul la via\[. Rebreanu a avut
252 Liviu Rebreanu curajul rar de a renun\a la tot ce l-ar fi putut abate de la \inta sa, formulat[ strict, cu un schematism inten\ionat, necru\[tor. Numai unui creator de geniu ]i este ]ng[duit =i cu putin\[ s[ fac[ din opera sa o demonstra\ie de o logic[ aspr[, s[ spun[: lucrurile au stat a=a, =i nu altfel, motivele au fost acestea, =i nu altele, desf[=urarea faptelor a fost urm[toarea etc. +i aceast[ demonstra\ie str`ns[, din care altul f[cea un lucru sup[r[tor de neartistic, este, la Rebreanu, art[ ]n sensul cel mai riguros =i mai pur al cuv`ntului. Trebuia o for\[ ca a lui Rebreanu, patosul s[u epic de o neobi=nuit[ amploare pentru a se realiza, ]n condi\ii at`t de dificile, cu situa\ii =i tipuri de o generalitate extrem[, lipsite de contururi =i nuan\e particulare, o capodo- per[. S-a ar[tat c[ Rebreanu a =tiut s[ intuiasc[, ]n cuprinsul masei de oameni, ce interese specifice mobilizeaz[ de partea r[scoalei pe unul sau altul din participan\i, ]ncep`nd cu Petre Petre, \[ranul s[rac, mai luminat dec`t ceilal\i =i cu unele virtu\i de agitator =i de organizator, =i sf`r=ind cu primarul Ion Pravil[, care =i el, la un moment dat, cocheteaz[ cu r[scoala. Diferen\ierile sunt, a=adar, precump[nitor sociale. Fiecare tip reprezint[ o ipostaz[ sintetic[ =i — se poate spune — simbolic[, un termen capabil s[ indice c[ romanul lui Rebreanu dep[=e=te sfera realismului strict, descrip\ia vie\ii „a=a cum este ea“, apropiindu-l de epopee, de marea poezie, la o extrem[, =i de studiul sociologic, la cealalt[. Aceea=i ]nclina\ie spre aspectul general, foarte reprezentativ, al lucrurilor se manifest[ ]n vorbirea personajelor. Toate frazele lor sunt extraordinar de tipice. Ca =i opera ]n ]ntregul ei, ele sunt tipiz[ri individualizate, expresii de o generalitate maxim[, ]ncorporat[ ]n cea mai concret[ materie. Fraze ca acelea rostite ]n tren de c[tre jovialul arenda= al mo=iei Olena- Dolj: „D -voastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n dac[ vorbi\i a=a!“ =i: „S[ te fereasc[ Dumnezeu s[ ai nevoie de \[ran, c[ \[ranul atunci te str`nge de g`t, c`nd te doare mai tare“, de ce, ]n ciuda impresiei de banalitate, sunt absolut memorabile? Aceast[ „reproducere“ aidoma, „imitare“ rezumativ[ a frazelor auzite f[r[ voie sau ]nchipuite de cititor, produce o impresie puternic[ de realitate =i totodat[ un ecou inefabil. Discu\ia din tren dintre Rogojinaru, Grigore Iuga, Baloleanu, din capitolul I ne introduce nemijlocit ]n problematica romanului, printr-un schematism violent, foarte deosebit de procedeul curent care ne familiarizeaz[ cu tema treptat, pe c[i inten\ionat ascunse, ocolite, prin intermediul unor relat[ri oarecum indiferente ]n raport cu ceea ce are s[ se ]nt`mple. Acest schematism (care comport[ mari riscuri) vrea s[ spun[ c[ toat[ lumea are g`ndul a\intit la problema \[r[neasc[, nimeni nu i se poate
253 R[scoala. Vol. II sustrage. Fiecare exprim[ pozi\ia interesat[ a categoriei sale sociale, g[sind ]ns[ argumentul cel mai „conving[tor“, mai logic, luat din sfera adev[rurilor acceptate, de aparen\[ obiectiv[, la care, vezi bine, to\i ar trebui s[ subscrie. Sunt fraze menite s[ ]ntre\in[ iluzia c[ fiecare are dreptate ]n felul s[u, c[ fiecare \ine seam[ nu numai de interesul s[u particular, ci =i de interesul celorlal\i — dar pe dedesubt, ]nainte ]nc[ de apari\ia exponen\ilor satului, se infiltreaz[ ]n \es[tura c[r\ii singurul adev[r: toate acestea sunt vorbe, vorbe, cu toate c[ nu exist[ din partea scriitorului, la suprafa\[, inten\ia de a le discredita. |[ranul n-are de partea sa „argumente“, ci adev[rul simplu =i zguduitor pe care, ]n fond, se ]ntemeiaz[ R[scoala. Cuvintele dezv[luie un proces ajuns la limita sa, =i toat[ arta romancierului este de a sugera c[ oricine, nu numai cutare personaj ce exprim[ direct adev[rul \[ranilor, ar fi constr`ns s[-l accepte: „}i spuse c[ oamenii vor p[m`nt =i c[ nu mai pot tr[i din ceea ce prisose=te boierilor“. „Muncind c`t munce=te azi, dar pe p[m`ntul lui, omul ar avea un trai de dou[ ori mai bun.“ „Mai ferici\i au fost sclavii de odinioar[.“ „+i totu=i, vezi bine =i dumneata c[ suntem de fapt robi! Nu din pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situa\iei ]n care ne afl[m. Iar asta nu se poate schimba prin dispari\ia unui om. Urma=ul lui, oric`t ar fi de bine inten\ionat, va continua, va trebui s[ continue sistemul. Schimbarea adev[rat[ nu va fi dec`t atunci c`nd vor disp[rea to\i =i c`nd p[m`ntul va fi st[p`nit de cei care-l muncesc.“ Rebreanu scrie f[r[ nervi, dar nu f[r[ nerv. Preferabil[ febrei, „banali- tatea“, efect al calmului epic, este un bun punct de plecare, pozi\ia favorabil[ unui drum lung, dificil =i serios. }ncetineala relativ[ a ac\iunii din primul volum face s[ pre\uim =i mai mult ]ncordarea din al doilea. }ncordarea este maxim[, la ap[sarea mai grea pe elementul senza\ional arcurile ar plesni de prea mare presiune. Lucrurile se urnesc cu greutate — de aici impresia c[ primul volum, luat ]n sine, ar fi f[r[ interes. Dar c`nd se urnesc sunt purtate de un suflu colosal. C`te un semn r[u prevestitor, apoi totul reintr[ ]n „normal“, ]ntr-un „normal“ care spore=te ]n ad`ncuri for\a loviturii viitoare. Cuvintele se ]ncarc[ de sens, o vorb[ rostit[ acum pare s[ ]nsemne de zece ori mai mult dec`t ]nseamn[. O vorb[ rostit[ aici f[r[ importan\[, parc[ la ]nt`mplare, cap[t[ dincolo un ecou grozav. Cuvintele sunt material exploziv, de o putere neb[nuit[, necunoscut[ celor ce le rostesc, ele declan=eaz[ un proces implacabil, mai presus de voin\a individual[. }ntr-o ]nt`mplare curent[, scriitorul =tie s[ descopere misterioase resurse. E semnalat[ lipsa c`torva saci de porumb din hambarele proprietarului, b[tr`nul Iuga se ]nfurie, =eful postului de jandarmi
254 Liviu Rebreanu trage la r[spundere pe \[rani, ]i ]nvinuie=te c[ au furat gr`nele, ]i someaz[ s[ indice pe vinovat, ]i bate. Un caz de ajuns de banal, =i totu=i ]ncepem a percepe c[ lucrurile s-au izbit de ultima lor limit[. Puteri ascunse ies acum la suprafa\[, rup z[gazurile r[bd[rii =i contribuie la ]ndreptarea cursului vie\ii pe un drum ireversibil. Fiecare cuv`nt face s[ creasc[ starea de a\`\are a mul\imii, pe care nimic ]n lume n-o mai poate face s[ dea ]nd[r[t. Cazurile relatate nu sunt din cale afar[ de revelatoare, dar sunt exact cele care se impuneau unei aten\ii calme, supravegheate =i, artistice=te, mai interesante tocmai prin platitudinea lor: ni=te \[rani sunt b[nui\i c[ ar fi furat porumb din hambarele boierului, sunt aresta\i =i b[tu\i la postul de jandarmi; nevasta lui Melinte Heruvimu e bolnav[; unuia i se ia porcul; altuia i se termi- n[ merindele; un copil e tras de urechi; delega\ia de \[rani e tratat[ cu indife- ren\[ la minister etc. Relat`nd ]nt`mpl[ri curente, scriitorul ]ntinde ]ncet =i st[ruitor arcul ac\iunii epice, mereu cu con=tiin\a unei mari for\e l[untrice, f[r[ de care arcul se destindea mai repede — ]nainte de vreme. Tot a=a cum \[ranii s[i „nu se gr[besc“ la r[scoal[, a=tept`nd cu tenacitate, scriitorul a=teapt[ tenace, cu st[p`nire de sine, eliber`nd numai c`te pu\in din for\a continu[ a romanului. Un sim\ al duratei obiective atribuie faptei ritmul necesar de desf[=urare, =i con\inutului — r[gazul obiectiv necesar spre a se consuma ]n ]ntregime. Numai pentru cerin\ele demonstra\iei — ]n fondul s[u opera\ia nefiind posibil[ — s[ izol[m mental „subiectul“ romanului =i vom pricepe deodat[ c`t de „strategic“ leag[ =i dezleag[ scriitorul firele principale ori secundare ale ac\iunii spre a men\ine mereu ]ncordat interesul dramatic. Via\a se desf[=oar[ ini\ial pe f[ga=ul ei obi=nuit (]n Ion — satul p[rea mort, ]n R[scoala — o discu\ie ]n tren etc.), ]ns[ foarte aproape de ]nceput — =i ]n P[durea sp`nzura\ilor chiar de la ]nceput — intervine ceva care scoate via\a din f[ga=ul obi=nuit, desprinde unul din pilonii de sus\inere ai stabilit[\ii: s-a clintit o verig[, apoi cu necesitate alta, p`n[ observ[m c[ tot lan\ul s-a pus ]n mi=care, lucrurile s-au precipitat ]n a=a fel c[ nu mai exist[ drum ]napoi, ci numai ]nainte, p`n[ la consumarea definitiv[ a dramei. Rebreanu spune undeva c[ un romancier trebuie s[ =tie s[ ]ntre\in[ =i „s[ intensifice mereu“ sentimentul ac\iunii implacabile, „interesul pur narativ“, „acel Spannung f[r[ de care un roman, oric`t de valoros altfel, nu poate cuceri pe cititori“. }n tehnica aceasta, Liviu Rebreanu este ne]ntrecut. }n R[scoala, atmosfera pare la ]nceput destul de senin[, via\a ]=i urmeaz[ cursul ei stabilit, ]n tren se desf[=oar[ discu\ii destul de comune... =i totu=i: „Dumneavoastr[, domnilor, nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“ Ei bine, ]l vom cunoa=te.
255 R[scoala. Vol. II Asupra c[ilor de realizare a mi=c[rii — refuz`nd s[ cread[ c[ aceasta s-ar ]nf[ptui ]n linie dreapt[ — scriitorul avea intui\ii de dialectician, aplicabile de altfel =i traiectoriei l[untrice a „conflictului“ dramatic ]n romanele sale: „Evolu\ia are cotituri =i chiar regrese capricioase, de=i cu tendin\[ de ve=nic[ urcare“. Ideea se verific[ ]n opera sa, ori de c`te ori scriitorul are de urm[rit dialectica schimb[rii. Tensiunea urc[ mereu ]n R[scoala, p`n[ ]n punctul c`nd ap[sarea ei devine a=a de violent[ ]nc`t str[punge impetuos formele superfi- ciale ale stabilit[\ii („r[bdarea“, „resemnarea“ \[ranului etc.). Un scriitor lipsit de marea intui\ie a vie\ii ar fi dat o reprezentare aritmetic[ a acumul[rilor, urm[rind grada\ia ]n continu[ cre=tere. La Rebreanu intervin ]ns[ cotituri =i „regrese“ care sunt ]n spiritul vie\ii reale =i ]nl[tur[, cu eviden\a legilor dialec- tice, orice senza\ie de lucru mecanic. Apele par la ]nceput lini=tite, intervine apoi o imperceptibil[ fierbere repede localizat[, o sc`nteie se aprinde =i se stinge, lucrurile reintr[ ]n normal, \[ranul e tot a=a de „cumsecade“, ca, pe nea=teptate, tensiunea s[ salte brusc, s[ se men\in[ o vreme ]ncordat[, ca din nou s[ scad[ ca =i cum nimic nu s-ar fi ]nt`mplat — f[r[ s[ mai ating[ ]ns[ gradul ini\ial de stabilitate, =i din nou s[ urce, dar ating`nd o treapt[ de la nivelul c[reia nu mai exist[ ]ntoarcere =i s[ fie necesar[ doar o ne]nsemnat[ precipitare ca furtuna s[ se dezl[n\uie, rup`nd toate z[gazurile. Tendin\a e, fire=te, „spre ve=nic[ urcare“, dar procesul de cre=tere este marcat din loc ]n loc, ]n spiritul vie\ii reale, de „cotituri“ =i „regrese“. Construc\ia romanului st[ ]n aceast[ intuire a legilor mi=c[rii, ]n price- perea de a reda acumul[rile succesive, ]ntrerupte (dar ]n ce punct? Rebreanu st[p`nea secretul acestor noduri vitale) =i reluate (dar ]n ce punct?) p`n[ ce producerea exploziei devine iminent[. Dialectica desf[=ur[rii, cu urcu=urile, ]ncetinirile, cotiturile =i repausurile sale relative — poate fi urm[rit[ =i ]n P[durea sp`nzura\ilor. Cristalizarea hot[r`rii ]n sufletul lui Bologa urmeaz[ o linie =ov[itoare, toat[ problema pentru scriitor era s[ desprind[ din acest drum complicat, ezitant, mersul s[u ascendent, culmin`nd cu hot[r`rea de a face pasul fatal dincolo de linia frontului. Un autor mediocru, ]ndep[rt`ndu-se de adev[r, ar fi v[zut doar cre=terea mecanic[, ad[ug`nd mereu c`te un plus peste suma anterioar[. Rebreanu, pentru a ad[uga acest plus, r[scole=te din nou, de fiecare dat[, suma. De fiecare dat[ reia totul de la ]nceput, hot[r`rea e mereu ]n primejdie de a se n[rui, chiar se n[ruie, pentru a se reface din nou, parc[ mai trainic[. Greutatea mereu sporit[, care face s[ se ]ncordeze arcul dramatic al ac\iunii, silindu-l s[ apese la r`ndul s[u asupra nivelului curent al „stabilit[\ii“, o resim\im, fizic, ]n fiecare cuv`nt spus, ]n cuvintele violente, dar — ciudat — =i ]n cele obi=nuite, lini=titoare, care ]n loc s[ calmeze mai r[u ]nt[r`t[ „criza“.
256 Liviu Rebreanu Discu\ia din tren, care deschide romanul, are o aparen\[ de lucru curent, vorbe spuse la ]nt`mplare, cum se obi=nuie=te ]n astfel de situa\ii, c[l[torii vr`nd s[ mai scurteze din timp. +i totu=i, dincolo de valoarea ponderabil[ a cuvintelor, se strecoar[ o nelini=te, o iritare, o enigmatic[ stare de ner[bdare, de a=teptare crispat[. Aspectul este cel obi=nuit — unul atac[ „chestia \[r[neasc[“ (parc[ tot at`t de inofensiv[ este aceast[ discu\ie ca =i cea dintre eroii lui Caragiale pe tema clasic[ a „recoltei“), cu o fraz[ care s-a mai rostit de mii de ori: „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul... Ori ]l cunoa=teti din c[r\i...“ etc., altul, director ]n Ministerul de interne, replic[ senten\ios, a=a, numai ca s[ anime discu\ia, s[ fie =i un termen de contrazicere: „Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru r[m`ne indiscutabil: c[ noi to\i, dar absolut to\i, tr[im de pe urma trudei acestui \[ran...“ etc. Ca pentru a sugera c[ discu\ia n-are ]nsemn[tate, nu e serioas[, nu angajeaz[, ci se poart[ dup[ o lege a iner\iei (cineva =i-a luat un „rol“, cel[lalt — va lua rolul r[mas vacant, unul critic[ pe \[rani — altul, ca dialogul s[ fie posibil — ap[r[ pe \[rani, dar s-ar fi putut s[ fie =i invers, primul s[-i apere, al doilea — atunci — s[-i critice, cu obi=nuitele fraze ce se spuneau ]n astfel de ocazii), ]n favoarea \[ranului vorbe=te un reprezentant al autorit[\ii... +i tot pentru a sugera c[ sunt vorbe f[r[ importan\[, discu\ia e ]ntrerupt[ cu considera\ii de o tipic[ rigiditate, a=a de obi=nuite cu o sta\ie-dou[ ]nainte ca trenul s[ ajung[ la destina\ie („Cum, =efule, sosir[m? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice...“ etc., etc.) +i totu=i, chiar ]n formele acestea at`t de obi=nuite, de „uzate“ printr-o lung[ deprindere — se face auzit un sunet nou, suspect, pe care vorbele f[r[ importan\[ se silesc s[-l ]nl[ture, dar f[r[ succes. Discu\ia se ]ntrerupe, oamenii coboar[ ]n gar[, ]n plin[ forfot[ a Capitalei, s-ar p[rea c[ nimeni nu se mai g`nde=te la cele dezb[tute ]n tren doar a=a ca s[ treac[ timpul =i s[ se mai risipeasc[ pu\in din plictiseala c[l[toriei, lucrurile reintr[ ]n normal, Grigore Iuga merge acas[, g[se=te pe Titu — apoi la restaurant ]l ]nt`lne=te din nou, ]nt`lne=te =i pe Rogojinaru, arenda=ul mo=iei Olena-Dolj, =i — sub un pretext oarecare — discu\ia se reia, de ast[ dat[ ]ns[ cu patim[, cu un grad de angajare ce contrazice aspectul cenu=iu al celei din tren, strecur`nd ]n suflet o nelini=te nou[. Ap[sat[ o vreme de preocup[- rile cotidiene, neglijat[ — tema fundamental[ a c`=tigat, pe nesim\ite, o intensitate care atrage aten\ia. Astfel ]ncepe s[ se cristalizeze, mai dens[, mai palpabil[, starea aceasta specific[ de „criz[“, de ]ncordare, care, cu vremea, va deveni marea tem[ „afectiv[“ a romanului. La restaurant, discu\ia pare s[ aib[ ca =i ]n tren un aer conven\ional, se discut[, fiindc[ toat[ lumea discut[ acum „chestia“ agrar[, avocatul Baloleanu,
257 R[scoala. Vol. II mo=ier el ]nsu=i, expune un punct de vedere „mai larg“, are — cu motiv[ri politicianiste cu totul uzate — ]n\elegere pentru soarta \[ranului („A=a, drag[ Grigori\[, cum ]\i spuneam... Problema \[r[neasc[ nu se poate rezolva f[r[ sacrificii din partea celor ce st[p`nesc p[m`ntul.“ Etc.) — c`nd pe nea=teptate =i parc[ ]n treac[t, scriitorul sesizeaz[ ]n tonul, de altfel calm, al replicii t`n[rului Iuga un accent deosebit, dovedind c[ dezbaterea dep[=e=te undeva, pe margine, tiparele conversa\iei mondene: „]n ochi ]i apare o lucire £...¤ care arat[ c[ discu\ia ]i fr[m`nt[ sufletul“ (s. n .) . Este cel dint`i indiciu c[ tema fundamental[ a ]nceput s[ prind[ consisten- \[, s[ angajeze. Intervine nechemat, de la o mas[ vecin[, arenda=ul Rogojina- ru, cel cu „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“; Grigore Iuga, „enervat de interven\ia insolit[“, r[spunde „ap[sat =i dispre\uitor“ — =i tema continu[ s[ se strecoare mai vizibil[ =i mai consistent[, f[c`ndu-ne s[ b[nuim c[ dincolo de vorbe e o realitate de care vom lua cur`nd de tot cuno=tin\[ =i care va cople=i orice alt[ preocupare, domin`nd ]ntreg orizontul romanului, cerul, p[m`ntul =i oamenii. Nimeni din cei prezen\i nu dore=te aceasta, cu toate acestea ]ns[ criza se manifest[ tot mai acut. Grigore se pomene=te vorbind av`ntat =i ]=i d[ repede seama c[ parc[ ac\ioneaz[ ]n contra voin\ei sale, c[ a devenit „patetic“ f[r[ rost, „c[ tonul lui nu cadreaz[ cu...“ =i tace jenat. Dar ecoul vorbelor r[m`ne, =i t[cerea jenat[, precaut[ abia ]l subliniaz[. Ecoul cre=te tocmai pentru c[ se simte efortul de a „lichida“ tema unei discu\ii jenante, care se „]mpotmole=te“ f[r[ solu\ie. Cu to\ii ]ncearc[ s[ risipeasc[ ]ncordarea, atac`nd alte teme, pe care le-ar putea dezbate ]n lini=te ]ntr-un spirit mai potrivit cu locul — recolta, criza financiar[, situa\ia guvernului, politica extern[, fra\ii ardeleni, slujba lui Titu etc. Dar tema adev[rat[ conti- nu[ s[ se infiltreze, obsedant[. Lui Grigore „discu\ia de la mas[ ]i r[scolise nervii. }=i propusese de at`tea ori s[ nu mai vorbeasc[ despre lucrurile acestea, =i totu=i mereu ]=i c[lca hot[r`rea.“ Ap[sate, alungate, „lucrurile acestea“ (care alc[tuiesc substan\a romanului) revin cu =i mai mult[ insisten\[, aduc`nd enervare =i nelini=te. Pe c`nd „coboar[“ ]n Calea Victoriei, ]nso\indu-l pe Grigore Iuga, t`n[rul Herdelea — cu g`ndul tot la discu\ia de la restaurant — roste=te una din acele vorbe tipic lini=titoare, menite de obicei s[ ]nl[ture impresia de ]ncordare =i care ]ntr-un mod at`t de semnificativ se ]ntorc cu putere, ca ]n virtutea unui resort l[untric, ]mpotriva menirii lor, ad`ncesc criza ]n loc de a o risipi. Vrea s[ spun[ c[ se discut[ prea mult ]n jurul chestiunii agrare, dar, motiv`ndu-=i interven\ia, trebuie s[ ia argumente dintr-o rezerv[ pe care ar fi f[cut mai bine s-o lase neatins[. S -ar p[rea c[ el vrea s[ ]mplineasc[ o 17 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
258 Liviu Rebreanu datorie conven\ional[, s[ spun[ ceva — indiferent ce — pentru a risipi politi- cos t[cerea „prea lung[“ — =i a=a =i este, el nici nu dore=te altceva, dar aici e toat[ problema, incapacitatea de a rosti vorbe indiferente devine ea ]ns[=i revelatoare. Amintindu-=i „cu c`t interes a discutat Grigore la mas[“ =i „cump[nind despre ce i-ar putea vorbi“ acum, Titu roste=te, „ezit`nd, parc[ i-ar fi pip[it sufletul“, urm[toarele cuvinte: „— Nici n-am pomenit, at`ta ce se vorbe=te aici despre \[rani =i mereu despre \[rani. Toat[ lumea, pretutindeni, ]ntruna: chestia \[r[neasc[, problema \[r[neasc[, s[ facem a=a, s[ facem altfel... De ce at`ta discu\ie?“ +i f[r[ s[ vrea, contrazic`nd inten\ia cu care se hot[r`se s[ ]ntrerup[ t[cerea t`n[rului Iuga, continu[, dezv[luind ]n treac[t propor\iile =i gravitatea crizei — cu argumente al c[ror sens teribil nu mai e ]n stare s[-l st[p`neasc[ — justific`nd ]ngrijorarea =i formul`nd inocent, cu glas tare, acel lucru straniu =i primejdios ce plute=te ]n atmosfer[ =i nimeni nu =i l-a limpezit: „— De ce at`ta discu\ie? P`n[ =i la mine, ]n curte, to\i chiria=ii, cum se adun[ la taifas, repede ajung la \[rani, =-apoi d[-i =i d[-i cu problema =i cu chestia... Baremi un cizmar ovrei =i mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu m[ ]nt`lnesc o dat[ s[ nu-mi bat[ capul cu fel de fel de solu\ii =i cu proorocirea c[, de nu se rezolv[ chestia \[ranilor, are s[ vie revolu\ia s[ fac[ praf =i cenu=[ Bucure=tii!“ Titu Herdelea roste=te, tocmai pentru c[ e mai pu\in angajat, cuvinte revelatoare al c[ror sens plute=te ]n atmosfer[ ca o presim\ire de care nimeni — =i poate mai pu\in ca oricare al\ii cei direct angaja\i, ca Grigore Iuga, de exem- plu, — n -are curajul s[ ia act, =i s[ o formuleze, ca Titu, ]n cuvinte limpezi. Construc\ia unui roman este pentru Liviu Rebreanu =i arta de a supune pe cititor unei savante torturi, prin care transmite acestuia at`ta c`t este necesar dintr-un con\inut ]ntrez[rit din capul locului, =i niciodat[ mai mult; este =i r[bdarea de a desf[=ura continuu resursele nara\iunii p`n[ ]ntr-un punct ce pare culminant (dar de fapt numai p`n[ ]n pragul premerg[tor acestui punct), este r[bdarea de a readuce lucrurile ]n f[ga=ul normal, ca apoi, pe nea=teptate, s[-i ofere cititorului, la timpul cuvenit, dezvoltarea temei ce-i fluturase o clip[ pe dinaintea ochilor1. Scriitorul, proced`nd astfel, comunic[ o cople=itoare senza\ie de realitate, d`nd impresia c[ ascult[ numai 1 Altfel, exact contrariul situa\iei semnalate de Rebreanu (cronicar dramatic) c`nd analiza opera unui ]ncep[tor: „Ca orice ]ncep[tor rom`n, dl V[itoianu spune ]n actul ]nt`i tot ce are de spus. Pe urm[ e nevoit s[ «recapituleze» mereu; spre a ob\ine lungimea trebuincioas[ actelor urm[toare.“
259 R[scoala. Vol. II de glasul poruncitor, mai presus de voin\a individual[, al vie\ii ]ns[=i. Mici capitole aparent indiferente au drept \int[ s[ creeze r[gazul necesar fermenta- \iei l[untrice a cuv`ntului revelator sau a scenei memorabile ce s-a desf[=urat ceva mai ]nainte, s[ ]n=urubeze =i s[ ]nr[d[cineze, s[ fac[ de neuitat impresia produs[ de acel cuv`nt hot[r`tor. Uneori intuim venirea iminent[ a unui atare cuv`nt, presim\irea aceasta este savant ini\iat[ =i apoi ]ntre\inut[ de scriitor, el prelunge=te a=teptarea, ca apoi, c`nd cuv`ntul revelator apare, s[ fie ]nc[rcat de toat[ tensiunea cu care l-am a=teptat =i s[ se fixeze definitiv ]n con=tiin\[. Grigore Iuga ia cu sine la \ar[ pe Titu Herdelea pentru a-l ini\ia ]n chestia \[r[neasc[ =i, o dat[ ajuns, desf[=oar[ ]n fa\a sa tabloul propriet[\ilor, geografia locului, vecinii etc.... Desf[=urare parc[ f[r[ sf`r=it, ]nc`t e=ti ispitit s[ te ]ntrebi la un moment dat dac[ nu cumva se face abuz de r[bdarea noastr[, prin expunerea unor date aride, inutile. Dar ]ndat[ ni se va dezv[lui ra\iunea plicticoasei expuneri. Iat[ — zice Grigore Iuga — aici e re=edin\a mo=iei lui cutare, asta e mo=ia lui cutare (cu mare lux de am[nunte inutile), dincolo e p[m`ntul Nadinei, dincolo e mo=ia unuia St[nescu, aici e proprieta- tea unei b[nci, dincolo e arenda= colonelul +tef[nescu, aici sf`r=e=te mo=ia lui Gogu, asta e a familiei Iuga, cealalt[ apar\ine unei b[nci — = . a . m. d., ]nc`t se creeaz[ cu ]ncetul impresia c[ Grigore Iuga se ]nver=uneaz[ cu at`tea detalii pentru a evita ]ntrebarea pe care, la sf`r=it, Titu cu nevinov[\ia lui nu ezit[ s[ o prezinte. „— Mi-ai ar[tat, zice el, at`tea mo=ii boiere=ti, mo=ii peste mo=ii, mari =i frumoase. Dar p[m`nturile oamenilor unde sunt? — Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`n- turile! Nu prea sunt =i unde-au fost s-au cam spulberat...“ Se ]n\elege c[ prezentat[ de la ]nceput ]ntrebarea aceasta n-ar fi ]nsemnat nimic. Acum ]ns[, pentru c[ a fost at`ta vreme reprimat[, sub avalan=a de l[muriri plicticoase, ea a c[p[tat o for\[ t[ioas[. P`n[ s[ ias[ din apatia obi=nuit[, lucrurile se desf[=oar[ pe un f[ga= ce pare a se fi statornicit definitiv. La hora de duminic[, Serafim, un \[ran c[runt, poveste=te, =i nu prima oar[, cum l-au b[tut jandarmii fiindc[ logof[tului i se n[z[rise c-ar fi disp[rut ceva porumb din hambare. Prin c`te-un detaliu scos la vedere ca din ]nt`mplare, scriitorul =tie sugera, ]ntr-un chip magistral, c[ e =i nu o hor[ obi=nuit[, c[ e =i nu o relatare obi=nuit[ cu \[rani b[tu\i f[r[ motiv. Serafim Mogo= vorbe=te, =i tot vorbind — se strecoar[ deodat[ revela\ia — nu se =tie de ce, nu se uit[ la oameni, cum ar face oricine poveste=te ceva, duminic[, ]n cadrul taifasului obi=nuit — „ci undeva departe, parc[ s-ar fi jeluit unui judec[tor drept“ (s. n .) .
260 Liviu Rebreanu Scriitorul leag[ savant aceste preciz[ri, \inta sa este de a sugera pe nesim\ite =i ]n treac[t neobi=nuitul. Prin ele se comunic[ mult mai exact senza\ia c[ acest \[ran, care poveste=te ceva f[r[ s[ se gr[beasc[, a fost greu umilit. Curios e =i c[ to\i cei de fa\[ „cuno=teau ]nt`mplarea“, unii fuseser[ chiar ei ]n=i=i b[tu\i ca =i Serafim Mogo= — =i totu=i ascult[ cu o stranie aten\ie. Faptul c[ ei =tiu despre ce e vorba =i c[ fuseser[ chiar ei ]n=i=i schin- giui\i nu-i ]mpiedic[ s[ asculte cu aten\ie, =i nici n-are ]nsemn[tate, fiindc[ nu era prima dat[ c`nd li se ]nt`mpla un astfel de lucru. Aten\ia cu care ascult[ semnific[ ]ns[ altceva, anume c[, f[r[ un motiv prea evident, reali- zeaz[ deodat[, n[ucitor de exact, ce se ]nt`mpl[ cu ei de foarte mult[ vreme, =i asta le apare extrem de curios, de aceea ascult[ cu aten\ie. Pentru c[ ei nu ascult[ — de fapt — ce le spune Serafim, ei ascult[ un lucru nou, un lucru parc[ pentru prima oar[ ]n\eles. }n\elegerea a ceea ce se ]nt`mpl[ este nou[ pentru ei, =i nu ]nt`mplarea ca atare, care nu e deloc nou[. Ei — noteaz[ Rebreanu, st[p`nit de o grav[ intui\ie a ceea ce este nou =i nea=teptat aici, — „luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit pentru ]nt`ia oar[ o poveste nemaipomenit[ sau parc[ s-ar fi compl[cut ]n evocarea unor suferin\e care le r[scoleau sufletele“ =i o dat[ se aude vorba unui alt \[ran, o vorb[ =i ea foarte veche, =i totu=i av`nd un sens nou, fiindc[ acest \[ran ]ntrerupe din c`nd ]n c`nd jelania lui Serafim mereu cu „acelea=i vorbe: — P[i, ce s[ facem, oameni buni, ce s[ facem?“ }n vorbele acestea, ceilal\i deslu=esc intona\ii ciudate, de umilin\[ resemnat[, =i asta ]i ]nfurie, iar unul din ei spune dispre\uitor, ]ng`n`nd pe \[ranul cu „ce s[ facem“. „— Ce s[ facem, ce s[ facem?“ Dar se sperie singur de revolta lui: „— Dum- nezeu =tie ce s[ facem...“ A fost atins un anumit prag. Omul d[ speriat ]napoi — dar pragul hot[r`tor a fost atins =i asta a provocat un ecou care r[m`ne =i dup[ ce omul bate ]n retragere. Liviu Rebreanu are ca nimeni altul intui\ia cuvintelor majore. Cuv`ntul a fost acum rostit — e tot acela=i pe care oamenii l-au rostit de zeci de ori =i care ]nsemna durere =i umilin\[ resemnat[, dar acum el a fost rostit altfel, ]ntr-un fel care arat[ c[ vechea resemnare se arat[ vulnerabil[ =i cedeaz[. +i nimeni nu mai poate zdruncina impresia produs[ de faptul c[ acest cuv`nt poate fi rostit =i altfel, cu revolt[, furie =i dispre\. Intervine ]ncercarea de a risipi ]ncordarea, o ]ncercare e=uat[, dar care, ]ntr-un fel concludent, mai r[u ad`nce=te criza. „Ca s[ =tearg[ mai bine urmele m`niei lui Toader, Leonte Orbisor, mic, cu glas ascu\it, cu fa\a vioaie, g[si cu cale s[ observe ]mp[ciuitor: — Am p[timit =i eu cu Serafim =i cu ceilal\i laolalt[, dar m[ ]ntorc =i zic: St[p`nirea ce s[ fac[ dac[ e furt? +i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“
261 R[scoala. Vol. II Este de ajuns ca vreunul s[ ]ncerce o cale de conciliere, spre a =terge urma celor spuse mai ]nainte, este de ajuns ca el s[ ]ncerce, cum e =i firesc, o motivare a interven\iei sale, ca — f[r[ s[ vrea, bine]n\eles, — s[ ating[ o zon[ =i mai critic[, provoc`nd cuv`ntul revelator; cuv`ntul ]l roste=te Trifon Guju, „]ntunecat, mai mult pentru sine“, ]mping`nd lucrurile spre o faz[ =i mai ]ncordat[ dec`t aceea premerg[toare interven\iei cu ]ndemnuri concili- atoare. Leonte Orbi=or spusese: „+i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“ — =i asta sun[ ]ntr-un fel nea=teptat =i are aerul s[ se refere la altceva, =i atunci e firesc ca s[ intervin[ un altul cu observa\ia care fixeaz[ =i mai temeinic senza\ia de ]ncordat[ a=teptare: „— D -apoi c[ tot munca noastr[ e!“ (S. n.) „To\i ]ntoarser[ deodat[ ochii spre el, ca =i c`nd le-ar fi dezv[luit o mare tain[ sau m[car o credin\[ intim[ a tuturor. Nimeni ]ns[ nu zise nimica =i chiar Trifon, care obi=nuia s[ repete c`nd credea c[ a spus o vorb[ mare, acuma t[cu =i l[s[ capul pe piept.“ Romancierul izbute=te s[ dea ]ncord[rii cresc`nde un con\inut de o extraordinar[ materialitate. De precizat c[ nu e vorba doar de obi=nuita „grada\ie“ a evenimentelor epice, prin care un scriitor vrea adesea s[ men\in[ treaz „interesul“ narativ. Dincolo de cuvinte, ]ncepem a percepe un suflu ame- nin\[tor =i rece, care este al r[scoalei. Situa\iile propuse aten\iei ascund un nucleu secret, o for\[ de atrac\ie care subjug[ pe cititor, ademene=te mereu mai departe, mereu mai ad`nc spre interiorul lumii noi, creat[ de scriitor ]n a=a chip ]nc`t cititorul odat[ „am[git“ s[ piard[ orice posibilitate de a se ]ntoarce. Cu fiecare pas e=ti mereu ]ndemnat ca de un apel poruncitor s[ mergi mai departe. E ca =i cum s-ar f[g[dui dezlegarea unui secret de care depinde totul. Cititorul este ademenit s[ cread[ c[ lumea ]n care intr[ este doar lumea sa, lumea real[, sau o prelun- gire sau o ramifica\ie a acesteia. La ]nceput nu se ]nt`mpl[ nimic care s[ contrazic[ datele lumii „autentice“, cititorul n-are nici un motiv s[ nu cread[ pe cuv`nt ceea ce i se spune, el =tie c[ i se spune adev[rul, un adev[r pe care-l =tie el ]nsu=i foarte bine. Acumularea de electricitate ]n aerul tot mai ]ncins este tema fundamental[ a primului volum din R[scoala. Construc\ia urmeaz[ ritmul acestor acumul[ri. Vorbele spuse au un ]n\eles de suprafa\[ =i altul profund, iar tonalitatea l[untric[ a romanului str`nge laolalt[ mai ales aceste ]n\elesuri noi. R[scoala apare ca o for\[ care st[p`ne=te pe oameni =i nu se las[ st[p`nit[ de ei. „— Of,c[numaivine=ilanoi“ — ziceunul=ieca=icums-arreferilaun fenomen al naturii, de o teribil[ autonomie, aduc[tor, poate, de bine, „s[-mi
262 Liviu Rebreanu iau =i eu m[car ni\el porumb de cel boieresc, s[-mi satur copila=ii, c[ greu am mai dus-o iarna asta!“ Oamenii a=teapt[ s[ vin[ =i pe la ei r[scoala, ca =i cum nu tot ei ar face-o, ci al\ii, ]n locul lor. Voin\a lor se cristalizeaz[ ]ntr-un fenomen obiectiv, autonom, de dimensiuni mitice. Pe m[sur[ ce talazurile nemul\umirii cap[t[ consisten\[, ]ncep s[ spume- ge, amenin\`nd s[ n[ruie r`nduiala obi=nuit[ =i s[-=i croiasc[ un vad nou, ne]ncercat, scriitorul ]ncordeaz[ =i mai str`ns arcul nara\iunii, opre=te clipa printr-o brusc[ sec\ionare a timpului =i-o supune unui proces analitic, atr[g`nd astfel aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii ei. }n cazul unor momente de intensitate plenar[, suprapunerea obi=nuit[ a planurilor (de o parte lumea boierilor, de alta cea a \[ranilor) ]nceteaz[ de a fi simplu procedeu „artistic“, menit s[ sugereze curgerea nesf`r=it[ a vie\ii, =i devine un mod direct, acut =i energic de a sonda starea de spirit ]ntr-o faz[ absolut esen\ial[. F[r[ trecere studiat[, ci ]ntr-un fel t[ios, abrupt, cu sugestia c[ lucrurile nu mai pot merge a=a ]nainte, ceva trebuie s[ se ]nt`mple — scriitorul p[r[se=te relatarea asupra lumii mondene =i descinde direct la sat. La deschiderea Parlamentului, dup[ ce asist[ la lectura mesajului regal, Nadina constat[ cu un entuziasm plictisit: „— Foarte nostim spectacolul!... Nu-i a=a?... +i regele ce bine a fost!“ }ndat[ — secven\[ la sat: „Plou[ v`rtos.“ Perceptorul vine s[ sechestreze pentru neplata birului singurul porc al lui Ignat Cercel. „— Las[, c[ v[ =tiu, Ignate! Pe mine nu m[ proste=ti, degeaba! Cu voi ]mi pr[p[desc tinere\ea =i s[n[tatea!“ „Atunci femeia izbucni am[r`t[: — Auleo, doar n-o s[ ne iei purcelul, domnule, s[-mi r[m`ie copiii“ etc. Apoi, Ignat conduce pe perceptor, dup[ cuviin\[, „ab[tut, b`iguind...“ etc., mereu ca o scuz[ =i o pl`ngere: „— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“ Glasuri amenin\[toare se fac auzite ]nc[ de la ]nceputul romanului, acoperite de rutina ve=nicelor =i de fapt lini=titoarelor discu\ii ]n jurul problemei \[r[ne=ti. Apoi se face t[cere =i glasurile acestea se aud din nou, mai distincte =i tot mai greu de acoperit. Ele sunt r[zle\e =i se potolesc o clip[, ]nghi\ite de larma existen\ei obi=nuite, apoi se adun[ mereu mai multe laolalt[, ]ntr-un vuiet surd. De la un anume punct, vuietul devine constant, fundal permanent al evenimentelor. Un comentariu sumbru r[sun[ de dincolo de orizont ]n scenele care ]nf[\i=eaz[ petrecerile, viata de tr`nd[vie =i voluptate nep[s[toare a p[turii suprapuse. Dincolo de orizontul necunoscut =i primejdios, glasurile se str`ng, se unesc, se cheam[ unele pe celelalte. Ce spun ]n fond aceste glasuri la ]nceput r[zle\e, apoi unite?
263 R[scoala. Vol. II „— Rabzi, rabzi =i oftezi p`n[ nu mai po\i, =-apoi...“ „— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“ „— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a, nu ne-om l[sa! +i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[: — Nu, nu!“ Este comentariul ap[s[tor, r[zb[t`nd =i ]n scenele de huzur bucure=tean: „Un mic restaurant de noapte, ]ntr-o str[du\[ dosnic[. Exterior modest. }n[untru ]ns[ lumin[ orbitoare, lux c[utat, atmosfer[ cald[, chelneri francezi pur s`nge... +i Nadina sur`de ]nc`ntat[ =i repet[ ]ntruna: — Ah, oui, c’est vraiment très chic, très parisien!“ De dincolo, scriitorul face s[ se aud[ comentariul ]nfrico=[tor de apropiat al mul\imii: „Apoi, ce s[ facem... Ce s[ facem?“ =i: „Nu, nu!“ Suntem ]n faza ]n care, s[tur`ndu-se de vorbe, \[ranii nu mai au ]ncredere ]n cuv`ntul boieresc =i nici ]n metodele „pa=nice“ de ]mbun[t[\ire a situa\iei lor: jalbe, interven\ii, cump[r[ri de p[m`nturi, tratative pentru alte ]nvoieli etc. S -a ]ncercat tot ce s-a putut ]ncerca, nu mai e nimic de sperat ]n direc\ia aceasta, a b[tut ceasul faptelor. Impresia este hot[r`t[ de misterioasa apari\ie a „vestitorilor“, c[l[re\i pe cai albi, trec`nd din sat ]n sat (a=a se poveste=te, pu\ini sunt cei care pot chiar jura c[ i-au v[zut cu ochii lor) =i sf[tuind pe \[rani s[ treac[ la ]mp[r\irea p[m`nturilor boiere=ti conform poruncii unui „vod[“ la fel de misterios. Vestea figureaz[ la un mod mitic starea de spirit a \[ranilor, propria lor hot[r`re de a trece la fapte, f[r[ ]nt`rziere. C[l[re\ii aceia pe cai albi sunt ni=te fiin\e ciudat de concrete =i totu=i impalpabile (i-ar fi ]nt`lnit cutare femeie care relateaz[ celorlal\i ]nt`mplarea cu aer de miracol: „Plecasem cu b[ie\elul de m`n[... N-apucai bine s[ m[ ]nchin c[ =i v[zui venind pe uli\[ doi c[l[re\i pe doi cai albi de m-am mirat. Veneau de sus dinspre Lespezi. M[ d[dui la marginea uli\ei, dar numai ce m[ pomenii c[ unul m[ strig[ =i zice: «Unde te duci, muiere?» Zic: «Numai colea, la soacr[- mea...» +i cel[lalt zice: «V[d c[ e=ti nec[jit[ r[u, dar n-ai grij[, c[ noi aducem veste mare...»“ Etc. Vestitorii ace=tia ]n alb sunt proiec\ia st[rii de spirit a \[ranilor, a speran\elor pe care ei nu ]ndr[zneau s[ =i le m[rturiseasc[ cu glas tare unul celuilalt =i tocmai de aceea sim\eau nevoia s[ le atribuie unei for\e ]n acela=i timp miraculoase =i concrete. Ce spun c[l[re\ii? Ei formuleaz[ chiar g`ndurile \[ranilor ajun=i la exasperare =i hot[r`\i s[-=i fac[ singuri dreptate. Cuvintele lor duc p`n[ la cap[t g`ndul fiec[ruia dintre \[rani, ele fuseser[ preg[tite de toate acele fraze ]ntrerupte la jum[tate de Petre Petre,
264 Liviu Rebreanu Serafim Mogo=, Triton Guju =i prin care se exprima dezn[dejdea, dar =i apari\ia unui g`nd nou, plin de ]ndr[zneal[, menit s[ semnifice concluzia unei experien\e. |[ranii ascult[ uimi\i, spus[ cu voce tare, concluzia aceasta. Cu uimire =i ]n acela=i timp cu sentimentul obscur c[ astfel de fraze nu sunt chiar cu des[v`r=ire noi =i nea=teptate, se pare c[ vocea aceasta nu le este chiar pe de-a -ntregul necunoscut[. Mirarea se asociaz[ aici cu senza\ia c[ g`ndurile noi sunt pe deplin fire=ti, da, a=a trebuie f[cut, =i ei sim\iser[ aceasta. Episodul este imediat consecutiv celui care relevase c[ de la ]n\elepciunea lui Miron Iuga nu mai e nimic de a=teptat. B[tr`nul boier amenin\[ c[ nu mai st[ de vorb[ cu \[ranii s[i =i c[ „dac[ voi nu vre\i s[ munci\i, vom aduce oameni din Transilvania!“ C`nd Trifon Guju strig[: „— Ba str[ini s[ nu vie, cucoane, c[ p[m`nturile astea noi le-am muncit totdeauna, nu str[inii!“, b[tr`nul Iuga conchide intratabil: „— Tu crezi c[ am s[ te ]ntreb pe tine, pr[p[ditule...? Asta v[ mai lipsea, obr[znicia! Aide\i, am terminat cu voi! S[-mi cur[\a\i locul numaidec`t! — Apoi a=a nu-i bine, cucoane! f[cu Luca Talab[ d`rz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti p`n[ ce se goli curtea. Apoi porunci sc`rbit: — Bumbule, ]nchide por\ile.“ Cu aceasta s-a rupt ultima punte de comunicare dintre boieri =i \[rani, s-a n[ruit ultima n[dejde. Scriitorul ne face s[ resim\im toat[ gravitatea acestui moment de r[scruce, critic, ]n care vechile n[dejdi, c`te erau, s-au pr[bu=it, terenul a r[mas alb, gata s[ primeasc[ noi n[dejdi, nedeslu=ite. Acest moment, cu toate implica\iile sale viitoare, se ]nf[\i=eaz[ ]n replica spus[ pe un ton amenin\[tor: „— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! Nu-i bine deloc.“ A=a nu-i bine, atunci cum e bine? Pe aceast[ crispat[ nedumerire cade vestea cea nou[, adus[ de c[l[re\ii ]n alb. Ei spun ce g`ndesc \[ranii c[ e bine s[ fac[, acum, dup[ ce s-a constatat definitiv c[ „a=a nu-i bine, nu-i bine de loc“, iar boierul Iuga poruncise sc`rbit „s[ se ]nchid[ por\ile“. Terenul este preg[tit s[ primeasc[ fermentul adus de vestitori, al marii, adev[ratei cotituri. Duminic[, „pe c`nd ie=ea lumea de la biseric[, se r[sp`ndi vestea c[ adineaori ar fi trecut (s. n .) prin sat doi c[l[re\i pe cai albi...“ Ei ar fi spus ceva, ar fi adus cu sine „porunci“, dar ce au spus =i despre ce porunci poate fi vorba? Nimeni nu =tie. Dar — =i aici scriitorul are din nou o intui\ie — nimeni nu =tie, =i totu=i to\i „=tiu“ cam despre ce ar putea fi vorba. Ei =tiu dinainte ce fel de porunci purtau c[l[re\ii ]n alb, alte porunci — dec`t cele voite =i a=teptate de \[rani, acum, dup[ ce Miron Iuga curmase tratativele =i ]nchisese por\ile conacului — nu puteau fi. +i ]ntr-adev[r: „Ignat Cercel, ca
265 R[scoala. Vol. II un c`ine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare: „— Oare n-o fi porunci despre p[m`nturi, m[i oameni?“ (S. n.) Iat[ ce fel de porunci a=teptau \[ranii, alte porunci nu puteau s[ fie =i ei nu le-ar fi primit. C[l[re\ii ]n alb figureaz[ voin\a lor (s[ se fac[ dreptate) =i totodat[ nevoia unei autoriz[ri morale supreme. Dreptatea „vine cum poate =i bine c[ sose=te“, observ[ cineva — =i acum, cu toate c[ nimeni n-a v[zut pe c[l[re\i =i nu =tie ce anume spuneau c[l[re\ii, — lucrurile sunt deja hot[r`te. Nu putea fi vorba dec`t despre p[m`nturi =i despre dreptate. +i ]n adev[r, a=a este cum trebuie s[ fie. }n fa\a grupurilor de \[rani e adus[ muierea s[ jure c[ ]nt`lnise pe vestitori. Nimeni n-a spus c[ vestitorii porunciser[ despre „dreptate“, =i totu=i, ]nc[ ]nainte ca muierea s[ ]nceap[ a gr[i, se =tie c[ despre asta e vorba. Deducem acest lucru din faptul c[ oamenii cer am[nunte, chestiunea esen\ial[ fiind de-acum l[murit[ pentru ei. „— Spune, muiere, din fir ]n p[r (s. n .), c[ nu te m[n`nc[ nimeni! o ]ndemn[ Ignat cu bl`nde\e. Vrem s[ =tim =i noi poruncile =i s[ nu gre=im!“ Femeia confirm[, ea ofer[ oamenilor lucrul de care aveau nevoie, s[ =tie dac[ ceea ce g`ndiser[ ei ]n=i=i se sprijin[ pe o voin\[ mai presus dec`t a lor. Ei vor s[ fac[ un anumit lucru, sunt hot[r`\i s[ fac[ acest lucru, =i atunci, pentru o mai mare siguran\[, vor s[ =tie dac[ ceea ce sunt ei hot[r`\i trebuie oricum f[cut, =i e bine s[ fie f[cut indiferent dac[ ei vor sau nu. Ei vor s[ pun[ cap[t ezit[rilor, vor s[ fie pu=i ]n fa\a faptului ]mplinit. Aceast[ nevoie l[untric[ imperioas[ a masei \[r[ne=ti se proiecteaz[ — cum am spus — ]n apari\ia c[l[re\ilor albi, cu ve=tile =i poruncile ce le aduc. Din nou iese la iveal[ marea capacitate a scriitorului de a proiecta realitatea concret[ ]ntr-un plan larg, simbolic =i mai ]nalt. Nu e o ]nt`mplare, astfel, c[ propria lor voin\[ de dreptate se ]ntruchipeaz[ grav ]ntr-o porunc[. P`n[ aici au vorbit =i s-au sf[tuit, au mai dat ]napoi, au ezitat, dar ceea ce se ]nt`mpl[ acum e cu totul altceva, acum ce vor ei ]n=i=i este o porunc[, c[reia nimeni, chiar s[ vrea, nu i se mai poate sustrage. Porunca aceasta gl[suie=te (a=a ar fi spus c[l[re\ii, oamenilor nu le r[m`ne dec`t s-o treac[ ]n fapte) „s[ d[m de =tire oamenilor c[ toate mo=iile sunt ale lor de-aici ]nainte =i s[ se apuce de]ndat[ s[ le ]mpart[ dup[ dreptate, iar pe boieri =i pe arenda=i — gl[suie=te mai departe porunca — s[-i alunge =i s[ le ard[ conacele =i cur\ile =i toate acareturile, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi...“ +i cine nu ascult[ porunca „amarnic are s[ isp[=easc[“. Chipul cum masele \[r[ne=ti sunt cuprinse de o stare de spirit combativ[ =i ce determin[ cristalizarea acestei st[ri de spirit, cum dincolo de aparenta lips[ de motivare a revoltei, prin mici fapte nesemnificative =i, ]n condi\ii
266 Liviu Rebreanu „normale“, neb[gate ]n seam[ — ]=i face loc motivarea ad`nc[ =i violent explicabil[ a nemul\umirii =i a hot[r`rii de a trece la ac\iune, c[ci a devenit limpede c[ a=a nu se mai poate — iat[ ce ni se dezv[luie ]n R[scoala. Dialectica rela\iei dintre necesitate =i ]nt`mplare este uimitoare ]n roman. Tot ce se petrece ]n R[scoala este de domeniul ]nt`mpl[rii, dar marea intui\ie a romancierului este de a fi surprins ]n accidentul uneori absurd legea necesar[. Legea poate s[-=i croiasc[ drum =i prin mijlocirea situa\iei bizare, a ]nt`mpl[rii grote=ti. Taifasul colonelului +tef[nescu cu \[ranii de pe mo=ia al c[rei arenda= este are un astfel de aspect bizar, aproape halucinant. }ntr-un fel ciudat, istoria s-a oprit ]n loc, raporturile normale au ]ncetat, arenda=ul nu mai e parc[ adev[rat arenda=, \[ranii ]nceteaz[ parc[ =i ei de a fi ceea ce am =tiut c[ sunt, =i asist[m la o nemaipomenit[ discu\ie a colonelului +tef[nescu cu \[ranii exploata\i pe mo=ia primit[ de el ]n arend[, o discu\ie de la egal la egal, ]n care colonelul se justific[ =i parc[ cere iertare, iar \[ranii sunt — ei — cei chema\i s[ primeasc[ sau nu justific[rile colonelului. Ce e mai curios este c[ discu\ia nici nu are ]n cea mai mare parte un caracter grav, a=a cum s-ar fi cuvenit, dac[ \inem seama c[ fondul exprimat prin ea prezenta o gravitate absolut excep\ional[, ea are un aer neverosimil glume\, este de o voio=ie — de ambele p[r\i — pe care numai teribilul „De!“ rostit ]n final o curm[ ]ntr-un fel nea=teptat. Ce se ]nt`mpl[, de unde aceast[ curioas[ relaxare a conflictului, ]ntr-un moment c`nd s-ar p[rea c[ trebuie s[ avem o ]ncordare a sa maxim[? Scriitorul a intuit ]ns[ adev[ratul motiv al relax[rii, teribila ]ncordare de dedesubt. Colonelul st[ de vorb[ cu oamenii =i parc[ nu se mai satur[ de vorbit, se vede c[ discu\ia asta e pe placul lui — =i se mai vede c[ nici \[ranii nu prea dau semne de ner[bdare. Tot efectul st[ ]n surprinderea aerului ciudat =i neverosimil al acestui taifas lini=tit, ]ntre ni=te oameni care parc[ =i-au terminat misiunea =i acum se mai destind schimb`nd o vorb[- dou[. Tot efectul st[ ]n aceea c[ noi surprindem caracterul de o gravitate extrem[ =i de o semnifica\ie extraordinar[ — ]n esen\a sa — al acestei foarte pa=nice convorbiri. Sugestia cople=itoare este c[ ]n acest context aproape neverosimil se manifest[ o stare pe deplin fireasc[, normal[, dreapt[, ceva ce e ]n ordinea lucrurilor, =i nu dimpotriv[. De fapt, scriitorul suprapune cele dou[ accep\iuni posibile ale no\iunii de firesc, de ordine a lucrurilor: firescul, limitat ]ntr-un anumit cadru social (exploatarea fireasc[, subordonarea fireasc[ a celui exploatat etc.), =i firescul major omenesc, firescul raporturilor normale ]ntre oameni ]ntr-o lume care nu prime=te ]n ordinea ei obi=nuit[ exploatarea, inegalitatea, umilin\a etc. Din aceast[ subtil[ suprapunere de
267 R[scoala. Vol. II planuri iese un efect zguduitor, revelat ]n acel „De!“ \[r[nesc, rostit ]n finalul discu\iei de c[tre unul din participan\i — =i anume cel mai volubil dintre participan\ii la acest at`t de straniu colocviu. Acest „De!“ pune cap[t ciudatei relax[ri, atr[g`nd toate sevele subterane ]ntr-o izbucnire la suprafa\[, st[p`nit[ ]nc[, dar cu at`t mai amenin\[toare. B[tr`nul colonel are acum o ]nf[\i=are „vioaie“ =i „glasul cutez[tor“ (a dus pe cele trei fete ale sale la Vite=ti, sc[p`nd astfel de „grija cea mai mare“). „Acuma putea vorbi lini=tit cu \[ranii, s[ mai =i glumeasc[ =i s[-i batjocoreasc[: — V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu! +i s[ oc[r[=ti pe boieri =i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane? — De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi marea cu degetul... Peste c`teva minute, din vorb[-n vorb[, \[ranul z`mbitor ]ntreb[: — Da’ pe domni=oarele le-a\i dus la ora=, don’ colonel? — A\i fi poftit s[ le las aici, s[ v[ bate\i voi joc de tinere\ea lor? r[spunse pensionarul cu ton glume\. Nu v[ cunosc eu ce t`lhari sunte\i voi? — De ce, don’ colonel, p[catele noastre? — Fiindc[ sunte\i, +tefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la armat[? V[ =tiu =i m[selele din gur[!... Dar mie ce pute\i s[-mi face\i? S[ m[ omor`\i? Ce, mi-e fric[ mie de moarte, m[? D-aia-s eu militar, m[?... Ori s[ m[ pr[da\i? Pr[da\i-m[, dac[ v[ d[ m`na! C[ eu, tot ce am, aici am b[gat =i cu voi am ]mp[r\it... Nu-i nimic, b[ie\i! Dumnezeu e sus =i vede!... Eu nu v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit. V-am ajutat, v-am ocrotit, v-am ]nv[\at. Acu pute\i s[-mi trage\i cu parul... A=a-i? Colonelul se uit[ pe r`nd la \[rani, a=tept`nd o vorb[ de protestare sau de recunoa=tere. Oamenii t[ceau. De-abia ]ntr-un t`rziu +tefan, cel mai deschis, f[cu: — De!“ Din nou ]ncercarea de conciliere a dezv[luit natura ireductibil[ a conflictului. Scriitorul opereaz[, cu fiecare situa\ie reprezentat[, sec\iuni orizontale, „t[ieturi“ — ar fi spus Thibaudet — ]n cursul unitar =i organic al vie\ii; t[ieturi f[cute la timpul potrivit, la momentul tipic. Este unul din marile secrete ale romancierului: s[ deschid[ ]n a=a fel aceste sec\iuni, ]nc`t ]n ]nl[n\uirea lor s[ dea imaginea fluviului ]nsu=i, al curgerii infinite a vie\ii, =i nicidecum impresia unor imagini decupate, deta=ate, izolate. O clip[ mai devreme sau mai t`rziu de s-ar fi operat deschiderea, =i efectul ar fi pierdut sim\itor din t[rie. Am fi v[zut atunci lucruri f[r[ semnifica\ie =i ]n jurul lor haosul.
268 Liviu Rebreanu }n R[scoala, pentru a m[sura gradul de aprindere a spiritelor, se sec\ionea- z[ cursul vie\ii ]n acele puncte ce pot aduce cele mai depline clarit[\i: ]n momentul c`nd \[ranii stau ]n uli\[ ]n fa\a c`rciumii, nemai]ndur`ndu-se s[ plece; apoi tot acolo, spre a g[si locul gol =i numai un be\iv ]nt`rziat la taifas cu Cristea Busuioc, c`rciumarul — dar de ce acest pustiu? }n consecin\[ o nou[ t[ietur[ f[cut[ spre a g[si pe oameni la casele lor, mai dreg`nd o unealt[, mai b[t`nd un cui, dar preg[tindu-se ]n tain[ pentru o ac\iune decisiv[. Oamenii vorbesc, vorbesc, ]ntorc lucrurile pe o fa\[ =i pe cealalt[, \in seama de toate ]mprejur[rile, vor s[ g[seasc[ o solu\ie, ]=i ]mp[rt[=esc g`ndurile, spun ce-au mai auzit (c[ se vorbe=te c[ s-ar ]mp[r\i p[m`nturile, c[ nu e adev[rat, nu se vor ]mp[r\i, astfel de zvonuri nu merit[ crezare)... =i s-ar p[rea c[ lucrurile vor continua a=a monoton la nesf`r=it, f[r[ vreun accent mai hot[r`t, dar iat[ c[ intervine un lucru de la sine ]n\eles ]n alte ]mprejur[ri (cineva zice c[ arenda=ul va cump[ra de la Nadina p[m`ntul r`vnit de ei), dar care, acum, are un efect surprinz[tor. Vorbele s-au izbit de o barier[, =i se r[sucesc ]nd[r[t: „Atunci parc[ uluirea i-ar fi schimbat glasul =i ]nf[\i=area, se ridic[ de pe scaun f[r[ voia lui =i vorbi printre din\i: — Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a nu ne-om l[sa! +i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[: — Nu, nu!...“ Tres[ririle p[m`ntului, r[sucirile imperceptibile prin care masa \[r[neasc[ ]=i ]ncearc[ for\a sunt ]nregistrate cu ecoul, cu fream[tul lor prevestitor. Mici n[ruiri de teren, c[rora nimeni aproape nu le d[ importan\[, sunt puse de scriitor ]n perspectiva viitorului mare cutremur, legate de acesta prin nume- roase fire rezistente, prin motiv[ri. Oamenii se dezmeticesc din iner\ie, scutur[ de pe umeri fatala resemnare, vechea spaim[ =i se preg[tesc s[ ]nt`mpine furtuna cu o grozav[ n[dejde =i ]n acela=i timp cu un fel de nep[sare la con- secin\e. Semnele zguduirii se propag[ ]n straturi tot mai dense, pe toat[ ]ntin- derea =i ]n toat[ ad`ncimea, =i-n vreme ce la Bucure=ti se desf[=oar[ „via\a de praznic permanent“, de baluri, dansuri =i chefuri prelungite, la sat \[ranii se trag pe l`ng[ cas[ refuz`nd s[ mai lucreze p[m`ntul altora, bat coasa, a=a, „ca s[ fie b[tut[“, =i se preg[tesc — se str`ng ]n mijlocul uli\ei, ]mpiedi- c`nd trecerea =i ne]ndur`ndu-se s[ p[r[seasc[ locul, de team[ ce ]n lipsa lor s[ nu se ]nt`mple ceea ce ei cu to\ii a=teapt[ s[ se ]nt`mple. O enigmatic[ lini=te se instaleaz[ ]n roman odat[ ce \[ranii au c[p[tat ]ncredin\area c[ nu trebuie de-aici ]nainte s[ nutreasc[ speran\e ]ntr-o ]ndreptare pe cale normal[ a situa\iei lor, lini=tea premerg[toare catastrofei, lini=te sinistr[, de a c[rei natur[ real[ Grigore Iuga, mai lucid dec`t tat[l
269 R[scoala. Vol. II s[u, e con=tient din primul moment al descinderii la sat. „— Toate bune pe aici, Ichime? ]ntreb[ Grigore. — Deocamdat[ pace, cona=ule! zise vizitiul.“ Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit s[-l ]nt`mpine la cobor`rea din tren, Grigore Iuga surprinde sensul ]nfrico=[tor al acestei pacific[ri. Mai ales r[spunsul cu „deocamdat[“ nu-i pl[cu lui Grigore, „totu=i nu insist[“. Armisti\iul provizoriu este, de fapt, lini=tea strategic[ cu care oamenii a=teapt[ s[ vin[ =i pe la ei „p`rjolul“; a=teapt[, av`nd aerul c[ nu depinde de ei, c[ o for\[ mai presus de ei s-a ab[tut peste lume. Grigore Iuga observ[ cu ]ngrijo- rare, merg`nd spre conac, adev[ratele ]n\elesuri ale p[cii deodat[ statornicite =i de care trebuia s[ se team[ mai mult dec`t de nelini=tea evident[ =i de preten\iile \[ranilor de a „cump[ra“ p[m`ntul Nadinei. +i ceea ce observ[ ]l umple de tulburare, ]l face s[ fie posomor`t parc[ f[r[ motiv, =i totu=i cu at`tea motive resim\ite cu putere, =i greu, mai ales, de m[rturisit. „Grigore observa cu aten\ie =i satele =i c`mpurile, parc-ar fi c[utat s[ ghiceasc[ o tain[. Sub bolta mohor`t[, p[m`ntul negru se zgribulea p[tat cu dese ochiuri de ap[ tulbure, iar prin sate \[ranii, ca duminica, mai pe la c`rcium[, mai pe la c`te o cas[, se sf[tuiau ca =i alt[dat[ (s. n.) . Lui Grigore ]ns[ i se p[rea c[ ]n ochii lor luce=te ceva deosebit =i c[ toat[ ]nf[\i=area lor ar fi mai d`rz[. Dup[ ce ie=ir[ din Lespezi, ]ntreb[ deodat[ pe vizitiu: — Cu muncile cum mai sta\i, Ichime? — Apoi st[m bine, cona=ule, c[ nici nu le-am ]nceput! r[spunse vizitiul cu o =ov[ire.“ Iat[, dar, un fapt nelini=titor, explicabil =i prin aceea c[ „=i vremea a fost rea, c[ a tot plouat“, dar s[ fie aceasta singura explica\ie? S-ar p[rea c[ exist[ =i un alt motiv, =i c[ nici acesta nu e chiar nefiresc („oamenii nu s-au cump[nit ]nc[ la ]nvoieli...“), exist[ a=adar o justificare, +i totu=i, ceva nu e ]n ordine =i Grigore simte aceast[ dezarticulare cu senza\ia c[ timpul s-a oprit ]n loc. Lini=te — desigur: „Ie=ind apoi cu Titu Herdelea ]n sat, plutonierul Boiangiu le spuse c[ p`n[ acum e lini=te =i doar (s. n.) arestarea ]nv[\[torului Drago= a cam (s. n.) a\`\at pe s[teni“. }ntreba\i, oamenii dau „r[spunsuri bl`nde, dar ]n doi peri“. Ca =i mai ]nainte, \[ranii ]l ]nt`mpin[ pe Grigore Iuga cu omenia =i respectul cuvenit, ca =i ]nainte, ]i vorbesc de nevoile lor, =i totu=i a intervenit ceva nou ]n atitudinea lor, un fel de absen\[, o deta=are pe care scriitorul o =tie strecura ]n cuvintele aparent a=a de asem[n[toare cu toate cuvintele spuse de ei ori de c`te ori ]i cerceta, s[ afle ce mai g`ndesc, boierul cel t`n[r. Aceast[ absen\[ sugereaz[ c[ oamenii nu mai a=teapt[, de fapt, nimic de la Grigore Iuga, =i de aceea nu v[d de ce ar trebui s[ pun[, ]n vorbele ce i le spun, interes =i pasiune =i n[dejde c[ totu=i vor ob\ine o u=urare.
270 Liviu Rebreanu Scriitorul observ[ cu mare fine\e elementul nou ap[rut f[r[ de veste ]n felul cum se poart[ =i cum vorbesc oamenii. Lucirea aceea nou[ din ochii oamenilor st[ruie ]n ciuda lini=tii =i a deta=[rii din vorbele lor =i nimic n-o poate face s[ dispar[. „Privirile lor — observ[ scriitorul — nu erau du=m[noase, ci mai cur`nd ]ntreb[toare.“ Iar ceea ce spune Grigore, oric`t de binevoitor e de a stinge conflictul dintre \[rani =i tat[l s[u, nu constituie un r[spuns adresat acestor priviri. Ele continu[ s[ r[m`n[ ]ntreb[toare. Grigore Iuga ispite=te pe Petre Petre s[-l l[mureasc[ ce vor oamenii, Petre ]ns[ se z[p[ce=te b`lb`ind „]ncurcat“ ceva, apoi ]ndeamn[ pe Lupu Chiri\oiu s[ vorbeasc[, sub motiv c[ „matale... e=ti mai bun de gur[ =i mai b[tr`n...“ Lupu Chiri\oiu ]ncepe la r`ndul lui s[-l l[mureasc[ pe boierul cel t`n[r, dar nici d`nsul nu izbute=te, fiindc[ acum nu-l mai intereseaz[ dec`t s[ repete vechile pl`ngeri, pe un ton „t[r[g[nat“. Titu Herdelea s-ar p[rea c[ n-are motive s[ =ov[ie c`nd, ]mp[rt[=ind lui Grigore impresiile sale dup[ discu\ia cu \[ranii, constat[: „Mie oamenii mi se par lini=ti\i“. E lini=te pentru c[ s-a produs un transfer de aten\ie, e lini=te pe vechiul domeniu al dialogului boier — \[ran, r[mas acum pustiu. Dar nu e lini=te pe domeniul cel nou, al unei realit[\i neprev[zute =i care acapareaz[ tot interesul. De la acest punct mai departe, urm[rind transferul de aten\ie intervenit ]n purtarea =i vorba oamenilor, scriitorul ]=i deplaseaz[, la r`ndul s[u, tot mai mult aten\ia asupra noii realit[\i, aceea a ]nfrunt[rii deschise, violente. De-acum ]nainte, ceea ce spune Grigore Iuga nu mai prezint[ nici o ]nsemn[tate. Nimeni nu-l ascult[, nici tat[l s[u, nici \[ranii. Ceea ce era de hot[r`t s-a hot[r`t, acum se a=teapt[ numai ]mprejurarea favorabil[ ca acel nou ap[rut ]n privirea oamenilor s[ se exteriorizeze exploziv. De-acum ]nainte cele dou[ p[r\i ]nainteaz[ una spre cealalt[, spre ]ncle=tarea fundamental[, ca m`nate de un destin. F[r[ urm[ri r[m`ne ini\iativa lui Grigore Iuga de a preveni „cu metodele lui feminine“, conciliatoa- re, incendiul. Propor\iile acestuia au =i ]nceput s[ se profileze. E de ajuns acum s[ se i=te o sc`nteie, =i incendiul a\`\at de vechea ur[ s[ se dezl[n\uie. Sc`nteia aceasta (primul capitol al volumului II — Focurile — se nume=te: Sc`nteia) nu ]nt`rzie s[ apar[. Ar fi ap[rut oricum. Grigore Iuga p[r[se=te conacul =i constat[ surprins c[ ]n dreptul c`rciumii „\[ranii st[teau ca =i ieri, parc[ nici nu s-ar mai fi mi=cat de acolo“. Ce a=teapt[ \[ranii? S-ar p[rea c[ ei nu a=teapt[ nimic. De fapt, ei a=teapt[ lini=ti\i, r[bd[tori s[ se iveasc[ de undeva sc`nteia, de unde — nici ei nu =tiu bine, dar a=teapt[. +i sc`nteia apare ca de la sine. Parc[ nimeni n-ar fi dorit cu tot dinadinsul ca ea s[ apar[. „— Ce mai a=teapt[ oamenii, Ichime? zice Grigore.
271 R[scoala. Vol. II — Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a, ca pro=tii...“ Grigore a venit, a plecat — de c`te ori nu venise =i nu plecase? Cine ar fi stat s[ se ]ntrebe de ce a venit =i de ce a plecat? Acum, ]ns[, acest fapt at`t de firesc spore=te tensiunea masei \[r[ne=ti. Vorba spus[ la ]nt`mplare, o ]ntrebare r[s[rit[ cine =tie cum, o privire mai cercet[toare — totul ]ndreapt[ aten\ia asupra unui lucru esen\ial, din ce ]n ce mai deslu=it. „ — Oare de ce- o fi plec`nd a=a degrab[? ]ntreab[ Ignat Cercel cu ochii dup[ bri=ca galben[, ce se dep[rta. |[ranii se uitau to\i dup[ bri=c[ (s. n .), mai mult din obi=nuin\[. — Apoi ce s[ caute aici? zice cineva. Se duce unde-i mai bine =i mai cald.“ Sugestia perfect infiltrat[ zonei ad`nci a textului este c[ oamenii ace=tia, aduna\i „ca pro=tii“ pe uli\[, au ]nceput s[ reprezinte o for\[ care displace =i nelini=te=te. Astfel, plecarea gr[bit[ a lui Grigore d[ oamenilor — pe nea=tep- tate — con=tiin\a faptului c[ ei reprezint[ o for\[, cine ar fi b[nuit-o? Stau f[r[ motiv ]n uli\[ cu c[ciulile ]nfundate ]n cap — nu fac nimic =i totu=i ]n acest timp for\a lor cre=te, ]i str`nge at`t de solidar laolalt[ presenti- mentul c[ trebuie s[ se ]nt`mple ceva, un lucru ]n care ei ar avea de jucat un rol esen\ial. „Nu se ]ndurau deloc s[ se ]mpr[=tie. Unii se mai repezeau pe acas[, s[-=i mai vaz[ de vite =i s[ mai ]mbuce, dar se ]ntorceau cur`nd, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu se ]nt`mple ceva ]n lipsa lor. £...¤ Vorbeau despre acelea=i necazuri, ca ]ntotdeauna, dar mai cu luare-aminte (s. n.), ca =i c`nd s-ar feri s[ nu-i aud[ cineva. Nu se prea priveau ]n ochi, fie de team[ s[ nu se vad[ ce p`lp`ie ]n ochii celorlal\i, sau s[ nu vad[ ceilal\i focul din ochii proprii. Pe toate fe\ele, ]ns[, juca o ]ntrebare, aceea=i, posomor`t[ =i p[tima=[, care a=tepta un r[spuns. Primarul, de c`te ori trecea, striga: — Da’ ce, m[i oameni, voi n-ave\i cas[, n-ave\i neveste, n-ave\i copii? }i r[spundea mereu Vasile Zidaru, cu aceea=i glum[, st`rnind acela=i r`s aspru: — Ne-am ciocoit =i noi, dom’ primar, c-a=a au venit vremurile.“ For\a aceasta se fr[m`nt[ ]n loc, prinde contur mereu mai sigur =i — printr-un proces pe care Rebreanu ]l intuie=te — cap[t[ con=tiin\[ de sine. }nainte chiar ca \[ranii s[ se fi mi=cat, boierii =i arenda=ii fug, transport[ lucrurile de agoniseal[ ]n trenurile ticsite ca-n vreme de r[zboi, cuprin=i de panic[ =i team[ ce pun pe g`nduri tab[ra advers[. |[ranii stau la taifas ]n jurul c`rciumii lui Busuioc, =i-n vremea aceasta boierii se agit[, se consf[tuiesc, \[ranii v[d agita\ia =i e u=or de ]n\eles ce consecin\e are acum asupra st[rii
272 Liviu Rebreanu lor de spirit. Marin Stan, „pu\in cherchelit“, spune tare ce g`ndesc cu to\ii: „— Ehei fra\ilor, frica-i mare cucoan[!... Nu-i a=a, dom’ primar?“ C`nd primarul Pravil[, luat a=a sub\ire, r[spunde =i el ]n batjocur[: „M[i Marine, cum ]\i vine \ie, om ]n toat[ firea, s[ vorbe=ti at`tea bazaconii?... Da’ de cine s[ le fie fric[ boierilor, m[i Marine? De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta, Marine!“ — el atinge problema crucial[. De cine s[ le fie fric[ boierilor? |[ranii trebuie s[ fie o for\[ dac[ boierilor li s-a f[cut fric[, =i ei au deodat[ con=tiin\a acestei for\e, manifest[ ]n acest schimb de replici ini\iat parc[ numai a=a, s[ treac[ timpul: „— De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta, Marine! Unii r`ser[, dar al\ii strigau amenin\[tor: — Ba s[ le mai fie frica =i de noi! — Apoi de bine =i de bucurie nu s-au str`ns ei.“ (S. n.) V[z`nd c[ primarul se a=az[ la taifas cu ei, s[ le explice, cu toate c[ pe un ton ]nc[ distant, \[ranii ]n\eleg c[ se n[ruie =i autoritatea. E de ajuns ca unul dintre ei s[ lanseze o ]ntrebare nepotrivit[ =i destul de viclean[, =i oamenii s[ vad[ c[ primarul totu=i o ia ]n serios =i r[spunde, ca ei s[ ]n\eleag[ c[ se petrece chiar sub ochii lor un lucru bizar. „Marin Stan, cu o privire gale=[, caraghioas[, ]ntreb[ deodat[: — Dom’ primar, eu poate c-am b[ut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-a\i c[tat azi-noapte la boierul cel b[tr`n, ai?“ Moment hot[r`tor, c[ci dac[ primarul va r[spunde, av`nd aerul c[ d[ cuiva socoteal[, oamenii se vor ]nt[ri ]n convingerea c[ ordinea se clatin[ =i c[ e timpul s[ intervin[. Primarul r[spunde — e adev[rat — seme\, dar asta nu prezint[ ]n fond nici o ]nsemn[tate; el r[spunde =i acest fapt caracterizeaz[ mai bine situa\ia. „— Dar ce, tu crezi c[ noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripost[ Pravil[ seme\. Ce, mi-e ru=ine c[ m-a chemat boierul Miron?“ (S. n.) Replica aparent autoritar[ a primarului a dat \[ranilor o idee nou[: a=adar, este posibil, a venit =i vremea asta, ca primarul s[ se justifice ]n fa\a lor. Sc`nteia care pune cap[t a=tept[rii uscate scap[r[, tot sub chipul unei ]nt`mpl[ri obi=nuite, trecut[ cu vederea ]nainte vreme, dar acum v[zut[ cu ochi surprin=i. Mul\imea e str[b[tut[ de un fream[t nou, timpul ac\iunii mereu am`nate pare s[ fi atins termenul-limit[. +i ceea ce se ]nt`mpl[ d[ tuturor senza\ia c[ paharul r[bd[rii s-a rev[rsat ]nafar[, furia mul\imii, dup[ ce a mocnit destul de dedesubt, acum va izbucni. M[runta p[\anie a copilului tras de urechi de =oferul boierilor se dilat[ enorm. Ce a fost se poate trece cu vederea, dar ce este pare de-a dreptul insuportabil! Acesta e tonul relat[rii, ]nceput[ lini=tit, de foarte departe, cu un joc de copii care nu se ast`mp[r[.
273 R[scoala. Vol. II Rudolf, =oferul, aplic[ o sanc\iune obi=nuit[ copilului, copilul strig[ ca de obicei: „aoleu, aoleu, urechile mele!“ Dar cuvintele r[sun[ cu alt timbru =i nu se =tie de ce atrag aten\ia oamenilor aduna\i ]n drum. „Aoleu, c[ mi-a rupt urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t!“ Cuvintele sun[ ]n ]n\elesul lor propriu. Acum „m-a omor`t“ ]nseamn[: au omor`t copilul, boierii omoar[ copii nevinova\i. Acesta e ]n\elesul. Satul ]ntreg r[sun[ de strig[te: „Mi-a smuls urechea!“ „m-a omor`t!“ Omoar[ copiii! Sugestia reac\iei active apare pe nea=teptate: „— Dac[ suntem =i noi mol`i =i frico=i! Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par, s[ vedem: ar mai ]ndr[zni s[ te mai batjocoreasc[?“ Vorbele spuse alt[ dat[ ]n =oapt[, repede reprimate, cu o voin\[ a uit[rii, cu o pruden\[ la care i-a deprins via\a, acum r[sun[ tare, ca ni=te ]ndemnuri nest[vilite, reluate din om ]n om cu hot[r`re cresc`nd[, cr`ncen[, zdrobitoare. „Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par...“ E singura cale de urmat posibil[. „F[r[ pripeal[, rece, lini=tit“, Triton Guju constat[ un lucru =tiut parc[ de c`nd lumea, un adev[r care ]ncinge voin\ele, subliniaz[ ap[sat ce au oamenii de f[cut: „— Boierii numai de fric[ =tiu omenie!“ Hot[r`rea nu e totu=i destul de deslu=it[, oamenii strig[ to\i laolalt[, nu se ]n\elege ce spun, „se ]mbulzesc c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta“. E nevoie de un imbold. C`rciumarul Cristea Busuioc ]=i d[ cu p[rerea c[ nici copilul nu e chiar nevinovat, „c[-i obraznic =i neast`mp[rat de n-are pereche!...“ Asta lipsea, prea erau to\i de acord c[ se ]nt`mplase ceva zguduitor. E nevoie de o a\`\are. Cuvintele lui Busuioc con\ineau o provocare, f[r[ voie: „— Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... pentru c[ l-au b[tut boierii?“ Vorbele lui Busuioc scormonesc „la timp“ j[raticul ce amenin\a s[ se sting[. +i chiar c`rciumarul, cuprins de teama c[ ar putea fi b[nuit de complicitate cu opresorii, vine cu ideea a=teptat[ de ei to\i: „— De ce nu-\i iei tu copilul de m`n[, m[i Pavele, s[ te duci cu d`nsul, a=a oblojit =i chinuit cum e, la curtea boierului =i s[ ceri s[-\i pl[teasc[ durerea acum, ]ndat[? — Hai, Pavele, c[ merg =i eu cu tine. — S[ ne ducem cu to\ii!... C[ doar n-au s[ ne bat[ pe to\i.“ „De ce s[ ne l[s[m?... S[ nu ne l[s[m!...“ „— Mai bine s[ le d[m foc, s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din tot neamul lor! r[cni singuratic un glas sub\ire ca un fir ro=u =i at`t de limpede parc-ar fi cobor`t din v[zduh.“ Reprezent`nd faza de ]ncordare suprem[ a procesului ]ndelung preg[tit, motivat printr-o at`t de complex[ =i ]nceat[ elaborare, scriitorul trateaz[ materia 18 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
274 Liviu Rebreanu cu acela=i calm metodic, ]nc`t face ca momentele ofensive s[ fie urmate strategic de temporare retrageri =i sta\ion[ri, al c[ror rost este s[ consolideze procesul ]n desf[=urare, malurile noului s[u curs. }n astfel de cicluri compuse dintr-un moment pozitiv, de av`nt, =i altul negativ, sta\ionar, se leag[ — ]ntr-o singur[ pornire organic[ — desf[=urarea r[scoalei. Momentul vestitorilor, cu hot[r`rea de a trece la ofensiv[, este urmat iar[=i de o relativ[ lini=te. Aparenta retragere este activ[ ]n con\inut mai mult dec`t ofensiva. Dialectica interioar[ a luptei e surprins[ de scriitor cu uimitoare precizie. Orice evolu\ie mecanic[, cre=terea care se face ne]ntrerupt, prin pa=i egali, este exclus[. Mi=carea se face ]n spiral[, mereu ]nainte, dar ]n zigzaguri ce unesc poli diferi\i, antitetici. R[scoala a intrat ]n faza ei stabil[, ca orice ac\iune gospod[reasc[, nemaifiind acum doar rezultatul ]ncord[rii nervoase, ci un fenomen solid, cristalizat, sedimentat ]n suflete. Ajuns[ la acest punct de evolu\ie, ea a c[p[tat ceva din temeinicia =i lipsa de zor a vie\ii pa=nice! Oamenii nu mai stau ]n drum, surescita\i, gata s[ scapere la cea mai m[runt[ atingere, ei s-au dus pe la casele lor, fiecare cu c`te o ]ndeletnicire domestic[. La c`rcium[ e lini=te, un \[ran mai deprins cu b[utura st[ de vorb[ cu negustorul, un copil, Antonel, vine s[ ia o sticl[ de gaz. Ignat Cercel se apucase, „c[ n-avea nici o treab[, s[ mai dreag[ gardul =i cioplea =i boc[nea de mama focului“. C`t de vibrant[ e totu=i aceast[ faz[ sta\ionar[, rezult[ chiar din vorbele pe care le schimb[ oamenii, pa=nic, v[z`ndu-=i de treburi, impenetrabili, pe la casele lor! Sentimentul general este c[ acum ei se g[sesc ]n faza plin[ a r[scoalei, cu toate c[, dac[ privim lucrurile superficial, ei nu fac un lucru de natur[ s[ ]ndrept[\easc[ atare presupuneri. Ceva mai ]nainte nu ie=iser[ la lucru pentru c[ erau ]nfierb`nta\i, st[teau ]n uli\[ =i nu se ]ndurau s[ plece de teama ca ]n lipsa lor s[ nu se petreac[ esen\ialul. Dar semnificativ e c[ nici acum, c`nd merg lini=ti\i pe la casele lor, la gospod[ria lor, n-au revenit la starea „fireasc[“, c[, de=i vremea s-a f[cut frumoas[, n-au ie=it s[ lucreze p[m`ntul mo=ierului. Acum disp[ruser[ feluritele pretexte (vremea rea, surescitarea trec[toare etc.). Oamenii stau fa\[ ]n fa\[ cu marea r[spundere asumat[. La ]ndemnurile femeii sale, care nu pricepe =i nu sufer[ ciudata iner\ie a so\ului, Ignat Cercel r[spunde sup[rat: „— M[i muiere, tu nu pricepi de vorb[ bun[... Ce vrei s[ fac? S[ m[ sp`nzur? Ei, iac[, am s[ m[ sp`nzur ca s[ te mul\umesc... C[ tu nu mai ai r[bdare (s. n.) cum au =i al\i oameni =i ba\i mereu din clan\[: ham, ham, ham, parc[ ai fi c`ine, =i nu om! C[ doar vezi bine c[ ne zbatem (s. n .) =i trebuie s[ ne ajute Dumnezeu =i nou[!“
275 R[scoala. Vol. II R[bdarea aceasta cere t[rie sufleteasc[, st[p`nire de sine =i nu e u=or de suportat, acum c`nd lucrurile se urniser[, =i omul se sup[r[ mai tare tocmai pentru c[ ]n\elege c[ ]n felul ei, potrivit unei judec[\i normale, femeia are dreptate. R[bdarea nefireasc[ r[spunde totu=i unui sentiment l[untric asimilat al necesit[\ii; =i faptul c[ oamenii, st[p`nindu-se =i suport`nd greu brusca lini=tire, ascult[, totu=i, de acest sentiment e nu se poate mai revelator. Reprimat[ de stavila r[bd[rii, for\a lor spumeg[ cu ]ncordare, ]n sine, prinde av`nt =i, odat[ eliberat[, va izbucni la o tensiune foarte ]nalt[. Romanele lui Liviu Rebreanu au o ]naintare discontinu[, grea, care pe m[sur[ ce se realizeaz[ cu pas ap[sat, cucerind definitiv, dup[ o lege inexorabil[, teritoriu dup[ teritoriu, ia cu sine pe cititor =i-l subjug[ legii sale. Situa\iile sunt ]mpinse violent ]n prim-plan, dup[ un criteriu de ]nsemn[- tate =i semnifica\ie, au marginea vizibil[, fiecare ]n parte reprezint[ ceva =i spune un anumit lucru care trebuie cu necesitate s[ fie spus. Str`n=i ]n uli\[, ]n preajma prim[riei, \[ranii a=teapt[ sosirea prefectului „cu r[bdarea tradi\ional[“. Prefectul cam ]nt`rzie. „— Nu-i nimic, b[ie\i!“ — zice primarul, „c`nd unuia, c`nd altuia, prietenos =i ca o scuz[. Noi s-a=tept[m pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-a=a-i omenia.“ Dou[zeci de cuvinte cristalizeaz[ una din numeroa- sele „situa\ii marcante“, din care se-ncheag[ atmosfera romanului. Este veriga nu numai bine prins[ ]n leg[tura epic[ trecut — viitor, dar =i absolut distinct[ ]n lan\ul ]nt`mpl[rilor desf[=urate ]n roman, una care leag[ situa\iile vechi, c`nd \[ranii considerau drept ceva firesc s[ a=tepte r[bd[tori =i cu mare respect venirea chiar =i a unei notabilit[\i mai pu\in ]nsemnate, =i situa\iile noi, c`nd ei, ]nfrunt`nd primejdia represiunii, nu vor mai recunoa=te nici o autoritate. Situa\ia este marcant[ prin puterea cu care ]ntip[re=te aceast[ stare de provizorat, de cump[n[ =i de gesta\ie, c`nd ]nc[ mai d[inuie ceva din vechea supunere r[bd[toare — dar a =i ap[rut ceva cu totul nou, o ame- nin\are, o nep[sare fa\[ de autoritate, o stare ciudat[ de spirit care-l ]ndeamn[ pe primar s[ aminteasc[ oamenilor c[ exist[ =i autoritatea, este =i un prefect pe care omenia cere s[-l a=tep\i, nu s[ te a=tepte el pe tine. Cuv`ntul acesta spune foarte mult, a venit nu se =tie cum vremea c`nd trebuie s[ apelezi la omenia \[ranilor, =i nu la frica lor, ca s[-i convingi s[ a=tepte. Acum primarul simte nevoia s[ se justifice =i parc[ s[-=i cear[ scuze pentru ]nt`rzierea domnului prefect. Din astfel de situa\ii, fiecare ]n parte marcant[, construie=te Rebreanu filmul zguduitor al evenimentelor... Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 224 —256.
276 Liviu Rebreanu V[zut[ ca o continuare a lui Ion, R[scoala a c[p[tat form[ de proiect literar ]nc[ ]nainte de r[zboi. Autorul m[rturise=te c[ prin 1922 avea o versiune ]ncheiat[ a c[r\ii, la care ]ns[ a renun\at, pentru c[ era mai mult „un strig[t de revolt[“ dec`t un „roman cu personaje =i realit[\i obiective“. Pentru documentare, a cutreierat \ara, st`nd de vorb[ cu zeci =i zeci de \[rani =i ascult`nd din gura lor relatarea evenimentelor din 1907. Noua versiune a scris-o abia dup[ aceea. Problema p[m`ntului r[m`ne =i acum ]n centrul romanului, dar de ast[ dat[ el abordeaz[ direct tema luptei ]nver=unate de clas[ dintre exploata\i =i exploatatori. Rebreanu ]nf[\i=eaz[ tabloul ridic[rii \[r[nimii asuprite ]mpotriva mo=ierilor, a arenda=ilor =i a aparatului de stat burghezo-mo=ieresc. }n R[scoala ]l reg[sim pe Titu Herdelea, feciorul dasc[lului de la Pripas, cu vechile lui proiecte publicistico-literare. Eroul vine ]n Bucure=ti, unde rudele cumnatului Pintea ]i f[g[duiser[ sprijin pentru a ajunge ziarist. Urm[rindu-i tribula\iile ]n c[utarea unui post, facem cuno=tin\[ cu diferitele medii sociale din Rom`nia la ]nceputul veacului al XX-lea. Rebreanu ]l plimb[ pe Herdelea prin saloanele boierimii, prin c`teva restaurante de lux, prin redac\iile marilor ziare. Rudele =i cunoscu\ii gazdei la care se instaleaz[, precum =i cele c`teva intrigi sentimentale ]n care intr[, ]i ]ng[duie eroului s[ ia contact cu mediul func\ion[resc de pe la diferite ministere =i institu\ii, cu felul de via\[, cu preocup[rile =i mentalitatea acestuia. }n casa v[rului Gogu Ionescu, Titu se ]mprietene=te cu Grigore Iuga, fiul mo=ierului Miron Iuga. Poftit s[ fac[ o vizit[ la conacul familiei, feciorul dasc[- lului se ciocne=te de realitatea sumbr[ a „problemei \[r[ne=ti“. La ]ntrebarea lui unde sunt p[m`nturile oamenilor, Grigore Iuga tresare, se opre=te din prezentarea ]ntinsurilor mo=iei p[rinte=ti =i r[spunde apoi repede, oarecum ]ncurcat: „Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`nturile! Nu prea sunt =i unde au fost, s-au cam spulberat...“ Rebreanu ne aduce astfel ]n miezul c[r\ii. Pe dinaintea noastr[ defileaz[ =irul nesf`r=it al mizeriilor, asupririlor =i suferin\elor pe care le ]ndura \[r[nimea lipsit[ de p[m`nt, ]mpilat[ =i exploatat[ s[lbatic de mo=ieri =i arenda=i. }n sate fierb nemul\umirea =i revolta. Fiecare om are un necaz pe care nu-l mai poate r[bda. Peste tot izbucnesc manifest[rile de ur[. Apoi, r[scoala se porne=te. Rebreanu ]i urm[re=te desf[=urarea pe mo=ia boierului Miron Iuga, a Nadinei, nora acestuia, pe propriet[\ile vecinilor =i prietenilor familiei. +tirile care sosesc la redac\ia ziarului unde Herdelea lucreaz[, comentariile care le ]nso\esc proiecteaz[ r[scoala pe tot ]ntinsul \[rii.
277 R[scoala. Vol. II C[p[t[m astfel imaginea p`rjolului general. |[ranii intr[ pe p[m`nturile boiere=ti =i se socotesc, ]n sf`r=it, cu cei care ani de-a r`ndul i-au spoliat =i asuprit. Nadina e omor`t[ dup[ ce a fost batjocorit[, b[tr`nul boier Miron Iuga, miruit cu un ciomag ]n cap =i c[lcat ]n picioare. Conacele sunt incendiate =i pr[date. Dar cur`nd ]ncepe represiunea. Burghezia =i mo=ierimea ]=i dau m`na spre a ]neca ]n s`nge r[scoalele. Ultimele pagini ale c[r\ii ]nf[\i=eaz[ ciocnirea trupelor cu mul\imea r[zvr[tit[ condus[ de Petre Petre, apoi „restabilirea ordinii“, adic[ s[lbatica dezl[n\uire de ur[ a claselor st[p`nitoare, care fraternizeaz[ pe morm`ntul celor 11. 000 de \[rani uci=i. Romanul lui Rebreanu d[ astfel o imagine zguduitoare a marii drame din 1907. }n toate trei momentele ei principale — fierberea preg[titoare a r[scoalei, izbucnirea =i ]necarea acesteia ]n s`nge — autorul izbute=te uimitor s[ reconstituie elementele tragediei sociale cu un sim\ al fatalit[\ii istorice neegalat. Romanul aduce ]n primul r`nd o prezentare sobr[, dar halucinant[ prin am[nun\ime, a condi\iei mizerabile de via\[ =i a exploat[rii cr`ncene la care era supus[ \[r[nimea. Autorul izbute=te astfel s[ expliciteze artistic cauzele adev[rate ale r[scoalelor. Primele capitole, purt`nd titlurile sugestive P[m`n- turile, Fl[m`nzii, Friguri etc., arat[ ce se ]nt`mpla la Amara =i ]n mai toate satele de pe ]ntinsul \[rii. Se apropie iarna =i oamenii au r[mas f[r[ un sac de porumb ]n cas[. Boierul ]i str`nge ]n chinga ]nvoielilor =i ]i face robi pe via\[ pentru o bani\[ de p[pu=oi. Melinte ]=i c[ineaz[ nevasta bolnav[, care se stinge lipsit[ de orice ]ngrijire. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i ia \oalele din cas[ =i porcul. Plutonierul Boiangiu, =eful postului de jandarmi, ]i piseaz[ pe \[rani cu pumnii, cu patul armei =i cu c[lc`iul cizmelor pentru orice i se n[zare. Oric`t s-ar zbate oamenii, n-o pot scoate la cap[t. Ca ]ntr-un fel de febr[ a foamei, \[ranii viseaz[ p[m`nt. }n con=tiin\a lor, acesta ]ncepe s[ capete imaginea p`inii calde, aburinde, plimbat[ ]naintea privirilor unui fl[m`nd. Bat drumurile la Bucure=ti, ]ncearc[ s[ ob\in[ cump[rarea, cu anumite ]nlesniri, a mo=iei Babaroaga. Dar nic[ieri nu li se deschide m[car o u=[. Peste tot ]i ]nt`mpin[ vorbe =i iar vorbe, un torent de vorbe goale, de f[g[duieli, am`n[ri =i sfaturi vane. Prin satele ]nnebunite de foame =i b`ntuite de boli ]ncep s[ circule zvonuri fantastice. Oamenii vorbesc de ni=te vestitori ]nve=m`nta\i ]n alb, care cutreier[ \ara =i aduc porunca lui vod[ de ]mp[r\ire a p[m`nturilor. Urm[rind desf[=urarea r[scoalelor \[r[ne=ti, romanul izbute=te s[ scoat[ la iveal[, f[r[ nici o insisten\[ demonstrativ[, dar cu o eviden\[ izbitoare, adev[ratul lor caracter. Ar[t`nd cum cresc nemul\umirea =i m`nia celor
278 Liviu Rebreanu obijdui\i, Rebreanu ne face s[ ]n\elegem ce rezerv[ imens[ de revolt[ se acumuleaz[ ]n con=tiin\a \[r[nimii exploatate. Cartea sugereaz[ cu o teribil[ obiectivitate edificatoare procesul complicat prin care suferin\ele individuale se ]mpletesc, se leag[, alc[tuiesc o singur[ durere comun[ =i nenum[ratele voin\e dezn[d[jduite se str`ng laolalt[, se ]nvolbur[, fierb =i izbucnesc ca o lav[ fierbinte la suprafa\[, ]ntr-o adev[rat[ explozie natural[. Rebreanu ]nf[\i=eaz[ spontaneitatea r[scoalei \[r[ne=ti, dar ]n acela=i timp incapacitatea ei de a se transforma ]n revolu\ie. Oamenii sunt m`na\i de obiective diverse, pe care le ]nsumeaz[ \inta comun[: p[m`ntul, izgonirea mo=ierilor. Dar \[ranii nu sunt ]n stare s[ ]njghebe, ]n satele sc[pate de boieri, alt[ or`nduire. Distrug, prin urmare, totul, incendiaz[ conacele =i-=i ]nchipuie cu naivitate c[, =terg`nd de pe fa\a p[m`ntului sediul st[p`nirii, vor ]mpiedica ]ntoarcerea proprietarilor. De aceea =i taie s`rmele de telegraf, se izoleaz[, crez`nd c[ ar putea desp[r\i total =i definitiv satul de ora= =i reveni la un fel de economie natural[. Dar c`nd ]ncearc[ s[-=i ]mpart[ lucrurile =i p[m`ntul, ajung repede la ceart[, diferen- \ierile din s`nul lor ies cu violen\[ la iveal[. Rebreanu a prins cu ascu\ime acest proces: „A\i umblat s[ cump[ra\i cu bani grei Babaroaga =i nici n-a\i vrut s[ ne cunoa=te\i pe noi, s[r[cimea. Atunci era bun p[m`ntul. Acum, pentru c[ se ]mparte la to\i, nu v[ place?“ — le strig[ ]n fa\[ chiaburilor Toader Str`mbu, chiar ]n toiul r[scoalei. }n sf`r=it, prezent`nd deznod[m`ntul tragic al evenimentelor, Rebreanu reliefeaz[ cu ]ndr[zneal[ caracterul represiunii =i dezv[luie ferocitatea reprimatorilor. }n contrast cu actele de violen\[, pe care le s[v`r=e=te dintr-o ]ndrept[\it[ reac\ie ]mpotriva silniciilor suferite, mul\imea r[zvr[tit[, opera\ia de „pacificare“ se desf[=oar[ la rece, ]n spiritul unei r[zbun[ri s`ngeroase, menit[ s[ ]nsp[im`nte masele =i s[ zdrobeasc[ ]n con=tiin\a lor orice urm[ de ]mpotrivire. Ultimele pagini ale c[r\ii prezint[ comedia proclama\iei; procurorul, prefectul, coloneii galbeni =i d`rd`ind de spaim[, nervo=i =i dornici s[ termine c`t mai repede cu r[scula\ii. Oamenii sunt zdrobi\i ]n b[t[i, azv`rli\i ]n ocn[, uci=i f[r[ nici o vin[, dup[ o judecat[ sumar[ sau f[r[ nici o judecat[. Romanul e o adev[rat[ fresc[ istoric[, realizat[ ]ns[ nu prin ilustrare panoramic[, ci printr-o extraordinar[ concentrare sugestiv[. Mi=carea epic[, datorit[ vigoarei =l puterii rezumative, dob`nde=te un caracter monumental, pentru c[ transcrie admirabil via\a masei ]ntr-un moment al ei dramatic, esen\ial =i definitoriu. Pornind de la r[scoalele \[r[ne=ti care au zdruncinat puternic ]ntreaga societate rom`neasc[, Rebreanu caracterizeaz[ prin figuri reprezentative mentalitatea =i comportarea celor mai variate straturi sociale.
279 R[scoala. Vol. II Cresc ]ns[ din roman dou[ realit[\i mari fundamental deosebite =i desp[r\ite printr-o pr[pastie de netrecut: una apar\ine exploatatorilor =i uneltelor lor, cealalt[ — \[ranilor. E scos ]n eviden\[, cu sim\ul planurilor largi ale c[r\ii, destinul diferitelor grupuri sociale, ai c[ror exponen\i ]=i p[streaz[ individualitatea, dar fac sensibil[ mai ales prin conduita comun[ mecanisme istorice revelatorii de rar tragism ]n incon=tien\a lor. Astfel, =i mo=ierul Miron Iuga, =i Nadina, =i Gogu Ionescu, to\i mari proprietari, ]=i tr[deaz[ ]n ultim[ instan\[ dispre\ul radical fa\[ de \[rani. }n ace=tia, ei nu v[d dec`t ni=te robi sorti\i s[ le munceasc[ p[m`nturile. Fiecare din mo=ieri caut[ prin toate mijloacele s[ smulg[ c`t mai mult de la mul\imea fl[m`nd[. Varietatea comport[rii specifice, luminat[ reciproc, face s[ apar[ complexitatea tabloului social. B[tr`nul Miron Iuga se socote=te boier de neam, „st`lp al \[rii“, =i-=i petrece aproape toat[ via\a la mo=ie, unde are convingerea c[ ]ndepline=te un rol etic =i politic de ne]nlocuit. E aprig, neiert[tor, obi=nuit s[ porunceasc[ =i s[ fie ascultat; fa\[ de \[rani ]=i arog[ func\ii de tutore, de=i ]i exploateaz[ cr`ncen =i folose=te orice prilej ca s[-i ]nrobeasc[ mai r[u cu ]nvoielile. Boierul ]=i bate joc de ideile reformatoare ale fiului s[u, care nutre=te diferite visuri utopice. Miron Iuga se bizuie pe argumentul for\ei =i-l folose=te pe plutonierul de jandarmi Boiangiu ca s[-i „moaie“ pe oameni, snopindu-i ]n b[taie. Boierul are o ]ncredere at`t de mare ]n autoritatea sa =i un dispre\ at`t de profund pentru \[rani, ]nc`t nu-=i p[r[se=te mo=ia chiar c`nd se pornesc r[scoalele. El ]i ]nt`mpin[ pe rebeli cu pu=ca =i, atunci c`nd unul dintre ei cuteaz[ s[-i r[spund[, trage ]n el f[r[ ezitare. Dac[, pentru romancier, Miron Iuga reprezint[ vechiul tip de boier, cu toate apuc[turile feudalului m`ndru =i crud, Nadina sau Gogu Ionescu ]nchipuie o variant[ a acestuia mai nou[: proprieta- rul care nici nu prea calc[ pe la \ar[, ]=i d[ mo=iile pe m`na arenda=ilor sau vechililor =i se intereseaz[ doar de venituri. Pe nora lui Miron Iuga, u=uratic[, cinic[, obi=nuit[ s[-=i petreac[ via\a ]ntr-o ve=nic[ goan[ dup[ pl[ceri, n-o intereseaz[ dec`t banii care-i sosesc de la mo=ie. La conac apare doar din c`nd ]n c`nd, cobor`nd dintr-o ma=in[ luxoas[, ]n compania unei bande zgomotoase de cheflii. Nadina e egal de indiferent[ la suferin\ele \[ranilor. Ea ridic[ din umeri c`nd oamenii ]i cer s[ le v`nd[ lor mo=ia, cu p[suiri lungi de plat[. Cucoana ]i r[spunde dispre\uitor lui Petre Petre: „Crezi c[ pentru ochii vo=tri am s[-mi risipesc averea? Nu, b[iete, =i nu, oameni buni! Eu v`nd mo=ia ca s[ iau bani ]n schimb, nu ca s[ fac poman[ altora. Poman[ poate s[ fac[ statul, dac[ vrea.“
280 Liviu Rebreanu Chiar dac[ oameni ca Iuga sau feciorul s[u par a g[si la Rebreanu o anumit[ ]n\elegere, neputin\a lor de a pricepe ceva din fr[m`nt[rile mul\imii \`=ne=te din fiecare gest pe care-l fac, din fiecare cuv`nt pe care-l spun, ca o expresie fatal[ a rela\iilor sociale, a stilului de via\[ =i a convingerilor unei clase ]ntregi. Rapacitatea =i parazitismul mo=ieresc apar deci reliefate cu o siguran\[ realist[, rar ]nt`lnit[, nu ca particularit[\i psihice ale c`torva fiin\e ]nclinate spre avari\ie =i indolen\[, ci ca determinante obiective de existen\[. Mecanicii ei i se supun =i arenda=ii Cosma Buruian[, Platamonu sau colonelul +tef[nescu. Romanul fixeaz[ exact, f[r[ striden\e, tendin\a acestora de a urca scara situa\iilor sociale. Cu boierul Iuga, ei se poart[ pleca\i, ]i m[gulesc vanitatea, dar pe ascuns umbl[ s[ cumpere mo=ia Nadinei, ca s[ devin[, la r`ndul lor, proprietari. Arenda=ii nu-=i dau chiar aerele boierilor, dar se arat[ mai aprigi dec`t ace=tia ]n a scoate =apte piei de pe spinarea p[lma=ilor. Un dispre\ asem[n[tor fa\[ de \[rani le dicteaz[ toate actele. Pe o p[rere a arenda=ului Cosma Buruian[, cum c[ i-a fost pr[dat[ magazia, un sat ]ntreg e schingiuit pentru a m[rturisi cine e ho\ul. Aristide, feciorul lui Platamonu, batjocore=te fetele oamenilor, iar colonelul +tef[nescu, care-i exploateaz[ f[r[ mil[ pe \[rani, le \ine =i discursuri moralizatoare: „V-a\i boierit =i voi, m[i! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu!“ }n roman, caracterizarea realist[ a diferitelor tipuri de spoliatori, nest`nje- ni\i — ]n jaful pe care-l practic[ — de considerente na\ionale, v[de=te totodat[ puterea prozatorului de a sf[r`ma cli=eele na\ionalist-=ovine, ]ncet[\enite pe aceast[ tem[ de literatur[ sem[n[torist[. Rebreanu prinde cu ascu\ime ]mpletirea de interese care exist[ ]ntre mo=ierime =i burghezie, ]n ciuda luptei politice dintre liberali =i conservatori. }n acest sens, tipic[ e figura avocatului Baloleanu. Politician liberal, el posed[ o mic[ proprietate, dar se declar[ partizan al exproprierii marilor latifundii, bine]n\eles cu desp[gubiri. Desf[=oar[ o demagogie abil[, ]nv[luit[ ]n tirade patriotarde despre „umanitarism“ =i „democra\ie“. C`nd izbucnesc r[scoalele, Baloleanu ]=i schimb[ ]ns[ brusc atitudinea =i, ]n fraze tot at`t de sfor[itoare, aminte=te „interesele superioare ale neamului“. Numit prefect, conduce s`ngeroasa represiune, patron`nd b[t[ile, schin- giuirile =i asasinatele ]n mas[. „Trebuie s[ ne p[str[m calmul, s[ ne st[p`nim — ofteaz[ el mereu — ]ntristat =i demn“, apoi, arunc`nd un ochi „suferitor“ asupra abuzurilor =i samavolniciilor, exclam[ cu tonul martirului care a traversat o grav[ criz[ moral[: „}nainte, la datorie!“
281 R[scoala. Vol. II E fixat[ =i vestita scen[ a „]mp[c[rii“ din Parlament. Primul-ministru, cu glas de „v[duv[ nec[jit[“, improvizeaz[ pe tema „scumpa noastr[ \[ri=oar[“, „\[ri=oara noastr[ scump[“! Ca Nae Ca\avencu, se ]ntrerupe „ca s[-=i usuce lacrimile de pe obraji“ =i ca s[ cear[ „m[suri energice“. Liberali =i conservatori se ]mbr[\i=eaz[ =i se s[rut[ ]n aplauzele ]ntregii adun[ri. Cineva observ[ cu sim\ul previziunii: „Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor“. O ]ntruchipare concret[ =i mai ales palpabil[ cap[t[ ]n roman aparatul represiv al statului burghezo-mo=ieresc, reprezentat prin ]ntreaga lui ierarhie, de la plutonierul Boiangiu p`n[ la maiorul T[n[sescu, unul din „pacificatorii“ satelor. +i aici Rebreanu subliniaz[ tr[s[turile comune care definesc func\ia acestor instrumente ale claselor exploatatoare. Treptele sociale diferite modific[ oarecum formele =i con\inutul serviciului, dar =i pe plutonierul Boiangiu, =i pe primarul Pravil[, ca =i pe maior sau pe prefect ii caracterizeaz[ o comun[ slug[rnicie fa\[ de cei mari =i o s[lb[ticie f[r[ seam[n fa\[ de mul\ime. Se schimb[ doar replicile, rolurile r[m`n`nd ]ns[ acelea=i. Boierul ]l trateaz[ pe primar ca pe un fecior de cas[, ]l cheam[ ori de c`te ori pofte=te la conac, ]l oc[r[=te =i-i d[ porunci. C`nd e vorba de reclama\ia arenda=ului Cosma Buruian[, Iuga ]i spune lui Pravil[: „De unde =tii s[-mi aduci ho\ii, primare, c[ altfel pe tine te iau de guler!“ La r`ndul s[u, Boiangiu tr[ie=te terorizat mereu de ideea c[, a=a cum a mai f[cut-o, boierul ]l va reclama c[ e „slab“ =i „molcu\“. C`nd aude porunca lui Iuga, sare ca ars =i declar[ „r`njind“: „Am s[ fac o anchet[ de s[ m[ pomeneasc[ satele astea de ho\i de codru =i pe lumea cealalt[!“ La fel se poart[ prefectul Boerescu sau maiorul T[n[sescu, grijulii ]n primul r`nd s[-i mul\umeasc[ pe mo=ieri. Pentru \inerea ]n fr`u a maselor asuprite nu e dispre\uit nici un mijloc. Prefectul pleac[ pe teren „s[ lini=teasc[ spiritele“ =i roste=te ]naintea s[tenilor o cuv`ntare „patriotic[“, alc[tuit[ din cele mai hilare locuri comune ale propagandei burgheze. „Boerescu ]=i umfla glasul, gesticula =i ro=ea. }n gura lui cu c`\iva din\i de aur =i al\ii fal=i, vorbele mari, de rigoare ]n astfel de ocazii, g`lg`iau ca ni=te b[=ici goale care pocnesc inutil ]ntr-un b`lci unde oamenii casc[ ochii cu urechile ]nfundate... Jongla =i acum cu frazele =i cuvintele irezistibile: «Opinca e talpa \[rii», «munca voastr[ sf`nt[», «\[ranul rom`n cuminte =i harnic», «regele =i guvernul v[ poart[ de grij[», «ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii», «iubirea patriei», «interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor», «rom`nul nu piere».“ C`nd palavrele lui Boerescu nu mai au efect, sunt folosite „metodele“ maiorului T[n[sescu: „Sergent!... Tu!... Da!... Ia =ase oameni!... Duce\i pe
282 Liviu Rebreanu t`lharul [sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai ]n\eles, sergent?...“ „Sergent! — strig[ iar maiorul — Ia-l =i pe [sta... }n fundul gr[dinii!... }mpu=cat!... Repede, repede...“ De la Boiangiu la T[n[sescu, ]n comportarea tuturor acestor instrumente ale s[lb[ticiei =i injusti\iei, urii fa\[ de popor i se asociaz[ =i o spaim[ grozav[. Lic[re=te, undeva ]n fundul con=tiin\ei celor care bat, omoar[, schingiuiesc, =i ipoteza pr[bu=irii ]ntregului e=afodaj al „ordinii burgheze“. G`ndul c[ s-ar g[si singuri, dezarma\i, ]n fa\a mul\imii dezl[n\uite, ]i aduce la un paroxism al fricii =i le dicteaz[ acte desperate. Pe m[sur[ ce se apropie de satele r[sculate, prefectul, procurorul =i comandantul trupelor devin mai nervo=i, ]=i pierd cump[tul, se acuz[ reciproc. Maiorul, scos din s[rite, d[ ordin trompetului s[ sune ne]ncetat atacul, spre a-=i alunga g`ndurile negre =i a-=i reface curajul. Dac[ prezent`nd lumea exploatatorilor, romancierul se arat[ c`teodat[ st`njenit =i chiar lipsit de prea mult[ inven\ie ]n individualiz[rile mai nuan\ate de caractere, zugr[vind masele de \[rani r[zvr[ti\i, el se dovede=te un artist excep\ional, ]nzestrat cu for\a de a reconstitui clocotul =i mi=carea mul\imilor, at`t de viu, at`t de adev[rat, ]nc`t pe acest plan nu cunoa=te rival ]n literatura noastr[. Rebreanu urm[re=te la ]nceput zbuciumul, =ov[iala oamenilor, apoi cre=terea treptat[ a ]nd`rjirii =i m`niei lor. Sunt ]nregistrate cu o uluitoare autenticitate mi=c[rile, sentimentele =i g`ndurile colective. Iat[ cum se contureaz[ dintr-o dat[ reac\iunea masei, c`nd prefectul Boerescu le vorbe=te \[ranilor aduna\i ]n curtea prim[riei: „Ultimele cuvinte st`rnir[ un zgomot nehot[r`t. Din diferite p[r\i ale mul\imii se pornir[ glasuri: — Nu putem, cucoane!... N -avem p[m`nt!... Pe ce s[ muncim?...“ +i ceva mai t`rziu: „Din =ov[irea t[cerii urm[toare numai peste c`teva clipe se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuv`ntul pl`ng[re\ =i umil al lui Ignat Cercel, aflat ]n primele r`nduri: — Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea! Glasul lui ]ncuraj[ altele, c`nd ici, c`nd colo: — Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi! — Ori s[ mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheam[! — Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem zilele!
283 R[scoala. Vol. II — Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li se usuce ma\ele de nem`ncare!“ Se vede din acest fragment cum g`ndul lui Cercel se transmite, se amplific[, ]=i dezv[luie prin vocea fiec[ruia con\inutul social. Tot a=a, urecheala pe care o prime=te b[iatul lui Pavel Tunsu de la =oferul Nadinei, ]n atmosfera ]nc[rcat[ a satului, devine prilejul exterioriz[rii unui sentiment comun de ostilitate. Glasurile se completeaz[ =i se sus\in treptat, tinz`nd toate c[tre aceea=i \int[: denun\area samavolniciei boiere=ti. De la ]ntrebarea am[r`t[: „Da’ dumnealor ce-=i mai pun mintea cu copiii?“ la izbucnirea m`nioas[, amenin\[toare: „S[ fi fost copila=ul meu, c-apoi le ar[tam eu!“ =i la constatarea rece, senten\ioas[ a lui Trifon Guju: „Boierii numai de fric[ =tiu omenie“, un proces complex, sinuos al revoltei care fierbe ]n con=tiin\a masei e urm[rit cu admirabil[ siguran\[. Sufletul mul\imii ]nvr[jbite prinde via\[, se dezv[luie ]n reflec\ii =i gesturi de o mare expresivi- tate. Oamenii ]l ]ndeamn[ pe Pavel s[ cear[ socoteal[, resping cu violen\[ orice sfat ]mp[ciuitor, sar s[-l bat[ pe c`rciumar fiindc[ ]n discu\ie „trage spre ciocoime“, se ofer[, ]n sf`r=it, s[-l ]nso\easc[ ]n grup pe cel v[t[mat. C`nd ma=ina boiereasc[, claxon`nd strident, ]=i face drum printre \[ranii r`ndui\i pe ambele p[r\i ale drumului, masa a devenit un singur trup, o voin\[ comun[, care se transmite fiec[rui individ, electriz`ndu-l: „... Oamenii £...¤ priveau cu ochii tulburi =i cu fe\e ]ntunecate goana automobilului. Numai c`rciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase c[ciula cu plec[ciunea obi=nuit[. O m`n[ delicat[ ]i r[spunse din ma=in[ cu o fluturare amical[. }n acel moment, parc[ nu s-ar mai fi putut st[p`ni, Petre Petre \`=ni ]n mijlocul uli\ei, ]n urma ma=inii, url`nd furios: — Huo! Huo! Din vreo sut[ de g`turi izbucni aproape simultan =i furtunos acela=i «huo» revoltat, pe c`nd Trifon Guju, apuc`nd o piatr[, o zv`rli dup[ automobilul ce se dep[rta, scr`=nind: «Soarele =i dumnezeii vo=tri de t`lhari!... »“ Romancierul arat[ cum furia mul\imii izvor[=te din =irul nesf`r=it al necazurilor =i asupririlor ]ndurate. Fiecare \[ran a adunat ]n suflet adev[rate depozite de ur[, fiecare a=teapt[ o r[fuial[ apropiat[: „S[ =tiu c[ m[ taie buc[\ele =i m[ arunc[ la c`ini, =i nu m[ las p`n[ ce n-oi pl[ti cui trebuie“ — spune cu obid[ Nicolae Drago=, un fl[c[u din sat. „Nu, nu, degeaba te superi, c[ n-ascult nici pe tat[l din ceruri, a=a s[ =tii!“ De=i are la r[d[cin[ un gr[unte de adev[r, nu e ]ntemeiat repro=ul unora c[ Rebreanu, dintr-o veche ]nclina\ie naturalist[, insist[ =i aici dispropor\ionat asupra ororilor =i cruzimilor. }n aceast[ izbucnire furioas[ a revoltei colective,
284 Liviu Rebreanu romancierul ar fi gre=it dac[ s-ar fi str[duit s[ ascund[ momentele inerente de violen\[. E vizibil ]ns[ c[ el ]ncearc[ — =i reu=e=te ]ntr-o mare m[sur[ — s[ arate cum ]n toiul r[scoalei \[ranii nu-=i pierd omenia, cum ei caut[ doar s[-=i reverse o ]ndrept[\it[ m`nie. Mul\imea invadeaz[ gr[dina lui Miron Iuga, dar se p[ze=te s[ calce straturile de flori. „Fere=te, m[i cre=tine, — strig[ cineva —, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[!“ Melinte Heruvimu, cel cu nevasta bolnav[, vine acas[ dup[ pr[darea conacului de la Amara doar cu un co= de lucruri alese. Crap[ ]ncetinel u=a, s[ nu-=i trezeasc[ femeia, =i apoi ]i preg[te=te, cu un sentiment de intens[ bucurie „care-i ]mbujora obrajii t[b[ci\i“, o mas[ ]mbel=ugat[. C`nd i se pare c[ ochii c[sca\i ai moartei ]l privesc, se scuz[ z`mbind: „Credeam c[ dormi... Uite ce bun[t[\i! Pentru tine le-am adus toate, c[ copiii m[n`nc[ orice, numai m`ncare s[ fie, dar tu trebuie s[ te hr[ne=ti cu lucruri mai bune, ca s[ te ]nzdr[vene=ti, c-ai z[cut destul =i-ai suferit. Am pus =i o g[in[ ]n oal[ s[-\i fac o ciorb[ fierbinte =i...“ Constatarea ca femeia e moart[ ]i s[de=te ]n suflet o triste\e grea, dezn[d[jduit[: „A murit... Tocmai acum s-a pr[p[dit =i ea, c`nd...“ Baba Ioana, ]n dezl[n\uirea general[, e preocupat[ s[-=i ocroteasc[ g[inile: „P[s[rile mamii, p[s[rele!... P[s[relele mamii, p[s[rele!... £ ...¤ G[inile, ]n =an\ul cel[lalt, ciuguleau nep[s[toare. }ngrijorat[ s[ nu i le omoare, baba nu contenea chem[rile, uit`ndu-se doar din c`nd ]n c`nd, din ce ]n ce mai ur`t, spre c`rciuma de unde venea zgomotul armelor.“ B[tr`na e ucis[ ]n timp ce-=i exercita pa=nicile ]ndeletniciri, iar moartea ei dezv[luie =i mai puternic, prin contrast, neomenia reprimatorilor. „Fire-a\i ai dracului cu focurile voastre s[ fi\i! P[s[ri, p[s[ri, veni\i la mama!... Apoi deodat[ se r[suci pe loc m`nioas[, bomb[nind: Fire-a\i ai dra...! =i se pr[bu=i zv`rcolindu-se =i mu=c`ndu-=i buzele f[r[ glas...“ }n R[scoala sunt desenate cu veridicitate =i preciziune diferite chipuri de \[rani: Pantelimon V[duva, fl[c[ul dezghe\at chemat la oaste, Chiri\oiu, „cu plete crescute p`n[ la umeri =i c[runt ca un fuior de c`nep[ meli\at[“, Ignat Cercel, omul am[r`t de nevoi =i de cic[leala nevestei, baba Ioana =i al\ii. Cu toat[ ]nvolburarea de ape a r[scoalei, care mi=c[ satul, ]mping`ndu-l pe un unic f[ga=, nu sunt neglijate nici ciocnirile de interese divergente, pe care le dicteaz[ neomogenitatea masei \[r[ne=ti. Oameni ca Marin Stan, ca Toader Str`mbu, ca Petre Petre sau c[ Trifon Guju sunt „s[raci ca degetul“. Nevoia i-a f[cut mai aprigi, mai col\o=i. Ei vorbesc pu\in, dar ]n cuvintele lor strig[ =i suferin\a, =i mizeria:
285 R[scoala. Vol. II „S[ punem noi m`na pe p[m`nt, =i pe urm[ nici Dumnezeu nu ni-l mai ia“ — spune ]ncruntat Marin Stan. Al\ii, ca Luca Talab[, ca Ilioasa, ca primarul Pravil[, ca Busuioc c`rciuma- rul, sunt \[rani ]nst[ri\i, chiaburi, se urnesc greu, caut[ s[ se puie bine =i cu satul, =i cu boierul: „Apoi dac[ lumea s-o apuca de blestem[\ii, Filip n-are s[ se mai amestece“ — hot[r[=te nevasta lui llioasa, auzind c[ e vorba de izgonirea boierilor, =i adaug[: „El e om cu cas[ grea =i nu poate s[ se ia dup[ cei dezm[\a\i, care n-a=teapt[ dec`t s[ strice =i s[ prade, cum ne-au furat =i nou[ carnea ast[- iarn[!“ Iar Filip, „bucuros de energia so\iei sale“, murmur[ „greoi“: „— S-a stricat lumea =i s-a ]nr[it cum nu se mai poate“. Primarul se str[duie=te din r[sputeri s[ lini=teasc[ oamenii. C`rciumarul se \ine =i el deoparte, dar c`nd \[ranii ]i cer r[spicat s[-i ]nso\easc[ la curte, r[spunde „]nfrico=at“: „Iac[ vin, m[i frate Trifoane!... se poate s[ lipsesc eu, c`nd e tot satul?“ }n momentele de ]ncordare, cei avu\i dispar, dar reapar dup[ izgonirea mo=ierilor, la ]mp[r\eal[, ]ncerc`nd s[-=i ia partea leului. Fapt semnificativ, romanul, portretiz`nd cu fine\e figuri diverse de \[rani, fix`nd reac\iile lor caracteristice, reu=e=te s[ creeze imaginea masei, dar nu izbute=te s[ reliefeze din r`ndurile ei un tip reprezentativ, o personalitate puternic[, bine conturat[. Petre Petre, asupra c[ruia se concentreaz[ mai mult aten\ia romancierului, r[m`ne un om indecis, mi=cat ]ndeosebi de c`teva porniri instinctuale. El e c`nd ]n fruntea revendic[rilor mul\imii, c`nd ]nclinat s[ se retrag[, nefiind de acord cu violen\ele. O obsesie erotic[ pare s[-i conduc[ actele, dar motivarea ei nu reu=e=te s[ fie destul de conving[toare. Ca =i Ion, ca =i alte lucr[ri ale lui Rebreanu, R[scoala e un model de crea\ie epic[ solid construit[, cu episoadele riguros ]nl[n\uite de o intrig[ bine ]nchegat[. Ac\iunea se desf[=oar[ concomitent ]n mai multe medii sociale, dar aceasta se petrece firesc, ]n cadrul subiectului, f[r[ digresiuni sociologi- zante. Ba prezen\a lui Herdelea imprim[ ac\iunii o coheren\[ epic[. }n fond, R[scoala e romanul evenimentelor din 1907, dar =i al unei crize ]n forma\ia moral[ a lui Titu. Adolescentul cu visuri romantice, st[p`nit de ideea na\iona- l[, ia contact cu tragedia social[ a neamului. }n c`teva gesturi generoase, dar ineficace, se consum[ toate capacit[\ile de d[ruire ale acestui intelectual, care ]n finalul romanului iese din marea experien\[ a vie\ii sale resemnat, redus la numitorul comun, dispus s[-=i ]nceap[ existen\a =tears[ =i poltron[, descris[ mai t`rziu ]n Gorila.
286 Liviu Rebreanu R[scoala e =i un model de grada\ie epic[. Urm[rind diferitele ]nt`mpl[ri din via\a eroului s[u, oprindu-se asupra aspectelor esen\iale ale realit[\ilor cu care acesta ia contact, Rebreanu sugereaz[ cre=terea treptat[ a furtunii, nep[r[sind nici o clip[ firul istorisirii. Episoadele se desf[=oar[ ]ntr-un ritm str`ns legat de succesiunea real[, istoric[ a evenimentelor, dar prozatorul ]ngroa=[ cu dib[cie, printr-o savant[ dozare a duratei diferitelor momente, ecoul lor ]n con=tiin\a oamenilor. Astfel, nara\iunea curge la ]nceput lent, apoi din ce ]n ce mai repede, pe m[sur[ ce Herdelea ia cuno=tin\[ mereu de alte realit[\i amenin\[toare. Diferite aspecte dureaz[ numai o clip[, dar, ca ]ntr-o str[fulgerare, sugereaz[ ]ncordarea dureroas[ care plute=te ]n aer. Parc[ ceva se coace =i trebuie s[ plesneasc[ inevitabil cur`nd. Un \[ran ]=i ascute coasa: „ — Ba\i coasa, Trifoane, ori...? — ]ntreb[ Leonte f[r[ mirare. — O bat s[ fie b[tut[ — zise Trifon f[r[ a ridica capul. — Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de a sem[na? — Apoi, dac[ trebuie! De!“ Via\a ]=i urmeaz[ cursul zilnic mai departe. Dar ]n toate exist[ o ]nfrigurare neobi=nuit[. Telefonul zb`rn`ie la postul de jandarmi Amara. Plutonierul Boiangiu se ceart[ cu nevast[-sa . Alt \[ran, Marin Stan, „cu o ]nchipuire de bici ]n m`n[“, scoate carul ]n b[t[tur[ =i-=i oc[r[=te boii: „«Fir-a\i ai dracului de z[p[ci\i! Unde v[ duce\i?... Hoo! Ia seama, am s[- \i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai s[-\i dau eu!» }i plesni cu codiri=ca biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe cel[lalt, scr`=nind: «S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracu!».“ La un moment dat, asemenea episoade, care cheam[ parc[ o dezl[n\uire general[ inevitabil[, se acumuleaz[ mereu, dar nara\iunea nu mai ]nainteaz[, se t`r`ie ]ncetinit[, st[ruie asupra altor am[nunte =i o a=teptare chinuitoare se a=terne ]n aer, peste oameni =i peste lucruri. Cititorul cap[t[ sentimentul efectiv c[ tr[ie=te ]ntr-o atmosfer[ saturat[ de ur[ re\inut[, de ]ncordare, nelini=te =i spaim[. Apoi c`nd, ]n sf`r=it, r[scoala izbucne=te, istorisirea se desf[=oar[ cu o repeziciune ame\itoare, cuprinz`nd vie\ile ]ntr-un v[lm[=ag uria=. Aici, ca =i ]n alte lucr[ri ale lui Rebreanu, accentul principal al nara\iunii cade ]ntotdeauna pe desf[=urarea faptelor, pe urm[rirea mi=c[rii, =i nu pe descrierea cadrului, pe evocarea atmosferei sau pe analiza minu\ioas[ a proceselor suflete=ti. Bine]n\eles c[ acestea nu lipsesc, dar elementul care joac[ rolul definitoriu, chiar =i ]n cazurile respective, r[m`ne ac\iunea. Scena represiunii, de pild[, este istorisit[ cu o extrem[ sobrietate. Sunt consemnate exact mi=c[rile: „}n vreme ce \[ranii se v`nzoleau, coloana de
287 R[scoala. Vol. II solda\i se t`ra pe =osea ca o uria=[ r`m[ neagr[. Raze de soare juc[u=e, c[z`nd pe luciul baionetelor ]nfipte pe arme, se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n v[zduh. }n cur`nd se deosebir[ r`ndurile, apoi tunurile trase de c`te =ase cai ]ncheind trupul apocaliptic ca o coad[ turtit[ cu solzi metalici. Cu c`t oastea t[cut[ se apropia, cu at`t g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura ca un cor s[lbatic, ame\itor. Gr[m[direa de oameni se r[sfir[ ]n p[r\i de-a curmezi=ul =oselei, sub\iindu-se, parc[ to\i ar fi vrut s[ vaz[ mai bine pe vr[jma=i =i s[-i ]nfrunte. O comand[ aspr[ r[sun[ ]n v`rful coloanei militare. Dou[ companii se desf[=urar[ ]n linie, una ]n dreapta =i alta ]n st`nga =oselei, oprindu-se apoi la o distan\[ numai de vreo sut[ de pa=i de gloatele \[r[ne=ti. }ntre ele, pe =osea, ap[rea tr[sura prefectului Baloleanu, escortat[ de maiorul c[lare.“ „— Calm, domnule maior! S[ nu ne pierdem calmul! — bolborosi Baloleanu, foarte galben, cobor`nd =ov[itor din calea=c[, urmat de primul- procuror, care p[rea cel mai lini=tit dintre to\i...“ Cum se vede, ac\iunile sunt notate cu preciziune: „\[ranii se v`nzolesc“, „coloana se t`r[=te pe =osea“, „g[l[gia se ]nvolbureaz[“, „gr[m[direa se r[sfir[“, „]n v`rful coloanei se aude comanda“, „cele dou[ companii trec r[sfir`ndu-se una ]n dreapta, alta ]n st`nga =oselei“. St[rile suflete=ti ale personajelor apar sugerate doar printr-o nota\ie sumar[. Baloleanu e „foarte galben“, coboar[ „=ov[itor din calea=c[“, „bolborose=te ceva“. Rebreanu =tie s[ caracterizeze ]n c`teva gesturi semnificative, ]ntr-o fr`ntur[ de dialog, bazat[ tot pe mi=carea dramatic[, o ]ntreag[ stare sufleteasc[. Aceasta se putea vedea ]nc[ din nuvele. Sfiala, teama, ne]ncrede- rea \[r[neasc[, ]n Pro=tii se defineau magistral printr-un gest, atunci c`nd b[iatul lui Nicolae Tab[r[ ajunge la u=a s[lii de a=teptare: „... Puse ]ncetinel m`na pe clan\[. Era ]ncuiat[. Z[ri ]n st`nga u=ii o banc[, o pip[i cu b[gare de seam[, parc[ s-ar fi g`ndit s[ se a=eze sau nu, st[tu o clip[ la ]ndoial[ =i, ]n sf`r=it, se l[s[ al[turi pe lespedea de piatr[ dinaintea pragului. B[tr`nul ]=i l[s[ sarcina pe banc[ =i se cocolo=i =i el l`ng[ fecior.“ Aceea=i art[, m`nuit[ cu o siguran\[ des[v`r=it[, o reg[sim ]n R[scoala. }n scena represiunii, a=teptarea a\`\at[ a mul\imii, m`nia =i desperarea ei se concretizeaz[ admirabil ]n gesticula\ia haotic[ =i sud[lmile scr`=nite ale grupului de \[rani opri\i ]naintea trupelor: Oamenii se mi=c[ pe loc „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt nehot[r`t. Era o leg[nare ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, c[reia clocotul de urlete ]i ]mprumuta o ]nf[\i=are r[zboinic[... «Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?...
288 Liviu Rebreanu Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo, huo!... S[ nu trage\i, fra\ilor!... »“ Ca o amenin\are a acestei m[ri care fierbe =i e gata s[ se n[pusteasc[ peste maluri, Anghelina lui Nistor Mucenicul „\`=ne=te“ din mul\ime „cu copila=ul cel mic ]n bra\e, cu basmaua alunecat[ pe spate =i p[rul ciufulit“. Femeia se repede la Baloleanu, „zbier`nd =i blestem`nd cu un glas desperat“. Spaima ascuns[ a c[l[ilor, nervozitatea, dictat[ de team[, se ghicesc din comportarea maiorului T[n[sescu. Calul lui danseaz[ sub ]mpuns[tura pintenilor, ]=i ciule=te urechile la mi=c[rile dezordonate ale crava=ei. Apoi, dorin\a de a termina c`t mai repede cu r[scula\ii =i groaza cumplit[ n[scut[ la g`ndul c[ trupa s-ar putea s[ nu asculte ordinele se tr[deaz[ ]n comanda furioas[: „— Trompet, trompet! — r[cni maiorul T[n[sescu. Unde umbli, zevzecu- le?... Aici, l`ng[ mine s[ stai, ]n\elegi?“ +i, c`teva minute mai t`rziu: „— Trompet! — izbucni maiorul. De ce nu suni, tic[losule?... Sun[ mereu, trompet, s[ aud[ =i domnul prefect c[ aici nu mai e politic[!... Ho\ii vor s[ ne bea s`ngele, onorate domnule prefect!...“ Chiar =i caracterizarea realist[ a felului cum vorbesc \[ranii se face la Rebreanu mai pu\in prin particularit[\ile limbajului, dec`t prin gest, prin ansamblul dramatic al situa\iilor. Semnificativ ]n aceast[ direc\ie e =i sensul multiplu pe care romancierul =tie s[-l dea aceluia=i „de“..., ]nsemn`nd ]n scene diferite: o ezitare, ca ]n codeala lui Filip; o amenin\are sub]n\eleas[, ca ]n dialogul ]ntre Trifon Guju =i Leonte Orbi=or; o sentin\[ sceptico-batjocoritoare, ca ]n concluzia tras[ de oameni la sf`r=itul scurtului discurs explicativ al colonelului +tef[nescu. Preocupat s[ reconstituie cu preciziune mai ales ac\iunile =i situa\iile, stilul lui Rebreanu are o mare for\[ de obiectivare =i o deosebit[ sobrietate. Interven\ia scriitorului este aproape nesim\it[. }n citatul anterior care descria ]nt`lnirea dintre armat[ =i r[scula\i, naratorul nu folose=te dec`t cel mult compara\ii foarte comune: coloana se t`r[=te ca o „uria=[ r`m[ neagr[“, g[l[gia se ]nvolbureaz[ ca „un cor s[lbatic“. Singurele elemente care ar schi\a o participare emotiv[ se reduc la dou[ nota\ii: una sugereaz[ c[ natura ]ns[=i e ]nfrico=at[ de ceea ce se preg[te=te („razele de soare juc[u=e c[z`nd pe luciul baionetelor se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n v[zduh“), alta, c[ agita\ia mul\imii devine contagioas[ („g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura ca un cor s[lbatic, ame\itor“). Asemenea inflexiuni sentimentale se ]nscriu ]ns[ perfect ]n graficul de ansamblu al nara\iunii, nu pot fi detectate dec`t cu lupa.
289 R[scoala. Vol. II „R[scoala este de departe cel mai bun roman rom`nesc“ — scria Eugen Ionescu ]ntr-o carte pornit[ pe nega\ie, Nu (1934). „Accelera\ia ]n progresie geometric[ a ac\iunii“ ]l ]nc`nta =i f[g[duia s[ vorbeasc[ alt[ dat[ pe larg despre ea. }ntre alte calit[\i ale acestei c[r\i „unice“, „grandioas[ =i bogat[ ca o epopee“, mai re\inea „marile linii, marile mi=c[ri, marile for\e“, impresia pe care o las[ „de furtun[, de vuiet asurzitor, urmat de o lini=te mortuar[“. Ov. S . CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale,1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 293—309. Caracterul de epopee, at`t la Fra\ii Jderi, c`t =i la Ion sau R[scoala, s-a dezvoltat exclusiv din necesitatea intern[ de oglindire a realit[\ilor sociale =i na\ionale. F[r[ s[ urm[reasc[ precis, =i prin aceasta cu at`t mai organic =i mai ad`nc, cei doi mari scriitori rom`ni aduc o contribu\ie esen\ial[ pe planul universal al trecerii de la roman la epopee ]ntr-unul din sectoarele importante ale literaturii contemporane [...] Rebreanu intr[ ]n scen[ dup[ ce s-a presupus consumarea procesului reflectat de Sadoveanu. El r[sfr`nge epopeic societatea \[r[neasc[ ]n noi coordonate, c`nd ea ]ncepe s[ se manifeste ca o for\[. Mai ]nt`i ]nf[\i=eaz[ colectivitatea rural[ sub aspectul conflictelor sale interne (Ion) =i apoi o arat[ unit[ =i solidar[ ]mpotriva vr[jma=ului din afara ei (R[scoala). El reflect[ faza ulterioar[, c`nd la sate au p[truns rela\iile capitaliste ]mpreun[ cu dorul posesiunii =i cu con=tiin\a de realitate social[ a \[r[nimii, apt[ a fi preg[tit[ =i pentru alte noi transform[ri. F[r[ a fi exact[ analogia sub raportul structurilor, ci numai sub acela al gradului de diferen\[, sensul epopeic, ]ntre Rebreanu =i Sadoveanu, reprezint[ o schimbare ca aceea a formelor de via\[ comercial[ din Odiseea fa\[ de cele pur agricole din Iliada. Edgar PAPU, Din luminile veacului, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 3O. Perioada de elaborare a R[scoalei, ]ncheiat[ ]n toamna anului 1932 (]n acela=i an, ]n decembrie, romanul era ]n libr[rii), corespunde cu anii de criz[ economic[ acut[, culmin`nd pe plan intern, ca =i interna\ional, cu prima mare ridicare a proletariatului ]mpotriva fascismului. Subiectiv, scriitorul putea s[ se ab\in[ de a se pronun\a fa\[ de fr[m`nt[rile politice din jurul s[u, dar obiectiv acestea nu puteau s[ nu ]nr`ureasc[ crea\ia sa, determin`ndu-i o anumit[ direc\ie, social[, progresist[, ]n sensul evolu\iei istorice a evenimentelor. 19 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
290 Liviu Rebreanu }n Ion, lupta pentru p[m`nt era purtat[ individual, ]n scopul realiz[rii bun[st[rii unui singur ins, ]n R[scoala ea va cuprinde ]ntreaga mas[ \[r[neas- c[ =i va tinde la ]mplinirea aspira\iilor colective. L[rgirea unghiului de per- spectiv[ al scriitorului nu poate fi, cum s-a presupus, numai rezultatul ]nsu=irii unor concepte ale sociologiei moderne, a metodei „unanimiste“, practicat[ de unii romancieri, ca Jules Romains; ea este cu siguran\[ urmarea influen\ei ideologiei clasei muncitoare ]n abordarea fenomenului social. £ .. .¤ }ntre revolu\ia burghezo-democratic[ rus[ din 1905—1907 =i r[scoala \[ranilor rom`ni din 1907 au existat a=adar asem[n[ri, m[car ]n parte ]n\elese de Liviu Rebreanu, care ]n romanul s[u nu numai c[ nu uit[ muscalii ce „s- au sculat cu mic, cu mare =i-au pus m`na pe topoare, =i-au f[cut v`lv[taie, de-a mers vestea ]n toat[ lumea...“ , dar pune chiar pe eroul s[u reprezentativ s[ afirme c[ acest exemplu trebuie urmat: „Apoi, p`n[ n-om pune m`na pe topoare, nici noi n-om. ..“ Caracterul de pamflet politic acuzator al romanului lui Rebreanu este vizibil din primele pagini, unde un arenda=, Ilie Rogojinaru, calific[ pe \[ran, ]nc[ ]nainte de r[scoal[, drept „numai r[u, prost =i lene=“, pentru ca ]n final s[ revin[ simetric cu ]ntrebarea: „Nu v[ spuneam eu c[ \[ranii sunt tic[lo=i?“ Opera are dublul rost de a spulbera at`t constatarea de la ]nceput a arenda=u- lui, c`t =i de a demonstra modul cum clasele exploatatoare pricep sensul ]nt`mpl[rilor, sau mai bine zis nu-l pricep, opun`nd logicii vie\ii o furie ira\ional[, oarb[, neputincioas[. Conceput ca o continuare la Ion, R[scoala debuteaz[ cu prezentarea lui Titu Herdelea, proasp[t sosit din Transilvania ]n casa boierului bucure=tean Grigore Iuga, a c[rui so\ie, Nadina, este sora deputatului Gogu Ionescu, cumnatul so\ului Laurei Herdelea (autorul aplic[ astfel, ]n chip cam necon- cludent ]ns[, procedeul balzacian de a relua personajele dintr-un roman ]ntr- altul; din cauza unei neglijen\e probabil, numele Armadia, atribuit ora=ului ardelean N[s[ud ]n Ion, ]n R[scoala e schimbat ]n Amaradia). }nc[ din primele pagini, la gazd[, ]n diversele lui tribula\ii de postulant =i mai ales la mo=ia lui Grigore Iuga, Titu ia contact cu problema \[ranilor deposeda\i de p[m`nt. Dup[ ce-i ar[tase marile propriet[\i boiere=ti, ]ntrebat unde se afl[ p[m`nturile „oamenilor“, Grigore Iuga d[ r[spunsul: „Apoi, vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[!... P[m`n- turile! Nu prea sunt, =i unde au fost, s-au cam spulberat...“ Titu devine astfel martorul unor evenimente peste tot presim\ite =i care nu vor ]nt`rzia s[ se dezl[n\uie catastrofal. Folosind de data aceasta tehnica lui Tolstoi din R[zboi =i pace, Rebreanu mobilizeaz[ un num[r apreciabil de personaje din diverse medii, ]nf[\i=`nd
291 R[scoala. Vol. II ]n primul volum al romanului, Se mi=c[ \ara, o cronic[ a vie\ii social-politice din Rom`nia ]n preajma anului 1907. Facem cuno=tin\[ cu clasa marilor mo=ieri =i a marii burghezii politicianiste cu propriet[\i mai mici, cu aparatul de stat, compus din ]nal\i func\ionari, =i uneltele lor de represiune, cu intelec- tualitatea =i mica burghezie de la ora=e =i sate, cu arenda=i, \[rani s[raci, mijlocii =i chiaburi. Chiar dac[ nu to\i eroii au aceea=i pondere ]n ac\iune, trebuie s[ recunoa=tem scriitorului, pe l`ng[ o viziune just[ a raporturilor sociale, o colosal[ putere de a crea =i a mi=ca mul\imi ]ntocmai cum un general mi=c[ pe c`mpul de lupt[ mari armate. Clasa mo=ierilor este reprezentat[ de Miron Iuga, proprietarul domeniilor Amara, Ruginoasa =i B`rlogu, feudal conservator aprig, pentru care exploata- rea nemiloas[ a \aranilor prin a=a-numitele ]nvoieli agricole este o practic[ ]ndrept[\it[ ]n mod absolut; Miron Iuga nu concepe s[ cedeze m[car o palm[ de loc, =i c`nd Nadina, plictisit[ de via\a de la \ar[, vrea s[ v`nd[ mo=ia vecin[ de la Babaroaga, el se ofer[ cel dint`i s-o cumpere. Voin\a de a poseda p[m`nt a acestui boier e tot a=a de tenace ca =i a lui Ion, ]ntr-un fel, o patim[ chiar mal devorant[ dec`t a s[r[ntocului. Ea e mult atenuat[ la feciorul lui Miron, Grigore, mai preocupat — desigur, ]n forme civilizate — de dragostea pentru Nadina, c[reia, at`ta vreme c`t se crede iubit, ]i satisface toate capri- ciile. }n zugr[virea acestor dou[ tipuri, Rebreanu d[ dovad[ nu numai de obiectivitate, dar =i de fin[ intui\ie a caracterelor, ocolind at`t idealizarea, c`t =i =arja. Miron Iuga este un feudal obstinat, incapabil de a ]n\elege evenimentele, dar onest; Grigore e un proprietar cu vederi liberale, pentru care mo=ia nu mai este un scop ]n sine, ci numai un mijloc de a-=i asigura un trai f[r[ griji. }n timp ce Grigore Iuga ar fi ]n stare s[ piard[ mo=ia, divor\`nd, Miron Iuga accept[ s[ cumpere mo=ia norei chiar dup[ desp[r\irea ei de fiul s[u. Ca =i ]n Ion, leg[turile cu p[m`ntul sunt mai puternice dec`t cele de familie. |[ranii, ]mpin=i de acelea=i n[zuin\e =l interese =i ac\ion`nd ]n mas[, nu apar ]n R[scoala individualiza\i aparte dec`t accidental, ]n m[sura ]n care se isc[ nevoia unei ini\iative sau a unui ]ndemn. C`t despre celelalte personaje, apar\in`nd faunei politice =i administrative (deputa\i, prefec\i, jandarmi etc.), ele sunt zugr[vite mereu cu obiectivitate, cu anumite ]ngro=[ri, potrivit rolului nefast pe care-l joac[. O mare art[ pune romancierul ]n prezentarea faptelor care fac s[ creasc[ ]n sufletul \[ranilor spiritul revoltei. Arenda=ul Cosma Buruian[ inventeaz[ un jaf =i provoac[, la ordinele lui Miron Iuga, o anchet[, executat[ de plutonierul de jandarmi Boiangiu cu o nemaipomenit[ brutalitate. |[ranii sunt maltrata\i, umplu\i de s`nge, schingiui\i s[ declare ceea ce nici prin cap nu le-a trecut s[
292 Liviu Rebreanu fac[. C`nd Nadina arunc[ vorba c[ vinde mo=ia, \[ranii vor s[ cumpere ei p[m`ntul =i cer acordul lui Miron Iuga, apoi pe al cucoanei, ]n fine, merg =i la minister, unde ]ns[ li se spune c[ statul n-are calitatea s[ intervin[ ]n asemenea tranzac\ii =i c[ urmeaz[ s[ se ]ntoarc[ la treburile lor. Se repet[ vexa\iunile tratate de scriitor ]n schi\a Pro=tii. La acestea se adaug[ alte ]nt`mpl[ri m[runte, nu mai pu\in iritante. Automobilul Nadinei calc[ ]n drum coco=ul babei Ioana =i o strope=te cu noroi. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i trece porcul la condic[, fiindc[ n-a pl[tit birul. Aristide, fiul arenda=ului Platamonu, siluie=te pe fata lui Chiril[ P[un. +oferul Nadinei trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, care nu voia s[ se dea la o parte din drum ]n fa\a ma=inii. Protestul ]l exprim[ mai ]nt`i ]nv[\[torul Ion Drago=, cur`nd arestat =i ]nchis. |[ranii nu au curajul s[ ridice glasul fa\[ de autorit[\i, vorbesc mai mult ]ntre ei, ]n pilde, cu sub]n\elesuri, admirabil stenografiate: „— Noroc, noroc, Trifoane! strig[ Leonte Orbi=or, din uli\[, oprindu-se o clip[, cu sapa de-a um[r. Te-ai apucat de treburi? — Ce s[ facem? Pe l`ng[ cas[, r[spunse Triton Guju de pe prisp[, cioc[nind de zor. — Ba\i coasa, Trifoane, ori?... ]ntreab[ Leonte f[r[ mirare. — O bat s[ fie b[tut[! zise Triton f[r[ s[ ridice capul. — Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de-a sem[na?... — Apoi dac[ trebuie?... De!“ Pasajul e scos chiar de autor din context, spre a atrage aten\ia asupra semnifica\iilor lui str[vezii. Un alt instantaneu noteaz[ cearta lui Marin Stan cu „boii“: „Fire-a\i ai dracului de z[p[ci\i, unde v[ duce\i?... Hooo!... Ho!... Ia seama, c[ am s[-\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, c[-\i dau eu! }l plesni cu codiri=tea biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe cel[lalt, scr`=nind: S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracul!“ Colonelul +tef[nescu, arenda=ul de la Vl[du\a, ]ncearc[ prin ]ntreb[ri aparent binevoitoare s[ descifreze dac[ \[ranii au inten\ia de a se r[scula, dar prime=te un r[spuns evaziv: „— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca? E mai u=or s[ stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu?! +i s[ oc[r[=ti pe boieri =i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane? — De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi marea cu degetul...“ Un ]ntreg discurs al aceluia=i colonel, ispitind me=te=ugit pe \[rani asupra sor\ii sale („... eu nu v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit, v-am
293 R[scoala. Vol. II ajutat, v-am ocrotit, v-am ]nv[\at. Acum pute\i s[-mi trage\i cu parul. A=a-i?“), nu ob\ine din partea auditorului dec`t tot un enigmatic „de!“. Impenetra- bilitatea sufletului colectiv, obi=nuit mai mult cu fapta dec`t cu vorba, este transcris[ cu mult[ subtilitate de Rebreanu, des[v`r=it psiholog ]n aceast[ privin\[ =i artist al stilului oral. Cu aceea=i p[trundere =i fine\e este surprins[ reac\ia unitar[, tipic[, a masei care ascult[ mut[, imobil[, =i „cu ochii ca de sticl[“ cuv`ntarea prefectului Boerescu, compus[ din vorbe mari ca: „opinca e talpa \[rii“, „munca voastr[ sf`nt[“, „\[ranul rom`n cuminte =i harnic“, „regele =i guvernul v[ poart[ de grij[“, „ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii“, „iubirea patriei“, „interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor“, „rom`nul nu piere“. „Sutele de fe\e cu aceea=i expresie p[reau a fi ale aceluia=i cap“, observ[ chiar autorul, iar cuvintele lui Ignat Cercel c[tre Miron Iuga sunt repetate ]n mici variante ca de aceea=i gur[: „— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea! — Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi! — Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem zilele! — Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li se usuce ma\ele de nem`ncare!...“ Nara\iunea r[scoalei are suflu de epopee =i se desf[=oar[ trepidant, ]n episoade dramatice, uneori senza\ionale, pornind cu energia unei explozii. Acum, limbile oamenilor se dezleag[, =i prilejul unei glume nu e niciodat[ pierdut. Iosif schimb[ la plecare o vorb[ cu Toader Str`mbu: „— Lua=i toporul, Toderi\[?... Nu cumva porni=i tocmai acuma la p[dure dup[ usc[turi! — Apoi, cu usc[turile trebuie s[ ]ncepem, m[i nea Iosife, c[ doar a=a ne- am ]nv[\at!“ R[fuielile ]ncep cu Nadina, p[r[sit[ de Grigore Iuga pentru u=ur[tate =i care, sosit[ s[ lichideze mo=ia, nu avusese timp s[ se ]ntoarc[ la ora=. O violeaz[ Petre Petre, capul r[scula\ilor, un fl[c[u voinic =i frumos, =i, g`tuind-o, Toader Str`mbu, c[ruia i-a murit nevasta de mizerie. Pe Aristide Platamonu ]l priveaz[ de b[rb[\ie — ]n ochii tat[lui s[u — Chiril[ P[un (o scen[ asem[n[toare se afl[ ]n Germinal de Zola). Plutonierul Boiangiu ]ncaseaz[ o papar[ de la Serafim Mogo=, Trifon Guju =i al\ii, abia reu=ind s[ se salveze cu fuga. Ignat Cercel ]=i ]ntoarce ]ntreit porcul luat de perceptor. Melinte Heruvimu face rost de un co= de bucate de la arenda=ul Cosma Buruian[, pentru so\ia sa bolnav[, dar ajunge acas[ prea t`rziu. Colonelul +tef[nescu e numai izgonit din sat =i i se d[ chiar voie s[ plece cu tr[sura, ca unul ce e om b[tr`n, cu trei fete de m[ritat, puse din timp la ad[post.
294 Liviu Rebreanu Rebreanu nu pierde din vedere diferen\ierile dintre p[turile \[r[ne=ti. Luca Talab[, Lupu Chiri\oiu, Marin Stan, Filip Ilioasa fac parte dintre frunta=ii satului =i se codesc s[ mearg[ ]mpreun[ cu s[r[cimea, compus[ din Trifon Guju, Toader Str`mbu, Leonte Orbi=or etc., care, =tiind c[ la ]mp[r\irea p[m`ntului o s[ se ]mbulzeasc[ =i ei, ]i oblig[ s[-i ]nso\easc[. „Cine nu pricepe de vorb[ trebuie s[ priceap[ de b[taie!“ amenin\[ Trifon Guju. }nfruntarea urii seculare adunate ]n sufletul \[ranilor cu ]nd[r[tnicia =i dispre\ul boierului pentru ceea ce el nume=te „turma incon=tient[“ d[ ]n roman o scen[ magistral[. |[ranii vin la curte ]n ordine, ferind iarba de pe marginile aleii („Fere=te, m[i cre=tine, zice unul, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[!“), =i c`nd Miron Iuga ]i ]nt`mpin[ ironic c-au sosit „cu c[\el, cu purcel“, lua\i prin surprindere, emit numai un „De, cucoane!“ Dar numaidec`t prind curaj, spun c[ de data aceasta ei au venit s[ probozeasc[, nu s[ fie probozi\i, c[ „porunca lui vod[“ (crezut de partea r[scula\ilor, dup[ un zvon neverificat) trebuie ascultat[ =i c[ ei nu s-au sculat „de florile m[rului“. Boierul amenin\[ pe Trifon Guju, acesta nu vrea s[ tac[ =i, fiindc[ se ]nd`rje=te, Iuga aduce pu=ca de v`n[toare =i trage ]n el. Atunci, Toader Str`mbu ]ntreab[: „Ce, boierule, vrei s[ ne omori?“, o m[ciuc[ izbe=te pe Iuga ]n cap =i, cu toate c[ nu mai e nevoie, to\i ca un singur om se ]ndeas[ s[-l loveasc[, ]ntr-o pornire de r[zbunare unanim[: „Mul\imea, intervine scriitorul, fr[m`ntat[ ca o balt[ r[scolit[ de o furtun[ n[prasnic[, se ]ndoia c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, c[ut`nd parc[ s[-=i descarce mai repede furia ce o sugruma...“ Caracterul spontan al mi=c[rii, dar =i lipsa ei de organizare =i de perspecti- v[, f[r`mi\area sunt foarte just sesizate de autor. |[ranii incendiaz[ conacu- rile, crez`nd c[ ]n acest fel boierii fugi\i nu vor mai reveni ]n sat; taie firele de telegraf, ]n credin\a c[ astfel se izoleaz[ de ora=; au convingerea c[ ac\iu- nea lor este ]n asentimentul regelui, ]=i disput[ ]ntre ei jafurile, comise mai ales de cei ]nst[ri\i, din instinct de acaparare; ]n sf`r=it, convin c[ n-ar putea s[-=i ]mpart[ singuri p[m`nturile f[r[ ceart[ =l b[taie. Prin contrast, romancierul zugr[ve=te faimoasa scen[ din parlamentul \[rii c`nd premierul noului guvern a s[rutat pe prim-ministrul guvernului c[zut, ]ntr-un elan de „]nfr[\ire patriotic[“, apreciat ]n adev[rata lui semnifica\ie doar de un ziarist, la tribuna presei: „Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor!“ (Rebreanu interpreteaz[ epic cunoscutul pamflet al lui Caragiale 1907. Din prim[var[ p`n[-n toamn[.) Ultimele dou[ capitole ale celui de-al doilea volum, Focurile, descriu s`nge- roasele represiuni ordonate de regim ]mpotriva \[ranilor r[scula\i. Observa\ia
295 R[scoala. Vol. II c[ autorul s-ar complace aici ]n zugr[virea unor tablouri violente din ]nclina\ii naturaliste temperamentale ar fi ]ndrept[\it[ dac[ r[scoala ar fi deschis m[car la urm[ ochii guvernan\ilor, ace=tia ar fi recunoscut c[ \[ranii au f[cut totul din exasperare =i i-ar fi iertat. }n realitate, sub pretextul c[ grani\ele \[rii erau ]n primejdie, coali\ia burghezo-mo=iereasc[ a dezl[n\uit ]mpotriva r[scula\ilor un adev[rat r[zboi de exterminare, soldat cu 11 000 de mor\i. Meritul lui Rebreanu st[, ]ntre altele, =i ]n fapul c[ ]n R[scoala a zugr[vit cu incomparabilul s[u talent un moment autentic din acest r[zboi de clas[ care a fost represiunea. Un politician demagog, prefectul Baloleanu, =i maiorul T[n[sescu, ]n fruntea unui batalion cu efectiv de r[zboi =i o baterie cu =ase tunuri, vin s[ pacifice pe r[scula\ii din sudul jude\ului Arge= =i s[ restabileasc[ st[p`nirea boierilor pe mo=iile Amara, Ruginoasa, B`rlogu, Babaroaga, Gliganu. |[ranii sunt condu=i de acela=i Petre Petre, reintrat ]n lupt[ dup[ o scurt[ derut[, provocat[ de crima lui Toader Str`mbu =i ]nvins[ prin spargerea cu barda a imaginii Nadinei din camera ei de culcare. Ipocrizia =i la=itatea penibil[ a organelor administrative trimise s[ lini=teasc[ spiritele, servilitatea =i cruzimea m[rit[ de fric[ a organelor ]ns[rcinate cu restabilirea ordinei, ]nver=unarea \[ranilor hot[r`\i s[ p[streze cu pre\ul vie\ii lor ceea ce au cucerit sunt exemplificate de Rebreanu ]n imagini de un realism sarcastic, hohotitor. Baloleanu coboar[ din tr[sur[ bolborosind galben: „calm, domnule maior!“ =i „s[ nu ne pierdem calmul!“ Spre a citi proclama\ia guvernului, T[n[sescu, d`rd`ind de groaz[, pozeaz[ ]n ascult[tor supus („Cum ordona\i dumnea- voastr[, domnule prefect!“). Mul\imea de \[rani, „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt nehot[r`t“, strig[ clocotind de furie: „Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?... Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... S[ nu trage\i, fra\ilor!...“ Un nebun cere osta=ilor s[ ]ntoarc[ armele asupra „diavolului“, o femeie arat[ ]n ce parte a corpului ei se pot folosi gloan\ele, \[ranii arunc[, ]n semn c[ nu se tem, cu bulg[ri de p[m`nt. C`nd o piatr[ nimere=te ]n calul maiorului, acesta, nemaiuit`ndu-se la Baloleanu, pune trompetul s[ sune =i trage o salv[ ]n aer. Petre opre=te oamenii s[ fug[ =i-i ]ndreapt[ s[ ia armele solda\ilor; T[n[sescu, obsedat de spaima c[ ar putea fi m[cel[rit, comand[ foc ]n plin; Baloleanu, z[p[cit, amestec[ no\iunea de „s`nge rece“ cu aceea de „s`nge nevinovat“. Mal departe nu se mai aude dec`t comanda maiorului: „... Stai!... ochi!... foc!...“ urmat[ de detun[tura pu=tilor =i comanda lui Petre Petre: „Nu fugi\i, fra\ilor!...“ ascultat[ de tot mal pu\ini, p`n[ ce o salv[ o ]ntrerupe definitiv.
296 Liviu Rebreanu Represiunea este continuat[ apoi individual, cu judecarea sumar[ a victimelor =i executarea imediat[ a pedepsei: ]mpu=carea sau b[taia. Sunt executa\i Trifon Guju pentru Miron Iuga, =i Toader Str`mbu pentru Nadina. B[tr`nii Luca Talab[ =i Lupu Chiri\oiu se aleg cu c`te cincizeci de lovituri. Ignat Cercel, care =i-a pus steag alb ]n poart[, ia o b[taie =i mai zdrav[n[ =i e =i arestat. E plin de ]n\eles schimbul de cuvinte dintre el =i maior: „— Tu e=ti cu steagul alb, ai, =i cu pacea, ho\ule? — Da, domnule maior, p[catele noastre, c[ nu =tim cum am face mai bine ca s[ nu gre=im! b`igui Ignat. Dac[ Dumnezeu ne-a pedepsit s[ fim pro=ti, de, p[catele noastre...“ Iat[ o alt[ semnifica\ie a poreclei de „pro=ti“ dat[ \[ranilor. Rebreanu zugr[ve=te scene atroce. Ca un exemplu de nemaiauzit[ barbarie este relatat cazul v[duvei Niculina, fiica preotului Nicodim, care a avut ]ndr[zneala s[ ridice cadavrul tat[lui ei, ucis de un glonte r[t[cit, din drum. Maiorul T[n[sescu, care d[duse ordin ca mor\ii s[ r[m`n[ pe locul unde au c[zut, o izbe=te peste ochi cu crava=a =i pune patru solda\i s[-i numere cincizeci de lovituri ]n v[zul copilului ei. Intelectualii sunt de prisos aici. Titu Herdelea, prezent ca ziarist la aceste ]nt`mpl[ri, ]=i exprim[, cu riscul de a fi arestat, revolta, f[r[ s[ poat[ ]mpiedica nelegiuirile. Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, ]n cele mai bune pagini ale lui, a tragicei condi\ii \[r[ne=ti ]n perioada domina\iei burghezo-mo=iere=ti =i o condamnare de amploare nemaicunoscut[ a exploat[rii =i asupririi. Nici o oper[ a literaturii noastre dintre cele dou[ r[zboaie mondiale nu a pus mai cu putere o problem[ social[ =i nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar. Limitele romanului R[scoala, explicabile istorice=te, sunt, cum era de a=teptat, mai mult de ordin ideologic. Autorul se situeaz[ ]n genere pe pozi\ii populare, dar nu e scutit de o anume sfial[ fa\[ de clasa mo=ierilor, pe care o prezint[ fie ca dotat[ cel pu\in cu onestitate ]n persoana lui Miron Iuga, fie ca animat[ de idei reformatoare, cel pu\in filantropice, ]n persoana lui Grigore Iuga (acesta, av`nd „afinit[\i“ cu p[m`ntul, dup[ cum se exprim[ Gogu Ionescu, se va re]ntoarce dup[ represiune, ca agronom, la mo=lile r[mase de la tat[l s[u). Rebreanu a izbutit s[ scoat[ ]n eviden\[ imensul rezervor de revolt[ acumulat ]n con=tiin\a \[r[nimii la ]nceputul veaculul nostru, dar n-a =tiut s[ urm[reasc[ cre=terea con=tiin\ei de clas[ a elementelor ]naintate din masa r[scula\ilor, nici s[ descopere formarea ]n r[scoal[ a ideii c[ de la clasele exploatatoare nu mai e nimic de a=teptat. Singur b[tr`nul Lupu Chiri\oiu are curajul s[ spun[ o dat[ lui Grigore Iuga“ „N-a sosit ]nc[ ceasul drept[\ii, cucoane Grigori\[, dar trebuie s[ soseasc[ odat[ =-odat[, c[ lumea f[r[ dreptate nu se poate!“ £...¤
297 R[scoala. Vol. II +i sub raport strict artistic, R[scoala marca un pas ]nainte ]n evolu\ia romanului rom`nesc, ]mbog[\it sim\itor ]ntre timp cu Baltagul =i Zodia Cancerului de Mihail Sadoveanu, cu primele trei volume din ciclul Hallipilor de Hortensia Papadat-Bengescu, cu Ultima noapte de dragoste, ]nt`ia noapte de r[zboi de Camil Petrescu =i }ntunecare de Cezar Petrescu (acestea dou[ din urm[ pot fi socotite ca o replic[ la P[durea sp`nzura\ilor). I s-a recunoscut lui Rebreanu capacitatea unic[ ]n literatura rom`n[ de a zugr[vi sufletul colectiv ]ntr-o nara\iune de mari propor\ii, sem[n`nd cu epopeea, de a cuprinde sub unghiul observa\iei sale, longitudinal =i transversal, lumea unei epoci, ca Zola, Tolstoi, Reymont, Verga. Tema romanului avea s[ fie reluat[ ]nc[ ]n timpul vie\ii lui Rebreanu de al\i scriitori, care ]ns[ nu s-au mai ridicat la ]n[l\imea lui1. C. Stere comunica ]n al VIII-lea volum al romanului s[u memorialistic }n preajma revolu\iei, Uraganul (1936), un num[r de „documente omene=ti“, deformate de concep- \ia poporanist[ a Vie\ii rom`ne=ti dinainte de primul r[zboi mondial, iar Cezar Petrescu evoca r[scoala =i antecedentele ei ]ntr-o lung[ cronic[ ]n trel volume, 1907, fiecare volum purt`nd un titlu de manifest (I Mane, Tekel, Fares; II Noi vrem p[m`nt, 1938; III P[m`nt, morm`nt!, 1943), ]n ciuda viziunii idilice, sem[n[toriste, a rela\iilor dintre exploatatori =i exploata\i. AL. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[, Bucure=ti, 1978, p. 235—245. R[scoala este o carte pe care, str[b[t`nd-o, cititorul e zguduit de vigoarea exploziv[ ce muste=te ]n fiecare episod, torturat de plasticitatea scenelor, cucerit de ansamblu. Descriind situa\ii cumplite, romancierul se men\ine constant ]n acea postur[ a observatorului rece, impar\ial, care este proprie ]ntregii sale literaturi. Aceast[ deta=are, ce vrea, parc[, s[ concureze impasibilitatea naturii, i-a fost impus[, desigur, scriitorului de legile crea\iei obiective, dar ea exprim[ totodat[ =i o anume concep\ie, o „filozofie“. Autorul lui Ion =i al R[scoalei =i-a tr[it c[r\ile tocmai prin ob\inerea de a participa manifest la via\a condensat[ ]n ele... Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iriana, Bucure=ti, 1995, p. 113 . 1 Dup[ un scenariu de Petre S[lcudeanu, R[scoala a fost ecranizat[ ]n 1965 de Mircea Mure=an.
298 Liviu Rebreanu .. . Singularitatea operei rebreniene apare ]nc[ mai evident[ ]n contextul prozei universale din anii 3O, prin R[scoala (1932). Romanul acesta mar- cheaz[ punctul culminant ]n evolu\ia scriitorului, geneza sa ]ns[=i fiind extrem de dificil[ =i complex[ (primele proiecte dateaz[ ]nc[ din 19O8, ideea romanului ]l obsedeaz[ pe Rebreanu timp de aproximativ dou[ decenii, iar lucrul efectiv la versiunea definitiv[ ]l \ine prizonier timp de trei ani). Conceput ca un roman epopeic, R[scoala prefa\eaz[ muta\iile ce aveau s[ se produc[ ]n spa\iul rom`nesc de dup[ al doilea r[zboi mondial. C`teva capodopere anun\au ]nc[ din anii 2O o serie de modific[ri ]n ordinea viziunii, tipologiilor, sondajului psihologic =.a.m .d . Ulysses al lui James Joyce (1922), Muntele magic de Thomas Mann (1924), ]mpreun[ cu Les faux monnayeurs (André Gide), O tragedie american[ (Th. Dreiser), Marele Gatsby (Scott Fitzgerald), Plimbare spre far (Virginia Woolf), Cavaleria ro=ie (Issac Babel), }nfr`ngerea (Fadeev), Pe Donul lini=tit (+olohov), toate, p`n[ ]n 193O, indicau o deplasare dinspre individual spre colectiv. Mi=carea sincron[ cu transla\ia interesului epico-psihologic al lui Rebreanu ]nsu=i, de la sondajele abisale din P[durea sp`nzura\ilor, Adam =i Eva, Ciuleandra c[tre abordarea problemei masei, ]nt`i ]n Cr[i=orul — unde mitul =i istoria fuzioneaz[ ]n figura protagonistului —, apoi ]n R[scoala. Mi=carea intim[ a prozei rebreniene — analogic[ aceleia europene — e de submersiune =i apoi de ]ntoarcere la studiul ansamblului social, de la analiza cazului particular (individual) la reg[sirea sintezei ]n destinul colectiv; de la anamnez[ la diagnostic. Sau, altfel spus, de la „biografism“ la „cronic[“, a=a cum experien\a de André Gide se modific[ ]n aceea a romanului ciclic de tip „saga“ (la Gallsworthy, la Roger Martin du Gard =.a .). Proza european[ ]nt`rzie de-a lungul unei ]ntregi epoci ]n analiza meandrelor cazurilor particulare p`n[ s[ reg[seasc[ (nu f[r[ dificultate, la Sartre, Camus etc.) drumul spre nexul dramatic al vremii, sub raportul =i din punctul de vedere al masei. }n momentul apari\iei R[scoalei marile opere ce i se pot contrapune sunt ]nc[ sub presiunea studiului cazurilor de con=tiin\[: Omul f[r[ calit[\i de Musil, Indiferen\ii de Moravia, C[l[torie la cap[tul nop\ii de Céline, Sanctuarul de Faulkner, c[rora li se al[tur[ replica violent[ a lui Thomas Wolfe din Timpul =i fluviul, crea\ii majore ce apar simultan, sau aproape, cu R[scoala. Exprim`nd, desigur, o realitate specific[ (istoric[, social[, na\ional[), capodopera lui Liviu Rebreanu avertizeaz[ lucid =i cu o major[ radicalizare politic[ asupra problematicii destinului uman colectiv, dincolo de cel singular. Contemporan cu Romain Rolland, Girandoux, Martin du Gard, Thomas =i Heinrich Mann, Gallsworthy, Hemingway =.a., Liviu Rebreanu e printre marii romancieri ai realismului european modern
299 R[scoala. Vol. II care pune problemele masei, iar c`nd scruteaz[ soarta individului (fie el intelectual, \[ran, aristocrat, burghez ori lumpen) o face ]ntotdeauna din perspectiva unui destin social, integrat uneori ]n orizontul cosmic. El ne apare =i prin acest aspect ca un precusor al unei modernit[\i mai durabile dec`t experimentalismul multora dintre confra\ii s[i ]n plin[ vog[ la acea dat[ ]ntr-o literatur[ sau alta. Solitarismului simptomatic epocii, Rebreanu ]i r[spunde printr-un solidarism de esen\[ istoric[, fibr[ puternic[ ce-l leag[ de o ]ntreag[ tradi\ie a prozei rom`ne=ti, asigur`nd-i totodat[ un loc marcant ]n planul devenirii prozei universale. £ . ..¤ Oper[ de sensuri grave, de tensiune dramatic[, de combustie artistic[ ]nalt[, R[scoala marcheaz[ ]n realismul rom`nesc contemporan o cotitur[ semnificativ[. Prin pozi\ia adoptat[, prin optica social[, prin capacitatea de a ]n\elege =i interpreta faptele istorice, prin arta inegalabil[ a arhitecturii epice, romanul acesta r[m`ne, f[r[ ]ndoial[, cea mai izbutit[ crea\ie ]nchinat[ lui 1907. Nimeni, p`n[ la Liviu Rebreanu, n-a ]ndr[znit s[ atace frontal o tem[ at`t de dificil[, cu implica\iile cele mai nea=teptate =i riscurile (nu numai estetice) foarte mari. Prozele scrise ]n toiul evenimentelor, cu indignarea =i emo\ia lor mirat[, r[m`neau totu=i simple m[rturii subiective =i arderile lor incomplete, lipsa perspectivei istorice, deficitul de concep\ie ies tot mai mult la iveal[, cu trecerea anilor. Era nevoie de o evocare ampl[ — =i doar un creator genial o putea da, care s[ fie capabil nu numai de a intui resorturile mecanismului mi=c[rii colective, dar =i patosul ei revolu\ionar ]mpletit cu actul anarhic, debusolat, propriu „r[zboaielor \[r[ne=ti“ =i suflul de tragedie antic[ al unui sacrificiu pentru ideea de dreptate, ce avea s[ ating[ ]n memoria urma=ilor contururile mitului. Liviu Rebreanu a sim\it dimensiunile umane ale acestei geografii p[tate de s`ngele celor unsprezece mii de victime. Urmele le vedea peste tot, oriunde ]ntorcea privirea, =i ]n noti\ele sale inedite sau ]n ]nsemn[ri disparate imaginea s`ngelui aprins, a crucilor albe la margini de drumuri (viziune obsesional[ =i la Elena Farago ]n consemn[rile lirice ale momentului) a fl[c[rilor =i fumului ]nec`nd orizontul, revin ca un leit-motiv al unei simfonii ]nc[ nescrise, ]nt`i ]n caden\a trenului ce-l aducea spre Bucure=ti („Veneam ]n \ar[ cur`nd dup[ r[scoalele \[r[ne=ti care au ]nro=it orizontul rom`nesc cu fl[c[ri de conace aprinse =i stropi g`lg`ind de s`nge fierbinte mult...“), apoi ]n orele de nesomn ale proiectelor (nota\ia unei suite de capitole se ]ncheie cu „cruci albe =i coperi=e ro=ii“) ]n anii ]ndelungei gesta\ii. Ca =i inten\ia estetic[ notat[ undeva de a consacra r[scoalelor o oper[ „obiectiv[, simpl[, ]ngrozitoare“, credin- cioas[ parc[ preceptului rilkeean despre Frumos.
300 Liviu Rebreanu De=i toate acestea ]i erau clare, romancierul se apropie cu team[ de marea confruntare. A= ]ndr[zni s[ spun c[ „romanul romanului“ este =i ]n cazul R[scoalei de un interes pasionant =i printre multe lucruri ne]n\elese din modul cum edit[m pe marii no=tri scriitori r[m`ne =i acela c[ textul proiectatei lui conferin\e despre geneza capodoperei sale e ]nc[ inedit, comunicat numai ]n parte ]ntr-un articol din 1957 al excelentului cunosc[tor al arhivei Rebreanu, cercet[torul Nicolae Liu. Ani ]ntregi trec numai cu cercetarea de documente, cu nevoia imperioas[ de a vedea locurile =i oamenii ]ncle=t[rilor, de atunci (pe unii ]i scruteaz[ din cerdacul casei lui de la Valea-Mare; baba Ioana era o vecin[ umil[, coc`rjat[, personaj autentic, de=i desprins parc[ din corul b[tr`nelor lui Ag`rbiceanu!), de-a face schi\e de peisaj =i a alc[tui liste de personaje =i locu\iuni pitore=ti, ba chiar de a-=i antrena for\ele epice ]ntr-un roman preliminar. }n Cr[i=orul el ]nf[\i=eaz[ tot o mi=care \[r[neasc[, a lui Horia, cu sentimentul c[ se va obi=nui astfel s[ m`nuiasc[ cu mai mult[ siguran\[ o mas[ uman[ r[scolit[ de fr[m`nt[ri ancestrale =i de un duh al justi\iei sociale ce vine din cea mai dep[rtat[ istorie. Cine ar vedea ]n aceste preparative o anume pedanterie (s-ar putea crede, ardeleneasc[) se-n=al[, c`nd nu era dec`t presentimentul crea\iei capitale =i spaima sf`nt[ ce o st`rne=te ea ]n con=tiin\a arti=tilor autentici. Liviu Rebreanu sim\ea cu claritate c[ zide=te acum Curtea de Arge= a romanului rom`nesc, c[-=i zidea, a=adar, cu senina acceptare a sacrificiului, tot ce geniul s[u avea mai bun, c[ poate nu-i va r[m`ne nimic pentru acele opere la care mai visa. Iat[ de ce ]n R[scoala, opt`nd pentru o construc\ie epopeic[, el refuz[ s[ respecte legile clasice, anchilozate, ale romanului tradi\ional =i elimin[ de la bun ]nceput prejudecata eroului central. Prim-planurile vor surprinde mereu masa \[r[neasc[, colectivitatea ]n tensiune, ]n sc[p[rarea urii, ]n revolta deschis[, ]n ap[rare, ]n c[derea tragic[ final[. Fusese =i ]nainte preocupat de virtu\ile arhitectonice ale romanului modern, din care implica\iile cinema- tografice, deci intui\iile proprii unei noi arte, nu lipsesc. Succesiunea celor dou[sprezece capitole este de-a dreptul filmic[, sub]mp[r\irea lor ]n unit[\i epice scurte, nervoase, pe „momente“ semnificative, introducea ]n proza rom`neasc[ ideea de „secven\[“, iar categoria de ritm (vizibil[ ]nc[ ]n P[durea sp`nzura\ilor) confer[ acestei proze caracterul ei prin excelen\[ modern. Mi=carea ]nceputului este larg[, greoaie, cre`nd impresia acumul[rii unei energii grozave ce se caut[, ]ngr[m[dind acele „imponderabile“ observate odinioar[ de Eugen Lovinescu, v[dind preferin\a romancierului pentru ac\iunea „subteran[“ care „se presimte mai mult dec`t se vede“. La ]nceput totul sugereaz[ o atmosfer[ de acalmie, tonul povestirii e voit plat, fad, epuizat
301 R[scoala. Vol. II ]n conversa\ii f[r[ relief, ]n mijlocul c[rora autorul arunc[, din c`nd ]n c`nd, semnale de alarm[, sc[p[r[ri de fulgere scurte pe un cer ]nnoptat, prevestiri ale furtunii ce avea s[ izbucneasc[ ]n cur`nd. A=a, apari\ia lui Petre Petre la cizmarul Mendelson, unde-l ]nt`lne=te ]nt`i pe Titu Herdelea; a=a, dialogul cu Grigore Iuga despre p[m`nturile \[ranilor; aluziile tot mai frecvente la inten\ia Nadinei de a vinde Babaroaga; expresiile esopice ale dialogurilor \[r[ne=ti, cre`nd un subtext de tensiune, un soi de nesiguran\[, de „malaise“ pe care scriitorul ne-o transmite prin admirabilul s[u personaj-martor, Titu Herdelea. Accelerarea este astfel studiat[, ritmul e \inut deocamdat[ ]n fr`u, l[sat uneori mai liber, apoi iar[=i ]ncetinit, ca =i cum aceste „ralenti“-uri ar fi menite s[ reconstituie spiritul unei epoci ce-=i am[gea nelini=tile =i spaimele cu expozi\ii, discursuri parlamentare, mondenit[\i — o lume tr[ind pe un vulcan pe care-l spera stins. Respira\ia epic[ e apoi tot mai gr[bit[ =i declan=area dramei e trasat[ ]n linii repezi, de o mare vigoare a desenului, cu contorsiuni michelangiole=ti =i cu o vertiginoas[ ]ncheiere, unde magistral — =i c`t de modern — apare decupajul, art[ prin excelen\[ regizoral[, ale c[rei virtu\i Rebreanu le st[p`nea cel dint`i ]n proza rom`neasc[. Construc\ie monumental[, impresionant[ =i prin dimensiuni, dar ]n egal[ m[sur[ prin detaliu =i metafor[, romanul v[de=te o dat[ noutatea concep\iei (ideea „circuitul ]nchis“) =i ]nrudirea cu o viziune cinematografic[ de care sunt contamina\i to\i marii prozatori ai veacului nostru, ]ntr-un mod de altfel foarte firesc. (Pare tocmai de aceea ]n ordinea lucrurilor c[ Liviu Rebreanu a suscitat interesul cinea=tilor no=tri =i a furnizat materie pre\ioas[ pentru victorii regizorale =i de imagine filmic[. Nu era aici doar interesul tematic, ci =i o afinitate de optic[, ]mpletit[ cu umanismul universului s[u, garant`nd turul de for\[ al cinea=tilor no=tri, Liviu Ciulei =i Mircea Mure=an). Epica lui Rebreanu este ]n R[scoala ]nc[ mai evident antiretoric[, lipsit[ de orice emfaz[ =i str[in[ oric[rui sentimentalism (p[cate ce grevau schi\ele luate ]n toiul b[t[liei de numero=i antecesori sau, dintre emuli, construc\iile artificioase ale lui C. Stere =i Cezar Petrescu). El taie, dimpotriv[, tot ceea ce i se pare prea ostentativ, declarativ, retoric, fidel naturii sale sau, mai exact, familiei lui de spirite, Tolstoi — Balzac, unde, cu un termen izbutit al lui Vladimir Streinu, „obiectivitatea-metod[“ era ]nlocuit[ cu „obiectivitatea- natur[“. Un singur exemplu, din periplul c[ut[rilor unui final. O inten\ie manuscris[, suprimat[ apoi, suna astfel: „La sf`r=it: o umbr[ uria=[, imens[ =i ]ngrozitoare se ]ntindea parc[ peste toat[ \ara. Sclipirile artificiale ale ora=elor, luminile silite ale luxului =i destr[b[l[rii, spoiala =i superficialitatea nu puteau str[bate printr-]nsa precum
302 Liviu Rebreanu nu puteau str[bate nici gemetele grele, ]n[bu=ite ]n lacrimi, ale mul\imii uria=e ce muncea f[r[ speran\[ =i spera totu=i“. Pasajul declamator (]n spiritul prozei minore „gen 1907“) era ]n v[dit[ discordan\[ cu tonalitatea ]ntregului =i prozatorul las[ ]n versiunea definitiv[ mi=carea liber[ de orice comentariu a personajelor readuse pe peronul G[rii de Nord, cu reapari\ia de contrapunct grotesc a arenda=ului Rogojinaru. Banalitatea scenei, tonul ei voit =ters se ]nc[rca totu=i cu sentimentul foarte concret al dinamicii necurmate a vie\ii, tincturat cu o abia perceptibil[ triste\e la indiferen\a unui univers str[in de dramele umane (cum =i la Camil Petrescu ]n Patul lui Procust), sugestie admirabil[ a frazei finale: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau ]n zgomotul din ce ]n ce mai mare al lumii...“ Unde lume nu este dec`t vocabula popular[ pentru univers, iar ideea =i subtextul ei liric anticipeaz[ procedee ale c`torva din capodoperele neorealismului cinematografic italian. Timp =i univers — Om =i istorie, ]nfrunt[rile vin de departe =i proza lui Rebreanu le cunoa=te stigmatele. Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 311 —312, 322—326.